Universitatea „Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

Specializarea Drept

Formele poluării și cauzele acesteia

Student: Vetrescu Mihaela Luciana

An II
Disciplina: Dreptul mediului
 1. Poluarea în termeni generali

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în
care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale,
cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile
umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea
radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă,
lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice
putrescibile etc.).

Există două categorii de poluanți:

- Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care se
descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se
acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
- Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent,
în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se
îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să ajungă
la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor.
De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice
fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o
cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se
hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se
numește „bioacumulare”.

1 Poluarea aerului

Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul
revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un
amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În
timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de
picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol major pentru
sănătate.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a
temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon.
Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon
din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze
de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului
de seră se asteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100.
Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai
cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția
agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția
excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până
recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a
redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe
săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și
terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului,
majoritatea în Asia.

2 Poluarea apelor

Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea populației globului. Din
anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și surse
subterane a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost
pentru irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte
utilități; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și
în scopuri comerciale.

Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi

îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri
și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în cea mai
mare parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră este aruncată
în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.
Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în lacuri și
râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de dezvoltare a
algelor. Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza algelor care sunt în descompunere și care
epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor
forme de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele dintre Golful Delaware și Golful Mexic au
murit mii de pești din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge numită Pfisteria piscicida. Se
crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost deversarea deșeurilor urbane
și industriale în lacuri și râuri.
Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe dealurile
defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul apelor și să
omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele specii de pești. De
exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților dealurilor, ploaia poate să
ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu unde păstrăvii sau somonii își
depun icrele.
Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esențială de proteine,
mai ales pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Totuși, poluarea golfurilor amenință
rezervele de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În 1989, 260.000
barili de petrol s-au vărsat din petrolierul Exxon Valdez în Strâmtoarea Prince William din Alaska,
un vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere în apele și în jurul
apelor Statelor Unite, devărsându-se 4,4 miliarde de litri de petrol.

3 Poluarea solului

Solul este un amestec de materie din plante, minerale și animale care se formează într-un proces
foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea majorității plantelor și esențial
pentru toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși chimici toxici, săruri,
patogeni, sau materiale radioactive și metale grele care pot afecta viața plantelor și animalelor.
Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea
lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide
omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu,
fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide
organismele care ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și
organismele benefice și lasă solul steril și dependent de îngrășăminte pentru a suporta creșterea
plantelor. În consecință, se folosesc tot mai multe îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și
lacurilor în perioadele cu inundații.
Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat
depozite de sare care inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000 î.e.n.,
orașele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului și Eufratului, în Mesopotamia, depindeau de
bogăția recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste orașe au intrat în colaps din cauza lipsei recoltei
datorate salinității ridicate a solului. Aceeași problemă există azi în Valea Indusului din Pakistan,
Valea Nilului în Egipt și Valea Imperială din California.

4 Combaterea poluării
 Din cauza poluării mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe națiuni au
instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate
și pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost adoptată „Legea
pentru Aer Curat” (Clean Air Act - 1970) prin care se impunea reducerea semnificativă a anumitor
tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. „Legea pentru Apa Curată” (Clean
Water Act - 1977) și „Legea pentru Apă Potabilă Nepericuloasă” (Safe Drinking Water Act - 1974)
au stabilit norme pentru deversarea poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei potabile.
„Legea pentru Controlul Substanțelor Toxice” (Toxic Substance Control Act - 1976) și „Legea
pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor” (Resource Conservation and Recovery Act - 1976)
au fost promulgate pentru a supraveghea și controla deșeurile periculoase. După 1980 au fost create
programe care alocau fonduri pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a
deșeurilor. Aceste legi, precum și alte câteva legi federale sau statale, au ajutat la limitarea poluării,
dar progresele au fost lente și au rămas multe probleme nerezolvate cu privire la zonele cu
contaminări severe, din cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor ivite în
aplicarea legilor.
Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în reducerea poluării globale. Protocolul de
la Montréal cu privire la Substanțele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaționale
până la care să fie reduse emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care se știe că
distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru Controlul Transporturilor Internaționale ale
Deșeurilor Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește ca punct de reper pentru reglementările
internaționale ce se ocupă de transportarea deșeurilor periculoase și depozitarea lor.
Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au întâlnit în mod regulat pentru a
discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substanțe poluante care produc efectul de seră. În
1997 a fost realizat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte țări să adereze la el pentru a reduce
până în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfârșitul anului 2000
Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat de mai multe țări; negociatorii încercau încă să
ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să fie folosite
pentru a aplica tratatul.
Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării aerului și
apelor în țările dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de azot decât cele din 1970;
centralele electrice ard acum mai puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile industriale au acum
filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai folosește benzină cu plumb. Țările în curs de
dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare și curățare și
trebuie să își mărească puterea economică, de cele mai multe ori cu costul poluării mediului.
Problema este că țările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini prin forța de muncă mai ieftină,
materiale brute mai ieftine și mai puține restricții pentru substanțe poluante. Maquiladoras, uzine de
asamblare de-a lungul graniței dintre S.U.A. și Mexic, pe partea mexicană, creează industrie și
locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor aparțin unor corporații non-mexicane care au fost
atrase de forța de muncă ieftină și de lipsa legilor cu privire la poluanți. Ca rezultat, această regiune
de graniță, incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a
se evita dezastrele ecologice și sărăcia, țările în curs de dezvoltare necesită ajutor și tehnologie de la
țările și corporațiile străine, participarea comunității în inițiativele de dezvoltare și crearea de
reglementări mai aspre cu privire la poluare.
Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, național și internațional pentru a
combate problemele create de poluare din toată lumea. Multe din aceste organizații răspândesc
informații și ajută oameni și alte organizații, care nu sunt implicate în procesul luării deciziilor.
Rețeaua Acțiunii Pesticidelor răspândește informații tehnice cu privire la efectele pesticidelor
asupra agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine organizată de justiție pentru mediu s-a ridicat
pentru a pleda pentru protecția echitabilă a mediului înconjurător. Greenpeace este o organizație
activistă care concentrează atenția internațională asupra industriilor și guvernelor care contaminează
terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri toxice.

5 Poluarea în România

În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din România au avut dreptul să emită un
total de 379,7 milioane tone de emisii de gaze cu efect de seră, respectiv 75,9 milioane tone anual.
România are un disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned Amount Units -
Unitati ale Cantității Atribuite) de 60 milioane tone CO2 echivalent, anual, în perioada 2008-2012,
pentru care ar putea încasa până la 2 miliarde euro[3] (1 miliard de euro după alte estimări).
În anul 2010, statul român acorda în mod gratuit aceste certificate pentru 219 companii
poluatoare de pe teritoriul țării, în majoritatea lor cu capital de stat.[5] Scopul era de a ajuta acești
poluatori să investească în ecologizare. Aceste companii au posibilitatea să vândă certificatele direct
altor poluatori, români sau străini, cu capacitate mai mare de producție, să le listeze la bursele
specializate sau să le vândă unor intermediari.
În anul 2012, România înregistra 14.497 de decese - 73 de morți la 100.000 de locuitori -
provocate de poluarea aerului cu particule fine.

6 Cauzele poluarii

Poluarea aerului:
Poluantii principali sunt aceia care sunt eliberati direct in atmosfera, cum ar fi funinginea,
dioxidul de sulf si oxizii de nitrogen. Poluantii secundari sunt produsi in urma reactiilor dintre
poluantii primari. Monoxidul de carbon si oxizii de nitrogen sunt poluanti primari produsi de
automobile in urma combustiei petrolului. Funinginea si dioxidul de sulf sunt poluanti principali
produsi in primul rand de de centrale termince care ard combustibili fosili cum ar fi carbunele si
petrolul. In fiecare an peste 1 miliard de tone din aceste elemente chimice intra in atmosfera prin
procesele mentionate mai sus. Daca ar fi destribuiti, poluantii nu ar fi in concentratie mare, dar, din
pacate, ei tind sa ramana la nivel local si regional.

Poluarea apei:
 Poluarea apei este o problemă serioasă pentru ecologia Pământului. Şi ar trebui să fie rezolvată,
atât pe scară largă – la nivelul statului şi întreprinderilor, cât şi la nivelul fiecărei fiinţe umane.
Întrucât noi nu trebuie să uităm că, povara responsabilităţii pentru Marea pată de gunoi în Oceanul
Pacific se află pe umerii persoanelor, care nu aruncă gunoi la coş.
Apele uzate menajere conţin adesea detergenţi sintetici, care nimeresc în râuri şi mări.
Acumulări de substanţe anorganice afectează locuitorii de apă şi reduc cantitatea de oxigen în apă,
faptul care duce la formarea aşa-numitelor "zone moarte", care sunt în lume deja aproximativ 400.
Deseori, reziduuri industriale care conţin deşeuri organice şi anorganice, se revarsă în râuri şi
mări. Anual, în surse de apă nimeresc mii de substanţe chimice, acţiunea cărora asupra mediul
încojurător nu este cunoscută dinainte. Multe dintre acestea prezintă compuşii noi. Deşi reziduurile
industriale, sunt supuse filtrării preliminare, acestea totuşi conţin substanţe toxice, care sunt dificile
de detectat.
Ploile acide sunt rezultatul de contact cu atmosferă a gazelor de eşapament produse de
întreprinderi metalurgice, centrale termice, rafinării şi alte întreprideri industriale şi de transportul
auto. Aceste gaze conţin oxizi de sulf şi de azot, care se combină cu umezeală şi oxigen pentru a
forma acid sulfuric şi azotic. Apoi, aceste acizi cad pe pământ, uneori, la o distanţă de câteva sute
de kilometri de la sursa de poluare a atmosferei. În astfel de ţări, cum ar fi Canada, Statele Unite ale
Americii, Germania mii de râuri şi lacuri au rămas fără vegetaţie şi fără peşte.
Deşeuri solide. Daca în apă există o cantitate mare de substanţe solide, acestea o fac opacă la
lumina soarelui şi astfel împiedică procesul de fotosinteză în bazinele acvatice. Acest fapt, la rândul
său, provoacă o perturbare în lanţul alimentar din aceste rezervore de apă. În plus, deşeuri solide,
înnămolesc râuri şi canale de transport maritime, ceea ce conduce la nevoia de dragare frecventă.
Scurgeri de petrol. Numai în SUA în fiecare an se întâmplă aproximativ 13 000 de cazuri de
deversări de petrol. În apă de mare în fiecare an nimeresc 12 milioane de tone de petrol. În Marea
Britanie, anual, se revarsă în canalizare mai mult de 1 milion de tone de ulei de motor folosit.
Petrolul, vărsat în apă de mare, are multe efecte negative asupra vieţii marine. Mai întâi de toate,
pier păsările: se îneacă, se supraîncălzesc la soare sau sunt private de hrană. Petrolul orbeşte
animale, care trăiesc în apă, de exemplu, foca. Petrolul reduce pătrunderea luminii în bazinele
acvatice închise şi poate mări temperatura apei.
Surse neidentificate. Adesea este dificil de a determina sursa de poluare a apei – aceasta poate fi
o eliberare neautorizată a substanţelor periculoase de la o întreprindere sau o contaminare, cauzată
de lucrări agricole sau industriale. Acest lucru conduce la poluarea apelor cu nitraţi, fosfaţi, ioni de
metale grele toxice şi pesticide.
Poluarea termică a apei.Poluarea termică a apei este cauzată de centrale electrice termice sau
nucleare. Poluarea termică este introdusă în bazinele acvatice de apă utilizată de răcire. Ca urmare a
temperaturilor mai mari de apă în aceste bazine acvatice se produce o accelerare în unele procese
biochimice, precum şi o scădere a oxigenului dizolvat în apă. Se încalcă ciclul fin de reproducere
echilibrată a diferitelor organisme. În condiţii de poluare termică, de regulă, se observă o creştere
puternică a algelor şi dispar alte organism, care trăiesc în apă.

Poluarea solului:
Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format din fondul mineral
al acesteia, ca urmare a unui complex de procese mecanice, fizice, chimice si biologice desfasurate
pe lungi perioade de timp. Grosimea medie a solului'este apreciata la circa 1,5 m reprezentând
0,0037% din grosimea medie a scoartei terestre, care este de 40 km.
Solul este un factor ecologic important pentru ca:
- se afla în strânsa corelatie cu clima unei regiuni prin configuratia, natura
si structura lui;
- de calitatea lui depinde formarea si protectia surselor de apa subterane si
de suprafata;
- determina cresterea si dezvo 20120f522u ltarea vegetatiei, influentând astfel în mod
indirect alimentatia omului;
- are un rol hotarâtor în amplasarea localitatilor, asigurarea conditiilor
optime de constructie a locuintelor, de dezvoltare sociala si economica a
asezarilor umane.
Poluarea solului este cauzata de:
- pulberi si gaze nocive din atmosfera, dizolvate de ploaie si întoarse în
sol;
- apele de infiltratie care impregneaza solul cu poluanti si îi antreneaza în
adâncime;
- râurile poluate care infesteaza suprafetele irigate si inundate;
- deseurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator;
- pesticidele si îngrasamintele chimice folosite în agricultura.
Principalii poluanti ai solului sunt:
a) reziduuri solide:
. steril de mina sau de cariera;
Ecologie si protectia mediului
. minereuri neprelucrabile; '
. reziduuri de la prelucrarea minereurilor sau a carbunilor, aflate în iazuri
de decantare;
. zguri metalurgice rezultate de la procesele pirometalurgice;
. namoluri si slamuri rezultate de la procesele hidrometalurgice;
. cenusi si zguri de la termocentrale cu combustibil solid (carbune);
. pulberi si prafuri rezultate din industria miniera;
. plumb depus, provenit din gazele de esapament ale autovehiculelor;
 . pulberi sedimentabile rezultate din industria metalurgica (oxizi ai
metalelor grele Zn, Cd, Cu, Pb, etc.);
. deseuri si reziduuri menajere;
. pesticide;
. îngrasaminte chimice;
. gunoaie orasenesti (automobile abandonate, aparate electronice,
ambalaje, ziare, carti, haine, încaltaminte, resturi alimentare, cladiri demolate,
mobile, cadavre de animale etc.);

b) reziduuri lichide:
. apele de mina si de cariere;
. ape din zacaminte petroliere;
. ape reziduale din instalatii de preparare a minereurilor si carbunilor;
. ape reziduale de la rafinarii si produse petroliere raspândite pe sol;
. ape reziduale din procese pirometalurgice si hidrometalurgice;
. precipitatii naturale care au dizolvat HiSC^, HF;

c) reziduuri gazoase:
. gaze rezultate din activitatea industriei miniere: COi, SOi, HiS, aerosoli
etc.;
. gaze naturale (metan, etan, propan, butan etc.) scurse din conducte
îngropate;
. fenoli, cianuri, produse petroliere gazoase etc.;
d) antrenari de pulberi cu reziduuri gazoase:
. compusi sub forma de oxizi, sulfati, silicati ai urmatoarelor metale: Pb,
Cu, Zn, Hg, Cd.

Surse de poluare a solului

Principalele surse de poluare a solului sunt reziduurile. Data fiind marea lor heterogenitate în
functie de gradul de dezvoltare economica si sociala a colectivitatilor, de obiceiurile si traditiile
populatiei etc., o clasificare a reziduurilor este dificil de facut. Ţinând seama de provenienta lor pot
fi clasificate în:
 Factori care influenteaza echilibrul ecologic
. reziduuri menajere - rezultate din activitatea zilnica a oamenilor în
locuinte si localuri publice, din care fac parte cele mai diverse resturi alimentare,
cenusa, sticla, tesaturi, ambalaje, cutii de conserve, materiale plastice etc. In
zonele dezvoltate cantitatea de reziduuri menajere este de aproximativ 2 kg pe cap
de locuitor pe zi;
. reziduuri industriale - provin din diverse procese tehnologice si pot fi
formate din materii brute, finite sau intermediare si au o compozitie foarte variata
în functie de ramura industriala si de tehnologia utilizata;
. reziduuri agrozootehnice - provin de la cresterea si îngrijirea animalelor,
din agricultura si sunt formate din substante organice putrescibile, substante
chimice utilizate în hrana sau îngrijirea animalelor (biostimulatori, insecticide,
erbicide, fungicide etc.), microorganisme;
. reziduuri radioactive - sunt formate din diversi izotopi radioactivi
utilizati în activitatea industriala, agricola, zootehnica, medicala, cercetare
stiintifica etc.

Influenta poluantilor solului asupra mediului

Reziduurile solide ocupa suprafete mari de teren pentru instalarea haldelor având ca efect
acumularea unei mase sordide, urâtirea peisajului, poluarea aerului si a apelor subterane,
împiedicarea folosirii solului. Haldele de cenusi si zguri din industria metalelor neferoase contin
urme de metale grele toxice( Cu, Zn, Cd, Pb),SO2 si As. Pulberile si praful acopera cu depozite
eoliene regiunea învecinata exploatarilor si înabuse vegetatia.
j
Reziduurile lichide impurifica solul prin infiltrarea apelor poluate care se ' epureaza partial
depunând elemente nocive în sol. Apele reziduale infiltrate, produc modificari importante la
suprafata si în apropierea imediata a suprafetei (continutul chimic, pH-ul, fertilitatea solului)
schimbând astfel în mod nefavorabil mediul de dezvoltare al florei si faunei. Petrolul si apele de la
rafinarii afecteaza suprafata solului pe care se raspândesc si pânza de ape freatice în care se
infiltreaza. Reziduurile petroliere au persistenta îndelungata si degradeaza solul pentru perioade
lungi.
 lazurile de decantare ocupa suprafete mari, reziduurile minerale si substantele toxice depuse în
ele pe sol sunt greu si foarte putin degradabile de microorganisme, iar solul prin dizolvare se
degradeaza imediat si ireversibil.

Modul de dispersie a poluantilor solului

Solul poate fi poluat: . direct:

> prin deversari de deseuri pe terenuri;

Ecologie si protectia mediului

> din îngrasamintele si pesticidele aruncate pe terenurile agricole;
. indirect:
> prin depunerea agentilor poluanti evacuati initial în atmosfera;
> apa ploilor contaminate cu agenti poluanti spalati din atmosfera
contaminata;
> transportul agentilor poluanti de vânt de pe un loc pe altul;
> infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Solurile cele mai contaminate se afla în preajma surselor de poluare. Pe masura ce înaltimea
cosurilor de evacuare a gazelor poluante creste, contaminarea terenurilor din imediata apropiere a
sursei de poluare scade ca nivel de contaminare, dar regiunea contaminata se va extinde în suprafata
Nivelul contaminarii solului depinde si de regimul ploilor. Acestea spala atmosfera de agentii
poluanti si îi depun pe sol, dar în acelasi timp spala si solul, ajutând la vehicularea agentilor
poluanti spre emisari; ploile favorizeaza si contaminarea în adâncime a solului.
Umiditatea solului influenteaza persistenta agentilor poluanti în sol pentru ca îi înlocuieste în
spatiile dintre granulele din sol si îi aduce la suprafata, unde se evapora mai repede.
Poluarea solului depinde si de vegetatia care îl acopera si de natura însasi a solului. Acest lucru
este foarte important pentru urmarirea persistentei pesticidelor si îngrasamintelor artificiale pe
terenurile agricole, ele trebuie sa ramâna cât mai bine fixate în sol. în realitate, o parte din ele este
luata de vânt, alta este spalata de ploi, iar restul se descompune în timp, datorita oxidarii în aer sau
actiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol. Pentru a micsora riscul poluarii mediului cu
pesticide si îngrasaminte acestea trebuie administrate în cantitati rezonabile si în perioadele de
dezvoltare a plantelor, când acestea sunt capabile sa le asimileze cu maximum de profit.
Solul poate fi contaminat si în mod natural, prin prezenta excesiva a unor microelemente (ex.
seleniu), care dau intoxicatii în regnul animal sau prin prezenta unor plante direct otravitoare care,
introduse în lantul alimentar, au efecte vatamatoare la animale.
 O particularitate deosebita a solului o constituie autopurificarea lui. Acest lucru se realizeaza
datorita prezentei în sol a unui mare numar de microorganisme care contribuie la degradarea
reziduurilor si la distrugerea germenilor patogeni. Alti factori care contribuie la autopurificare sunt:
temperatura scazuta, umiditatea redusa din straturile superficiale ale solului, lipsa suportului de
hrana, prezenta germenilor proprii solului (care formeaza flora denumita telurica) etc