Sfaturi pentru părinți.

Bâlbâiala

1. Ce este bâlbâiala?

Bâlbâiala, denumită științific balbism, este o tulburare de limbaj în care

este afectată cursivitatea exprimării.

2. Cum se manifestă bâlbâiala?

 sunt repetate sau prelungite unele sunete,

silabe sau cuvinte, întrerupând astfel
fluiditatea vorbirii;
 prezintă dificultăți în rostirea unui cuvânt
nou;
 apare tensiune în momentul în care persoana
trebuie să înceapă o conversație;
 înlocuirea cuvintelor dificile cu altele;
 manifestări fizice: crisparea feței, clipitul
rapid, grimase, gesturi ale mâinilor,
transpirație, ticuri, smucirea capului,
tremurarea buzelor sau a maxilarului.
3. Comportamente care provoacă/cronicizează bâlbâiala.

 conversația într-un ritm prea rapid;

  pauze insuficiente între replici, astfel încât
copilul să-și poată organiza gândurile;
 întreruperi ale copilului când el se străduiește
să vorbească;
 exprimarea față de copil a nerăbdării
părinților în așteptarea răspunsului;
 tulburări fiziologice sau biochimice ale
sistemului nervos și a unor întârziere psiho-
fizice generale (leziuni la nivelul scoarței
cerebrale frontale, întârzieri în mielinizarea
fibrelor nervoase, retard în dezvoltarea
motrică sau a funcțiior psihice);
 factori legați de mediul înconjurător (exigențe
privind vorbirea, ritmul activităților de la o zi
la alta, orientări educative excesive,
comunicare familială limitată);
 evenimente din viața cotidiană (mutare,
nașterea unui frate mai mic, intrarea la școală,
traumatism afectiv – conflicte ale părinților,
divorț, doliu, etc.;
 atitudini ale anturajului (în special părinții) în
fața apariției acestei tulburări;
 reacțiile copilului la atitudinea anturajului
când el se bâlbâie.
4. Sfaturi pentru părinți.

 supravegheați-vă propriile reacții când

copilul se bâlbâie – evitați sfaturi, ca de
pildă, „Respiră, repetă, articulează, nu te
grăbi, calmează-te.” deoarece induc ideea că
el nu vorbește corect, că trebuie să fie atent la
cum vorbește etc.;
 oferiți un mediu relaxant acasă cu
oportunități pentru copil să
vorbească – stabiliți momente specifice de-a
lungul zilei în care copilul să poata vorbi cu
dumneavoastră fără ca acesta din urmă să fie
deranjat;
  evitați promptitudinea – adică, evitați să-i
răspundeți copilului imediat ci așteptați două-
trei secunde înainte să vorbiți; el va prelua
acest ritm al schimbului verbal, dacă devine o
obișnuință;
 vorbiți rar și într-o manieră relaxată – dacă
un părinte vorbește în acest mod și copilul va
vorbi rar, relaxat;
 dacă este suficient de mare convingeți-l să
citească mai mult decât de obicei – este
importat să citească mult, deoarece dacă
totuși nu poate depăși bâlbâiala, mai târziu un
vocabular bogat îl va ajuta să evite cuvintele
cu probleme;
 păstrați un contact vizual natural cu copilul
în timp ce acesta vorbește și ascultați-l cu
atenție – arătați-i cu ajutorul expresiilor feței
și a limbajului non-verbal că-l ascultați și că
vă interesează ceea ce spune și nu modul în
care o face;
 nu-i lăsați pe ceilalți (frate, soră, coleg,
bunic, etc) să-l forțeze sau să-l tachineze;
 acordați-i tot sprijinul necesar – încurajați-i
inițiativele, felicitați-l atunci când sunteți
mulțumită de el deoarece este important să-și
creeze o imagine de sine pozitivă;
 nu forțați copilul să vorbească cu persoane
străine, mai ales în momentele în care
copilul are dificultăți de exprimare;
 așteptați până când copilul spune cuvântul
pe care vrea să-l spună – evitați să
completați gândurile copilului, să-l grăbiți;
 evitați activitățile care obosesc sau excită
copilul în mod exagerat, chiar dacă este
vorba de activități care îi fac plăcere.