Date generale despre judeţul Mureş

Judeţul Mureş se află în Centrul Transilvaniei , fiind înconjurat de judeţe din Transilvania :
Judeţul Sibiu, în Sud, judeţul Braşov în Sud Est, judeţul Harghita în Est, Judeţul Bistriţa în Nord ,
judeţul Alba în Vest şi judeţul Cluj, în Nord Vest.
În judeţul Mureş există şapte oraşe şi patru municipii, anume : Târgu Mureş, Sighişoara,
Reghin şi Târnăveni. Populaţia judeţului Mureş este, conform ultimului Recensământ, de 581.628
de persoane, dintre care 40.000 de romi declaraţi la Recensământ.Mureşul este judeţul cu cei mai
mulţi romi declaraţi la Recensământ, aceştia reprezentând peste 7% din populaţia judeţului.
Industria a reprezentat şi reprezintă încă, chiar dacă din ce în ce mai mică măsură, ramura de
bază a economiei judeţului Mureş, în judeţ existând obiective indistriale de tradiţie, precum
Combinatul chimic de la Târnăveni sau fabrica de prelucrare a lemnului de la Reghin, unde se
fabrică instrumente muzicale, fabrici de zahăr sau de confecţii. Pe de altă parte, restructurarea
unui obiectiv industrial atât de important pentru localitate şi zona adiacentă, precum Combinatul
chimic de la Târnăveni, a adus la un dezechilibru major în raportul dintre cererea şi oferta de
locuri de muncă în zonă, iar efectele revigorării economice din anii de creştere economică par a fi
fost deja anulate de criza începută la sfârşitul anului 2008.
Agricultura şi, mai ales, viticultura, reprezintă două dintre activităţile de bază, tradiţionale,
ale populaţiei judeţului, alături de creşterea animalelor însă, cel puţin în ceea ce priveşte
viticultura din zona Târnăveni-Băgaciu, această activitate economică şi-a redus în mod
semnificativ importanţa odată cu ultimele privatizări de la începutul anilor 2000.
În prezent, Rata şomajului în judeţul Mureş este una sub media naţională, fiind de 7,9%, în
iulie 2010.Există însă zone, precum cea amintită, din jurul Târnăveniului, unde rata şomajului,
calculată pentru Târnăveni şi cele nouă comune arondate Agenţiei locale de ocupare a forţei de
muncă,este de 11,8%.

I. Situaţia ocupării romilor la nivel judeţean

I.1. Privire de ansamblu

În Mureş există, după cum aminteam, 40000 de romi declaraţi la Recensământ,

reprezentând peste 7% din populaţia judeţului şi aproape 8% din numărul total de romi
declaraţi la Recensământ din România.
Un număr de 4233 de persoane de etnie romă sunt înregistate la AJOFM, dintr-un
total de 19.999 de persoane ce beneficiază de servicile AJOFM-şomeri si persoane in
căutarea unui loc de muncă.
Populaţia de etnie romă a judeţului este concentrată, în special, în căteva zone, din
interiorul şi din zonele adiacente oraşelor Târnăveni, Sighişoara şi Reghin.Există zone unde romii
sunt majoritari, precum în comuna Băgaciu, în satul Centru de comună, Băgaciu, reprezentând
peste 80% din populaţia satului.

I.2. Aspecte problematice ale ocupării romilor

Conform reprezentanţilor AJOFM şi BJR, cauzele gradului mai mare de

neocupare pe piaţa formală a muncii la populaţia de romi, menţionate de toţi actorii
instituţionali investigaţi, ţin de două categorii de factori :

1
 Pe de o parte, este vorba de educaţia şi calificarea profesională mai slabă a
populaţiei de romi, în raport cu populaţia care nu este de etnie romă, fie ei maghiari sau
români.
Pe de altă parte, există percepţia majorităţii actorilor instituţionali intervievaţi, a
implicării în mai mare măsură a romilor pe piaţa informală a muncii, în activităţi ziliere
sau sezoniere, în special în domeniul agricol, precum şi, în special în anumite zone, de
exemplu, în comuna Băgaciu, în munca sezonieră în străinătate.
Combinaţia de venituri din munca cu ziua şi din munca în străinătate, proprie
„sezonului primăvară-vară” , este completată cu pachetul de beneficii sociale, fie ajutor
social, fie, în mai mică măsură, indemnizaţie de şomaj, plus ajutoare de încălzire, pentru
„sezonul toamnă-iarnă”.
Această combinaţie de venituri asigură supravieţuirea, la un nivel minimal, pentru o
parte din populaţia de romi a judeţului şi reprezintă contextul ce generează o slabă
motivaţie pentru integrarea pe piaţa formală a muncii, care vine cu oferte salariale la un
nivel scăzut şi cu rigori pe care, conform reprezentanţilor AJOFM, romii nu ar fi prea
dispuşi să le accepte, cel puţin, nu pentru salarii atât de scăzute. Aceleaşi rigori pot
reprezenta factori demotivanţi pentru participarea la cursuri de calificare. „Pentru că,
probabil, e greu să te scoli dimineaţa în fiecare zi (...). N-au obişnuinţa unui stil de
muncă ordonat. Şi aici trebuie lucrat cu ei încă de la grădiniţă, de la şcoală”.(Director
executiv AJOFM Mureş)
Pe de altă parte însă, conform reprezentantului BJR şi experţilor locali pentru
romi,intervievaţi, există o parte importantă a romilor care nu reuşesc să acceseze decât
beneficii sociale sau nici măcar pe acestea, din motive precum lipsa actelor de identitate,
aceştia fiind cei mai vulnerabili dintre ei şi cei care ar avea cea mai mare nevoie de
programe de faciliatare a accesului pe piaţa muncii, dar sunt „invizibili” din punct de
vedere instituţional.Un astfel de caz de marginalizare socială extremă este cel ce va fi
analizat mai jos, al comunităţii de romi din Hărânglab, sat ce aparţine de comuna Mica.

Măsurile de ocupare derulate de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă

II..1. Privire de ansamblu

În judeţul Mureş, AJOFM este reprezentată în teritoriu prin agenţii locale, la Sighişoara,
Târnăveni, Reghin. Au fost realizate interviuri cu reprezentanţi instituţionali ai Agenţiei, la Târgu
Mureş şi Târnăveni.

AJOFM MUREŞ

Conform reprezentanţilor instituţionali intervievaţi, Agenţia are ca obiective principale ale

activităţii sale :
-Înregistrarea celor care nu au un loc de muncă
-Identificarea ofertei de locuri de muncă la nivel judeţean, dar şi în zone adiacente,
precum şi, începând din anul 2007, şi a ofertei de locuri de muncă în străinătate,prin programul
EURES
-Informarea potenţialilor beneficiari despre programele Agenţiei şi despre oferta de locuri
de muncă

2
 -Sprijinirea incluziunii pe piaţa muncii prin măsuri active precum organizarea de cursuri
de calificare, consiliere şi orientare profesională
- Sprijinirea prin programe speciale, de subvenţionare a salariilor anumitor categorii
considerate defavorizate în ceea ce priveşte accesul pe piaţa munci: romii, absolvenţii din anul în
curs al unei instituţii de învăţământ, persoane care mai au 3 ani până pot ieşi la pensie, persoane
cu handicap, părinţii din familiile monoparentale.

Grupurile vulnerabile, definite ca atare de reprezentanţii AJOFM sunt următoarele :

romii , tinerii sub 25 de ani, femeile, persoanele cu handicap, persoanele peste 45 de ani,
familiile monoparentale.
În raport cu toate aceste grupuri vulnerabile, Agenţia , pe lângă programele ce ţin
de activitatea sa curentă, dezvoltă programe care li se adresează acestora.
Dintre acestea , foarte importante sunt considerate programele de acordare a
subvenţiilor pentru angajatorii ce angajează persoane din unele din grupurile
defavorizate, amintite mai sus. „Programe, Agenţia are, în primul rând, subvenţionarea
locurilor de muncă. Acordăm subvenţii pentru persoanele defavorizate, pentru
absolvenţi, pentru de peste 45 de ani, familii monoparentale (..). Plătim pe o perioadă de
un an de zile, de exemplu, valoarea unui indicator social de referinţă (...) Şi ei au
obligaţia, se menţine, de exemplu, pentru persoane peste 45 de ani se menţine un an în
activitate, persoane cu handicap, persoane unici întreţinători de familie, deci familii
monoparentale şi pentru absolvenţi. Pentru absolvenţi trebuie să-i menţină încă trei ani.
(Director executiv AJOFM Târgu Mureş)

Între programele derulate cu o anumită regularitate, se regăsesc : Caravana ocupării în

mediul rural şi Caravana ocupării pentru romi, Bursa locurilor de muncă, Bursa locurilor de
muncă pentru romi.
-Caravana ocupării desfăşurată în mediul rural reprezintă un program derulat începând cu
anul 2005. Programul constă în deplasarea unui număr de 2-5 reprezentanţi ai Agenţiei în
localităţi din mediul rural, comunităţile alese fiind cele cu număr mai mare de şomeri, datele
fiind cel furnizate de „cei de la Statistică”. Reprezentanţii Agenţiei organizează, cu sprijinul
Primăriei din fiecare comună, întâlniri cu populaţia interesată, oferindu-i acesteia informaţii
privind locurile de muncă disponibile, cursurile de calificare organizate (perioadă, condiţii de
înscriere) şi oferta de programe a Agenţiei, oferind şi consiliere şi sprijin în desfăşurarea unor
proceduri birocratice ce trebuiesc îndeplinite pentru angajare.
-Caravana ocupării pentru romi reprezintă un program asemănător, focalizat însă, pe
localităţile având un procent important de etnici romi, precum şi pe comunităţile de romi din
oraşe. De asemenea, localităţile sunt alese pe baza datelor din statistici oficiale privind numărul
de romi şi numărul de şomeri, pe localităţi, dar şi prin consultarea cu reprezentanţii BJR care îi
anunţă „unde sunt localităţile cu probleme”( Director executiv AJOFM Târgu Mureş)
Aceste Caravane se desfăşoară pe tot parcursul anului, dar nu cu o anumită regularitate.
„Cam câte două-trei, în fiecare lună sau câte una pe săptămână, nu mai ştiu. Depinde”.
(Director executiv AJOFM Târgu Mureş)
-Bursa locurilor de muncă reprezintă un program realizat în parteneriat cu angajatorii, în
care Agenţia facilitează întâlnirea dintre aceştia şi cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă.
Începând cu anul 2007, se organizează şi o bursă a locurilor de muncă din străinătate, prin
programul EURES.Aceste burse se organizaeză în fiecare an, la ultima bursă, organizată anul
acesta, înregistrându-se un număr mare de participanţi, de 1230 de persoane.

3
 -Bursa locurilor de muncă pentru romi- se adresează persoanelor de etnie romă, aflate în
căutarea unui loc de muncă.Acest tip de program nu s-a mai derulat din anul 2008, când a avut
loc aultima bursă alocurilor de muncă pentru romi.

CRFPA Mureş

Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Mureş are sediul în Târgu Mureş
Conform legii, CRFPA este considerat coordonator te rtiar de credite, cu personalitate
juridica, fiind aflat in subordinea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca,
care este ordonator principal de credite.
CRFPA Târgu Mureş s-a înfiinţat de abia în August 2007 şi şi-a început activitatea în 2008,
fiind, împreună cu Centrul din Mehedinţi, ultimele înfiinţate dintre cele 8 Centre, celelalte 6 fiind
înfiinţate încă din anul 2002, în cadrul unui Proiect al Băncii Mondiale.
În prezent acest Centru este acreditat pentru formare profesională prin organizrea
de cursuri de calificare în şapte meserii : lucrător în comerţ, ospătar şi vânzător în unităţi
de alimentaţie publică, asistent de gestiune,mecanic agricol, contabil, operator
calculator electronic şi reţele, inspector(referent) resurse umane.
Pentru toate cursurile amintite mai sus există cerinţa minimă a a fi absolvit 8 clase
sau mai mult, până în prezent CRFPA Mureş nu a organizat cursuri la care să poată
participe şi cei cu mai puţin de 8 clase terminate, acesta fiind şi unul dintre motivele
pentru care, în cei doi ani şi jumătate de funcţionare ai Centrului, nu au participat la
aceste cursuri decât patru romi din judeţul Alba (şi din acest motiv, că CRFPA Mureş nu
este autorizat în formarea profesională prin cursuri de nivelul 1, mai accesibile populaţiei
de romi, AJOFM Mureş colaborează mai mult cu Centrele Regionale din Braşov şi Cluj
şi mai puţin cu cei din Mureş, cu care nu a organizat decât două cursuri).

II.2 Aspecte problematice ale programelor.Percepţia reprezentanţilor instituţionali

Caravana ocupării romilor şi Caravana ocupării în mediul rural

În ceea ce priveşte datele datele segregate pe etnii, atitudinea reprezentanţilor

AJOFM a fost una contradictorie, în sensul că există anumite evidenţe pe etnii, deşi nu ar
fi foarte dezirabilă această segregare.

”Acum noi nu ţinem o evidenţă a şomerilor pe etnii.Nu ţinem o evidenţă pe etnii pentru
că vă daţi seama că am discrimina.Şi la bursa pentru romi , vine oricine. Bine, dar am
avut şi anumite comentarii că de ce facem discriminarea asta că facem bursă pentru
rromi.” .(Director executiv AJOFM Târgu Mureş)
Totuşi, am reuşit să obţin de la AJOFM Mureş şi percepţii, dar şi câteva date privind
participarea şi eficienţa participării romilor la programele de facilitare a integrări pe piaţa
muncii ale AJOFM.
În ceea ce priveşte Caravanele ocupării, percepţia reprezentanţilor instituţionali
amintiţi este că acestea sunt eficiente, în măsura în care informează oamenii despre
programele AJOFM, şi, acesta este un pas înainte, totuşi, unul foarte mic, în condiţiile în
care „Atâta timp cât ei nu sunt interesaţi... degeaba colaborăm cu primăriile şi reuşim să
...dacă din partea lor nu e interes”.(reprezentant ALOFM Târnăveni).

4
 Din datele oferite de reprezentanţii AJOFM Mureş, reiese că din punct de vedere
al numărului de persoane luate în evidenţă aceste Caravane ale ocupării în comunităţile
de romi au avut o anumită eficienţă, în sensul că, la sfârşitul anului 2009, cumulat, prin
acest program au fost luate în evidenţă un număr de 1215 persoane (nu se poate şti exact
câţi dintre aceştia sunt romi, dar ested epresupus că, fiind vorba de comunităţi cu
populaţie importantă de romi, mare parte dintre ei provin din acestă etnie ).De altfel, este
interesant de remarcat că numărul de persoane de etnie romă înregistrate la AJOFM
Mureş s-a dublat în ultimele şase luni (la 31.12.2009 erau înregistraţi 2158 de romi, la
30.06.2010, numărul acestora ajunsese la 4233).
Despre Bursa locurilor de muncă, acelaşi reprezentant instituţional consideră că,
deşi numărul de locuri de muncă este mic „atâţia câţi se prezintă şi câte locuri ne dau,
totuşi e un pas înainte”.( reprezentant ALOFM Târnăveni).
Dacă la Târnăveni nu s-a organizat bursa locurilor de muncă, din lipsă de locuri de
muncă, la Târgu Mureş a fost organizată o astfel de bursă şi în 2010, cu următoarele
rezultate (datele nu sunt segregate pe etnii, aşa încât nu se poate spune câţi romi au
participat şi câţi au fost selectaţi spre angajare ):
-agenţi economici contactaţi : 1060
-agenţi economici participanţi : 49
-oferte de locuri de muncă : 593
-persoane participante : 1230
-persoane selectate pentru angajare : 571

Bursa locurilor de muncă pentru romi, ultima dată când s-a organizat, în 2008, a
avut următoarele rezultate :
-agenţi economici contactaţi : 20
-agenţi economici participanţi : 8
-romi încadraţi : 21

Între toate programele AJOFM, subvenţiile acordate angajatorilor sunt

conseiderate a fi cele mai eficiente şi cele care produc cele mai multe rezultate concrete.
„Subvenţiile sunt un program reuşit pentru că sunt interesaţi şi angajatorii şi le vin nişte
bănuţi”.( reprezentant ALOFM Târnăveni)
Concluzia reprezentanţilor AJOFM privind interesul romilor pentru programele
instituţiei este că „Sunt foarte puţin interesaţi.Nici n-au venit, n-au venit oricum. Cei
care calcă pragul agenţiei să se intereseze de un loc de muncă sunt aproape mereu
aceleaşi persoane.Puţini. 20. Bărbaţi, toti bărbaţi. Femei, nu.”.( reprezentant ALOFM
Târnăveni)

II.3. Percepţia reprezentanţilor instituţionali asupra eficienţei programelor adresate

romilor, în domeniul ocupării

Aceste programe adresate romilor sunt considerate utile, chiar şi când au o

eficienţă scăzută, cum este cazul, în unele situaţii, cu acele Caravane ale ocupării ,
reprezentanţii AJOFM considerând că acestea „reprezintă o reuşită, chiar şi în cazul în
care participă o singură persoană” (reprezentant instituţional AJOFM Mureş )

5
 Eficienţa scăzută a acestor programe este pusă de reprezentanţii instituţionali
intervievaţi, în primul rând, pe seama crizei, ce generează „penuria” de locuri de muncă
dar şi, după cum aminteam anterior, un alt factor îl reprezintă dezinteresul beneficiarilor
acestor programe.Chiar şi când participă la anumite programe ale AJOFM, precum cele
de consiliere şi mediere, în multe cazuri, abandonează repede şi nici nu mai ştiu foarte
clar la ce programe au participat şi care este instituţia care le derulează.
„Bine, întotdeauna ei spun că ei nu ştiu niciodată, chiar dacă au fost la noi şi în
evidenţele noastre de ani de zile tot nu ştiu. N-au ştiut că asta e instituţia, n-au ştiut că se
numeşte aşa. Cam 70% asta spun, deşi au venit (...) Păi, participă, dar ştiţi cum? Mai
ales prima dată, dar nu se ţin”(Director executiv AJOFM Mureş)
În ceea ce-i priveşte pe romi, percepţia reprezentanţilor instituţionali este că, pe de
o parte, au mai puţine şanse să îşi găsească un loc de muncă pe piaţa formală a muncii,
datorită educaţiei şi calificării mai slabe, pe de altă parte, după cum aminteam anterior,
nu au nici motivaţia suficientă, fiind implicaţi, mare parte dintre ei, pe piaţa informală a
muncii.

Soluţii propuse

O soluţie de fond ar fi, bineînţeles, creşterea ofertei de locuri de muncă, odată cu

ieşirea din criza economică şi relansarea activităţii economice.
Tot o soluţie de fond ar fi schimbarea mentalităţii romilor, în sensul conştientizării
necesităţii de a participa activ la rezolvarea propriilor probleme şi nu doar a aştepta
ajutor din partea autorităţilor statului. De asemenea, ei ar trebui să conştientizeze
importanţa măsurilor active de integrare pe piaţa muncii, conştientizând mai întâi
importanţa unui loc de muncă mai sigur şi care să le ofere perspectiva asigurării unor
riscuri, precum cele de boală şi de bătrâneţe. Asta înseamnă că „în momentul în care vrei
să îţi cauţi un loc de muncă şi vrei să obţii o calificare trebuie să te ocupi. Asta că ei
trebuie să stabilească un echilibru între activităţile pe care le desfăşoară în aer liber,
familie sau nu ştiu ce, asta e treaba lor. Deci noi putem să contribuim să le acordăm o
consiliere, să îi ajutăm (Director executiv AJOFM Mureş).
De asemenea, trebuie schimbată şi mentalitatea unora dintre angajatori care au
tendinţa să generalizeze anumite exprienţe negative pe care le-au avut cu romii sau doar
au auzit în mass-media despre ele şi îi discrimunează la angajare, chiar dacă nu fac „pe
faţă”, conform reprezentanţilor instituţionali amintiţi, „astfel de mentalităţi
există”(idem).

III. Reprezentanţii instituţionali ai romilor şi colaborarea lor, la nivel instituţional şi

individual

Succesul programelor de integrare pe piaţa muncii a romilor depinde, în mare

măsură de colaborarea cu reprzentanţii romilor, la nivel judeţean şi local, necesitatea
acestei colaborări fiind evocată de toţi reprezentanţii instituţionali intervievaţi.
În cazul Judeţului Mureş, există 13 consilieri(sau experţi locali) pe probleme de
romi, fiind acoperite, deci, mare parte dintre localităţile cu populaţie importantă de romi,

6
 De asemenea, există 8 mediatori şcolari, 22 de profesori de limba romani, 44 de
mediatori sanitari şi 21 de asistenţi comunitari.
„În locurile în care exisăa serviciul local pentru rromi e mult mai usor de
colaborat pentru că legea spune că serviciul local pentru rromi se subordonează, atât
primarului cât şi BJR.Deci are dublă subordonare.Deşi e privita mai degraba ca o
relaţie de colaborare, pentru că atâta timp cât nu euîil plătesc nu pot să spun că e
subordonat.Dar o subordonare mai degrabă prietenească.Şi unde nu exista serviciu
local, există primari mai deschişi şi primari mai închis” (reprezentant BJR Mureş).
BJR relaţionează din punct de vedere instituţional cu aceşti reprezentanţi ai
romilor. Dacă ne referim însă strict la problema îmbunătăţirii accesului romilor pe piaţa
muncii, reprezentantul BJR, spune că, în acest moment, pe această temă, practic, în lipsa
unei oferte cât de cât consistente de locuri de muncă, această colaborare nu are obiect
„Referitor la relaţiile dintre instituţii...sa spunem că.în momentul in care avem
ceva in comun, colaborăm, discutăm..dacă nu avem nimic in comun...Deci,în cazul în
care ar exista locuri de muncă, ar putea exista o colaborare între instituţii şi ar avea
sens o colaborare.Dar, atâta timp cat nu ai nimic, nu ai pe ce să
colaborezi”(reprezentant BJR Mureş)
Un exemplu de colaborare de succes ar fi la Băgaciu, colaborarea fiind facilitată
aici şi de faptul că reprezentantul BJR în cauză este din Băgaciu şi, în prezent, consilierul
Primarului comunei, pe probleme de romi, este fratele său.
La Băgaciu, în luna mai a anului în curs, a fost organizat un curs de calificare
pentru meseria de viticultor, cu sprijinul AJOFM şi al Centrului de Resurse pentru
comunităţile de Romi, meseria de viticultor fiind una în care romii din Băgaciu au o
veche tradiţie. Ceea ce este mai important, este faptul că există perspectiva ca absolvenţii
acestui curs să fie angajaţi , într-un viitor nu prea îndepărtat, de către un investitor ce
„urmează să populeze zona in 2, 3 ani cu vie(...)Oamenii ştiu că în momentul în care se
va popula zona cu vie, atunci ei or să aibă un atu :o diplomă, pe lângă experienţa pe
care o au”(reprezentant BJR Mureş).

IV.Studii de caz

IV.1. BĂGACIU

Comuna Băgaciu se află la o distanţă de 50 de km. de Târgu Mureş şi la 12 km.

de Târnăveni.Comuna este o veche aşezare săsească, atestată documentar încă din anul
1351 şi este formată din două sate : Băgaciu şi Deleni.Populaţia totală a comunei este de
2600 de locuitori, din care 1200 locuiesc în Băgaciu.
Până în anul 2002, când s-a privatizat IAS-ul, principala activitate economică din
comună se desfăşura în domeniul viticulturii.Odată cu privatizarea IAS-ului, viile au fost
lăsate în paragină şi s-au distrus şi, împreună cu ele, a dispărut şi unul dintre principalii
furnizori de locuri de muncă pentru locuitorii comunei.

7
Populaţia de romi

Conform estimărilor expertului local pe probleme de romi, în satul Băgaciu romii

sunt majoritari, reprezentând peste 80% din populaţie.Romii au devenit majoritari odată
cu plecarea în anii ‘80-90 a saşilor, în Germania.
Romii din Băgaciu sunt, după expresia viceprimarului comunei, „romi de
catifea”, ceea ce pare a fi mai mult o metaforă şi nu o definire a neamului respectiv, în
raport cu practicarea vreunei meserii tradiţionale.Romii intervievaţi nu ştiu nici ei ce
neam de romi sunt, spun că sunt romanizaţi, dar vorbesc încă limba romani, pe care cei
mai tineri însă, o cunosc şi o utilizează în mai mică măsură.

I. Descrierea comunităţii de romi

Neamuri de romi.Scurt istoric al aşezării romilor în satul Băgaciu

Conform expertului local pentru romi, romii din Băgaciu ar fi venit aici odată cu
saşii, acum o mie de ani, aceştia aducându-i cu ei, ca forţă de muncă.Au primit ceva
pământ şi au muncit ca oameni liberi, nefiind niciodată robi.Percepţia reprezentanţilor
instituţionali intervievaţi, precum şi a unora dintre romii intervievaţi, este că romii dinj
Băgaciu sunt mai muncitori şi mai emancipaţi decât romii din alte părţi şi chiar faţă d
românii din alte părţi, datorită faptului că au trăit atâtea secole laolaltă cu saşii, ce au
reprezentat modelul pe care l-au urmat în viaţă şi în muncă, model pe care-l consideră „de
succes” în raport cu cel oferit de maghiari şi de români.

Relaţia cu românii

Relaţiile între romi şi populaţia neromă sunt considerate de toţi cei intervievaţi ca
foarte bune, cu atât mai mult cu cât, în Băgaci, nu prea există premisele discriminării
romilor, ei fiind majoritari în sat.

Nivelul de educaţie

Nivelul mediu de educaţie în comunitatea romilor din Băgaciu este unul ce poate
fi considerat uşor peste media înregistrată în comunităţile de romi, bătrânii, având mai
puţină şcoală,spre deosebire de generaţia celor de 45-50 de ani care, pe lângă că au, în
general, 10 clase, au dobândit şi o calificare în timpul regimului comunist. Diferenţa faţă
de alte comunităţi de romi ar putea fi dată de tinerii până în 30 de ani care, conform
reprezentanţilor instituţionali amintiţi, ar avea, în general, peste 10 clase, o parte
semnificativă dintre ei terminând fie liceul, fie şcoala profesională.

8
 Ocupaţii şi ocupare

Majoritatea romilor din Băgaciu au experienţa muncii în agricultură, atât în

viticultură şi cultura plantelor, cât şi în creşterea animalelor.Această policalificare s
edatorează faptului că fostul IAS, ce concentra mare parte din forţa de muncă locală, avea
un profil agro-zoo-viticol.Cei între două vârste au, în plus, mulţi dintre ei şi experienţa
muncii industriale, în uzină.
În ultimii opt ani, odată cu căderea economiei locale prin privatizarea cu efecte
dezastruoase, în opinia oamenilor a IAS-ului, o sursă relativ constantă de venit o
reprezintă pentru peste 70% dintre romii din Băgaciu, munca sezonieră în străinătate, în
agricultură, venitul mediu anual din munca de o trei luni pe an în străinătate, fiind de
2000-3000 de euro, bani pe care oamenii nu îi pun deoparte pentru iarnă, dar cu care
supravieţuiesc jumătate din an şi cu care oamenii „şi-au mai aranjat casele” (rom,
participant la focus grup, Băgaciu).
În total, făcând o medie a estimărilor liderilor şi romilor intervievaţi, procentul de
persoane ocupate este în jur de 80% din populaţia activă însă, peste trei sferturi dintre
aceştia lucrează doar în regim sezonier, în străinătate, sau ca zilieri în comună sau în
comunele învecinate. Dintre cei angajaţi cu carte de muncă , câteva zeci de persoane fac
naveta la Mediaş, la sondele de gaz, în jur de 10 lucrând undeva în apropiere de Băgaciu,
tot la sonde, iar alte câteva zeci lucrează în Târnăveni, pe perioadă determinată la fabrica
de cărămidă, Romcars (din cele relatate de reprezentantul ALOFM Târnăveni, există o
practică a ultimilor opt ani, conform căreia, această unitate economică angajează aceşti
oameni jumătate de an, după care, jumătate de an, ac eştia beneficiază de indemnizaţia de
şomaj, lucru posibil, datorită faptului că legea spune că beneficiază de ajutor de şomaj cei
care în ultimele 24 de luni au cotizat 12 luni la Fondul de şomaj)
Mai există în jur de 30 de persoane care muncesc în domeniul viticulturii, la
Jidvei, la vreo 30 de km. în judeţul Alba, unde au transportul asigurat şi primesc 30 de lei
pe zi şi o pâine.
Baza veniturilor o reprezintă aşadar, pe de o parte, munca sezonieră în străinătate,
pe de altă parte, ajutorul social, pe care îl primesc aproape jumătate dintre gospodăriile de
romi, mai puţin pentru cele trei-patru luni de vară, în care se consideră că au unde munci
şi chiar muncesc.

Venitul minim garantat

Peste 40% din gospodăriile de romi au fost sau sunt beneficiare de ajutor social,
numărul fiind fluctuant, în funcţie de perioadele când aceştia muncesc în străinătate ,în
regim sezonier, sau, în ţară, în regim zilier.Pentru că banii primiţi pentru plata acestu
ajutor, poricum nu ar fi ajuns pentru tot anul, Primăria a luat decizia să acorde acest
ajutor doar pentru cele opt-nouă luni din an când oamenii nu au unde să muncească.
Oamenii sunt destul de nemulţumiţi în legătură cu faptul că nu primesc acest
ajutor tot timpul anului, în special cei care muncesc cu ziua şi mai puţin în străinătate.
Este interesant de remarcat atitudinea diferenţiată a viceprimarului şi a expertului
local pentru romi, pe tema procentului de romi ce ar fi îndreptăţiti să primească acest

9
ajutor.Dacă viceprimarul consideră că toţi cei care pimesc ajutor social sunt îndreptăţiţi
să îl primească, expertul local pentru romi consideră că doar o mică parte dintre aceştia ar
fi îndreptăţiţi să primească ajutor social.

Nivel de trai şi condiţii de locuire

Nivelul de trai este considerat mediu, la nivelul zonei şi relativ ridicat, comparativ
cu cel al altor comunităţi de romi
Condiţiile de locuire pot fi apreciate , în medie, ca rezonabile, comparativ cu cele
de care beneficiază alte comunităţi de romi şi chiar bune, în ceea ce-i priveşte pe cei 25-
30% dintre romii care au reuşit să muncească constant în străinătate şi să-şi ridice case
mai mari şi cu un nivel de confort ridicat.Există şi o excepţie, casele romilor din cartierul
Bucureşti, care sunt construite din paiantă şi , câteva suntîncă acoperite cu stuf.
Casele au acces la curent electric, cele care nu sunt încă racordate la reţeaua de
aopă curentă au puţuri sau au acces relativ uşor la apă din alte puţuri.Există şi un izvor,
într-un loc numit La Şipot de la care se aprovizionează cu apă cei care nu au acces la o
ântâni este calcaroasă şi are nivelul de nitriţi peste cel maxim admis).
Jumătate dintre case sunt racordate la reţeaua de gaze, dar majoritatea folosesc
gazele doar la bucătărie, încălzindu-se tot cu lemne.

Relaţia cu autorităţile

Relaţia cu autorităţile locale este considerată relativ bună de către cei intervievaţi,
cu atât mai mult cu cât reprezentantul lor la Primărie, are o relaţie foarte apropiată cu
reprezentantul BJR care este fratele lui.
Asceastă relaţie bună este determinată şi de conştiinţa faptului că Primăria a făcut
ceva pentru ei, prin proiectele de reabilitare a drumurilor şi de alimentare cu apă.
Relaţia cu autorităţile judeţene este destul de slab reprezentată în mentalul
colectiv al romilor intervievaţi, AJOFM-ul fiind doar o instituţie la care, până de curând,
erau obligaţi să meargă să pună o ştampilă beneficiarii de ajutor social (există un protocol
încheiat de Primăria Băgaciu şi AJOFM prin care se mandatează un reprezentant al
Primăriei să meargă cu lista celor care sunt prezenţi în localitate şi semnează, la
AJOFM,în loc să mai meargă toţi beneficiarii de ajutor sociale, o dată la trei luni la
Târnăveni).
Nemulţumirile majore ale romilor intervievaţi sunt canalizate către Guvern, care
nu creează locuri suficiente de muncă şi care nu dă destui bani, pentru ca ei să poată
primi toate cele 12 luni ale anului, ajutoare sociale.
De asemenea, o ţintă predilectă a nemulţumirilor oamenilor o reprezintă persoana
lui Culiţă Tărâţă ,cel care a cumpărat mare parte dintre terenurile IAS-ului, şi ar fi lăsat
grajdurile şi viile să se distrugă, fiind, conform celor intervievaţi interesat să simuleze
doar că munceşte pământul şi să beneficieze de subvenţia de la stat pe cele câteva sute de
ha, mai mult nelucrate.

10
Percepţii cu privire la programele de integrare pe piaţa muncii

AJOFM este o instituţie cu vizibilitate redusă la nivelul potenţialilor beneficiari

romi, iar CRFPA, una complet necunoscută
Dintre participanţii la interviuri şi focus grupuri , foarte puţini ştiau de
programele de ocupare desfăşurate, cu excepţia celor care participaseră la acestea.
AJOFM este cunoscută drept o instituţie care dă ajutorul de şomaj pentru cei care
au avut un loc de muncă, sau sunt absolvenţi ai unei forme de învăţământ, situaţie în care
se află sub 10.% dintre romii din Băgaciu dar şi locul în care ai obligaţia să mergi o dată
la trei luni, pentru a obţine adeverinţa pentru a beneficia de ajutorul social, obligaţie
asumată, după cum am amintit anterior de Primărie.
Despre programe precum Caravana ocupării sau Bursa locurilor de muncă
pentru romi nu ştia nimic nici măcar Viceprimarul, cu atât mai puţin auziseră de aceste
programe romii intervievaţi.
Totuşi oamenii ştiu despre existenţa lor şi apreciază cursurile de calificare care s-
au desfăşurat anul acesta, pentru meseria de viticultor şi la care au participat în jur de 40
de romi din Băgaciu, fără a şti exact cine le-a organizat.De asemenea. În Băgaciu s-au
organizat în 2008 şi nişte cursuri pentru meseria de zidar, de care şi-au amintit doi dintre
participanţii la focus-grup, cursuri la care au participat 16 romi din Băgaciu, 11 dintre ei,
reuşind să termine cursul şi să obţină diplome.
Percepţia participanţilor la interviuri şi focus grupuri asupra oportunităţilor de
angajare şi a tipului de ofertă de muncă ce li s-ar potrivi, este una destul de nerealistă, în
raport cu oferta de locuri de muncă şi cu nivelul salariului oferit, fiind modelată mai
curând de experienţa mediată sau nu, a muncii în Germania...
Iată, cam care sunt pretenţiile unora dintre participanţii la focus grup, privind
salariul minim pentru care s-ar angaja:
„Pentru 10 milioane nu are rost să mergi la lucru, nu. Eu vă spun cinstit.Şi să fiu
plătit cu 500 la zi şi faceţi un calcul pentru 24 de zile(...)12 milioane,ca să poţi să ai un
trai decent aşa”
„Indiferent că muncesc o zi de dimineaţă de la ora 7 până la ora 4 nu muncesc pt
5 milioane. Mai bine stau la colţu străzii”
Explicaţia refuzului de a munci pe un asemenea salariu e următoarea : „Eu fumez
2 pachete de ţigări la zi, o pâine e 20 000, o duc cu mine la serviciu, mai socotim de 50
de mii salamu-eu nu pot să mănânc 2 feliuţe!-mai am o nevastă şi un copil acasă mai
poate trăi cu 250..atunci mă duc la lucru „
Şi, în consecinţă, neavând oferte cu 12 milioane pe lună, soluţia este următoarea:
„Iau alocaţia şi stau la umbră şi dacă stau la umbră nu cere de mâncare
Şi iarna taiem cât de cât un porc în Băgaciu. Primim şi ajutor social”
Chiar dacă nu putem generaliza , nici măcar la nivelul participanţilor la focus grup
, această atitudine şi, mai ales, această inadecvare a nivelului aşteptat al salariului faţă de
cel oferit, este simptomatică, nu doar pentru romii din Băgaciu, ci pentru toate
comunităţile în care oportunităţile actuale informale de câştig, cumulat cu beneficiile
sociale, depăşesc nivelul salariului care le-ar putea fi oferit pe piaţa formală a muncii.Pe
de altă parte, mi se pare la fel de simptomatic faptul că nici unul dintre cei intervievaţi nu
a primit o ofertă pentru un loc de muncă pe perioadă nedeterminată, pentru a putea să o

11
refuze din cauza salariului prea mic oferit. Pe de altă parte, există anumite nuanţe în
atitudinea celor intervievaţi, în sensul că acceptarea unui loc de muncă cu un anumit
salariu depinde şi de natura muncii depuse, dar şi în sensul că dacă ar apărea o ofertă
concretă, care deocamdată nu a apărut, ţinând cont de avantajele unui loc de muncă mai
sigur şi care să reprezinte o sursă constantă de câştig, aceste pretenţii este probabil să
scadă în mod semnificativ.

Studiu de caz în Băgaciu – Sandu Martin

Adolescenţa şi formarea ca individ.

M. s-a născut şi a crescut în comunitatea de romi din Băgaciu şi are , în prezent,

47 de ani.
S-a născut într-o familie de „romi agricultori”, care vorbeau limba romani, pe care
a învăţat.o şi el, dar, despre care nu ştie cărui neam de romi aparţine. Părinţii lui aveau
puţină şcoală, dar erau oameni muncitori şi au avut posibilitatea să-i întreţină, la un nivel
decent pe cei 5 copii ai lor, dar aceştia au fost totuşi obligaţi să muncească de
timpuriu.Aşadar, M. a terminat doar 8 clase şi la 16 ani a muncit pentru prima oară, la
Mediaş, la Gaz Metan.

Evoluţia profesională şi socială. Accesul la formare profesională şi la ocupare

După doar 6 luni petrecute la Gaz Metan, M. face un curs de tâmplărie şi se

angajaează la Mediaş, ca tâmplar, unde munceşte timp de 7 ani. Face Armata şi, după ce
termină stagiul militar, se angajaează, la 27 de ani la Gostat, la ferma
AGROZOOVITICOLĂ din Băgaciu, unde va munci 16 ani, în domeniul zootehnic, până
în 2006, când ferma s-a desfiinţat de tot (spune că este ultimul care a plecat de acolo, în
condiţiile în care restrucutrările începuseră încă din 2002, odată cu privatizarea IAS-ului).
Începând cu anul 2003, îşi ia concediu vara, câte două luni şi munceşte sezonier în
agricultură, în Ungaria.
În 2008 se angajează la o firmă de construcţii în Cluj, împreună cu băiatul său,
unde este foarte bine plătit (1.200.000 de lei vechi pe zi), dar firma dă faliment şi el intră
în şomaj, fiind şi acum şomer indemnizat (probabil cu suspendare, pentru lunile cât a
muncit în străinătate, aşa s-a prelungit termenul d eprimire a indemnizaţiei de şomaj).
Din 2008 pleacă la muncă două luni pe an în Germania, de unde vine cu 2700 de
eruro, bani rămaşi după ce a scăzut cheltuielile.
În afară de cursul de calificare în meseria de tâmplar nu a mai făcut un alt curs,
deşi era planificat un curs de zidari la Cluj, dar firma la lucra a dat faliment.
Ar vrea să facă un curs, să aibe o diplomă de muncitor calificat, pentru că l-ar
ajuta în Germania, să obţină o slujbă mai bună.

Statutul social şi marital actual

12
 M. este însurat şi are trei copii, două fete şi un băiat, toţi majori, în momentul de
faţă.Soţia este absolventă a 8 clase şi munceşte de cinci ani, sezonier, cu contract de
muncă, în agricultură, în Spania.
Una dintre fete s-a măritat la 16 ani şi a terminat 9 clase, cealaltă s-a măritat la 18
ani şi are 8 clase, băiatul a făcut 11 clase şi şcoala profesională şi este calificat în meseria
de instalator.Una dintre fete, împreună cu fata ei şi cu soţul, locuiesc împreună cu ei şi
nuau servici.După ce a lucrat o vreme ca instalator, băiatul lui M. aplecat să muncească
în Danemarca, fiina în prezent al treilea memvru al familiei lui M. care lucrează sezonier,
în străinătate,

Locuire

Casa în care locuieşte este relativ spaţioasă şi foarte îngrijită, are trei camere, baie
şi bucătărie dotată modern.Casa este racodată la gaze şi are apă curentă de la pompă, din
puţul aflat în curtea casei. Nu mai are nici un fel de animale, de trei ani, de când aproape
toţi membri familiei pleacă în mod regulat la muncă în străinătate.

Cultura muncii şi a educaţiei

Consideră că munca este foarte importantă în viaţă, valoare pe care i-au transmis-
o părinţii şi a transmis-o şi el copiilor săi .
„Fara munca mori . Eu daca nu lucru intr-o zi si-n curte, nu stiu cum ... Nu ma
culc noaptea bine. Vad purecii pe minut. Trebuie ( ??? ) sa misc, ca e ceva logic,
daca si Iisus se ruga pe Pamant ... Nu pot ! Care sta la umbra si ... Ala nu va avea in
vecii vecilor nimic !”(Sandu Martin, studiu de caz, Băgaciu)

Ar fi vrut ca copiii lui să facă mai multă şcoală, dar nu s-a putut, deşi unii dintre ei
ar fi vrut, pentru că nu şi-a permis, la vremea respectivă, din punct de vedere financiar,
să-i ţină,mai departe, în şcoală.Deşi, în principiu, crede că şcoala este importantă în viaţă,
în situaţia actuală din România nu prea mai vede avantajele unui nivel înalt de şcolarizare
şi este pesimist, în sensul că nu vede ca situaţia să se îmbunătăţească prea curând.

Percepţia asupra instituţiilor locale

Despre instituţiile locale are o părere bună, deşi nu speră mare lucru de la
ele.Consideră că responsabilitatea se află undeva, mai sus. „Pai eu asa cred ca de sus.
De sus. De la judet. Dumneata, de, primarul nu poate sa deie locuri de munca (..). Cei de
la judet domne si judetul sa porneasca, sau din parlament, de-acolo. Da’ daca numai tot
auzi se-nchide astazi firma asta, se-nchide asta, se-nchide asta, se-nchide asta. Si-ncet-
incet pestele de unde vine ? De la cap. Au pornit ... Uite in 20 de ani s-a stricat tot. Tot.
N-a putut Gostatul sau ferma ajutind ...” !”(Sandu Martin, studiu de caz, Băgaciu)
Nu are încredere în nici o instituţie care ar putea să îl ajute în vreun fel să se
angajeze, nici în AJOFM, nici în vreuna dintre instituţiile judeţene.
Are încredere în el şi în strategia pe care a ales-o, forţat, de a munci o muncă grea,
departe de casă, dar pentru o plată decentă.În lipsa acestei alternative, concluzia lui M.
este fără echivoc : „Am muri de foame”.

13
 Nu are încredere că într-un viitor apropiat lucrurile vor merge mai bine în
România. „Nu stiu domne ca aici la noi nu se vede nimic. Ca eu le-am spus si la copiii
mei : 10 ani de zile de-aci incolo nu cred ca va merge Romania in bine. Nu se va misca
nimic ...” (Sandu Martin, studiu de caz, Băgaciu)

Concluzii studiu de caz-comunitatea de romi din Băgaciu

Problemele romilor din Băgaciu sunt, în mare parte, aceleaşi cu ale populaţiei
nerome şi ţin de precaritatea ofertei locale de locuri de muncă.
Pe de altă parte ,în cazul romilor din Băgaciu, au existat căteva premise ce au
facilitat alegerea unei alternative ce s-a dovedit viabile, cea a muncii în străinătate, în
regim sezonier.
Pe de o parte, convieţuirea până la începutul anilor 90 cu saşii care, odată plecaţi
în Germania, au putut constitui, odată cu liberalizarea graniţelor şi liberalizarea parţială a
dreptului la muncă în Uniunea Europeană, un punct de sprijin, prin relaţiile directe, în
constituirea unor reţele de migraţie, la muncă.
Pe de altă parte, o anumită cultură a muncii, validată prin experienţa muncii în
agricultură au fost elementele de bază pe care s-au sprijinit în încercarea lor, cei care au
reuşit să transforme munca în străinătate într-o strategie de succes.
Totuşi, faptul că munca reprezintă o sursă de venit doar pentru cel mult jumătate
de an, cealaltă sursă importantă de venit, reprezentând-o, pentru aproape jumătate din
familiile de romi, ajutorul social, generează şi întreţine, pentru o parte a comunităţii de
romi, o anumită mentalitate asistenţială, ce poate ajunge la forme exacerbate, precum cele
prezentate în citatele din focus grup.

Deşi există un grad relativ ridicat de vulnerabilitate socială într-o comunitate în

care riscul de bătrâneţe este asigurat într-o măsură foarte redusă, există şi elemente
pozitive, ce pot reprezenta factori favorabili dezvoltării sociale şi economice a
comunităţii de romi din Băgaciu, cum ar fi amintita cultură a muncii, experienţa muncii
într-o economie dezvoltată, dar şi existenţa anumitor resurse, precum casele relativ
decente, ca spaţiu şi confort, faţă de alte comunităţi de romi.

IV.2. Studiu de caz-comuna Mica, jud. Mureş

Comuna Mica se găseşte la 40 de km. de Târgu Mureş şi la 15 de km. de

Târnăveni şi are în componenţă şapte sate: Mica, Ceauaş, Deaj, Căpâlna de Sus,
Şomoştelnic, Abuş, Hărânglab.Populaţia comunei este de 4776 de locuitori
Conform secretarului Primăriei, structura etnică a comunei este următoarea :
- 55% maghiari
- 30% romi
- 15% români.
Există mai multe comunităţi de romi , cea mai numeroasă fiind cea din satul Deaj,
unde trăiesc în jur de 600 de romi, ceea ce reprezintă aproape 40% din populaţia acestui

14
sat.Mai există o comunitate importantă de romi în Ceauaş, unde trăiesc în jur de 300 de
romi, dintr-un total de 900 de locuitori şi în Hărânglab, unde sunt 200 de romi, la o
populaţie de 860 de oameni.
Principala sursă de venit în comuna Mica o reprezintă activitatea agricolă.
Conform Secretarului Primăriei, în toată comuna Mica nu mai există în prezent
mai mult de 130 de oameni angajaţi cu carte de muncă. Dacă românii şi maghiarii au mai
mult pământ şi acesta poate reprezenta o sursă de subzistenţă, măcar la un nivel minimal,
romii nu deţin o astfel de resursă şi sunt obligaţi, fie să muncească cu ziua la cei care au
pământ şi nu au mijloacele necesare să îl muncescă singuri, fie, pentru majoritatea dintre
ei care nu au nici această posibilitate, singura alternativă este munca în străinătate şi
venitul minim garantat, de obicei,combinate, cam un sfert, respectiv, trei sferturi din an.
Cei care nu reuşesc să pună în practică nici una dintre aceste strategii de
supravieţuire, reuşind, cel mult, să acceseze şi să beneficieze de ajutorul social, în cazul
fericit, în care au acte de identitate, sunt cei cu problemele sociale cele mai grave, romii
din Hărânglab.
Conform reprezentatului BJR, în Mica există probleme sociale grave, de
marginalizare socială, făcând referire, în primul rând la romii din satul Hărânglab.Deşi,
fără îndoială problemele romilor de la Hărânglab, precum şi problemele comunităţii de
romi de acolo, în ansamblu, sunt foarte grave, am ales să fac un studiu de caz în satul
Deaj, din mai multe considerente.
Pe de o parte, comunitatea romilor din Deaj este, de departe, cea mai numeroasă
dintre toate comunităţile de romi din Mica.
Pe de altă parte, metodologia cercetării de teren ar fi fost aproape imposibil de
respectat în Hărânglab, în condiţiile în care mare parte din populaţia de romi de aici nu
cunoaşte decât limba romani şi, majoritatea se exprimă destul de greu în româneşte şi nu
au disciplina minimă necesară unui dialog sau focus grup şi nici disponibilitatea de a
pierde timpul gratis (romii din Hărânglab au fost numiţi, chiar de către cei care încearcă
să-i ajute, fie „tarzani”, fie „ romi canibali” ).
În plus, prin faptul că Deajul se învecinează, oarecum, cu Hărânglabul şi prin
amabilitatea consilierului local-expert pentru romi de la Primăria Mica, facând şi o vizită,
la faţa locului, în Hărânglab, am putut să îmi fac o imagine destul de completă şi a acestei
comunităţi de romi şi a problemelor ei, imagine construită pe baza combinaţiei de
informaţii obţinute din surse directe şi indirecte.

Comunitatea de romi din Deaj

Comunitatea romilor din Deaj, care în prezent, numără în jur de 600 de romi, ce
trăiesc în 245 de gospodării, era, conform consilierului local-expert local pentru romi,
mult mai puţin numeroasă la începutul anilor 90, când nu trăiau aici mai mult de 300 de
romi.Explicaţia pe care acesta o găseşte acestei explozii demografice, ar fi trecerea, în
masă, a majorităţii romilor, la religia penticostală, după anul 2000, ceea ce a modificat
comportamentul reproductiv şi o comunitate în care regula era, ca fiecare familie să facă
1-2- copii, au ajuns la o medie de peste trei copii, ceea ce a dus aproape la o dublare a
populaţiei în ultimii 10 ani.
Înainte de 1990 romii din Deaj lucrau, o parte la Târnăveni la Combinatul chimic
sau la fabrica de sticlă şi o parte mai importantă, lucrau sezonieri prin ţară, la ferme sau la

15
aşanumitele Gostaturi, unde fie lucrau ca îngrijitori la animale, fie cei care cunoşteau
meseria tradiţională de cărămidari, aveau contracte cu grajdurile, pentru construcţia de
cărămizi. Faptul că plecau câteva luni pe an şi îşi luau şi copiii cu ei, reprezintă unul
dintre factorii ce au generat nivelul scăzut al educaţiei formale în ceeace-i priveşte pe
romii între două vârste care, alături de cei bătrâni, rar se întâmplă să fi absolvit măcar 8
clase, în condiţiile în care nu stăteau suficient de mult timp în localitate, pentru a putea
merge, în mod cât de cât regulat, la şcoală.

Relaţia cu românii

Relaţia dintre romii şi românii din Deaj este, în general, una ce poate fi definită
ca neutră, cele două comunităţi fiind obişnuite să convieţuiască aproape una de cealaltă,
însă în comunităţi separate.Comunitatea de romi din Deaj este una compactă, toţi romii
din Deaj locuind pe o uliţă, paralelă cu pârâul din sat, aflată în apropiera Căii Ferate,
numită strada Gării.

Educaţie şi calificare profesională

Nivelul de educaţie al romilor din Deaj este, după cum am amintit anterior, unul
destul de precar, media de şcolarizare fiind undeva pe la 7-8 clase, cu un plus pentru cei
mai tineri şi un minus pentru cei mai bătrâni, care au, în medie, cam 4 clase, cîteva zeci
dintre ei fiind analfabeţi. Există şi analfabeţi funcţionali, chiar şi dintre cei mai tineri
care, chiar dacă au făcut câţiva ani de şcoală, nu ştiu să scrie şi să citească.Unul dintre
participanţii la focus grup, absolvent a 4 clase,se găseşte într-o astfel de situaţie de
analfabetism funcţional.
„Pe de altă parte,chiar dacă educaţia formală nu este foarte bine pusă la punct, în
rest au bine, cum se spune, educaţia asta socială, deci informală (..). Sunt alţii care au
2-3 clase şi ei duc oamenii în Slovenia sau în Germania, deci din punctul ăsta de vedere,
deci chiar daca n-au o educatie formala sau diploma sau un atestat, dar ...Şi acuma,
majoritatea pleacă dincolo, se zbate ca să-şi ia un permis de conducere, să ştie să scrie,
să citească şi atata se chinuie un an pană işi pune la punct cititul şi scrisul şi ia
permisul. Deci cam la asta se reduce...Cam atata reusesc ei”.(expert local pentru romi,
Primăria Mica)

Ocupaţii şi ocupare.Surse de venit

Peste 60% dintre romii din Deaj sunt beneficari de ajutor social , majoritatea
muncind, pe lângă numărul de ore necesar acrodării ajutorului social, cu ziua, sau în
regim sezonier, în agricultură.Acordarea acestui ajutor social este însă discontinuă,plata
ajutorului suspendându-se pe timpul cât beneficiarii sunt plecaţi la muncă în
străinătate.Pe de altă parte, faptul că o dată la trei luni trebuie să meargă la Tărnăveni la
ALOFM pentru a ştamplia adeverinţele necesare primirii în continuare a acestui
ajutor,datorită costurilor financiare şi de timp, implicate,cât şi datorită obligaţiei de a
munci un număr de ore în folosul comunităţii, îi face pe unii dintre ei să renunţe la acest
ajutor.. Această renunţare este considerată o greşeală de către consilierul local al romilor,

16
care vede foart importantă, nu atât suma de bani care, spune el, până anul ăsta nu ar fi
fost niciodată plătită în întregime, din lipsă de fonduri, cât asigurarea medicală de care
beneficiază conform legii 416, în calitate de beneficiar de ajutor social.
În concluzie, sursele principale de venit în comunitatea de romi sunt ajutorul
social, alocaţiile pentru copii şi veniturile realizate din munca în regim sezonier, în
Slovenia sau, mai rar, în Germania, în agricultură.

Percepţia asupra autorităţilor locale şi a celor implicate în acţiuni de integrare pe piaţa

muncii

Romii din Deaj nu prea au încredere în nici o autoritate publică, ci doar în

persoana consilierului pe care îl au la Primărie.Se simt marginalizaţi în raport cu
locuitorii altor sate din comună şi, în special, în raport cu maghiarii, care ar fi mai
privilegiaţi, fiind majoritari în comună şi hotărând alegerea primarului.Marginalizarea lor
este operaţionalizată prin elemente concrete, cum ar fi drumul principal din comunitatea
de romi, care a fost reparat fără implicarea Primăriei, cu ajutorul unei Fundaţii din
Olanda, o altă Fundaţie din Olanda, împreună cu Partida Romilor, ajutându-i pe oameni
să rezolve problema actelor pe casă.
De asemenea, Primăria nu a sprijinit unele iniţiative ale comunităţii de romi,
precum cele ale Pastorului penticostal, care a vrut să construiască o fabrică de cărămidă
în Deaj şi nu a primit concursul Primăriei, care „i-a pus beţe în roate”.
Deşi majoritatea dintre ei sunt obligaţi să meargă o dată la trei luni la Târnăveni,
la AJOFM ca să ia adeverinţele necesare primirii ajutorului social, cei intervievaţi,
recunosc că nu întreaba niciodată nimic despre programele acestei instituţii şi nici nu îşi
pun mari speranţe că ar putea fi ajutaţi în vreun fel.Nici unul dintre cei intervievaţi nu a
auzit de programe precum Caravana ocupării ,Bursa locurilor de muncă pentru romi sau
despre vreun fel de cursuri de calificare.

Nivel de trai şi locuire

Părerea romilor intervievaţi care au apucat perioada comunistă este că, atunci o
duceau mai bine şi după 1989, când nu au mai fost locuri de muncă, viaţa lor s-a
înrăutăţit.
Luând în considerare faptul că majoritatea familiilor de romi sunt beneficiare de
ajutor social, se poate aprecia că nivelul de trai al comunităţii de romi este sensibil mai
scăzut decât cel al populaţiei majoritare a comunei, românii, chiar dacă puţini dintre ei
mai au un loc de muncă, deţinând teren agricol, ce reprezintă o sursă de venit pe care
romii nu o au.
Comunitatea de romi din Deaj, conform consilierului rom, dar şi conform
pastorului penticostal , cunoaşte o evoluţie importantă, în sensul creşterii nivelului de trai,
în ultimii 3-4 ani, de când romii din Deaj au început să plece în număr mare, la muncă în
străinătate,în special în Slovenia, cel puţin două-trei luni pe an, cele 500-600 sute de euro
pe an provenind din această sursă, permiţând supravieţuirea familiei, cel puţin pe
perioada verii şi, în plus, anumite investiţii în îmbunătăţirea condiţiilor de locuit.

17
Studiu de caz, comunitatea de romi din Deaj – Horvath Alexandru, 60 de ani

Adolescenţa şi formarea ca individ.

A. este născut în Deaj şi provine dintr-o familie de romi cărămidari, fără

şcoală.Părinţii, aveau puţină şcoală , 2-3 clase, el a apucat să facă 6 clase ,terminate însă,
în timp.Nu a putut să facă mai multă şcoală, fiind, de la 12-13 ani, mai mult plecat cu
părinţii, care făceau cărămizi ,la ferme agricole de stat, prin ţară, pe unde găseau de lucru.
A muncit, de la 12 ani, alături de părinţi, la fabricat cărămidă şi la făcut nuiele de legat
via.
S-a însurat la 18 ani , la 21 de ani a avut primul copil şi la 30 de ani avea deja 4
copii.

Evoluţia profesională şi socială.Accesul la formare profesională şi la ocupare

A. a muncit, până s-a însurat, împreună cu părinţii, apoi,după o pauză de câţiva

ani, când a stat mai mult pe acasă, de la 22 de ani, a muncit pe cont propriu, la cărămidă,
pe la fermele agricole de stat, cu care încheia un fel de contract, dar niciodată nu a muncit
cu carte de muncă.Din cele relatate de el, cam asta erea opţiune pentru romii din Deaj
care vroiau să câştige mai bine, doarece la Combinat, la Târnăveni, nu prea se puteau
angaja, că nu aveau destulă şcoală, iar la vii, în zonă se plătea destul de prost. El a fost
oarecum obligat să aleagă această soluţie de a câştiga mai bine, deaorece avea de la 30 de
ani, deja răspunderea de a întreţine patru copii.
A. a perpetuat, prin proprii copii, propriul model de traseu educaţional şi
profesional, de la 10 ani, copiii mergând cu el prin ţară şi muncind , după puterile lor, să
îşi ajute tatăl şi să înveţe aceleaşi meserii tradiţionale de cărămidari şi de producători de
nuiele pentru vie, iar, începând cu anii 77-78, de culegător de hamei, experienţă pe care o
vor folosi zeci de ani mai târziu, la muncă, în Slovenia.
Consecinţa acestei migraţii la muncă de la 10 ani a fost că aceşti copii nu au reuşit
să absolve decât 4-5 clase.
În anul 1990 a făcut un infarct şi de atunci nu a mai muncit nici o zi. Nu poate să
beneficieze de pensie pe caz de boală, deoarece, deşi a muncit peste 20 de ani în perioada
comunistă, nu a muncit nici o zi cu carte de muncă.

Statutul social şi marital actual

A. trăieşte, în prezent, în casa lăsată netencuită, a cărei construcţie „la roşu”

apucase să o termine înainte să se îmbolnăvească, alături de soţie şi de unul dintre băieţi
şi de familia acestuia, având ca singură sursă personală de venit, ajutorul social.
În ciuda faptului că nu are prea multă şcoală, nici măcar raportat la nivelul
comunităţii de romi din Deaj şi nu mai munceşte de la 40 de ani, este un om respectat în
comunitate pentru că are ceea ce consilierul rom numea „educaţia socială, informală”.
Standardul de viaţă al familiei sale, care trăieşte,în prezent, din alocaţiile pentru
copii, ajutorul social şi cei în jur de 300 de euro, ce vin maximum de două ori pe an, din

18
munca „la hamei”, în Slovenia a fiului şi norei sale, este mai degrabă unul modest însă el
consideră că, la nivelul comunităţii de romi din Deaj, s-ar situa undeva la mijloc din
punct de vedere al standardului de viaţă.Faptul că majoritatea familiilor beneficiază de un
asemenea tip de combinaţie de venituri de un nivel asemănător, pare să-i dea dreptate, în
ceea ce priveşte corectitudinea aprecierilor sale.

Locuire

Casa în care locuieşte este, formată din 2 camere şi este suprapopulată, aici trăind
nu mai puţin de opt persoane : el, soţia, unul dintre fii, cu soţia şi cei patru copii.
Mai există şi o bucătărie şi un coteţ pentru porci.
Casa este racordată la curent electric şi la gaze, care sunt folosite exclusiv la
bucătărie.Nu are sursă proprie de apă, sursa fiind fântâna unui vecin.

Cultura muncii şi a educaţiei

A muncit de mic şi consideră munca foarte importantă, valoare ce a transmis-o şi

copiilor săi.Deşi consideră educaţia importantă, nu a reuşit să depăşească barierele
educaţionale nici prin copiii săi, dar speră să o facă prin nepoţi, de la care aşteaptă să
termine măcar 10 clase.....

Percepţia asupra instituţiilor locale

Despre instituţiile locale are o părere destul de proastă, determinată de unele

nemulţumiri concrete privind activitatea Primăriei, ce ţin, de exemplu, de neimplicarea
Primăriei în nici un fel, în repararea podeţului ,luat de ape, de peste pârâul ce curge
paralel cu strada pe care locuieşte comunitatea de romi şi care ar scurta drumul spre
Primărie cam cu un kilometru, în medie, pentru locuitorii comunităţii de romi din Deaj.
Nu ştie, concret, cine ar putea să îl ajute, sau să ajute comunitatea de romi în afară
de Primărie, pe care o consideră cam singura responsabilă, nu a auzit de programele de
ocupare ale AJOFM.

Comunitatea romilor din Hărânglab

Senzaţia pe care am avut-o, comparând percepţia reprezentanţilor instituţionali

intervievaţi asupra nivelului de trai şi a gradului de dezvoltare economico-socială a
comunităţii romilor din Deaj, cu percepţia directă şi nemediată a acestei realităţi sociale,
descrise, inclusiv prin vocea romilor intervievaţi, a fost că există o discrepanţă, în sensul
supraevaluării unui nivel mediu de trai, ce poate fi caracterizat, mai degrabă, ca fiind la
limita subzistenţei. Explicaţia pe care o propun pentru această supraevaluare este dubla
perspectivă comparativă, din care se face această evaluare : pe de o parte, se compară
standardul de viaţă de acum , cu cel de acum câţiva ani, mai precis, de dinainte de a fi
apărut şansa muncii sezoniere în străinătate, şansă a cărei valorificare a îmbunătăţit
semnificativ situaţia comunităţii de romi din Deaj.

19
 Pe de altă parte, există un termen de comparaţie, foarte concret şi aflat la
îndemână, faţă de care standardul de viaţă şi de civilizaţie al romilor din Deaj este unul,
într-adevăr, foarte ridicat.Acest termen de comparaţie, adus în discuţie destul de des de
către cei intervievaţi este comunitatea romilor din Hărânglab.
Despre romii de aici, consilierul spune, cu tristeţe, fiind sincer afectat de situaţia
lor, că sunt „nişte Tarzani”.Un alt lider al romilor, care este, de asemenea, interesat de
soarta acestor oameni, pastorul penticostal din Deaj, spune despre ei că sunt „romi
canibali”şi că „N-au nici religie, n-au nici cultura, n-au nici … N-au nimica. Ei nu stiu
pe ce se sprijina. Temelia lor este că dacă o putut să te inşele, sau să te fure, o realizat
ceva, mare lucru.Temelia lor, este că dacă au trăit azi şi mai trăiesc şi mâine, nu se
gândesc şi poimâine.(...) Dacă încerci să-l ajuti, dacă nu te-o furat sau nu te-o-nşelat cu
ceva, nu-i mulţumit.. Dar dacă o putut numai un pic sa te-nşaăa sau să te fure, gata, el
e…( lider romi,pastor Deaj ).
Romii din Hărânglab erau iniţial, la începutul anilor nouăzeci, doar vreo câteva
familii, la care s-au mai adăugat pe parcurs, câteva familii ce nu au reuşit să se integreze
în alte sate din comună. Datorită unui comportament reproductiv tradiţional necontrolat
în vreun fel, numărul lor a sporit foarte repede, ajungând acuma să fie, după estimarea
consilierului local rom,în jur de 150 de persoane. Aceştia locuiesc la marginea satului
Hărânglab , locul din comună cel mai depărtat de Primăria aflată în Centrul satului Mica.
Cele circa 30 de case, mai mari sau mai mici, sunt toate supraaglomerate,
neîngrijite şi nu au nimic din confortul unui trai modern.Oamenii , conform celor spuse
de consilierul local rom, stau şi câte 10 într-o cameră în care iarna, fac o gaură în pământ
şi acolo fac focul, fără a avea sobe sau coşuri pentru fum.
Oamenii, la rândul lor, arată mai rău decât casele, pentru că “nu se spală cu
lunile”(consilier local şi expert pentru romi, Deaj)
În jur de 75% dintre ei nu au acte de identitate şi nu pot primi ajutor social, deşi
nu au nici o sursă de venit.Mănâncă, în mod constant din gunoaie şi “merg 10 km. pe jos,
peste deal,în fiecare zi ca să mănâce la Tărnăveni, din tomberoane”(idem)-este vorba de
tomberoanele de la un supermarket, unde se aruncă cotoare de salam şi alte astfel de
produse mai mult sau mai puţin comestibile.
În această comunitate există foarte mulţi copii, care trăiesc în condiţii total
improprii şi dintre care un număr important, suferă de diverse hanidcapuri fizice sau
psihice, mai mult sau mai puţin importante.
În raport cu un asemenea tablou ce descrie o comunitate cu probleme multiple şi
cumulate, preocuparea sinceră şi devotamentul cu care consilierul local rom amintit ,
încearcă să-i ajute pe aceşti oameni, pare a semăna cu o luptă inegală, sortită
eşecului.Totuşi, alături de el să mai găsesc şi alţi oameni care cred că se poate face ceva
pentru a schimba în bine viaţa acestor oameni. Este vorba despre profesoarele de la
şcoala din sat, unde reuşesc să-I aducă pe aceşti copii şi unde au creat o clasă specială, în
care faptul că toţi arată la fel, îi face să se simtă normal, ceea ce nu ar putea să se
întâmple, în cazul în care ar fi puşi alături de ceilalţi copii din sat.Consilierul local
consideră că indiferent de principiile invocate, oricât de corecte ar fi, la modul teoretic, în
contextul dat, singura soluţie rezonabilă este această segregare care, docamdată pare a
avea rezultate pozitive, alături de alte programe, precum asigurarea unei gustări
suplimentare pentru aceşti copii, cu ajutorul unei Fundaţii olandeze, pe lângă cornul şi
laptele pe care îl primesc de la şcoală.Deşi şcoala a fost reclamată la CEDO pentru

20
segregare pe criterii entice , consilierul speră ca până la urmă, toată lumea să înţeleagă că
ceea ce primează este binele acestor copii, cărora trebuie să li se acorde o şansă, în faţa
oricăror principii, indiferent cât de corecte, teoretic, dar inaplicabile, practic, în contextul
dat.

Concluzii. Comparaţia între comunitatea romilor din Băgaciu , cea a romilor din Deaj
şi cea a romilor din Hărânglab.

Deşi există şi asemănări între cele trei comunităţi de romi, profilul lor este mai
degrabă diferit.
Din punct de vedere al oportunităţilor locale, în toate cele trei comunităţi se face
simţită penuria de locuri de muncă din zona Târnăveni, generată de închiderea sau
restructurarea unor obiective economice vitale pentru viaţa economică a zonei, precum
Combinatul chimic sau Fabrica de sticlă.
De asemenea, toate cel trei comunităţi de romi au fost afectate de privatizarea
falimentară a fostului IAS ce asigura locuri de muncă în agricultură în toată zona
adiacentă Târnăveniului.
Modul diferit în care au reacţionat este influenţat, pe de o parte, de oportunităţile
care au putut fi exploatate, pe de altă parte, de resursele interne ce au putut fi implicate în
exploatarea acestor oportunităţi. Din acest punct de vedere, faţă de celelalte două
comunităţi, comunitatea romilor din Hărânglab, nu a beneficiat, nici de oportunităţi, nici
de resurse.Munca în străinătate nu a putut să reprezinte o opţiune şi, deci, o oportunitate,
pentru nişte oameni lipsiţi de cultura şi de experienţa muncii, în afara unor experienţe
ocazionale, când o parte dintre ei au fost duşi cu nişte autobuze, în mod organizat, la
cules de hamei, majoritatea romilor de aici nu au muncit niciodată şi, în plus, după cum
aminteam, lipsa actelor de identitate îi face „invizibili” din punct de vedere instituţional,
dar vizibili şi indezirabili pentru o eventuală ieşire din ţară.
Cei mai avantajaţi par a fi fost romii din Băgaciu, în primul rând printr-un plus de
oportunităţi,operaţionalizate prin accesul mai facil la anumite reţele de migraţie
temporară la muncă, în Germania unde munca este mult mai bine plătită faţă de ţara de
destinaţie a majorităţii migranţilor sezonieri din Deaj, Slovenia. Diferenţa de nivel de
salarizare se vede în diferenţa dintre casele lor, dar şi în diferenţa dintre orizonturile lor
de aşteptare privind un loc de muncă considerat dezirabil în România.Dacă la Băgaciu,
un salariu de 5 milioane nu pare a stârni foarte mult interes, la Mica, participanţii la focus
grup, precum şi ceilalţi romi intervievaţi, s-au declarat mulţumiţi şi cu un loc de muncă
pe piaţa formală a muncii, plătit cu salariul minim pe economie.
O altă diferenţă importantă între cele două comunităţi este relaţia cu Primăria care
pare a fi una privilegiată, în ceea ce –i priveşte pe romii majoritari din Băgaciu şi una mai
puţin favorabilă lor, în ceea ce-i priveşte pe romii minoritari din Deaj.
Un corolar al acestei diferenţe este diferenţa de atitudine între Primăria din Mica
şi cea din urmă, privind o problemă comună, aceea a costurilor de timp şi de bani
implicate de drumurile trimestriale la Tîrnăveni pentru ştampila de la ALOFM, în cazul
beneficirilor de ajutor social.La Băgaciu s-a găsit soluţia centralizării semnăturilor şi
scutirii de acest drum, asumat de reprezentantul Primăriei, la Mica, o asemenea soluţie a
fost considerată indezirabilă.

21