Procesul de socializare

Formarea personalității este rezultatul unui proces complex de socializare în care interacționează
factorii personali, de mediu și culturali. Socializarea este un proces de interacțiune socială prin care
individul dobândește cunoștințe, valor, atitudini și comportamente necesare pnetru participarea
efectivă la viața socială.Prin intermediul socializarii, societatea se reproduce in configuratia
atitudinala și comportamentala a membrilor săi. Socializarea este modalitatea prin care un organism
biologic e transformat într-o ființă socială capabilă să acționeze împreună cu alții.

Transferul de cultura de la o generatie la alta de face prin intermediul socializarii.Individul se naste

intr-o anumita cultura, pe care o preia, o interiorizeaza si o transmite urmatoarelor generatii. Fara
socilizare, societatenu ar putea supravietui. Dupa cum nici individul nu ar putea supravietui in afara
socializarii.

Procesul de socializare a format obiectul a numeroase analize stiintefice, care au urmarit sa puna in
evidenta factorii determinanti, agentii de socializare, mecanismele prin care aceasta se realizeaza.
Complexitatea domeniului de studiu a condus la formularea unor teorii diferite ale socializarii, dintre
care mai importante sunt teoriile dezvoltarii cognitive.

Teoriile invatarii

Invatarea este o modificare permanenta a comportamentului, care rezulta din experientele pe care
le acumuleaza individul. Ea se realizeaza in familie, dinspre grupurile-pereche, la scoala, la locul de
munca, prin mijloace de comnicare de masa. Prin invatre, individul se adapteaza noilor conditii, iar
comportamentul sau devine flexibil. Invatarea este cumulativa si reevaluativa: la achizitiile vechi se
adauga cele noi, iar unele dintre cunostintele vechi sunt reevaluare, modificate sau abandonate, din
perspectiva noilor achizitii. Invatrea se infaptuieste pe doua cai principale: conditionarea si
observarea comportamentului altora.

Invatarea se realizeaza asociativc, prin conditionare operanta si prin intarire. Prin conditionarea
operanta, individul invata din experientele sale trecute, retine ce consecinte au avut
comportamentele sale, asa incat va putea repeta comportamentele ale caror consecinte le doreste si
va evita comportamentele care au avut consecinte neplacute. EX: Copilul care a suferit un soc cand a
fost atins de un fir electric nu va mai atinge firele electrice.

Invatarea prun intarire poate fi ilustrata prin modul in care are loc dresajul animalelor. In momentul
in care animalul executa o miscare conforma cu intentiile dresorului, el primeste un stimul pozitiv
(de exemplu: hrana), iar cand executa o miscare pe care dresorul nu o vrea, animalul primeste un
stimul negativ( de exemplu, este lovit). Acesti stimuli repetandu-se de mai multe ori, animalul isi
formeaza reflexe, adoptand numai comportamentele care sunt asociate cu consecinte placute. In
mod similar se procedeaza si cu copiii: sunt incurajate, intarite comportamentele dorite si reprimare,
descurajate comportamentele nedorite.

Daca invatarea s-ar face insa numai prin conditionare sau numai din propria experienta, ea ar dura
foarte mult, ar fi incompleta, iar unele experiente, ar fi fatale.
Teoriile dezvoltarii cognitive

In teoriile invatarii, copilul si adultul sunt plasati in pozitii similare. In realitate, o experienta nu are
aceeasi semnificatie si aceleasi consecinte pentru un copil si pentru un adult. Invatarea se realizeaza
progresiv, etapa cu etapa.

Oamenii sunt fiinte rationale care recepteaza informatiile, le analizeaza, le transforma, le stocheaza,
le reactualizeaza, le utilizeaza. Are loc un proces mental denumit cognitie, de utilizare a informatiei
provenite din mediu si din memorie in luarea deciziilor.

Dezvoltarea cognitiva parcurge mai multe etape, trecerea de la o etapa la alta fiind marcata de
schimbari profunde. Jean Piaget distinge patru etape in dezvoltarea cognitiva a copilului. In prima
etapa, senzorimotorie, pe care o plaseaza in perioada de la nastere pana la varsta de 2 ani, copilul
descopera relatiile dintre senzatiile sale si comportamentul motor. Etapa a doua, preoperationala (2-
6 ani) este predominant reprezentionala. Acum copilul isi reprezinta lucrurile in mintea sa. Etapa a
treia sau concret operationala (6-12 ani) inroduce principiul conservarii. Copilul invata ca o cantitate
data nu se schimba, chiar daca infatisarea se modifica. In etapa a patra sau formal operationala (de
la 12 ani pana la varsta de adult), adolescentul devine capabil sa gandeasca logic, sa opereze cu
rationamente abstracte si ipotetice.

Psihologul Lawrence Kohlberg a aplicat teoria etapelor cognitive, elaborata de Piaget, in analizara
dezvoltarii morale. El a distins trei niveluri. Nivelul preconventional este caracteristic copiilor pana la
varsta de 9 ani, unor adolescenti si persoanelor care comit infractiuni. La acest nivel, regulile sunt
exterioare persoanei supunerea la ele fiind asigurata de pedepse si recompense. Nivelul
conventional este tipic pentru adolescenti si adulti. La acest nivel, regulile si asteptarile exterioare
sunt incorporate personalitatii. Supunerea la reguli are loc pentru ca oamenii considera ca au datoria
sa procedeze astfel. Nivelul postconventional este atins de un numar redus de persoane. La acest
nivel, oamenii fac distinctia dintre persoana lor si regulile si asteptarile sociale. Persoanele care ating
acest nivel nu se supun orbeste regulilor sociale, ci fac deosebirea intre ceea ce este drept si ceea ce
este nedrept.

TIPURI DE SOCIALIZARE

Socializarea incepe din primele zile de viata si continua de-a lungul intregii existente. In primii ani,
copilul este introdus in elementele sociale de baza( norme, valori, credinte) prin intermediul
limbajului. La acest nivel, avem de-a face cu o socializare primara, care consta intr-un proces prin
care persoana dobandeste informatiile si abilitatile esentiale pentru a participa la viata sociala
cotidiana si isi formeaza eul. Dimensiunile sociale dobandite prin socializarea primara sunt
completate cu elemente noi, pe parcursul unei socializari continue. Spre deosebire de socializarea
primara, orientata de elemente ideale, socializarea continua se concentreaza pe elemente realiste.

Inainte de a exercita un anumit rol, individul parcurge o perioada de pregatire in care invata
comportamentele pretinse de noul rol, drepturile si indatoririle asociate acestuia. Acest proces de
pregatire pentru noul rol este denumit socializare anticipativa si se realizeaza prin intermediul
familiei, scolii, prin cursuri de calificare sau recalificare, prin jocuri etc.
Ciclul de viata, anumite elemente intervenite pe parcursul vietii determina individul sa invete roluri
complet noi si sa le abandoneze pe cele vechi.

Socializarea desi este un proces social global, se realizeaza in cadrul unor grupuri, in medii sociale
diferentiate. Grupurile si mediile sociale se raporteaza in mod diferit la cultura societatii globale. Din
acest motiv, socializarea poate avea o forma pozitiva, conforma cu valorile, normele si asteptarile
sociale dezirabile si promovate de catre societate, sau negativa, contrara asteptarilor, valorilor si
normelor sociale generale, dar conforma cu cele ale unui grup sau ale unei subculturi. Distinctia
dintre pozitiv si negativ implica anumite judecati de valoare, intre socializarea
concordanta(conforma cu valorile si normele sociale generale) si socializarea discordanta
(neconforma cu valorile si normele sociale generale)

Utilizand aceste doua perechi de tipuri, se poate face o clasificare mai precisa identificand patru
forme.

*IMAGINE*

In forma I (pozitiva-concordanta) socializarea se realizeaza conform unor valori si norme sociale

fundamentale si in concordanta cu valorile si normle promovate de societatea globala.

In forma II (pozitiva-discordanta), socializarea se realizeaza in conformitate cu normele si valorile

sociale fundamentale, dar in discordanta cu unele norme si valori promovate de unii agenti
socializatori. De exemplu: intr-o societate totalitara, statul poate promova anumite norme si valori
(obedienta, reprimarea spiritului critic) care sunt in discordanta cu valorile si normele
fundamentale, esentiale intr-o societate normala, democratica. O familie, un grup de familii sau un
grup social care isi vor realiza o socializare pozitiva, dar discordanta in raport cu normele promovate
de agentii socializatori controlati de statul totalitar. In cazul in care familiile si grupurile realizeaza o
socializare conforma cu normele si valorile statului totalitar, dar neconforma cu valorile si normele
sociale fundamentale, avem de-a face cu forma III – socializare negativa-concordanta.

In forma IV (negativa-discordanta), socializarea se realizeaza contrar normelor si valorilor

fundamentale si celor promovate la nivel social general. In acest caz avem de-a face cu o socializare
devianta in raport cu societatea globala, dar conforma cu normele unui grup sau ale unei subculturi.
Socializarea negatiba-discordanta poate fi intalnita in cazul unor comunitati marginale(grupuri
etnice, religioase care refuza societatea inglobanta) sau al unor grupuri delicvente care se raporteaza
la o subcultura delicventa.

AGENTII SOCIALIZARII:

Socializarea este realizata intr-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti, dintre care mai
importanti sunt familia, grupurile-pereche, scoala si mijloacele de comunicare de masa.

Familie este nu numai locul in care copilul se naste si traieste prima perioada din viata, dar si
pricipalul agent al socializarii. Ea este intermediarul intre societatea globala si copil, locul in care se
modeleaza pricipalele componente ale personalitatii. Desi familiile realizeaza functii socializatoare
comune, in realitate intervin numeroase diferente in modul in care familiile isi socializeaza copiii.
Socializarea intr-o familie de intelectuali este diferita din multe privinte de cea dintr-o familie de
muncitori, iar cea dintr-o familie urbana este diferita fata de cea dintr-o familie rurala.

In socializarea la nivelul familiei, un rol important il are imitatia.

Grupurile-pereche sunt formate din persoane care au aproximativ aceeasi varsta- se manifesta ca
agenti de socializare puternici mai ales in perioada copilariei si adolescentei. Chiar de la o varsta
foarte mica, copiii de aceeasi generatie interactioneaza usor. Desi stapanesc mult mai putin
simbolurile si mijloacele de comunicare comparativ cu adultii, ei comunica mai usor decat acestia.

Grupurile-pereche le ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent, in afara controlului

parintilor.

Scoala este un agent socializator complex, care ofera atat informatii, calificari, cat si un intreg climat
valoric si normativ, formal si informal. Elevii si studentii invata nu numai din cele prezentate de
profesori, dar si din interactiunea cu ceilalti elevi si studenti, din comportamentul afectiv al
profesorilor, din modul de organizare a scolii.