 Un proiect reprezinta o operatie in care resursele umane, financiare si materiale sunt

organizate intr-un mod original, pentru a realiza un produs/serviciu, in functie de

specificatiile definite, tinand cont de constrangerile legate de costuri si termene, pentru a
realiza o schimbare benefica prin obiectivele cantitative si calitative stabilite.
 Proiectul reprezintă un ansamblu de activităţi cu caracter temporar, întreprinse în scopul de
a crea un produs sau serviciu unic. Desfăşurarea activităţilor economice în cadrul proiectelor
este opusă activităţilor curente, cu caracter continuu şi repetitiv. Actualmente există
tendinţa desfăşurării unei tot mai largi categorii de activităţi economice, chiar dintre cele
tradiţional efectuate ca activităţi curente, sub formă de proiecte, considerându-se că acest
mod de organizare furnizează rezultate cu mai mare rapiditate şi eficienţă şi facilitează un
control mai bun al resurselor utilizate.
 Alta definitie a proiectului : orice sistem de acţiuni, cu un punct de demarare clar şi cu
obiective după care se apreciază încheierea acestuia. În practică, majoritatea proiectelor
depind de resurse finite sau limitate cu care trebuie atinse obiectivele.
 Un proiect reprezinta o serie de activitati legate, avand o data clara de inceput si de sfarsit si
un buget alocat, pentru indeplinirea unui obiectiv bine definit, care va inceta in momentul
atingerii obiectivului.

Etapele ciclului de viaţă al unui proiect :

Etapele ciclului de viaţă al unui proiect sunt:

 Identificarea şi evaluarea iniţială a proiectului (proces de informare, identificare şi concepţie);

 Pregătirea proiectului (elaborarea planului proiectului);
 Aprecierea proiectului (evaluarea modului în care au fost concepute etapele proiectului, decizia
finală fiind aprobarea trecerii proiectului în faza de implementare);
 Mobilizarea resurselor, implementarea şi monitorizarea (etapa de execuţie);
 Finalizarea şi evaluarea finală (la atingerea obiectivelor şi acceptarea de către beneficiar,
autoritate contractanta).
Proiectul nu se abordează numai “bloc” (de la iniţiere la finalizare). Tema se propune (ca problemă de
studiat/de soluţionat), iar un proiect se împarte/se detaliază în faze corespunzând punctelor logice din
ciclul de viaţă al proiectului şi nu unor criterii financiare sau de raportare. O lucrare de cercetare poate
avea o anumită temă, dar poate fi abordată ca o succesiune de proiecte separate. Obiectivul principal al
unui studiu de prefezabilitate sau de fezabiliate este de tocmai de a furniza informaţia necesară pentru,
şi de a propune, decizia de a continua sau nu cu proiect / etapa următoare.

 Pentru a obţine finanţarea unui proiect cel mai important lucru este să ai
informaţiile necesare privind:
o Sursa de finanţare;
o Strategia instituţiei finanţatoare;
o Scopul şi obiectivele pentru care se acordă finanţarea;
o Termenele de competiţie şi de finalizare ale obiectivelor scoase la competiţie.
 Un proiect trebuie să aibă:
• părţi interesate clar identificate, inclusiv grupul ţintă principal şi beneficiarii finali;
• coordonare, management şi aranjamente financiare clar stabilite;
• un sistem de monitorizare şi evaluare (care să sprijine realizarea
performanţelor);
• un nivel adecvat al analizei financiare şi economice, care indică dacă beneficiile
proiectului depăşesc costurile acestuia.
 Derularea de proiecte reprezintă o modalitate de definire clară şi gestionare a
investiţiilor şi a proceselor de schimbare
 Orice proiect pentru care se solicită finanţarea parcurge următoarele etape:
1) Redactarea propunerii de proiect;
2) Depunerea şi înregistrarea acesteia pentru competiţie;
3) Evaluarea propunerii;
4) Selectarea;
5) Negocierea;
6) Contractarea (moment din care propunerea de proiect devine proiect);
7) Derularea proiectului;
8) Finalizarea proiectului;
9) Valorificarea proiectului.
 Proiectele pot îndeplini roluri multiple acestea rezultând şi din varietatea pe care o pot
cunoaşte acestea, dintre care cele mai frecvente sunt:
 de soluţionare a problemelor sau de ameliorare a situaţilor constatate dacă
nu este posibilă o eradicare a acesteia, în cadrul diferitelor instituţii sau
organizaţii de stat sau private;
 de pregătire a personalului care va desfăşura noi tipuri de activităţi (re-
orientare profesională) sau în contexte diferite (re-tehnologizare);
 de informare a publicului asupra unor evenimente ce vor avea loc şi a modului
în care acestea trebuie să se comporte;
 de creare a unor centre pilot care să constituie modele pentru dezvoltări
ulterioare;
 de concretizare a ideilor care pot conduce la întărirea valorilor democratice şi
pot contribui la o dezvoltare durabilă economico-socială.
Sintetic rolul proiectelor este acela de a soluţiona o problemă foarte clar definită într-
o perioadă prestabilită de timp.

Caracteristicile proiectelor

Identificarea unui proiect se realizează pe baza caracteristicilor sale. În funcţie de tipul

proiectului acestea sunt mai mult sau mai puţin reliefate.
Putem porni de la definiţiile prezentate anterior pentru a identifica caracteristicile
proiectelor:
a) se ocupă de o problemă specifică;
b) are un scop precis definit;
c) este caracter de unicat;
d) are un rezultat unic;
e) creează valoare;
f) constituie un instrument pentru schimbare;
g) are o durată limitată (caracter temporar);
h) operează cu un buget limitat şi bine definit;
i) are o echipă special constituită;
j) răspunderea aparţine unei entităţi (persoane);
k) are un grad ridicat de incertitudine;
l) operează într-un anumit context exterior.

Înainte de a dezvolta şi vedea în ce constă fiecare dintre caracteristicile enumerate mai

sus, trebuie să precizăm că proiectele se caracterizează prin trei caracteristici fundamentale:
1. unicitatea – constă în faptul că scopul (misiunea) unui proiect este nerepetativă. Un
eventual caracter de repetabilitate poate aparea prin realizarea aceluiaşi tip de proiect
 în mod repetat, dar cu siguranţă condiţiile externe sunt diferite, localizarea acestuia
este alta, termene, bugetele, echipele sunt diferite şi evident rezultatele vor fi diferite.
Prin caracterul de unicitate se încurajează ideile noi, abordările diferite, inovarea şi
creativitatea. Unicitatea implică schimb de idei şi puncte de vedere, abordare creativă
a structurii şi designului şi înţelepciune.
2. caracterul temporar – este determinat de faptul că proiectele au o durată stabilită,
cu o dată de începere şi o dată de finalizare fixe. Pe durata proiectului sunt
mobilizate resursele şi este formată echipa, care este angajată pentru o durată
determinată menită să asigure realizarea proiectului. La încheierea acestuia echipa se
dizolvă. Excepţia poate aparea în cazul derulării unor proiecte în cadrul unor
organizaţii, de regulă firme, atunci realizarea echipei se face nu prin angajare
temporară de personal ci prin repartizarea de noi atribuţii şi stabilirea de noi
subordonări pe durata realizării proiectului. La încheierea proiectului dizolvarea
echipei se realizează prin reîntoarcerea în cadrul structurii iniţiale şi nu prin părăsirea
firmei.
3. incertitudinea – este datorată faptului că proiectele au caracter de noutate şi
reprezintă asumarea misiunii în condiţiile specifice. Incertitudinea privind realizarea
cu succes a proiectului este cauzată de riscuri referitoare la lipsa de informaţii sau
nesiguranţa surselor, utilizarea unor tehnici/ tehnologii/ echipamente noi ne testate
anterior, modificarea factorilor exteriori şi schimbarea totală sau parţială a mediului,
alţi factori de natură socială, politică, economică, naturală. Gradul de incertitudine şi
riscurile la care proiectul poate fi expus se încearcă a fi diminuate pe cât posibil.
Cele două forme de prevenire sunt, în primul rând, prevederea riscurilor posibile şi a
formelor de rezolvare încă din faza de iniţiere a proiectului şi în al doilea rând,
atitudinea pro-activă şi creatoare a managerului de proiect şi a echipei de a combina
cunoştinţele, experienţa şi raţiunea în identificarea de soluţii.

Managementul proiectelor reprezintă aplicarea de cunoştinţe, abilităţi, instrumente şi tehnici în scopul

realizării activităţilor proiectului, în condiţiile în care sunt satisfăcute nevoile şi aşteptările diferitelor
persoane sau instituţii implicate în proiect.

Se impun, de la început, cel puţin patru precizări:

1. Managementul de proiect este necesar, dar nu şi suficient în managementul activităţii de

cercetare-dezvoltare şi, cu atât mai pregnant, în managementul unei teme (lucrări) de cercetare-
dezvoltare. Aşa cum se va arăta şi pe parcursul documentaţiei de faţă, în cercetare şi, în particular, în
tema de cercetare, un rol esenţial revine managementului ştiinţific, tehnic de specialitate, iar gradul de
delimitare (şi, în cazul unei delimitări - gradul şi modul de cooperare) între “project manager” şi
conducătorul ştiinţific, între decizia managerială şi cea tehnico-ştiinţifică, poate prezenta variante.
Lucrarea de faţă se referă la management de proiect, nu şi la conducerea sub aspect ştiinţific a unor
cercetări.

2. Managementul de proiect oprează cu concepte specifice, dar şi cu o serie de concepte

comune şi altor sfere ale managementului; în management de proiect se regăsesc problematici, care
constituie întregi discipline pentru managementul general: managementul resurselor umane, al
costurilor, al riscului etc. Ele sunt tratate, aici, ca elemente ale management de proiectului, sub aspectele
cu care ele intervin în managementul de proiect, fără a le ignora generalitatea.

3. Cât timp este unanim acceptat neologismul “management”, în cadrul prezentei lucrări se
foloseşte şi neologismul “management de proiect”, deşi ar fi fost cu totul acceptabil şi termenul
“managementul proiectelor”. S-a optat, deocamdată, pentru varianta “management de proiect”: a)
pentru a sublinia că este vorba despre un transfer de know how; b) pentru a evita limitarea la aria a ceea
ce în mod curent se înţelege în România prin “proiect”, c) pentru a evita controvesa faţă de termenul,
utilizat de unii autori, “management prin proiecte”.

4.4. Principiile managementului proiectelor publice

Managementul proiectelor publice trebuie să respecte un set minim de principii:

1. Unicitatea obiectivului: un proiect are un singur obiectiv principal, numit uneori

obiectiv general sau obiectiv de dezvoltare. Acest obiectiv este motivul pentru care proiectul există
şi este finanţat. Atingerea obiectivului proiectului va însemna rezolvarea problemei sau satisfacerea
nevoii identificate la începutul ciclului de viaţă al proiectului.
2. Managerul şi echipa de proiect: proiectul este condus de un singur manager de
proiect („team leader") care are, pe lângă competenţa necesară, întreaga autoritate şi completa
responsabilitate în ceea ce priveşte conducerea
proiectului. Fiecare membru al echipei de proiect răspunde pentru propriile decizii în faţa managerului
de proiect. Acesta din urmă este singurul responsabil pentru întregul proiect, indiferent de modul de
luare a deciziilor şi de gradul de delegare.
3. Descompunerea structurală a proiectului: în funcţie de complexitatea
proiectului, proiectul se descompune în subunităţi structurale — subproiecte,sarcini, pachete de
activităţi, activităţi — pentru a facilita managementul proiectului, în sensul punerii de acord a
competenţei şi capacităţii manageriale cu aria de control a managerului.
 4. Abordarea de la obiectiv către resurse: estimarea resurselor necesare realizării
proiectului se face numai după ce, pornind de la obiectivul proiectului, se proiectează activităţile
necesare. în nici un caz nu se „construiesc" proiecte ale j căror obiective sunt cheltuirea unor fonduri
sau consumarea unor resurse date.
5. Existenţa punctelor cheie de control pe stadii ale proiectului: deoarece
probabilitatea unor erori de proiectare este mai mare în primele faze ale ciclului de viaţă a
proiectului şi consecinţele acestora se pot identifica relativ târziu iar costul remedierii lor este cu atât
mai mare cu cât sunt identificate mai târziu, este recomandabil ca după fiecare stadiu al proiectului
să existe o procedură de testare a validităţii proiectului şi avizare. în vederea acestor avizări parţiale
se pot constitui comisii din care să facă parte reprezentanţi ai organizaţiei de implementare şi ai
beneficiarului.
6. Monitorizarea si evaluarea: proiectele sunt permanent monitorizate intern (de
managementul proiectului) şi evaluate extern (de evaluatori din afara proiectului).