Prin fiecare metodă interactivă se pot obţine performanţe pe care copiii le

percep şi-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg
şi observă că implicarea lor este diferită, dar încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a
se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi
marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-şi toleranţa
reciproc.
Una din variatele metode de predare-învăţare ce pot fi utilizate cu succes la
preşcolari este şi metoda cubului.Această metodă fost descoperită în 1980 şi
urmăreşte un algoritm ce vizează descrierea, comparaţia, asocierea, analiza,
aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau
unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din
mai multe perspective. Valenţele formative ale metode sunt relevante, cunoştintele
copiilor se îmbogãţesc, dar se comunică foarte mult, se oferă fiecăruia şansa de a
se simţi important, de aş exprima opiniile.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea a câtorva etape: mai întâi se
formează grupuri de câte 4-5 copii după care fiecare copil din grup interpretează un
rol în funcţie de sarcina primită. Grupul va fi format pe principiul respectării sau
exersării inteligenţelor multiple astfel:
■ copilul 1─ROSTOGOLICI─ rostogoleşte cubul;
■ copilul 2─ISTEŢUL─citeşte imaginea sau sarcina scrisă pe un simbol şi
formulează întrebarea;
■ copilul 3─ŞTIE TOT─ reţine sarcina prezentată de colegul lui pentru a o
reaminti colegilor de grup în cazul în care aceştia o uită sau doresc să confrunte
răspunsul cu întrebarea;
■ copilul 4─CRONOMETRUL─măsoară timpul şi întrerupe activitatea. Se
foloseşte de clepsidră, alte mijloace neconvenţionale sau de cronometru;
■ copilul 5─UMORISTUL─încurajează grupul, fiind optimist, bine dispus,
cu simţul umorului.
Copiii fiind grupaţi după tipul de inteligenţă dominantă:
-copilul 1 după inteligenţa kinestezică;
-copilul 2 după inteligenţa verbal-lingvistică;
-copilul 3 după inteligenţa interpersonală;
 -copilul 4 după inteligenţa logico-matematică;
-copilul 5 după inteligenţa interpersonală.
Grupaţi aşa copiii rezolvă sarcinile individual într-un timp dat, prezintă apoi
pe rând răspunsul formulate. Se analizează răspunsul, se fac comentarii, iar pentru
a fi siguri că sarcina este corectă se poate cere reformularea răspunsului. Au loc
comentarii care conduc la selectarea sau reformularea răspunsului corect prin
combinarea ideilor individuale.
Pentru a diversificarea jocurile, cuburile pot fi de mărimi diferite, mai ales
că ei sunt ,,vedetele intelectuale” ale unei lecţii. Sarcinile de învăţare pot fi
formulate diferit sub forma întrebărilor. Pentru a orienta activitatea intelectuală şi a
o activiza, ele se pot transfera pe diverse simboluri specifice temei de studiu, fie în
cuvinte, fie însoţite de imagini (flori, frunze, copaci, steguleţe).

BIBLIOGRAFIE:

1. Goncea, Elena, Fulga Metode interactive de grup-ghid metodic-, Editura Arves,

Bucureşti, 2002
2. Revista Învăţămâtul Preşcolar 1-2 din 2008