Am Nevoie de Iubirea Ta

JILL MURRAY
Am nevoie
de iubirea ta
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ADINA C~LIN
ALCRIS
Capitolul 1
Trebuie s` te v`d...
Karen Radcliffe privi felicitarea cu ochi mari, iar cuvintele se repetau
la nesfâr[it în mintea ei. Timpul parc` se oprise în loc [i nu mai era
con[tient` decât de [ocul pe care-l sim]ea [i de mesajul scris pe
cartona[ul alb care fusese împins pe sub u[`. Fusese plecat` mai pu]in de
jum`tate de or`, pentru câteva cump`r`turi. Probabil c` atunci venise.
Nick se întorsese! Fusese acolo! Karen se a[ez` sl`bit` într-un fotoliu.
Dintr-o dat` îi tremurau mâinile, i se înmuiaser` picioarele [i aproape
sc`p` biletul printre degete. Ce voia? De ce? Dup` tot acest
timp...aproape doi ani de t`cere. Citi din nou cele trei propozi]ii concise:
“Trebuie s` te v`d. Conteacteaz`-m` urgent în urm`toarele dou`zeci [i
patru de ore. Petrecere pân` la nou`. Acas` dup`. Nick.” Cuvintele acelea
nu-i spuneau nimic cu excep]ia faptului c` p`rea ceva urgent, lucru care
o mânie. Era tipic pentru Nick. Nu era nici urm` de rug`minte, doar
comenzi scurte. Se întorsese dup` doi ani, dup` toate câte se
întâmplaser` [i se a[tepta ca ea s` fie gata s`-i sar` în bra]e. R`suci biletul
pe toate p`r]ile, citi adresa binecunoscut`, ce fusese cândva casa ei, poate
înc` ar fi fost dac`... Karen se opri. Fa]a i se întunec`. Era prea târziu
pentru p`reri de rù. Avea s` ignore asta, o s` rup` cartona[ul [i se va
purta ca [i cum nu l-ar fi primit. Se apropie de fereastr` [i privi gr`dini]a
pr`fuit` în care se jucau copii [i realiz` c`, în mod inco[tient, î[i r`sucea
verigheta de pe deget. Tremura din nou, nu din cauza [ocului, nici a
6 JILL MURRAY
mâniei, ci de fric`. Oare aceste cereri ale lui Nick însemnau c` se

r`zgândise? Se hot`râse oare s`-[i recapte libertatea, în ciuda tuturor
jur`mintelor? Întâlnise pe cineva? Cioc`nitul din u[` o f`cu s` tresar` [i
inima-i b`tu cu putere. Oare era Nick? Se întorsese? Pentru o clip` nu se
putu mi[ca, apoi cioc`nitul se auzi din nou [i o voce cunoscut` r`sun` pe
hol.
– E[ti acolo, domni[oar` Radcliffe? Eu sunt.
Guraliva, curioasa [i vicleana ei propriet`reas`! O mole[eal` ce
aducea mai mult a dezam`gire o cuprinse pe Karen în timp ce deschidea
u[a femeii cu [or]ul p`tat.
– M` gândeam eu c` te-ai întors, dr`gu]`, spuse doamna Biggins,
privind-o cu subîn]eles. Am vrut doar s`-]i spun c` ai avut un vizitator cât
ai lipsit. Cred c` abia plecasei.
– Da, [tiu, spuse repede Karen cu o mân` pe u[`, [tiind c` nu mai era
cale de întors dac` o l`sa s` intre. Nu mai sc`pa de ea decât peste o or`.
– }i-a l`sat un mesaj, nu? I-am sugerat s` fac` asta când mi-a spus c`
trebuia neap`rat s` te vad`. {i era un tip atr`g`tor, s` [tii, continu`
doamna Biggins, dându-i coate. Înalt [i brunet [i frumos...cu o privire din
aia care le face pe femei s`... [tii tu!
Karen d`du u[or din cap, f`r` s` zâmbeasc`. Cuno[tea foarte bine
privirea lui Nick, dar o cuprinse un fel de replusie fa]` de modul cum o
descrisese doamna Biggins.
– P`cat c` nu l-ai prins, oft` doamna Biggins, v`zând c` n-are succese
cu fata ce o ]inea la u[`. Oh, e bine dac` ]i-a l`sat un mesaj. Pe sub u[`,
nu?
– Da, scrâ[ni Karen, încercând s` r`mân` calm`. Mul]umesc, doamn`
Biggins, a fost foarte dr`gu] din partea dumneavoastr` s` m` anun]a]i.
Acum, am foarte mult` treab`...mai spuse ea, f`când un pas înapoi [i
închizând încet u[a.
Doamna Biggins plec`, bosumflat`. Nu era prima dat` când Karen
[i-ar fi dorit s` fi locuit în alt` parte. Departe de propriet`reasa ei. Femeia
era destul de dr`gu]`, apartamentul ar`ta impecabil, iar chiria era
suportabil`, dar doamna Biggins era mult prea curioas`, iar Karen era
AM NEVOIE DE IUBIREA TA 7
con[tient` de faptul c` îi erau urm`rite toate mi[c`rile [i pu]inii vizitatori,

ca [i pu]inele telefoane pe care le primea, erau monitorizate f`r` jen`. Cu
toate astea, nu era u[or s` g`se[ti o locuin]` în Londra [i se considera
norocoas` c` descoperise aceast` buc`]ic` de rai în casa aceea veche. Se
putea refugia în camera ei, departe de celelalte zgomote [i de mirosul de
pe[te [i cartofi pr`ji]i, mul]umit` c` era aproape de metrou, pe care-l
folosea s` ajung` la serviciu, în ora[. Toate astea nu însemnau decât
încercarea de a-[i reconstrui via]a puternic zdruncinat` pentru cei
dou`zeci [i doi de ani pe care-i avea. Începuse s` se lini[teasc`, dar înc`
sim]ea un fior în timp ce se c`znea s` despacheteze cump`r`turile [i s` le
aranjeze pe rafturi. F`cea totul aproape în virtutea iner]iei, dar în timp ce
preg`tea omleta [i pr`jea pâinea, mintea-i lucra întruna, cùtând
r`spunsul la mesajul de pe cartona[ul alb, a c`rui prezen]` p`rea s`
umple tot apartamentul. Nick. So]ul ei. Acele cuvinte o tulburar` [i câteva
pic`turi fierbin]i de ap` îi stropir` degetele. Nu era niciun dubiu; cererile
lui Nick nu puteau însemna decât un singur lucru: întâlnise pe altcineva.
Doi ani era o perioad` foarte lung`, suficient de lung` cât s` întâlneasc`
zeci de femei, cu toate c` fusese nevoit s` se mute, din cauza serviciului,
în America de Sud. Iar femeile au roit întotdeauna în jurul lui Nick,
precum fluturii în jurul luminii. Cum spusese Lisa? Nick le alunga ca pe
un fir de praf...Pumnii i se încle[tar`, luptându-se cu vechea durere de
care crezuse c` sc`pase, în ciuda a tot ce-i spusese Nick, cum c` nu-i va
u[ura sarcina [i se va folosi de orice ca s-o împiedice s`-[i recapete
libertatea. C` va trebui s` a[tepte perioada necesar` de doi ani [i abia apoi
s` se descurce de una singur` cu divor]ul. Cu toate astea, dac` s-ar fi
r`zgândit, nu s-ar fi obosit s` vin` s`-i spun` asta personal, ci s-ar fi folosit
de avocat. {i oricum, actele de divor] se puteau semna [i trimite [i prin
po[t`. Omleta se r`cise deja pe felia de pâine, dar Karen privea în gol. Cu
siguran]`, n-ar fi venit pân` aici pentru a-i l`sa un mesaj atât de scurt, ce
suna mai mult ca o mustrare pentru faptul c` n-o g`sise acas`...Nu putea
mânca [i împinse farfuria la o parte. Nici m`car de ceai nu se putea atinge.
Ce avea s` fac`? Nu [tia cât a stat acolo, f`r` s` se mi[te. Trebuia s` fie
nebun` s` vrea s`-l vad` din nou pe Nick. Pur [i simplu ar fi r`sucit cu]itul
8 JILL MURRAY
în ran`. Dac` avea nevoie ca ea s` semneze ceva, putea s` fac` asta

printr-un mijlocitor. Oare chiar avea impresia c`-l va a[tepta preg`tit`
pentru noi umilin]e? Nu, nu se va întâlni cu el! O s`-i scrie o scrisoare,
una la fel de scurt` [i rece ca cea pe care i-o trimisese el când încheiaser`
tot ce fusese între ei. Cea în care-i spunea c` aranjase s` i se pl`teasc` o
aloca]ie cât` vreme era plecat. Îi va spune c` o poate contacta prin
avocatul ei. B`trânul domn Collins, care se ocupase [i de afacerile tat`lui
ei, avea s` se ocupe de tot. Unde era adresa aia...? Se ridic` [i cùt` prin
sertare cutia neagr` ce apar]inuse tat`lui ei, unde ]inea certificatele de
na[tere [i alte hârtii vechi ale familiei de care ar fi putut avea nevoie
vreodat`. Tot acolo erau [i fotografii, ce începuser` s` se decoloreze, cu
ea, cu mama ei, cu b`trâna cas` în stil georgian din Canterbury, unde
avusese parte de o copil`rie minunat`, ce nu prevestea nimic despre
Nick, Lisa sau Vince Kayne. Ochii i se umplur` de lacrimi, dar le [terse
repede. Plânsese suficient pentru Nick; n-avea de gând s-o porneasc` din
nou pe drumul acela, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Cu privirea
înce]o[at`, reu[i s` g`seasc` vechea agend` [i oft` dezam`git`, r`sfoind
paginile îng`lbenite. Adresa nu era acolo. Dar o putea cùta. Putea suna
la centrala din Kent. Avea s` se duc` la po[t` a doua zi, în pauza de
prânz... Se întoarse [i cartona[ul o privea acuzator de pe mas`. De ce
nu-i d`duse un indiciu? S`-l ia naiba! înjur` ea mânioas`. De ce se
întorsese în via]a ei? {i din toate locurile alesese tocmai o fiest` s` se întâl-
neasc`. Puse vasele în chiuvet`, iar ochii i se umplur` cu amintiri.
Fiesta...petrecerea celor atra[i de adev`ratul flamenco, unde Nick o
dusese la prima întâlnire, unde în mai pu]in de o lun` o f`cuse s` fie în
al nou`lea cer când o ceruse în c`s`torie...Iar acum se a[tepta s` fie locul
unde vor pune punct definitiv la tot ce începuse în acele seri magice.
Karen [terse nervoas` vasele [i nu se mai gândi la nimic. Apoi rupse \n
buc`]ele cartona[ul alb, î[i lu` geanta [i haina [i plec`. Î[i petrecu
urm`toarea or` [i jum`tate la un cinematograf, bù singur` o cafea la o
teras` [i se întoarse acas` pu]in dup` nou`. Habar n-avea ce urm`rise la
cinema [i nici m`car n-a realizat cum a ajuns înapoi acas`; [tia doar c`-l
sfidase pe Nick. Când intr`, verific` f`r` s` vrea dac` era vreo schimbare,
apoi oft`. Doar nu se a[teptase ca el s` se întoarc`! U[a de la intrarea

principal` se auzi trântindu-se, semn c` domnul Biggins plecase la berea
de sear`; se mai auzir` ni[te împu[c`turi, ceea ce însemna c` bìe]ii
doamnei Biggins urm`reau serialul western, iar vizavi fata blond` de la
num`rul [aptesprezece îi deschidea u[a prietenului ei, mecanicul. Karen
trase perdelele [i o cople[i sentimentul de singur`tate. Sl`bit`, f`cu
pu]in` ordine în apartament, apoi î[i adun` cele necesare pentru a putea
face o baie. Cea mai mare team` era s`-[i uite cheia [i s` r`mân` pe
dinafar`, c`ci yala de la u[a ei era extrem de sensibil` [i se bloca. Nu uitase
nici acum prima s`pt`mân` când se mutase acolo, când fusese nevoit` s`
coboare în c`ma[` de noapte, cu p`rul ud, s-o întrebe pe doamna Biggins
dac` n-avea o cheie de rezerv`. Aceasta lipsea îns`, a[a c` domnul Biggins
[i cei doi bìe]i s-au adunat repede [i au condus-o to]i înapoi în
apartamentul ei. Se sim]ise foarte prost, cu toate c` nu fuseser` deloc
nepolitico[i, ci doar pu]in amuza]i, a[a c` acum avea grij` s` nu se mai
repete situa]ia. Totu[i, cu pantoful care bloca u[a [i cheia din punga cu
bure]i, se putea relaxa în apa parfumat` f`r` fric`. Ie[i din baia aburit` o
or` mai târziu [i descoperi holul întunecos. Nu era ceva anormal; cineva
probabil închisese lumina de jos, dar ea se obi[nuise cu drumul pân` la
u[a ei, a[a c` nu-i fiu greu s` ajung` acolo. Când puse mâna pe clan]`, se
d`du câ]iva pa[i înapoi. Pantoful disp`ruse, iar înùntru lumina era
aprins`! Dar ea nu l`sase lumina aprins`! Inima începu s`-i bat` cu
putere. Primul ei gând fu c` erau ni[te ho]i. Apoi încerc` s` se lini[teasc`,
spunându-[i c` nimeni n-ar fi trecut de privirea de vultur a doamnei
Biggins. Oare îi jucau bìe]ii vreo fest`? Dar nu f`cuser` asta în cei doi ani
de când se mutase aici. Gata s` ]ipe, împinse încet u[a. Camera era goal`
[i totul p`rea s` fie la locul lui, nu p`rea s` se ascund` nimeni dup`
perdele. L`s` u[a deschis` [i p`[i încet înùntru, gata s` fug` dac` ceva nu
era sigur. Pantoful era dat ceva mai încolo, iar Karen era uimit`. O pisic`?
Dar familia Biggins n-avea a[a ceva; un canar, doi pe[ti[ori [i un hamster,
dar în niciun caz o pisic`. Atunci v`zu c` u[a de la dormitor era larg
deschis` [i în acela[i moment auzi un zgomot. Îi sc`p` un ]ip`t [i se
întoarse repede, lovindu-se de un scaun, moment în care se auzi vocea
10 JILL MURRAY
din dormitor. Karen r`mase blocat`, privind silueta b`rbatului din drep-
tul u[ii, [i suspin`:
– Tu!
– Da, eu, spuse Nick, apropiindu-se de ea foarte calm, de parc` era
ceva normal s` fie acolo. Te-am speriat?
Karen nu-[i g`sea cuvintele.
– Ce cau]i aici? Cum \ndr`zne[ti s`...s` intri pur [i simplu în casa mea,
de parc`...
– U[a era deschis`.
De parc` asta ar fi fost o explica]ie suficient`, trecu pe lâng` ea spre
u[`, pe care o trânti cu o singur` mân`. Karen se întoarse [i-l privi:
– Ce faci? îl întreb`.
– Închid u[a, r`spunse, cu mâinile în buzunare. O privea încordat.
M-am gândit c` n-o s` apari, a[a c` m-am întors.
– Chiar te a[teptai s` las totul balt` [i...[i s`-]i fug în întâmpinare?
Ai...ceva tupeu!
Nick înclin` capul într-o parte, u[or amuzat.
– Deci înc` te bâlbâi, draga mea. Întotdeauna f`ceai a[a când erai
nervoas`. Din punctul `sta de vedere, nu te-ai schimbat.
– Nici tu nu te-ai schimbat! [uier` ea. E[ti la fel de arogant [i...[i
imposibil ca întotdeauna. Habar n-am cum am putut s` m` îndr`gostesc
de tine. E[ti...
– Hai s` nu amestec`m dragostea în asta, o întrerupse el rece. N-am
venit aici ca s` lu`m discu]ia asta de la cap`t. M-ai luat de fraier o dat` [i
crede-m` c` n-am de gând s` te las s` repe]i figura asta.
– Ie[i afar`! strig` Karen, cu ochii plini de furie. N-am ce s`-]i mai
spun...vreodat`!
– Dar eu am o gr`mad`, mârâi Nick, [i nu plec pân` nu fac asta.
– Atunci, f`-o mai repede [i pleac`! Nu trebuia s` vii pân` aici în seara
asta ca s`-]i recape]i libertatea, mai spuse ea, tremurând [i privindu-i furia
din ochi. }i-am oferit-o în urm` cu doi ani, când ai spus foarte clar c` m`
dispre]uie[ti.
– De asta crezi c` sunt aici? întreb` Nick, privind-o scârbit. Chiar
meri]i s` fii dispre]uit`.

– Asta ai venit s`-mi spui? îl întrerpuse ea, repezindu-se la u[`. Ei bine,
ai spus-o. E[ti mul]umit? mai spuse [i deschise u[a, a[teptând ca el s` ias`.
Un moment, Nick r`mase nemi[cat, ochii aruncau s`ge]i de foc, iar
buzele strânse ar`tau cât de mult încerca s`-[i st`pâneasc` mânia.
– N-am venit aici pentru noi, spuse el într-un final. Am venit pentru
Elizabeth.
– Elizabeth? repet` Karen, privindu-l. Ce s-a întâmplat? E...? A avut
vreun accident?
Umerii lui Nick se relaxar` [i se întoarse cu spatele.
– E bolnav`.
Karen se îndep`rt` de u[`.
– Îmi pare rù s` aud asta. E ceva grav? [opti ea.
– O s` moar`.
Cuvintele r`sunar` puternic în lini[tea camerei. Karen închise ochii.
Oare auzise bine ce-i spusese Nick? Nu putea fi vorba de Elizabeth, femeia
blând` [i generoas`, pe care ajunsese s-o iubeasc` la fel de mult ca pe
mama ei în cele câteva luni pe care le petrecuser` împreun`. Femeia
c`reia Nick îi datora atâtea, cea pentru care el jurase s` fac` totul pentru
a fi fericit`. Nu, nu putea fi adev`rat. Apoi îl privi pe Nick [i v`zu mâhnirea
de pe fa]a lui, greu de st`pânit chiar [i de el, [i atunci [tiu c` era adev`rat.
– Ce s-a întâmplat? Când ai aflat? [opti ea.
– Ieri, când m-am întors, spuse, îndreptându-[i spatele. Ai ceva de
bùt, Karo?
P`rea s` nu-[i fi dat seama c` folosise vechiul alint. Karen cl`tin` din
cap dezam`git` [i se gr`bi s` deschid` dulapurile.
– N-am alcool, Nick. Doar ni[te lichior [i suc de l`mâie...oh, stai o
clip`, mai am ni[te Bacardi. Mi l-a adus cineva de revelion.
– Mersi, spuse el, apropiindu-se [i luând paharul pe care i-l \ntinse.
Tu nu bei?
– Nu, mul]umesc. Devenise con[tient` de apropierea lui. Brusc,
realiz` c` era aproape dezbr`cat` [i încerc` s`-[i strâng` faldurile c`m`[ii.
Nu, mul]umesc, spuse înc` o dat`, încordat`. Probabil o s` beau ceva cu
12 JILL MURRAY
un biscuit înainte s` m` culc.

Nick o urm`ri cu privirea [i-i ap`ru acela[i surâs ironic în col]ul gurii.
– Înc` mai bei cacao cu lapte înainte de culcare?
Karen strânse buzele.
– Obiceiurile mor greu...întotdeauna beam cacao cu lapte seara
înainte s` mergem în pat. Nick, pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi
ce s-a întâmplat cu Elizabeth.
– Nu e mare lucru de spus, murmur` el mohorât, trântindu-se într-un
fotoliu. Nu mi-a spus nimeni c` e bolnav`... Tu n-ai v`zut-o? întreb`
deodat`, pe un ton acuzator.
– Nu! r`spunse repede Karen. Bineîn]eles c` n-am v`zut-o. Am crezut
c` am fost de acord c` e cel mai bine s-o l`s`m s` cread` c`...De[i
hot`rârea asta...m` dep`[e[te, adùg` ea cu am`r`ciune. Nu f`ceam decât
s` amân`m vestea. Mai devreme sau mai târziu va trebui s` afle.
– Nu, nu va trebui! Mai ales acum, dup` asta. Dac` a[ [ti c` ai înc`lca
aceast` promisiune...
Karen fu scârbit` de tonul vocii lui:
– Elizabeth nu va afla adev`rul de la mine, spuse ea dârz [i sim]i
vechea agonie ie[ind la suprafa]`. Se întoarse cu spatele pentru ca Nick
s` nu-i observe durerea [i am`r`ciunea în privire. Spuse încet: dar mi-a[
dori s-o vizitez. Mi-a lipsit foarte mult...
– Serios? M` surprinzi, spuse el ironic. E pu]in cam târziu pentru
regrete, nu?
– Ascult`, Nick, n-am de gând s`-]i ascult iar învinov`]irile. Crede-m`,
îmi pare sincer rù s` aud vestea proast` [i dac` pot face ceva, nu trebuie
decât s` m` rogi. Dar...
– E ceva ce po]i face, o întrerupse el brusc. {i o vei face... m`car o dat`
în via]a ta m`runt` [i egoist`.
– Cum îndr`zne[ti! Cred c` mai bine ai pleca, \nainte s`...
Karen se opri, c`ci o în[f`case de umeri. Se cutremur` la durerea
provocat` de degetele ce i se înfigeau în carne, iar privirea lui o ardea. Îi
sc`p` un suspin involuntar. Apoi, la fel de repede, fu eliberat`. Îl privi cu
ochi mari; p`lise [i-i privea mâinile încle[tate, iar teama o p`r`si, v`zând
mâhnirea ce se ascundea în spatele acestei r`bufniri dureroase. Î[i frec`

umerii, în timp ce el puse dezn`d`jduit paharul gol pe mas`, cl`tinând
u[or din cap.
– Am venit s` facem pace...dar nu prea mi-a ie[it, spuse într-un final.
– Pace? exclam`. Ce vrei s` spui, Nick?
Vorbi încet, f`r` s` se uite la ea:
– Cred c` ar trebui s`-]i explic totul. Primul semn al bolii lui Elizabeth
l-am primit acum dou` luni. Mi-a povestit într-o scrisoare c` se sim]ea cam
obosit` în ultima vreme [i se hot`râse s` plece într-o vacan]` cu familia
Mitchell-nu cred c` i-ai cunoscut vreodat`. Sunt vechi prieteni de-ai lui
Elizabeth care s-au stabilit în Marbella când au ie[it la pensie. Au o vil`
acolo [i-i spuseser` lui Elizabeth c` poate s`-i viziteze oricând.
Urm`toarea scrisoare a venit dup` vreo trei s`pt`mâni [i-mi spunea c`
totul e bine [i c` num`ra zilele pân` la sfâr[tul lunii, când ar fi trebuit s`
ne \ntoarcem acas`. Ne-a transmis toat` dragostea ei [i a mai spus c` abia
a[teapt` s` ne vad`.
S` ne vad`. Karen înghi]i din greu. Prin urmare, Nick p`strase
aparen]ele, a[a cum jurase c` va face, de-a lungul celor doi ani petrecu]i
în America de Sud. O l`sase pe Elizabeth s` cread` c` totul mergea bine
în c`s`toria lor, iar ea îl înso]ea acolo...
– Oh, Doamne! oft` el. Ai dreptate, ar fi trebuit s`-i spunem. Ar fi fost
r`nit` [i sup`rat` – te aprecia foarte mult – dar i-ar fi trecut. Acum... e
prea târziu.
Karen oft` la rândul ei [i nu spuse nimic. Nu era momentul pentru
a-i aminti c` fusese ideea lui s-o în[ele în felul acesta pe Elizabeth. Dac`
nu s-ar fi întâmplat a[a, Elizabeth ar fi reu[it s` afle adev`rul. Iar asta ar fi
mâhnit-o [i mai mult...Nu, f`r` s` [tie, Nick alesese calea cea mai bun`.
Dar asta n-o alinase pe Karen. Oft` din nou [i spuse încet:
– Da, e prea târziu acum. Biata Elizabeth!
Nick ridic` repede privirea. Avea din nou o sclipire în ochi.
– Dar nu e prea târziu s-o facem cât mai fericit` în timpul ce i-a mai
r`mas.
– Bineîn]eles c` nu! Era din nou indignat` de ceea ce-i suna ca o
14 JILL MURRAY
acuz`. Din punctul meu de vedere, dac` o pot ajuta cu ceva...nu trebuie
decât s`-mi spui. Pentru numele lui Dumnezeu, Nick, nu m` crezi? N-am
cunoscut-o pe Elizabeth mult timp, dar în acea scurt` perioad` am ajuns
s-o respect foarte mult. Chiar s-o iubesc foarte mult, adùg` mai încet.
Orice ni s-a întâmplat nou` sau c`sniciei noastre, n-a schimbat cu nimic
asta [i nici n-o va face.
– Bun. Nick se ridic`, privind-o fix. Asta îmi u[ureaz` sarcina de a-]i
spune ce aveam de spus.
Karen a[tept`, for]ându-se s` nu se simt` intimidat` [i încerc` s`
ignore sentimentele pe care i le trezea apropierea lui.
– Am vorbit mult dup`-amiaza asta, spuse Nick într-un final, [i [i-a
exprimat dorin]a de a se întoarce la Dellersbeck. Acolo s-a n`scut, [tii asta,
[i tot acolo [i-a petrecut cea mai mare parte din c`snicie. Abia dup`
moartea unchiului James a renun]at s` se mai împotriveasc` familiei de a
se muta în sud, în apartamentul din Granton Place. F`cu o pauz`,
amintirile îmblânzindu-i tr`s`turile fe]ei. Câteodat` m` întreb dac` n-ar fi
fost mai bine s-o l`s`m s` fac` aceste schimb`ri când era preg`tit`. Dar
Lisa era mult prea implicat` în prostiile ei cu moda, iar eu aveam prea
multe afaceri care nu-mi permiteau s` stau la Dellersbeck. {i cu siguran]`
casa era prea mare, prea singuratic` [i prea plin` de amintiri ca s` r`mân`
acolo doar cu servitorii. Dar m-am întrebat adesea dac` Elizabeth a fost
vreodat` fericit` pe cât spunea c` e. Uneori, când vorbea despre
Dellersbeck, i se citea o nostalgie în ochi.
– Dar n-a]i vândut casa, nu? Doar a]i închiriat-o.
– Da, n-a[ fi l`sat-o pe Elizabeth s-o vând`. Am închiriat-o conducerii
Comeche Construction în perioada când se construia noul centru
universitar la Beechley New Town. Dar au plecat când au terminat în
urm` cu patru luni [i n-am mai avut cereri pân` acum vreo dou`
s`pt`mâni. Agen]ia care se ocup` de ea a avut trei vizion`ri într-o
s`pt`mân`. I-am sunat azi [i le-am spus s` retrag` casa de pe pia]`. O s`
merg pân` acolo mâine, s` v`d cum arat` [i s` aranjez totul. Sper s-o pot
duce pe Elizabeth acolo cel târziu s`pt`mâna viitoare.
Karen d`du u[or din cap. Nick nu se schimbase. Odat` ce lua o
hot`râre nimic [i nimeni nu-i putea sta în cale. Dar oare nu `sta era
motivul pentru care Nick, un bìat s`rac din ]inutul de nord, ajunsese s`
fie directorul unei prestigioase [i puternice companii ce avea contracte
peste tot în lume? Fa]a lui Karen se lumin`. Trebuia s`-i recunoasc`
meritele [i succesele [i s` admit` faptul c`-l iubise pentru devotamentul
fa]` de femeia care f`cuse acest lucru posibil. Spuse blând:
– M` bucur. Nu cred c` e altceva care s-o fac` mai fericit`
– Un singur lucru.
O privea cu subîn]eles. Karen se bloc` o clip`.
– {i asta ar fi...?
– Familia ei – cei pe care-i iube[te – s`-i stea al`turi.
– {i nu e normal? spuse Karen, înghi]ind în sec. Vrei...vrei s` merg
s-o v`d?
– Vreau mai mult de atât, Karen.
– Despre ce vorbe[ti?
– Vreau s` vii cu mine la Dellersbeck cât` vreme Elizabeth va avea
nevoie de noi.
O clip` nu spuse nimic, reac]ia normal` fiind s` accepte imediat,
gândindu-se numai la Elizabeth, apoi alte complica]ii îi ap`rur` în minte:
– Da, bineîn]eles c` vin cu tine s-o v`d, dar nu pot s` stau, Nick. Am
un serviciu aici. Probabil voi putea s`-mi iau dou` zile libere s` plec [i
poate...
Se opri, c`ci el cl`tina din cap.
– Nu m-ai în]eles, Karen. Sau faci asta inten]ionat?
Vru s` spun` ceva dar se opri, apoi începu:
– Nu cred. Eu...apoi în]elese la ce se referea [i-l privi înspìmântat`.
Oh, nu, Nick! Doar nu vrei s` spui...
– Ba da, exact asta spun. Vii cu mine la Dellersbeck în calitate de so]ie.
– Oh, nu, n-a[ putea. Nu dup`...
– Po]i, [i o vei face. O prinse de umeri, for]ând-o s`-l priveasc` în ochi.
Vei veni cu mine la Dellersbeck [i vei juca rolul de so]ie iubitoare ca [i
cum n-ar fi intervenit nimeni între noi [i vei face asta pân` când voi crede
eu de cuviin]`.
16 JILL MURRAY
Se smulse din strânsoarea lui.

– Doar nu vorbe[ti serios! Crezi c` putem [terge totul cu buretele [i
s` ne purt`m ca [i cum nimic nu s-ar fi întâmplat?
– Niciodat` n-am fost mai serios. {i nu încerca s`-mi spui c` femeile
nu pot fi în[el`toare când vor asta, adùg` el. Ascult`-m`, Karen, dac`
refuzi, nu-mi la[i nicio alternativ`, decât aceea de a-i spune lui Elizabeth
adev`rul. {i dac` m` obligi s` faci asta, îi voi spune tot adev`rul. Oh, da,
adev`rul despre a[a-zis inocenta mea so]ie [i Vince Kayne! Ce crezi c`-i va
face asta lui Elizabeth?
– Tu...n-ai putea fi atât de nemilos! murmur` Karen p`lind. Nu [tii
despre ce vorbe[ti! Tu...încerc` din nou s` scape din strânsoarea
degetelor puternice [i ochii i se umplur` de lacrimi. D`-mi drumul! M`
doare!
– Asta [i meri]i! spuse Nick, dar se îndep`rt` de ea cu o privire
dispre]uitoare. Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu începe s` plângi!
Karen î[i încle[t` mâinile pe sp`tarul unui scaun, încercând s` se
controleze, apoi, respirând adânc, spuse:
– Foarte bine. Ai câ[tigat. Dar las`-m` câteva zile s`...s` v`d dac`-mi
pot lua un concediu sau s`-i anun] cumva pe cei de la serviciu. Nu pot
pur [i simplu s`...
– Rezolv eu asta. Cine e [eful tù?
– Lucrez pentru domnul Drummond, la departamentul de vânz`ri...
– Numele directorului general, nu unul de departament, izbucni el.
– Ce minunat c` ai o asemenea influen]`, spuse ea cu am`r`ciune. Te
rog s` nu ui]i c` trebuie s` trìesc [i dup` aceast` [arad`. Îmi place slujba
pe care o am, iar domnul Drummond e un [ef bun. A[a c` eu...
– Pe ce naiba î]i cheltui banii? o întreb` el. La naiba, ar trebui s`-]i
ajung` aloca]ia pe care ]i-o pl`tesc! Karen strânse buzele.
– Nu m-am atins nici m`car de un cent din ei [i nici n-am de gând
s-o fac. Nick se încrunt`, apoi ridic` din umeri ca [i cum n-ar fi fost
problema lui. Se uit` la ceas.
– Atunci, r`mâne stabilit. Te caut eu peste o zi, dou`, imediat ce
termin ce mi-am propus.
Karen nu spuse nimic, a[teptând doar s` plece pentru a se putea l`sa

cuprins` de mole[eala ce o cople[ea. Îl auzi îndreptându-se spre u[`, o
deschise [i a[tepta acum sunetul ce-i va spune c` a plecat. Dar nu-l auzi.
În schimb, îl auzi neobi[nuit de ezitant:
– Karen...? Se întoarse spre el, înc` palid` din cauza [ocului:
– Da? spuse ea, sl`bit`.
– Înseamn` foarte mult pentru mine...mul]umesc. Îi întinse mâna,
dar cum ea nu f`cu nicio mi[care, oft` [i ie[i încet.
Abia atunci Karen în]elese toate lucrurile pe care nu reu[ise s` le
deslu[easc` mai devreme-nelini[tea, ultima urm` de speran]` [i umbrele
suferin]ei. F`cu un pas înainte, dar era prea târziu. U[a se închise încet,
l`sând în urm` doar ecoul acelor cuvinte ciudate murmurate la sfâr[it. Se
trânti într-un fotoliu [i-[i cuprinse genunchii cu bra]ele. Îi era frig, se
sim]ea epuizat` [i o partea din ea îl ura pe Nick pentru arogan]a [i
cruzimea cererii lui. În sfâr[it, recunoscuse c` a fost o gre[eal` s` nu-i
spun` adev`rul lui Elizabeth. Toate acele minciuni numai din cauza
faptului c` [tia c` în momentul în care ar fi aflat, Elizabeth ar fi mutat
mun]ii din loc pentru a-i împ`ca. A[a c` împiedicase asta f`r` mil`,
ajungând chiar s`-i spun`, înainte de a zbura spre Rio de Janeiro, c` cina
de r`mas-bun a fost anulat`. Dar ce sperase s` câ[tige pe termen lung? Se
gândise c` dup` doi ani, anun]area acelei ve[ti va fi mai u[or de f`cut? Se
ridic` [i se plimb` prin camer` ca un leu în cu[c`. Independent de
sentimentele ei, nu putea sim]i nici urm` de animozitate în acel moment.
Cuno[tea prea bine golul l`sat de o inim` zdrobit`, Nick ajunsese la
rândul lui în acel punct, iar ea nu-l putea alina cu nimic, chiar dac` ar fi
recunoscut adev`rul pe care-l dezv`luise vizita lui din acea sear`. Iar `sta
era ultimul lucru pe care ar fi vrut Nick s`-l aud`. Îi spusese foarte clar, în
urm` cu doi ani, c` n-avea nevoie de dragostea ei. Karen se cutremur`
când începu s` con[tientizeze implica]iile acestei seri. Cum se va descurca
în viitor, avându-l din nou în via]a ei pe Nick? Cum va locui sub acela[i
acoperi[ cu un b`rbat care o dispre]uia? Cum îi va ascunde adev`rul
b`rbatului pe care înc`-l iubea? S` trìasc` într-o minciun` pentru
Elizabeth...
Capitolul 2
Pentru prima oar` în [ase luni, Karen î[i stric` recordul de a fi mereu
punctual`, când ajunse a doua zi cu dou`zeci de minute mai târziu la
serviciu. Din primul moment în care deschisese ochii, totul îi mersese pe
dos. Descoperise o gaur` în perechea de ciorapi pe care o purta, a[a c`
fusese nevoit` s`-i schimbe; în timp ce-[i preg`tea micul dejun, câ]iva
stropi de lapte îi p`taser` bluza, a[a c` fusese nevoit` s-o schimbe [i pe
aceea, apoi, când alerga pentru a prinde metroul, alunecase [i aproape
c`zuse. Din fericire nu se lovise prea grav, dar i se rupsese tocul, a[a c` se
v`zuse obligat` s` se întoarc` acas` pentru a face o a treia schimbare a
]inutei. Din cauza acestei ultime întârzieri pierdu trenul [i fu nevoit` s`
fug` pe jos pân` la birou. Când ie[i din lift era transpirat`, aproape f`r`
suflare [i singura consolare pe care o sim]ea era c` micile peripe]ii din
acea diminea]` o f`cuser` s` uite pentru o vreme de adev`ratele
probleme. Tocmai intra pe u[a de sticl` a biroului domnului Drummond,
când acesta ie[i în acela[i timp aproape ciocnindu-se.
– Îmi cer scuze! spuse Karen în acela[i timp cu domnul Drummond,
dup` care el se retrase câ]iva pa[i.
– M` întrebam ce s-a întâmplat. Eu...
– Da, am întârziat...îmi pare foarte rù, începu ea, dar parc` totul era
împotriva mea [i...
– Sta]i lini[tit`, spuse el, zâmbind curtenitor. Foarte rar vi se întâmpl`
s` întârzia]i [i sunt sigur c` în condi]iile de fa]` e scuzabil.
Karen îl privi cu ochi mari.

– Mul]umesc, dar...dou`zeci de minute...dac` toat` lumea...se bâlbâi
ea, cu r`suflarea înc` tìat`.
Dar domnul Drummond se întorcea deja în birou.
– Îmi pare rù s` aud ve[ti atât de proaste despre familia
dumneavoastr`, doamn` Radcliffe, eu...fu întrerupt de secretara care-l
întreb` dac` vrea s`-i fac` leg`tura.
În timp ce vorbea la telefon, Karen r`mase nelini[tit` pe marginea
scaunului. Oare Nick vorbise deja cu [efii ei? Altfel nu se putea explica
replica domnului Drummond. Nick nu pierduse deloc timpul... Domnul
Drummond încheie convorbirea telefonic` [i o privi. Se citea dezam`gire
pe fa]a lui, apoi spuse aspru:
– În]eleg c` acum vre]i concediu pe termen nedeterminat?
– Dac` e posibil, vreau s` spun...mi-ar pl`cea s` m` întorc aici, dar îmi
dau seama c` s-ar putea s` n-am aceast` ocazie, spuse ea, ezitând între
[eful ei în]eleg`tor [i cererile ferme ale lui Nick. A]i prefera s` semnez un
preaviz? A[ putea lucra în perioada asta [i...
– Nu, spuse domnul Drummond. Cum a]i putea face asta în timp ce
ave]i grij` de o femeie bolnav`? Nu, sta]i lini[tit`. Sunt sigur c` v` vom
putea oferi un post când ve]i fi din nou disponibil`. A]i fost un angajat
extrem de con[tiincios, doamn` Radcliffe, adùg` el, l`sându-se pe spate.
Totu[i, continu` el curios, dar mult mai prietenos, de ce n-ai venit la
mine, draga mea?
– Voiam s` fac asta, spuse ea, mu[cându-[i buzele, nervoas` pe graba
lui Nick, dar abia am aflat asear`.
– Se pare c` ai spate puternic, nu-i a[a? N-am [tiut c` ai leg`turi cu
firma Radcliffe...sau chiar cu familia.
Karen se înro[i:
– Oh...nu m-am gândit c` e un lucru important de men]ionat, se
bâlbâi ea.
Spre u[urarea ei, domnul Drummond zâmbi.
– Bineîn]eles c` nu. E o problem` personal`. {i-apoi, oricum nu
facem afaceri cu ei. Ei bine, cred c` vrei s` pleci. Grele vremuri acelea
20 JILL MURRAY
când boala love[te din senin. S` m` ]ii la curent cum evolueaz`, bine?
– Da, bineîn]eles. {i mul]umesc pentru c` sunte]i atât de în]eleg`tor.
Dar...realiz` c` era liber` [i se sim]ea u[or dezorientat`. Cum r`mâne cu
scrisorile dumneavoastr` [i copiile ultimului raport?
– Domni[oara Pinkney va trebui s` se descurce cu asta, spuse el,
întinzându-se dup` agend`. Se va descurca pân` ne vom reorganiza. Nu
te îngrijora.
– Da, domnule Drummond.
Karen era u[or ame]it`. Se p`rea c` r`m`sese f`r` slujb` fie c`-[i dorise
sau nu. Se ridic` [i ie[i din biroul domnului Drummond, pentru prima
dat` nesigur` de urm`toarea ei mi[care. Nick îi spusese c` o va contacta.
Totodat`, îi mai spusese c` va merge spre nord azi, a[adar era posibil s`
n-aud` de el mai devreme de dou` zile. Karen se opri pe coridor. Acum
c` se gândea mai bine, ar fi putut s` lucreze în continuare pân` la
momentul plec`rii, care putea veni abia peste câteva zile. R`mase acolo o
clip`, nehot`rât`, pe jum`tate decis` s` se întoarc` la birou [i s` termine
m`car acel raport. Ar putea s` termine chiar [i scrisorile pân` la prânz;
Jeannie scria destul de repede, dar cu o mul]ime de gre[eli gramaticale.
U[ile liftului se deschiser`, iar Karen se hot`rî. Va r`mâne. Se întoarse, dar
cineva o strig`.
– Am crezut c` ai plecat! spuse abia respirând secretara. Uite, ai primit
mesajul `sta acum câteva minute, adùg`, ar`tându-i o buc`]ic` de hârtie.
E adev`rat ce se spune, Karen? Chiar pleci?
Karen înclin` u[or din cap, uitându-se la num`rul de telefon
binecunoscut [i cele câteva cuvinte: sun`-m` înainte de zece jum`tate,
diminea]a asta. Nicio semn`tur`, cu toate c` nu era nevoie.
– Îmi pare a[a de rù, murmur` Sandy îngrijorat`. O s` ne lipse[ti.
N-a[ putea face ceva...
– Mersi...spuse Karen, încercând s`-i zâmbeasc` [i-[i lu` un
r`mas-bun gr`bit înainte de a intra în lift. Vestea se împr`[tiase printre
angaja]i, a[a c`-[i dorea s` plece cât mai repede. Fusese întotdeauna
re]inut` în ceea ce privea via]a ei personal` [i cu toate c` se [tia c` fusese
c`s`torit`, to]i ajunseser` cumva la concluzia c` era v`duv`, iar Karen nu
negase niciodat`. Îi convenea mai mult situa]ia aceea, pentru c` astfel era
ferit` de a mai da alte explica]ii. Cu toate c` nu era chiar faimos, Nick era
volubil [i ap`rea des la televizor, iar ea se f`cea mic` de fiecare dat` când
îl vedea, gândindu-se câte explica]ii ar fi trebuit s` dea dac` lumea ar fi
cunoscut-o cu adev`rat. Din fericire, nu era nimeni în holul de la parter
când ie[i din lift. La col]ul str`zii se afla o cabin` telefonic`, iar Karen avu
doar o u[oar` ezitare înainte de a scormoni prin po[et` dup` câteva
monede. Form` num`rul [i a[tept`, realizând c` inima începuse s`-i bat`
tulbur`tor de repede. Lâng` cabin`, o tân`r` îmbr`cat` într-un trening
albastru se chinuia s` controleze un setter ro[cat ce z`rise pe cel`lalt
trotuar un ogar afgan. În telefon se auzir` câteva sunete ciudate, apoi
degetele începur` s`-i tremure.
– Karen...? se auzi vocea joas` a lui Nick. M` gândeam eu c` tu erai.
– Am primit mesajul tù, spuse ea cu r`ceal`. Chiar trebuia s` te por]i
a[a cu [efii mei? Deja am r`mas f`r` slujb`. Ai fi putut a[tepta pân`...
– Nu exagera, Karen. Era absoult necesar, o întrerupse el. Acum,
ascult`-m`, î]i expir` timpul [i dup` câte te [tiu nu mai ai m`run]i[.
Du-te la...la cocioaba aia unde ai ales s` locuie[ti, strânge-]i toate lucrurile.
O s` trec s` te iau peste vreo or` înainte de a pleca la Dellersbeck.
– Nick, stai pu]in! strig` Karen. N-am cum s` fiu gata într-o or`...[i
dac` tu crezi c` m` întorc la...tine acas`, te în[eli. Am fost de acord s` te
înso]esc la Dellersbeck, dar nu...
– N-ai alt` op]iune, spuse el mohorât, nici eu. Elizabeth a început deja
s` pun` tot felul de întreb`ri, de ce n-ai fost acas` ieri... Vine s` te vad`
dup`-amiaza asta, [i ar fi bine s` fii acolo. Altfel o s`...
Timpul pentru conversa]ie expirase [i se mai auzi doar un fâ[âit.
– Nick, stai! strig` Karen, sc`pând moneda printre degete [i
aplecându-se s-o ridice.
Dar era prea târziu. Karen privi exasperat` receptorul. Dup` cum îl
[tia pe Nick, probabil nici nu va mai r`spunde a doua oar`. Se [terse
dezgustat` pe mâini cu un [erve]el umed, apoi ezit` în fa]a impulsului de
a o suna pe Elizabeth. Cumva se a[teptase ca Elizabeth s` fie ]inut` la pat,
dar se p`rea c` nu era a[a. Dac` s-ar fi certat mai pu]in cu Nick în seara
22 JILL MURRAY
precedent`, ar fi aflat mai multe. Dintr-o dat`, se r`zgândi. Nick îi spusese

c` avea la dispozi]ie o or`; nici mai mult, nici mai pu]in! N-avea foarte
mult timp pentru a împacheta [i pentru a rezolva problema chiriei cu
doamna Biggins. Nici nu lua în considerare explica]iile pe care trebuia s`
le dea. Când ajunse la apartament, descoperi încântat` c` propriet`reasa
lipsea. Astfel, amâna pu]in inevitabilele întreb`ri iscoditoare [i-i r`mânea
mai mult timp pentru cea mai rapid` sesiune de împachet`ri din via]a ei.
Scoase o valiz` [i începu s`-[i p`tureasc` lucrurile, dar pe m`sur` ce valiza
se umplea [i minutele treceau, intr` în panic`. Strânsese destul de multe
în perioada în care locuise aici. Mult prea multe pentru a-i înc`pea în cele
dou` geamantane pe care le avea. Dintr-o dat`, se întreb` dac` nu cumva
doamna Biggins avea s` lipseasc` toat` ziua. Trebuia s` aranjeze cumva
cu ea s`-i p`streze lucrurile pe care nu le putea lua acum. De asemenea,
trebuia s` ia în considerare ce va face dup`...se [i vedea pe drumuri, f`r`
un acoperi[ deasupra capului. Oare doamna Biggins va p`stra
apartamentul pentru ea pe o perioad` nedeterminat`? Poate ar fi trebuit
s`-i pl`teasc` în avans chiria? Karen oft` [i-[i îndrept` spatele. Asta avea s`
fie alt` problem`; nu mai avea nici un venit. Avea s` depind` de Nick...
Nervii începur` s-o lase. Î[i jurase c` nu se va atinge de banii din aloca]ia
de la Nick, dar acum se p`rea c` n-are alt` solu]ie. Oricare alt` idee ar fi
fost binevenit`! Trânti capacul primei valize, luptându-se din greu s` ]in`
în frâu lacrimile, apoi, dintr-o dat`, î[i aminti. Cl`tin` încet din cap.
Doamne! Cât de egoist` putea fi! Ea st`tea acolo, plângându-[i de mil`, în
timp ce Elizabeth...Buzele începur` s`-i tremure. De ce trebuia s` i se
întâmple asta tocmai lui Elizabeth, cea atât de blând` [i de bun` care
nu-[i putea urî nici m`car du[manii? Se uit` la ceas. Era aproape zece
jum`tate. Avea s` ajung` din clip`-n clip`. Ar trebui s`-i lase un mesaj
doamnei Biggins, ni[te bani, [i s-o anun]e c` vor vorbi mai târziu. Totu[i,
îi fu destul de greu s` conceap` ni[te fraze simple. Apucase s` scrie doar:
Am fost sunat` de urgen]`. P`stra]i-mi coresponden]a pân` v` voi trimite
noua adres`, când auzi zgomotul unei portiere [i se uit` pe fereastr` la
timp pentru a-l z`ri pe Nick care tocmai intra în hol. Inima îi bubuia în
piept, iar buzele i se uscaser` dintr-o dat`. A[tept` s`-i aud` pa[ii pe sc`ri,
dar când nu se întâmpl` asta, realiz` c` n-avea cine s`-i deschid`. Coborî
repede [i descuie cu degete tremurânde. Nick o privea acuzator.
– O clip` am crezut...începu el, dar nu încheie propozi]ia.
– Nu e nimeni aici, spuse Karen repede. Probabil au plecat la
cump`r`turi. Voiam s`...
– Ai primit mesajul meu, asta e cel mai important, o întrerupse el. E[ti
gata?
– Nu, nu înc`, spuse ea, luându-i-o înainte. Trebuie s` fac o gr`mad`
de aranjamente...am multe de împachetat [i nici n-am...
– Las`-le. O s` aranjez s` vin` s` le ia cineva mai târziu, el. I-a]i doar
ce ai absolut` nevoie.
Ajunser` în dreptul u[ii, iar Karen z`ri pe figura lui o expresie de
dezgust.
– Chiar n-ai g`sit ceva mai bun de atât? spuse, ar`tând ce-i înconjura.
O cas` d`r`p`nat` pe o str`du]` proast`? Doamne, Karen...
– Poate c` ]ie nu ]i se pare cine [tie ce, îl întrerupse tìos, dar e curat,
e respectabil [i se potrive[te venitului meu. Din punctul meu de vedere,
asta e tot ce conteaz`. Îl privi cu r`ceal`, capabil` din nou s` fie calm`. Ui]i
c` se presupune c` am fost plecat` din ]ar` în ace[ti ultimi doi ani. Dac`
a[ fi stat pe aproape de vechiul nostru cartier, nu crezi c` a[ fi riscat s`
întâlnesc pe cineva cunoscut?
– Nu trebuia s` te mu]i în East End. Londra e un ora[ suficient de
mare.
– Iar lumea e incredibil de mic`.
O privea înc` du[m`nos. Apoi, figura aceea cinic` binecunoscut`
ap`ru.
– Chiar n-ai fi putut inventa o scuz`? Poate c` nu-]i pria clima?
Trecu pe lâng` el [i intr` în apartament.
– Poate, dar cred c` nu e momentul potrivit s` ne cert`m pe tema
asta.
Nick ridic` din umeri [i privi cum se îndreapt` spre dormitor. Ridic`
valiza grea de pe pat [i se cl`tin` o clip`, dar era mult prea orgolioas`
pentru a renun]a, a[a c` o târâi pân` la u[`, moment în care Nick explod`:
24 JILL MURRAY
– Bine! spuse el. Am crezut c` am f`cut o în]elegere asear`. Karen,

încerc, dar nu m` pune mult s` fac asta, pentru c` am tendin]a de a uita
repede.
Karen sim]i mânia lui Nick, dar se for]` s` se ab]in` de la comentarii:
– M` duc s` aduc [i cealalt` valiz`.
Coborâr` în lini[te la ma[in`. În timp ce Nick le punea în portbagaj,
ea l`s` biletul doamnei Biggins undeva la vedere, apoi închise u[a în
urma ei. Avu un sentiment ciudat în momentul când realiz` c` st`tea din
nou pe scaunul din dreapta lui Nick, înconjurat` de atâtea lucruri
familiare. Replica automat` "pune-]i centura", felul cum se r`sucea
pentru a da în mar[arier, mi[c`rile obi[nuite de schimbare a vitezelor [i
parfumul pe care-l sim]ea stând atât de aproape de el, toate astea \i
trezeau multe amintiri. Hot`rî s` fie cât mai deta[at`, a[a c` se mul]umi
s` priveasc` pe fereastr`. Trecutul r`mânea trecut, iar lini[tea sufleteasc`
pe care o c`p`tase cu atâta greutate îi cerea s` fac` asta. Nu [tia dac` Nick
observase re]inerea ei, pentru c` nu d`dea niciun semn în acest sens [i
nu f`cu vreo încercare de a rupe t`cerea pân` se apropiar` de un
supermarket.
– Vino, trebuie s` lu`m ceva de mâncare, spuse el dup` ce parc`.
Chiar [i aceast` simpl` hoin`real` prin magazin îi d`dea impresia de
irealitate. Totul se întâmplase atât de repede; trìse singur` vreme de doi
ani de zile, î[i f`cuse cump`r`turile singur` [i-[i rezolvase toate
problemele la fel, iar acum acei doi ani se risipiser` ca prin minune în mai
pu]in de o zi. Nu putea fi adev`rat; în via]` nu se întâmplau astfel de
lucruri. Nick mormì ceva despre pre]ul prea mare al cafelei, apoi lu`
bonul de cump`r`turi [i fluier` u[or, iar Karen nu reu[i s`-i dea replica la
care se gândise – c` multe lucruri se schimbaser` cât` vreme lipsise. În
loc de asta, o cuprinse panica; acum cei doi ani i se p`reau ireali; deodat`,
se sim]ea din nou c`s`torit`. Dar înc` e[ti m`ritat`, iar Nick înc` este so]ul
tù, îi spuse o voce, în timp ce Nick punea cump`r`turile pe bancheta din
spate. Vocea aceea persista [i Karen începu s` tremure. Tulburarea care
o cuprinse o f`cu s` stea încordat`, iar când începu s` recunoasc`
împrejurimile, mâna i se încle[t` pe geant`. Recunoscu imediat cutia
po[tal` ro[ie din col]ul str`zii, apoi aleea flancat` de copaci înal]i, verzi [i
frumo[i alinia]i, [i o parte din casele în stil victorian. Parc` f`cuse o
c`l`torie înapoi în timp; parc` se afla în ziua când ea [i cu Nick abia se
întorseser` din luna de miere, pentru a se opri la a cincea cas`. Atunci îi
a[teptaser` glasuri vesele, persoane dragi ce-i primiser` cu mult`
c`ldur`...Acum, doar o vr`biu]` zbur` în semn de protest fa]` de acel
monstru ce-i înc`lca proprietatea. Pân` [i casa a[tepta în lini[te s`
redevin`...un c`min. În fa]a u[ii, Nick o a[tept` cu o expresie a fe]ei ce-i
tr`da ner`bdarea, iar Karen intr` tem`toare. Cuf`rul mare din lemn de
stejar trona înc` în hol. U[a de la cap`tul holului era întredeschis`, iar
Karen z`ri mobila modern` de buc`t`rie [i se îndrept` automat spre ea,
în timp ce Nick sorta coresponden]a. U[a frigiderului era deschis`, iar
Karen trase cu ochiul în interiorul albastru proasp`t cur`]at.
– Cum au l`sat totul?
Karen se întoarse:
– Cine?
– Familia Gilburn.
Karen p`rea nedumerit`, a[a c` Nick adùg`:
– Bineîn]eles...n-ai de unde s` [tii. Le-am închiriat casa în ultimii doi
ani. Americani, un cuplu dr`gu]. Firma lui l-a trimis aici pentru un an, pe
urm` [eful lui a fost transferat la noua filial` din Italia, iar el a fost
promovat aici. So]iei lui nu-i pl`cea apartamentul în care st`teau [i nu
suporta gândul de a locui acolo \nc` doi ani. John Bain le-a f`cut leg`tura
cu mine, mai spuse Nick, uitându-se prin dulapuri. M` duc s` aduc
lucrurile...
– Nick...? începu Karen, iar el se opri. E gol...n-ai venit aici asear`?
– Nu...m-am întors la hotel.
– Dar...se încrunt`, în bilet spuneai c` erai acas`.
– Odat` ce te-am v`zut, n-a mai fost nevoie. I-am spus lui Elizabeth c`
o s` st`m la hotel vreo dou` zile pentru c` familia Gilburn nu poate
elibera casa pân` azi.
– De ce?
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Gânde[te-te pu]in, Karen! spuse
26 JILL MURRAY
el, exasperat. Dac` ar fi [tiut asta, ELizabeth ar fi vrut s`-]i vorbeasc` [i ar

fi sunat în clipa urm`toare. Ieri, i-am spus c` te-ai dus s` rezolvi o
problem` cu o valiz` pe care am trimis-o înainte [i n-a ajuns...înc` una
dintre minciunile pe care a trebuit s` le inventez ca s` explic absen]a ta.
Karen p`li.
– Nu te uita a[a la mine, spuse ea. N-a fost ideea mea.
– {tiu asta. Vreau doar s` te obi[nuie[ti cu ideea, murmur` el
mohorât. {i dac` tot suntem la subiectul `sta, am f`cut o list` cu lucrurile
pe care trebuie s` ]i le aminte[ti.
Karen îl privi cu ochi mari în timp ce scotea o agend` de buzunar, din
care scoase o foaie pe care i-o întinse.
– Adresa la care am stat...mai bine zis adresa unde se presupune c` ai
stat în Sao Paulo. Numele câtorva dintre colegii mei, locul unde se
desf`[ura proiectul [i alte câteva detalii. }i-am l`sat [i un ghid pe care-l
po]i studia în lini[te, iar când m` întorc o s`-]i l`muresc orice ai neclar.
Trebuie s` pari a-]i aminti câte ceva despre oamenii [i locurile care pot
ap`rea pe nea[teptate în discu]ie.
Când în]elese ce voia Nick, ochii i se umplur` de spaim`.
– Dar n-am fost niciodat` în America de Sud, nu [tiu nimic despre
asta, se bâlbâi ea. Cum o s` pot vorbi despre o ]ar` [i un ora[ în care se
presupune c` a[ fi locuit vreme de doi ani? Nu pot, Nick, adùg` ea
disperat`.
– Nici nu m` gândeam la asta, spuse el scurt. Trebuie, doar s` taci din
gur` [i s` fii de acord cu tot ce spun eu. O s` încerc s`-]i u[urez cât se
poate de mult sarcina. Dar trebuie s` te str`duie[ti s` duci asta la cap`t
cât` vreme va avea Elizabeth nevoie de noi. Dup` aceea...ridic` din umeri
[i se preg`ti s` plece. O s` merite cât` vreme o s` stai aici, pe urm` po]i
s` te duci la naiba din punctul meu de vedere.
Karen suspin`, suportând cu greu cuvintele dure. Totu[i lacrimile
ce-i umezir` ochii nu se datorau doar atitudinii lui Nick fa]` de ea.
– Cum po]i s` faci asta? spuse ea, înecându-se. Cum po]i s` vorbe[ti
despre ce va fi dup`...? Ca [i cum ai m`sura timpul pe care Elizabeth îl mai
are de trìt!
– De ce nu? ~sta e adev`rul [i trebuie privit cu realism.

– E[ti inuman! strig` ea. {i s` vorbe[ti despre cum va merita aceast`
experien]`, de parc` mi-ai cump`ra timpul petrecut aici! E...
– Da, [i asta e adev`rat, o întrerupse el. Dac` vrei s` prive[ti din
punctul `sta de vedere, sunt gata s`-]i cump`r timpul. Oricare alt b`rbat
poate s-o fac`, de ce nu [i so]ul tù?
– Nick! Karen se albi la fa]`. Cum îndr`zne[ti?
În urm`toarea clip` se afla lâng` el, iar zgomotul produs de palma ei
l`s` în urm` o lini[te ap`s`toare. Ca într-un film în care totul mergea cu
încetinitorul, Nick î[i duse mâna la obrazul înro[it.
– Vulpe! Tic`loas` nemernic` ce e[ti! Eu...o prinse de gât, iar ochii îi
ardeau de mânie. Te-a[ putea omorî...
Soneria telefonului str`punse atmosfera tensionat`, f`cându-i s`
coboare cu picioarele pe p`mânt. Nick îi d`du drumul, iar Karen se d`du
câ]iva pa[i înapoi, atingându-[i cu mâini tremurânde vân`tìle de pe gât.
Telefonul suna în continuare, iar Nick se repezi s` r`spund`. Karen îi auzi
vocea la început nesigur`, tr`dând tulburarea, apoi rec`p`tându-[i
calmul.
– Da, suntem aici. Abia am ajuns...da, drag`, e aici...
Karen îl v`zu întorcându-se cu fa]a la ea, întinzându-i receptorul.
Picioarele îi tremurau [i se sim]ea sl`bit` în timp ce se apropia de el [i fu
nevoit` s` se sprijine de mas` când puse mâna pe telefon.
– Bun`, [opti ea.
– Karen, draga mea. În sfâr[it! se auzi vocea blând` a lui Elizabeth. Ce
bine-mi pare s`-]i aud din nou glasul. Ce faci?
– Foarte bine. Con[tient` de prezen]a impun`toare a lui Nick, era
nevoit` s`-[i caute cuvintele, ceva ce nu i se mai întâmplase când vorbise
cu Elizabeth în trecut. Tu ce mai faci? spuse ea într-un final, regretând
apoi c` l`sase s`-i scape acea întrebare. Dar Elizabeth p`rea s` nu fi b`gat
de seam`.
– Mult mai bine dup` vacan]a asta prelungit`, dar \ntoarcerea voastr`
e cel mai bun medicament. E[ti bucuroas` c` te-ai întors acas`, scumpo?
Ca [i cum ar fi auzit întrebarea, Nick se mi[c` amenin]`tor.
28 JILL MURRAY
– Oh, da, mi-a fost atât de dor de tine, [opti Karen. Abia a[tept s` te
v`d [i...[i Nick la fel.
– Oh, scumpii de voi, dar n-o s` v` ]in din treab`, spuse deodat`
Elizabeth. Sunt convins` c` sunte]i ocupa]i pân` peste cap cu
despachetatul [i aranjatul casei. De fapt, de asta am sunat. Nick se
gr`be[te s` ne duc` pe to]i în Yorkshire [i nu mi se pare corect, pentru
c` abia v-a]i întors [i nici n-a]i apucat s` v` trage]i sufletul. Spune-i c` nu
e nevoie s` fac` asta, pe mine nu m` ascult`!
– Serios? Pe mine sigur nu m` va asculta, î[i spuse Karen, apoi înghi]i
în sec. Stai lini[tit`, o s` avem grij` de tine [i vom încerca s` ne relax`m
[i noi o vreme. A[a c` de ce nu l-am l`sa s` fac` a[a cum vrea?
– Da, drag`, începu Elizabeth, protestând u[or, dar nu reu[esc s`-l fac
s` în]eleag` c` n-am nevoie de ajutor. Sunt bine acum [i n-ar trebui s` ia
drept liter` de lege tot ce spun doctorii, [tii [i tu asta. Ei sunt primii care
spun c` diagnosticele lor nu sunt sut` la sut` corecte. {tiu c` mi-au spus
c` lucrurile nu stau tocmai cum trebuie, dar n-o s` v` las s` v` face]i atâtea
griji pentru mine. În cele din urm` conteaz` cum m` simt, nu?
Karen încerca s` spun` ceva, dar nu reu[ea, [i în cele din urm`
murmur` ceva greu de în]eles. Elizabeth o întreb`, mai serios:
– E[ti sigur` c` te sim]i bine, Karen? Pari un pic încordat`. S-a
întâmplat ceva, scumpo?
– Nu...nu, nu s-a întâmplat nimic. Eu...eu....
Nick îi smulse receptorul.
– Mam` Beth, singurul lucru care se va întâmpla este acela c` vei avea
o factur` de telefon uria[`, dac` nu înceta]i cu vorb`ria asta. Vocea i se
mai îmblânzi. Karen o s` treac` pe la tine imediat ce termin` de
despachetat, iar eu o s` vin peste vreo dou` zile, bine?
Printr-un v`l de lacrimi, Karen îl v`zu cum zâmbea la ce-i spunea
Elizabeth, apoi î[i lu` la revedere [i închise. Se întoarse spre ea [i-i z`ri
lacrimile pe care nu încercase s` [i le ascund`, [i murmur` mai blând:
– Pentru numele lui Dumnezeu, nu. Nu trebuie s` te dai de gol.
Karen cl`tin` u[or din cap [i vru s` plece, dar îi sim]i mâna pe um`r,
iar Nick spuse:
– Nu...nu, Karen, [i \ncerc` s-o fac` s` se uite la el. Îmi pare rù, n-ar
fi trebuit s` spun ce-am zis...mai devreme. Doar c`...toate astea...[i...se
opri [i în ochi i se citea din nou suferin]a pe care o z`rise o clip`, \n
apartamentul ei.
Buzele îi tremurar` [i [opti:
– {i mie îmi pare rù...îmi pare rù c` te-am lovit. N-am vrut...
– Nu mai spune nimic. Trebuie s` încerc`m s` uit`m problemele
dintre noi. Nu va fi u[or, dar trebuie s` facem asta de dragul lui Elizabeth.
Se îndep`rt` apoi de ea, iar Karen îl urm`ri pe când ie[ea din cas`,
îndreptându-se spre ma[in`. Când se întoarse cu prima valiz` a ei, reu[ise
s`-[i recapete calmul. Totu[i, era tulburat`. Pentru o clip`, avusese
impresia c` mai devreme î[i dorise s-o ia în bra]e. Dar nu f`cuse asta, iar
sentimentul pe care i-l trezise o luase pe nea[teptate. Ar fi fost atât de
u[or; putea doar s` se încline un pic spre el...Scutur` din cap, încercând
s` nu ia \n seam` aceste gânduri [i se repezi s`-l ajute s` care bagajele.
N-a durat foarte mult [i, din dorin]a de a se men]ine ocupat`, cotrobì
prin pungile de la magazin dup` cafea [i lapte. Nick intr` în buc`t`rie, f`r`
a tr`da vreo urm` de emo]ie cauzat` de furtuna de mai devreme [i o v`zu,
chinuindu-se s` r`suceasc` robinetul de ap`.
– Las`-m` pe mine
Karen se trase \napoi.
– Voiam s` fac ni[te cafea, spuse ea repede.
– Chiar n-am timp, spuse Nick, scuturându-se de praf [i
îndreptându-[i cravata. Vreau s` ajung la Dellersbeck pân` la patru, s` am
timp s` arunc o privire pe acolo [i s` cump`r ce trebuie \nainte de a se
închide magazinele.
– Cum r`mâne cu masa de prânz?
– O s` m`nânc un sandvi[ pe drum.
P`rea gr`bit s` plece, iar Karen î[i re]inu impulsul de a se oferi s`-i
preg`teasc` un pache]el cu mâncare pentru drum; era prea devreme
pentru asta...sau poate prea târziu, se gândi ea cu triste]e.
– Vrei ceva înainte s` plec? o mai întreb`.
– Nu cred.
30 JILL MURRAY
– Nu? adùg` Nick ironic. Ce zici de astea? Chei de rezerv`-în caz c`

nu le mai ai pe ale tale. Bani. Num`rul de telefon de la Dellersbeck-l-au
schimbat de curând. {i ghidul `la.
– N-am nevoie de astea, spuse, ar`tând teancul de bani.
Nick ridic` din umeri.
– Pune-i în birou, atunci. Îi g`se[ti acolo dac` te r`zgânde[ti.
Se p`rea c` nu mai aveau ce s`-[i spun` [i redeveni con[tient` de
dorin]a de a sim]i un pic de compasiune, de în]elegere pentru a putea
face fa]` acestei situa]ii în care soarta alesese s-o arunce. Dar nu veni a[a
ceva din partea lui Nick. Dup` ce-i reaminti c` putea s`-l sune la
Dellersbeck în caz c` se întâmpla ceva, se urc` în ma[in`. Acum c`
încheiase cu succes prima parte a planului, o trata cu indiferen]`. {i de ce
n-ar fi f`cut-o? Karen închise u[a în urma lui [i privi cu ochi mari casa
ce-i fusese odat` c`min. În]elegerea [i compasiunea erau sentimente care
proveneau din iubire, iar Nick nu f`cuse nicio referire la sentimentele lui
actuale. Nick n-o mai iubea. Câteodat` se întreba dac` o f`cuse vreodat`.
Capitolul 3
Se întoarse în buc`t`rie [i-[i f`cu o cafea. Începea s` resimt`

consecin]ele furtunii ce tocmai se încheiase; cearta cu Nick o sleise de
puteri. Se coco]` pe unul dintre taburetele din buc`t`rie [i-[i încle[t`
degetele reci pe cana de cafea. Cum avea s-o scoat` la cap`t? S` trìasc` o
minciun` de dragul lui Elizabeth; s` pretind` c` ea [i Nick înc` trìau acea
fericire maxim` pe care o cunoscuser` atât de pu]in timp. Cana era foarte
fierbinte [i-i arse degetele [i se ridic` pentru a o r`ci, privind în gol faian]a
cu model gri, verde [i galben de pe perete. Era singura parte din buc`t`ria
aceea minunat` pe care n-o aleseser` împreun` [i singura care nu-i
pl`cea. În modelul ciudat erau ascun[i [i ochi ce-i p`reau diabolici.
Faian]a o alesese Lisa, ca o contribu]ie personal` la noua cas`, iar lui Nick
îi pl`cuse, c`ci se potrivea cu restul aranjamentului. N-avuseser` timp s`
caute un model de faian]` pentru peretele deasupra barului, a[a c` în
diminea]a când Lisa adusese acea mostr` [i insistase s` fie cadoul ei de
cas` nou`, Nick fusese de acord [i chiar adùgase c` nu vor g`si ceva care
s` se potriveasc` mai bine. Dac` s-ar putea da timpul înapoi pân` la acea
diminea]`. Cu trei zile \nainte de nunta lor... Karen fu scuturat` de un fior
[i lu` o gur` de cafea. Ce rost avea s` se tot întrebe cum ar fi fost dac`...?
Ce rost avea s` spere la o minune care s` fac` s` dispar` neîn]elegerea
care dusese la ce trìa acum? F`cuse o promisiune. Dar dac` ar fi [tiut la
ce o va duce acea promisiune de a p`stra secretul... Se ridic` dintr-o dat`
de pe taburet. Cl`ti cana [i hot`rî s` renun]e la întreb`ri inutile ca acestea.
32 JILL MURRAY
Dac` avea s` locuiasc` aici câteva zile, de una singur` pân` se întorcea
Nick, trebuia s`-[i aranjeze o camer` [i s` vad` ce se întâmplase în ultimii
doi ani în care casa fusese ocupat` de strìni. În dreptul sc`rilor, îns`,
ezit`. Fantoma vremurilor fericite [i cea a viitorului sumbru se b`teau cap
în cap; la fiecare pas ceva îi amintea de trecut. D`du peste globul de sticl`
albastru-verzuie, în care era închis delfinul adus din Florida la întoarcerea
lor din luna de miere, iar raftul pe care st`tea îi aduse aminte de ziua în
care Nick îl fixase cu mâinile lui, cu pre]ul unei tìeturi destul de grave.
Cum se mai panicase atunci! Era sânge peste tot [i nu [tia ce se fac` mai
repede, s` sune doctorul sau s` cure]e ea îns`[i rana. Într-un final legase
rana cu un prosop [i, în ciuda protestelor lui, îl dusese la doctor unde
avusese nevoie de trei copci. Fusese extrem de îngrijorat` când
ajunseser` acas`, amintindu-[i toate pove[tile b`trânilor despre r`ni
netratate cum trebuie care duseser` în final la tetanos, iar Nick se
amuzase copios pe seama ei. Fusese indignat`, dar el o luase în bra]e [i-i
spusese: Pot s` fac dragoste cu tine [i cu o singur` mân`... Karen se for]`
s` fac` abstrac]ie de aceste amintiri [i s`-[i continue turul. Fo[tii chiria[i
l`saser` casa în perfect` ordine [i singurul lucru care amintea de prezen]a
lor acolo era un teanc de lenjerie de pat [i dou` prosoape. De unul dintre
prosoape era prins un bilet în care era împ`turit` o lir` sterlin`: “Multe
mul]umiri pentru faptul c` ne-a]i încredin]at casa. Am încercat s-o l`s`m
a[a cum ne-ar fi pl`cut [i nou` s-o g`sim. Îmi pare rù c` am l`sat astea,
sper ca banii s` acopere costurile pentru sp`lat. Sue Gilburn.” Karen le
duse mul]umit` în ma[ina de sp`lat. N-avea mare lucru de f`cut, pentru
c` n-avea rost s` se apuce s` aranjeze casa, din moment ce avea s` fie
închis` curând pentru o perioad` nedeterminat` de timp. Majoritatea
lucrurilor lui Nick, pe care nu le luase cu el în America de Sud, [i cele pe
care ea le l`sase atunci când a plecat, erau împachetate [i depozitate
\ntr-o debara. Karen hot`rî c` puteau r`mâne acolo; ar fi tulburat-o prea
mult s` se apuce s` le sorteze. Dup` ce în[ir` rufele la uscat, în curtea din
spate, î[i preg`ti un prânz u[or, apoi urc` din nou la etaj pentru a alege
câteva p`turi pe care avea de gând s` le duc` în dormitorul pe care-l
alesese drept camera ei. Era orientat` spre nord [i era cea mai r`coroas`
camer` din cas` – nici înc`lzirea central` nu p`rea s` fac` fa]` acelei
înc`peri – dar acolo avea s` fie scutit` de amintirile pe care i le trezea
dormitorul principal [i camera de oaspe]i în care ea [i Nick dormiser`
cât` vreme la camera lor înc` se lucra. Oft`, realizând c` nu era capabil`
s` opreasc` fluxul amintirilor. Avuseser` o poveste de dragoste minunat`.
Nici nu semnaser` bine contractul pentru cas` [i se c`s`toriser`, drept
urmare se întorseser` la o cas` în [antier. Cu toate astea, au dat o
petrecere în mijlocul construc]iilor! Nick angajase o firm` de catering s`
se ocupe de tot, au dansat pe podele f`r` covoare în sufrageria unde
singura mobil` era masa pe care se urca cel care punea tapetul [i pe care
puseser` atunci casetofonul. Unul dintre invita]i c`lcase din gre[eal` pe
cimentul proasp`t turnat în garaj [i se întreba de ce era noroi pe jos,
având în vedere c` nu plouase de s`pt`mâni bune. Apoi s`riser`
siguran]ele [i, pe întuneric, cineva lovise din gre[eal` o cutie cu vopsea
de doi litri. Dar erau atât de ferici]i \ncât nu f`cuser` altceva decât s` râd`
cu lacrimi. Chiar [i în lumina rece de a doua zi diminea]` ea [i Nick
râseser`, unul în bra]ele celuilalt...Ochii i se întunecar`. Dac` ar fi [tiut c`
petrecerea aceea era doar preludiul dinaintea dezastrului! Pentru c`
aceea a fost seara în care l-a cunoscut pe Tony Foster, cel care venise cu
unul dintre prietenii lui Nick, pentru a fi num`r egal de invita]i. Dar de
unde ar fi putut [ti c` Tony avea s` fie prima verig` a lan]ului ce ducea la
Vince Kayne, faimosul artist, o întâlnire ce avea s` duc` la panta spre
declin [i la distrugerea fericirii ei. Lacrimile o podidir`, dar se for]` s` [i
le controleze. Nu te mai gândi la asta! strig` ea, în timp ce înf`]a o pern`.
S-a terminat totul. E prea târziu. Dar cum puteai s` nu te mai gânde[ti la
a[a ceva, cum puteai s`-]i blochezi amintirile, când inima ]i se rupea de
durere în fa]a sor]ii ce se dovedise atât de nemiloase? De ce i s-au frânt
tocmai ei toate visele [i speran]ele? Întinse cuvertura pe pat cu mi[c`ri de
robot. De ce nu reu[ea s` în]eleag` c` mai bine se întâmplase totul atunci
[i nu mai târziu, când lucrurile s-ar fi complicat cu un copil, poate? Doar
se dovedise cât` încredere avea Nick în ea! Crezuse din primul moment
ce era mai rù despre ea [i nici m`car nu-i oferise [ansa de a explica... Asta
o duruse cel mai mult, mai mult decât cuvintele dure pe care i le adresase
34 JILL MURRAY
când... Clinchetul soneriei str`punse lini[tea casei, f`când-o pe Karen s`

revin` cu picioarele pe p`mânt. Cine putea fi? Oare...? Deodat`, se
\ncord`. Oare se întorsese Nick? Termin` repede de înf`]at cuvertura,
încercând s`-[i calmeze tulburarea ce o cuprinse în fa]a acestei idei [i
coborî sc`rile în grab`. Probabil era vreun vânz`tor ambulant sau cineva
care venise pentru cititul contorului, nimeni nu [tia c` era aici. Z`ri
conturul persoanei prin sticla înce]o[at` a u[ii [i exclam` f`r` s` vrea:
Elizabeth. Un moment destul de lung, privi cu ochi mari silueta mamei
adoptive a lui Nick, apoi Elizabeth o îmbr`]i[`.
– Sper c` nu întrerup nimic, dar trebuia s` vin s` te v`d. Dac` e[ti
ocupat`, te rog s`-mi spui, scumpo.
– Nu! Doar c` eu...eu...
– Nu te a[teptai s` m` vezi, termin` Elizabeth în locul ei, râzând.
Mul]umesc lui Dumnezeu c` înc` pot s` m` mi[c.
Karen respir` adânc. Nu [tia la ce s` se a[tepte de la prima întâlnire
cu Elizabeth, dup` pauza de doi ani; în niciun caz nu se a[teptase s-o vad`
atât de pu]in schimbat`. Poate pu]in mai slab`, iar p`rul era complet alb,
acum, dar cam atât. Ochii alba[tri erau la fel de senini, pielea la fel de fin`
[i sufletul la fel de deschis [i de cald. Abia la o privire mai atent` se z`rea
suferin]a ce o ascundeau ochii [i aerul de fragilitate ce o înconjura.
– M-am gândit c` poate te pot ajuta cu ceva...s` lipse[ti de acas` timp
de doi ani, e o schimbare important` în via]a oricui. Oh, îmi pare atât de
bine c` v-a]i întors, exclam` Elizabeth, privind-o cu drag. Au fost cei mai
lungi doi ani din via]a mea!
Karen se sim]ea paralizat`, dar reu[i s` zâmbeasc` [i s-o conduc`
înùntru.
– E minunat s` te rev`d, adùg` ea, intr`, o s` fac un ceai.
O instal` într-una dintre camere [i se gr`bi spre buc`t`rie s` umple
ceainicul. Acest tip de activit`]i domestice o ajutau s`-[i recapete calmul,
iar când se întoarse cu tava [i ce[tile de ceai, reu[i s` spun` pe un ton
destul de natural:
– Nick n-a plecat de mult. Dac` veneai un pic mai devreme, îl
prindeai.
– Nu voiam s`-l v`d, spuse ea, refuzând biscuitul pe care i-l oferea
Karen. Cu tine voiam s` vorbesc...`sta e adev`ratul motiv pentru care am
venit.
Inima lui Karen tres`ri. Ce se întâmplase oare? {tia Elizabeth ceva? Se
a[ez` al`turi de ea [i o privi nelini[tit`.
– De ce...s-a întâmplat ceva?
– Nu, drag`, nu chiar, continu` Elizabeth, amestecând în ceai. Dar
sunt cam îngrijorat` pentru tine [i aceast` nou` schimbare.
Karen se încrunt` nesigur` ,[i Elizabeth continu`:
– Nu sunt deloc mul]umit` de aranjamentul lui Nick s` ne mut`m cu
to]ii la Dellersbeck. Sunt convins` c` nu mai trebuie s`-]i amintesc cum
se înc`p`]âneaz` s` duc` la cap`t o idee odat` ce i-a intrat în cap, dar
ultimul lucru pe care mi l-a[ dori ar fi s` te [tiu for]at` s` faci mi[carea
asta.
Karen r`sufl` u[urat`, apoi spuse repede:
– Bineîn]eles c` nu! Cred c` e o idee minunat`.
– Serios? E bine, mie nu mi se pare atât de minunat`, spuse Elizabeth
direct. Nu mi se pare deloc corect. Nici n-ai apucat s` despachetezi bine,
c` trebuie s-o iei din nou din loc.
– Asta e ultima mea grij`, spuse Karen hot`rât. Te rog s` nu te mai
gânde[ti la asta, pentru c` eu n-o voi face.
– M` tem c` Lisa nu va fi de acord cu tine, oft` Elizabeth. {tii la fel de
bine ca [i mine c` se va plictisi la cinci minute dup` ce vom fi ajuns la
Dellersbeck, iar Clifford va fi nevoit s` fac` naveta la Yorkshire [i s` se
întoarc` la un apartament gol în timpul s`pt`mânii. Dar Nick pur [i
simplu refuz` s` asculte. M` întreb...dac` n-ai putea s`-l convingi tu s`
renun]e la asta?
– Eu?
Îi venea s` râd` în hohote. Dac` ar fi [tiut Elizabeth! La rândul ei
renun]ase, în urma discu]iilor cu Nick, la un apartament, pierduse o
slujb` bun` [i, în urma în]elegerii pe care o f`cuser`, convenise s`
participe la o în[el`ciune ce nu prevestea nimic bun.
– M` îndoiesc, spuse ea gr`bit`. Nick e hot`rât s` fac` asta.
36 JILL MURRAY
– M` temeam c` `sta o s` fie r`spunsul, murmur` Elizabeth

resemnat` [i u[or enervat`. Problema e c` nici nu sunt convins` c` asta e
cea mai bun` solu]ie. Oh, [tiu c` Nick face totul pentru mine [i apreciez
foarte mult, dar mi se pare c` n-a analizat suficient de atent afacerea asta
de a o face pe mama fericit`. Pe figura ei de obicei blând` se z`ri o urm`
de ironie. Hai s` fim serio[i, dac` ai fi în locul meu, ai fi entuziasmat` ca
toat` familia s` se adune în jurul tù [i s` a[tepte s` dai col]ul?
– Oh, nu! murmur` Karen. Sunt sigur` c` Nick nu...
– E[ti sigur`? o întrerupse Elizabeth sec. Dar asta e realitatea, nu?
Doar c` Nick nu poate sau nu vrea s` vad` asta. El î[i imagineaz` totul ca
pe o reuniune de familie, toat` lumea se strânge în jurul mamei, în
încercarea de a-i face timpul r`mas cât mai pl`cut [i mai fericit.
Elizabeth se opri o clip` [i surâse u[or, privind expresia mohorât` a
lui Karen.
– Nu te uita a[a la mine, scumpo. N-am de gând s` accept cu u[urin]`
un viitor atât de sumbru, acum c` [tiu ce obstacol trebuie s` dep`[esc.
Principala mea problem` const` în faptul c` nu reu[esc s` fac lumea s`
în]eleag` c` m` simt foarte bine, mult mai bine decât acum dou` luni. {i
n-am de gând s` fiu pus` într-un cocon, chiar dac` familia mea iubit` e
cea care face asta. Ar putea s` oboseasc` înainte ca presim]irile lor cele
mai rele s` se adevereasc`.
Karen nu [tia ce se spun`. Pus` fa]`-n fa]` cu atitudinea curajoas` de
care Elizabeth d`dea dovad`, o urm` de speran]` ap`ru în sufletul ei. Era
oare posibil ca doctorii s` se fi în[elat? Ar fi fost crud din partea ei s`
sugereze asta, c`ci, a[a cum aflase de la Nick, mama lui ceruse s` i se
spun` adev`rul, iar verdictul fusese unul tragic. Dac` Elizabeth lua soarta
în piept, ei aveau datoria de a-i respecta dorin]ele. Elizabeth î[i mai turn`
o cea[c` de ceai, apoi o privi pe Karen.
– I-am spus lui Nick cât de mult îmi place Dellersbeck prim`vara, vara,
chiar [i toamna, dar dac`-[i închipuie c` o s`-mi petrec iarna ce vine
acolo, se în[al`. M` întorc la Marbella în noiembrie, dac` asta va fi voia
Domnului, adùg` ea slab.
Karen î[i mu[c` buzele.
– Nick are impresia c` nu e[ti fericit` în apartamentul din ora[, se

avânt` ea.
– Ei bine, nu sunt nefericit` în ora[, spuse Elizabeth, ridicând din
umeri, [i n-o s` pretind c` n-am spus c` mi-a[ dori s` rev`d Dellersbeck,
dar începe s`-mi par` rù c` am spus-o cu voce tare. Nick s-a apucat
într-o clip` de toate aranjamentele.
Da, era tipic pentru Nick, se gândi Karen, am`rât`. În ciuda acestei
idei se îmblânzi repede. Oricât de dur fusese cu ea, oricât de nemilos era
în afaceri, avea o sl`biciune [i-i purta un respect enorm, fiind complet
devotat femeii care-i ar`tase ce însemna grija [i iubirea într-un moment
când întreaga lume p`rea a fi împotriva lui. Nu era prima dat` când Karen
era curioas` [i ar fi vrut s` afle mai multe despre partea aceea secret` a
vie]ii lui Nick. Nu vorbise niciodat` despre asta, nici chiar în momentele
când fuseser` extrem de apropia]i [i singurul lucru pe care-l [tia Karen,
era c` fusese orfan [i c` Elizabeth [i so]ul ei îl primiser` în casa lor când
avea doar unsprezece ani, c` fusese momentul în care cineva îi oferise
dragoste [i, ce era cel mai important pentru un copil singuratic, îi
oferiser` încredere. Karen se ridic` brusc [i o lu` în bra]e pe Elizabeth.
– Te rog, Elizabeth, o implor` ea, încearc` s` nu-]i mai faci griji [i s`
ne la[i pe noi s` ne ocup`m de tot, iar eu î]i promit s` încerc s`-l fac pe
Nick s` rezolve totul a[a cum vrei tu. O s` vezi, o s` fie bine. Sunt sigur`.
– Binecuvântat` s` fii, scumpo, surâse Elizabeth. Sunt cea mai
norocoas` femeie s` am un fiu [i o nor` care s` fie atât de minuna]i.
Acum, continu` ea, preg`tindu-se s` plece, ar trebui s` m` întorc, altfel
Magda o s` se agite ca o clo[c` b`trân`.
– Magda înc` st` cu tine?
– Da, bineîn]eles. Pentru o clip` Elizabeth o privi surprins`, apoi
zâmbi: ar fi cazul s` se pensioneze, dar refuz` s` m` p`r`seasc`.
Karen o conduse la u[`. Aproape se d`duse de gol cu întrebarea aceea
prosteasc` despre Magda, menajera care se afla în serviciul lui Elizabeth
de aproape treizeci [i patru de ani. O trecu un fior pe [ira spin`rii; atâtea
capcane pentru cineva care-l în[ela pe cel de al`turi. Tres`ri, când
Elizabeth se întoarse brusc.
38 JILL MURRAY
– Apropo, scumpo, î]i mul]umesc pentru toate acele scrisori

minunate pe care mi le-ai trimis cât a]i fost pleca]i. Era o adev`rat`
bucurie pentru mine s` primesc ve[ti în mod regulat-Nick n-a scris o
scrisoare în via]a lui! {i b`tute la ma[in` atât de frumos, continu`
Elizabeth. Nu în]eleg de ce unii oameni spun c` scrisorile b`tute la
ma[in` ar fi impersonale. Mie mi se pare c` e o modalitate mult mai bun`
[i în plus sunt mult mai u[or de citit. La ce scris au unii...
Karen se sim]ea din ce în ce mai nelini[tit`, con[tient` de faptul c`
primea ni[te laude necuvenite. Oare ce-i scrisese Nick? O urm`ri pe
Elizabeth pe m`sur` ce se ma[ina ei se îndep`rta [i închise încet u[a, fiind
în sfâr[it liber` s` se relaxexe. Întâlnirea cu Elizabeth îi ar`tase o scurt`
imagine a pr`pastiei pe marginea c`reia p`[ea în aceast` minciun`. Iar pe
vremea asta, s`pt`mâna viitoare, avea s` fie [i mai periculos. Aveau s` fie
to]i la Dellersbeck, cu imaginea unui viitor sumbru pentru Elizabeth [i
cea a unei c`s`torii destr`mate pe care încerca s-o ascund`. L`sând la o
parte faptul c` avea s` fie acolo [i Lisa...Nu presim]ea nimic bun din asta,
dar n-avea sc`pare. F`cuse o promisiune [i în adâncul sufletului [tia c`
nu-[i dorea s-o încalce. Pentru c` oricât de mult \ncercase s`-[i impun` c`
nu mai ]ine la Nick, [tia c` nu era adev`rat. Asta era doar o alt`
minciun`...Urm`toarele trei zile fur` dintre cele mai dificile din via]a ei.
Nu primi nicio veste de la Nick-de[i nu obi[nuia s` dea telefoane inutile,
niciodat` n-o f`cuse-[i nici vreo interven]ie din partea Lisei, lucru care
n-o surprindea, având în vedere faptul c` niciodat` nu reu[iser` s` treac`
de acea barier` care le împiedica s` devin` prietene apropiate. Când sun`
a doua oar`, Elizabeth o anun]` c` Lisa [i so]ul ei veneau s` cineze cu ea
în seara aceea [i putea [i Karen s` li se al`ture. Panica o cuprinse pe dat`
[i aproape instantaneu se scuz`, spunând c` avea deja planuri cu o alt`
prieten`. Elizabeth fu extrem de în]eleg`toare, comp`timind-o pentru
faptul c` trebuia s` se împart` între atâtea persoane pe care trebuia s` le
viziteze înainte ca Nick s`-i duc` pe to]i la Dellersbeck. Când închise
telefonul, Karen î[i sim]ea obrajii arzând, sentimentul de vin` mai
puternic ca niciodat`, [i totu[i u[urat` de faptul c` întâlnirea cu Lisa era
amânat`. Era chiar ridicol din partea ei s` se simt` a[a, î[i spuse. N-avea
niciun motiv s-o evite pe Lisa. Dar nu [i-o putea imagina îngrijorat` din
cauza...Cu un efort major, reu[i s` nu se mai gândeasc` la trecut [i profit`
de ocazie pentru a da o fug` pe la micu]ul ei apartament. Acolo discut`
cu propriet`reasa ei, reu[ind s` evite cele mai iscoditoare dintre întreb`ri
[i plec` având inima ceva mai u[oar`. Doamna Biggins se oferi s`-i
depoziteze restul lucrurilor în pod [i-i promise c`-i va aranja ceva la
întoarcere.
Karen în]elese [i n-avea nicio îndoial` c` doamna Biggins nu s-ar ]ine
de promisiune. A[a avea un fel de ascunz`toare pentru când se va termina
totul...Pe drum spre cas`, se opri [i f`cu ceva cump`r`turi, pierzând ceva
mai mult` vreme decât se a[teptase [i auzi soneria telefonului exact când
vâr\ cheia în broasc`. Era convins` c` Nick o suna.
– Pe unde naiba umbli? o întreb` nervos. E a treia oar` când încerc s`
dau de tine.
– Iart`-m`, am ie[it la ni[te cump`r`turi, spuse ea pe ner`suflate, dar
m` a[teptam s` suni mai pe sear`. E totul în regul`?
– Mai mult sau mai pu]in. M` întorc în seara asta [i nu v`d de ce n-am
duce-o pe Elizabeth acolo chiar mâine.
Karen se încrunt`.
– Nu prea are timp de împachetat, Nick. E trecut de [apte deja.
– Putem s` plec`m dup`-prânz, mormì el. Ascult`-m`, Karen, sunt
într-o benzin`rie [i m` gr`besc s` m` întorc...am o întâlnire la opt. Nu m`
a[tepta, o s` m`nânc în ora[ [i o s` întârzi. A[a c` ar fi bine s`-]i preg`te[ti
bagajul din seara asta, pentru ca mâine s`-i d`m lui Elizabeth o mân` de
ajutor. Bine?
– Da. Nu prea avea ce s` mai spun`.
– Oh, vrei s` s-o suni tu pe Elizabeth s-o anun]i? Mai economisesc ceva
timp în felul `sta.
– Da, spuse din nou Karen, dup` care-[i luar` la revedere.
Î[i preg`ti apoi o mas` u[oar` [i începu s`-[i strâng` lucrurile de care
avea nevoie pentru c`l`torie. În timp ce împ`turea hainele, se întreba
cine îl f`cea pe Nick s` întârzie? Probabil o femeie, se gândi Karen, dar
realiz` c` nu-i pl`cea r`spunsul la care ajunsese intuitiv. Dar nu era logic?
40 JILL MURRAY
Era pu]in probabil ca Nick s` se fi purtat ca un c`lug`r în cei doi ani de

zile. Apoi î[i aminti c` se întorsese doar de o s`pt`mân`-nu prea se putea
spune c` ar fi avut timpul necesar pentru a lega o nou` rela]ie, mai ales
]inând cont de faptul c` trei zile le petrecuse \n Yorkshire, preg`tind casa
pentru Elizabeth. O clip` î[i g`si echilibrul, doar pentru ca în urm`torul
moment se fie din nou cuprins` de nelini[e. Fusese o perioad`
lung`...doi ani de zile...avusese timp suficient pentru a-[i face tot felul de
rela]ii, oriunde s-ar fi aflat. Oh, ce rost aveau întreb`rile astea? Nick înc`
era so]ul ei...pe hârtie. Tot ceea ce f`ceau împreun` era de dragul lui
Elizabeth [i cu cât în]elegea asta mai repede, f`r` s`-[i mai fr`mânte
mintea cu tot felul de prostii, cu atât mai bine. Îns`, odat` cu l`sarea
nop]ii, nu reu[i s` adoarm`. Într-un final, spre miezul nop]ii, aprinse
lumina [i începu s` citeasc`. Pe la unu [i zece termin` cartea [i-[i frec`
ochii obosi]i; cu siguran]`, o va lua somnul acum. Se ghemui în pat, apoi
auzi zgomotul pe care recunoscu în adâncul sufletului c`-l a[tepta. Cel al
ma[inii care întorcea pe alee, al portierei, scâr]âitul u[ii de la garaj [i cel
al u[ii de la intrare. Se încord` [i clipi des, privind cr`p`tura u[ii de la
dormitor, pe unde ar fi trebuit s` se z`reasc` lumina de pe hol în
momentul în care Nick ar fi aprins-o. Dar nu se v`zu nimic, niciun
zgomot, nicio lumin`, nimic, cu excep]ia faptului c` [tia c` nu e singur`
în cas`. Trecur` aproape dou`zeci de minute, iar Karen începu s` se
panicheze. De ce nu f`cea niciun zgomot? Avusese suficient timp s`-[i fac`
un sandvi[, cu toate c` era con[tient` de faptul c` nu-i st`tea în fire s`
m`nânce dup` orele normale de mas`. De ce nu se culca, s` poat` [i ea
dormi lini[tit`? Se ridic` brusc din pat. Aprinse lumina [i p`[i încet pe hol.
În buc`t`rie nu era lumin` [i nici în sufragerie, apoi z`ri u[a întredeschis`
în birou. Intr`:
– Nick...tu e[ti? bâigui ea, [i-l v`zu tol`nit într-un fotoliu, luminat doar
de becul slab al l`mpii de birou.
Lâng` el era un pahar mare cu whisky, aproape plin. Karen r`mase o
clip` nemi[cat`, ne[tiind ce s` fac`. S`-l lase oare s` doarm` acolo? Nu
putea face asta. Diminea]` s-ar fi trezit cu o durere mare de spate [i ar fi
putut chiar s` r`ceasc`. Totu[i, ezita. Putea fi beat. N-avea de unde s` [tie.
Nu se îmb`tase niciodat`, dar avea o slujb` solicitant`, iar doi ani de zile
pot schimba un om. P`[i ezitant spre Nick [i tres`ri speriat` când observ`
c` avea ochii deschi[i [i o privea ironic.
– Karen, trebuie s` recunosc, începu el, iar din]ii îi sclipir` în
întuneric, nu m` a[teptam la o primire atât de c`lduroas` la ora asta.
– Am...am crezut c` ai adormit, se bâlbâi ea.
– Dormeam, pân` ai intrat aici ca o creatur` a nop]ii [i mi-am dat
seama c` nu visez. Ai preocup`ri de nevast`?
Karen ignor` sarcasmul din vocea lui.
– Nick, [tii cât e ceasul? Dac` ai de gând s` conduci spre Dellersbeck
mâine, n-ar trebui s` te culci?
– Ah, e[ti îngrijorat`! spuse el, ridicându-se [i aranjându-[i neglijent
cravata. Sau poate ai alte idei?
– Ce idei? apuc` s` spun`, înainte s` realizeze la ce se referea. Î[i
înf`[ur` repede halatul în jurul corpului [i se d`du câ]iva pa[i înapoi. Te
flatezi singur, [uier` ea nervoas`.
– De ce nu? Înc` e[ti so]ia mea.
Se apropie de ea cu mi[c`ri extrem de rapide [i o prinse de mân`.
Dintr-o dat` era foarte înalt, foarte puternic [i tulbur`tor de aproape de
ea.
– Spune-mi, Karo, [opti el, ce-ai zice dac` ]i-a[ spune c` s-au trezit în
mine dorin]e legate de tine pe care le credeam disp`rute de mult?
– }i-a[ spune...s` le ignori! murmur` Karen, în vreme ce inima-i b`tea
cu putere.
Îi vedea buzele în întuneric, îi sim]ea r`suflarea cald`, conturul
corpului, prin halatul sub]ire; toate îi aduceau aminte de apropieri din
trecut, de promisiuni... Încerc` s` scape din strânsore.
– Nick, pentru numele lui Dumnezu, revino-]i! Asta nu f`cea parte din
în]elegere [i o [tii [i tu!
– Serios? [opti el ironic, f`r` s` dea vreun semn c` ar vrea s`-i dea
drumul. Credeam c` am f`cut pace.
– Da, spuse Karen, luptându-se din r`sputeri pentru a-[i men]ine
controlul. De dragul lui Elizabeth, î]i aminte[ti?
42 JILL MURRAY
Nick r`sufl` adânc [i o eliber`. Se întoarse cu spatele [i-[i scoase

cravata.
– Da, [tiu, spuse el plictisit. Doamne, ce obosit sunt.
– Nu e[ti singurul, murmur` Karen, legându-[i cu degete tremurânde
cordonul halatului. Vrei s`-]i fac o ciocolat` cald` sau ceva? Avem lapte
suficient.
– Lapte! Oh, Doamne, scute[te-m` de activit`]i de so]ioar` îngrijorat`.
– Asta crezi...î[i strânse buzele. M-am gândit c` te va ajuta s` te
relaxezi.
– Pot s` m` relaxez [i f`r` genul `sta de ajutor, o întrerupse, luând
apoi o gur` s`n`toas` din paharul de whisky, stând în continuare cu
spatele la ea. }inu o clip` paharul în mân`, apoi bù [i restul. Puse
paharul pe birou, î[i trecu degetele prin p`r, apoi se întoarse. Când o
v`zu c` înc` era acolo [i-l privea îngrijorat`, i se întunec` privirea.
– Pleac` odat` la culcare [i las`-m` singur, Karen, mormì el, sau...se
opri [i-[i l`s` mâna s`-i cad` pe lâng` corp.
Karen î[i umezi buzele dintr-o dat` foarte uscate. Nu se putea în[ela
în privin]a tonului din vocea lui. Tensiunea dintre ei era precum un fir
întins la maximum, gata s` plesneasc`, a[a c` bâigui ceva de neîn]eles [i
ie[i din camer`, închizând u[a în urma ei. Când ajunse în camera ei [i se
urc` în pat, tremura din cap pân`-n picioare. Ce proast` fusese s` coboare
la el, f`cându-l astfel s` cread` c`...Dar la ce s-ar fi putut a[tepta, când
ac]ionase ca un copil? Nick nu era beat, dar apari]ia ei la acea or`...Ce
proast`! B`tu cu pumnii în pern` [i încerc` s`-[i re]in` lacrimile. Avea
totu[i o vag` consolare. Mândria [i autocontrolul în`bu[iser` acea dorin]`
s`batic`, reu[ind astfel s`-i reziste lui Nick. Ar fi fost atât de u[or. Privi în
gol cu ochii usca]i, a[teptând ca acea febr` mistuitoare s` dispar`. Înc` o
dat` intervenise orgoliul, dar oare meritase? se întreb` cu am`r`ciune.
Orgoliul putea da na[tere la tot felul de lucruri, mânie, arogan]` sau
durere. În cel mai bun caz aducea cu sine golul satisfac]iei de a avea
dreptate, iar în cel mai rù caz chinul produs de n`ruirea tuturor iluziilor.
Dar falsa mândrie era cea mai crud` dintre toate, a[a cum înv`]a pe
propria piele. Nu putea fi împiedicat` cumva?
Capitolul 4
C`l`toria spre nord de a doua zi p`ru f`r` sfâr[it. Au plecat imediat

dup`-prânz, pe soare, dar la mai pu]in de patruzeci de mile la nord de
Londra, cerul s-a înnorat [i primii stropi de ploaie stropir` parbrizul. |n
câteva minute se aflau în mijlocul furtunii. Condi]iile proaste pentru
condus îl f`cur` pe Nick s` fie extrem de t`cut, din fericire îns`, nu p`reau
s` le deprime pe Elizabeth [i pe Magda, care st`teau pe bancheta din
spate. Magda, o femeie gr`su]` [i mic`, de vreo [aizeci de ani, era extrem
de încântat` c` se întorcea în ]inutul unde se n`scuse, a[a c` ea [i
Elizabeth discutau mul]umite, f`r` s` ]in` cont de vijelia de afar`. Karen
se ghemuise pe scaunul din fa]`, pierzându-se în propria-i suferin]`.
Micul dejun fusese extrem de ciudat; Nick vorbise foarte scurt [i la obiect,
în vreme ce pentru ea seara precedent` plutea deasupra lor ca un nor de
ploaie. Fusese mul]umit` c` avuseser` atât de multe de f`cut; terminaser`
de \mpachetat, apoi înc`rcaser` bagajele în ma[in` [i verificaser` casa
înainte s` plece s` le ia pe Elizabeth [i pe Magda. Pân` au terminat [i la
Elizabeth acelea[i opera]iuni se f`cuse deja prânzul. Karen î[i în`bu[i un
c`scat. C`ldura din ma[in` o mole[ise [i o f`cuse s` realizeze cât era de
obosit`. Se uit` pe fereastr` [i v`zu c` ploaia se mai lini[tise, iar la orizont
cerul p`rea s` se cure]e. În sfâr[it se lini[tea vijelia. Închise pleoapele
pentru ceea ce îi p`ru o clip`, pentru a se trezi speriat` de o mi[care
brusc` a ma[inii.
– Nu fi înc`p`]ânat, Nick! Nu po]i continua.
44 JILL MURRAY
Erau din nou în mijlocul furtunii. Dac` n-ar fi [tiut, ar fi zis c` e

noapte; cerul era br`zdat din când în când de fulgere înspìmânt`toare,
în timp ce bubuitul tunetelor f`cea comunicarea aproape imposibil`.
– Nu pot s` opresc aici, se auzi Nick. Acoperi]i-v` urechile înc` vreo
dou` mile.
Autostrada ar`ta ca un râu învolburat din care luminau pe ici, pe colo
farurile ma[inilor. Karen [i celelalte dou` femei t`cur`, fericite c` nu erau
la volan, iar câteva minute mai târziu, luminile unei benzin`rii se z`rir` în
întuneric. Nick parc` în fa]` [i o luar` to]i la fug` spre ad`postul cafenelei,
unde a[teptar` s` se potoleasc` furtuna, bând un ceai cald, cu biscui]i.
– Karen pare foarte obosit`, remarc` Elizabeth.
Karen abia dac` o auzise, dar reveni cu picioarele pe p`mânt la timp
pentru a-l auzi pe Nick, spunând neglijent:
– N-are nimic, nu-i a[a, Karo?
– Cum po]i s` spui asta, Nick? E palid` ca o fantom`, î[i mustr`
Elizabeth fiul.
Nick zâmbi [i puse o mân` dup` umerii lui Karen.
– Te-au speriat tunetele, scumpo?
Ar fi vrut s`-i dea peste mân`, dar [tia c` era nevoit` s` joace acest rol.
– Nu, Nick, doar de felul în care ai condus!
Elizabeth râse cu poft`, iar Nick se retrase destul de brusc.
– E timpul s` plec`m, spuse el. Vrea vreuna dintre voi s` dea un
telefon?
Furtuna fu doar una dintre întârzieri. Ceva mai târziu, Magda îl
convinse pe Nick s-o ia pe o scurt`tur`, care se dovedi a nu fi bun`, drept
urmare abia pe la cinci reu[ir` s` g`seasc` din nou drumul corect.
– Am f`cut drumul `sta de unul singur în trei ore, mormì u[or
nemul]umit Nick, în momentul în care se z`ri indicatorul c` intraser` în
Dellersbeck.
– Îmi pare rù, spuse biata Magda, dar sunt sigur` c` acea cotitur` ar
fi trebuit s` ne scoat` din nou la [oseaua Helmsley.
– În loc de asta, am nimerit într-o re]ea de [osele [i aproape ne
întorsesem la York. Femeile [i scurt`turile lor...!
– Oh, Nick, scumpule, ce conteaz`? Avem toat` ziua la dispozi]ie,

încerc` Elizabeth s` calmeze spiritele. Nu suntem la curse, cu toate c` a[a
mi se p`rea câteodat`, adùg` ea.
Ca o ironie a sor]ii, când ajunser` în vârful dealului ce cobora spre
Dellersbeck, ap`ru soarele. Valea era înverzit`, iar casele albe [i frumos
aliniate d`deau impresia de ordine. Elizabeth era fermecat`; privea cu
ochi mari locurile pe care le iubise [i le ar`t` casa în stil georgian în care
se n`scuse, iar când Nick \ntoarse lâng` pod, spuse:
– Oh, Nick, opre[te, te rog. Vreau s` m` uit.
F`r` s` spun` ceva Nick opri, iar Elizabeth exclam`:
– E atât de frumos...cum am putut oare s` plec de aici? Deschise brusc
portiera. Ia-o înainte Nick, vreau s` vin pe jos, se bâlbâi ea, coborând din
ma[in`.
– Nu cred c` e o idee bun`, o întrerupse Nick. A[teapt` pân` mâine.
– N-o s` m` r`t`cesc, spuse ea, privindu-l. Nu fac mai mult de zece
minute pe jos!
Karen z`ri sclipirea de îngrijorare din ochii lui Nick [i, f`r` s` mai stea
pe gânduri, î[i lu` po[eta [i î[i desf`cu centura de siguran]`.
– M` duc eu cu Elizabeth.
– Serios? Mersi, Karo.
Era prima oar` pe ziua aceea când v`zu c`ldur` în privirea lui. Dar
[tiuse c` a[a va fi. N-avea altceva mai bun de f`cut decât s` se obi[nuiasc`.
Îndep`rt` aceste gânduri [i o lu` la fug` spre Elizabeth, care o luase
înainte. Zgomotul ma[inii îi acoperea pa[ii, a[a c` o strig` pe Elizabeth,
ca s` se asigure c` n-o sperie. Elizabeth se întoarse, zâmbind surprins`,
apoi mâhnit`.
– Nu-mi spune c` te-a f`cut s` te dai jos din ma[in`!
– Nu...amor]isem.
– Da, a fost un drum lung, murmur` Elizabeth, inspirând aerul curat.
Trebuia s` merg a[a...ca prima dat`, ca prima plimbare...din nou.
Karen nu în]elegea exact la ce se referea.
– A[a am f`cut [i prima oar` când am venit în Dellersbeck; tot a[a
ne-am plimbat, l`sând ma[ina exact unde o parcase Nick mai devreme.
46 JILL MURRAY
– Tu [i so]ul tù?
– Da. Era o zi de martie atunci. Natura abia-[i schimbase hainele de
iarn`. Îl întâlnisem pe Jack doar de câteva s`pt`mâni, dar [tiam c` ne
g`sisem perechea. Trebuia s` mergem la York, apoi, dintr-o dat`, a spus:
Vino cu mine acas` [i a întors ma[ina pân` aici. Când am ajuns la cap`tul
aleii, mi-a spus c` vrea s`-mi arate barajul, continu` Elizabeth. E pu]in mai
încolo.
R`mase apoi t`cut`, conducând-o pe Karen pe poteca ce se îngustase
printre copaci; apa se rev`rsa cu zgomot la poalele vìi. Un pod micu] pe
care crescuse mu[chi verde trecea peste pârâul m`rginit de ferigi [i de o
salcie pletoas`.
– Pe podul `sta m-a cerut James de so]ie, apoi am mers la casa
p`rin]ilor lui s`-i anun]`m, spuse Elizabeth, sprijinindu-se de marginile
podului, vis`toare. Eram atât de ferici]i.
Karen nu spuse nimic.
– La [ase ani de la nunta noastr`, tat`l lui James a murit [i ne-am f`cut
o cas` aici. Mama lui era o dr`gu]` [i a avut camerele ei proprii în cas`,
f`r` s` avem vreodat` vreo discu]ie sau vreo ceart`, cum se mai întâmpl`
între soacr` [i nor`. A fost o cas` plin` de fericire.
Karen privi rotocoalele de ap`. Era prima ei vizit` la Dellersbeck. În
primele luni de c`s`torie auzise multe despre aceast` mo[ie, iar Elizabeth
îi ar`tase poze cu so]ul [i cu casa ei. So]ul lui Elizabeth murise cu un an
înainte de întâlnirea lui Karen cu Nick.
– De când e în familia ta?
– De aproape trei sute de ani, murmur` Elizabeth, mângâind lemnul
uscat al podului. De[i [tiu c` epoca în care trìm nu-i va permite lui Nick
s` locuiasc` aici, sper doar s` nu vând` locul dup` ce nu voi mai fi.
– Oh, sunt sigur` c` nu va face asta! spuse Karen, regretând imediat
c` nu vorbea cu mai mult` convingere. Nick iube[te Dellersbeck.
– Da, [tiu. E atât de ciudat c` el, care n-are leg`tur` de sânge cu mine,
s-a ata[at mai mult de Dellersbeck, decât a f`cut-o Lisa. Ea nu va locui
niciodat` aici. Abia a a[teptat s` împlineasc` optsprezece ani ca s` fug` la
ora[. Totu[i, înc` de la început, Nick a în]eles cum se conduce o mo[ie [i
ce responsabilit`]i ridic` acest lucru. Când James a avut primul atac de

cord, Nick a fost extrem de puternic în cei doi ani ce au urmat. A vrut
chiar s` renu]e la studii [i s` se mute din nou acas`, dar am insistat s`
nu-[i întrerup` educa]ia. Avea nevoie de asta, iar Nick este exemplul
perfect pentru expresia de diamant ne[lefuit.
Karen n-ar fi putut-o contrazice; în ciuda certurilor [i disputelor pe
care le avuseser`, înc` îl comp`timea pentru copil`ria grea pe care o
avusese prin compara]ie cu cea lipsit` de griji, al`turi de p`rin]i iubitori,
pe care o trìse ea.
– Da...spuse ea, presupun c` nimeni crescut al`turi de o familie
iubitoare nu-[i poate imagina cu adev`rat cum e s` cre[ti într-un orfelinat,
f`r` s` ai pe cineva de partea ta. Cu toate c` cei de acolo sunt foarte blânzi
[i încearc` s`-i ajute pe copii s` aib` parte de un start bun în via]`, nu se
pot implica sut` la sut` pentru fiecare dintre micu]i.
Elizabeth se întoarse pentru a o privi.
– Orfelinat? Draga mea, Nick n-a fost niciodat` într-un orfelinat.
Veni rândul lui Karen s-o priveasc` mirat`.
– Dar am crezut...întotdeauna am presupus...
– Nu ]i-a povestit niciodat`?
– Nu. {tiam c` a fost orfan [i c` a avut o copil`rie foarte nefericit` pân`
când l-a]i adoptat tu [i James, când avea doar unsprezece ani. {i [tiu c` te
iube[te enorm [i ar face orice pentru tine. Dar nu mi-a vorbit niciodat`
despre via]a lui anterioar`. Odat`, imediat dup` c`s`torie, l-am întrebat
despre anii aceia din copil`rie, dar a schimbat destul de brusc subiectul
[i când am insistat, a spus c` nu vrea s` vorbeasc` niciodat` despre asta.
– Da, murmur` Elizabeth gânditoare, a încercat s` [tearg` cu buretele
anii aceia, ca [i cum n-ar fi existat. Ne-a rugat s` nu mai vorbim despre
asta [i [tiind ce am f`cut, am în]eles c` era un co[mar pe care voia s`-l
uite. Nici m`car Lisa nu [tie adev`rul. Dar sunt surprins` c` n-a avut
încredere în tine.
Adev`rul! Ce adev`r? Karen fu scuturat` de un fior de team`. La ce se
referea? O privi rug`tor pe Elizabeth.
– Nu în]eleg...ce i s-a întâmplat lui Nick? Adic`, ce l-a f`cut s`...? ezit`,
48 JILL MURRAY
fiindu-i team` s` nu for]eze o m`rturisire pe care Elizabeth n-ar fi vrut

s-o fac`, totodat` con[tient`, dintr-o dat`, de dorin]a de a afla secretul pe
care Nick \l ascunsese nu numai fa]` de sora lui adoptiv`, ci [i de so]ia lui.
Elizabeth oft`.
– A fost trist, de fapt mai mult decât atât; a fost tragic. Câteodat` mi se
pare c` nici noi n-am înv`]at tot ce trebuia. Vezi tu, Nick nu [i-a cunoscut
niciodat` p`rin]ii sau lucruri despre na[terea sa. I s-a spus doar c` mama
lui a plecat când era foarte mic, iar tat`l lui a fost ofi]er de marin` [i a
murit pe mare. Abia pe la opt ani, a aflat în cel mai crud mod cu putin]`
c` mama lui era o pu[toiac` de [aptesprezece ani care l-a abandonat
imediat ce l-a n`scut [i a disp`rut în Londra, iar tat`l lui un simplu
marinar al c`rui nume nici nu se cuno[tea. Nick a fost crescut de p`rin]ii
fetei, care, din câte ne-am dat seama, au fost destul de buni cu el, cel
pu]in pân` când bunica lui a r`mas v`duv` [i s-a rec`s`torit. Avea vreo
[ase, [apte ani pe atunci [i din acea zi via]a lui a fost un adev`rat co[mar
în mâinile noului lui bunic vitreg. Elizabeth se opri o clip`, tulburat`. Era
un b`rbat îngrozitor, iar noua lui so]ie avea s` fie curând îngrozit` de el.
De[i termenul de bunic` î]i d` imaginea unei b`trâne, nu era deloc a[a.
Nici nu împlinise înc` patruzeci de ani [i curând r`mase îns`rcinat`, [i-i
mai avea [i pe cei trei copii vitregi, la fel de b`d`rani ca [i tat`l lor. Nu prea
putea s`-l protejeze pe Nick, a[a c` el a fugit de acas`. Elizabeth se opri
din nou, cl`tinând u[or din cap. L-au g`sit în Durham, unde a fost prins
furând un hanorac dintr-un supermarket, [i l-au adus înapoi. Po]i doar
s`-]i imaginezi ce l-a a[teptat acas`, c`ci peste doar dou` s`pt`mâni a fugit
din nou, c`tre Leeds de data aceasta, unde a fost descoperit de un poli]ist,
dormind într-o sta]ie de autobuz. Bietul de el, a strigat [i s-a luptat din
r`sputeri când a auzit c`-l vor duce din nou acas` [i, din fericire, un tân`r
poli]ist a devenit suspicios. Împreun` cu un asistent social, l-au examinat
pe micul Nick [i au descoperit îngrozi]i r`ni [i vân`tì cumplite pe corpul
lui. A fost un proces în urma c`ruia bunicul vitreg a primit o amend` mare
[i a fost amenin]at cu închisoarea [i evident binecunoscuta ap`rare care
sus]inea c` Nick era un copil-problem` [i c` asta nu se va mai repeta.
Elizabeth oft`. Bineîn]eles c` s-a repetat, iar Nick a fost luat de protec]ia
social` câteva luni mai târziu.

Karen era uimit`.
– Nu mi-am închipuit niciodat` c` putea fi vorba despre ceva atât de
grav. Am crezut...se opri f`r` s` [tie cum s` continue, încercând s` [i-l
imagineze pe micul Nick, singur [i neajutorat, la discre]ia unei lumi crude
[i f`r` vreun prieten. De ce nu-i spusese nimic?
Elizabeth oft` din nou.
– Dar la acel moment Nick sim]ea deja c` întreaga lume era împotriva
lui a[a c` totul a venit de la sine: chiuluri, vandalism, mici furturi, pân`
când protec]ia copilului a ajuns la exasperare. Nimeni nu reu[ea s` se
în]eleag` cu el, iar so]ul meu, care era judec`tor pe atunci, a fost avertizat
oarecum ironic de un coleg care i-a spus c` problemele vor fi pe drum
odat` ce Nick va împlini vârsta la care va deveni responsabil din punct de
vedere legal pentru ac]iunile lui. Oricum, chiar înainte s` împlineasc`
nou` ani, i-au g`sit o familie adoptiv` [i to]i am început s` sper`m c` totul
se va rezolva. N-am mai auzit nimic de el timp de trei luni, apoi am aflat
din nou c` avea probleme. Pe atunci eram în comitetul director al unei
organiza]ii ce lupta împotriva abuzului copiilor. Am fost s`-i vedem pe
p`rin]ii adoptivi, care au jurat c` nu puteau face nimic; era o pacoste ce
nu putea fi controlat` nicicum. Nick s-a r`zvr`tit. A spus c` nu mai vrea s`
stea cu ei, pentru c`-l urau [i erau rì cu el. P`rin]ii adoptivi au fost
îngrozi]i de astfel de acuza]ii [i ne-au dat exemplul celorlal]i copii pe
care-i adoptaser`, trei fete, fiecare având o slujb` stabil` sau locuind cu
familiile lor. So]ul meu era din ce în ce mai intrigat de cazul lui
Nick-întotdeauna s-a priceput la caracterul oamenilor; era convins c` Nick
nu era rù la inim` [i, contrar a[tept`rilor, bìatul era foarte de[tept,
dovedind un poten]ial mare. Dar cum ar fi putut s`-i canalizeze energia
spre ceva constructiv? Elizabeth urm`ri barca ce plutea pe râu. Respir`
adânc, privind din nou în gol spre trecutul înc`rcat cu amintiri. P`rea o
problem` f`r` rezolvare. Am vorbit cu Nick, am vorbit cu p`rin]ii adoptivi
[i cu dirigintele lui [i am sperat. Apoi, dintr-o dat`, a izbucnit scandalul.
Un alt bìat, cu un an mai mic decât Nick, a ajuns la aceea[i familie.
Elizabeth zâmbi sec. M` întreb deseori dac` Nick [i-l mai aminte[te pe
50 JILL MURRAY
micul Rickie [i câte îi datoreaz`.

Karen se încrunt`, dar nu spuse nimic.
– Era genul de copil cu ochi mari [i privire angelic`, genul de copil
care-i câ[tiga pe to]i de partea lui, care era pus s`-i supravegheze pe al]ii
[i pe care to]i îl priveau cu respect. Bineîn]eles c` era o pu[lama la fel de
mare ca [i Nick, dar avea un cazier f`r` pat`, ca s` zic a[a – spre deosebire
de bietul Nick – a[a c` toat` lumea îl credea. L-a suportat pe noul lui tat`
vitreg exact o s`pt`mân`, apoi, într-o zi pe când se întorcea de la [coal`,
s-a oprit la protec]ia copilului [i a depus o plângere.
– Se întâmplase ceva?
– Ceva foarte grav! exclam` Elizabeth. În to]ii anii pe care mi i-am
petrecut în acest domeniu al protec]iei copilului, n-am mai auzit de un
astfel de caz. De obicei era invers, p`rin]ii adoptivi f`ceau o treab`
extraodinar` cu ace[ti copii, iar noi asistam la scene extrem de triste când
se desp`r]eau. Dar cineva f`cuse o gre[eal` îngrozitoare când îi alesese pe
acel b`rbat [i pe so]ia lui. Era un adev`rat monstru!
– Oh, Doamne! murmur` Karen cu r`suflarea tìat`. Ce groaznic!
– Nu-i r`nea din punct de vedere fizic. Metodele lui erau mult mai
îngrozitoare. Ceea ce a povestit Rickie despre adev`rate torturi
psihologice pe care b`rbatul le aplica tuturor copiilor care nu i se
supuneau întocmai, este mult prea dureros pentru a putea fi suportat.
Bineîn]eles c` avea probleme psihice [i dup` interogatoriu s-au
descoperit lucruri [i mai grave. Nick [i Rickie nu fuseser` primii care
suportaser` astfel de tratamente sadice. Cele trei fete au fost cùtate [i,
dup` ce au fost convinse c` nu vor p`]i nimic dac` vor spune adev`rul,
au ap`rut trei pove[ti care sem`nau prea mult pentru a fi pure
coinciden]e. Dar ca [i Nick aveau un trecut de copii dificili, ce proveneau
din medii familiale cu multe probleme, a[a c` nimeni nu le credea pe
cuvânt. Elizabeth se întunec` la fa]`. În tot acel timp, omul `la era privit
ca un stâlp al societ`]ii, f`r` ca nimeni s` [tie prin ce orori treceau bie]ii
copii.
Karen sim]i fiorul groazei; cât de mult suferise Nick din moment ce
ajunsese la un punct în care î[i pierduse orice urm` de speran]` c` cineva
va mai crede vreodat` în el.

– Se pare c` metoda preferat` pentru pedepsirea copiilor obraznici
era închiderea acestora pentru o zi [i o noapte, într-o c`m`ru]` joas`, f`r`
ferestre, pentru a r`mâne întunecat`, doar cu pâine uscat` [i ni[te ap`.
Era ca o poveste de groaz`, spuse Elizabeth, mi[cat`. Î]i po]i imagina?
Nick abia împlinise nou` ani [i deja nu-[i mai amintea ce însemna
fericirea [i iubirea într-un c`min adev`rat. Imagineaz`-]i izolarea [i teama
care te cuprind în întuneric. Imagineaz`-]i c` ai sta la mas` f`r` s` po]i
mânca, dar s` fii obligat s`-i prive[ti pe ceilal]i f`când asta, pentru c` în
ziua precedent` te-a durut burta [i n-ai putut mânca [i gr`simea de la
carne. Po]i s`-]i închipui sentimentele pe care le are un copil când aduce
acas` un c`]elu[ de pe strad` pe care tat`l vitreg îl ia [i-l vâr` într-o g`leat`
cu ap` unde-l ]ine pân`...
Karen oft` [i închise ochii. Sim]ea c` i se face rù [i ar fi vrut s`-i spun`
lui Elizabeth s` se opreasc`, s` nu-i mai spun` [i altceva. Ca [i cum i-ar fi
citit gândurile, Elizabeth spuse încet:
– Da, a[a ceva pare imposibil, pentru c` de[i toate s-au întâmplat în
urm` cu dou`zeci de ani, ne lùdasem atunci c` g`sisem cele mai bune
solu]ii pentru protec]ia copiilor. Povestea lui Nick ne-a bântuit s`pt`mâni
întregi. {tiam c` fusese dus la o cas` de copii de pe malul m`rii, într-o
vacan]`, pentru o lun` de zile, unde ar fi trebuit s` fie bine tratat. Apoi,
într-o sear`, James mi-a spus dintr-o dat`: Înc` te mai gânde[ti la bìatul
`la, nu-i a[a? Iar eu am spus: Da. Iar el a continuat: {tiu, nici eu nu pot s`
mi-l scot pe bietul pu[ti din cap. A doua zi diminea]` la micul dejun m-a
întrebat ce p`rere a[ avea dac` mi-ar propune s`-l adopt`m noi. Nu pot
spune c` am fost surprins`. Odat` ce am luat hot`rârea asta, am fost
extrem de ner`bd`tori s` încheiem cât se putea de repede toate
problemele legale [i am încercat s` d`m de mama lui, îngrozi]i de gândul
c` ar putea s`-l vrea înapoi pe Nick...Prietenii ne-au avertizat c`
aranjamentul `sta putea s` dea gre[, c` trebuia s` ne gândim la Lisa – avea
cam patru ani pe atunci – [i c` doctorii s-ar putea în[ela, [i c` a[ mai putea
avea copii. Dar nu i-am ascultat [i chiar a mers bine [i-i mul]umeam
Domnului pentru asta.
52 JILL MURRAY
Elizabeth t`cu, iar Karen privea în gol. Ar fi vrut s` spun` atâtea

lucruri, dar nu reu[ea s` formuleze o propozi]ie; nu putea decât s` se
gândeasc` la Nick, în lumina acestor noi informa]ii [i la ce s-ar fi ales de
el dac` n-ar fi întâlnit-o pe femeia ce st`tea acum lâng` ea. Elizabeth se
mi[c` u[or [i-[i strânse mai bine haina în jurul gâtului.
– Cred...cred c` ar fi bine dac` ai fi discret` cu toat` povestea asta...
n-a[ vrea s` cread` c` i-am tr`dat încrederea, murmur` Elizabeth. Dar
m-am gândit c` trebuia s` [tii. Te-ar putea ajuta s`-l în]elegi când...când e
mai retras [i mai ursuz.
– Da, spuse Karen, mu[cându-[i buzele. Î]i mul]umesc pentru c`
mi-ai spus.
– Pentru c` [tiu c` a l`sat o cicatrice foarte mare, continu` Elizabeth,
de parc` nici n-ar fi auzit-o pe Karen, [i `sta e motivul pentru care i se
câ[tig` atât de greu încrederea. Nick a avut întotdeauna mul]i prieteni,
dar nu [i-i apropia de inim`. Chiar [i Lisa, care pur [i simplu îl adora când
erau copii – era foarte protector cu ea – n-a reu[it s` se apropie cu
adev`rat de el. Dar nimeni nu poate trì o via]` întreag` a[a, temându-se
s` se încread` în semenii lui din cauza unei posibile tr`d`ri, de asta ]i-am
povestit totul, pentru c` atunci când eu nu voi mai fi, Nick va avea nevoie
de tine mai mult decât î]i închipui. Doar pe tine te va avea.
Karen sim]i un fel de ghear` ce i se puse în gât. Era con[tient` de
faptul c` Elizabeth a[tepta un semn de îmb`rb`tare, iar ea înghi]i în sec.
Realitatea o lovea din nou...teatrul pe care aleseser` s`-l joace. Cu toate
astea, putea oare s`-i spun` lui Elizabeth altceva decât ce voia s` aud`? Nu
f`cea asta parte din planul Nick? Apoi îi z`ri mâinile delicate, cu pielea
alb`, încle[tate pe marginea podului [i o sim]i tremurând. F`r` s` stea pe
gânduri, o lu` în bra]e.
– Te ajut` dac`-]i spun c` n-am mai iubit alt b`rbat în afar` de Nick?
C` tot ce mi-am dorit a fost s`-l iubesc toat` via]a [i s`-i port de grij`?
Oricât timp ar avea nevoie de mine?
Î[i ]inu respira]ia, [tiind c` spusese doar adev`rul, totu[i,
neîndr`znind s` vorbeasc` la prezent, a[a cum ar fi trebuit. Oare Elizabeth
observase? Apoi îi sim]i degetele reci care o prinseser` de mân`.
– Ai înghe]at! exclam` Karen. N-ar trebui s` mergem? Aproape s-a

întunecat. În ciuda acestor observa]ii, Elizabeth nu se mi[c`, de parc` era
înc` prins` în plasa trecutului [i înc` n-o putea îndep`rta. Apoi, dintr-o
dat`, o privi pe Karen [i-i zâmbi.
– Cerul de la ]ar` e atât de senin [i de frumos seara, spuse ea blând.
E imens [i lini[te[te sufletul. Aici ai impresia c` timpul se opre[te în loc.
Oh, sunt atât de fericit` c` m-am întors.
– Da, dar nu vei mai fi atât de fericit` când vei face pneumonie din
cauz` c` te-a prins frigul înser`rii. Haide, spuse ea pe un ton glume],
conducând-o spre cas`, altfel Nick se va sup`ra. {i [tii cine va fi g`sit
vinovat! Eu! Pentru c` n-am avut grij` de tine!
Elizabeth chicoti [i o prinse prietene[te de bra]. Totu[i, în ciuda
aparentei înveseliri, Karen sim]ea ap`sarea sufleteasc` a femeii. Era înc`
perfect con[tient` de m`rturisirea pe care i-o f`cuse Elizabeth, iar [ocul
provocat de adev`rul despre trecutul lui Nick avea s` persiste o vreme.
Evident, aceste noi informa]ii aduceau o nou` perspectiv` asupra
caracterului lui Nick [i chiar le putea afecta – într-un fel sau
altul – rela]ia...sau ce mai r`m`sese din ea, î[i spuse cu am`r`ciune. Ce
bine ar fi fost dac` ar fi [tiut cum va decurge totul!
Capitolul 5
Profe]iile lui Karen nu se dovedir` nefondate. Când într-un final

ajunser` acas`, îl g`sir` pe Nick în gr`dina din fa]`. Cu toate c` se
întunecase de-a binelea, lampa din spatele lui f`cea suficient` lumin` cât
s` se observe îngrijorarea de pe fa]a lui. Se îndrept` gr`bit spre ele, iar
Karen sim]i cum se f`cea mic`.
– Pe unde naiba a]i umblat? întreb` el, privind-o acuzator. M`
preg`team s` trimit poli]ia dup` voi.
Elizabeth râse cu poft`.
– Prostii, ce credeai c` ne-am pierdut? Am stat de vorb` pe pod...oh,
Doamne, a[ fi vrut s` vad` [i Karen casa pe lumin`.
– Poate s-o vad` [i mâine, spuse Nick, luând-o de mân` [i gr`bind-o
spre cas`; vino, cred c` ai înghe]at, mai spuse el, apoi se întoarse spre
Karen [i izbucni: serios, Karen, trebuia s` te gânde[ti mai bine. Cum ai
putut s-o ]ii de vorb` pe vântul `sta? De ce n-ai...
– Nick! îl întrerupse Elizabeth. Nu e vina ei! E vina mea. Nu [tiu cum
]i-a afectat America de Sud temperamentul, îns` în orice caz nu ]i l-a
îmbun`t`]it!
Karen î[i mu[c` buzele, sim]ind din nou acea vinov`]ie cauzat` de
nedreptatea pe care ea [i Nick o f`ceau acum. Deja tensiunea ce exista
între ei doi afecta fericirea lui Elizabeth. Îns` se st`pâni.
– Las`-m` s`-i fac lui Elizabeth o bùtur` cald`.
– Magda a f`cut deja ceaiul, e în camera de zi, dar cred c` s-a r`cit de
mult, mormì el nemul]umit. A]i pierdut aproape o or` pe drum.
– }i-am spus, drag`! oft` Elizabeth. Am început s`-mi aduc aminte de

întâmpl`ri din trecut [i nici n-am b`gat de seam` frigul, spuse ea [i o lu`
pe Karen de bra]. Hai, scumpo, s` bem ceaiul `la, chiar dac` e rece, [i
poate a[a o s` fim iertate.
O conduse pe Karen spre arcada de la intrare, apoi în holul ce d`dea
în camera de zi, cu mobil` de stejar, unde se z`rea focul vesel din
[emineu. Pe o m`su]` joas` se afla o tav` argintie pe care a[tepta ceaiul.
Erau preg`tite [i câteva gust`ri, biscui]i cu unt, bezele, mici sandvi[uri, iar
setul din por]elan albastru întregea imaginea c`lduroas` pe care dorise
Magda s-o creeze. Karen tocmai se preg`tea s` toarne ceaiul, când intr`
Magda:
– Las`-l pe `la, am adus unul cald, spuse ea, zâmbind mul]umit` [i
ocupându-se de gust`ri. F`r` s`-[i dea seama, Magda se obi[nuise deja cu
gândul de a fi din nou la Dellersbeck, ]inutul ei de ba[tin`. N-avem decât
din astea cump`rate de la magazin, spuse ea în timp ce le turna ceai, dar
de mâine trecem la cele f`cute în cas`. Acum, cina...
– Cina? î[i privi Elizabeth amuzat` menajera. Dar e aproape [apte.
Vom lua masa în seara asta, Magda?
– Pì, domnul Nick s-a gândit la o friptur` [i la...
Elizabeth cl`tin` u[or din cap.
– Nu cred c` e cazul s` te agi]i pe lâng` aragaz în seara asta, pentru c`
a fost o zi lung` [i obositoare. Eu m-a[ mul]umi s` stau în fa]a focului `sta.
{i-apoi nici n-am despachetat, mai spuse ea [i se uit` la Karen. Ce spui,
draga mea? Vrei o mas` mai serioas`?
– Nu mi-e foame...în niciun caz dup` toate astea.
Totu[i, Magda p`rea nehot`rât`.
– Nici n-a]i intrat în buc`t`rie înc`, doamn` Radcliffe.
Elizabeth se încrunt`.
– Nu, e ceva în neregul`?
Magda oft`.
– Nu, nu s-a întâmplat nimic. Dar e un frigider nou, imens, plin cu o
gr`mad` de mâncare. N-am mai v`zut atât de mult` mâncare decât în
magazine. {i c`mara e plin`. Probabil c`...
56 JILL MURRAY
– S-a preg`tit de asediu? chicoti Elizabeth. Mi-e team` c` Nick

exagereaz` uneori.
– N-o s` g`sesc nimic, murmur` Magda, u[or mâhnit`. E [i un mixer
nou...foarte mare. Mi-a spus c` o s`-mi u[ureze munca, adùg` ea
neîncrez`toare.
Elizabeth râse.
– Dac` nu e[ti de acord cu ceva, [tii ce trebuie s` faci! L-ai mai dat
afar` din buc`t`ria ta [i în trecut. Nu te teme s`-i ar`]i c` tu e[ti [eful acolo,
adùg` râzând [i ghemuindu-se în fotoliu. Acum, a[az`-te [i bea [i tu ni[te
ceai.
Dup` o clip` de ezitare, Magda se supuse [i o vreme cele dou` femei
discutar` despre cas`, despre cum se sim]eau acum c` erau din nou
acas`, despre sosirea Lisei [i a so]ului ei, Clifford, de a doua zi. Karen era
t`cut`, privind fl`c`rile din [emineu [i întrebându-se unde disp`ruse
Nick. Oare ar fi trebuit s` se ofere s`-i g`teasc` ceva? Era evident c` Magda
era obosit`, iar Elizabeth se va culca foarte devreme, f`r` s` mai m`nânce
altceva. Dar Magda poate nu va fi de acord cu prezen]a unui intrus în
buc`t`ria ei, oricât de bine inten]ionat ar fi acesta. Puse cea[ca de ceai la
loc pe tav` [i oft`. Dintr-o dat`, realiz` cât era de obosit`, iar c`ldura
0focului o mole[ea. Î[i re]inu un c`scat [i în aceea[i clip` intr` [i Nick în
camer`. Înainte s` apuce s` spun` ceva, Elizabeth îl lu` în primire:
– Nick, ce înseamn` toat` treaba asta cu cina? Suntem cu to]ii atât de
obosi]i [i nu cred c` ar trebui...
– Eu cred c` da. Dac` pe voi v` satur` biscui]i cu ceai o zi întreag`, ei
bine, pe mine nu. Stai lini[tit`, totul e sub control. Lu`m masa la opt [i
jum`tate [i nu vreau s` fiu întrerupt în buc`t`rie. A]i în]eles? spuse el,
privind-o ironic pe Magda, care uitase de nemul]umirea de mai devreme
[i chicotea.
– {i ce o s` servim, domnule buc`tar-[ef Nick? Friptur` ars` [i cartofi
pârli]i?
– M` surprinzi, Maggy, se pref`cu el a o amenin]a. Nu [tii c` gelozia
nu te duce nicìeri?
– Eu? Geloas`? Pe ce?
– Haide, Maggy, [tii foarte bine c` cei mai buni buc`tari sunt b`rba]i,
adùg` el surâzând [i trecând pe lâng` Karen pentru a mai pune un
bu[tean pe foc. Abia a[tept s` gust o mâncare adev`rat`.
– {i cine se ocup` de dezastrul de dup`? întreb` Elizabeth f`r` vlag`.
– Maggy.
– Oh, nu! spuse Elizabeth ferm. N-o s` spele ea muntele de vase
murdare pe care o s` le la[i tu în urma distrac]iei din buc`t`rie.
Nick ridic` din umeri.
– Atunci, le l`s`m s` se ocupe Timsy mâine diminea]` de ele.
– Timsy! murmur` Elizabeth cu ochii mari, în timp ce fa]a i se lumina
de bucurie. Nick, vrei s` spui c`...
– Da, [opti el, mul]umit de reac]ia ei. Se întoarce doar pentru tine. Ar
fi vrut s` fie de azi aici, s` te poat` întâmpina, dar era botezul celui de-al
patrulea nepot [i, evident, trebuia s` stea acolo.
– Draga de Timsy...nu-mi vine s` cred! Acum [tiu c` m-am întors
acas`! spuse Elizabeth, ridicându-se brusc [i îmbr`]i[ându-[i fiul. Cred c`
asta e cea mai bun` surpriz` pe care mi-o puteai face.
– S` în]eleg c` acum sunt iertat?
Ochii lui Elizabeth str`luceau de fericire.
– Pentru ce?
– Pentru c` am fost atât de b`d`ran când am ajuns.
– Furtuna e de vin`...cred c` ne-a f`cut pe to]i s` fim pu]in mai
încorda]i, spuse repede Elizabeth, a[ezându-se la loc în fotoliu. Acum,
vezi dac` te-a iertat [i Karen...pare atât de obosit`, s`r`cu]a de ea, abia-[i
poate ]ine ochii deschi[i.
Pentru prima oar` de când intrase în camer`, Nick î[i privi so]ia.
Într-adev`r, p`rea obosit`, ochii mari întuneca]i [i obrajii u[or îmbujora]i
de c`ldura focului, iar buzele u[or tremur`toare, ne[tiind care va fi reac]ia
lui la porunca lui Elizabeth. Se apropie de ea [i se a[ez` pe marginea
fotoliului; îi puse o mân` pe umeri, gâdilând-o cu degetele pe gât, apoi o
trase spre el.
– E[ti obosit`, scumpo?
Brusc o cuprinse mânia [i ar fi vrut s` se smulg` din bra]ele lui. Ce
58 JILL MURRAY
credea c` e? O juc`rie pe care o la[i jos sau pe care o ridici când ai chef?
Apoi, cu trupul încordat, o v`zu pe Elizabeth care-i urm`rea [i încerc` s`
se relaxeze.
– Da, pu]in, [opti ea. Dar o s`-mi treac`. Cine e Timsy? întreb` în
disperare de cauz`.
– Coloana vertebral` a Dellersbeckului, îi r`spunse Nick, continuând
s-o mângâie pe gât. A fost d`daca Lisei, apoi menajer`, Magda era pe
atunci buc`t`reas`, dar când ne-am mutat la Londra, n-a vrut s`-[i
p`r`seasc` familia. Rob, so]ul ei, s-a ocupat de caii tat`lui meu ani buni.
Degetele lui Nick se oprir`, iar Karen îl sim]i u[or încordat. Apoi râse [i
se uit` la Elizabeth. Î]i aminte[ti ziua când m-a prins încercând s`-l
c`l`resc pe Lucifer? Îi venea s` m` biciuiasc`.
– N-am cum s` uit, chicoti Elizabeth. Mare noroc am avut c` am trecut
în ziua aceea pe la grajduri. Nu [tiu cine era mai jignit, Lucifer, pentru c`
un copil îndr`znea s`-l c`l`reasc`, sau Rob care se chinuia s` impun` o
disciplin`. Dar nu puteam permite asta. Fusesei...
Elizabeth se opri, iar cuvintele nerostite se formar` în mintea lui
Karen: Fusesei pedepsit destul...Oare asta a vrut s` spun`?
– Calul `la era o fiar`, oft` Elizabeth. St`team ca pe ghimpi când [tiam
c` James era pe el.
– Mda, murmur` [i Nick, apoi se ridic`. Trebuie s` verific friptura.
Scuza]i-m`.
Se îndrept` spre buc`t`rie, iar Karen îl urm` f`r` s`-[i dea seama. Îl
prinse din urm` la u[` [i spuse:
– Te ajut [i eu.
– Credeam c` e[ti obosit`.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu...spuse [i închise u[a în urma ei.
Nu m` mai în]epa, Nick. Încerc s` fac ce e mai bine.
– Îmi pare rù, spuse pe un ton superficial. Cred c` to]i suntem un
pic tensiona]i.
– {i mi-ar fi pu]in mai u[or dac` n-ai juca atât de conving`tor...când
î]i aduci aminte! adùg` Karen sec.
– Nu prea te str`duie[ti, [tii? E nevoie de doi pentru asta.
– Serios?
– Ce vrei s` spui? o întreb`, aruncându-i o privire rece.
– E nevoie de unul singur, la cum te compor]i, r`spunse cu
am`r`ciune.
– Am spus c`-mi cer iertare, pentru numele lui Dumnezeu, verific`
friptura aia...cum s-or fi descurcat cu inven]ia asta antic`, nu [tiu.
"Inven]ia antic`" era cuptorul imens [i destul de b`trân de care se
folosise buc`t`reasa de la Dellersbeck înaintea apari]iei cuptoarelor cu
gaze, spre dezaprobarea soacrei lui Elizabeth, care [i-ar fi dorit unul
electric. Karen deschise cu grij` u[a de metal, ferindu-se de c`ldura
emanat` de cuptor, [i scoase tava în care se afla friptura; o unse cu unt, o
întoarse [i o vâr\ din nou în cuptor.
– E bine, spuse ea, dar cuptorul e prea încins. Po]i s` mai domole[ti
focul?
Nick înjur` pentru sine.
– Cum naiba se descurcau cu el oare...bomb`ni el înc` o dat`. Slav`
Domnului c` mâine vin electricienii s` monteze unul nou.
Karen oft`.
– Se spune c` astea sunt foarte eficiente. Trebuie doar s` te
obi[nuie[ti cu ele. Poate ar trebui s-o întreb`m pe Magda...
Nick se strâmb`, înc`p`]ânat.
– Am spus c` o s` m` ocup de masa din seara asta [i asta am de gând
s-o fac. Pân` acum nu m-a învins vreo inven]ie de genul `sta [i n-o s` fie
acum o premier`. Se întoarse cu spatele la cuptorul jignitor [i adùg`:
po]i s` preg`te[ti ceva pentru desert?
Karen cùt` prin dul`pioare pentru a g`si ingredinetele necesare
pentru ceva dulce [i r`coritor; din fericire, Nick f`cuse provizii, iar Karen
se apuc` s` fac` o crem` de caise [i lichior. Nick scotea legumele din
frigider, iar Karen nu-[i putu re]ine un zâmbet, amintindu-[i remarca lui
Elizabeth referitoare la felul cum aprovizionase Nick frigiderul acela
imens. Nu pierduse deloc timpul de-a lungul acelor câtorva zile pe care
le petrecuse la Dellersbeck pentru a aranja totul. Pe lâng` frigiderul plin
cu mâncare congelat` [i diverse feluri de carne, se mai g`seau [i un robot
60 JILL MURRAY
de buc`t`rie, ale c`rui componente nici nu erau scoase din cutie în

totalitate, o ma[in` de sp`lat vase [i o mobil` nou` de buc`t`rie elegant`,
în nuan]e de verde-pal [i negru. Fosta mas` de buc`t`rie fusese exilat`
într-un col] îndep`rtat al camerei, împreun` cu dul`pioarele ie[ite din uz
[i vechea ma[in` de sp`lat, care se p`rea c` trecuse prin multe. Karen
aranj` pe un platou câteva gust`ri, preg`ti cafeaua [i laptele, pe care avea
s` le înc`lzeasc` mai târziu, verific` din nou friptura, apoi se uit` la Nick.
– E gata în vreun sfert de or`...a[ vrea s` m` sp`l [i s` m` schimb.
Unde e camera mea?
– Urci sc`rile, prima u[` pe stânga. Are [i baie proprie. }i-am dus
valizele sus.
Reu[i s` ajung` în holul principal [i, în timp ce urca sc`rile, admir`
decora]iunile: scara frumos lucrat` din lemn de stejar, pere]ii acoperi]i cu
un tapet verde cu flori de crin [i tablouri cu rama aurit` ce aminteau de
vremuri de demult. Etajul era format dintr-o galerie în trei direc]ii, pe
holurile c`rora se z`reau cel pu]in câte [ase camere. Deschise u[a primei
camere din stânga, bâjbâind dup` întrerup`tor. Primul lucru pe care-i
c`zur` ochii fur` valizele ei care st`teau chiar în mijlocul odìi. Închise
u[a, r`suflând u[urat` [i arunc` o privire prin camer`. Ca [i celelalte pe
care le v`zuse pân` în acel moment, era foarte înalt` [i spa]ioas`, cu o
friz` cu motive florale. Cele dou` ferestre mari erau ascunse de perdele
groase din catifea albastru-deschis ce atârnau din tavan pân` în podea, ce
se potriveau foarte bine cu acel covor cu motive chineze[ti. {emineul era
alb, la fel ca mobila în stil Regency, cu mânere aurite. Karen atinse absent`
cu degetele tapetul bleu; dintr-o dat`, î[i aminti de casa p`rin]ilor ei din
Kent. Nu c` s-ar fi putut compara ca vechime sau grandoare cu
Dellersbeck Hall, dar era la fel de pa[nic` [i cald`, atmosfera lini[titoare a
caselor de la ]ar` care au îmb`trânit frumos. Aici, ca [i acolo, singurele
concesii f`cute modernit`]ii erau sistemele de înc`lzire [i mobilierul din
baie. Nostalgia c`ldurii [i a siguran]ei copil`riei îi umezir` ochii. Fuseser`
momente când nu apreciase ce avusese, chiar [i dragostea lipsit` de
egoism a p`rin]ilor ei, pân` când fusese prea târziu, [i acum realiza cât de
multe pierduse. Î[i aminti c` n-avea prea mult timp la dispozi]ie [i
deschise valiza pentru a scoate cele necesare pentru a face o baie. Se

dezbr`c` repede [i învârti robinetul, sperând s` fie ap` cald`. În acel
moment realiz` un lucru important. Un dormitor atât de spa]ios cu dou`
paturi...Se uit` în jurul ei, suspicioas`. Se repezi apoi la [ifonier, doar
pentru ca suspiciunea s` devin` certitudine; da, hainele lui Nick erau
acolo. Iar setarele comodei erau pline cu [osetele, cravatele [i c`m`[ile
lui...Intr` repede în baie, doar pentru a fi complet cuprins` de stupoare;
era clar o baie folosit` de un b`rbat, halatul albastru, trusa de b`rbierit [i
parfumul puternic b`rb`tesc dovedeau asta.
– Oh, nu! [opti ea, p`lind în fa]a acestei descoperiri. Doar nu-[i
imagina...doar nu credea c` o s` duc` toat` aceast` mascarad` pân` la
acest punct! Se încrunt`, apoi sim]i cum se înfurie [i se \ntoarse repede
în dormitor. Îi disp`ruse orice idee de se mai schimba [i adun` hainele
pe care [i le preg`tise [i le pusese pe pat, când o umbr` pe covor o f`cu
s` tresar`. Nick st`tea lâng` fereastr`. O privea u[or surprins:
– Ai v`zut vreo fantom` în baie?
Karen reu[i s` vorbeasc`:
– Ce cau]i aici?
– Opresc robinetul [i trag perdelele, spuse el, f`când exact aceste
lucruri. S-a întâmplat ceva?
– Dac` s-a întâmplat ceva! explod` Karen. Ie[i afar`!
– Poftim? Din camera mea?
– A ta?
– Am stat aici toat` s`pt`mâna trecut`.
– Atunci, de ce mi-ai adus aici valizele? îl întreb`, indignat` de tonul
lui.
– Cred c` e evident, spuse, mutându-se la cealalt` fereastr` pentru a
trage perdeaua.
– Ce vrei s` spui? murmur` Karen, dându-se un pas înapoi.
Nick se întoarse cu fa]a spre oglind`, aranjându-[i nodul cravatei, apoi
îi vorbi, privindu-i reflec]ia din oglind`:
– Nu e normal ca so]ul [i so]ia s` împart` acela[i dormitor?
– Nu [i în cazul `sta! Asta nu f`cea parte din \n]elegere...strig` ea
62 JILL MURRAY
indignat`.
– Nu-mi aduc aminte s` fi discutat despre acest aspect, o întrerupse.
Am crezut c` se în]elege de la sine.
– E[ti un...! Cum îndr`zne[ti? se bâlbâi, furioas`.
– De ce nu prive[ti în ansamblu? Ce crezi c` va crede Elizabeth, ca s`
nu mai vorbesc de ceilal]i, dac` vom dormi în camere separate?
Karen se retrase pu]in din fa]a acelor ochi mânio[i. Î[i cuprinse umerii
cu mâinile [i abia atunci î[i d`du seama c` era rece sloi. Vru s`-[i pun`
puloverul pe ea, dar nervoas` cum era, devenise complet
neîndemânatic`. Nick o privi amuzat.
– Ai nevoie de ajutor?
– Nu din partea ta.
– De ce nu? Te temi c` a[ putea c`dea prad` farmecelor tale?
Karen se înro[i de indignare [i-[i trase col]urile bluzei în jos.
– Dup` tot ce ai spus în urm` cu doi ani?
– Poate c` am mai uitat, mormì Nick.
– Dar nu ]i-a trecut [i dispre]ul! Ei bine, n-am de gând s` te las s`-]i
împrosp`tezi memoria. Odat` îmbr`cat`, Karen se sim]ea mai sigur` pe
ea. Vorbesc serios, Nick. Vreau alt` camer`.
– Asta nu e posibil [i [tii foarte bine de ce.
– Nu mai accept ce-mi spui, de acum încolo.
– Mi-e team` c` n-ai o alternativ` mai bun`, adùg` el sec.
– Nick! N-o s` fac dragoste cu tine!
Nick o privi aspru.
– Mi-e foarte clar lucrul `sta. Dar tu...
– Atunci, s`-]i intre [i mai bine în cap! N-o s` fac sex cu tine!
– Nu mi-am dat seama c` ]i-am cerut asta. Vrei s` m` ascul]i pân` la
cap`t, pentru numele lui Dumnezeu?
– N-am ce s` mai aud! strig` nervoas`. Dac`...
– Oh, nu m` intereseaz` ce vrei, pentru c` o s` ascul]i! spuse,
prinzând-o de umeri. Crezi c` te-am adus aici ca s` te for]ez s` faci asta?
Dup` tot ce s-a întâmplat acum doi ani? Crezi c` am uitat atât de u[or?
– Nick...D`-mi drumul!
P`rea s` n-o aud`; era un munte de furie, iar ea se zb`tea f`r` sor]i de
izbând` s` scape.
– Cum crezi c` m-am sim]it în tot acest timp? [uier` el. Îmi aminteam
întruna ce s-a întâmplat. Nici în America de Sud n-am reu[it s` scap. Ziua
în care m` plimbam pe o strad` din Sao Paulo...Odat` în casa altcuiva, a
unui strìn...ultimul loc unde m-a[ fi a[teptat s` v`d...
– Hei..?
Karen auzi vocea sl`bu]` [i b`taia din u[`. Nick se îndep`rt`,
încercând s`-[i revin`.
– Da...? Intr`, spuse el cu vocea înc` tulburat`, în timp ce Karen
r`m`sese ]intuit` locului, cu o mân` la gât.
Elizabeth intr` cu zâmbetul pe buze, îns` îi pieri repede buna
dispozi]ie când îi v`zu pe cei doi. Se uit` încruntat` de la unul la altul,
apoi î[i privi fiul:
– Am venit s` v` anun] c` totul e gata. Ne-a venit un miros de
arsur`...mi-e team` c` cei care au încasat-o au fost cartofii. Din fericire,
Magda a reu[it s` salveze friptura [i spune c` dac` nu v` gr`bi]i, sosul va
fi distrus.
– Parc` i-am spus c` ne ocup`m noi de cina din seara asta, spuse Nick
distrat. Noi...
– Cred c` am f`cut mai bine c` nu te-am crezut pe cuvânt. Mai
dureaz` mult?
– Karen vine imediat. Coborâm îndat`.
Sim]indu-se de parc` ar fi sc`pat dintr-o furtun`, Karen încerc` s`-[i
aranjze p`rul, dar nu reu[i a[a c` [i-l d`du pur [i simplu dup` urechi [i
adùg` repede:
– Sunt gata.
Ie[i gr`bit`, [tiind c` n-ar mai fi f`cut fa]` la înc` o scen` ca cea de mai
devreme pân` nu-[i va reveni complet în sim]iri. Elizabeth era t`cut`, iar
pa[ii lui Nick în urma lor p`reau s`-i transmit` lui Karen mânia
st`pânului. Pentru ea fu cea mai îngrozitoare cin` pe care fusese vreodat`
obligat` s-o suporte. Î[i dorea s` poat` fi ca Nick; s`-[i ascund`
adev`ratele sentimente în spatele unei m`[ti politicoase. Dar trebuia s`
64 JILL MURRAY
recunoasc` faptul c`-i u[ura într-adev`r sarcina, spunând mici povestiri

despre America de Sud la care ea putea r`spunde monosilabic, dup` care
schimba subiectul cu mult tact, întrebând-o pe Elizabeth despre planurile
de viitor ale gr`dinii. Aceasta fusese întotdeauna entuziasmat` de
gr`din`rit.
– Mâine, la prima or`, o s` fac o inspec]ie, spuse ea ner`bd`toare.
– N-o s` faci a[a ceva! spuse Nick hot`rât. O s` iei un mic dejun în pat
[i o s` ie[i afar` la o or` potrivit`.
– Oh, Nick! Se vedea c` n-o mul]umea aranjamentul acesta. Dac` ai
impresia c` o s` stau în pat, s` m` d`d`ci]i ca pe o bab` neajutorat`...
Karen profit` de ocazie [i sc`p`, plecând în buc`t`rie s` aduc` ce[tile
de cafea. O comp`timea pe Elizabeth; cu toate c` din cauza s`n`t`]ii
[ubrede pe care o avea trebuia s` fie îngrijit` cu mai mult` aten]ie, Nick
exagera. În ciuda bunei inten]ii pe care o avea, putea face mai mult rù
decât bine. C`ci Elizabeth era genul de persoan` care voia s` duc` aceast`
lupt` cu boala în felul ei, iar atitudinea lui Nick putea s`-i clatine
încrederea. Dar cine putea s`-l fac` s` în]eleag` un lucru, odat` ce se fixa
asupra unei idei? Oft`; era îngrozitor de înc`p`]ânat, iar asta îl ajutase în
cariera pe care o alesese, carier` ce nu f`cuse decât s`-i înt`reasc` aceast`
tr`s`tur` de caracter. Iar dup` m`rturisirile lui Elizabeth de dup`-amiaz`,
Karen vedea mai bine cum se formase temelia caracterului lui Nicholas
Radcliffe. Duse tava în camera de zi, aprinse lampa [i mai puse un bu[tean
pe foc. Ceilal]i erau înc` în sufragerie [i tocmai se ducea s`-i anun]e când
sun` telefonul. Ezit` o clip`, ne[tiind dac` era cazul s` r`spund` sau nu,
fiind convins` c` nu era pentru ea, sau s` se gr`beasc` s`-l anun]e pe
Nick. R`spunse.
– Cine e la telefon? se auzi de la cel`lalt cap`t al firului.
– Karen, spuse încet, recunoscând imediat vocea surprins`. Ce mai
faci, Lisa?
– Oh, bine. Imperceptibil aproape, tonul Lisei se schimb`. Nu te-am
recunoscut.
– Nu ne-am mai auzit de mult, spuse Karen, mai calm` decât se sim]ea
cu adev`rat. A[teapt` pu]in, m` duc s-o chem pe mama ta.
– Da...stai pu]in!
Karen a[tept`.
– E... e totul în regul`?
Oare se sim]ea o urm` de team` în vocea Lisei?
– Mama ta pare fericit` c` s-a întors acas` [i în afar` de faptul c` e
pu]in obosit`, s-a adaptat foarte bine de-a lungul c`l`toriei.
– Oh, ce bine. Ezit` înc` o dat`, apoi: Nick e acolo?
– Da, vrei s` vorbe[ti cu el?
– Nu...nu, nu înc`. Parc` o [i vedea pe Lisa: u[or încruntat`,
mu[cându-[i încet buza de jos. Dac` ai putea s-o chemi pe mami,
pu]in...n-o s-o ]in mult, dac` e obosit`.
– Cred c` vine chiar acum, murmur` Karen, întorcându-se. E Lisa, îi
spuse lui Elizabeth [i-i înmân` receptorul.
Karen se întoarse \n camera de zi [i turn` câte o cea[c` de cafea
pentru ea, Magda [i Nick, apoi se tol`ni pe un fotoliu, obosit`. Se sim]ea
sl`bit`, era din nou deprimat` [i nu-[i dorea decât s` fi stat singur`. Se
sim]ea deja ca [i cum ar fi stat o ve[nicie la Dellersbeck. Abia trecuse de
nou`, a[a c` nu se putea scuza s` plece la culcare. {i-apoi, mai era vorba
[i de cealalt` problem`. Trebuia s-o rezolve cumva în seara asta. Nick
trebuia s` în]eleag` c` tot acest teatru pe care-l jucau de fa]` cu ceilal]i
trebuia s` aib` o limit`. Fusese prea mult` durere [i am`r`ciune [i prea
multe acuza]ii, l`sând la o parte cei doi ani de zile ce trecuser`, care nu
f`cuser` decât s` adânceasc` pr`pastia într-o c`snicie de mult e[uat`.
Câteodat` se întreba dac` nu cumva cele câteva luni de fericire pe care le
trìser` nu fuseser` doar un vis, unul în care plutiser` împreun`,
descoperindu-se unul pe cel`lalt, pân` când, dintr-o dat`, visul s-a
destr`mat. Deodat`, s-a trezit al`turi de un Nick strìn, complet diferit de
b`rbatul pe care-l iubise cu toat` fiin]a ei. Un Nick ce nu mai avea
încredere în ea, care acuza [i n-avea r`bdarea necesar` s` asculte
explica]iile ei. Acum, ca [i atunci, ajunse la concluzia crud` c` Nick n-o
iubise niciodat`. C`ci dac` ar fi iubit-o cu adev`rat, cu siguran]` cuvântul
ei ar fi fost suficient. Nu i-ar fi cerut ni[te explica]ii pe care n-avea cum s`
i le dea... C`ldura focului o toropea [i clipi des, apoi întâlni ochii negri ai
66 JILL MURRAY
lui Nick. O clip` inima îi st`tu în loc, surprinzând o f`râm` de dorin]` de

comunicare, dar nu dur` prea mult [i privirea rece [i distant` reveni. De
fapt fusese acolo tot timpul, se gândi ea cu am`r`ciune. Ceea ce v`zuse
nu fusese decât o iluzie cauzat` de lumina focului din [emineu...Elizabeth
intr` brusc, cerându-[i scuze c` a l`sat cafeaua s` se r`ceasc`, îns` era
pu]in îngrijorat`.
– Era Lisa, se pare c` nu poate s` ajung` mâine. A venit un asociat
foarte important de la New York [i, evident, trebuie s` r`mân` s`-l ajute
pe Cliff cu oaspetele [i so]ia acestuia. Dar sper` s` ajung` vineri dup`-
amiaz`. Nick nu spuse nimic în vreme ce Elizabeth vorbea, dar dup` ce
aceasta termin`, ie[i bomb`nind din camer`. Elizabeth se a[ez` în cel`lalt
fotoliu cu cea[ca de cafea în mân` [i privi absent` fl`c`rile din [emineu.
Dup` convorbirea telefonic` pe care o avusese cu fiica ei, toat` bucuria [i
fericirea ce i se citise pe fa]` de-a lungul zilei disp`ruse. Karen o privi cu
aten]ie [i sim]i cum o cuprinde îngrijorarea. Putea vedea acum semnele
bolii lui Elizabeth; avea fa]a tras` [i palid`, ochii alba[tri erau obosi]i, iar
degetele îi tremurau pe marginea ce[tii. Dar cât de mult din starea pe care
o avea acum se datora discu]iei cu Lisa? Sau era doar o simpl` dezam`gire
datorat` amân`rii reuniunii de familie? Începu blând:
– De ce nu încerci s` mergi la culcare...cred c` a fost o zi foarte
obositoare pentru tine.
– Da, murmur` Elizabeth, surâzând u[or. Adev`rul e c` m` simt cam
obosit`. Te superi dac` plec?
– Bineîn]eles c` nu. Pot s` te mai ajut cu ceva...? o întreb` Karen, dar
Magda era deja acolo [i o ajuta.
Dup` ce plecar`, Karen r`mase în picioare, nesigur` în camera mare
[i t`cut`. Nick disp`ruse. Î[i aminti apoi c` r`m`seser` nestrânse mesele
din sufragerie [i din buc`t`rie. Dar nu-i lu` foarte mult s` strâng` [i s`
spele vasele de la patru persoane [i se gândi c` putea preg`ti masa pentru
micul dejun de a doua zi, dac` tot era la capitolul `sta. Tocmai termina,
când auzi pa[i pe hol. Dar era doar Magda, care venise s` înc`lzeasc`
laptele pentru Elizabeth, [i care o mustr` c` n-o a[teptase s-o ajute cu
strânsul mesei.
– Vei avea destule de f`cut [i a[ fi bucuroas` dac` a[ [ti c` ]i-am fost

de folos. Apoi ezit`. Spune-mi dac` te-am deranjat, Magda.
O clip`, avu impresia c` felul direct în care se exprimase o jignise pe
menajer`, dar fa]a Magdei se lumin` de un zâmbet larg, apoi izbucni în
râs.
– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta! {tii, m` întrebam cum o s`
fac fa]` într-o cas` cu atâ]ia oameni, f`r` vreun ajutor. {tii, e o cas` mare,
iar domni[oara Lisa nu e prea dornic` s` dea o mân` de ajutor. Din
contr`! De[i n-ar trebui s` vorbesc despre asta. Întotdeauna a a[teptat s`
fie servit`. O adev`rat` domni[oar`...[i bineîn]eles, de când s-a c`s`torit
cu onorabilul...presupun c` trebuia s` ne a[tept`m la asta, mai spuse
Magda, chicotind [i salvând la timp laptele s` nu dea în foc. Da,
domni[oara Lisa a f`cut o c`s`torie foarte bun`, trebuie s` recunosc.
Karen nu spuse nimic. P`rerile ei despre c`s`toria bun` a Lisei nu
puteau fi precizate acum, mai ales de fa]` cu Magda, o confident` atât de
apropiat` a mamei Lisei.
– Dar ce mai conteaz` cu cine te c`s`tore[ti, fiu de conte sau de
fermier, important e s` fi]i ferici]i împreun`, nu?
Karen încerc` s` zâmbeasc`.
– E adev`rat. M` întreb...ar trebui s` plec. Nick probabil se întreab`
pe unde sunt.
– Oh, a plecat de ceva vreme. Obi[nuia s` fac` plimb`ri din astea
noaptea, î[i aminti Magda. Lua unul dintre câini [i închidea el u[ile când
se întorcea. Uite, cred c` e chiar el acum.
Karen urm`ri cu privirea umbra pe care i-o ar`ta Magda. Totu[i, din
buc`t`ria luminoas` nu putea deslu[i prea bine persoana [i dintr-o dat`
fu bucuroas` c` nu era singur`. Dac` era un intrus? Apoi se deschise u[a,
iar Nick îi spuse:
– Haide, Karo, vino cu mine s` iei o gur` de aer proasp`t înainte de
culcare.
În primul moment vru s` refuze, apoi, con[tientizând c` Magda era
acolo [i-i urm`rea, ie[i dup` el.
– Dar n-am nicio hain`, o s`-mi fie frig...
68 JILL MURRAY
– E una veche de-a mea aici. N-o s` te vad` nimeni.

– Da, da, du-te, o încuraj` Magda. Pu]in aer proasp`t e tocmai bun
înainte de somn. Nick îi puse pe umeri un hanorac vechi. Ultimul lucru
pe care [i-l dorea Karen în acel moment era s` se plimbe \n întuneric
al`turi de Nick. Dar n-avea nicio sc`pare, mai ales c` menajera nu se
mi[ca de acolo. Karen îl urm` încet.
Capitolul 6
Felul cum \i pusese hanoracul pe umeri i s-ar fi p`rut oric`rui privitor

un gest al unui so] iubitor [i atent, dar pentru Karen nu era decât
con[tientizarea falsit`]ii rela]iei lor. Nick nu spuse nimic dup` ce închise
u[a în urma lui; p`[ir` încet în întuneric, c`lùzi]i doar de lumina slab` a
unei l`mpi. Noaptea era rece, iar umbrele tufi[urilor nu erau deloc
primitoare. Dar Nick o duse mai departe de cas`, apoi se opri.
– N-o s` te ]in mult aici, dar trebuie s`-]i vorbesc undeva unde nu
exist` posibilitatea ca cineva s` ne aud`.
Karen î[i strânse [i mai mult hanoracul în jurul umerilor [i se uit` la
umbrele amenin]`toare ale tufi[urilor.
– Am crezut c` s-a spus tot ce era de spus, murmur` ea obosit`. Mai
e o singur` problem` de rezolvat [i [tii foarte bine despre ce vorbesc.
Nick oft`.
– Nu prea am pornit-o cu dreptul, nu?
Karen se încord`.
– Te avertizez, Nick, nu încerca s` dai vina pe mine pentru asta.
Nu-mi u[urezi deloc sarcina, spuse ea încet.
– Nici tu mie! veni replica lui. Sunt convins c` în]elegi...
– Stai pu]in, îl întrerupse, s` l`murim ni[te lucruri. N-am venit aici ca
s` ne cert`m din nou...sau s` ascult alte acuza]ii. N...nu [tiu câte pot s`
mai îndur, Nick. Eu...Încerca din r`sputeri s`-[i controleze vocea, c`ci
sim]ea cum o cuprinde disperarea. Pentru numele lui Dumnezeu,
70 JILL MURRAY
încearc` s` în]elegi, Nick.

– Dar eu? Cum crezi c` m` simt? Crezi c` pentru mine e mai u[or?
– Nu [tiu, murmur` ea. {tiu doar c` se dovede[te mult mai greu decât
mi-am imaginat. De fapt, nu [tiu dac` n-ar fi mai bine s` plec din nou.
Odat` ce vor fi to]i aici, Elizabeth î[i va da seama [i noi...
– Nu! spuse Nick vehement. Nu, nu trebuie s` pleci. Va strica tot ce
încerc eu s` fac. Ascult`, Karo...trebuie s` facem s` mearg` f`r` ca
Elizabeth s`-[i dea seama.
– Dac` r`mân, e mult mai probabil s` afle, spuse ea cu am`r`ciune.
– Nu [i dac` încerc`m s` l`s`m deoparte neîn]elegerile dintre noi. {i
dac` termini cu ideea care ]i-a intrat în cap în leg`tur` cu dormitoarele
separate.
– Nu...sunt gata s` m` ]in de promisiune, dar nu s`...
– Karo, murmur` el, luând-o de mân`, ascult`-m`. {tiu la ce te
gânde[ti, dar trebuie s` rezolv`m problema asta. Uite, mai sunt aici doar
câteva zile...mai bine spus nop]i, adùg` el ironic, pe urm` trebuie s` plec
o s`pt`mân`. S`pt`mâna ce urmeaz` probabil o s` lipsesc din nou, a[a c`,
în orice caz, timpul pe care o s`-l petrec aici va fi limitat. Dac` ]ii cont de
asta poate vei fi mai convins` c` facem ce trebuie, iar eu promit s` nu-]i
încalc intimitatea.
Karen c`zu pe gânduri o clip`, ne[tiind cât` încredere putea avea în
aceast` promisiune. P`rea destul de serios [i intuia ce însemna asta
pentru orgoliul lui. Totu[i, instinctul îi spunea c` nu era atât de simplu
pe cât p`rea. Cum avea s` func]ioneze aceast` apropiere dintre ei, când
erau amândoi ca dou` arcuri întinse la maximum, gata se plesneasc` din
cauza unui cuvânt? Î[i aminti seara când ajunsese târziu acas`, iar ea, în
încercarea de a face un inocent gest prietenesc, fusese privit` ca o ispit`.
Apoi scena din seara asta, înainte s`-i întrerup` Elizabeth...Cum credea c`
vor reu[i s` împart` cea mai intim` camer` dintre toate, dormitorul, ca [i
cum ar fi ni[te strìni? Nick îi sim]i îndoielile [i-i d`du drumul la mân`.
– Ascult`, spuse el aspru, [tiu c` între noi totul s-a sfâr[it. A[a c`, ai
încredere în mine?
O privea dezarmat [i pentru o clip` Karen ar fi vrut s` lase toate
neîn]elegerile deoparte, s`-l îmbr`]i[eze [i s`-i strige: Nu trebuie s` se

încheie totul a[a! Putem încerca din nou...? Îns` el s-a tras u[or înapoi, iar
Karen sim]i r`ceala din privirea lui.
– Dac`-]i va u[ura sarcina, pot s`-]i promit un lucru. Când se va
termina totul, o s` fac tot ce-mi st` în putin]` s`-]i ofer libertatea cât mai
repede. {i o s` m` asigur c` n-o s` suferi din punct de vedere financiar.
– Nu trebuie s` m` mituie[ti, spuse cu am`r`ciune în glas. Nu vreau
nimic de la tine.
– N-o fac pentru tine...nici pentru mine, ci pentru Elizabeth.
Dintr-o dat` vântul se opri, iar fo[netul frunzelor se potoli. Erau
cufunda]i într-o t`cere tulbur`toare. Aproape c`-[i sim]ea inima
împietrindu-se, apoi se auzi, spunând pe un ton glacial:
– {i eu la fel, credeam c` ai în]eles.
Îi întoarse spatele [i se îndep`rt`, împiedicându-se, spre cas`. Nick o
urm`, iar ea m`ri pasul. O prinse din urm`, chiar înainte de a ajunge la
u[`.
– Stai pu]in, Karo. Nu e destul.
– Ce vrei s` spui?
– Nu po]i s` intri în cas` ar`tând de parc`...de parc` a[ fi omul pe
care-l ur`[ti cel mai mult de pe întreaga planet`. Pentru numele lui
Dumnezeu, Magda e acolo!
– Magda? murmur` ea, privind în gol.
– Nu ]i-ai dat seama ce fel de femeie e?
– Nu...nu în]eleg. Ce leg`tur` are cu noi?
– Karen, e[ti oarb`? exclam` el nervos. Magdei nu-i scap` nimic. E
singur` pe lume [i [tii ce înseamn` asta.
– Nu [tiu la ce te referi. Ce înseamn`?
– C` suntem singura ei familie. Îi e devotat` trup [i suflet lui Elizabeth
[i orice tulburare a lini[tii familiei nu trece neobservat` [i neraportat`.
Lumina din buc`t`rie se reflecta pe fa]a lui. Trebuie s`-]i fac un desen? Tu
[tii cel mai bine Karen! Doar n-ai uitat!
Intensitatea tonului lui o uimea [i mai mult pe Karen. Totu[i, întreaga
lui atitudine denota un sentiment de team`.
72 JILL MURRAY
– Ce nu trebuia s` uit?
Nici cel mai adânc întuneric n-ar fi putut masca furia din ochii aceia,
iar Karen se trase înapoi.
– Vrei s` spui c`...Magda [tie? [opti ea.
– Sper c` nu, mormì Nick nemul]umit. Am reu[it s-o conving c` nu
e[ti tu cea din fotografie. Dar...
– Fotografia!
Nick o privi cu ochi mari, dispre]uitor.
– Oh, termin` Karen! Nu încerca s` te prefaci c` nu [tiai la care
fotografie m` refer. Pot r`bda multe, dar...
– Bine, dar care e rolul Magdei în povestea asta?
– Magda a v`zut fotografia. Chiar m-a sunat s` m` întrebe dac` tu e[ti
cea de acolo.
– Oh nu!
În urma [ocului, fu cât pe ce s` se pr`bu[easc`. Se înclin` spre el, iar
Nick o prinse în mâinile-i puternice.
– Dar n-am [tiut! murmur` ea, luptând din r`sputeri s` r`mân`
con[tient`. N-am crezut c` m` va recunoa[te cineva. Era atât de neclar`
[i...
– Karen, revino-]i! spuse el, sprijinind-o. Tot ce am vrut s` fac a fost
s` te avertizez. Diminea]a aia a fost un adev`rat co[mar. Tu te-ai ascuns în
camera ta...apoi a venit telefonul Magdei...nu-mi venea s` cred. I-am spus
c` e cazul s`-[i schimbe ochelarii; erau sute de fete cu p`rul lung [i cu
haine cu guler de blan` în Londra. Sunt sigur c` atunci am convins-o. Dar
eu [tiam, spuse el, oftând. De[i tr`s`turile tale nu erau foarte clare,
catarama gen]ii te-a dat de gol. A[a am [tiut. Pentru c` era po[eta pe care
]i-o cump`rasem cu vreo dou` zile înainte. Slav` Domnului c` Magda
n-o v`zuse! Stephan Esse [i fata misterioas` în fa]a studioului lui Vincent
Kayne...cit` Nick mohorât. Singurul lucru la care m` puteam gândi era c`
Elizabeth nu trebuie s` afle.
Karen sim]i c` i se face rù. Oare avea s` scape vreodat` de urm`rile
acelei zile îngrozitoare? Cu ultimele puteri, reu[i s` se smulg` din bra]ele
lui. Hanoracul îi c`zu pe jos [i se cl`tin`, încercând s` se aplece s`-l ia.
Nick îns`, fu mai rapid, îl ridic` [i i-l puse pe umeri.

– Ar trebui s` intr`m...tremuri, spuse el, deschizând u[a. {i ]ine minte,
îi mai [opti la ureche, fii atent`!
Se împletici, cùtând cuierul de pe hol, în timp ce Nick încuia u[ile.
În buc`t`rie înc` era lumin`, iar Karen o z`ri pe Magda lâng` chiuvet`,
cl`tind cana lui Elizabeth. În clipa urm`toare, i se p`ru c` Magda o cerceta
cu privirea; menajera surâse îns` imediat, iar Karen se lini[ti.
– S-a f`cut frig, nu-i a[a? Desigur, întotdeauna a fost mai frig aici decât
la Londra. Vrei s`-]i fac o ciocolat` cald`?
Dar Karen nu voia decât s` scape mai repede [i s` r`mân` singur`.
– Nu...mul]umesc...trebuie s` termin de despachetat.
Sim]i apoi privirea lui Nick a]intit` asupra ei.
– Nu m` a[tepta, scumpo, dac` ]i-e somn. Mai am ni[te treab` [i o s`
mai dureze pu]in, spuse el, mângâind-o protector pe um`r.
Tonul [i cuvintele p`reau perfect normale, dar pentru urechile lui
Karen mesajul era evident: Eu îmi joc rolul, sper ca [i tu s` faci acela[i
lucru. Încuviin]` f`r` s` mai spun` altceva, [tiind c` Magda o urm`rea cu
aten]ie din partea cealalt` a camerei. Cu ultimele puteri, îi zâmbi [i-i ur`
menajerei noapte bun`. O or` [i jum`tate mai târziu, dup` ce termin` de
despachetat, era înc` tulburat`. Dac` Magda î[i amintea? Dac` faptul c` o
v`zuse din nou îi trezea vechi amintiri ce duceau pân` la acele zile
îngrozitoare premerg`toare plec`rii lui Nick în America de Sud? Dac` mai
p`strase poza? Se foi nelini[tit` în pat, încercând s`-[i spun` c`-[i
închipuia ce era mai rù. Dac` Nick nu i-ar fi vorbit despre asta, nu s-ar
mai fi gândit nicio clip` la toat` povestea cu Magda. Din aceast` cauz`,
menajera ap`rea într-o cu totul alt` lumin`. Chiar [i a[a, chiar dac` Magda
[i-ar fi amintit, ce mai conta? Nick ar fi avut grij` s` nu ajung` la urechile
lui Elizabeth. Nu era totul pentru Elizabeth? Cât despre ea îns`[i, ce mai
avea de pierdut? Pierduse ce fusese mai important în urm` cu doi ani.
Iubirea, \ncrederea [i respectul lui Nick. Chinuit` de amintirile proasp`t
reînviate, c`zu u[or prad` inutilului ce-ar fi fost dac`...? Ce-ar fi fost dac`
în acea diminea]` fatidic` nu s-ar fi ab`tut de la planul ini]al [i ar fi plecat
la cump`r`turi în ciuda ploii de afar`? N-ar mai fi r`spuns acelui apel
74 JILL MURRAY
pentru ajutor... Dac` n-ar mai fi a[teptat bùtura pe care se oferise s` i-o
prepare Stephan Esse, pe care nici n-o voia, ar fi reu[it s` plece înainte ca
presa s` ajung` acolo. Instinctul îi spusese s` nu mai piard` vremea, iar
graba lor a atras [i mai mult aten]ia, f`cându-i pe to]i s` cread` c` ea era
fata misterioas` care intriga atât de mult mass-media [i lumea artei. Dar
ce ar fi putut face? Promisese c` va p`stra secretul. Cum ar fi putut înc`lca
acea promisiune? Trecu mult` vreme pân` când Karen reu[i s` adoarm`.
Cel pu]in Nick se ]inuse de promisiune. Îi l`sase deschis` veioza de pe
noptiera de lâng` cel`lalt pat, ca s` nu bâjbâie pe întuneric, iar el intrase
f`r` s` fac` prea mult zgomot. Când se întoarse din baie, i se p`ru c` se
oprise lâng` patul ei, dar nu-i spuse nimic, iar ea nu d`du vreun semn c`
ar fi con[tient` de prezen]a lui acolo. Câteva minute mai târziu, veioza se
stinse [i nu se mai auzi decât respira]ia regulat` a lui Nick. Simpla lui
prezen]` atât de aproape, o tulbura. De câte ori nu visase momentele
fericite pe care le trìser` împreun`? De câte ori nu le retrìse, chiar [i cu
ochii deschi[i? De câte ori nu-[i dorise, nu tânjise...iar acum soarta îi
îndeplinea oarecum dorin]ele, îns` sub forma unui co[mar. În niciun caz
nu-[i închipuise c` va petrece o noapte al`turi de Nick în felul acesta. Atât
de aproape [i în acela[i timp atât de departe...Reu[i s` adoarm`, pentru
ceea ce i se p`ru o ve[nicie, apoi tres`ri, sim]ind o mân` pe um`r. Se
f`cuse diminea]`; soarele c`ldu] de martie str`lucea prin perdeaua
albastr`, iar Nick o privea, stând pe marginea patului. Pe noptier` o
a[tepta o can` cu ceai.
– Magda a adus tava acum câteva minute, îi spuse. I-am spus s` nu te
trezeasc`, pentru c` erai foarte obosit`. Am crezut c` e cel mai bine.
– Da, cred c` da...mul]umesc.
Î[i acoperi umerii goi, sim]indu-se aproape f`r` ap`rare [i înc`
somnoroas`. Dar urm`toarele lui cuvinte o f`cur` s`-i treac` orice team`.
– Ar`]i \ngrozitor.
Îi tremur` mâna pe cea[ca de ceai.
– N-am...putut s` dorm foarte bine, încerc` ea s` se apere.
– Ai plâns azi-noapte?
– Dac` am plâns? se bâlbâi ea, încercând s` se apere.
– Da. De ce?
– N-am plâns, spuse mai calm, sorbind din ceai. Cred c` ]i s-a p`rut.
– Orice ar fi fost, m-a trezit din somn. M-am ridicat [i am venit la tine.
Mi-era team` s` nu-]i fie rù sau ceva de genul `sta. Apoi m-am gândit c`
îngrijorarea mea s` nu fie prost în]eleas`.
– Ai fost îngrijorat? îl întreb` f`r` s`-l priveasc`.
– S` [tii c` am inim`, totu[i.
– S` n-ai impresia c` am plâns din cauza ta, [uier` ea.
Nick se ridic` [i o privi ironic.
– Da, e pu]in cam târziu pentru remu[c`ri, Karen. Bea-]i ceaiul cât e
cald. Ne vedem la mas`.
Ie[i f`r` s` se mai uite înapoi, iar Karen izbucni în plâns imediat ce
închise u[a în urma lui. Dac` ar fi g`sit o cale de a ]ine piept cruzimilor
lui Nick! Sorbi restul de ceai [i se ridic` din pat, con[tient` c` n-avea chef
s` înceap` acea zi. Când se privi în oglinda din baie, în]elese atitudinea
lui Nick. Nu era de mirare c` se purtase a[a. Era palid`, cu ochii înc` ro[ii
de la plâns adânci]i în orbite [i buzele u[or mai colorate decât obrajii.
Cumva reu[i s` ]in` piept tenta]iei de a se urca din nou în pat [i a anun]a
c` nu se simte bine. Dar îngrijorarea pe care ar fi trezit-o în ceilal]i o f`cu
s` se ab]in`. S-ar fi sim]it [i mai mult ca o impostoare. {i ar îngrijora-o pe
Elizabeth. Karen se sim]i dintr-o dat` extrem de ru[inat`. Cum putea fi
atât de egoist`? {i unde era mândria ei? Nu reu[ise cumva în ultimii doi
ani s` se conving` c` Nick nu merita? C`ci con[tiin]a ei era curat`. Îi
spusese adev`rul; c` în acea diminea]` îl întâlnise pentru prima oar` pe
Stephan Esse [i probabil nu se vor mai întâlni vreodat`. C` nu-l întâlnise
niciodat` pe faimosul lui prieten, artist [i protejat, Vincent Kayne, care
murise în acel accident de ma[in` cu autor necunoscut. Dar Nick n-o
crezuse...iar singura persoan` care i-ar fi putut confirma povestea nu
putea, nu îndr`znea...s-o fac`. Când coborî, fu mul]umit` s` afle c` Nick
luase deja micul dejun [i plecase în ora[ s`-i cumpere lui Elizabeth ni[te
plante pe care le dorea în mod special. Aproape terminase masa, singur`
în sufrageria uria[`, când Elizabeth intr` zâmbitoare [i o s`rut`.
– Te acompaniez la a doua cea[c` de cafea. Cred c` de azi înainte nu
76 JILL MURRAY
voi mai fi convins` s` iau micul dejun în pat. Sunt atâtea de f`cut!
F`cuse deja o list` cu activit`]i ce p`reau foarte importante; husele
canapelei [i ale fotoliilor din camera de zi erau prea învechite, perdelele
se destr`mau, tapetul se umezise într-un col], iar cureaua de la geamul
din dormitor se rupsese.
– Trebuie s` rezolv toate astea înainte de sosirea Lisei, zâmbi
Elizabeth. Fiica mea e atât de neatent` \ncât sigur se va lovi acolo.
Karen nu spuse nimic. Din pove[ti auzite în familie de-a lungul
timpului, se p`rea c` era adev`rat faptul c` Lisa nu putea sta prea mult
timp departe de necazuri. Dep`[ise cu mult num`rul c`z`turilor
obi[nuite de pe cal, î[i rupsese piciorul la schi, lovise ma[ina pe care o
primise de la tat`l ei când împlinise optsprezece ani, prima oar` când se
urcase la volan [i, judecând dup` necazurile din care o scosese Nick pe
când avea doar patru ani, era clar de ce Elizabeth fusese mereu atât de
grijulie. Cu toate astea, se pare c` se g`sea întotdeauna cineva care s-o
scoat` pe Lisa din nazuri, se gândi Karen cu am`r`ciune.
– De asta trebuie s` m` ocup în primul rând, spunea Elizabeth.
– Scuz`-m`, spuse Karen, am fost pu]in neatent`.
– Slav` Domnului c` nu sunt singura, râse Elizabeth cu poft`.
Spuneam c` trebuie s`-mi strâng lucrurile ca s` ne putem apuca s`
preg`tim camera pentru Lisa [i Clifford.
– Care camer`? A ta? se bâlbâi Karen.
– Da, m` mut în dormitorul mai mic de lâng` camera voastr`. Nick
probabil a uitat când mi-a preg`tit fosta camer`, dar e o problem` cu baia.
Nu putem s`-i l`s`m pe Lisa [i pe Clifford s` împart` baia cu Magda [i cu
Timsy. Pentru ei, sunt servitoare. Iar Lisei n-o s`-i plac` s` foloseasc` baia
veche de la al doilea etaj. Pe de alt` parte, n-a[ putea s` le pun pe Magda
[i pe Timsy s` tot urce sc`rile alea. A[a c` cea mai bun` solu]ie e ca Lisa
[i Clifford s` stea în camera mea, tu [i Nick în camera de oaspe]i, iar eu,
Magda [i Timsy o s` folosim dormitoarele mici [i baia comun`. A[a, nici
nu va trebui s` deschidem [i etajul cel`lalt. {i-n plus, nu mai am nevoie
de o garderob` acum [i...
– Nu! o întrerupse Karen. Nu mi-am dat seama...de ce nu pot sta în
camera noastr`? Nu m` deranjeaz` s` folosesc baia comun` [i sunt

convins` c` Nick nu va fi de acord cu mutatul tù din camera unde ai stat
întotdeauna. Nu, Elizabeth, ne mut`m noi, pentru a face totul mai u[or.
Dar Elizabeth nu era de acord.
– Nu, scumpo, nici nu m` gândesc s` v` las s` sta]i într-o camer` unde
nu e nici m`car chiuvet` [i-n plus n-a[ putea s`-l las pe Nick s` stea la
coad` la baie dup` trei femei.
– Nu cred c` va fi de acord cu planul tù, protest` în continuare
Karen.
– Nu, o întrerupse Elizabeth, zâmbind, cred c` Nick va în]elege c` e
cea mai bun` solu]ie...
În acel moment se auzi soneria urmat` de clinchetul unor voci vesele
[i apoi senza]ia c` era cotropit` sufrageria. Sosise Timsy. Numele se
asociase în mintea lui Karen cu o persoan` micu]` [i firav`. Timsy nu era
deloc a[a. Femeia care o strângea în bra]e pe Elizabeth era masiv`,
puternic` [i zgomotoas`. Avea p`rul alb, drept [i tìat scurt, cu obrajii
s`n`to[i de femeie trìt` la ]ar`, îmbr`cat` simplu. Cu siguran]`, niciun
copil ce trìse sub regimul lui Timsy nu îndr`znise s` nu se supun` acelei
voci de bariton [i gesturilor de comandant, se gândi Karen, în timp ce
Elizabeth o prezenta. Dar ochii alba[tri ai lui Timsy erau extrem de blânzi,
zâmbetul cald [i prietenos, iar strângerea de mân` nu se dovedi a unui
uria[, cum se a[teptase Karen. Magda se duse s` fac` un ceai, Elizabeth [i
Timsy se retraser` în camera de zi, iar Karen se scuz` [i disp`ru. Era clar
c` Elizabeth n-avea s` se apuce de nimic mai devreme de o or`, pân` nu
terminau de povestit. În felul `sta, avea timp s` fac` preg`tirile necesare
pentru a o scuti pe Elizabeth de înc` o mutare obositoare, decizie în care
sim]ea c` Nick o va sus]ine necondi]ionat. Camera r`m`sese exact a[a
cum o l`sase înainte s` coboare la mas`, a[a c` se apuc` de treab`. O or`
mai târziu, strânsese toate hainele ei [i pe ale lui Nick în valize, gata
pentru a fi transferate în alt` camer`. Tocmai se apucase de schimbatul
lenjeriilor, când Nick intr` f`r` s`-l aud`.
– Ce naiba faci?
– Nick! tres`ri ea, speriat`.
78 JILL MURRAY
Din doi pa[i, ajunse la ea [i o prinse cu putere de umeri.

– Ce înseamn` asta? Nu-mi spune c` n-ai de gând s`-]i ]ii promisiunea!
E[ti...
O scutura cu putere, f`r` s` asculte ce-i spunea. Karen se împinse în
pieptul lui:
– Nick! Ascult`-m`! Nu plec...las`-m` s`-]i explic!
Se opri pentru o clip`.
– Atunci, de ce împachetezi? Karen, am crezut c` am rezolvat asta!
Vrei s` strici totul?
Deodat`, Karen nu se mai împotrivi.
– Când o s` termini cu acuza]iile, o s`-]i spun.
Tonul ei reu[i s`-l fac` s` se relaxeze pu]in.
– Nu în]eleg, Karen. Despre ce e vorba? spuse el, ar`tând bagajele.
Îi explic` totul [i pe m`sur` ce f`cea asta, vedea în ochii lui cum
disp`rea mânia [i tulburarea, pentru a fi îns` înlocuite de un alt tip de
enervare. Îi d`du drumul [i spuse:
– Deci, asta era!
– Cred c` Elizabeth e ultimul membru al acestei familii care ar trebui
deranjat când abia am reu[it s` termin`m cu mutatul, adùg` ea,
mângâindu-[i umerii r`ni]i. Am fost sigur` c` o s` fii de acord cu mine.
– Bineîn]eles c` sunt, de[i în]eleg [i punctul ei de vedere, spuse el
încet. Dar nu te deranjeaz`? adùg` dup` un moment de gândire.
– S` renun] la luxul unei bì proprii? Nicidecum. Nici n-am avut a[a
ceva pân` s` ne c`s`torim, a[a c` n-o s`-i duc dorul, adùg` sec,
amintindu-[i baia destul de rudimentar` din copil`rie, cea în care
avuseser` mereu probleme cu apa cald`, transformând ritualul bìi într-o
activitate strict necesar`. Nick era încruntat.
– Problema e c` la Dellersbeck nu prea s-au f`cut moderniz`ri, în
niciun caz la standardele de azi. Hai s` vedem ce ne poate oferi. O lu`
înainte, apoi se opri [i se întoarse. Am uitat ceva...n-ai apucat s` vezi restul
casei, nu?
– Nu, nu înc`, spuse ea, terminând de înf`]at o pern` pe care o
arunc` pe pat, în timp ce Nick o a[tepta ner`bd`tor la u[`.
La primul etaj erau [ase dormitoare [i pe m`sur` ce Nick îi ar`ta casa,

Karen începu s`-i în]eleag` îngrijorarea lui Elizabeth. Erau dou`
dormitoare mari, care avuseser` antree proprii, ce fuseser` transformate
în timp în bì, dar celelalte dou` dormitoare duble erau prea mari [i
mirosea a mucegai în ele, nefiind utilizabile.
– Uit`-te la tapet! mormì Nick.
– Probabil ar`ta foarte bine când a fost pus, spuse Karen politicos,
privind hârtia decolorat` [i mobila masiv` victorian`. Mul]i încearc` s`
copieze modele ca `sta.
– Scute[te-m` de teoria modei, spuse Nick, privind dispre]uitor
mobila din lemn de mahon. Suntem în secolul dou`zeci. Trebuie s`
trìe[ti ca atare. Nu po]i întoarce timpul.
– Nu, spuse ea trist, con[tient` c` nu era singura situa]ie în care Nick
aplica aceast` concep]ie. Cel pu]in nu-[i mai f`cea iluzii. Se apropie de
fereastr`. Are o priveli[te minunat`, spuse.
– Da, mai frumoas` ca cea din fa]`. Hai s` vedem dac` putem
deschide geamurile.
Nick se întinse dup` încuietoarea geamului, iar ea se trase câ]iva pa[i
înapoi; fereastra ced` sub for]a degetelor lui, cu o ploaie de praf [i
buc`]ele de vopsea ce se desprinser` de pe toc. În clipa urm`toare, Karen
sim]i o durere ascu]it` în ochiul drept [i ]ip` f`r` s` vrea.
– Ce s-a întâmplat? o întreb` tìos.
– Nimic...mi-a intrat ceva în ochi. O prinse de umeri.
– Las`-m` s` v`d. Se supuse, aproape f`r` voia ei. Ochiul i se înro[ise:
– Am v`zut-o, nu te mi[ca.
Reu[i s` scoat` intrusul din ochi, folosindu-se de col]ul unei batiste.
– E mai bine?
– Da...cred c` da.
R`suflarea lui era cald`, înc` îi atingea b`rbia cu degetele [i-i sim]ea
corpul puternic aproape de al ei. Î[i [terse ochiul umezit [i respir` adânc
înainte de a se îndep`rta, îns` Nick o ]inu u[or de mân`.
– Karo, îmi pare rù c` m-am r`stit a[a mai devreme.
Îl privi surprins`.
80 JILL MURRAY
– Oh, nu mai conteaz`.

– Poate c` nu, dar...oft`, privirea îmblânzindu-i-se pentru o clip`. Îmi
dau seama c` nici ]ie nu ]i-e mai u[or. Serios vorbind, nici nu eram sigur
c` vei vrea s` vii cu mine aici...
– Nu prea mi-ai dat de ales, murmur` ea.
– E adev`rat. Dar n-ai cunoscut-o pe Elizabeth pentru mult timp [i
nu-]i po]i imagina cât de mult înseamn` pentru mine. Dac` ai [ti, cred c`
ai în]elege.
Karen se uit` în jos, nefiind în stare s`-l priveasc` în ochi f`r` s` se dea
de gol. {tia [i acum în]elegea, datorit` m`rturisirilor lui Elizabeth, dar
nimic din toate astea nu schimba rela]ia dintre ei doi. Nu trebuia s` uite
nicio clip` motivul pentru care o cùtase Nick, pentru a se putea ab]ine
s` nu-i priveasc` buzele, bra]ele, întreaga lui fiin]` dup` care trupul ei
tânjea. Nu trebuia decât s` se uite la el în felul acela...Îns` acest lucru nu
trebuia s` se întâmple. C`ci Nick ar fi f`cut-o, v`zuse asta în ochii lui când
surprinsese sclipirea dorin]ei, dar dac` s-ar fi întâmplat, dup` fericirea de
scurt` durat`, Nick [i-ar fi amintit...Ar fi alungat-o, s-ar fi dispre]uit pe sine
însu[i [i-ar fi urât-o pe ea...Sim]i un fior pe [ira spin`rii. Îi îndep`rt` încet
mâinile [i se întoarse cu spatele la el, privind pe fereastr`, încercând s`-[i
potoleasc` sl`biciunea. Înghi]i cu greutate de câteva ori înainte s` poat`
spune:
– Cred c` în]eleg [i...[i-]i mul]umesc pentru scuze.
Înc` aproape de umerii ei, Nick spuse încet:
– Când am intrat [i am v`zut valizele alea...am crezut...
– Da, ei bine, nu te îngrijora, îl întrerupse, f`r` s`-[i ia ochii de la
peisaj. N-o s`-mi încalc promisiunea. Era înc` tulbur`tor de aproape de
ea, a[a c` plec` de lâng` fereastr`. Arat`-mi [i restul casei. Acolo ce e?
– Vechea camer` a copiilor, unde ne f`ceam lec]iile [i acolo câteva
camere la mansard` unde st`teau servitorii pe vremuri. Vrei s` urci?
– Da, mai târziu. Care a fost camera ta?
– Oh, murmur` el, coborând de pe scar`, asta, spuse, deschizând o
u[` \n dreptul lui Karen. M` gândeam c` o poate folosi Timsy...dac`
Elizabeth n-are alt` idee.
Karen p`[i în camera ce purta înc` semnele tân`rului Nick, care trìse
acolo. A[a cum b`nuise era foarte simpl`. Era un divan cu câteva sertare
dedesubt, un birou înconjurat de rafturi, pe pere]i alte rafturi [i un dulap.
Pere]ii erau colora]i într-un verde-deschis, iar mocheta era de culoarea
algelor.
– Tu ai f`cut toate astea? îl întreb`.
– Da, spuse, zâmbind [i rupând un afi[ de pe un perete. Nu cred c`
Timsy l-ar aprecia.
Karen r`sfira cu degetele casetele audio vechi, apoi z`ri o plac` de
lemn în spatele divanului. La baza acelei pl`ci era o mic` poli]` pe care
st`tea un mic ciocan dintr-un lemn frumos finisat.
– Ce e aia? întreb` curioas`.
– Oh...Nick ridic` din umeri. Am f`cut asta cu ani în urm`, când
aveam vreo treisprezece ani. Perechea lui e de partea cealalt` a peretelui,
în camera Lisei. Cred c` a fost ciocanul unui adjudec`tor...le-am g`sit în
mansard`, acum mult timp...habar n-am de unde au venit.
– Sunt ni[te ornamente ciudate, nu?
– Lisa obi[nuia s` aib` ni[te co[maruri îngrozitoare...se trezea pe la
trei noaptea. Câteodat` plângea...A[a c` într-o zi mi-a venit ideea asta.
I-am spus s` bat` de trei ori, eu o s` m` trezesc [i o s` fac acela[i lucru,
iar ea o s` [tie c` totul e bine. De-a lungul timpului am ajuns s` batem în
ritmul unor melodii, iar a doua zi diminea]` îmi spunea c` a recunoscut
melodia [i eu la rândul meu pe a ei. Nick puse ciocanul la loc pe poli]`.
Prostii de-ale copiilor, dar erau utile când era speriat`, iar în timp i-au
trecut spaimele. Dar nu m-a l`sat niciodat` s` le dau jos.
Karen nu spuse nimic; c`zuse pe gânduri, întristat`, dar se for]` s`-l
întrebe vesel`:
– {i bubuiturile astea din miez de noapte nu-i deranjau pe ceilal]i?
– Nu cred. Camerele astea sunt în spatele casei, iar pere]ii sunt destul
de gro[i. Cred c` Elizabeth era atât de mul]umit` c` Lisa se calma cumva
[i se lini[tea, c`p`tând încredere, c` puteam organiza o adev`rat`
orchestr` cât` vreme func]iona. F`cu o pauz`, privind în dep`rtare. N-o
s` uit niciodat` primul meu contact cu acele co[maruri ale Lisei...au
82 JILL MURRAY
început când avea în jur de [apte ani. Visa c` era prins` în mijlocul unui
foc, se trezea ]ipând [i fugea în camera p`rin]ilor ei, plângând [i spunând
c` înc` încerca s` sting` fl`c`rile de pe rochi]a de noapte. Dup` ce se
trezea a[a, trebuia s` st`m ore întregi lâng` patul ei ca s` poat` adormi la
loc. Nick ie[i s-o conduc` în celalalt` camer`, pe vremuri a Lisei, acum a
Magdei, iar Karen îl urm`. Cunoscuse [i ea teama provocat` de
co[maruri, dar nu de o asemenea gravitate. Se opri în pragul u[ii, privind
camera frumos aranjat` [i realiz` c` nu mai avea niciun semn al trecerii
Lisei pe acolo, cu excep]ia poli]ei de pe perete.
– Oricum, dac` Timsy sau Magda au co[maruri, acum au [i leacul la
îndemân`, adùg` Nick, redevenind sarcastic.
Dar Karen nu putea zâmbi. Trìa o mic` fantezie: s` doarm` în acel
pat îngust în vreme ce Nick ar fi fost de partea cealalt`, transmi]ându-[i
mesaje prin perete, poate de dragoste...Aceast` poveste îi oferise o
imagine a afec]iunii ascunse adânc în sufletul lui Nick, în ciuda
cicatricelor pe care le l`saser` experien]ele trìte în copil`rie. Oricât ar fi
încercat, nu-[i putea alunga sentimentul de am`r`ciune. De ce totul se
întorcea mereu la Lisa?
Capitolul 7
Pe de o parte, Karen fu norocoas` s` aib` o zi atât de înc`rcat`, lucru

care nu-i permitea s` se mai gândeasc` la propriile probleme. Cei pe care
Nick îi angajase s` cure]e camerele anun]aser` c` nu pot ajunge decât
lunea viitoare, a[a c` foarte multe c`zur` în spinarea lui Karen. Totu[i,
Nick nu era genul care s` spun` c` munca din cas` nu e pentru b`rba]i,
a[a c` au lucrat cot la cot pentru a cur`]a dormitorul [i a rearanja mobila.
Vechea camer` a Lisei era deja gata pentru Magda [i nu mai dura mult
pân` o preg`teau [i pe cea a lui Timsy, care dup` sesiunea de pove[ti cu
Elizabeth din camera de zi, ie[ise în gr`din` cu vechea ei prieten` [i fost`
st`pân`. Nick le vedea pe geam în timp ce repara o galerie. Se încrunt` [i
se cl`tin` pu]in pe scar`.
– Sper s` nu r`ceasc`, mormì el dup` care exclam`. Ce Dumnezeu!
Acum s-a a[ezat în genunchi ca s` smulg` buruienile!
Karen opri aspiratorul [i se apropie de geam. Elizabeth se apucase
voinice[te de plivit zona din jurul tufelor de trandafiri de la cap`tul aleii.
Timsy st`tea lâng` ea, oferindu-i sfaturi. Nick nu mai spuse nimic, apoi se
uit` la Karen.
– Îmi promi]i ceva, Karo?
– Dac` pot, murmur` ea, înc` nesigur` de felul în care se purtase în
ultimele ore.
– {tiu c` lui Elizabeth nu-i place s-o d`d`cesc, dar nu pot s` nu fiu
îngrijorat pentru ea. Po]i încerca s` ai grij` s` nu se extenueze f`când cine
84 JILL MURRAY
[tie ce cât sunt plecat?

– Bineîn]eles, nici nu trebuia s` m` rogi. Dar crezi c` e o solu]ie bun`?
Adic`, nu vrem s-o facem s` cread` c` n-are niciun pic de libertate, adùg`
Karen, prinzând curaj. În definitiv, ea [tie cel mai bine cum se simte [i cât
suport`. Cred c` trebuie s` în]elegi asta, Nick, pentru c` altfel ri[ti s`-i
sl`be[ti încrederea [i curajul în for]ele proprii.
Nick oft`.
– A vorbit cu tine, nu-i a[a?
– Da.
– M` gândeam eu, mai spuse el, coborând de pe scar`. N-o s` te for]ez
s`-mi poveste[ti ce-]i spune, dar ]ine minte un lucru, Karo, m` bazez pe
tine.
Se sim]ea o u[oar` avertizare în glasul lui, dar [i în privire. Aceea[i
avertizare o sim]i [i în diminea]a urm`toare, când Nick se preg`tea de
plecare. Î[i luase la revedere de la Elizabeth, apoi se întoarse spre Karen,
care sim]i deodat` cât era de încordat` [i tulburat`, [tiind c` sub privirea
cercet`toare a lui Elizabeth [i a lui Timsy, Nick trebuia s`-i ia la revedere
[i de la ea într-un mod c`lduros. Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, î[i lu`
servieta, apoi pe ea de bra] [i o duse pân` la ma[in`.
– Sper s` nu ui]i ce te-am rugat, [opti el.
– Încearc` s` nu-]i faci prea multe griji, spuse ea.
– Te sun disear`, mai spuse Nick, se vor a[tepta s` fac asta. {i se mai
a[teapt` [i la asta...se aplec` pu]in spre ea, trâgând-o mai aproape [i o
s`rut` profund [i f`r` grab`.
Î[i d`du silin]a s` nu se lase ame]it` de parfumul pielii lui [i de c`ldura
corpului lipit de al ei. Când o eliber`, î[i fix` privirea pe nodul de la
cravat`.
– Stai lini[tit, o s` avem grij` de Elizabeth.
Nick arunc` servieta în ma[in` .
– O s` m` întorc mar]i, mai spuse [i se urc` la volan.
În urm`toarea clip` se îndep`rta, iar Karen privi ma[ina pân` ce
disp`ru la orizont. În clipa în care p`[i în hol se sim]i singur`, iar
sentimentul provocat de plecarea lui Nick o urm`ri toat` ziua. Încerc`
s`-[i spun` c` în sfâr[it se putea relaxa, pentru c` avea câteva zile în care
se putea obi[nui cu împrejurimile f`r` a mai fi tulburat` de tensiunea
provocat` de prezen]a lui Nick. Îns` o parte din ea [i-ar fi dorit s` nu fi
plecat, cel pu]in s` fi a[teptat sosirea Lisei, pentru a nu fi singur` la prima
întâlnire dup` doi ani cu aceasta. Karen încerc` s` se calmeze, dar pe
m`sur` ce se apropia dup`-amiaza de vineri, era tot mai tensionat`. Î[i
spuse c` n-avea de ce s` fie atât de îngrozit` de aceast` întâlnire cu fiica
lui Elizabeth; Lisa nu cuno[tea ruptura ce se petrecuse în c`snicia fratelui
ei vitreg [i chiar dac` ar fi [tiut, era pu]in probabil s`-i dezv`luie totul
mamei ei. Oricare ar fi fost defectele Lisei, lipsa dragostei [i respectului
fa]` de mama ei nu se aflau printre ele. O adora pe Elizabeth [i ultimul
lucru pe care [i l-ar fi dorit era s`-i fac` rù. {i cu toate c` Nick nu spusese
nimic, era posibil s` i se fi destìnuit Lisei [i s`-i fi cerut s` fie discret`. A[a
încerca biata Karen s` se îmb`rb`teze, în ciuda mâinilor reci [i a faptului
c` tremura din cap pân`-n picioare când Mercedesul alb parc` în fa]a
casei, pu]in dup` [ase, vineri dup`-amiaz`. So]ul Lisei coborî primul. Cliff
era înalt, slab, cu p`r blond-deschis [i o figur` prietenoas`. Îi deschise
portiera so]iei lui, care ie[i cu bra]ele deschise, încercând parc` s`
cuprind` întreaga cas`.
– M`mico! strig` ea. {i Timsy! Oh, dragele mele!
Era la fel de frumoas` ca întotdeauna. Înalt`, supl` [i gra]ioas`; purta
un costum ro[u de lân`, cu un pulover alb, cu guler rotund. Cizme albe
din piele de c`prioar`, m`nu[i albe asortate [i o toc` ro[ie de piele peste
p`rul scurt blond. Totul era purtat cu gra]ia unui fotomodel. Karen
tres`rise în primul moment, c`ci o recunoscuse cu greu pe Lisa. Nu c`
s-ar fi schimbat prea mult \n ultimii doi ani, c`ci nimic nu-i tr`da cei
dou`zeci [i [apte de ani pe care-i avea, cu toate astea, ceva se modificase.
Pân` în urm` cu doi ani Lisa avusese aproape aceea[i culoare de p`r ca [i
ea-[aten-închis, [i-l purta lung peste umerii micu]i. Acum era un
blond-deschis, scurt, [i-i încadra fa]a foarte frumos, schimbând-o îns`
complet.
– Salut, Karo! Ce bine-mi pare s` te rev`d! spuse Lisa, îmbr`]i[ând-o.
Ajunsesem s` ne întreb`m dac` nu cumva te-ai pierdut prin jungl`, nu-i
86 JILL MURRAY
a[a, dragule? mai spuse, râzând cu poft`. Clifford zâmbi u[or. Era un
b`rbat rezervat, aproape sobru, iar Karen g`sise c` era extrem de dificil
de purtat cu el o discu]ie în rarele ocazii în care se întâlniser` în trecut.
Cu toate c` putea vorbi ore în [ir despre subiecte care-l interesau, nu
puteai sta pur [i simplu la taifas cu el. Acum, când îl revedea, Karen se
întreb`, a[a cum o mai f`cuse de multe ori în trecut, ce-i lega pe cei doi,
pe Lisa de Clifford. Chimie, presupuse ea, ridicând din umeri [i
renun]ând la astfel de întreb`ri. Intrar` în holul primitor [i c`lduros, iar
Lisa alerg` la [emineu, unde focul era aprins numai în anumite ocazii,
exclamând fericit`:
– Oh, ce m` bucur c` Percy e înc` aici!
Percy era o armur`, destul de fioroas`, ce st`tea lâng` [emineu,
privind amenin]`tor spre intrare.
– Î]i aminte[ti când m-am ascuns aici ca s`-l sperii pe Nick [i s-a
pr`bu[it totul peste mine de nu mai puteam ie[i? chicoti Lisa.
– Cum s` nu, râse cu poft` Timsy. Bietul tù tat` a venit în fug`,
crezând c` se pr`bu[ea casa.
– {i ne-am chinuit to]i patru s` te descarcer`m, spuse [i Elizabeth,
vesel. {i acum mai sunt zgârieturile pe perete.
– Iar Nick mi-a spus c` meritam s` r`mân prizonier` acolo tot restul
vie]ii! mai spuse Lisa, zâmbind. C` veni vorba de el, unde e Nick?
– A fost nevoit s` se întoarc` la Londra, spuse Karen, v`zând c` ceilal]i
evitau r`spunsul.
– La Londra? Pân` când? întreb` Lisa intrigat`, uitându-se la Karen de
parc` ea ar fi fost vinovat` pentru asta. Cum îndr`zne[te s` lipseasc` de
acas` când vin eu?
– A crezut c` vii la începutul s`pt`mânii, o întrerupse Elizabeth. Se
întoarce mar]i, nu-i a[a? adùg` ea privind-o pe Karen.
– Da, spuse repede Karen. N-ar trebui s`-l ajut`m pe Clifford cu
bagajele?
– Nu...e un b`rbat puternic. Nici n-avem foarte multe, adùg` Lisa
nep`s`toare. Oricum Cliff va sta aici numai în weekend.
În ciuda acestor garan]ii, Karen era sceptic`. Se uit` pe geam [i-l v`zu
pe bietul Clifford înc`rcat cu dou` geamantane mari. Lâng` ma[in` mai

a[teptau înc` multe alte lucruri-tot felul de cutii, pungi, co[uri [i ceea ce
p`rea a fi o valiz` mobil` pentru machiaj. Karen se repezi afar` [i lu`
câteva obiecte, dar fu oprit` de Cliff, care se întorcea.
– E foarte dr`gu] din partea ta, dar te rog, las`-le.
– Dar oricum trebuie s` v` ar`t camera în care o s` sta]i [i n-are rost
s` urc f`r` s` duc nimic, îi spuse ea, luând-o înainte pe sc`ri.
– A[a e, o sprijini Timsy, care luase parte la scen`.
Clifford se strâmb`. Când ajunse la etaj, se aplec` peste balustrad` [i
strig`:
– Lisa, ar trebui s`-]i aduci restul lucrurilor. Mi se pare c` a început s`
plou`.
Comanda sunase destul de binevoitor, dar Karen sim]i c` era
nemul]umit. Se p`rea c` [i Lisa observase asta, c`ci ie[i imediat afar` [i se
\ntoarse cu restul lucrurilor.
– Nu plou`, spuse ea pe un ton acuzator. Unde sunte]i?
– Aici, spuse Karen, ie[ind din camer`.
– Oh, ce bine! murmur` vesel Lisa, zburdând prin dormitorul pe
care-l cedase Karen. Întotdeauna mi-am dorit s` dorm aici, dar n-a fost
gata pân` am plecat de acas`, iar pe urm` am închiriat casa.
– Scumpo, trebuia s` facem locul s` arate ceva mai bine ca s`
justific`m suma colosal` pe care o sugerase agentul imobiliar, se auzi
glasul lui Elizabeth, care le urmase la etaj. Se sprijini de dulap, încercând
s`-[i recapete suflul [i-i zâmbi fiicei ei. Dar arat` bine, nu?
– Minunat, dar eu am ales culorile [i mobila din baie, î]i aminte[ti?
spuse Lisa, dup` ce-[i cercet` imaginea în oglind`, preg`tit` apoi s`
coboare ca s` revad` [i restul casei. Uite, Cliff, îl strig` ea de pe hol. Asta
e fosta mea camer`. Doamne, uitasem cât de mic` era!
Se înghesuir` to]i în pragul u[ii, urm`rind-o pe Lisa care se învârtea
prin camer`.
– Oh, e înc` aici! spuse ea, îngenunchind lâng` poli]a pe care st`tea
cioc`nelul. Asculta]i, spuse ea, cu privirea nostalgic`, bâtând în pl`cu]a de
lemn, `sta era codul nostru secret. Nick [i cu mine comunicam
88 JILL MURRAY
folosindu-ne de asta în miezul nop]ii. Nick a avut întotdeauna idei

grozave.
– Nu crezi c` e[ti prea mare pentru astfel de prostii, scumpo? o
întreb` Timsy, mângâind-o pe cap.
Lisa se ridic` [i o clip` privirea i se intersect` cu cea a lui Karen.
– Sunt anumite prostii pentru care nu e[ti suficient de matur
niciodat`, dar nu cred c` Timsy e de acord cu asta, nu-i a[a, b`trânico?
murmur` ea, îmbr`]i[ându-[i b`trâna doic` [i ie[ind din camer` la fel de
repede cum intrase. Cred c` trebuie s` m` apuc de despachetat.
Timsy coborî la parter, anun]ând c` trebuie s`-i dea o mân` de ajutor
Magdei pentru cin`. Elizabeth o întreb` pe Lisa dac` mai avea nevoie de
ceva, apoi se retrase în camera ei pentru a se schimba înainte de mas`. O
clip`, Clifford r`mase nemi[cat, apoi plec`; înainte de asta îns`, Karen îi
z`ri expresia ochilor. V`zuse aceea[i privire atunci când Lisa î[i amintea
lucruri din copil`ria ei. O privire plin` de disperare [i întunecat`, plin` de
suspiciuni...
***
Pentru Karen nu fu un weekend u[or. La o prim` vedere p`rea o
simpl` reuniune familial` care s`rb`torea întoarcerea lui Elizabeth la
Dellersbeck. Lisa str`lucea de fericire, bucurându-se de afec]iunea pe care
i-o acordau mama ei [i Timsy, iar Clifford sc`pase oarecum de rigiditatea
atât de vizibil` în seara când sosiser` acolo. Aproape imperceptibil, Timsy
preluase conducerea, p`rând s` fie tot timpul acolo când Elizabeth avea
vreo problem`. Acest lucru fusese o u[urare sufleteasc` pentru Karen pe
care i-o [i raport` lui Nick, la urm`torul telefon de sâmb`t` seara.
– Bun, spuse el. To]i ceilal]i sunt bine?
– Da. Apoi, dup` o clip` de ezitare, adùg`: Lisa a p`rut foarte
dezam`git` c` n-ai fost aici s-o întâmpini.
– Oh, n-am avut timp s-o anun]. E pe-acolo?
– Nu, ea [i Clifford au plecat la Longdale la un restaurant.
– Lisa s-a plictisit deja?
– Nu cred. Pare foarte fericit` s` fie acas`.
– Foarte bine. Atunci am încheiat raportul pe seara asta. Ne vedem
mar]i.
Asta a fost tot. Karen închise. Sentimentele ei nu-l interesau...iar la
telefon nu trebuia s` se prefac`, se gândi trist`. A[a c` ar fi fost o prostie
din partea ei s` se a[tepte la asta, nu? În diminea]a zilei de duminic`,
vremea se schimb`. Ploaia [i vântul nu-[i d`deau întâietate [i amândou`
aduceau cu ele frigul de nord-est. În ciuda acestui lucru, Elizabeth insist`
s` mearg` cu to]ii la biseric`, jurând c` nimic n-o va ]ine departe de
biseric` în prima duminic` petrecut` la Dellersbeck dup` atâ]ia ani. Acolo
se c`s`torise cu James, tot acolo fusese botezat` Lisa, iar Nick se
împ`rt`[ise pentru prima dat` [i tot acolo se ]inuse [i c`s`toria Lisei.
Întâlni vechi prieteni [i primi o mul]ime de invita]ii.
– Am auzit c` te-ai întors...oh, so]ia mea o s` fie atât de dezam`git` c`
nu te-a v`zut. A trebuit s` plece la York vineri s` aib` grij` de o rud`
bolnav`, îi spuse preotul, strângându-i cu mult` c`ldur` mâinile. Dar nu
te gr`be[ti s` te întorci la Londra, nu-i a[a?
– Nu, sunt foarte fericit` c` sunt din nou acas`, spuse Elizabeth, apoi
o prezent` pe Karen, îl invit` pe preot s` vin` împreun` cu so]ia la mas`,
accept` o invita]ie la cin` la o anume Major Carson, care era înso]it` de
un neam] cu figur` didactic` – domnul Lindner – înainte s` fie convins`
s` se întoarc` la ma[in`.
– Tipul `la neam] pare s-o fi pl`cut pe mama ta, nu-i a[a? remarc` în
acea dup`-amiaz` Clifford, dup` ce Elizabeth se retr`sese în camera ei s`
se odihneasc` o or`. I-au lucit ochii când Major Carson a invitat-o la cin`.
– Serios? Lisa se încrunt`. Nu cred c` mama ar fi trebuit s` accepte s`
fac` toate acele lucruri. Cineva trebuia s-o opreasc`.
– Nu [tiu cine ar fi putut, murmur` Cliff.
– Nick...dac` ar fi fost aici.
Cliff arunc` ziarul pe mas`.
– Serios, Lisa, cum poate cineva s` fac` un adult s` se r`zgândeasc`?
{i-apoi, de ce n-ar putea mama ta s`-[i viziteze prietenii? Nu e invalid`!
– Dar va fi, [opti Lisa, privind pic`turile de ploaie ce se scurgeau pe
geam. Nu din cauza asta e aici? Nu din cauza asta suntem cu to]ii aici?
Clifford cl`tin` încet din cap [i oft`. Karen nu reu[i s` g`seasc` un
90 JILL MURRAY
r`spuns, iar Lisa se uit` în continuare pe geam îmbufnat`.

– Karen, o întreb` Lisa câteva clipe mai târziu, crezi c` o s` moar`?
Întrebarea o l`s` pe Karen f`r` cuvinte.
– N...nu [tiu, se bâlbâi ea. Sper [i m` rog s` nu fie a[a.
– Eu n-am crezut asta, nici când am auzit diagnosticul medicilor.
Vocea Lisei era foarte sc`zut`. Dar acum mi-e fric`. Acum cred.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu...bomb`ni Clifford, scos din
s`rite. Chiar trebuie s` fii atât de macabr`, Lisa?
– Dar e adev`rat.
– Nu [tii cu siguran]`! continu` Clifford, f`cându-[i so]ia s` se uite la
el. Ascult`-m`, Lisa. Nimic nu e sigur pân` nu se întâmpl` cu adev`rat. {i
înc` nu s-a întâmplat nimic. Trebuie s` ]ii minte asta. E tot ce putem face.
Vrei ceva de bùt?
– Nu, mul]umesc.
– Tu, Karen?
– Nu, mul]umesc.
– Eu m` duc s`-mi prepar ceva.
Ie[i din camer`, iar în urma lui Lisa r`mase nemi[cat`, ar`tând ca o
fantom`. Karen se alarm`, v`zând-o cât era de palid` [i se ridic` repede.
– Te sim]i bine...?
Lisa tres`ri [i p`ru s`-[i revin`.
– Da, sunt bine. Nu m` lua în seam`, spuse, revenind la atitudinea
obi[nuit`. Cred c`...vreau totu[i ceva de bùt.
Acestea fiind spuse, ie[i repede din camer`. Nu era prima oar` când
Karen realiza c` Lisa se ferea s` r`mân` singur` cu ea \n camer`. De fapt,
Lisa p`rea s-o evite, ca [i cum s-ar fi temut...Se a[ez` la loc în fotoliul de
lâng` [emineu [i privi fl`c`rile vesele. Sigur se în[ela. Nu era posibil ca
Lisa s-o evite în mod inten]ionat. Trebuie s` fi fost vorba doar de simple
coinciden]e. Dar în mai pu]in de o zi Karen realiz` c` nu-[i imaginase
nimic. R`m`seser` singure în înc` dou` ocazii [i \n ambele cazuri Lisa se
scuzase, spunând c` are treab` în alt` parte. Era clar c` Lisa o evita. Karen
oft` [i hot`rî s` nu se mai gândeasc` la asta. În definitiv, înc` de la prima
lor întâlnire, Karen sim]ise o barier` care le împiedica s` devine prea
apropiate. Lisa putea fi foarte dulce [i vesel` când era nevoie [i juca
acelea[i c`r]i când avea nevoie de ceva, dar nu se apropia cu adev`rat de
nicio alt` femeie. Ea avea doar prieteni b`rba]i, care o adorau. În ceea ce
o privea pe Elizabeth, Lisa era feble]ea ei; nu-i g`sea niciun defect [i
probabil din cauza faptului c` n-a mai putut avea al]ii copii, Lisa era
lumina ochilor ei. Karen aflase de la Nick c` atunci când o n`scuse,
Elizabeth fusese cât pe ce s` moar` [i tot atunci aflaser` Elizabeth [i James
c` fiul pe care [i-l doreau atât de mult n-avea s` mai vin`...pân` în ziua
când primiser` în casa [i în inimile lor un biet bìe]el nenorocit. Pentru
prima dat` Karen se întreb` cum îl privise copilul-Lisa pe bìe]elul ciudat
care ap`ruse brusc \n lumea ei. Oare îl dispre]uise din cauza faptului c`
acum trebuia s` împart` iubirea [i favorurile care se îndreptaser` pân` \n
acel moment doar c`tre ea? Orice ar fi gândit capricioasa Lisa de atunci,
deascoperise curând în Nick o nou` persoan` preg`tit` s-o r`sfe]e [i s-o
protejeze. Chiar [i înainte de nunt`, care fusese ]inut` cu pu]in timp
înainte de a ei cu Nick, avusese din nou o problem` pentru care avusese
nevoie de ajutorul lui Nick, ajutor pe care nu i-l putea cere so]ului ei.
Privind în urm` la acele câteva luni scurse, Karen î[i aminti de momente
destul de dese când ap`rea din senin: ca s`-mi r`pesc fratele pentru o
vreme, cum spunea ea, ag`]ându-se de p`rerile [i de judecata lui ca [i
cum ar fi fost infailibile. La rândul lui, Nick o tratase întotdeauna cu mult`
c`ldur` [i fusese foarte protector, ca [i cum n-ar fi fost niciodat` decât
fratele ei adev`rat. {i totu[i...Oare sentimentele Lisei pentru Nick erau
mai profunde? Un sentiment pe care nu-l putea recunoa[te nici fa]` de ea
îns`[i? O trecu un fior pe [ira spin`rii. Dar nu, nu putea fi posibil a[a ceva.
Încerc`, disperat`, s` uite de aceast` teorie conform c`reia în adâncul
sufletului ei, Lisa nutrea pentru Nick o dragoste diferit` de cea a unei
surori. Dar nu reu[i s` scape de acea idee nebuneasc`. Totu[i, era
într-adev`r o idee nebuneasc`? Nu exista o leg`tur` de sânge care s`
împiedice o astfel de rela]ie. {i dac` era adev`rat, asta ar fi explicat multe
dintre lucrurile care o uimiser` pe Karen în zilelele acelea triste din urm`
cu doi ani...Dar Nick? Oare el luase vreodat` în considerare un astfel de
sentiment din partea Lisei? Karen tremur` din nou; totu[i, ceva în sinea
92 JILL MURRAY
ei îi spunea c` orice ar fi sim]it Lisa, nu se reflecta [i în sufletul lui Nick.

Pentru c` el o iubise cu adev`rat pe Karen, suficient de mult cât s` se
însoare cu ea, chiar dac` acea iubire nu durase mult. Karen fu adus` la
realitate de zgomotul produs de un bu[tean ce c`zuse în [emineu,
aruncând câteva buc`]i de c`rbune încins pe covor. Se repezi s` le adune
[i s` le arunce în foc. Concentrat` la ce f`cea, nu auzi u[a [i tres`ri speriat`
la auzul vocii lui Timsy.
– Slav` Domnului c` mai e cineva în cas`. Ai idee unde a[ putea g`si
ni[te aspirine?
– Nu...dar am eu câteva sus, murmur` Karen absent`, apoi o privi
u[or alarmat` pe Timsy. Te doare capul, Timsy?
– Nu, dar mi-e team` c` doamna Radcliffe a r`cit rù.
Karen p`li.
– Oh, nu! Când ai...?
– Acum. Credeam c` nu mai e nimeni aici; Magda e în vizit` la Jessie
Collins, iar Lisa [i so]ul ei sunt pleca]i la York, pentru ca Lisa s` poat`
închiria o ma[in` pe care s-o foloseasc` în lipsa lui Cliff. Nu vrea s`
r`mân` sechestrat` aici, dac` st`pânul Nick va lipsi în felul acesta tot
timpul. {i era atâta lini[te în cas`, \ncât am crezut c` ai plecat [i tu. {i cum
era aproape patru, m-am gândit s`-i duc sus ceaiul doamnei Radcliffe.
Timsy se opri [i r`sufl` din greu. Am g`sit-o cu febr` puternic` [i aproape
f`r` voce. {tii, continu` femeia, mi s-a p`rut pu]in r`gu[it` la micul dejun,
dar n-a vrut s` ia nimic, a zis c` se simte bine.
– {i la prânz a fost destul de t`cut`, [opti Karen gânditoare. M` duc
[i aduc imediat aspirinele alea. S` i le duc eu?
– Nu, adu-mi-le mie...sunt în buc`t`rie.
Karen urc` repede sc`rile, cùtând flaconul, pe care-l scoase din
geant` bucuroas` c` mai erau suficiente tablete în el. Coborî în buc`t`rie
[i o g`si pe Timsy, cùtând ceva.
– Vreau s`-i fac o limonad` cald`. Luat cu aspirin`, e cel mai bun
remediu pentru sc`derea febrei...dar n-am g`sit decât o l`mâie, la naiba!
Asta nu-mi ajunge.
– G`sesc l`mâi în sat? o întreb` Karen.
– Cred c` da. Vrei s` te duci tu pentru mine?

– Sigur c` da. Apoi ezit`. N-ar trebui s` chem`m un doctor?
Timsy se încrunt`.
– O s` se enerveze, dac` facem asta. S-o mai l`s`m pu]in, s` vedem
cum se simte pân` mâine. Vrei s` iei [i un pachet cu orz?
Nu foarte încântat`, Karen se îmbr`c`, î[i lu` geant` [i peste zece
minute intr` în singurul magazin din Dellersbeck, care func]iona în
acela[i timp [i ca po[t`, [i unde se g`seau de toate: începând cu petrol [i
terminând cu legume [i mâncare pentru animale de cas`. Cump`r`
ultimele patru l`mâi pe care le aveau, pachetul de orz, [i adùg` [i o
bùtur` energizant`. Când ajunse înapoi acas`, Timsy preg`ti bùtura din
l`mâi [i urcar` împreun` în camera lui Elizabeth, pe care reu[ise între
timp s-o conving` s` se schimbe [i s` urce în pat, unde o [i g`sir` acum,
înf`[urat` într-un [al roz de lâni]`. Încerc` s`-i zâmbeasc` lui Karen, dar
avea într-adev`r vocea pierdut`, iar obrajii îi ardeau.
– Ai r`cit din cauz` c` nu mai terminai de vorbit în fa]a bisericii, ieri,
spuse Timsy tìos. B`tea vântul [i mai era [i ploaia aia rece.
Elizabeth se sprijini obosit` de perne.
– O s`-mi treac` pân` diminea]`.
Karen nu era atât de sigur`. Îi lu` temperatura [i verific` pulsul,
privindu-[i ceasul.
– Faci asta ca un adev`rat profesionist, [opti Elizabeth. Nu [tiam c`
e[ti infirmier`.
– Nu sunt, dar mama a fost [i m-a înv`]at câte ceva. Cred c` ai
temperatur`, Elizabeth. Te doare în gât?
– Pu]in, recunoscu Elizabeth. Dar nu e nimic grav.
– Vreau s` te vad` un doctor, suger` Karen [i adùg`, dup` o clip` de
ezitare: m`car pentru a nu-l înfuria [i mai rù pe Nick.
Elizabeth ced` în fa]a acestui argument, iar doctorul ajunse pu]in
dup` ora [ase. Era un b`rbat mai în vârst` [i conform spuselor lui Timsy
era foarte iubit în sat. Ap`ru ca [i cum ar fi venit în vizit` la un prieten,
schimb` câteva vorbe cu Elizabeth, apoi o lu` cu el pe Karen la dispensar
pentru a-i da pastilele. Pe când se preg`tea s` plece, cl`tin` u[or din cap
94 JILL MURRAY
la rug`mintea din ochii ei.

– Nu [tiu când, drag`. Abia am primit fi[a ei medical`, spuse,
deschizându-i u[a. Pastilele pe care ]i le-am dat o s-o ajute s` treac` peste
r`ceala asta, iar eu o s` trec din nou mâine pe acolo s-o v`d. Dar din alt
punct de vedere...nu putem decât s` avem mult` grij` de ea. Noapte
bun`, drag`.
La masa de sear` fur` cu to]ii extrem de t`cu]i, cu toate c` Magda se
întrecuse pe sine în preg`tirea cinei. Veselia de care d`duse Elizabeth
dovad` în primele zile îi am`gise pe to]i, oferindu-le un anume sentiment
de siguran]`. Acum c` trecuse acea veselie, asupra tuturor plutea teama.
Cu toate c` se întorsese vesel`, la volanul unui Saab ro[u, Lisa ascultase
cutremurat` ve[tile.
– Dar se sim]ea bine de diminea]`...m-a rugat s`-i cump`r ni[te
semin]e [i o bucat` de creton ca s` schimbe husele de la pernu]ele de la
etaj, mai spusese Lisa înainte de a l`sa pachetele în hol [i a se repezi în
camera mamei ei. Tot restul serii [i-l petrecu între camera de zi [i
dormitorul lui Elizabeth, pân` când Cliff exclamase, exasperat:
– Pentru numele lui Dumnezeu, scumpo, fie stai lâng` patul mamei
tale, fie stai aici cu noi [i o la[i s` doarm`, dar nu po]i continua în felul
`sta pentru c` o s`-i agravezi starea.
Cu toate c` era deprimat` [i extrem de irascibil`, reu[i s-o conving` s`
r`mân` cu ei [i s` joace c`r]i cu Magda [i Karen. Pe la zece întrerupser`
jocul; Clifford voia s` plece devreme a doua zi diminea]` [i trebuia s` se
preg`teasc`. Magda se duse la buc`t`rie s` prepare o mic` gustare, în
speran]a c` Elizabeth va mânca ceva. Luând în considerare num`rul mare
de persoane care se agitau în jurul lui Elizabeth, Karen nu prea avea ce
face, a[a c` se hot`rî s` se culce [i ea mai devreme. Avu parte, îns`, de un
somn agitat [i când tres`ri din somn, v`zând c` începuse s` se lumineze,
r`sufl` u[urat`. Se auzir` ceva zgomote prin cas`, apoi cel f`cut de o
ma[in` care demara [i [tiu c` plecase Clifford. R`mase o vreme întins` în
pat, apoi se ridic` [i se îndrept` zgribulit` spre baie, întrebându-se cum
se mai sim]ea Elizabeth [i con[tientizând din ce în ce mai mult c` azi se
întorcea Nick. Pe la cinci, a[a-i spusese la telefon. Karen r`mase o vreme
cu fa]a umed`, privindu-se în oglind`: toat` fiin]a ei tr`da imediat cea mai
simpl` evocare a lui Nick. Se retrase nervoas` din fa]a oglinzii [i-[i scoase
halatul; cu siguran]`, se va înfuria c` nu-i spusese de r`ceala lui Elizabeth
în seara precedent`. Dar se gândise c` n-avea rost s`-l îngrijoreze, iar în
adâncul sufletului spera ca pân` s` ajung` el, starea lui Elizabeth s` se
îmbun`t`]easc`. Când ie[i din baie d`du nas în nas cu Magda.
– Cum se simte? o întreb` ner`bd`toare.
Magda ridic` dou` degete încruci[ate.
– A avut o noapte destul de bun` [i crede c` poate mânca pu]in`
pâine pr`jit` cu marmelad`. Dar, du-te s` vezi cu ochii tì.
Karen r`sufl` u[urat` [i cioc`ni f`r` ezitare la u[a lui Elizabeth.
– Pot s` intru? întreb` ea înainte s` deschid` u[a [i s` se apropie de
pat, încruci[ându-[i supersti]ioas` degetele la spate.
Elizabeth ar`ta într-adev`r mai bine, îi sc`zuse febra [i putea s`
vorbeasc`, de[i era înc` r`gu[it`.
– Te-ai trezit foarte devreme, scumpo. E totul \n regul`?
Karen încuviin]` [i se aplec` s-o s`rute, dar b`trâna o îndep`rt`
grijulie.
– O s` iei microbii `[tia nenoroci]i. Chiar îi spuneam Magdei c` ar fi
bine s` stau în carantin`, s` nu v` molipsesc pe to]i cu monstrul `sta de
virus. O s` aib` grij` de mine Timsy. Ea nu se molipse[te niciodat` cu
nimic!
Karen zâmbi.
– Pot s` te ajut [i eu cu ceva?
– Nu, scumpo, [opti Elizabeth, a[ezându-se într-o pozi]ie mai
confortabil`. Tocmai am fost sp`lat` [i schimbat` ca un copil, iar Magda
îmi aduce ceva de mâncare. Acum, fugi [i m`nânc` [i tu ceva.
Grija de mam` pe care i-o purta Elizabeth o f`cu s` zâmbeasc`, dar în
acela[i timp i se puse un nod în gât. Trecuse ceva vreme de când îi vorbise
cineva a[a [i era extrem de înduio[`tor.
– Bine, plec, murmur` ea, întorcându-se cu spatele, gata s` ias` pe
u[`, când se auzi zgomotul altei ma[ini.
– E Clifford? N-a plecat înc`? întreb` Elizabeth nelini[tit`.
96 JILL MURRAY
– Credeam c` a plecat de ceva vreme. Poate c` a uitat...începu Karen,

uitându-se pe fereastr` chiar înainte de a exclama fericit`. Nu, nu e el!
E...dar cuvintele i se poticnir` în gât, privind ma[ina ro[u-închis pe care
o recunoscu imediat. Ma[ina lui Nick.
Se deschise portiera, iar Nick ie[i de la volan, înalt, ar`tând perfect în
costumul italian. Cercet` casa cu o privire rapid`, trânti portiera [i porni
spre u[a de la intrare. Apoi se opri brusc. Din cas` ie[i o fat` alergând, cu
p`rul blond r`sfirat în vânt. Lisa. {i alerg` direct în bra]ele lui Nick. Karen
î[i duse o mân` în jurul gâtului [i o auzi pe Elizabeth.
– Cine e...?
– E...e Nick. S-a întors mai devreme...vocea îi suna ca a unei strìne [i
sim]ea o durere puternic` în stomac, ca [i cum ar fi lovit-o cineva. Vedea
fa]a Lisei str`lucind de fericire, buzele ro[ii se oprir` pe urechea lui, în
timp ce mâinile-i cuprindeau capul. Iar Nick strângea în bra]e trupul acela
lipit de al lui... Karen sim]i cum se învârte camera în jurul ei [i fu nevoit`
s` se sprijine de m`su]a de noapte ca s` nu-[i piard` echilibrul. Îi c`zuse
în sfâr[it v`lul de pe ochi. Nu-[i imaginase asta pân` acum. Acea
suspiciune nebuneasc` era adev`rat`. Lisa era îndr`gostit` de Nick.
Capitolul 8
Karen nu-[i aminti cum ajunsese din camera lui Elizabeth în a ei. Nu
mai sim]ea decât durerea aceea îngrozitoare care o l`sase sl`bit` [i
tremurând din toate membrele. Nu mai vedea decât imaginea înl`n]uit`
a celor doi. Cum putea Lisa s`-l îmbr`]i[eze în felul acela pe Nick? N-avea
con[tiin]`? N-avea deloc scrupule? Î[i încord` pumnul pân` când sim]i c`
unghiile îi intraser` în carne. Nu mai reu[ea s` se conving` c` gestul Lisei
fusese complet nevinovat [i se datorase îngrijor`rii fa]` de starea mamei
ei. Sau c` era pur [i simplu u[urat`, sim]indu-se mult mai în siguran]`,
[tiind c` Nick era acum acolo. Nu, era mai mult decât atât, î[i spuse cu
am`r`ciune. Dar Nick? Dac` nu-[i d`duse seama pân` acum, ar trebui s`
afle. El...
– Karen!
Tres`ri speriat` când se deschise u[a. Nick st`tea în prag, o masc`
neagr` de mânie.
– Aici erai! De ce nu mi-ai spus?
Karen se ridic`.
– Ce s`-]i spun? Cum îndr`zne[ti s` dai buzna aici [i s` strigi la mine
de parc` a[ fi una dintre marionetele tale? Dup` ce...
– Presupun c` nu ]i s-a p`rut important, o întrerupse el,
aruncându-[i servieta [i haina pe cel`lalt pat, sau nu puteai fi deranjat`?
Dac` nu m-ar fi sunat Lisa asear`...
– Deci Lisa a fost! Trebuia s`-mi fi dat seama!
98 JILL MURRAY
Abia atunci se uit` cu adev`rat la ea.

– Ce vrei s` spui? Cum adic` ar fi trebuit s`-]i dai seama?
– N-ar trebui s` mai întrebi, spuse ea nervoas`. Aminte[te-]i ce s-a
întâmplat în urm` cu cinci minute [i o s` ai r`spunsul.
Cuvintele spuse cu am`r`ciune îi sc`paser` înainte s` le poat` opri.
Nick o privi mirat, sco]ând o jachet` sport din dulap.
– Despre ce naiba vorbe[ti?
– Despre Lisa! Despre cum s-a furi[at s`-]i dea telefon, dup` ce
discutaser`m toate [i hot`râser`m c` nu era cazul s` te îngrijor`m. În
ciuda eforturilor pe care le f`cea s` r`mân` calm`, vorbea din ce în ce mai
tare. {i vorbesc [i despre Lisa care s-a aruncat în bra]ele tale în v`zul
tuturor! De parc`...de parc`...
– Doamne! Deci asta era! mormì Nick, apropiindu-se de ea,
privind-o dispre]uitor. Vrei s` spui c` ai v`zut...]i s-a p`rut...! R`sufl`
adânc, apoi îl bufni râsul. Nu-mi vine s` cred! Incredibil!
– Serios?
– De ce n-o spui? mârâi el. M` acuzi c` a[ fi îndr`gostit de Lisa.
Felul în care o privea o înspìmânta, dar orgoliul o împingea s`
continuie.
– N-am spus asta.
– Dar asta se subîn]elege! Î[i încle[t` pumnii de parc` s-ar fi ab]inut
s` n-o loveasc`. Doamne! De necrezut, mai ales c` vine tocmai din partea
ta!
Karen se retrase. Cuvintele o lovir` mai rù decât orice. Se întoarse cu
spatele, pentru c` nu voia ca el s`-i vad` lacrimile, dar o prinse cu o
singur` mân`, for]ând-o s`-l priveasc`. O clip` o privi cu aten]ie,
cercetându-i ochii care nu voiau s`-l priveasc`, apoi îi d`du drumul atât
de brusc, încât Karen se cl`tin`.
– Doamne! E[ti geloas`! Înnebunit` de gelozie!
Î[i aranj` cu degete tremurânde marginile halatului.
– Pe tine [i Lisa? Niciodat`! Apoi se \ntoarse, cu o privire s`lbatic`. Din
moment ce Lisa te-a chemat de urgen]`, n-ar fi cazul s` te duci s-o vezi pe
Elizabeth, ca s` te lini[te[ti?
– S-a trezit?
Îi d`dea o satisfac]ie bolnav` s`-l vad` la fel de tulburat ca ea. Îi
r`spunse rece:
– Probabil o vei g`si luând micul dejun...n-o neglij`m cum te întorci
cu spatele. O iubim prea mult pe Elizabeth ca s` facem asta.
Nick nu coment` în niciun fel, dar Karen z`ri expresia fioroas` ce o
avea întip`rit` pe fa]` [i nu se putu ab]ine s` adauge.
– Eram în camera ei când ai venit [i m` îndoiesc c` a ajutat-o gândul
c` ai condus toat` noaptea cu piciorul pe pedala de accelera]ie, pentru c`
asta ai f`cut, nu?
– Ai fost îngrijorat`?
– Mai ales c` nu era nevoie s` faci asta.
– Ei bine, acum sunt aici. Ascult`, spuse el, trecând pe lâng` ea,
pentru Elizabeth fac orice. Ea e singura persoan` care a crezut în mine,
care mi-a dat o [ans`. Nu voi putea s-o r`spl`tesc niciodat` îndeajuns.
M-a primit în casa ei [i s-a purtat cu mine ca [i cum a[ fi fost al ei. Îi r`mân
dator pe via]`. Iar dac` cineva o va r`ni, îl omor! Vehemen]a din vocea lui
Nick umplu camera cu un sentiment ciudat. O privi intens pe Karen, apoi
se apropie de u[`. Acolo se întoarse [i adùg`: Pentru Elizabeth mi-a[ da
via]a, pentru c` în afar` de faptul c` nu m-a n`scut, m-a salvat.
Plecarea lui o l`s` extenuat`. |[i alese ceva de îmbr`cat, f`r` s`-i pese
prea mult c` puloverul larg crem nu se potrivea foarte bine cu verdele
puternic al rochiei de lân` peste care [i-l pusese. Când se uit` în oglind`,
î[i z`ri fa]a palid` [i p`rul f`r` str`lucire, dar în acel moment pu]in îi p`sa
cum ar`ta, c`ci în clipa urm`toare când vru s` se dea cu ruj se întreb`
trist`: ce rost mai avea? Ce rost avea tot ce f`cea? Nu se întâlni cu Lisa când
coborî la micul dejun [i fu bucuroas` pentru asta; cu cât o vedea mai
pu]in pe Lisa în momentul de fa]`, cu atât mai bine. Tocmai încerca s` ia
o înghi]itur` dintr-o felie de pâine pr`jit`, ce i se p`rea c` avea gust de
nisip, când intr` Nick, care anun]` c` se ducea s` se culce vreo dou` ore,
pentru c` plecase [i doctorul. Timsy [i Magda se revoltar` fa]` de acest
program de somn [i-i sugerar` s` doarm` cât sim]ea nevoia, iar ele i-ar fi
adus prânzul la pat. Karen nu coment` nimic; nu-[i dorea s` se implice în
100 JILL MURRAY
problemele acestea, mai ales c` anun]ul lui Nick n-o lini[tea deloc: î[i
luase concediu trei s`pt`mâni, l`sându-l în locul lui pe Lester Kirby,
colegul care-l ajutase îndeaproape în ultimii ani.
– Cred c` merit vacan]a asta, adùg` Nick.
O asemenea veste ar fi trebuit s-o fac` s` sar` în sus de fericire, dar se
sim]ea prea sl`bit` ca s` se poat` preface în acel moment. Nu se putea
gândi decât la cele trei s`pt`mâni pe care era nevoit` s` le petreac` lâng`
Nick – zi [i noapte! {i totu[i, tânjise dup` întoarcerea lui! Dar stadiul la
care se afla rela]ia lor nu putea decât s-o îngrozeasc`. Resemnarea amar`,
periculos de apropiat` de ur`, se strecur` treptat în inima lui Karen. Ce
bine ar fi fost dac` Lisa ar fi plecat! S`pt`mâna precedent`, înainte de
plecarea lui Nick, ajunseser` la o în]elegere tacit`. Acum, Lisa stricase
dintr-o singur` lovitur` temelia atât de instabil`. Ziua se scurse încet, îns`
r`ceala lui Elizabeth [i treburile din cas`, se dovedir` o foarte bun`
distragere a aten]iei. Când sosi momentul inevitabil s` r`mân` singur` cu
Nick, în intimitatea camerei lor, t`cerea se a[ez` între ei, iar Karen se sim]i
u[urat`. Orice, î[i spuse sec, era de preferat durerii amare provocate de
acuza]iile lui Nick. Apoi, lucrând în felu-i caracteristic, ciudat, soarta le
oferi o diversiune nu tocmai pl`cut`; virusul pe care-l prinsese Elizabeth
se r`spândi în toat` casa. A doua zi diminea]`, Magda [i Timsy se trezir`,
prezentând acelea[i simptome. Imbatabila Timsy reu[i s` se prefac` înc`
o zi c` n-avea nimic, îns` în urm`toarea fu nevoit` s` se recunoasc`
învins`. Dou` zile mai târziu, chiar [i Nick se num`r` printre atin[i.
Doctorul se dovedi un oaspete constant în acea s`pt`mân`, aducând
pastile [i anun]ându-i c` epidemia cuprinsese tot satul. De asemenea,
sublinie faptul c` erau necesare cel pu]in patruzeci [i opt de ore
petrecute în pat, altfel era posibil s` apar` complica]ii respiratorii, lucru
care nu-l calm` deloc pe Nick [i a[a dezgustat de faptul c` era bolnav.
Singura care p`rea imun` era Karen, îns` pân` la sfâr[itul primei
s`pt`mâni, din cauza tuturor responsabilit`]ilor care-i c`zuser` în spate,
era atât de obosit`, încât ar fi preferat apari]ia rù prevestitoare a unei
dureri în gât. M`car nu mai avea timp s` se gândeasc` la alte probleme [i
pentru moment nici Nick. Clifford sun` joi s` anun]e c` avea foarte mult`
treab` [i nu putea ajunge în acel weekend la Dellersbeck. Acest lucru o

sup`r` pe Lisa [i nici buchetul uria[ de flori pe care-l primi a doua zi n-o
ajut` s` se înveseleasc`. Lisa nu contenea s` se plâng` de felul în care-i
st`tea p`rul, de felul cum \i ar`ta pielea, ochii, toate provocate de r`ceal`,
[i refuza s` m`nânce.
– E atât de apatic`, spuse cu îngrijorare Elizabeth. A trecut mai bine
de o s`pt`mân` [i nu se reface deloc. {i n-o în]eleg.
Karen se uit` la tava pe care tocmai o adusese din camera Lisei. Abia
dac` se atinsese de micul dejun pe care i-l preparase chiar Elizabeth;
bùse doar sucul de fructe [i luase dou` guri dintr-o felie de pâine pr`jit`.
Ar`ta atât de sl`bit` [i de palid`, de tras` la fa]`, încât Karen se sim]i
oarecum vinovat`, c`ci Lisa nu-l primea nici m`car pe Nick. Oare f`cuse
o gre[eal` îngrozitoare? se întrebase Karen. Oare primirea aceea vesel` la
care asistase nu fusese generat` decât de revederea lui Nick dup` atâta
timp? Se întreb` pentru prima oar` dac` nu cumva uitase s` ia în calcul
faptul c` Lisa era model [i datorit` meseriei c`p`tase un anume fel de
veselie [i un mod de a-[i exprima sentimentele u[or exagerat, de parc`
s-ar fi aflat în fa]a camerei tot timpul. Oare se putea ca felul în care i se
adresa lui Nick, " dragule", s` nu însemne nimic mai mult decât modul
cum se adresa o vânz`toare prietenoas` la magazin cu " mersi, drag`"?
– E prea slab`. Toate prostiile astea cu a fi extrem de slab... bomb`ni
Timsy, care refuzase s` mai stea în pat [i-[i f`cea de lucru acum prin
buc`t`rie. Doar acum a renun]at la prostia aia cu modelele, de ce nu ne
las` s`-i d`m mâncare adev`rat`? mai mormì nemul]umit` ea,
schimbând apa la ni[te flori.
Karen se apuc` s` elibereze tava [i s` spele vasele, iar Elizabeth lu`
repede un prosop, s-o ajute s` le [tearg`. Fata oft` nemul]umit`,
dorindu-[i ca Elizabeth s` se fi dus în pat, s` se odihneasc`, dar realizând
c` era inutil s` protesteze. În ultimele dou` zile, de când i se permisese
s` se ridice din pat, î[i g`sise de lucru f`când tot felul de lucruri. Abia
acum observ` Karen ravagiile pe care le l`sase boala la Elizabeth. Sl`bise
mai mult decât trebuia; avea fa]a tras`, ochii adânci]i în orbite, ar`ta mai
mult ca o umbr`. Karen trase unul din taburete, f`cându-i semn s` se
102 JILL MURRAY
a[eze.
– Po]i s` [tergi vasele [i stând jos, exclam` ea u[or iritat`.
– Nu începe [i tu, Karen, izbucni Elizabeth, pierzându-[i pentru prima
dat` cump`tul. Nick, Magda, Timsy...nu pot suporta mai mult de atât.
Toat` aceast` d`d`ceal` [i îngrijorare din cauza mea. M` simt sufocat`!
– Îmi pare rù, murmur` Karen, mu[cându-[i buzele, hot`rându-se c`
mai bine nu mai spunea nimic. Se instal` o lini[te stânjenitoare între ele,
iar Elizabeth oft`.
– Nu, e vina mea. Probabil c`-]i par îngrozitor de nerecunosc`toare,
dar...f`cu o pauz`, apoi se uit` rug`tor la Karen, sunt atât de îngrijorat`
pentru Lisa.
– Pì...Karen ezit`, cùtându-[i cu mare grij` cuvintele. {tiu c` e greu
s` nu fii îngrijorat`, dar încearc` s` nu fii prea tare. Sunt sigur` c` o s`
înceap` s` m`nânce câte pu]in în curând, iar doctorul ne-a avertizat c`
virusul `sta creeaz` [i depresie.
– Nu, oft` Elizabeth ner`bd`toare, nu e asta. Îmi cunosc fiica prea
bine. Întotdeauna îi lua mai mult decât altor copii ca s` treac` peste astfel
de boli; James obi[nuia s` spun` c`-i pl`cea s`-i aib` pe to]i roind în jurul
ei. Dar acum e altceva, e ceva mai profund. Lisa nu e fericit`.
Karen sim]i un fior de ghea]`. Spuse încet:
– De ce crezi asta?
– Nu [tiu, e mai mult un instinct, murmur` Elizabeth, lustruind un
pahar. Am sim]it asta de ceva timp încoace. M` tem c` lucrurile nu-i merg
prea bine în c`snicie.
– Ai vorbit cu Lisa? întreb` Karen f`r` s` se uite la ea.
– Nu, vezi tu, nu mi s-a mai confesat de mult.
– Poate c` nu are nimic de povestit.
– A[ vrea s` fiu sigur` de asta, continu` Elizabeth, privind pe fereastr`,
apoi se întoarse brusc. Karen, tu nu vezi nicio schimbare la ea? Dup` ce
ai lipsit doi ani?
Dup` o clip` de reflectare, Karen r`spunse sincer:
– Nu prea, dar probabil c` nici n-o cunosc îndeajuns de bine pe Lisa
ca s`-mi permit s-o judec. Ai...ai vorbit cu Nick?
– Oh, da. Spune c` totul e în imagina]ia mea, c` nu e nimic în

neregul` cu Lisa. {i c` va avea el grij` de noi, dac` s-ar întâmpla ceva. Dar
nu în]elegi? exclam` Elizabeth. M` protejeaz`! Nu cumva s` fiu
îngrijorat`! Nu cumva s` mi se spun`! S` nu [tiu nimic! Doar s`...doar s`
m` îngrijorez, s`-mi pun întreb`ri [i...suspin` [i-[i acoperi fa]a cu mâinile.
Karen o lu` repede în bra]e, încercând s-o lini[teasc`. Niciuna dintre
ele nu auzi pa[ii din buc`t`rie, apoi auzir` vocea lui Nick:
– Ave]i un castron la îndemân`? Am adus ni[te struguri pentru...ce
naiba?
Zvârli punga pe mas`, se repezi la Elizabeth [i aproape c` o împinse
pe Karen la o parte pentru a-[i îmbr`]i[a mama, extrem de blând. O privi
furios pe Karen:
– Ce s-a întâmplat?
– E îngrijorat` din cauza Lisei, se r`sti Karen.
O clip` se privir` mânio[i unul pe altul, apoi Elizabeth, îi rug` s-o lase
singur` câteva minute.
– O s` stai jos [i o s`-mi poveste[ti despre ce e vorba, mumur` Nick,
conducând-o afar` din buc`t`rie, nu înainte de a se uita o clip` peste
um`r la Karen: f`-i ni[te ceai, Karo.
– Da, bineîn]eles.
Tulburat`, Karen umplu ceainicul [i-l puse pe foc. Temerile lui
Elizabeth deveniser` acum [i ale ei. S` fi avut Lisa într-adev`r probleme în
c`snicie? Karen presupusese întotdeauna c` nu-l cuno[tea suficient de
bine pe Clifford pentru a-l judeca, [i prin urmare nu putea analiza situa]ia
celor doi. În lunile în care fusese împreun` cu Nick, atunci când îl
întâlnise pe Clifford, acesta fusese foarte politicos, oarecum retras [i,
atunci când era \n aceast` postur`, o gazd` minunat`. În ochii ei, Cliff se
purtase întotdeauna cu mult respect fa]` de Lisa, iar din punct de vedere
material, Lisa nu se putea plânge. Dar dragostea...Era imposibil s` cuno[ti
cu adev`rat un b`rbat, dac` nu locuiai cu el, se gândi Karen. Ceainicul
anun]` nervos c` apa era gata. Karen preg`ti tava, pe care a[ez` ceaiul
proasp`t [i dou` ce[ti. Când intr` în sufragerie, r`sufl` u[urat`, c`ci
Elizabeth p`rea c` se lini[tise. Nick murmur` ceva, spunând c` se întoarce
104 JILL MURRAY
într-o clip`.
– Probabil crezi c` suntem o familie foarte ciudat` [i greu de suportat.
– Nu e adev`rat, spuse repede Karen, preg`tindu-i ceaiul a[a cum îi
pl`cea lui Elizabeth.
În câteva clipe se întoarse [i Nick, aducând saco[a pe care o l`sase în
buc`t`rie.
– I-am dus struguri Lisei...p`rea mul]umit`, spuse el. Poate asta o s`
te înveseleasc`, adùg`, sco]ând un pachet mare pe care i-l înmân` lui
Elizabeth.
– Oh, Nick! M` r`sfe]i prea mult...murmur` ea, admirând cutia cu
bomboane de ciocolat` foarte fine. Apoi se ridic` [i-l îmbr`]i[`. Dar so]ia
ta? Ea nu merit` un cadou? Dup` cât ne-a îngrijit?
– Credeai c` am uitat de ea? o întrerupse Nick, sco]ând înc` un pachet
[i întorcându-se spre Karen, pe care o lu` prin surprindere cu un s`rut
cald [i pasional, de parc` ar fi vrut s-o asigure pe Elizabeth c` nu trebuia
s` aib` dubii în privin]a lor.
Karen desf`cu pachetul cu degete tremurânde, pe de-o parte
mustrându-se pentru mascarada pe care o jucau, pe de alta pl`cut
surprins` [i m`gulit` de cadoul nea[teptat. Dar era con[tient` de faptul
c` Nick n-ar fi f`cut asta dac` n-ar fi fost Elizabeth [i Lisa; cum ar fi putut
s-o lase pe dinafar`? î[i spuse cu am`r`ciune. Cutia ei era mai mic`, din
lemn cu încrusta]ii aurite, [i con]inea ni[te bomboane de ciocolat`
umplute cu lichior extrem de fine [i de scumpe.
– Vezi, n-am uitat care sunt preferatele tale, murmur` el ironic. {i eu?
Nu primesc nimic pentru asta? întreb` ironic.
Karen se v`zu obligat` s`-[i arate recuno[tin]a de so]ie. Vru s`-l
îmbr`]i[eze, dar Nick nu-i mai d`du drumul; dintr-o dat`, p`rea posedat
de un duh rù. Începu s-o s`rute s`lbatic pe gât [i o mângâie pe sâni.
– Nick! Elizabeth e aici! [uier` Karen.
– {i ce? murmur` el, dar o eliber` din strânsoare, plesnind-o u[or
peste fund. Karen se înro[i, dar el adùg`: ar fi trebuit s` [tii pân` acum,
scumpo, c` întotdeauna îmi primesc plata pentru cadourile pe care le fac!
– Biata Karen, ai f`cut-o s` se ru[ineze, îl mustr` Elizabeth. Serios,
te-ai purtat ca un mitocan, Nick.

– E din cauza c`ldurii din America de Sud...înc` nu mi s-a r`corit
sângele. Hai, cine deschide cutia cu bomboane? întreb` el f`r` vreo
mustrare de con[tiin]`.
– Eu... [i acum, c` tot mi-am adus amine, mai poveste[te-mi despre
Brazilia, exclam` Elizabeth. Nu mi-ai povestit mai nimic [i...
Fu întrerupt` de soneria telefonului. Încerc` s` se ridice, dar Nick o
rug` pe Karen:
– E[ti mai aproape... te duci tu, iubito?
{tia ce s` spun` exact când trebuia. Oare cum reu[ea? Erau momente
când îi venea s` cread` c` nu se schimbase nimic, c` înc` se iubeau. Apoi
î[i aminti cum o s`rutase câteva clipe mai devreme [i se mânie. Nick [tia
c` nu i s-ar fi putut împotrivi, a[a c` pur [i simplu profitase de acest lucru.
Cam atât ]inuse în]elegerea lor, se gândi ea cu am`r`ciune, ridicând
receptorul. Sunase prietenul neam] al lui Major Carson, domnul Lindner,
care o cùta pe Elizabeth. Ochii acesteia sclipir` când se ridic` s` mearg`
la telefon. Nu [i cei ai lui Nick. El se încrunt`.
– Sper c` Elizabeth nu se obose[te prea mult cu astfel de întâlniri.
Înc` nu se simte bine, mormì el nemul]umit.
Dintr-o dat` Karen î[i pierdu cump`tul.
– Nu crezi c` ar fi cazul s-o la[i pe Elizabeth s` hot`rasc` de una
singur`? Sau vrei s-o transformi într-un prizonier [i s-o legi de pat?
Nu mai r`mase pentru a-i asculta r`spunsul; î[i puse un hanorac [i ie[i
afar`, f`r` s` aib` o ]int` anume [i f`r` s` ]in` cont de faptul c` era cam
r`coare [i cea]`. Când ajunse la poart`, o lu` spre cascada din
Dellersbeck. Vara era pl`cut s` faci aceast` plimbare, dar nu [i pe o vreme
ca cea de azi. Nu se întâlni cu nimeni [i dup` vreun kilometru [i jum`tate
îi era frig [i se sim]ea mai deprimat` ca oricând. Îns` î[i continu` cu
înc`p`]ânare drumul [i nu dup` mult timp zgomotul apei o anun]` c` se
apropia. Se a[ez` pe b`ncu]a umed` [i privi absent` apa ce c`dea în
[uvoaie. Dup` câteva minute sim]i umezeala rece cum îi trece prin haine,
dar ceva din acea c`dere de ap` vijelioas`, spuma pe care o formau jos
cercurile de ap`, zgomotul din jur o fascina [i o f`cea s` r`mân` locului.
106 JILL MURRAY
Se întreb` câ]i st`tuser` acolo ca ea, visând, cùtând r`spunsuri la diverse

probleme, cine [tie câ]i, în disperare de cauz`, fuseser` tenta]i de adâncul
vìi...Câte cuvinte de dragoste, câte promisiuni fuseser` [optite acolo,
câte jur`minte...?
– Înc` îmbufnat`?
Karen tres`ri speriat`, î[i încle[t` mânile pe banc`, hot`rât` s` nu
cedeze în fa]a frigului sau a oric`rui lucru pe care i l-ar spune. S` stea s`
înghe]e, a[a merit`! î[i spuse nervoas`.
– Elizabeth te-a v`zut plecând, cotinu` Nick, v`zând c` nu spune
nimic. A[a c` m-am gândit s` fac pu]in spectacol, s` te prind din urm`,
dar când te-am v`zut c` faci stânga pe lâng` râu, am fost nevoit s` te
urmez.
– De ce? se r`sti ea.
Nick îi ignor` tonul.
– Din cauza asta, spuse el, ar`tând cea]a din jurul lor, care devenise
mai deas`.
– {i te-ai gândit c` poate m` pierd prin cea]`. Ce dr`gu] din partea ta!
– Te por]i ca un copil. Oamenii din zon` sunt foarte aten]i pe o vreme
ca asta. Ar trebui s` faci la fel.
Karen se strâmb` u[or:
– P`cat c` nu e suficient de deas` încât s` te fi r`t`cit!
Nick f`cu o mi[care brusc`, iar ea tres`ri f`r` s` vrea, atent` la o
posibil` dezl`n]uire a furiei lui. Dar nu f`cuse decât s`-[i încruci[eze
bra]ele.
– V`d c` înc` e[ti îmbufnat` din cauza indiscre]iei mele.
– Mai mult decât atât...sunt pur [i simplu s`tul`, epuizat`. N-a fost
drept! {i [tii asta.
– Poate, spuse, ridicând din umeri. Dar mi-a pl`cut.
– Mie nu!
– Tu nu e[ti ca mine!
– Oh, e[ti imposibil!
– Nu. Sunt doar un b`rbat care a avut o reac]ie normal` fa]` de corpul
so]iei lui. Înc` e[ti atr`g`toare. Nu v`d de ce n-a[ recunoa[te asta, orice
s-ar întâmpla.
Cum putea fi atât de crud? se întreb` Karen, încercând s`-[i controleze
tremuratul, f`r` [anse.
– Ascult`, îi strig` ea, nu trebuie s` faci asta de fa]` cu Elizabeth, doar
ca s-o convingi c` totul e în regul`. E dezgust`tor!
– Nu te credeam atât de pudic`, draga mea, murmur` el cinic. Pentru
numele lui Dumnezeu, nu te mai agita din cauza asta!
– N-are nicio leg`tur`, strig` ea, înro[indu-se. {i Elizabeth s-a sim]it la
fel de prost.
– Într-un fel, sper s` fi fost a[a.
– Poftim? [uier` ea, privindu-l cu ochi mari. Vrei s` spui...adic` ai
f`cut-o inten]ionat?
– Bineîn]eles.
– De ce naiba?
– Din motive ce ar trebui s` fie evidente.
– În mod cert ]i-ai f`cut cunoscut punctul de vedere, exclam` ea. S`
nu îndr`zne[ti s` mai faci a[a ceva.
– N-ar trebui s` mai fie necesar.
– Sper c` nu! Sau m` voi vedea nevoit` s`-mi încalc partea din
în]elegere.
– N-a fost un târg! spuse Nick rece. A fost o promisiune. S` nu ui]i
asta.
– Nu prea-mi dai ocazia s-o fac!
Nick se ridic` [i o privi aspru, cu mâinile în buzunare.
– Cred c`, în sfâr[it, i-am spulberat dubiile lui Elizabeth.
– În leg`tur` cu noi?
Nick încuviin]`. Karen se ridic` la rândul ei, tremurând din cauza
frigului.
– Nu [tiam c` e îngrijorat` din cauza noastr`.
– Pân` în acest moment, din câte [tiu eu, nu era. Dar am de gând s`
p`strez situa]ia în felul acesta.
– Atunci, î]i sugerez s` nu-mi mai arunci în fa]` promisiunile f`cute.
Elizabeth nu va afla nimic de la mine, dac` asta te îngrijoreaz` atât de
108 JILL MURRAY
mult.
– N-am cum s` nu fiu îngrijorat! La naiba, Karen...se întoarse cu fa]a
la ea, nu în]elegi c` presim]irile pe care le are Elizabeth în ceea ce o
prive[te pe Lisa sunt adev`rate?
Karen se bloc` o clip`.
– Doar nu vrei s` spui c`...?
– Ba da. C`s`toria Lisei atârn` de un fir de a]`.
– Dar am crezut mereu...Karen î[i mu[c` buzele. Adic`, am crezut c`
ea [i Clifford sunt...
– Atunci, te-ai în[elat. Oh, da, i-a dat tot ce [i-a dorit din punct de
vedere material – o cas` luxoas`, bani, haine, bijuterii, pozi]ie social`. Lisa
ar putea ajunge contes` cu un castel într-o bun` zi, dac`...se opri,
ridicând din umeri. Din punctul `sta de vedere, c`snicia i-a adus tot ce
[i-a propus vreodat` c` va avea. Dar nu e destul.
Karen încerc` s`-[i re]in` un fior.
– Dar credeam c` o iube[te. Oh, [tiu, Clifford a fost întotdeauna mai
re]inut [i un pic...
– Mut ca un pe[te? râse Nick. Întotdeauna mi s-a p`rut c` asta e
impresia pe care le-o d` femeilor. Dar nu-l în]elege gre[it. De[i nu e genul
vorb`re] [i spontan, o iube[te nebune[te. O iube[te atât de mult, încât e
gelos pe b`rba]ii care o privesc. Dar nu e de-ajuns pentru Lisa.
Normal c` nu e, se gândi Karen cu am`r`ciune. Un singur b`rbat nu
va fi niciodat` de-ajuns pentru Lisa...
– C`snicia lor a fost sortit` pieiri din momentul când se îndreptau
spre altar, continu` Nick încet. Sunt pur [i simplu incompatibili. M` mir
c` a durat atât.
– Atunci, de ce s-a c`s`torit cu el? îl întreb` trist`.
– Pentru c` Lisa a f`cut aceea[i gre[eal` pe care au f`cut-o multe alte
fete, spuse el, îndep`rtându-se u[or. A crezut c` banii aduc fericirea. Asta
pân` a descoperit c` lipsea ceva. Nu-l iubea suficient de mult.
Capitolul 9
Nick vorbi foarte pu]in pe drumul de întoarcere, iar Karen se mai

lini[ti. Mai aveau foarte pu]ine s`-[i spun` [i ajunseser` la un nivel la care
t`cerea inducea o anumit` stare de siguran]`, care-i ferea de a se mai r`ni
reciproc. Îns` când se z`ri vârful casei, Nick observ`:
– Poate s` dureze câteva zile bune.
Prezicerea se dovedi adev`rat`. Cea]a deveni mai deas` [i ]inu trei zile.
Din când în când mai ap`rea câte o bre[` în nori, l`sând o vreme s`
str`luceasc` soarele, dar nu dura mult îns` [i locuitorii din Dellersbeck
erau din nou închi[i în capsula timpului. Clifford ajunse vineri, pe la ora
prânzului, [i încerc` s`-i consoleze, spunându-le c` pân` în York str`lucea
soarele; Lisa p`ru a mai ie[i din apatie, ascultând ve[tile aduse de Cliff.
Adusese cu el o mul]ime de bro[uri turistice, sugerându-i c` poate ar vrea
s` înceap` s` fac` planurile pentru vacan]a de var`, iar Lisa î[i rec`p`t`
parte din str`lucirea obi[nuit`, ghemuit` pe un covora[ în fa]a focului,
selectând diverse destina]ii. Aceast` mic` diversiune îi înveseli pe to]i.
Nim`nui nu-i surâdea ideea de a se plimba pe cea]a aceea, a[a c` ideea
unei planific`ri a vacan]ei de var` se dovedi reconfortant`. Pân`
duminic`, to]i aveau destina]ii selectate; Lisa [i Clifford aleseser`
Seychelle, Magda se ar`tase interesat` de Italia, pe Elizabeth o fascinase
un intinerar exotic ce cuprindea Bali, Thailanda [i Japonia, iar Timsy
anun]` c`-[i va vizita sora în Southend, ca de obicei. Singurul care
r`m`sese rezervat în fa]a destina]iilor turistice prezentate în pliante, era
110 JILL MURRAY
Nick.
– Dar nu vrei [i tu o vacan]` anul acesta? întreb` Lisa.
– Am una chiar acum.
– Scumpule, nu prea a[ numi asta o vacan]`. Cu so]ia ta cum r`mâne?
îl întreb` [i Elizabeth.
– Karen [tie foarte bine c` poate oricând s` petreac` de una singur`
o mic` vacan]`.
Karen nu fu singura surprins` de aceast` declara]ie. Dar înainte s`
aib` ocazia s` dea o replic` potrivit`, Lisa [i Elizabeth se ar`tar`
contrariate, vorbind în acela[i timp, apoi se uitar` una la alta [i se oprir`.
– Spune tu, scumpo...sunt sigur` c` voiai s` spui acela[i lucru,
murmur` Elizabeth, privindu-[i fiica.
– Nu cred, m`mico. Tu voiai s` te pronun]i împotriva unei asemenea
idei îngrozitoare, ca aceea a unei vacan]e separate pentru Karen [i Nick.
Dar eu nu sunt de acord cu asta. Dup` p`rerea mea, so]ii ar trebui s`-[i
petreac` vacan]ele în locuri diferite. În definitiv, stau împreun` tot restul
anului. Oh, [tiu c` so]ul meu nu e de acord cu asta [i i se pare o idee
cumplit`, spuse ea zâmbindu-i lui Cliff, dar nu e nimeni de acord cu
mine?
– Depinde de persoana care te înso]e[te în aceast` vacan]`, interveni
Nick sec.
Toat` lumea râse cu excep]ia lui Clifford, care arunc` pliantul ce-l
avea în mân`, pe mas`.
– {i presupun c` dup` asta urmeaz` schimbul de so]i.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Cliff...[uier` Lisa, f`r` s` se uite
la el, ne întoarcem la vechea discu]ie. N-am spus niciodat` c` a[ pleca
înso]it` de altcineva, dar tu imediat presupui asta. Cum r`mâne cu
c`l`toriile a[a-zis de afaceri pe care le face]i voi, b`rba]ii? {tim cu to]ii ce
se întâmpl` în astea! Cât despre tine, Nick...Lisa se opri [i se uit` fix la el,
într-adev`r ]i-ai schimbat perspectiva.
– În leg`tur` cu ce? întreb`, strâmbându-se u[or. Nu cred c` am spus
ceva îngrozitor.
– Nu e vorba de ce anume ai spus, ci de felul în care ai f`cut-o, chicoti
Lisa.
Nick ridic` indiferent din umeri.
– O simpl` afirma]ie, m` tem. Nu e cazul s` se fac` mare tam-tam.
– Oh, dar nu fac a[a ceva! Doar c` sunt surprins`. M` a[teptam s` fii
de partea ideii de stabilitate casnic`. O privi apoi pe Karen, cu o expresie
ciudat` în privire. E[ti foarte norocoas`, Karo! Fratele meu pare s` se fi
al`turat societ`]ii moderne. Profit` acum, pân` nu-[i revine!
– Deja mi-am revenit! murmur` Nick, ridicându-se s` deschid` televi-
zorul, afi[ând o atitudine non[alant`, cu o mân` în buzunar, butonând
canalele.
Creease o u[oar` diversiune, dar nu înainte ca privirile tuturor s` fie
a]intite asupra lor; Karen îi întâlni privirea, aproape amenin]`toare,
cinic`, ce con]inea [i o provocare pe care nu îndr`zni s-o accepte.
Dintr-o dat`, se sim]i epuizat`. Dac` ar putea fugi! Dac` ar putea sc`pa de
tot ce o înconjura acum, de ostilitatea din ce în ce mai v`dit` a Lisei [i de
teama ca Elizabeth s` nu afle adev`rul. Dar cel mai mult î[i dorea s` fi
putut sc`pa de nop]ile tensionate pe care era obligat` s` le petreac`
al`turi de Nick. Din momentul când se trezea [i pe toat` perioada zilei nu
reu[ea s`-[i alunge acest gând; acela al atâtor nop]i lâng` el, care înc` îi
era so], dar care se purta ca un simplu strìn ce dormea în patul
al`turat...{i în fiecare clip` teama c` oricând, ceva putea fi scânteia
dezastrului. Cât mai putea ]ine asta sub control? Cât va mai putea Nick s`
se controleze...? Oft`. Poate c` era mai bine c` n-avea aceste r`spunsuri.
Ar fi fost insuportabil s` le aib`. S`pt`mâna urm`toare cerul se lumin`,
detensionând pu]in atmosfera creat` de cea]a deprimant`. Încet, încet,
soarele str`luci, iar pe cer nu se mai vedea nici urm` de nor. Sun`
domnul Lindner pentru a-[i anun]a vizita la ceai, la Elizabeth, care trebuia
s`-i arate tufele de trandafiri proasp`t plantate. Lisa plec` în vizit` la ni[te
prieteni din Harrogate, unde avea s` r`mân` peste noapte, iar Nick voia
s` repare o poart` [i un geam de la ser`. Karen îl asista, rugându-se ca
aceast` lini[te s` nu fie de scurt` durat`, pentru c` avea nevoie de ea ca
s`-[i recapte echilibrul sufletesc. Când vremea se îmbun`t`]i sim]itor,
Nick suger` ca la întoarcerea Lisei s` fac` o mic` excursie de o zi prin
112 JILL MURRAY
împrejurimi. Plecar` dis-de-diminea]`, îndreptându-se mai întâi, la

rug`mintea lui Elizabeth, spre m`n`stirea Rievaulx; Elizabeth, Lisa [i
Karen în ma[ina lui Nick, iar Magda împreun` cu Timsy în ma[inu]a
acesteia din urm`. Priveli[tea era minunat`: totul era verde [i parc`
ren`scuse, iar narcisele [i margaretele înveseleau privitorii cu zâmbetul
lor larg. Era un adev`rat aflux de ma[ini pe [osea; mul]i al]ii, ca [i ei, nu
putuser` rezista zilei minunate de afar` [i ie[iser` la plimbare. Lui Karen
i se p`rea c` sem`nau cu ni[te invadatori în micu]ul sat lini[tit; într-o
curte leag`nul st`tea nemi[cat, a[teptându-[i st`pânul s` se întoarc` de la
[coal`, în timp ce o gìn` p`[ea lini[tit` prin parcare. Naosul m`n`stirii se
ridica impun`tor, ca o dovad` a mae[trilor zidari care o în`l]aser` cu
atâtea secole în urm`. Karen era puternic impresionat` de atmosfera din
jurul ei, iar râsul Lisei o irit`. Se întoarse [i o z`ri pe Lisa, care mergea
al`turi de Nick; Magda disp`ruse, iar Elizabeth [i Timsy plecaser` s`
admire altarul din partea vestic` a cl`dirii. Karen f`cu înc` un pas, apoi se
opri. Lisa se împiedicase, iar Nick se repezise s-o prind`. Dup` sperietura
din primul moment, Lisa începu s` râd`, în timp ce Nick îi masa glezna.
Se îndep`rtar` apoi, p`[ind încet; Lisa aproape se sprijinea de um`rul lui,
iar el nu p`rea deranjat. Karen se cutremur`. Toat` bucuria acelei zile
petrecute în aer liber îi disp`ru. Privi absent` în jurul ei, spunându-[i c`
era o prostie [i c` nu era nimic anormal în comportamentul celor doi.
Nick avusese reac]ia normal` a oric`rei persoane care ar fi înso]it-o pe Lisa
[i chiar dac` teoria ei se dovedea adev`rat`, ce importan]` mai avea?
C`snicia ta s-a încheiat! î[i spuse cu dârzenie. Ce mai conteaz` care va fi
femeia de care Nick se va îndr`gosti? Karen închise ochii ca [i cum în acest
mod s-ar putea ascunde [i se putea feri de aceast` deziluzie. Dar durerea
era în sufletul ei [i nimic n-o putea domoli...cu excep]ia ajutorului care-i
era refuzat. Se resemn` în fa]a durerii [i porni spre ma[in`. Nick le duse
s` ia prânzul la Helmsley, iar în timpul mesei Karen nu reu[i s`-[i ia ochii
de la Lisa. Era ceva diferit la ea, o u[oar` schimbare pe care Karen nu
reu[ea s-o în]eleag`. La o prim` vedere p`rea aceea[i Lisa, vesel` ca
întotdeauna, dar aceast` veselie nu-i lumina [i ochii. Ochii tr`dau ceva
ascuns; pentru o clip`, lui Karen i se p`ru c` z`re[te o urm` de disperare
în azuriul de sub gene, dar în aceea[i clip` Lisa o surprinse [i o privi

mirat`, aproape sfid`tor, apoi se uit` în alt` parte. Oare citise vinov`]ia în
privirea ei? Era adev`rat; poate era cazul s` recunoasc` asta, în speran]a
c` va putea dep`[i acest moment cu mai mult` u[urin]`, dac` reu[ea s`
con[tientizeze sursa durerii. Poate c` reu[ea s` se elibereze de aceast`
invidie fa]` de Lisa, care [tia exact ce s` fac` pentru a atrage devotamentul
lui Nick, dorin]a lui de a o proteja, prietenia lui...poate chiar dragostea
lui. {i totu[i, ea putea distruge aceast` putere a Lisei...Însp`mântat` de
propriile gânduri, î[i frec` tâmplele. Nici în cele mai înspìmânt`toare
momente nu luase în considerare aceast` variant`. Pentru c` s-ar fi distrus
pentru totdeauna, dac` ar fi f`cut asta...
– Te sim]i bine, scumpo? o întreb` Elizabeth, mângâind-o u[or pe
mân`, moment în care Karen se sim]i extrem de jenat` pentru
îngrijorarea pe care i-o crease b`trânei.
– Da, spuse ea, for]ându-se s` zâmbeasc`. Da...sunt bine, adùg`, îns`
durerea din stomac o f`cea s` se simt` din ce în ce mai prost.
To]i celilal]i se oprir` [i-[i concentrar` aten]ia asupra lui Karen, care
se înro[i [i se uit` în farfurie la desertul delicos, pe care [tia c` nu-l mai
putea înghi]i [i cu toate astea trebuia, m`car, s` se prefac`. Magda se
înclin` spre ea.
– Am aspirine la mine, vrei s`-]i aduc dou`?
Karen accept`, realizând c` era mai u[or s` accepte oferta, decât s`
refuze [i s` prelungeasc` [i mai mult acest moment jenant.
– Ai prefera s` ne întoarcem acas`, scumpo? o întreb` Elizabeth, înc`
îngrijorat`.
– Nu...nu vreau s` v` stric ziua tuturor. Sunt bine, serios.
Înghi]i repede cele dou` pastile aduse de Magda, dorindu-[i numai s`
înl`ture dubiile lui Elizabeth. Zâmbi [i se uit` fix în ochii lui Nick. El p`rea
s` fi citit dincolo de aceast` mic` [arad` [i reu[i cu greu s`-i sus]in`
privirea.
– E[ti sigur` c` te sim]i bine, Karo? o întreb`.
Ea încuviin]` \n t`cere, iar Nick, aparent satisf`cut de r`spuns,
comand` cafeaua. Momentul trecuse, iar Karen r`sufl` u[urat` în sinea ei.
114 JILL MURRAY
Trebuia s` înve]e s`-[i mascheze sentimentele, î[i spuse. Nu mai pierdur`

mult timp la cafea. Nick î[i propuse s-o ia înceti[or spre Lastingham [i
Rosedale, pentru ca apoi s` se îndrepte spre încânt`toarea vale Esk, în
pitorescul or`[el Whitby. Ajunser` aici în jur de ora patru. Servir` câte un
ceai [i câ]iva biscui]i cu unt la o cafenea cochet`, apoi pornir` pe jos s`
exploreze vechiul port. Totul reprezenta o noutate pentru Karen, a[a c`
plimbarea pe str`du]ele înguste, pe lâng` casele din piatr` cu acoperi[
ro[u, construite una lâng` alta de-a lungul portului, o f`cur` s` uite o
vreme de toate problemele, bucurându-se doar de ceea ce vedea.
Elizabeth vru s` treac` podul spre partea de est, unde hoin`rir` prin
vechea pia]`. Tot aici g`sir` magazine micu]e ce vindeau de toate: crabi
umplu]i [i scrumbii afumate, haine de ploaie [i hanorace, pl`cinte f`cute
în cas`, obiecte de anticariat [i bineîn]eles omniprezentele magazine de
suveniruri; g`seai acolo ce doreai. În cele din urm`, Nick î[i privi ceasul.
– E[ti gata de întoarcere? o întreb` el pe Elizabeth.
– Cred c` da...imediat, murmur` Elizabeth, uitându-se peste um`r.
Am trecut pe lâng` un magazin foarte dr`gu] mai devreme. A[ vrea s`-i
cump`r ceva lui Karen care s`-i aminteasc` de locul `sta.
Nu mai a[tept` r`spunsul lui [i plec` la bra] cu Timsy, în timp ce Nick
se uita în jur ner`bd`tor.
– Unde a plecat Lisa?
– În magazinul acela, spuse Magda, ar`tându-i un magazin micu] [i
cochet. A v`zut o jachet` cu alb [i portocaliu. Era superb`.
Karen îl observ` strâmbându-se, realizând probabil cât` vreme va
pierde Lisa acolo. Începuse s` povesteasc` ceva, când se opri [i oprinse
brusc de mân` pe Karen [i o trase pe trotuar, la timp pentru a o feri de o
camionet` ce trecu extrem de aproape pe lâng` ea. {oferul claxon`
nervos [i se pierdu în zare. Nick o ]inea strâns lipit` de el. Ca prin vis
Karen auzi vocea Magdei, care spunea c` astfel de camionete mari n-ar
trebui s` aib` permisiunea de a circula pe str`zi atât de înguste. Nu vedea
nimic [i nu sim]ea decât respira]ia cald` a lui Nick, iar inima începu s`-i
bat` cu putere. La început crezu c` se datora spaimei, dar apoi în]elese c`
era provocat` de simpla apropiere dintre ei. Apoi Nick îi d`du drumul [i
tulburarea trecu. Îl auzi spunându-i Magdei:

– Vrei s`-i spui tu Lisei unde am plecat? apoi o atinse u[or pe cot,
ghidând-o, iar ea îl ascult` orbe[te. Stai! îi strig` cu asprime.
De data asta era doar un biciclist, dar numai aten]ia lui Nick o salvase
[i acum.
– Ce naiba se întâmpl`? Nu te sim]i bine? o întreb`, privind-o cu ochi
mari.
– Bineîn]eles c` m` simt bine, r`spunse ea mândr`.
– Pì, ai grij`, pentru numele lui Dumnezeu. Strada nu e locul potrivit
s` visezi cu ochii deschi[i.
– Nu f`ceam asta.
– Orice ai fi f`cut. Aproape ai intrat în biciclistul `la.
– Nu pot s` citesc gândurile oamenilor! izbucni ea.
Brusc ochii i se umplur` de lacrimi. Totul p`rea s` mearg`
de-a-ndoaselea în acea zi. Se scutur` din mâna lui [i sim]i dorin]a de a
striga la el.
– Nu [tiam dac` vrei s-o a[tep]i pe Lisa sau dac` vrei s-o urmezi pe
Elizabeth [i nici nu m` a[teptam ca un ditamai camionul s` treac` pe
acolo ca un...
– Oh, las-o balt`!
– Atunci, nu vorbi cu mine de parc` a[ fi o idioat`.
– Dar nici n-am spus a[a ceva!
– {i nu striga la mine! exclam` ea, luând-o la fug`. Nick o prinse îns`
repede din urm`.
– Nu fac asta...[i încearc` s` vorbe[ti mai încet, [uier` el. Dac` ai chef
de ceart`, a[teapt` pân` ajungem acas`.
– Oh, e[ti imposibil! mârâi ea printre din]i.
– {i eu a[ putea spune acela[i lucru. Ce naiba te-a apucat azi?
– Chiar trebuie s` mai întrebi? murmur` ea acru, mergând mai încet.
Uite-o pe Elizabeth.
– Da, spuse el, controlându-[i expresia fe]ei. Crezi c` po]i s`-mi \nduri
prezen]a [i s` te por]i civilizat înc` pu]in? M`car de dragul ei, dac` nu de
al meu.
116 JILL MURRAY
– Nu te teme, veni replica lui Karen, la fel de rece. N-am uitat. Din
p`cate, talentele mele de actri]` nu se compar` cu ale tale.
Îl auzi înjurând printre din]i [i [tiu c` lovise unde trebuia. Dar Nick
nu mai spuse nimic, iar ea îl l`s` s-o ]in` de bra], cu toate c` era con[tient`
de faptul c` atingerea lui nu mai era cald`, ci emana doar animozitate.
Elizabeth st`tea în fa]a micu]ului magazin de suveniruri, proasp`t vopsit,
ale c`rui ferestre se vedea c` erau decorate pentru sezonul de
vacan]e.Vase colorate, tot felul de textile [i obiecte din piele erau etalate
în vitrin`, iar pe un [evalet în miniatur` st`tea o pl`cu]` cu scris de mân`,
care anun]a c` înauntru se g`seau materiale [i unelte pentru arti[ti
plastici. Karen r`sufl` u[urat`, v`zând-o pe Elizabeth fascinat` de vitrina
frumos aranjat`; dac` s-ar fi uitat o clip` dup` fiul [i nora ei, ar fi fost
tulburat` de spectacolul dintre cei doi. Abia acum se întoarse spre ei [i le
zâmbi.
– Nu e frumoas` geanta aia cu motive indiene? }i-ar pl`cea? Sau vrei
s` intr`m s` vedem [i altele? o întreb` Elizabeth pe Karen.
Aceasta ezit`, dar Nick zâmbi resemnat, adoptând figura b`rbatului
care se preg`tea pentru o sesiune de cump`r`turi feminine.
– Du-te, îi spuse el. Te a[tept aici.
Dar Elizabeth nu era de acord cu asta.
– Nu, trebuie s` vii [i tu. Am nevoie de tine s` alegi ceva. Are grij`
Timsy de ceilal]i.
Când o urm` în magazin, Karen n-avu nicio presim]ire. {tia doar c`
trebuia s` aib` grij` ca Elizabeth s` nu aleag` un cadou prea costisitor.
Karen privi cu respira]ia tìat` pre]ul gen]ii pe care le-o aduse
vânz`toarea, [i fu recunosc`toare c` se ab]inuse de la vreo laud` a
obiectului. Con[tient` de prezen]a lui Nick [i sim]indu-i privirea ironic`
sfredelindu-o din spate, Karen se uit` prin magazin, în speran]a de a g`si
ceva nu foarte scump, dar care s` satisfac` impulsul de generozitate al
b`trânei. Elizabeth se plimb` o vreme prin magazin, apoi ochii îi c`zur`
pe un set cu obiecte din piele ro[ie.
– Te rog... murmur` Karen disperat`, ceva mic...
Elizabeth zâmbi.
– Acum mi-am amintit... vi se apropie aniversarea de trei ani de

c`s`torie. Pielea e simbolic` pentru trei ani, nu-i a[a?
Vânz`toarea scoase un carne]el cu un tabel, pe care-l verific`.
– Da, doamn`, ave]i dreptate. Anul trei e pielea.
Setul era deja împachetat, dar Elizabeth înc` hoin`rea prin magazin.
Alese o po[et` pentru Magda, înc` una pentru Timsy [i un cuf`ra[ din
argint pentru Lisa. Apoi se întoarse spre Karen.
– Acum, scumpo, vreau s`-]i cumperi ceva ce-]i place ]ie, nu ce-mi
place mie, dar care e posibil s` nu se potriveasc` [i cu gusturile tale.
Vânz`toarea zbârnâia, împachetând toate cump`r`turile. Elizabeth îi
f`cuse ziua mai frumoas`! A[a c` risc` pu]in:
– Avem un atelier la etaj, doamn`. Poate vede]i ceva acolo...
– Haide, spuse Elizabeth entuziasmat`, iar când ajunse în cap`tul
sc`rii spiralate, murmur` cu r`suflarea tìat`. Oh, ce zi minunat` am avut!
– Da, întotdeauna ]i-a pl`cut s`-]i cheltui banii pentru familia ta, spuse
Nick sec. Dar te rog s` nu exagerezi!
– Nu-i pot lua cu mine, Nick, îi aminti Elizabeth simplu.
Nick fu redus la t`cere. Se trase înapoi, privindu-[i mama care studia
rafturile cu pro]elanuri [i sticl` [i z`ri apoi o pas`re din cristal
albastru-piesa central`. Cu to]ii o priveau [i nu prea aveau ce spune. Era
atât de delicat` cu aripile desf`cute, lucrate cu minu]iozitate, de parc`
artistul ar fi vrut s`-i înghe]e zborul pentru posteritate. Elizabeth se
întoarse spre Karen cu o privire extrem de cald`.
– Nu mai ai nicio întrebare acum, nu-i a[a? E doar o fericire pur`.
Vreau s` ]i-o d`ruiesc, scumpo.
Îi f`cu semn vânz`toarei, iar pas`rea plec` la împachetat. Nick se
preg`tea s` coboare, când le z`ri pe Lisa [i pe Magda, care urcau.
– Ce lucruri minunate! exclam` Lisa. Ce-ai cump`rat, m`mico? Ceva
pentru mine?
– Vr`jitoare lacom`! [uier` Nick, luând pachetele din bra]ele surorii
lui. Trebuie s` ai r`bdare s` vezi.
Lisa se strâmb` la el [i porni s` exploreze atelierul. Nick [i Elizabeth o
urmar`, iar Karen profit` de ocazie [i alese un clopo]el de sticl` pe care-l
118 JILL MURRAY
admirase Elizabeth. Mai era înc` unul mai mare, dar, f`când o scurt`
analiz` a banilor din portofel, trebui s` se mul]umeasc` s`-l ia pe cel mic;
era un simbol al iubirii ce i-o purta [i voia s`-l cumpere cu banii ei, nu ai
lui Nick. I-l duse vânz`toarei, apoi se întoarse la timp pentru a o auzi pe
Lisa întrebând:
– Ce-i acolo?
F`r` a suspecta ceva, îi urm` pe ceilal]i în galeria din cap`tul
atelierului. Când îi prinse din urm`, un fior rece de groaz` îi str`punse
inima. Toate celelalte picturi de pe pere]i se pierdeau în cea]`; una
singur` r`m`sese clar`, într-o ram` alb`. P`rea s` creasc`, umplând toat`
galeria [i privind-o acuzator pe Karen. Nu se putea mi[ca. Nu putea decât
s` se uite îngrozit` la acea imagine catastrofic`, [tiind c` era prea târziu
pentru a mai fugi [i neîndr`znind s`-l priveasc` pe Nick. Ca prin vis, auzi
vocea lui Elizabeth.
– {tiu c` mul]i nu apreciaz` asta, dar mie mi se pare frumos.
– Nu, e ieftin [i comercial. Mie...
Se opri. Lisa bâiguise ceva, dar în clipa urm`toare se pr`bu[i le[inat`
la p`mânt.
Capitolul 10
Vânz`toarea ap`ru în fug`. Elizabeth icni de spaim` [i se pr`bu[i în

genunchi, iar celelalte dou` femei ]ipar` speriate.
– Da]i-v` la o parte! Aduce]i-mi un scaun! izbucni Nick, iar
vânz`toarea se execut`, speriat`. Nick se aplec` [i descheie haina Lisei [i
cordonul strâmt al fustei, apoi o lu` cu blânde]e în bra]e. O duse în partea
din fa]` a magazinului [i o a[ez` pe scaunul pe care-l adusese
vânz`toarea. O sprijini atent [i r`sufl` u[urat când Lisa se mi[c` u[or [i
gemu.
– E[ti bine, îi [opti. Nu te speria, scumpo.
– Uite, am ni[te s`ruri parfumate, spuse Magda [i-i întinse sticlu]a lui
Nick.
Lisa gemu din nou [i împinse la o parte sticla.
– Ce s-a întâmplat? întreb` sl`bit`. Am le[inat?
– Da, murmur` el, îndemnând-o s` bea din paharul cu ap` adus de
vânz`toare.
– Te rog, [opti ea, du-m` acas`, Nick. M`...m` simt, tremur` vizibil,
atât de rù [i...mi-e fric`.
– O s` plec`m spre cas` imediat ce te sim]i în stare s` mergi. Sc`rile
alea nenorocite sunt prea înguste...sau te car eu.
To]i o privir` nelini[ti]i pe Lisa, care se ridic` nesigur` [i se sprijini de
Nick pentru a putea coborî. Karen îi lu` po[eta [i pachetele pe care le
sc`pase pe jos. Ea îns`[i era tulburat` [i nu-[i dorea decât s` ias` din
120 JILL MURRAY
magazinul acela care se dovedise prevestitor de rele. La parter se întâlnir`

cu patroana magazinului, care venise s` închid`. Era o femeie sub]ire,
înc` atr`g`toare la cei cincizeci [i ceva de ani, care se dovedi extrem de
îngrijorat` pentru ce se întâmplase. Se oferi chiar s` le fac` tuturor câte
un ceai, întreb` dac` era cazul s` cheme un doctor [i, într-un final, când
afl` c` ma[ina lor era parcat` la ceva distan]`, se oferi s`-i duc` pân` acolo
chiar ea. A[a c` Elizabeth, Nick [i Lisa plecar` înainte, iar Karen, Magda [i
Timsy f`cur` drumul pe jos pân` în centru unde aveau ma[ina parcat` [i
merser` împreun` spre cas`, ajungând la o or` în urma celorlal]i. Karen
fu extrem de t`cut` de-a lungul c`l`toriei; nu reu[ea s` scape de
sentimentul acela de rù pe care-l avea [i era îngrozit` de reîntâlnirea cu
Nick. P`[i încet în hol, de parc` ar fi vrut s` amâne inevitabilul [i merse în
camera de zi, unde era lumin`. Nick st`tea în fa]a focului, îns` nu se putea
citi nimic pe fa]a lui.
– Începusem s` ne îngrijor`m, spuse el pe un ton care n-o lini[tea
deloc.
– Cum se simte Lisa? întreb` ea, uitându-se în alt` parte.
– Acum cred c` doarme, murmur` obosit` Elizabeth, din fotoliu. S-a
dus direct în pat, cum am ajuns acas`. N-am putut s-o convingem s`
m`nânce sau s` bea ceva [i nici s` chem`m doctorul, adùg` nelini[tit`.
M` îngrijoreaz` felul în care a le[inat atât de brusc.
Karen cl`tin` u[or din cap. Avea dreptate; pur [i simplu se stinsese,
iar când î[i revenise din le[in, ar`ta ca o stafie, palid` [i cu privirea
pierdut`.
– {i p`rea atât de vesel` azi, continu` Elizabeth, de parc` reu[ise în
sfâr[it s` înving` virusul `sta nenorocit. A[ vrea s` ne lase s`-i facem un
control am`nun]it.
– Nu po]i decât s`-i sugerezi asta, interveni Nick. Lisa e o persoan`
adult` acum, iar tu trebuie s` începi s` în]elegi asta, adùg` el zâmbind
trist, chiar dac` [tiu c` ]i-e greu s` te dai deoparte [i s`-]i prive[ti copilul
care a crescut.
– Presupun c` ai dreptate, surâse ironic Elizabeth. {i voi o s` trece]i
prin asta, scumpule.
– Oare vom trece prin asta?

Se uitase la Elizabeth, dar Karen surprinsese scurta ezitare dinaintea
lui "vom" [i nici nu se putea în[ela asupra privirii ironice pe care i-o
arunca acum peste cre[tetul b`trânei.
– E[ti preg`tit` pentru zgomotul acelor picioru[e, drag`? o întreb`,
ridicând din sprâncene.
Îi venea s`-l pocneasc`; ar fi vrut s`-l fac` s` simt` m`car pu]in din
durerea pe care i-o provoca el cu aceste cuvinte. Î[i încle[t` mâinile pe
sp`tarul fotoliului [i încerc` s`-[i controleze vocea când spuse:
– Acum nu, [i nici tu nu cred c` vrei asta, înc`.
– Te gr`be[ti s`-mi oferi un nepot, Nick? o întrerupse Elizabeth, de
parc` ar fi sim]it ceva din trìrile lui Karen.
– Nu te încânt` ideea?
– Ba da! Normal! Mi-ar pl`cea s`-mi ]in primul nepot în bra]e, înainte
s`...se opri [i pentru o clip` camera r`mase t`cut` [i rece, apoi se ridic`
[i se for]` s` zâmbeasc`. Apropo, Nick, ai adus lucrurile din ma[in`?
– Nu, nu înc`. M` duc acum.
Plec`, iar t`cerea se l`s` din nou în camer`. Karen sim]ea c` nu era
momentul potrivit pentru a-[i d`rui cadourile pe care le aleseser` cu atâta
veselie câteva ore înainte, dar scoase totu[i clopo]elul din po[et`.
– Oh, draga mea, ce surpriz` pl`cut`! exclam` Elizabeth, vizibil
încântat` de dar, ridicându-se s-o îmbr`]i[eze. Ce norocoas` sunt s` am o
familie atât de bun` cu mine.
Era greu s` nu fii a[a cu Elizabeth, se gândi Karen, punându-i-se un
nod în gât [i încercând cu greu s` r`mân` calm` la întoarcerea lui Nick.
Îi sim]ea dispre]ul din ochi f`r` s` se uite la el, în momentul în care
despachet` opera din sticl` [i-i mul]umi cu lacrimi în ochi lui Elizabeth.
– {tii, e o legend`, îi [opti Nick peste um`r.
Apropierea lui atât de brusc` o f`cu s` tresar`. Nu-l auzise p`[ind în
spatele ei, iar acum se uita la pas`rea albastr` pe care ea o ]inea cu
amândou` mâinile.
– Ai grij` s` nu zboare, adùg` ironic.
– Nick! Sarcastic afurisit ce e[ti! îl mustr` Elizabeth. Ignor`-l când te
122 JILL MURRAY
tachineaz` a[a.
Tachin`ri! Dac` ar putea...! Karen era con[tient` de faptul c` fiecare
cuvânt era atent calculat ca s` r`neasc`. A[ez` pas`rea pe [emineu, al`turi
de multe alte obiecte la care Elizabeth ]inea foarte mult. Când se întoarse,
Nick o privea încruntat pe Elizabeth.
– Ar trebui s` te culci mai devreme azi, [tii c` mâine mergem la
doctor.
Elizabeth se încrunt`, oft`, apoi spuse resemnat`:
– Înc` un specialist? Merit`?
– Da, spuse Nick sec. Ezit` o clip`, apoi se uit` la ceas [i adùg`:
trebuie s` plec.
– Dar unde...
Se aplec` s-o s`rute pe frunte.
– Iart`-m`, Beth, dar nu-s prea comunicativ în seara asta. Se uit` apoi
la Karen. Nu m` a[tepta probabil m` întorc târziu.
În clipa urm`toare ie[i. Sim]i privirea surprins` a]intit` asupra ei, dar
nu putu decât s` se întoarc` încet cu spatele. Era prea sl`bit` pentru a mai
da explica]ii. Dac` el considera c` putea s` dispar` în noapte spunând
doar c` nu e prea comunicativ, atunci ea nu putea face altceva; oricum,
era ultima persoan` de a c`rei p`rere ar fi ]inut cont. {i în adâncul
sufletului nu sim]ea decât o u[urare. Nu mai putea suporta multe. Pu]in
mai târziu, Magda preg`ti ceva u[or de mâncare, dar Elizabeth nu mânc`
mult, iar lui Karen nu-i era foame. Lisa înc` dormea, când Magda merse
s` verifice [i pu]in dup` ora nou` Elizabeth fu convins` s` mearg` la
culcare, dup` ce-i promiser` c` cineva va avea grij` ca Lisa s` m`nânce
ceva. Karen se oferi s` fac` asta [i pe la zece preg`ti câte ceva. În timp ce
a[tepta laptele s` se înc`lzeasc`, Magda o întreb` dintr-o dat`:
– Îl a[tep]i pe Nick s` se întoarc`? Nu-mi place s` m` culc înainte s`
[tiu c` sunt toate u[ile închise cum trebuie, adùg` ea repede, privind-o
pe Karen cercet`tor.
– Eu...o s` fac o baie dup` ce termin cu asta, spuse ea, turnând laptele
în can`, f`r` s` se uite în ochii femeii. Probabil se va întoarce pân` fac eu
toate astea. Cred c` ar trebui s` te duci la culcare, Magda, a fost o zi
obositoare.
– Po]i s` mai spui o dat`! N-a[ putea refuza o asemenea ofert`, mai
spuse ea. Dac` tu crezi c` totul e în regul`...
Ezit` înc` o clip` [i într-un final îi spuse noapte bun`, iar Karen
r`mase singur` în casa t`cut`. Câteva minute mai târziu, Karen cioc`nea
la u[a Lisei. Nu auzi niciun r`spuns [i ezit` o clip`, apoi i se p`ru c` aude
un geam`t u[or [i intr` repede.
– Lisa...?
– Ce e?
– Eu sunt, Karen, ]i-am adus ceva de mâncare. Trebuie s` încerci s`
m`nânci pu]in.
– Po]i s-o duci la buc`t`rie, nu vreau nimic, murmur` îmbufnat` Lisa,
r`sucindu-se în pat.
Karen se uit` la gr`mada de sub p`turi [i fu tentat` s` ridice din umeri
[i s` spun`: cum vrei. Dar se ab]inu [i o mângâie blând pe cap.
– Lisa, ce s-a întâmplat?
– Ce s-a întâmplat? izbucni Lisa, dezvelindu-se brusc [i holbându-se la
ea. Totul! M` simt groaznic. A[ vrea s` mor!
– Oh, nu! Nu poate fi atât de grav. Nu pot face ceva? S`...
– Nu poate face nimeni nimic. Decât...se opri [i se întinse dup` cana
cu lapte, pe care o v`rs` pu]in în agita]ia ei. Nu, nu poate face nimeni
nimic. Las`-m` singur`, pentru numele lui Dumnezeu!
– Nu pot s` fac asta, murmur` Karen îngrozit`, [tiind c` trebuia s-o
lini[teasc` pe Lisa m`car de dragul lui Elizabeth. {terse cu un [erve]el
stropii de lapte, apoi se a[ez` pe marginea patului.
– Decât ce, Lisa? Ce ai vrut s` spui mai devreme?
Lisa oft` [i se afund` din nou între perne.
– Nu, nu se poate face nimic. Oft` înc` o dat`, apoi adùg`: de fapt,
a[ putea s`-]i spun, oricum o s` afli curând. Sunt îns`rcinat`.
– Îns`rcinat`? Karen r`mase cu gura c`scat` o clip`; se gândise la
multe posibile r`spunsuri pentru atitudinea Lisei din ultima perioad`, dar
varianta asta n-o luase în calcul. Dar...nu e[ti fericit`? se bâlbâi ea.
– Fericit`? Sunt distrus`! Un copil e ultimul lucru pe care mi l-a[ dori
124 JILL MURRAY
acum, adùg` Lisa nervoas`.

– Dar mama ta [i...Cliff...or s` fie încânta]i. Oh, Lisa, ar însemna atât
de mult pentru mama ta. Înc` nu i-ai spus?
– Nu, [opti Lisa, palid`. N...nu eram sigur` [i n-am...n-am vrut s` cred,
dar acum [tiu. Mi-a întârziat dou` luni, mai spuse, umezindu-[i buzele
uscate. Oh, Karen, mi-e atât de fric`. Întotdeauna mi-a fost fric` de durere
[i...[i o s` m` îngra[ [i dac` va fi fat`, va trebui s` fac toat` t`r`[enia înc`
o dat` pentru c` iubitul meu Cliff vrea un bìat. Pentru c` fratele lui mai
mare nu se va c`s`tori niciodat` – nu poate – iar Cliff va vrea s` ofere
familiei un mo[tenitor. Oh, Doamne! Mi-a[ dori s` nu m` fi c`s`torit cu
el! Izbucni apoi în plâns.
Karen uit` de propriile probleme [i o lu` în bra]e, încercând s-o
lini[teasc`.
– O s` fie bine, îi [opti ea la ureche. E[ti speriat` acum pentru c` e
prima oar` [i abia ]i-a trecut r`ceala aia oribil`, dar o s` fie bine...mai
spuse ea, leg`nând-o încet, în timp ce Lisa suspina.
– Dar n-ai de unde s` [tii, nici tu n-ai trecut prin asta.
– A[a e, dar trebuie s` fii mai optimist`. Gânde[te-te la copil [i la
Elizabeth. {tii bine c` asta e ceea ce-[i dore[te cel mai mult s` aud`,
murmur` Karen, privind-o cercet`tor pe Lisa. Te iube[te mai mult decât
pe oricine altcineva, iar vestea asta i-ar da speran]`...ar putea chiar s`-i
prelungeasc` via]a.
Lisa oft` [i ceru un [erve]el.
– {tiu. Am încercat s`-mi spun [i eu asta. Oh, Karen, [tiu c` sunt o
bestie egoist`...întotdeauna am fost a[a, dar n-am ce face, nu m` pot
schimba.
Recunoa[terea acestui fapt o surprinse pe Karen, care spune încet:
– Doar sfin]ii pot spune c` nu sunt egoi[ti, iar oamenii cu adev`rat
egoi[ti, n-ar recunoa[te asta niciodat`.
– Serios, chiar încerc, dar nu m` pot ab]ine...oamenii m-au pus
întotdeauna pe un piedestal. Tata m-a idolatrizat, iar în ochii mamei nu
puteam gre[i. To]i, p`rin]ii mei, Nick, buni [i acum Cliff...to]i m-au iubit
[i m-au protejat...dar n-am putut s` m` ridic la a[tept`rile lor. Nu în]elegi?
Nu accept acelea[i conven]ii ca ei. Adic`, o ador pe mama, dar pur [i

simplu nu pot fi ca ea, adic`...s` m` supun acestor concep]ii învechite. {tii
tu...costumul tip, perlele [i s` r`mâi virgin` pân` în noaptea nun]ii. Apoi
s` r`mâi fidel` unui singur b`rbat pân` ce moartea v` va desp`r]i. S` fii
numai ochi pentru mogâldea]a strìn` din leag`n [i nu cumva s`
pomene[ti cuvântul divor] pentru c` nu se cade. Lisa f`cu o pauz`, apoi
continu`. Iar familia lui Clifford e [i mai rea. Un divor] în clanul contelui?
Ar fi de neconceput a[a ceva!
Karen sim]i un fior rece pe [ira spin`rii, pe m`sur` ce confesiunile
continuau. Acum c` se pornise, Lisa p`rea c` nu mai poate opri triste]ile
[i am`r`ciunea în`bu[ite de cine [tie cât` vreme. Când într-un final se
opri, Karen [opti:
– Dar...asta înseamn` c` o s` te despar]i de Clifford?
– Cum a[ putea face asta, acum? întreb` Lisa, încruntându-se.
– Sunt sigur` c` te iube[te.
– Sunt o posesie a lui, încearc` s` m` transforme în ceva ce nu sunt.
Nevasta perfect` [i apoi femeia. Problema e c` n-am avut curajul s`-l
p`r`sesc, s`-mi recap`t libertatea [i s` trìesc a[a cum vreau eu, s` fiu eu,
nu ce crede familia mea c` ar trebui s` fiu! Nu pot distruge toate iluziile
pe care [i le-au f`cut to]i despre mine. Oh, Doamne, am încercat...am
încercat s` fiu tot ce [i-au dorit mama, tata, Nick [i Cliff...
Se cufund` din nou între perne, f`r` s` mai spun` ceva [i oft` ca [i
cum [i-ar fi acceptat înfrângerea [i spulberarea tuturor viselor. Karen
r`mase t`cut`.
– Îmi pare rù, Lisa, nu [tiu ce s` spun.
– Nu e nimic de spus. Sunt o prizonier`. A[a cum suntem cu to]ii
când realiz`m c` avem con[tiin]`.
Ultima ei afirma]ie atinse o coard` din sufletul lui Karen; era adev`rat.
Lisa, aproape ca [i ea, era prins` în pânza circumstan]elor [i în acel
moment se sim]i mai apropiat` de ea ca oricând. Spuse încet:
– Nu va p`rea întotdeauna atât de grav ca acum. Odat` ce te vei
obi[nui cu ideea de a avea copilul...promite-mi c`-i vei spune mamei tale
curând.
126 JILL MURRAY
Lisa încuviin]` [i se întinse dup` unul dintre sandvi[urile cu pui.

– M` simt mai bine acum c` ]i-am spus, murmur` ea, mestecând
încet.
– Încearc` s` m`nânci tot, spuse Karen repede. M`...duc s`-]i mai
aduc ni[te lapte, `sta s-a r`cit.
Îns` Lisa o opri.
– Nu te mai deranja...
Dup` ce Lisa termin` de mâncat, Karen strânse totul pe tav`, îi aranj`
patul [i o convinse s` se culce.
– Karen...se auzi vocea Lisei.
– Da?
– Înc` ceva. N-o s` spui nim`nui ce ]i-am povestit, nu?
– Bineîn]eles c` nu.
– Nici m`car lui Nick. Mai ales lui, o rug` ea.
– Promit.
Karen duse vasele la sp`lat...Ceasul b`tu de unsprezece [i se auzi tare
în lini[tea casei. Se gr`bi s` termine totul. Nick avea s` se întoarc` în
curând [i dintr-o dat` groaza pe care se chinuise toat` seara s` [i-o alunge
reveni. Tremura din cap pân`-n picioare...dac` ar fi fost închis magazinul
acela de suveniruri...Oft`. Nu dorea nim`nui rùl, dar trebuia s` admit`
c`-i era recunosc`toare sor]ii care f`cuse ca Lisa s` le[ine exact în acel
moment. De[i nu era frig, nu se putea opri din tremurat. Verific` toate
u[ile [i o l`s` deschis` doar pe cea de la intrare. Se opri la u[a Lisei,
ascult` o clip`, dar nu se auzea nimic, a[a c` se îndrept` spre camera ei
[i ezit` o clip` cu degetele pe clan]`. Oare Nick se întorsese cât` vreme
st`tuse ea la Lisa? Dar camera mare era întunecat` [i r`coroas`, c`ci
uitaser` o fereastr` deschis` diminea]`. Parc` trecuse o ve[nicie de atunci.
În speran]a c`-[i va mai elibera mintea de astfel de gânduri, se preg`ti s`
fac` o baie. Se sim]ea atât de epuizat`, încât nu s-ar fi obosit s` fac` asta,
dar avea p`rul îmbâcsit din cauza aerului marin, a[a c` fu nevoit` s` duc`
la cap`t toate acele opera]iuni. În timp ce-[i lega p`rul cu un prosop,
deveni con[tient` de lini[tea din casa aceea mare. Devenise ap`s`toare; i
se p`rea c` auzea orice zgomot. Tres`ri speriat` la ]ip`tul unei vie]uitoare
ce se lupta probabil pentru supravie]uire. Deschise repede robinetele, în

speran]a c` va în`bu[i ]ipetele acelea, dar mai degrab` le amplificar`.
Deci, Lisa va avea un copil. Karen încerc` s` se gândeasc` la altceva. La
cât` fericire îi va aduce aceast` veste lui Elizabeth, dar nu putea s` se
gândeasc` decât la promisiunea pe care Lisa o rugase s-o fac`. Lucrurile
pe care Nick nu trebuia s` le afle vreodat`...Î[i privi deodat` imaginea
neclar` din oglind`. Ultimul secret nu fusese divulgat; dar ce mai conta
acum? Î[i leg` mai bine cordonul halatului, dar începu s` tremure din
nou. {tia c` n-avea cum s` scape de aceste idei pân` n-avea s` se întoarc`
Nick [i zorii urm`toarei zi nu vor veni. Se întoarse în lini[te în dormitor.
Deschise u[a [i tres`ri, c`ci lumina era aprins`.
– Nick...? murmur` ea.
U[a protest` cu un scâr]âit, iar Karen p`[i încet în camer`. Oare ea
l`sase lumina aprins`? Apoi z`ri lâng` c`ma[a de noapte pe care [i-o
scosese, o cutie dreptunghiular`. O privi înspìmântat`.
– Da, e pentru tine, se auzi vocea lui Nick. De ce nu te ui]i la ea?
Se r`suci, speriat`. St`tea în pragul u[ii, cu p`rul ciufulit [i cu mâinile
în buzunarele halatului.
Trecu pe lâng` ea [i r`sturn` cutia. Reproducerea o privea acuzator;
fotografia aceea care-i schimbase pentru totdeauna via]a. Tremur`; avea
mânile ca ghea]a. Ar fi preferat s` fug`, oriunde, s` scape. Dar el îi bloca
drumul.
– Uit`-te la ea! strig` Nick.
– Nu!
– De ce? Nu era niciun pic de compasiune în ochii lui. Toat` lumea
se uit` acum la ea. Toat` lumea [i-o atârn` pe perete. Nu se pot în[ela cu
to]ii.
– Te rog, nu din nou! gemu pierdut`. Nu...
– E pu]in cam târziu s`-]i mai fie ru[ine. Ochii îi ardeau nemilo[i. Cred
c` ar trebui s-o atârn`m [i noi pe perete. Nu e[ti de acord cu mine?
Karen se trase câ]iva pa[i înapoi, încercând s` se trezeasc` din acel
co[mar.
– Nick, te rog! Nu mai pot!
128 JILL MURRAY
– Dar cu mine cum r`mâne? Cum crezi c` m` simt eu? V`zându-te a[a.
{tiind c` tu [i Vince Kayne...Doi ani m-a chinuit gândul `sta. {tiind [i
întrebându-m`...De câte ori te-ai întors la mine direct din patul lui?
Karen închise epuizat` ochii. O prinse de umeri [i o for]` s` se uite la
el.
– Spune-mi! strig` el. Spune-mi adev`rul. Dac`-]i mai aduci aminte! {i
Stephan Esse! {i el st`tea acolo? Nu ap`rea în poz`, dar se uita...[i a[tepta.
Te-ai culcat [i cu el?
Karen încerc` s` se smulg` din strânsoarea lui.
– }i-am spus deja adev`rul! N-am fost niciodat` amanta lui Vince
Kayne. Niciodat`! De ce nu m` crezi? Pe Stephan Esse l-am întâlnit o
singur` dat` în via]a mea. Nu ]i-am fost niciodat` necredincioas`.
– Doamne! Cum po]i s` insi[ti cu aceea[i minciun` sfruntat`? Cum
po]i nega asta? strig` furios, ar`tându-i poza. Doamne! Uit`-te la ea!
Propria mea so]ie. Ar`tându-[i trupul pentru toat` lumea. Pentru orice
obsedat sexual libidinos! {i înc` negi? Cu doi b`rba]i care erau
recunoscu]i mai întâi pentru n`ravurile lor. Probabil crezi c` sunt un
idiot!
– Nu...da! Neg orice! strig` ca o nebun`. Nu-]i mai pot explica înc` o
dat`, dar fiecare cuvânt pe care ]i-l spun e adev`rat. Tu e[ti singurul
b`rbat cu care m-am culcat vreodat`. Oh, cum te pot face s` m` crezi?
murmur` sl`bit`.
– S` te cred?
Îi râse în fa]`, iar Karen sim]i mirosul bùturii.
– E[ti beat! spuse dezgustat`.
– Oare?
– Da, e[ti!
– Oh, nu! A[ fi preferat s` fiu. Chiar [i tu trebuie s` recuno[ti c` nu
]i-am dat motive s` te plângi de mine din cauza asta. O prinse de mân` [i
o trase spre el. Poate c` ar fi timpul s-o fac.
Se lupt` din r`sputeri s` scape din strânsoarea de fier, dar
împotrivirea ei nu-l f`cu decât s` se enerveze [i mai mult. O strânse [i mai
tare, imobilizând-o.
– Oh, n-ai s` faci asta! scrâ[ni el, de parc` [i-ar fi pierdut complet
controlul. Am fost un prost...dar în sfâr[it m-am trezit! M-am trezit
dintr-un co[mar de doi ani. Un co[mar în care te doream [i în care m`
întrebam câ]i b`rba]i vor lua ceea ce era al meu. Al meu! [uier` el. Da,
Karen, de doi ani visez la un moment ca `sta. Karen îl privi cu ochii mari,
palid`, iar Nick surâse sarcastic în col]ul gurii. Da, Karen, e timpul s`
pl`te[ti.
– S` pl`tesc? Se zb`tu în zadar. Nu, d`-mi drumul, m` doare!
– Meri]i s` sim]i asta! Oh, nu...n-o s` scapi cu lacrimile, de data asta!
Karen î[i mu[c` buzele pierdut`, iar el o privi dispre]uitor:
– N-o s` începi s` strigi, nu-i a[a, draga mea so]ioar` necredincioas`?
N-o s`-i faci s` vin` în grab` s` afle adev`rul...doar dac` preferi s` ai
spectatori.
Cred c` a[a erai obi[nuit` în cercurile în care te învârteai, nu?
– E[ti nebun! [uier` Karen, holbându-se la el.
– Oare? Nu cred.
Încerc` s` se trag` înapoi, dar sim]i marginea patului în dreptul
genunchilor.
Î[i pierdu echilibrul [i se pr`bu[i pe pat, iar Nick îi desf`cu dintr-o
singur` mi[care halatul. O clip` îi privi fl`mând goliciunea, apoi se arunc`
asupra ei ca leul asupra pr`zii. Karen murmur`, disperat`:
– Nu, Nick...nu a[a! Te rog...nu a[a...[i încerc` s` se mi[te sub
greutatea corpului lui.
Dar n-o asculta; era condus doar de dorin]` [i de furia strâns` în doi
ani de zile. Privirea i se înce]o[` [i i se puse un nod în gât. Era prea
puternic [i nu i se putea împotrivi. Cedând, încerc` s` se umple de ur`;
[i-ar fi dorit s`-l urasc` din tot sufletul...dar nu reu[ea.... Nu mai r`m`sese
decât o amintire pl`cerea de a oferi [i a primi dragoste înv`]at` de la el;
acea dragoste era acum profanat`. Când în sfâr[it se ridic` [i se mut` în
cel`lalt pat, Karen era mult prea epuizat` pentru a se putea mi[ca. Z`cu
acolo, privind în gol, a[teptând s` nu mai tremure. Abia când sim]i c`
Nick adormise, îndr`zni s` se ridice pentru a se acoperi, tremurând de
team` nu fac` zgomot. Dar Nick nu se trezi când Karen ie[i din dormitor
130 JILL MURRAY
pentru a se sp`la, în speran]a c` va putea goni durerea deziluziei [i a

dorin]ei pe care le trezise în trupul ei tr`d`tor.
– Oh, Doamne, murmur` pentru sine, stând între cear[afuri reci ca
ghea]a. F`-m` s` nu-l mai doresc. F`-m` s` nu-l mai iubesc!
Capitolul 11
Se lumina de ziu` când reu[i într-un final s` adoarm`. N-o auzi pe

Magda când intr` s` aduc` ceaiul de diminea]` [i nici zgomotele casei
care se preg`tea pentru o nou` zi. Abia târziu când razele soarelui g`sir`
o bre[` printre draperii [i luminar` toat` camera, murmur` nemul]umit`
[i se întoarse pe partea cealalt`; în clipa urm`toare, î[i aminti totul. Era
singur`. Ceaiul se r`cise de mult, cel`lalt pat era gol [i dezordonat. Se
strâmb` [i încerc` s`-[i alunge grea]a. Se sim]ea de parc` ar fi fost b`tut`,
o durea capul [i era deprimat`. Se sim]i tentat` s` se urce la loc în pat [i
s` se ascund` între p`turi, dar se for]` s`-[i fac` de lucru. Nu-i putea evita
pe ceilal]i toat` ziua f`r` s` ridice anumite semne de întrebare. Se îmbr`c`
[i se piept`n` f`r` prea mult zel, apoi î[i z`ri imaginea în oglind`; ar`ta ca
o stafie, cu ochii învine]i]i de la plâns. Doamne! Nu putea coborî ar`tând
în felul `sta. Încerc` s` se foloseasc` de ajutorul cosmeticelor [i dintr-o
dat` se auzi un cioc`nit la u[`. I se puse un nod în gât, apoi se relax`. Nick
n-ar fi b`tut la u[`! Dup`...Ridic` din umeri [i murmur` slab:
– Intr`.
Era Lisa. Ar`ta aproape la fel de sl`bit` ca [i Karen, iar degetele-i
tremurau încle[tate pe marginea neglijeului scump. Arunc` o privire în
urma ei înainte de a închide u[a.
– Ce s-a întâmplat? Nu te sim]i bine? o întreb` Karen.
– Nu mai rù decât de obicei...am vomitat mai devreme. Doamne, a[
vrea s`...
132 JILL MURRAY
Karen o privi îngrijorat`:

– Lisa, sper c` nu...
– Nu, nu fac nicio prostie, murmur` ea, trântindu-se în pat. Sunt prea
speriat`. Nu [tiai, Karen? Sunt una dintre persoanele care merg în virtutea
iner]iei, sperând c` pân` la urm` totul va fi bine. Nu e vorba de asta...te
sim]i bine, Karen? o întreb`, uitându-se la ea.
– Oh, nu [tiu. Eu...v-am auzit asear`. {i m` întrebam...Nick a fost
nebun-beat sau proste[te-beat?
– Bineîn]eles c` nu! se ar`t` revoltat` Karen, în încercarea de a p`rea
[ocat`. Probabil... ]i s-a p`rut...orice crezi c` ai auzit.
– Ba nu, spuse Lisa sec. Dup` ce ai plecat de la mine asear`, am
încercat s` dorm, dar n-am reu[it, a[a c` am coborât în buc`t`rie. M`
durea stomacul [i mi-era frig [i m-am gândit s` iau o gur` de coniac [i s`
umplu o sticl` cu ap` cald`. Nick s-a întors când eram acolo. {i m-a
speriat.
– Tu? Te-ai speriat? Karen încerc` s`-[i ascund` degetele ce-i
tremurau. De ce?
– Pentru c`-l cunosc pe Nick. {i [tiu c` are o anumit` doz` de violen]`
în el, murmur` Lisa, uitându-se pe fereastr`. Obi[nuiam s`-l pun la
încercare s` v`d cât rezist` pân` izbucne[te. Dar [tiam c` pe mine nu
m-ar r`ni...prea mult. Dar pe tine...Se întoarse brusc spre Karen. M-a
speriat asear`. Era atât de t`cut. Dar mocnea pe dinùntru. Mi-a luat
paharul din mân` [i mi-a spus: S` nu te mai prind c` faci asta, ai în]eles?
Pe urm` a stat pur [i simplu acolo pân` am plecat. {i pe urm`...Karen, e
totul în regul`?
– De ce n-ar fi? se chinui Karen s` par` calm`. Da, ne-am cam certat
asear`. A[a cum spui [i tu, Nick are o doz` de violen]`, adùg` ea cu
am`r`ciune.
Lisa o privi în continuare cu oarecare team` în ochi.
– E[ti sigur`? Pentru c` eu...
– Lisa, ce rost au toate astea? spuse Karen, ridicând din umeri. A
trecut.
– Da? A[ vrea s` fiu sigur` de asta, mai spuse Lisa, evitându-i privirea.
Lisa se juc` o clip` cu un ciucure de la draperie.
– Karen, s-a întâmplat ceva în America de Sud?
– Cum adic`?
– Pentru c` te-ai întors acas`, nu-i a[a?
– Nu, bineîn]eles c` nu! murmur` Karen, [ocat` [i speriat`. Despre ce
vorbe[ti?
– Te-am v`zut într-o diminea]`, acum vreun an. Intrai la Selfridges.
Am încercat s` te prind din urm`, dar era atât de aglomerat c` n-am reu[it.
– Probabil te-ai în[elat.
– Nu cred. Purtai haina aia ro[ie cu guler mare [i te-am [i strigat.
Te-ai uitat în jurul tù [i te-ai gr`bit s` intri în magazin. Pe urm` am
încercat s` te sun, dar americanii ìa au spus c` nu e[ti în ]ar`. {i-apoi, la
vreo s`pt`mân`, mama a primit o scrisoare de la tine [i Nick în care nu
spunea]i nimic de vreo vizit` pe care s-o fi f`cut acas`. Am vrut s`-i spun
c` te-am v`zut, dar ceva m-a f`cut s` tac din gur`. N-am...n-am [tiut ce s`
fac.
Karen se pr`bu[i într-un fotoliu, iar buzele îi tremurau. Îi venea s`-i
spun` Lisei tot ce-[i dorise vreodat` s`-i spun`, dar se întreb` ce rost avea.
Era prea târziu acum. Când v`zu c` nu r`spunde, Lisa se apropie de ea.
– De ce? o întreb`. Ce s-a întâmplat?
Karen o privi pierdut`.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Lisa! Vrei s` spui c` nu [tii? O bufni
un râs isteric [i-i venea s-o plesneasc` pentru naivitatea întip`rit` pe fa]`.
Totu[i, se control`; era posibil s` nu se prefac`. În asta consta [i ironia.
Apoi spuse sec: da, ar trebui s` afli. N-am plecat cu Nick în America de
Sud. Dar a insistat s` p`str`m totul secret, pentru c` nu voia ca Elizabeth
s` afle adev`rul. Acela c` noi...c` ne-am desp`r]it [i...motivul pentru care
s-a întâmplat asta. Acum suntem împreun` doar de dragul lui Elizabeth,
din cauza a ceea ce au spus doctorii...l`s` capul în jos, f`r` vreo urm` de
speran]`.
– Vrei s` spui c` asta se datoreaz`...? Lisa î[i duse o mân` la gur`.
134 JILL MURRAY
Adic`...
– Adic` s-a terminat totul. C`snicia noastr` s-a sfâr[it. Nick [i cu mine
am încheiat orice comunicare. Vorbise de parc` odat` cu ie[irea la iveal`
a adev`rului se stinseser` [i ultimele ei speran]e [i dorin]e de dragoste [i
fericire.
Lisa o privi [ocat`.
– De...de ce nu mi-ai spus? o întreb`.
– Ce rost mai avea? Ai fi putut...ai fi vrut s` m` aju]i?
Lisa se întoarse cu spatele [i r`mase t`cut` vreme îndelungat`, apoi
[opti:
– Nick...a aflat? Sau cum...
– Poza din ziar.
Lisa se cutremur`.
– Nu i-ai spus...?
– Nu. Pur [i simplu am negat totul. Nu m-a crezut.
Lisa t`cu din nou, apoi exclam`:
– Oh, Doamne! Ce nebunie! Ce naiba o s` facem?
– Nimic, spuse Karen uitându-se în continuare în oglind`. O
cuprinsese o neobi[nuit` stare de calm. Nu mai avea niciun pic de putere.
Lisa suspin`.
– Karen, îmi pare rù, se bâlbâi ea. A[ vrea s` pot face ceva...
Dintr-o dat`, Karen sim]i c` nu mai poate. Se ridic`.
– E prea târziu pentru asta. Nu mai po]i face nimic. Nick nu m` mai
iube[te [i nici nu mai are încredere în mine. {i eu...cred c` nu-l voi mai
putea iubi vreodat`.
F`r` s`-i mai pese de altceva, î[i puse o hain` pe ea, verific` dac` are
bani în po[et` [i ie[i în fug` pe u[`. Coborî sc`rile în grab`, rugându-se
s` nu întâlneasc` pe nimeni pe coridoare. S` explice cum vrea absen]a ei,
se gândi ea cu am`r`ciune. Se sim]ea un miros savuros de [unc` pr`jit`,
dar nu-i trezi deloc apetitul. Tot ce voia era s` fie singur` o vreme. Din
fericire, nu se întâlni cu nimeni [i se îndep`rt` cât putu de repede din
dreptul ferestrelor. Abia trecuse de opt [i jum`tate [i toat` lumea era la
micul dejun; Nick se preg`tea s-o duc` pe Elizabeth la doctor, a[a c` nu i
se va sim]i lipsa prea curând. N-avea niciun plan în minte când se urc` în
autobuzul de ora nou`, f`r` s`-i pese de destina]ia acestuia. Tot ce voia
era s` fug` o vreme de Dellersbeck, s` se ascund` printre strìni, într-un
loc strìn, unde nu mai era nevoie s` se prefac` [i unde putea a[tepta
pân` i se domolea suferin]a. Se uita în gol pe fereastr`, f`r` s` priveasc`
ceva anume. Peste aproape o or`, coborî; st`tea în mijlocul unei pie]e,
palid`, ochii o dureau [i...nu putea uita...Travers` or`[elul, trecu pe lâng`
vechiul turn cu ceas [i ajunse pe strada principal`. Abia se deschisese un
supermarket nou. Lâng` el se aflau o brut`rie, o farmacie, un mic
magazin de pantofi [i alte câteva. Se opri pe rând, în fa]a vitrinelor. Nu
reu[ea s` scape. Nu vedea decât fa]a lui Nick, ura din ochii lui, duritatea
fe]ei [i noaptea precedent`...Închise ochii [i-[i cuprinse fa]a cu mâinile,
încercând s` uite acele imagini.
– Te sim]i bine, dr`gu]o? o întreb` îngrijorat` o femeie ce ie[i
dintr-un magazin.
– Da...da, mul]umesc, spuse ea zâmbind slab, dar femeia nu p`ru
convins`.
– E[ti foarte palid`, sigur nu-]i vine s` le[ini?
– Întotdeauna sunt palid`, murmur` ceva mai încurajator de data asta
[i plec`, u[or stânjenit` [i \n acela[i timp m`gulit` de grija femeii.
Era cazul s` se adune, dac` ar`ta atât de rù. Cu un mic efort, reu[i s`
mearg` cu mai mult` hot`râre, ca [i cum ar fi avut o destina]ie clar`. Dar
în câteva minute ajunse în cap`tul str`zii principale [i o cuprinse din nou
sentimentul de singur`tate. F`cu dreapta pe una dintre str`du]ele
secundare [i încetini când ajunse spre zona reziden]ial` a ora[ului. La
cap`tul aleii unde se aflau casele construite cu secole \n urm` de bog`ta[ii
zonei, se aflau [i fermele celor mai pu]in înst`ri]i. Când ajunse la ultima
ferm`, se opri. Cerul se înnorase, iar vântul b`tea cu putere în câmp
deschis. Venea ploaia. Trebuia s` se întoarc`...acas`. Acas` unde o a[tepta
cine [tie ce veste trist` despre Elizabeth, acas` la Lisa care nu contenea cu
autocomp`timirea, acas` la Nick...hot`rât s` conduc` vie]ile tuturor, acas`
unde trebuia s` joace vechea mascarad`...Nu-i fusese u[or nici pân`
acum, dar dup` tot ce se întâmplase...Evenimentele din seara precedent`
136 JILL MURRAY
stârpiser` orice speran]` de a-[i mai reveni, pur [i simplu r`suciser`

cu]itul în ran`. În]elegea în sfâr[it cât de multe pierduse, iar viitorul se
ar`ta sumbru. Se gândi la atingerile lui Nick dup` doi ani, la felul cum
fusese a lui înc` o dat`...f`r` urm` de iubire, de tandre]e. Pur` dorin]`
carnal`...iar ea nu putea uita acea imagine. Se întoarse brusc, cu privirea
înce]o[at`, [i aproape d`du peste un bìe]el ce ie[ise dup` un gard, urmat
de un c`]elu[. În urma lui ap`ru o femeie, care se vedea c` se oprise din
treab` ca s`-[i mustre copilul [i s` alunge c`]elul. O privi aproape cu
supiciune pe Karen [i plec`. Întâlnirea o tulburase, la fel [i privirea de sub
genele lungi ale bìatului. Cum avea s`-[i reconstruiasc` viitorul singur`,
f`r`...? Stropii de ploaie începur` s` cad` când ajunse în pia]a principal`
[i descoperi c` pierduse autobuzul [i trebuia s` a[tepte înc` dou` ore
pân` venea urm`torul. Setea, dezn`dejdea, dac` nu foamea, o împinser`
s` intre în cafeneaua din cap`tul str`zii. Era c`ldu] [i plin de lume, dar un
cuplu de vârsta a treia îi f`cu loc la masa lor [i comand` un ceai [i
sandvi[uri cu friptur` de vac` care erau specialitatea casei. Nu se a[tepta
s` poat` mânca ceva [i privi surprins` farfuria plin` adus` de chelneri]`.
Dar sandvi[urile se dovedir` delicioase, iar ceaiul aromat [i tare, [i abia
atunci realiz` cât îi era foame. Trecuser` aproape optsprezece ore de
când nu mai mâncase ceva [i în plus a[a putea trage de timp pân` s` fie
obligat` s` ias` \n ploaia care-i alungase pe to]i pe la casele lor; dar
cafeneaua era plin`, era ora prânzului [i [tia c` trebuia s` fac` loc [i altora.
Termin` ceaiul, pl`ti nota [i ie[i; mai avea înc` o or` de a[teptat, iar sta]ia
de autobuz era deja plin`. Se preg`ti s` li se al`ture; haina sub]ire pe care
o avea nu era potrivit` pentru o asemenea vreme [i se mustr` c` plecase
atât de departe f`r` s` fie îmbr`cat` corespunz`tor. Dar asta era problema
ei; se l`sa purtat` de val prea u[or, î[i spuse cu am`r`ciune. Cât despre
dorin]a subcon[tient` de a fugi [i a se ascunde de toate...cum ar fi putut
face asta? Circumstan]ele care o for]aser` s` accepte s` joace aceast`
mascarad`, nu se schimbaser`. Dimpotriv`, se înrùt`]iser`. Chiar dac` î[i
spunea c` n-o interesa p`rerea lui Nick – doar nu era îngrijorat pentru ea,
nu? – absen]a ei prelungit` avea s-o îngrijoreze teribil pe Elizabeth dac`
nu...Nici nu v`zu punga murdar` de pe jos. Alunec` pe ea [i, cu toate c`
încerc` s`-[i men]in` echilibrul, nu reu[i s` nu se pr`bu[easc` la p`mânt;

în aceea[i clip` se auzi un puternic scâr]âit de ro]i [i ]ipete disperate, apoi
ceva o izbi cu atâta for]` c` o arunc` în aer. Se rostogoli ca o p`pu[` de
cârpe; totul se învârtea în jurul ei. Auzea ca prin vis o mul]ime de glasuri
[i i se p`ru c` încearc` s` se ridice, dar nu mai sim]i nimic înainte s`-[i
piard` cuno[tin]a.
Strìni se strânser` gr`bi]i în jurul ei, [oferul coborî speriat, iar un
tân`r poli]ist î[i scoase haina [i i-o puse sub cap pân` la sosirea
ambulan]ei. Nu-[i amintea cum ajunsese la spital, nici analizele pe care i
le f`cur` doctorii în stare de urgen]`. Când deschise ochii, era lini[te [i un
amestec de alb [i albastru, de verde [i galben îi înce]o[a privirea, pân`
când totul se clarific` [i realiz` c` se afla într-un pat. Se afla într-un pat! {i
o \n]epa ceva deasupra sprâncenei. Îi era extrem de sete, iar instinctul îi
spunea c` ar fi bine s` nu se mi[te prea brusc. Încerc` s` deschid` gura,
dar buzele îi erau complet uscate. Apoi, o voce cald` o salut`:
– Ce bine, te-ai trezit. Cum te sim]i?
Abia atunci o z`ri pe asistenta tân`r` ce st`tea pe marginea patului.
– Ce s-a întâmplat? Unde m` aflu?
– Te afli în sala de reanimare a spitalului Cottage, îi spuse asistenta,
uitându-se pe fi[a de la cap`tul patului. Doctorul o s` vin` imediat.
Începea s`-[i aduc` aminte ce se întâmplase. O durea capul
îngrozitor, ca [i bra]ul drept, în timp ce restul corpului o durea ca dup`
o b`taie cumplit`. Avea senza]ia c` se întâmplaser` multe, dar momentan
nu-[i aducea aminte tot [i mai sim]ea înc` acea confuzie de parc` nu s-ar
fi trezit înc` din co[mar. Luase autobuzul, intrase în cafenea [i apoi...
– Bun` ziua, doamn` Radcliffe.
Doctorul era înalt [i slab, cu p`rul negru, cu un zâmbet ciudat în
col]ul gurii.
– Nu mai e[ti atât de îngrijorat` acum? continu` el f`r` s`-i dea ocazia
s`-[i dea seama la ce se referea. Când ai mâncat ultima oar`? Î]i aduci
aminte?
– De unde [tii cum m` cheam`? [opti ea.
Era obi[nuit cu reac]ii întârziate [i zâmbi.
138 JILL MURRAY
– M` tem c` am fost obliga]i s`-]i control`m geanta. Doar pentru a

pune lucrurile de valoare într-un loc sigur [i pentru a te putea identifica
pentru a anun]a familia.
Un val de amintiri o f`cu s` se zbat` neputincioas`. Î[i imagina deja
cum sosea poli]ia la Dellersbeck, iar biata Elizabeth r`spundea la u[`...
– V` rog, trebuie s` dau un telefon...trebuie s`...
– U[urel. O s` facem noi asta pentru tine, spuse doctorul blând. Te
referi la Nick. So]ul tù?
Nick! Se domoli [i o podidir` lacrimile. Nu-i trecu prin minte s` se
întrebe de unde [tia doctorul c` numele so]ului ei era Nick; pur [i simplu
î[i amintise de ce fugise de la Dellersbeck în diminea]a aceea. Oare era
aceea[i zi? De cât timp se afla oare acolo? Cât o fi fost ceasul? Încerc` s`
se uite la ceasul pe care-l avea la mân`, dar doctorul o mustr` blând.
– Vrei s` te lini[te[ti? Cum r`mâne cu ultima mas` pe care ai avut-o?
– Era...se bâlbâi ea, umezindu-[i buzele uscate. La prânz. Era unu [i
jum`tate când am ie[it din cafenea. {i...[i pe urm`...
– E-n regul`, spuse el, uitându-se la ceas. Te putem duce s`-]i punem
ghipsul chiar acum.
– V` rog, pot s` beau ceva?
– Nu, nu înc`, spuse el [i se întoarse spre asistent`: umeze[te-i buzele.
A trebuit s` te anesteziem ca s` ne putem ocupa de fractura aia de la
încheietur`.
– Fractur`? Doar atât?
– Nu e suficient? o întreb`, privind-o amuzat.
– O s`...m` fac bine?
– Bineîn]eles! Radiografiile pe care ]i le-am f`cut la cap arat` c` n-ai
p`]it nimic grav. Cu excep]ia fracturii, o contuzie u[oar` [i câteva vân`tì,
e[ti în regul`. Dar o s` te ]inem aici vreo dou` zile. F`cu o pauz` înainte
s` adauge: ai sc`pat ieftin.
– Serios?
Se trânti cu capul pe perne [i nu surprinse privirea uimit` a
doctorului. Peste câteva minute sosi asistenta-[ef` pentru a o controla [i
a o anun]a c` se puteau ocupa de încheietura ei. Totul se petrecu extrem
de repede; peste vreo jum`tate de or` se întorsese în patul ei, sorbind

mul]umit` din ceaiul care p`rea grozav. Poate c` era din cauza
anestezicului, poate din cauza [ocului, a epuiz`rii sau a oboselii, dar pur
[i simplu nu-i mai p`sa de nimic. Tot ce-[i dorea era s` doarm`. Dar nu
putea face asta înc`. Se întorsese asistenta-[ef` s`-i ia temperatura, apoi
veni tân`rul poli]ist care se aflase la locul incidentului ca s-o întrebe ce-[i
mai amintea din acele ultime momente îngrozitoare. Nu reu[i s`-i spun`
mare lucru; doar c` alunecase [i c`zuse, iar el î[i luase zelos noti]e. Apoi
o întreb` dac` v`zuse ma[ina. Cl`tin` încet din cap, strâmbându-se din
cauza durerii provocate de durere.
– Asta m-a lovit? Parc` ar fi fost un tanc. Apoi, realizând unde b`tea
poli]istul, adùg` repede: nu se poate s` fi fost vina lui...probabil c` am
aterizat pur [i simplu în fa]a ma[inii.
– Da, cam a[a ceva. Aveai o pung` de plastic prins` de picior...credem
c` pe ea ai alunecat. Se mai întâmpl` [i accidente din astea stupide, mai
spuse el, preg`tindu-se s` plece.
Abia închisese ochii când cineva o trezi pentru masa de sear`. Mânc`
pu]in din pe[te [i cartofi, termin` toat` înghe]ata, [i adormi instantaneu
dup` aceea. O or` mai târziu, asistenta fu nevoit` s-o strige de dou` ori
ca s-o trezeasc` [i auzi ca prin vis o voce cald`:
– Poate n-ar trebui s-o trezim.
Apoi din nou vocea micu]ei asistente:
– Doamn` Radcliffe, so]ul dumneavoastr` e aici.
Deschise ochii [i-i v`zu pe Nick [i pe Elizabeth stând la capul patului.
Îl privi cu ochi mari, dorindu-[i s`-l goneasc` de acolo pentru a nu mai
juca acela[i rol ieftin al so]ului îngrijorat, dar se ab]inu când o v`zu pe
Elizabeth vizibil afectat`. Totu[i, Nick nu se pref`cu îngrijorat, dimpotriv`,
ar`t` foarte pu]in` compasiune.
– Bun`, Karen, cum te sim]i? o întreb`, s`rutând-o mai mult simbolic
pe obraz.
Ar fi vrut s`-i strige c` n-are nimic [i c` nu [tie de ce se afla acolo, dar
Elizabeth era chiar în spatele lui, a[a c` murmur` sl`bit`:
– Destul de bine...am câteva dureri. Nici acum nu [tiu exact ce s-a
140 JILL MURRAY
întâmplat.
– Draga mea! se plânse Elizabeth, a[ezându-se pe marginea patului,
privind-o îngrijorat`. Puteai s` mori! Când ne-au anun]at...
– Oh, [tiu! Îmi pare rù! exclam` tulburat`. Mi-a fost atât de team` c`
o s` te...
– Ce nu în]eleg e ce cùtai aici, de la bun început? o întrerupse Nick.
Niciunul dintre noi n-a [tiut...
– Nick! se auzi tonul aspru al lui Elizabeth. Nu e momentul potrivit
pentru unul dintre interogatoriile tale. Oricum, de ce n-ar avea Karen
libertatea de a merge unde vrea? Doar nu te a[tep]i s`-]i dea raportul
pentru fiecare mi[care pe care o face!
– Îmi cer scuze, mormì Nick.
Elizabeth îi împachetase câteva lucruri: o c`ma[` de noapte, periu]a
de din]i, un deodorant [i alte articole de toalet`, pe care se apuc` s` le
ordoneze în dul`piorul de lâng` pat, în timp ce povestea tot felul de
nimicuri în încercarea de a relaxa atmosfera. Magda [i Timsy îi trimiteau
salut`ri [i îns`n`to[ire grabnic`, iar Lisei îi p`ruse extrem de rù pentru
accident [i-i transmitea c` o va vizita urm`toarea sear`.
– Asta, dac` o s` mai fii aici, adùg` Elizabeth vesel`.
Nu coment` nimic despre propria ei vizit` la doctor. În tot acest timp,
Nick fu extrem de t`cut [i nu p`rea în apele lui, uitându-se încontinuu la
ceas, de parc` [i-ar fi dorit ca acea vizit` s` se încheie mai repede. Întreb`
într-un sfâr[it, pe un ton sec:
– Ai nevoie de ceva?
– Nu, mul]umesc, spuse ea încet. Elizabeth s-a gândit la tot.
– Au grij` de tine?
– Da, sunt foarte dr`gu]i, murmur` Karen f`r` s` se uite la el, hot`rât`
s` nu-i cear` nimic [i nici s` nu tr`deze vreo urm` din durerea ce i se
ascundea în suflet.
– Exist` o arip` separat` cu saloane private, insist` el. A[ putea aranja
s` te mute.
– Nu vreau s` stau într-un salon privat, [uier` ea. O s` m` mute în
aripa principal` de la reanimare, mâine. {i oricum, n-o s` mai stau decât
vreo dou` zile.

– Serios?
Tonul lui o f`cu s` tresar`. Vorbise oare cu doctorul? Mai era oare
vorba de ceva ce ei nu-i spuseser`? Urm` o clip` de t`cere întrerupt`
brusc de Elizabeth.
– Cred c` ar trebui s-o l`s`m pe Karen s` se odihneasc`. Pare
extenuat`.
– Nu s-a încheiat ora de vizit`, se împotrivi Nick.
– {tiu, dar uit`-te la ea, Nick, [opti mama lui.
Abia a doua zi, când se privi în oglind`, în]elese la ce se referea
Elizabeth. Îi tunseser` p`rul de deasupra frun]ii pentru a-i coase rana
destul de adânc`. Avea o julitur` pe obraz, înc` una deasupra ochiului
drept [i o vân`taie urât` pe bra]ul stâng, pe lâng` celelalte mici zgârieturi
[i v`n`tì de pe restul corpului. {i evident, ghipsul. Dar Elizabeth
observase nu numai urm`rile fizice ale accidentului, cât [i [ocul provocat.
– Te sun`m diminea]` pentru alte ve[ti, [opti Elizabeth emo]ionat`.
Sper s` te sim]i mai bine pân` atunci, scumpo, adùg` ea, s`rutând-o. Te
a[tept afar`, îi spuse lui Nick.
Karen se crisp` de durere, [tiind c` Elizabeth îi l`sase singuri pentru
micul schimb de intimit`]i dintre so] [i so]ie! Dup` ce b`trâna ie[i, Karen
se înveli pân` sub b`rbie [i fix` tavanul cu privirea. Nu mai avea puterea
s` duc` înc` o ceart` [i nici nu-[i mai f`cea iluzii în privin]a adev`ratelor
sentimente ale lui Nick. El p`[i încet spre cap`tul patului, f`r` s` se uite
la ea.
– Bine, spuse el sec. {tiu c` nu mai e nimic de spus.
– Nu, nu e, r`spunse rece. {i chiar dac` ar mai fi, nueste locul [i
timpul potrivit.
– {tiu asta, murmur` el aspru. Atunci, o s` plec. La revedere, Karen.
Ecoul vocii lui r`sun` mult dup` ce ie[i din camer`. Nu-i spusese
noapte bun`, ci la revedere.
Capitolul 12
Karen petrecu o noapte nelini[tit` ce i se p`ru c` ]ine o ve[nicie.

Disp`ruse orice dorin]` de a se mai odihni. Nici somniferul dat de
asistent` pe la dou` diminea]a n-o ajut` s` doarm` mai mult de trei, patru
ore, [i acelea pu]in spus odihnitoare. Când veni în vizit` a doua zi
diminea]`, doctorul privi nemul]umit termometrul, iar zâmbetul îi
disp`ru.
– Am auzit c` ai avut o noapte grea.
Încerc` s` zâmbeasc` [i mi[c` pu]in bra]ul aflat în ghips.
– Nu m-am obi[nuit cu `sta, înc`.
– M` tem c`-l vei purta o vreme, spuse el, verificând dac` i se
umflaser` degetele. E prea strâns? Câteodat` trebuie s`-l mai sl`bim.
– Nu, cred c` e bine.
– Hm, hai s` vedem cum st`m cu restul. Dup` ce o examin` în
detaliu, o acoperi cu p`tura la loc [i o întreb`: te sup`r` ceva?
Întrebare nu p`rea pus` de dragul artei, iar Karen îl privi atent, apoi
cl`tin` u[or din cap. C`snicia mea e distrus`! Cum ar fi putut s`-i spun`
asta? {i c` era împreun` cu Nick pentru c` avea de dus la bun sfâr[it o
mare minciun`?
– {tii, mul]i dintre pacien]i se întâmpl` s` aib` probleme, continu` el
blând. Nu te teme s` ne ceri ajutorul.
Era atât de grijuliu [i-i vorbea cu atâta blânde]e, încât Karen amu]i o
clip`. Sim]i c` o podideau lacrimile [i încerc` s` se ab]in`, ca s` n-o vad`.
Într-un fel o dure [i mai mult s` vad` c` un strìn era mai îngrijorat decât
Nick.
– Hei...nu prea obi[nuim s` ne facem pacien]ii s` plâng`.
– N-o s` v` stric recordul, doctore, murmur` ea, [tergându-[i
lacrimile.
– Bine. Te recuperezi foarte repede, s` [tii. O s` te mut`m în salonul
principal. O s`-]i prind` bine s` ai ceva companie. Dup`-prânz po]i s` faci
o mic` plimbare, po]i s` te ui]i la televizorul din camera de zi, dac` vrei.
Da?
Îi zâmbi înc` o dat` [i plec` s`-[i termine restul vizitelor. A[a cum
prev`zuse, compania din salonul mare o ajut`. Prieteniile din spital se
legau cu mai mult` u[urin]`, pacien]ii fiind oarecum lega]i unul de altul.
Jenny era gr`su]`, blond` [i zgomotoas` [i chiar dac` umorul pe care-l
avea era u[or crud, veselia ei putea lumina ziua oricui; pân` la sfâr[itul
zilei, Karen afl` toat` fi[a medical` a lui Jenny, dac` nu cumva [i a
celorlalte femei din salon. Dar primi multe încuraj`ri [i sprijin când
încerc` s` se ridice în picioare; era bucuroas` s` descopere c` înc` putea
face asta [i c` avea s` se refac`. Era doar o chestiune de timp. Nick se
întoarse în seara aceea cu bra]ul plin de flori [i fructe, [i înso]it de Lisa.
Întoarser` mul]i capul dup` ea când trecu printre paturi. Ar`ta minunat,
nimic nu tr`da faptul c` trecuse printr-o perioad` foarte proast`. Nick o
s`rut` cast pe Karen [i schimbar` câteva vorbe. Jenny avea o mul]ime de
vizitatori [i erau to]i foarte g`l`gio[i; Nick murmur` nemul]umit de câteva
ori, apoi se ridic`:
– V` las s` vorbi]i, fetelor. Bine?
Karen înclin` plictisit` din cap. Nu se a[teptase s` se mai întoarc` [i
mai ales s` r`mân` s` vorbeasc` despre fleacuri, având în vedere c`
Elizabeth lipsea. Dar Lisa nu p`rea ner`bd`toare s` vorbeasc`. Redevenise
tân`ra superficial` din primele s`pt`mâni la Dellersbeck, iar Karen avea
impresia c` regreta confesiunile pe care i le f`cuse.
– I-ai spus mamei tale? o întreb` totu[i.
– Poftim? tres`ri Lisa. Da, i-am spus diminea]`. Accidentul tù [i vizita
ei la doctor au cam monopolizat aten]ia ieri. {i în plus, domnul Lindner
144 JILL MURRAY
a ap`rut dup`-amiaz`.
– A fost bucuroas`?
– Din cauza craiului neam]?
– Nu, oft` Karen, con[tient` c` Lisa f`cea pe proasta inten]ionat. Din
cauza copilului, binîn]eles.
– Po]i spune c` a fost mai încântat` decât mine, spuse Lisa
nep`s`toare. Dac` o s` m` mai încap` costumul `sta peste dou`
s`pt`mâni o s` fiu foarte surprins`. Acum, pur [i simplu pocne[te pe
mine.
– O s`-l po]i purta dup` aceea. N-o s` dureze mai mult de nou` luni,
o consol` Karen.
– Unde naiba o fi plecat Nick?
Nu-i putea r`spunde la întrebarea asta [i arunc` o privire pe furi[ la
ceas. Cu toate c` pentru majoritatea pacien]ilor ora de vizite era partea
cea mai a[teptat` din zi, ea ar fi dat orice s` se termine mai repede. Foarte
rar se întâmpla s` fie pe aceea[i lungime de und` cu Lisa, iar acum se
vedea clar c` abia a[tepta s` plece de acolo. În timp ce Nick...Ei bine, el
se f`cuse în]eles pe deplin c` nu-[i dorea s` petreac` mai mult timp decât
era necesar în prezen]a ei. Dac` ar putea încheia tot acest teatru...Lisa se
juca nervoas` cu cureaua gen]ii.
– Karen...[opti ea, aplecându-se u[or, te-ai sup`ra foarte rù dac` l-a[
ruga pe Nick s` m` duc` acas` mai devreme? Problema e c`...scutur` din
cap suficient de expresiv, spitalele m` îngrozesc.
– Nu, oricum eram obosit`, murmur` Karen, punându-[i capul pe
pern`. Mul]umesc pentru vizit`, Lisa. Ezit` o clip`, apoi descoperi c` nu
sim]ea nicio remu[care pentru faptul c` se folosea de starea în care se
afla. De ce nu te duci s`-l cau]i pe Nick? îi suger` ea. S-ar putea s` stea de
vorb` cu asistenta, sau o fi ie[it la ma[in`. Spune-i c` nu trebuie s` se mai
deranjeze s` vin` s`-mi spun` noapte bun`.
Închise ochii [i mai mult o sim]i decât o v`zu pe Lisa ezitând o clip`
înainte de a-[i strânge lucrurile [i a pleca. Se înc`p`]ân` s` ]in` ochii
închi[i [i rat` privirea cercet`toare a lui Nick, care ap`ruse în dreptul u[ii
exact când o deschisese Lisa. {i nu v`zu nici felul în care-l zorea s` plece
mai repede, în timp ce el se uita înc` nelini[tit în salon. A doua zi

diminea]`, când doctorul o anun]` c` vrea s-o mai ]in` acolo înc` o zi, nu
[tiu dac` trebuia s` fie recunosc`toare sau s`-i par` rù. Se sim]ea mai
bine, n-o mai durea tot corpul la cea mai mic` mi[care [i nici nu-i mai
plesnea capul de durere. {i cu toate c`-[i dorea s` revin` la o via]`
normal`, era încântat` c` decizia era amânat` cu înc` o zi. Jenny [i înc`
dou` paciente fur` externate în acea diminea]`, iar salonul p`ru mai gol
dup` plecarea lor. Karen încerc` s`-[i ocupe timpul cu tot felul de lucruri
minore, pentru a evita s` se gândeasc` la întoarcerea ei la Dellersbeck de
a doua zi. Dac` ar fi existat o cale prin care ar fi putut sc`pa de asta! C`ci
nu mai putea suporta comportamentul lui Nick [i totala lui ignoran]` fa]`
de sentimentele ei. Probabil c` o ura din tot sufletul...Dar oricât se gândi,
Karen nu g`si alt` solu]ie decât aceea de a-i spune adev`rul lui Elizabeth.
Iar asta era imposibil. Î[i dori, nu pentru prima oar`, s` fi avut [i ea mai
multe rude. Dar fusese singur` la p`rin]i; ace[tia muriser`, iar în urm` cu
ceva ani înainte unchiul ei emigrase în Noua Zeeland` împreun` cu toat`
familia lui. Acum, n-o mai avea decât pe m`tu[a Helen, iar pentru aceasta
un singur lucru prezenta importan]`: ferma din Highland unde cre[tea
vite de ras`. N-ar fi primit mult` comp`timire din partea m`tu[ii Helen [i
în niciun caz nu i-ar fi oferit un alibi pentru a evada de la Dellersbeck
pentru o perioad`. Odat` cu apropierea orei de vizit`, Karen era din ce în
ce mai tensionat`. Ce bine ar fi fost dac` ceasul ar fi putut trece pur [i
simplu peste ora aceea...Dar când u[ile salonului se deschiser` pentru a
permite intrarea vizitatorilor, Elizabeth nu era escortat` de Nick, ci de
domnul Lindner; Karen tres`ri, pentru c` nu se a[tepta s`-l vad` acolo! O
salut` [i-i trase scaunul lui Elizabeth.
– V` sim]i]i mai bine, doamn` Radcliffe? o întreb` el, înclinându-se
respectuos.
– Arat` mult mai bine! exclam` [i Elizabeth. Vreo veste despre când
te întorci acas`?
– Mâine, murmur` ea [i imediat observ` schimbul de priviri dintre
Elizabeth [i domnul Lindner. Priviri ce exprimau o satisfac]ie ce nu se
datora numai extern`rii ei. Ce naiba se mai întâmplase acum? se întreb`
146 JILL MURRAY
Karen, curioas`.
– E minunat! exclam` Elizabeth, entuziasmat`. Acum, scumpo...am
a[teptat s` v`d cum te mai sim]i, dar cred c`-]i pot spune totul. Plec în
Germania, vineri.
– Germania? suspin` Karen, uimit`.
– Sper s-o pot lua pe Elizabeth cu mine, interveni domnul Lindner.
– Dar asta e peste dou`...nu, trei zile! exclam` Karen, din ce în ce mai
surprins` [i întrebându-se dac` nu cumva delira. Pleci...în vacan]`? se
bâlbâi ea.
– Nu, murmur` Elizabeth toat` numai zâmbet. Vrei s`-i explici tu,
Reinhard? Eu sunt prea entuziasmat`.
– Desigur. Te rog, lini[te[te-te, scumpo. Nu-i doresc decât binele
iubitei tale mame. N-ai de unde s` [tii asta, dar mi-am pierdut so]ia în
urm` cu cinci ani din cauza aceleia[i boli de care sufer` Elizabeth. Atunci,
ca [i acum, doctorii nu prea ne-au oferit multe speran]e [i n-am putut face
altceva decât s` privim cum via]a s-a scurs din ea. Dac` ar mai fi trìt câ]iva
ani...f`cu o pauz`, apoi continu`: în apropiere de casa mea, undeva lâng`
grani]a cu Austria, exist` o clinic` nou` unde doctorii cred c` au
descoperit ceva extraordinar. E destul de greu de explicat, mai ales c`
mul]i sunt foarte rezerva]i în privin]a acestui nou tratament, de[i sunt
interesa]i. Dar am v`zut pacien]i care plecau din aceast` clinic` având
speran]e noi în privire.
– Dar despre ce e vorba? întreb` Karen, tem`toare. Nu cumva aceste
false speran]e aveau s`-i dùneze lui Elizabeth? Dac` acest tratament
experimental avea s`-i scurteze chiar via]a?
– Nu te teme, cl`tin` domnul Lindner din cap. Nu sunt ni[te [arlatani.
E o clinic` foarte cunoscut`, iar doctorii de acolo sunt foarte devota]i.
Folosesc medicamente [i tratamente tradi]ionale, dar administrarea
acestora în mod individual face diferen]a.
– Se ghideaz` dup` bioritmul fiec`rui individ, interveni Elizabeth. Se
pare c` e diferit la fiecare persoan` în parte, ca amprentele. Desigur, înc`
se fac multe cercet`ri, dar sunt convin[i c` tipul `sta de tratament poate
constitui o cale revolu]ionar` în vindecarea sau m`car ameliorarea multor
boli. Oricum, m-am hot`rât, adùg` ea ferm. Am prea pu]ine de pierdut

[i posibil multe de câ[tigat, a[a c` o s` accept oferta lui Reinhard. El o s`
m` duc` acolo, o s` m` viziteze cât stau la clinic` [i s-a oferit s` v` ofere
]ie, lui Nick [i Lisei cazare, dac` vre]i s` m` vizita]i...din moment ce va
trebui s` stau acolo o perioad` destul de lung`.
Karen r`sufl` adânc.
– Nick ce p`rere are despre asta?
– Nu e foarte încântat, murmur` Elizabeth mâhnit`. Dar n-o s`-l las s`
m` conving` s` renun] la aceast` idee.
– Fiul tù e pu]in sceptic, draga mea, dar îi în]eleg perfect
sentimentele. {i eu a[ fi la fel în locul lui. Dar tu trebuie s` iei aceast`
decizie, iar dac` mai ai nevoie de timp de gândire sau chiar te hot`r`[ti s`
renun]i, trebuie doar s`-mi spui. O s` în]eleg.
– Nu, spuse Elizabeth cu hot`râre [i cu o sclipire vioaie \n ochi. E ca
o binecuvântare. M-am întrebat într-o vreme ce era mai bine de f`cut. Vezi
tu, n-a mers a[a cum a sperat Nick.
Karen o privi pe jum`tate speriat`, pe jum`tate curioas`.
– A fost o idee minunat` s` ne adune pe to]i la un loc, continu`
Elizabeth, [i-i voi r`mâne ve[nic recunosc`toare. Dar nu e corect fa]` de
voi. Nick e prea departe de biroul lui, iar pentru bietul Cliff e o situa]ie
f`r` ie[ire. În]elegi? Elizabeth ezit` o clip`, apoi adùg`: [tiu c` între tine
[i Nick nu st` totul bine, a[a cum a]i vrut s` m` face]i s` cred. Nu [tiu
despre ce e vorba [i mai mult decât s` v` spun c`-mi pute]i cere ajutorul
oricând, n-o s` intervin. Dar ar trebui s` fi]i la voi acas`, preocupându-v`
de propriile voastre vie]i, la fel [i Lisa [i Cliff, nu s` sta]i to]i s` pierde]i
vremea la Dellersbeck, a[teptând ca eu s` pierd lupta cu du[manul meu.
Ei bine, mai spuse ea [i vocea-i tremur`, o s` lupt, dar în felul meu [i a[
fi mai lini[tit` s`-mi [tiu copiii la casele lor, preocupându-se de vie]ile lor.
Cu voin]a lui Dumnezeu, o s`-mi ]in primul nepot în bra]e. A[a c`, o s`
m` aju]i, Karen? O s` încerci s`-l faci pe Nick s` \n]eleag`? Pentru c` asta
vreau eu.
Karen încuviin]`, f`r` s` spun` altceva [i o îmbr`]i[`, apoi [opti:
– O s` m` rog pentru tine cât o s` fii plecat`, ca s` te întorci cu bine.
148 JILL MURRAY
{i...mul]umesc, Elizabeth...
B`trâna o strânse [i mai tare la pieptul ei, iar Karen [tiu c` i-a în]eles
mesajul. Dup` ce se încheie ora de vizit`, Karen privi silueta sub]ire a lui
Elizabeth îndep`rtându-se [i avu un sentiment de irealitate. Dorin]a i se
îndeplinise într-un fel în care nu se a[teptase. Tot acel teatru se încheia în
sfâr[it. S`pt`mâna urm`toare pe vremea asta avea s` fie la Londra...la
doamna Biggins. Oricum, avea s` fie liber` [i nu va mai trebui s` se
prefac`, a[a cum o f`cuse în ultimele s`pt`mâni. Aveau s` trimit` scrisori,
pentru ca nu cumva Elizabeth s` fie îngrijorat` [i asta s` dùneze
tratamentului. Vor putea s`-i ascund` adev`rul în felul acesta, iar mai -
târziu, dac` avea s` se petreac` recuperarea pe care o sperau cu to]ii,
evident c` vor trebui s`-i spun` totul. Nu era un secret care putea fi ]inut
pentru totdeauna. Cât despre Lisa...trebuia s` se preocupe singur` de
via]a ei. Cel mai important era faptul c` avea s` scape de Nick în câteva
zile. Odat` ajuns` la Londra, nu mai trebuia s`-l vad`. Puteau aranja orice
prin telefon. Nu va mai avea ocazia s-o chinuie. Avea s` fie liber`! Doar
asta î[i dorea, nu?
Sentimentul de irealitate îi reveni a doua zi diminea]`, când Nick
ap`ru cu o geant` cu lucruri. Dup` ce îmbr`c` pantalonii verzi [i
puloverul larg pe care i-l adusese, î[i lu` la revedere de la ceilal]i din salon
[i se îndrept` spre locul unde o a[tepta ner`bd`tor. O privi atent:
– Sunt bune lucrurile pe care le-am adus? Nu [tiam prea bine ce s`
iau...din cauza bra]ului.
– Sunt bune, spuse ea scurt.
– Restul le-am dus la cur`]`torie, dar cele pe care le purtai când a avut
loc accidentul...m` tem c` nu se mai pot recupera.
– Nu conteaz`, murmur` ea sec.
Cum putea oare s` vorbeasc` a[a, ca [i cum nu s-ar fi schimbat nimic?
Ca [i cum jucau în continuare aceea[i mascarad`? Ca [i cum cu patru
nop]i în urm` nu-i aruncase în fa]` acelea[i acuza]ii, pierzându-[i
controlul [i aproape o violase. Oare credea c` uitase? Îl urm` la ma[in`,
dorindu-[i s` fi putut pleca de acolo de una singur`. Dar nu mai avea
timp; trebuia s` accepte s` plece cu el, cu ma[ina. Nick o ajut` s` se urce,
puse valiza în portbagaj [i se urc` la volan f`r` s` mai spun` nimic. Karen
se uita pe fereastr`; îi convenea acea lini[te. Totu[i, dup` vreo opt
kilometri, opri la un han.
– S` bem ceva, spuse Nick, deschizându-i portiera.
– Nu vreau s` beau nimic, [uier` ea, încordat`.
– Dar eu vreau. Oh, haide, Karo. Ar`]i de parc` ]i-ar prinde bine o
bùtur` tare.
– Mersi, murmur` ea sarcastic, dar coborî [i i-o lu` înainte, hot`rât`
s` nu-i permit` s-o ating`.
F`r` s-o întrebe ce vrea, comand` rom [i cola pentru ea [i un whisky
pentru el. Karen privi în gol pe fereastr`, hot`rât` s` nu-l priveasc`. Oricât
ar fi fost de nedrept, nu era mai bine c` nu-[i vorbeau? Karen nu mai avea
puterea s` se certe.
– Karo...
– Nu, murmur` ea, f`r` s`-l priveasc`. Termin`-]i bùtura, Nick. Nu
vreau s` vorbim, sunt epuizat` [i nu pot s` m` cert.
– Sun` destul de hot`rât.
– A[a [i trebuie.
– S-ar schimba ceva dac` a[...
– Nu! N-o s` se mai schimbe nimic. Chiar tu ai spus c` nu mai avem
ce discuta. Accept` asta, [uier` ea, ridicându-se. Te a[tept afar`.
Pân` ca Nick s` aib` timp s` protesteze, ie[i repede afar`. Se a[ez` pe
o b`ncu]` din apropiere, privind o pisic` neagr` ce se l`fìa la soare
într-o curte de partea cealalt` a drumului. Dou` vr`bii se certau ceva mai
încolo, iar pisica le privi, r`sucind nervoas` din coad`. P`s`rile zburar`
precaute mai departe, dar pisica r`mase atent`. Scena emana atâta lini[te
[i pace [i dintr-o dat`, Nick ie[i [i se îndrept` furios spre ma[in`. Restul
c`l`toriei t`cerea se ridic` precum un zid între ei. Împrejurimile începeau
s`-i fie cunoscute; mai aveau foarte pu]in pân` acas`, dar Nick frân`
brusc.
– {tii despre Elizabeth?
– Da, mi-a spus asear`.
– Ce p`rere ai?
150 JILL MURRAY
Karen fu surprins` de întrebarea lui, dar nu-[i tr`d` sentimentele [i

r`spunse prudent:
– Cred c` ar fi bine s` plece [i nu cred c` ai face bine s-o opre[ti.
– În]eleg. {i apoi?
– Nu [tiu, pentru c` nu [tiu la ce te referi, spuse ea, ridicând din
umeri, încercând s` deschid` portiera.
– Ai putea s` încerci s` ascul]i.
– Nu crezi c` am ascultat suficient?
Acestea fiind spuse, se îndrept` repede spre cas`, unde Magda,
Elizabeth [i Timsy o primir` cu drag. Nu trecu mult [i se mai auzi o
ma[in` care parc` în fa]a casei [i domnul Lindner îl urm` pe Nick în hol.
Erau flori peste tot [i fusese preg`tit` o mas` în cinstea ei. Doar Lisa
lipsea.
– S-a întors acas` diminea]`, îi [opti Elizabeth în timp ce Nick era
ocupat cu bùturile. Îmi pare rù c` n-ai apucat s`-]i iei la revedere. Pe de
alt` parte, trebuie s-o în]elegem c` are un drum destul de lung de f`cut
de una singur`, a[a c` mi s-a p`rut normal s` plece foarte devreme. De
fapt, e cum nu se poate mai potrivit. {tiu c` înc` nu s-a obi[nuit pe deplin
cu ideea sarcinii [i când mi-a spus c` ar vrea s`-i dea personal ve[tile lui
Clifford [i m-a întrebat dac` nu m` sup`r c` nu mai a[teapt` pân` vineri,
m-am dus pur [i simplu s-o ajut cu împachetatul.
Deci, Lisa nu pierduse deloc timpul, se gândi Karen, a[ezându-se la
mas`. Dar oare asta nu demonstra cât era de în]eleapt` Elizabeth s` nu
asculte de Nick, oricât de bine inten]ionat ar fi fost, [i s`-[i ia singur`
deciziile? Nick p`rea tulburat [i retras, iar Karen se întreb` dac` nu cumva
atitudinea lui se datora plec`rii bru[te a Lisei. Sau poate din cauza
rezervelor pe care le avea fa]` de încânt`torul domn Lindner? Dar nu era
normal s` fie a[a? Dup` ce el reprezentase singura influen]` masculin` în
via]a mamei lui, dup` moartea so]ului ei, ap`ruse acest b`rbat care se
dovedise a avea o putere [i mai mare asupra deciziilor lui Elizabeth. Dar
chiar trebuia s`-[i arate sentimentele atât de f`]i[? Poate c` domnul
Lindner nu le observa, dar Elizabeth, care-[i cuno[tea atât de bine fiul,
în]elegea foarte bine. Dar Elizabeth p`rea foarte fericit`. R`spundea subtil
micilor aten]ii ale lui Reinhard [i se deschidea ca o floare în lumina

soarelui; str`lucea pur [i simplu, iar Karen în]elese imediat ce se petrecea
cu ea. Se spunea c` dragostea face minuni, s` fi fost aceasta minunea de
care avea Elizabeth nevoie? Prins` cu aceste idei, Karen abia dac`-l auzi pe
Reinhard care remarcase cât era de pl`cut afar` [i-l auzi apoi invitând-o
pe Elizabeth la o plimbare. Apoi î[i auzi rostit numele:
– Poate c` tu [i so]ul tù a]i vrea s` ne înso]i]i? întreb` domnul
Lindner curtenitor.
– M` tem c` nu! îl întrerupse Nick. Mul]umesc de invita]ie, domnule
Lindner, dar so]ia mea are nevoie de odihn`. Chiar acum.
Înainte s` apuce s` protesteze, Nick o lu` în bra]e, ducând-o spre
sc`ri. Îi privi fa]a hot`rât` [i exclam`:
– Nick...ce...
– Nu mai spune nimic, murmur` el încet. Pur [i simplu taci!
Urc` sc`rile cu ea de parc` ar fi fost un fulg [i închise u[a dormitorului
cu piciorul în urma lui. Apoi o a[ez` pe pat, nu foarte blând. Respira mai
greu acum [i st`tea sprijinit cu un genunchi pe podea [i cu unul pe
marginea patului.
– De ce, Karen? De ce? gemu el.
Buzele lui Karen tremurar`. Presiunea corpului lui o intimida, o
înspìmânta. Î[i umezi buzele uscate.
– Ce anume? Nick, las`-m` s` m` ridic. Eu...
– De ce nu mi-ai spus?
Sim]i cum o cuprinde neputin]a, dar încerc` s`-l împing` la o parte.
– Te rog, n-o lua de la cap`t, Nick, gemu pierdut`. N...nu mai pot!
– Nici eu. Oh, Karen...Karen...iubita mea...murmur` el [i-i cuprinse
fa]a în mâini, f`când-o s` se uite la el. Apoi, spre uimirea ei, o strânse la
piept, [optind întruna: de ce? de ce? Timp de doi ani de zile...doi ani
lungi...[i totul din cauza unei egoiste, meschine [i murdare...a[ putea s-o
omor! mârâi Nick s`lbatic.
Karen tremura. Sim]ea c` se învârte camera cu ea [i încerca s`
con[tientizeze c` ceea ce-i spunea Nick nu putea însemna decât un lucru.
– Ce...? Cine...? Eu nu... se bâlbâi f`r` s` termine vreuna dintre
152 JILL MURRAY
întreb`ri.
– Lisa! Cine altcineva?
– Vrei s` spui c`...]i-a spus?
Nick se uita în ochii uimi]i ai lui Karen [i se mânie din nou.
– Da, mi-a spus...dup` ce aproape am for]at-o s`-mi dezv`luie
adev`rul.
Karen cl`tin` uimit` din cap; la început crezuse c` Lisa i se confesase
lui Nick. Dar era imposibil
– Dar cum? Cum ai aflat...cum ai [tiut despre ce s-o întrebi?
Expresia lui Nick se mai îmblânzi [i o întinse încet pe perne.
– Tu ai vorbit. Sau nu-]i aminte[ti?
– Eu...eu...nu [tiu despre ce vorbe[ti. I-am promis Lisei c` niciodat`
n-o s`...
– N-o s`-mi spui mie? Doamne, Karen! Cum ai putut?
Î[i feri privirea, înc` uimit`, întrebându-se ce se petrecuse între Lisa [i
Nick. Apoi, el se ridic` [i se apropie de fereastr`.
– Când te-am vizitat la spital, cu Lisa, am plecat s` întreb pe cineva
despre starea ta. Trebuie s` în]elegi, Karen, c` eram înnebunit, Elizabeth
tocmai îmi trântise bomba cu plecarea [i m` sim]eam îngrozitor din cauza
accidentului tù...m` sim]eam vinovat...din cauza comportamentului
meu din seara precedent` [i m` gândeam c` de asta...Când am g`sit-o pe
asistent`, a adoptat un aer foarte formal [i mi-a zis c` doctorul vrea s`-mi
vorbeasc`. Am a[teptat o vreme [i când într-un sfâr[it a ap`rut, m-a privit
de parc` a[ fi fost un b`tù[ de neveste sau ceva asem`n`tor. Se întoarse
o clip` [i profilul îi fu luminat de soare, dar reveni la pozi]ia ini]ial`, ca [i
cum n-ar fi vrut s-o priveasc`. Apoi continu`: se pare c` ai vorbit mult cât
ai fost incon[tient`, chiar [i în timpul nop]ii. Ai vorbit despre un tablou [i
Lisa [i despre cât de mult te uram eu. Îmi tot strigai numele de parc` ai fi
vrut s`-mi spui ceva, iar eu nu te-a[ fi ascultat. Doctorul m-a întrebat dac`
[tiu ce te sup`ra atât de mult. Mi-a mai spus, pe un ton acuzator, c` te vei
recupera mult mai greu dac` exist` ceva care s` te îngrojoreze atât de
mult [i s` încerc s` te ajut s` te lini[te[ti cumva. Nick oft` [i se întoarse
lâng` patul ei. Primul impuls a fost s` te întreb direct despre ce e vorba,
dar era [i Lisa care voia s` plece [i am realizat c` ar fi fost prea greu pentru
amândoi s` vorbim acolo. Dar pe drumul spre cas` numai la asta m-am
gândit. Îmi tot venea în mintea imaginea ta cu p`rul desf`cut,
acoperindu-]i umerii, felul în care obi[nuiai s`-l por]i prima oar` când
te-am cunoscut...[i dintr-o dat` m-am gândit la p`rul Lisei. Al ei a fost
întotdeauna lung [i m`t`sos [i avea cam aceea[i culoare ca al tù.
Întotdeauna fusese foarte mândr` de el; chiar copil fiind, petrecea ore
întregi în fa]a oglinzii, piept`nându-l. Nu mi-a[ fi imaginat niciodat` c` ar
vrea s`-l taie [i totu[i, a f`cut-o. Am început s` m` întreb de ce [i pentru
prima oar` am realizat cât de mult sem`na]i voi dou`. Pe urm` mi-am
amintit toate celelalte lucruri despre Lisa, lucruri pe care nu m` gândisem
niciodat` s` le pun cap la cap. Era doar Lisa, sora mea adoptiv`, [i nu
trebuia s` stau s`-i analizez faptele. Dar atunci mi-am amintit toate
aventurile amoroase pe care le avusese, de caracterul ei s`lbatic, de felul
în care nu suporta s` fie prins` gre[ind [i dintr-o dat` s-a produs un clic
în mintea mea [i mi-am amintit petrecerea aceea de cas` nou` pe care am
dat-o noi...
Karen îl asculta cu respira]ia tìat`, iar el continu`, privind în gol spre
trecut.
– În seara aceea cineva a pomenit numele lui Vincent Kayne, iar Lisa
s-a ar`tat extrem de entuziasmat` s`-l cunoasc`, iar tipul `la pe care-l
adusese Tony-nu-mi aduc aminte numele lui – a spus c` [tie pe cineva
care-l cunoa[te pe Kayne. Dar la vremea aia nu mi s-a p`rut important –
[tii cum sunt petrecerile – [i nici nu m-am mai gândit la asta pân`
când...maxilarul i se încord`, iar pumnii i se încle[tar`. Pe urm` mi-am
amintit tot ce se spunea despre Vince Kayne [i acoli]ii lui, toat`
publicitatea care s-a f`cut în jurul mor]ii lui [i brusc nu-mi venea s` cred
c` r`spunsul era atât de simplu. Cu toate astea, [tiam! {tiam c` Lisa avea
ceva de-a face cu tot ce se întâmplase! A[a c` am confruntat-o [i i-am spus
totul, verde-n fa]`. S-a albit [i s-a dat de gol imediat, plângând [i spunând
c` tu ai tr`dat-o.
– Dar n-am f`cut asta! Cuvintele îi ie[ir` pe gur` înainte s` le poate
opri, iar Nick o privi aspru.
154 JILL MURRAY
– Ce n-ai f`cut?
– I-am spus c`...i-am promis...se bâlbâi [i-[i mu[c` buzele, nefiind
capabil` s` fac` acea confesiune pe care o ]inuse secret` atât de mult
timp.
– Ce i-ai promis? C` o s`-i ]ii secretul mizerabil chiar [i cu pre]ul
distrugerii c`sniciei noastre? Pentru numele lui Dumnezeu, Karen,
spune-mi adev`rul! Spune-mi ce s-a întâmplat! Cum [i de ce te-a implicat
Lisa în porc`ria asta? De ce nu mi-ai spus nimic?
– Credeam c` ]i-a povestit ea.
– Nu [i de ce. A spus c` nu [i-a închipuit c` eu voi crede vreodat` c`
tu ai pozat pentru tabloul `la [i c` ai fi fost amanta lui Vince Kayne. Apoi
a izbucnit în plâns [i a spus c` n-a vrut niciodat` s` fac` vreun rù [i c` nu
[i-a închipuit c` tabloul va ajunge celebru [i copii ale lui vor fi vândute în
lumea întreag`. Ea pozase doar de distrac]ie, pentru c` Vince o provocase
[i-i promisese c` nu-l va scoate niciodat` la vânzare. De unde era s` [tie
c` avea s` moar` într-un accident de ma[in` a doua zi. Pe urm` nu s-a mai
oprit din plâns, spunând c` toate astea îi dùnau copilului [i s-a repezit
în cas`. De fiecare dat` când am încercat s-o prind f`r` Magda, sau Timsy
sau Elizabeth, îmi arunca în fa]` sarcina. Karen, spuse el, prinzând-o de
umeri, spune-mi adev`rul!
Karen tremura [i înc` nu-i venea s` cread` c` Nick aflase cumva totul.
– Nu mai e mare lucru de spus. Presupun c` ai dedus c` Lisa avea o
rela]ie cu Vince Kayne, iar el a convins-o s` pozeze pentru acel tablou.
Obi[nuia s` mearg` la el dup`-amiezile, iar cu o zi înainte de accidentul
lui Vince, î[i uitase ceasul la atelierul lui. Era ceasul acela minunat pe care
i-l d`ruise Cliff [i din cauza asta intrase pur [i simplu în panic`. Avea
numele gravat pe el [i-[i imagina ce s-ar fi întâmplat dac` cineva l-ar fi g`sit
printre lucrurile lui Vince. Dar ea [i Cliff se preg`teau s` plece în vizit` la
ni[te prieteni la Oxford [i era de-a dreptul disperat`. N-avea timp s` se
duc` s`-l ia [i nu putea inventa nicio scuz` pentru a amâna plecarea [i
dac` ar fi a[teptat pân` la întoarcerea acas`, putea fi prea târziu. Mai exista
[i riscul ca el s` observe c` nu-l poart`. A[a c`...m-a sunat [i m-a rugat s`
m` duc s`-i recuperez eu ceasul. Vorbise deja cu Stephan, care avea o
cheie de la apartament, [i-i promisese c` avea s` fie acolo a doua zi

diminea]`. Pe urm` trebuia s`-i duc ceasul lui Elizabeth [i s-o rog s`-l
p`streze pân` venea s`-l ia Lisa, care-l uitase la noi în baie.
– Avea totul pl`nuit, nu-i a[a? O gr`mad` de minciuni.
– Am luat ceasul [i înc` ni[te nimicuri pe care Lisa le avea acolo, dar
nu m-am a[teptat s` apar` presa. Stephan a încercat cum a putut s` m`
protejeze, [tia c` n-avusesem nimic de-a face cu Vince [i c` eram doar
cumnata Lisei. Dar cum [tiau deja de acea aventur`...iar Lisa era c`s`torit`
cu fiul contelui...Neg`rile lui Stephan au înrùt`]it lucrurile. Au dat [tirea
zilei despre misterioasa amant` a lui Vince Kayne care-i fusese [i model
pentru acel tablou...Chiar [i a[a, se cutremur` Karen, nu m` a[teptam ca
poza aia s` fie publicat` [i ca tu s` m` recuno[ti [i s` crezi c` eram eu.
Când ai venit în ziua aia [i m-ai acuzat c`...]i-am fost
necredincioas`...[i...[i, o podidir` lacrimile. Nu-mi venea s` cred! Nu-mi
venea s` cred c`-]i puteai imagina despre mine c`...c` nu m` vei asculta...
– Dar de ce nu mi-ai spus?
– Pentru c`-i promisesem Lisei. M-a f`cut s`-i promit c` nu voi spune
nim`nui, nici m`car ]ie. Mai ales ]ie. Îi era atât de team` c`...
– Lisei, s`-i fie team`? Doamne fere[te! mârâi Nick. Vrei s`-mi spui c`
din cauza acelei egoiste m-ai l`sat s` cred c` propria mea nevast`...De ce,
Karen? De ce ai pus-o pe Lisa înaintea mea? Nu în]eleg.
– Nu? Karen p`lise [i vorbea foarte încet. Brusc realiz` c` trebuia s`
fie sincer`, oricare ar fi fost consecin]ele. Îl privi. Erai preg`tit s` crezi ce
era mai rù despre mine, Nick. Ai venit acas` furios, cu inima îndoit` [i
privirea întunecat` de suspiciuni. De asta am plecat în ziua aia. Pentru
c`-mi pierdusem încrederea în tine. Tu n-aveai deloc în mine. Cuvântul
meu nu era de-ajuns. Voiai explica]ii pe care eu nu ]i le puteam oferi;
n-ai vrut s` ascul]i când mi-am dat cuvântul de onoare c` nu te în[elasem
din ziua în care ne-am cunoscut. Oft`. Acum [tiu c` n-ar fi trebuit s`-i fac
acea promisiune Lisei [i cu atât mai pu]in s-o respect. Dar la acel moment
nu puteam s` m` gândeasc decât la faptul c` n-aveai încredere în mine [i
c` prin urmare nu m` iubeai.
– Nu te iubeam! gemu Nick dureros. Oh, Karen! Ai idee cât am suferit
156 JILL MURRAY
în ultimii doi ani?

– Da, [opti ea. Se aseam`n` poate cu agonia prin care am trecut eu.
Nu-[i mai putu ab]ine suspinele, iar Nick o lu` în bra]e.
– Nu face asta! [opti el. Încearc` s` în]elegi. Karen...am fost tr`dat de
atâtea ori în via]a asta...înainte s` te cunosc pe tine, pe Elizabeth. Cu trei
ani înainte s` te întâlnesc pe tine, a existat o fat`. M-a f`cut s` cred în ea
[i în tot acel timp a existat altcineva în via]a ei. Am început s` m` întreb
dac` va exista vreo persoan` c`reia s` îndr`znesc s`-i mai dau inima mea.
Iar pe tine te [tiam de atât de pu]in timp...m-am sim]it îngrozitor în ziua
aia. Am crezut c` [i tu...[i când te-am v`zut stând pur [i simplu,
spunându-mi c` nu mai era nimic de adùgat, am vrut s` te r`nesc; am
vrut s` te fac s` sim]i toat` durerea [i am`r`ciunea pe care le sim]isem eu
de-a lungul vie]ii.
Karen îi cuprinse umerii cu bra]ele, [i \[i aminti tot ce-i povestise
Elizabeth când sosiser` la Dellersbeck [i începu s` în]eleag`...
– Karo...vei putea s` m` ier]i pentru toat` durerea pe care ]i-am
provocat-o? Pentru...
– Nu, Nick...nu mai continua! {i mie îmi pare rù! Voia s` uite trecutul
[i pur [i simplu s` se bucure de îmbr`]i[area lui cald`, f`r` urm` de ur`.
Dac` ai [ti...ziua aia...nu-mi venea s` cred c` se întâmpl` cu adev`rat.
Trebuia s` zbur`m împreun` spre America de Sud a doua zi, în schimb
îmi f`ceam valizele ca s` dispar din via]a ta. Iar tu m` l`sai...nu încercai s`
m` opre[ti...
– Credeam c` e[ti vinovat`. Credeam c` nu-]i pas` [i c` de asta
plecai...
– Oh, Nick, murmur` ea, a fost un co[mar.
– S-a terminat, iubito...apoi o s`rut` nebune[te pe ochi, pe frunte, pe
buze. Oh, Karen, dragostea mea, murmur` el, nu-mi vine s` cred c` te am
înapoi...spune-mi c` nu e un vis.
– Asta încerc s`-mi spun [i eu, [opti ea [i i se arunc` disperat` în bra]e.
Spune-mi c` înc` m` iube[ti...
Drept r`spuns o s`rut` prelung, de parc` ar fi vrut s-o recompenseze
pentru absen]a din ultimii doi ani.
– Karo...murmur` el. Te vreau acum...dar nu vreau s` te r`nesc.

Accidentul...mâna ta [i...
– Te doresc, Nick. }ine-m` în bra]e. Vreau s` [tiu c` ne-am trezit din
co[mar [i ne-am reg`sit.
O ]inu în bra]e, alintând-o cu s`ruturi dulci, st`pânindu-[i dorin]a,
[optindu-i cuvinte pe care doar îndr`gosti]ii [i le spun, trezind în ea
nevoile pe care doar actul dragostei le putea satisface.
– Ai cam multe haine pe tine, [opti el, iar Karen râse cu poft`.
– Te-a încurcat asta vreodat`, dragule?
– Nu prea... Î]i dai seama c` au trecut doi ani de când nu mi-am mai
dezbr`cat nevasta? De când n-am mai s`rutat-o peste tot...
Karen închise ochii, [tiind c` Nick dorea s-o fac` s` uite evenimentele
ce se petrecuser` cu patru nop]i în urm`. Iar când totul se încheie, respir`
mul]umit`, privindu-l pe Nick ce se odihnea la pieptul ei [i [tiu c`
instinctul n-o în[elase.
– Karo...
– Da?
– M` îngrijoreaz` totu[i ceva...
– Ce? \ntreb` [i sim]i un fior de panic`.
– Noaptea aceea...când eu...iart`-m`, iubito, am fost atât de brutal.
– Nu mai conteaz` acum. Nimic nu mai conteaz`.
Dar avea înc` ochii umbri]i:
– Eu...n-a[ vrea s` cred c`...am conceput un copil. Nu din dorin]` [i
ur`.
Oft` încet [i-i sprijini capul de pieptul ei, [optindu-i la ureche:
– Nu, iubitule. Te asigur c` nu s-a întâmplat. Când o s` facem un
copil, o s` fie fructul unei iubiri curate.
O privi o clip` [i în]elese, apoi o acoperi cu p`tura.
– Mul]umesc, iubito; acum, trebuie s` dormi. Co[marul s-a încheiat.
Nimic nu ne mai poate face rù de acum înainte...n-o s` mai permit.
Peste vreo [ase luni, Karen [i Nick d`dur` o petrecere special`. Veni
[i Lisa, care era ceva mai lini[tit` în compara]ie cu starea ei natural`, dar
la fel de gra]ioas` [i frumoas` ca întotdeauna în pantalonii negri din
158 JILL MURRAY
catifea [i sacoul asortat peste bluza cu margini din dantel`. Dar dac`
întârziai o secund` cu privirea pe chipul ei, z`reai o urm` de satisfac]ie,
chiar mândrie în zâmbetu-i larg. Ast`zi, avusese loc un botez. Tinerii
Clifford Anthony James [i Emma Elizabeth Jane dormeau f`r` griji în
p`tu]urile scumpe, osteni]i dup` o zi întreag` în care fuseser` atât de
admira]i. Lisa îi zâmbi mali]ios lui Karen.
– S-a cam schimbat situa]ia, nu? Cu toate astea, î]i pot da multe sfaturi.
Karen zâmbi. Era mult prea fericit` pentru a mai ]ine cont de vechile
sup`r`ri. Elizabeth se \ntorsese acas`, str`lucind ca o femeie ce reg`sise
dragostea ca noua so]ie a domnului Lindner. Refuzase s` vorbeasc`
despre noile speran]e ale doctorilor de la clinic`. Nu vorbea decât despre
cei doi nepo]i pe care-i avea, [i despre cel care se preg`tea s` apar`, [i
despre noua ei cas` din Germania, unde trìa cu b`rbatul care le oferise
speran]e tuturor. Privindu-i pe cei doi, Karen [tiu c` nu trebuia s` mai fie
îngrijorat` pentru Elizabeth. Avea s` aib` grij` de ea, noua lui fericire, cu
mult devotament [i d`ruire. Petrecerea era pe sfâr[ite. Elizabeth vru s`-[i
ia înc` o dat` la revedere de la gemeni, apoi î[i aminti c`-[i uitase po[eta
în sufragerie.
– O aduc eu, se oferi Karen.
Aprinse lumina în sufragerie, cùt` po[eta, apoi ochii îi c`zur` pe
tabloul de pe perete. Era pictat în ulei [i pe o mic` pl`cu]` de sub el scria:
S`rutul, de Vincent Kayne, dup` Rodin. Dar imaginea celor doi iubi]i
dezbr`ca]i era departe de arta marelui Auguste Rodin. Disp`ruse aerul de
muzeu; tabloul emana c`ldur` [i culoare [i-i aducea pe cei doi iubi]i în
secolul dou`zeci. O cuvertur` roz acoperea divanul patului unde st`teau
cei doi; o pereche de blugi [i un tricou z`ceau pe jos [i o sticl` de vin pe
jum`tate goal` captura lumina în adâncurile-i stacojii. În spatele lor, prin
fereastra deschis` se vedea lumina nop]ii [i parc` se auzeau zgomotele
ora[ului ce înconjurau camera t`cut` unde iubi]ii se s`rutau pentru
eternitate.
– Înc` te sup`r`?
Karen tres`ri auzind glasul lui Nick, care o cuprinsese în bra]e.
– Nu te-am auzit, dragule. Nu, spuse ea, întorcându-se cu fa]a la el,
nu m` deranjeaz` deloc...decât când îmi aduc aminte cât a costat. Nick,

l-ai cump`rat într-adev`r ca pe o investi]ie?
– Nu, scumpo. Cred c` l-am cump`rat ca s` nu uit cât de norocos am
fost. Pentru tine, dragostea mea. Pentru c` e ceva capturat \n el [i m` rog
la Dumnezeu s` r`mân` pentru totdeauna acolo.
Karen îl privea cu ochi mari [i lumino[i, cercet`tori.
– Latura întunecat` a c`sniciei noastre s-a ar`tat devreme [i aproape
ne-a distrus, murmur` serios.
– Aproape, dar n-a f`cut-o! murmur` ea zâmbindu-i [i mângâindu-i
obrazul, încercând s` alunge fantoma trecutului. Oricum, nimeni nu mai
observ` acum...doar Lisa, evident, adùg` ea mali]ios.
– Nu te temi c` poate crede c` l-am cump`rat pentru c` am vreo
pasiune secret` pentru ea?
– Nici nu mi-a trecut a[a ceva prin cap! spuse ea [i-l s`rut` vesel`. Eu
[tiu adev`rul, dragostea mea.
Sfâr[it

Limbă

Am Nevoie de Iubirea Ta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Am Nevoie de Iubirea Ta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JILL MURRAY

mâniei, ci de fric`. Oare aceste cereri ale lui Nick însemnau c` se

con[tient` de faptul c` îi erau urm`rite toate mi[c`rile [i pu]inii vizitatori,

în ran`. Dac` avea nevoie ca ea s` semneze ceva, putea s` fac` asta

apoi oft`. Doar nu se a[teptase ca el s` se întoarc`! U[a de la intrarea

meri]i s` fii dispre]uit`.

un biscuit înainte s` m` culc.

mâhnirea ce se ascundea în spatele acestei r`bufniri dureroase. Î[i frec`

Se smulse din strânsoarea lui.

Karen nu spuse nimic, a[teptând doar s` plece pentru a se putea l`sa

Karen îl privi cu ochi mari.

precedent`, ar fi aflat mai multe. Dintr-o dat`, se r`zgândi. Nick îi spusese

– Bine! spuse el. Am crezut c` am f`cut o în]elegere asear`. Karen,

el, exasperat. Dac` ar fi [tiut asta, ELizabeth ar fi vrut s`-]i vorbeasc` [i ar

– De ce nu? ~sta e adev`rul [i trebuie privit cu realism.

– Nu? ad`ug` Nick ironic. Ce zici de astea? Chei de rezerv`-în caz c`

Se întoarse în buc`t`rie [i-[i f`cu o cafea. Începea s` resimt`

când... Clinchetul soneriei str`punse lini[tea casei, f`când-o pe Karen s`

– M` temeam c` `sta o s` fie r`spunsul, murmur` Elizabeth

– Nick are impresia c` nu e[ti fericit` în apartamentul din ora[, se

– Apropo, scumpo, î]i mul]umesc pentru toate acele scrisori

Era pu]in probabil ca Nick s` se fi purtat ca un c`lug`r în cei doi ani de

Nick r`sufl` adânc [i o eliber`. Se întoarse cu spatele [i-[i scoase

C`l`toria spre nord de a doua zi p`ru f`r` sfâr[it. Au plecat imediat

Erau din nou în mijlocul furtunii. Dac` n-ar fi [tiut, ar fi zis c` e

– Oh, Nick, scumpule, ce conteaz`? Avem toat` ziua la dispozi]ie,

ce responsabilit`]i ridic` acest lucru. Când James a avut primul atac de

fiindu-i team` s` nu for]eze o m`rturisire pe care Elizabeth n-ar fi vrut

social` câteva luni mai târziu.

micul Rickie [i câte îi datoreaz`.

va mai crede vreodat` în el.

Elizabeth t`cu, iar Karen privea în gol. Ar fi vrut s` spun` atâtea

– Ai înghe]at! exclam` Karen. N-ar trebui s` mergem? Aproape s-a

Profe]iile lui Karen nu se dovedir` nefondate. Când într-un final

– }i-am spus, drag`! oft` Elizabeth. Am început s`-mi aduc aminte de

– S-a preg`tit de asediu? chicoti Elizabeth. Mi-e team` c` Nick

de buc`t`rie, ale c`rui componente nici nu erau scoase din cutie în

deschise valiza pentru a scoate cele necesare pentru a face o baie. Se

recunoasc` faptul c`-i u[ura într-adev`r sarcina, spunând mici povestiri

lui Nick. O clip` inima îi st`tu în loc, surprinzând o f`râm` de dorin]` de

– Vei avea destule de f`cut [i a[ fi bucuroas` dac` a[ [ti c` ]i-am fost

– E una veche de-a mea aici. N-o s` te vad` nimeni.

Felul cum \i pusese hanoracul pe umeri i s-ar fi p`rut oric`rui privitor

încearc` s` în]elegi, Nick.

neîn]elegerile deoparte, s`-l îmbr`]i[eze [i s`-i strige: Nu trebuie s` se

Nick îns`, fu mai rapid, îl ridic` [i i-l puse pe umeri.

camera noastr`? Nu m` deranjeaz` s` folosesc baia comun` [i sunt

Din doi pa[i, ajunse la ea [i o prinse cu putere de umeri.

La primul etaj erau [ase dormitoare [i pe m`sur` ce Nick îi ar`ta casa,

– Oh, nu mai conteaz`.

Pe de o parte, Karen fu norocoas` s` aib` o zi atât de înc`rcat`, lucru

[tie ce cât sunt plecat?

pe bietul Clifford înc`rcat cu dou` geamantane mari. Lâng` ma[in` mai

folosindu-ne de asta în miezul nop]ii. Nick a avut întotdeauna idei

r`spuns, iar Lisa se uit` în continuare pe geam îmbufnat`.

ei îi spunea c` orice ar fi sim]it Lisa, nu se reflecta [i în sufletul lui Nick.

– Cred c` da. Vrei s` te duci tu pentru mine?

la rug`mintea din ochii ei.

– Credeam c` a plecat de ceva vreme. Poate c` a uitat...începu Karen,

Abia atunci se uit` cu adev`rat la ea.

treab` [i nu putea ajunge în acel weekend la Dellersbeck. Acest lucru o

– Oh, da. Spune c` totul e în imagina]ia mea, c` nu e nimic în

te-ai purtat ca un mitocan, Nick.