Sunteți pe pagina 1din 24

POPULAŢIA EVREIASCĂ DIN ROMÂNIA ÎN

TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

CUPRINS:

Nota Editorului………………………………………………………4
Introducere………………………………………………………….16
Evoluţia numerică regională a populaţiei
Evreieşti din România……………………………………………….32
(Sabin Manuilă , Wilhelm Filderman)
Anexe……………………………………………………………….60
POPULAŢIA EVREIASCĂ DIN ROMÂNIA ÎN

TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Sabin Manuilă şi Wilhelm Filderman

Introducere de Larrz Watts


Editor : Kurt W. Treptow

Fundaţia Culturală Română


Iaşi 1994

NOTA EDITORULUI

Primul volum din seria Romanian Civilisation Studies pune în


discuţie o problemă importantă din istoria României şi a Europei secolului
XX – aceea a Holocaustului. Prigoana populaţiei evreieşti din România în
timpul celui de-al doilea război mondial este mult discutată în ultimul timp,
mai ales de la prăbuşirea sistemului comunist în Europa de Est, ceea ce a
făcut possibilă o reevaluare a istoriei contemporane care , până nu demult , a
fost falsificată pentru a servi intereselor propagandistice ale diferitelor
partide comuniste din zonă.
În România post-comunistă , centrul de discuţii în dezbaterea privind
Holocaustul este Mareşalul Antonescu, dictatorul militar al României în
perioada 1940-1944. Antonescu a fost apreciat de către mulţi pentru
administrarea judicioasă a ţării în aceşti ani dificili şi pentru felul curajos
în care a înfruntat agresiunea sovietică, luptând pentru recâştigarea
teritoriilor româneşti, Basarabia şi Bucovina de Nord , după ocuparea lor
brutală de către Uniunea Sovietică în iunie 1940.1 Alţii l-au condamnat ca
fiind un necruţător dictator antisemit, responsabil pentru moartea a sute şi
mii de oameni , în special evrei.2 Această broşură are intenţia de a pune în
lumină adevărul despre această problemă paradoxală şi foarte puţin
studiată , conţinând o introducere de Larrz Watts, unul dintre puţinii istorici
occidentali care se ocupă în mod serios de studierea regimului Antonescu
şi un important , dar puţin cunoscut studiu ce pune în discuţie problema
evreilor din România în timpul celui de-al doilea război mondial , realizat de
doi dintre cei mai buni specialişti în problemă, Dr. Sabin Manuilă cel mai
important demograf din România în perioada interbelică 3 şi Dr.
W.Filderman liderul comunităţii evreieşti din România în timpul perioadei
în discuţie.
Ca fost preşedinte al Federaţiei Uniunilor Comunităţilor Evreieşti din
România, Filderman este considerat un luptător ardent pentru drepturile
poporului evreu4. Eforturile sale de a apăra drepturile evreilor români în
perioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial sunt bine
cunoscute. Acest fapt nu a convenit noilor lideri comunişti care l-au expulzat
din ţară, împreună cu rabinul şef Alexandru Şafran. Ei au fost înlocuiţi cu o
conducere sponsorizată de comunişti care, chiar după prăbuşirea
comunismului, continuă să susţină o propagandă ce vrea să ascundă adevărul
privind prigonirea evreilor români în timpul celui de-al doilea război
mondial pentru propriile lor interese.
Natura acestei probleme este atestată de Wilhelm Filderman într-un
testament legalizat la New York în 1956:

A fost mult acuzat regimul


Mareşalului Ion Antonescu ca fiind
înfeudat nazismului şi Mareşalul
însuşi a fost executat de agenţii
Moscovei ca fascist. Adevărul este că
Mareşalul Antonescu este cel care a
pus capăt mişcării fasciste în
România, oprind activităţile teroriste
ale Gărzii de Fier din 1941 şi
suprimând toate activităţile politice
ale acestei organizaţii. Eu însumi,
răspunzând unei întrebări a lui
Antonescu la procesul său – montat
de comunişti – am confirmat că
teroarea fascistă de stradă a fost
oprită în România la 21 Ianuarie
1941, zi în care Mareşalul a luat
1
un excelent şi bine documentat studiu referitor la Antonescu a apărut
recent în Statele Unite. Vezi Larry L.Watts, Romanian Cassandra: Ion
Antonescu and the Struggle for Reform, 1916-1941, New Zork: Columbia
University Press, 1993.
2
Vezi, de exemplu, Andrei Codrescu, They bless a Sratue of a Mass
Murderer, în International Herald Tribune, 8 decembrie 1993.
3
Despre viaţa lui Sabin Manuilă (1894-1964), vezi Mănuilă, Sabin în
Enciclopedia - Români în ştiinţa şi cultura occidentală, ed. Ion Manea ,
Davis, CA, Academia Româno – Americană de ştiinţe şi arte, 1992, pp. 242-
245; şi Sabina Manuilă, Studies on the Historical Demography of Romania,
(Cluj - Napoca: Te Romanian Cultural Foundation,1992), pp. 7-17.

măsuri drastice pentru a face să


înceteze anarhia fascistă provocată
de această organizaţie şi restabilirea
ordinii în ţară. În timpul perioadei de
dominaţie hitleristă în Europa, eu am
fost în contact permanent cu
Mareşalul Ion Antonescu care a făcut
foarte mult bine pentru îndulcirea
sorţii evreilor expuşi persecuţiilor
rasiale naziste….Eu am fost martorul
unor scene emoţionante de
solidaritate şi de ajutor între evrei şi
români în momente de grele încercări
din timpurile imperiului nazist din
Europa. Mareşalul Antonescu a
rezistat cu succes presiunilor naziste
care cereau măsuri dure contra
evreilor…..
El este cel care mi-a dat
paşapoarte în alb pentru salvarea de
teroarea nazistă a evreilor din
Ungaria a căror viaţă era în pericol!
Datorită politicii sale, averile evreilor
au fost puse sub un regim de
administraţie tranzitorie care,
făcându-le să pară pierdute, le-a
asigurat conservarea în scopul
restituirii lor la momentul oportun.
Am menţionat aceste lucruri
pentru a sublinia faptul că poporul
român, chiar când a avut într-o
măsură limitată controlul ţării, a
demonstrat sentimente umanitare şi
de moderaţie politică.
4
Pentru biografia lui Wilheim Filderman (1882-1963), vezi S. Schafferman ,
Doctorul Wilhelm Filderman – 50 de ani de istorie jurnalismul români, Tel.
Aviv, 1986 şi Filderman, Wilhelm în Enciclopedia – Români în ştiinţa şi
cultura occidentală, pp. 145 – 146 .

Independenţa lui Filderman şi refuzul său de a urmări linia


partidului l-au transformat repede într-o ţintă a autorităţilor comuniste. Aşa
cum a explicat Filderman în 1956:
Ataşamentul meu pentru ideile
democratice şi refuzul meu de a face
jocul comuniştilor a deranjat profund
autorităţile de ocupaţie şi urma să fiu
asemenea altor personalităţi ale vieţii
publice româneşti victima metodelor
totalitare de lichidare. Am decis
atunci să părăsesc clandestin ţara…5
Odată cu creşterea numărului
atacurilor comuniştilor români
împotriva liderilor “istorici” evrei.
Conducătorii Federaţiei Uniunilor
Comunităţilor Evreieşti –
reprezentând organizaţiile generale şi
sionice evreieşti şi comitetele lor de
conducere – au fost intimidaţi,
terorizaţi, şantajaţi şi în final
înlăturaţi din funcţiile lor…
Filderman nu mai era stăpân pe
situaţie. După o serie de atacuri şi
ameninţări, el şi-a dat demisia din
funcţia de Preşedinte al Federaţiei
Uniunilor Comunităţilor Evreieşti…În
acelaşi timp compania defăimătoare
împotriva mea s-a intensificat. Toate
metodele “clasice” comuniste au fost
folosite. Insultele la adresa mea au
fost făcute publice şi au fost fabricate
tot felul de colomnii, intensificate de
zvonuri,,, Mi-am dat seama foarte
bine ce se va întâmpla după ce voi fi
înlăturat din funcţie. Filderman îmi
spusese că aflase de la o sursă de
încredere că Moses Rosen va fi noul
rabin şef.
5
O copie a acestui document se află în Arhiva Centrului de Istorie şi
Civilizaţiei Europeană al Academiei Române / Filiala Iaşi. O soartă similară
a avut-o şi rabinul şef Alexandre Şafran, care a însemnat în memoriile sale
de mai sus.

Sperăm că acest prim volum al seriei Romanian Civilization Studies


va capta interesul tuturor celor interesaţi într-o discuţie serioasă a
problemelor populaţiei evreieşti din România în timpul celui de-al doilea
război mondial. O astfel de discuţie nu poate avea loc decât într-o manieră
nepasională, bazată pe o examinare riguroasă a documentelor pe care le
avem la dispoziţie.

Kurt W. Treptow

INTRODUCERE

Studiul care urmează – “Evoluţia numerică a populaţiei evreieşti


din România” – şi care acoperă perioada dintre anul 1930 şi sfârşitul celui
de-al doilea război mondial a fost prezentat pentru prima oară la Congresul
Mondial al Institutului Internaţional de Statistică de la Stockholm, din 1957,
fiind apoi publicat la Roma şi New York. Remarcabil este faptul că acest
studiu este foarte rar amintit sau citat de către istoricii care se ocupă de
problema populaţiei evreieşti din România în anii 1940-1944. Este cu atât
mai remarcabil cu cât cei doi autori erau cei mai calificaţi pentru a se
pronunţa asupra subiectului demografiei populaţiei evreieşti din România în
timpul celui de-al doilea război mondial. Dr. Wilhelm Filderman era liderul
Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România în timpul războiului, cât şi
preşedinte al Comitetului Reunit de Distribuţie şi a fost chiar şi el trimis în
centrele de concentrare din Transilvania, pentru scurt timp. Dr. Sabin
Manuilă absolvent al Universităţii Johns Hopkins, era cel mai bun
statistician şi demograf al României, totodată lucrând şi pe postul de
Director General al Institutului central de Statistică din Bucureşti şi apoi
consilier special al Biroului de Recensământ al Statelor Unite.
Dr. Filderman îşi câştigase deja reputaţia de luptător neobosit şi curajos
împotriva discriminării antisemite încă înainte de instaurarea celui de-al III-
lea Reich. În timpul Conferinţei de Pace de la Paris din 1919-1920 ,
Filderman s-a făcut remarcat prin cererile sale deschise şi hotărâte pentru
drepturile evreimii româneşti, stârnind deseori mânia colegilor săi care nu
erau evrei.1 Munca lui Filderman a devenit mult mai dificilă odată ce
antisemitismul neoficial, manifestat prin atacuri sporadice ale ‘huliganilor’
sponsorizaţi de stat asupra magazinelor evreieşti şi asupra studenţilor
evrei, a căpătat dintr-o dată un caracter oficial după venirea la tron a lui
Carol al II-lea în 1930, prin apariţia primei legi antisemite explicite, în
19342. În 1936 , procurorii au primit ordin să revizuiască cetăţenia română a
evreilor , fapt ce a avut ca rezultat pierderea cetăţeniei pentru 225000 evrei
din Basarabia şi Bucovina în 1939.3
Un an mai târziu , Carol a promulgat o copie a legilor rasiale
antisemite date de Hitler şi a înviat Garda de Fier să intre în guvernul său.4
În această perioadă , Filderman a continuat să conducă o luptă inegală
împotriva antisemitismului.
În timpul războiului Filderman a condus această bătălie la fel de
neînfricat şi, surprinzător, a fost deseori ascultat cu simpatie de dictatorul
militar român , Mareşalul Ion Antonescu.5

1
Potrivit declaraţiilor lui I.G.Duca, membru al Partidului Liberal,
‘evreii nu erau însă mulţumiţi cu textul stabilit , îl găseau prea restrictiv’ . Ca
rezultat, Duca, fiind Ministru de Finanţe , a fost chemat la negocieri cu
Brătianu şi Filderman , dar, ‘ chiar de la început , acestea au luat un caracter
inamical , Dr. Filderman , care se simţea susţinut de toată formidabila
putere a iudaismului internaţional, vorbea agresiv şi de sus. Brătianu, jignit ,
s-a încăpăţânat în rezistenţa sa , iar înţelegerea nu s-a putut încheia.’ Duca , a
considerat că aceasta a fost ‘o greşeală de neiertat’ a lui Brătianu , ‘fiindcă
dacă dădeai odată drepturi evreilor trebuia să le dai în aşa condiţii încât să-I
mulţumeşti pe deplin şi să faci din ei , la Conferinţa Păcii , agenţi ai cauzei
româneşti…’.(I.G.Duca, Amintiri politice, volumul III, Munchen , Ion
Dumitru Verlag , 1982, p. 152
2
Hugh Seton-Watson , Eastern Europe between the Wars :1918-1939,
New York , Harper Torchbooks,1962, p. 143-4; British Public Records
Office [PRO], Foreign Office [FO] 371/22447, Document R56,3 ianuarie
1938, Comitetul Reunit de Afaceri Externe, Neville Laski şi Leonard
G.Montefiore către Subsecretarul de Stat pentru Afaceri Externe
3
Joshua Staar , Jewish Citizenship in Romania , în Jewish Social
Studies , Volumul III, Nr.1(1941)
4
Monitorul Oficial , Nr.183,9 august 1940. Carol îi exclusese pe
evrei din presă şi din practica medicală.
5
Vezi de exemplu , Leni Yahil, Te Holocaust : Te Fate of European
Jewrz, New York , Oxford University Press, 1990, pp.345-348; şi Raul
Hilberg , Perpetrators , Victims , Bystanders : Te Jewish Catastrophe , 1933-
1945 , New York , Harper Perrenial , 1993 , p. 84-85.

La sfârşitul războiului , când era deja clar faptul că autorităţile


comuniste îl vor incrimina pe cel care ar fi putut deveni un erou popular,
pentru că s-a ridicat împotriva sovieticilor , după ce aceştia au invadat şi au
anexat o porţiune din teritoriul românesc , Filderman a respins toate
presiunile care s-au făcut asupra sa pentru a se alătura corului crescând al
celor care denunţau pe Antonescu . În schimb , el s-a simţit onorat de a
recunoaşte în mod public faptul că a sprijinit pe Mareşal, chiar prin apariţia
sa ca martor al apărării la procesul-spectacol al lui Antonescu.6 Pentru
temeritatea sa şi în special pentru independenţa sa de neclintit în apărarea
intereselor evreimii româneşti , Filderman a fost vânat, arestat şi expulzat
din România de către comunişti, care doreau să poată controla organizaţiile
evreimii româneşti.7
Aici se poate găsi o explicaţie parţială a neglijării acestui studiu. În
efortul de a-l incrimina pe Antonescu şi de a concentra responsabilitatea
pentru antisemitismul românesc asupra persoanei sale, documentele care
sugerau altceva au fost intenţionat trecute cu vederea de către noii lideri
comunişti ai României. Prezenţa în noua conducere a unor personalităţi din
vecea Gardă, precum Gheorghe Tătărescu , care ordonaseră acţiuni
antisemite înainte de război, nu numai că a întărit această tendinţă , ci a
condus la o politică de interzicere a oricărei referinţe pozitive cu privire la
Antonescu.
Aceasta nu pentru a da de înţeles că incriminarea lui Antonescu nu a
servit unui scop util şi poate necesar societăţii româneşti în general. Când un
eveniment este de o asemenea oroare şi magnitudine ca Holocaustul şi
propria stimă a unei întrgi populaţii este pusă la îndoială, incriminarea unui
individ capătă caracter politic. Oricum, în paralele cu astfel de calcule,
conturarea completă a unor trăsături de caracter străine pentru el, acel tip de
trăsături care ar fi împiedicat succesele lui Filderman în relaţiile sale cu
Antonescu, erau atribuite Mareşalului.

6
Vezi Curierul Israelit, 25 martie 1945; USNA,Record Group
226,OSS,document 125349, Raportul OSS nr.GR-404, 5 aprilie 1945,
‘Suppression of Curierul Israelit , Organ of Union of Romanian Jews’,
Filiala Modernă Militară: PRO, FO 371/50167, document 59113(R7983/
1197/37), telegrama nr.124,28mai 1946, domnul A.Holman către domnul
Bevin.
7
Jean Ancel, Arhivele Dr. W.Filderman (Grupul de registre6),
Ierusalim, Arhivele Centrale Yad Vashem, 1974, p. vi; Raul Hilberg,
Perpetrators, Victims, Bystanders:Te Jwish Catastroph 1933-1945,New
York, Harper Perennial,1992,p.117;Alexandre Safran, Resisting the Storm:
Romani 1940-1947 ediţie şi adnotări de J.Ancel, Ierusalim,Y.Vashem,1987

De exemplu, Antonescu a fost caracterizat ca oportunist şi ipocrit ,


atunci când el a fost una dintre puţinele personalităţi politice româneşti care
nu avea nici una din aceste două trăsături de caracter. De asemenea , i s-au
atribuit atitudini pro-fasciste şi antisemite ‘binecunoscute’ , anterioare lui
septembrie 1940, cu toate că documentele indică contrariul 8.
Un alt motiv puternic pentru care această situaţie trebuie să rămână
aşa cum este şi pentru care asemenea documente ca acelea ale lui
Filderman şi Manuilă continuă a nu fi luate în seamă este incertitudinea că
un eveniment de proporţiile Holocaustului poate fi analizat prin metode
istorice nepasionale.9 Neţinând cont de răspunsul final la această întrebare
mai largă , se impune necesitatea de a contrabalansa impulsul emoţional ,
care determină simplificări cu înţelegerea intelectuală a complexităţii
acesteia, dacă extinderea antisemitismului în societatea română interbelică
şi rolul conducerilor succesive în propagarea acestuia vor fi abordate în mod
serios . Şi problema n-a fost poate, nicăieri atât de complexă în zonele aflate
sub influenţă germană ca în România , unde evreii din Vechiul Regat, sudul
Transilvaniei şi Banat au avut în general imgini mult mai bune despre
autorităţile romăne decât cei din Basarabia şi Bucovina 10.
Aşa cum a explicat Leni Yahil , în cartea care avea să devină lucrarea
fundamentală despre Holocaust, ‘nu este uşor să înţelegi situaţia din
România şi este cu atât mai dificil să o evaluezi corect, pentru că ea a fost
marcată de ambiguitate…’ Pe de altă parte , Antonescu a ‘justificat în
aparenţă răzbunarea românilor faţă de evrei. Din contra, acelaşi Antonescu a
promis să oprească deportările , să anuleze regulamentul cu privire la
steaua galbenăşi, ca rezultat al intervenţiei medicului personal,să revoace
numeroase ordine de deportare..

8
Vezi Larry L.Watts , Romania Cassandra :Ion Antonescu and the
Struggle for Reform, 1916-1941, New York, Columbia U niversity
Press 1993, pp.266-316 (în special).
9
Vezi Saul Friedlander , Memory , History, and the Extermination of
Jews of Europe, Bloomington , Indiana University Press,1993.
10
Vezi de exemplu , Nora Levin , Te Holocaust : the Distruction of
European Jewry , 1933.-1945, New York, Thomas Y.Crowell, 1968,pp.563-
590; Christopher R.Browning, Te Final Solution and the German Foreign
Office: A Study of Referat DIII of Abteilung Deutschland,1940-1943, New
York, Holmes and Meier , 1978, pp.114-116 şi 170-171; Watts
op.cit.,pp.157-162, 231-237, şi 345-373 (în special).
Acestea au fost evenimente unice, fără precedent atât în ţările ocupate cât şi
în cele libere.’11
Din păcate , în era post-comunistă o competiţie pentru favorurile
ţărilor vest-europene percepută de ţările central şi sud-est europene ca o
competiţie pentru suma zero, a dus uneori la tentative eronate de a se
prezenta ca fiind mai puţin antisemite în perioada anilor 1930-1940 decât
vecinele lor foste comuniste şi de a-şi înfăţişa vecinii în cele mai sumbre
culori, adesea prin folosirea rău-voitoare a statisticilor. Pe lângă faptul că au
pierdut esenţa semnificaţiei Holocaustului şi a problemelor pe care le-a
prezentat pentru populaţia ne-evreiască din regiune, aceasta practic este, de
asemenea, greşită deoarece nu a existat neapărat o legătură directă între
antisemitismul de dinainte de război şi participarea la Holocaust a
regimurilor din timpul războiului. Aşa cum sublinia Ezra Mendelsohn într-
un studiu delicat în mod special evreimii din Europa Centrală şi de Est, ‘
faptul că mult mai mulţi evrei români au supravieţuit războiului decât în
Ungaria şi Polonia demonstrază că fenomenele dintre cele două războaie nu
au fost cruciale pentru soarta evreilor în timpul Holocaustului. În timp ce în
România Garda de Fier , formaţiune de extremă dreapta, a fost distrusă în
1941, În Ungaria gruparea Săgeţile Încrucişate a supravieţuit , a venit la
putere în 1944 şi a cooperat cu naziştii la distrugerea evreilor din Ungaria.
Şi, în timp ce atât Horthy cât şi Antonescu erau dornici să rămână
independenţi faţă de germani, acesta din urmă a avut mai mult succes . Este
o ironie că România , care a refuzat să-şi emancipeze cetăţenii evrei înainte
de primul război mondial, a urmat o politică antisemită între cele două
războaie mondiale şi a fost martoră la dezvoltarea celei mai puternice
mişcări fasciste native din Întreaga Europă de Est, s-a dovedit a fi un loc mai
sigur pentru evrei decât Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi Statele Baltice’12
Studiul Dr. Filderman şi Dr. Manuilă este reprodus aici într-o
încercare de a arunca lumină asupra acestor complexităţi şi ambiguităţi.

Larry Watts
11
Yihal, op. cit.,p.347. După Yahil : ‘ Concluzia este că în România – mai
mult decât în alte sfere de influenţă germană- au existat forme trediţionale de
antisemitism ; şi deşi a existat persecuţie, aceasta nu a fost caracterizată de
planificarea sistematică pe care germanii au reuşit să o introducă în ţările pe
care le-au controlat total.’
12
Ezra Medelsohn, The Jews of East Central Europe between the World
Wars, Bloomington, Indiana University Press, 1987,p.211. Scriind înainte de
Revoluţia română din decembrie 1989, Mendelsohn subliniază de asemenea:
‘Numai puţin surprinzător este faptul că în timpul regimului comunist de
după război, în ciuda naţionalismului fanatic românesc şi stalinist, evreii au
trăit şi continuă să trăiască mai bine în [România] decât în alte ţări
comuniste din regiune.’ Ibidem.

EVOLUŢIA NUMERICĂ REGIONALĂ A


POPULAŢIEI EVREIEŞTI
DIN ROMÂNIA1

Sabin Manuilă şi Wilfelm Filderman

Cifre exacte în toate detaliile cu privire la populaţia evreiască din


România nu se pot produce, pentru că ele nu există. Cauza acestei situaţii
surprinzătoare trebuie căutată în evenimentele istorice din ultimele decenii
care pe de o parte au produs radicale şi repetate schimbări de graniţe politice
, iar pe de altă parte au produs deplasări masive de populaţie atât în
interiorul ţării cât şi peste graniţe.
Lucrarea de faţa s-a fâcut în condiţii deosebit de grele pentru că
multe din consecinţele evenimentelor istorice nu s-au înregistrat de loc sau
au fost măsurate prin metode indirecte. Astfel de date care s-ar putea să mai
existe încă sunt ţinute de autorităţile de stat care nu obişnuiesc să ofere
publicului informaţii statistice. Totuşi autorii au sentimentul că pot să
contribuie prin cunoştinţele personale în legătură cu situaţia locală,
cunoştinţe câştigate de-a lungul perioadei în care au deţinut poziţii oficiale în
România, ceea ce I-a ţinut în contact permanent cu subiectul acestui studiu.
Ei consideră că sunt bine calificaţi pentru a interpreta datele disponibile ,
care sunt prea adesea deformate de amatori în această problemă.

Date generale

Schimbările care au intervenit în graniţele României sunt în general


cunoscute . Ca urmare a primului război mondial, populaţia şi teritoriul
României s-au dublat. Evenimentele care au precedat şi urmat cel de-al
doilea război mondial, au schimbat graniţele României spre Est , Nord şi
Sud. Aceste modificări au dus la o schimbare radicală şi în numărul
evreilor, care la recensământul din 1930 au fost în număr de 756.930. Cifra
lor a fost calculată la sfârşirul războiului – în 1945 – la 355.972 ăentru
teritoriul de azi al României, iar la ultimul recensământ (28 noiembrie 1956)
cifra lor a fost găsită la 144.198. Cele trei cifre denotă clar tendinţa spre
declinul numeric al evreilor din România ca urmare a condiţiunilor politice
din ultimele două decenii.

1
O versiune prescurtată a acestui studiu a fost publicată în lb.româna,
New York în 1958 sub titlul: Populaţia evreiască din România.
Scăderea de la cifra recensământului din 1930 la cifra postbelică se
datoreşte în mod principal schibărilor de graniţă. Din populaţia calculată
din 1945 un însemnat număr a emigrat în Israel . Numai în perioada 1948
până în august 1952 statistica Buletin Of Israel raportează 128.609 noi
sosiţi din România. Numărul evreilor emigraţi clandestin de pe teritoriul de
azi al României nu poate fi stabilit , dar se urcă la o cifră considerabilă dar
fiindcă ieşirea din ţară s-a făcut în toate direcţiile şi într-un timp destul de
îndelungat.
Cea mai greu de urmărit este evoluţia numerică e evreilor din
teritoriul ocupat de Rusia Sovietică în iunie 1940, ca urmare a ultimatului
dat de ea în colaborare cu Germania nazistă şi reacordat ei prin Tratatul de
Pace din 10 februarie 1947 din Paris . Acest teritoriu cuprinde întrega
Basarabie , Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei din judeţul Dorohoi cedată
Rusiei la 28 iunie 1948. Teritoriul acesta a avut în 1930 o populaţie de
275.419 evrei. Această regiune a avut densitatea evreiască cea mai mare din
România. - 8,1 % faţă de madia ţării de 4,0%.
Când armatele germano – române au reocupat aceste teritorii în vara
anului 1941, o parte a populaţiei evreieşti a fost evacuată de autorităţile
sovietice şi o parte s-a refugiat din proprie iniţiativă în Rusia Sovietică.
Aceşti evacuaţi şi refugiaţi s-au răspândit în toate direcţiile . Sunt numeroase
dovezi ale peregrinărilor. Astfel, într-o notă din arhiva Dr. W.Filderman
citim : ‘în 1947 un delegat RPR care a fost la Moscova, reîntors la Bucureşti
a cerut ajutor pentru cei 100.000 evrei români care se găseau în Rusia. Dr.
Filderman a intervenit imediat în favoarea lor la Joint Distribution
Committee, dar din motive tehnice nu s-a putut rezolva nimic’
O parte a evreilor din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi în
Siberia . Dr. Bikel citează relaţiile date de United Press din Berlin , care
evaluează cifra evreilor în Siberia la 10000.2
Pentru a putea urmări evoluţia numerică a evreilor din România este
necesar să reţinem schimbările produse prin cedările de teritorii din preajma
celui de-al doilea război mondial:

Cedaţi Rusiei Sovietice 275.419 37,9%


(Basarabie,Bucovina şi
ţinutul Herţei)
Cedaţi Ungariei 138.917 19,1%
(Transilvania de Nord)
Cedaţi Bulgariei 807 0,1%
(Dobrogea de Sud)
Rămaşi în România 312.972 42,9%
TOTAL 728.115 100%

În rezumat , majoritatea , adică exact 57,1 % a evreilor din


România (calcul făcut după naţionalitate etnică la recensământul din 1930)
au fost detaşaţi de România prin evenimentele din preajm,a celui de-al
doilea război mondial. Mulţi dintre aceştia nu au mai avut contact cu statul
român. Acest fapt important trebuie avut în vedere ori de câte ori se discută
şi evoluţia numerică a evreilor din România.
Iată acum evoluţia numerică e evreilor pe regiuni. La recensământul
general din 1930 , s-au găsit pe teritoriul Vechiului Rgeat:
Provincia După După limbă (idiş) După religie
naţionalitate (mozaică)
etnică(declaraţia
liberă)
Oltenia 3.305 93,7% 601 17,1% 3.523 100%
Muntenia 86.545 91,8% 19,842 21,0% 94.216 100%
Dobrogea 3,795 94,1% 1,816 45,0% 4,031 100%
Moldova 158.421 97,9% 109.654 67,9% 162.268 100%
TOTAL 252,066 95,4% 131,913 49,9% 264.038 100%

După cum se ştie, cel mai apropiat criteriu pentru stabilirea numărului
exact al evreilor din România este cel al religiei . La prima etapă de
asimilare se pierde limba maternă. În Vechiul Regat 50,1% din evrei şi-au
însuşit limba maternă română. Din cei asimilaţi lingvistic, o parte mică
(4,6%) s-au asimilat şi etniceşte. Nu este probabil ca cei din religia mozaic şi
de limbă maternă idiş să fi declarat altă aparenţă etnică decât cea de evreu,
deşi teoretic lucrul este posibil, întrucât naţionalitatea etnică s-a înregistrat
pe bază de declaraţie liberă a individului.3

2
Dr. S.Bikel deportarea în Siberia a supravieţuitorilor evrei în
Basarabia şi Nordul Bucovinei s-a înfăptuit , în Viitorul Nostru , 6 aprilie
1954, p. 31.
3
Franz Burgdorfer în Analele Institutului Central de Statistică , vol. I ,
1942 ,Bucureşti, pp. 323-327. Vezi şi Allgemeines Statistisches Archiv , vol
.30 , Heft II, 1941 Verlag Von Gustav Fischer, Jena.
4
Din care 33.516 în Bucureşti

La recensământul din 25 ianuarie 1948 nu s-a înregistrat nici neamul


etnic, nici religia populaţiei, ci numai limba. În total s-a înregistrat 97.566
persoane cu limbă maternă idiş (fără ţinutul Herţei şi Dobrogea de Sud )
faţă de 132.213 din 1930 (inclusiv ţinutul Herţei şi Dobrogea de Sua).
La ultimul recensământ, din 23 noiembrie 1956 numărul evreilor de
neam din Vechiul Regat a fost de 94.562, iar al celor cu limbă maternă idiş
de 19.804 (fără ţinutul Herţei şi Dobrogea de Sud).
Oscilaţiunile de la un recensământ la altul sunt semnificative. Iată
cifrele celor de limbă maternă idiş în cele două provincii principale,
Muntenia şi Moladova, la cele trei recensăminte:

Muntenia Moldova
1930…………………..19.842……………………109.654
1948…………………..36.3174……………………59.269
1956…………………..4.824………………………14.585

Iar după naţionalitatea etnică cifrele sunt :

Muntenia Moldova
1930……………………86.545………………….158.421
1956……………………46.771…………………..46.179

În interpretarea acestor cifre, intră numeroşi factori ca: dislocări de


populaţie , emigraţie, influenţe psihologice,( atmosfera politică) , evoluţia
demografică naturală, şi chiar factorul de tehnică statistică. Modificările în
cifre sunt esenţiale. Cifra evreilor în Muntenia scade de la 1930 la 1956
aproape la jumătate , iar în Moldova la sub o treime. Emigrarea evreilor a
fost deci mult mai intensivă în regiunile de Est ale României, unde evreii
erau mai puţin asimilaţi, decât în vestul ţării. Este şi mai semnificativă
scăderea proporţiei celor de limbă maternă idiş. În Muntenia în 1930 23%
din evrei aveau limba maternă declarată idiş. În 1956 acest procent a scăzut
la 10.5%. În Moldova, cifrele sunt de 69,2% în 1930 şi 31,2% în 1956.
Pierderile suferite din cauzele directe ale războiului au fost evaluate
de organizaţiile evreieşti din România conduse de Dr. Filderman la 15000 5.
Această cifră cuprinde pierderile în jurul lui 3000 vieţi în timpul guvernării
scurte a Gărzii de Fier şi 3-4000 victimele represaliilor militare din Iaşi. De
asemenea cuprinde pierderile suferite de populaţia deportată în Transnistria.
Numărul celor deportaţi a fost de aproximativ 40000 , din care 30000 s-au
reîntors.

5
Dr. S.Manuilă şi Dr. W.Filderman, ‘Precizări asupra numărului Evreilor
din România’, MS 1956,p. 7.
Din cei 10000 care nu s-au reîntors, o parte au pierit în
Transnistria sau în cursul transportului. Cifra totală a evreilor morţi ‘fie din
cauză că au fost ucişi pe teritoriul românesc fie că au pierit din cauza
deportărilor’ este dată de Dr. W.Filderman ca fiind de 15000.
Cifra evreilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei ,
calculată pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din această populaţie, 100000
s-au retras din faţa armatelor germano-române în interiorul Rusiei Sovietice
în 19416. [în raportul prin care Dr. Filderman cere ajutor la Joint
Committee pentru evreii români din Rusia, cifra lor este dată de asemenea de
100000 ].
La recensământul din 1941 făcut după reocuparea acestor regiuni,
s-au găsit 126000 evrei. Diferenţa este de 49.419 .( totalurile sunt obţinute
prin totalizarea cifrei calculate pe baza recensământului din 1930, - deci nu
cuprinde sporul natural 1930-1941) şi cea găsită la recensământul din 1941.
Aceasta este cifra probabilă a evreilor dispăruţi parte prin refugiu, parte
prin suprimare.
Din cei 126000 evrei recenzaţi au fost la rândul lor deportaţi în
Transnistria 109000 din care 54.500 (aproximativ 50%) au pierit. Din
aceste evaluări ale organelor de conducere evreieşti din România rezultă că
pierderile de vieţi evreieşti din regiunile Basarabia, Bucovina şi ţinutul
Herţei sunt de 103.919 suflete (49.419 – 54.500). Aceasta este cifra evreilor
de a căror existenţă nu se poate găsi urmă, majoritatea lor fiind suprimată iar
o parte care nu poate fi desigur evaluată s-a retras în interiorul Rusiei
majorând cifra de 100000 dată de Dr. Ekulischer şi Dr W. Filderman.
Cifra actuală a populaţiei evreieşti din Basarabia, Bucovina de Nord ŞI
ţinutul Herţei, după calculele de mai sus ar trebui să fie de 71.500, la care
probabil se adaugă cei 10000 refugiaţi din timpul războiului, Dând un total
de 171500 în loc de 275419 cât a fost în 1930. Rapoartele recente de presă
arată însă că numărul evreilor în oraşele din Basarabia, Bucovina şi ţinutul
Herţei este egal cu numărul lor din preajma războiului.
Iată cofrele evreilor din provinciile istorice Basarabia şi Bucovina
(inclusiv partea de Sud a Bucovinei rămasă României aşa cum apar la
recensământul de populaţie din 29 decembrie 1930).
Cifrele din Basarabia demonstrează caracterul conservativ al evreilor
din această provincie . Din numărul evreilor identificaţi prin religie, s-au
declarat ca aparţinând naţionalităţii etnice evreieşti 99,3% iar limbii
materne idiş în proporţie de 97,5%.
6
Eugen M.Kulischer, The Displacement of Popultion in Europe ,
Montreal, 1943.

Provincia Evrei de Evrei de limbă Evrei de religie


naţionalitate idiş mozaică
etnică
Basarabia 204.858 99.3% 201.278 97,5% 206.958 100%
Bucovina 92,492 99,3% 74,288 79,8% 93,101 100%

În Bucovina unde conştiinţa naţională a evreilor este tot aşa de fermă


ca în Basarabia, 99,3% din ei identificaţi după criteriul religiei s-au declarat
de neam etnic evreiesc iar limba maternă idiş este declarată de 79,8% a
populaţiei evreieşti stabilită după acelaşi criteriu. O însemnată parte a
evreilor din Bucovina au limba maternă germană.
Transilvania ( inclusiv Banat, Crişana şi Maramureş) la 1930 a avut
loc:

Provincia Evrei de Evrei de limbă Evrei de religie


naţionalitate idiş mozaică
etnică
Transilvania 78,726 96,6% 52,008 63,8% 81,503 100%
istorică
Banat 11,248 80,1% 757 5,4% 14,043 100%
Crişana- 88,825 90,3% 58,510 60,1% 97,287 100%
Maramureş
TOTAL - 178,799 92,7% 111275 57,7% 192,833 100%
Transilvania

În Transilvania, conştiinţa naţională a evreilor este foarte fermă.


Numai în Banat 20% din evrei se declară de alt neam (maghiar), pe când în
Transilvania numai 3,4% din evrei se declară de alt neam decât evrei. În ce
priveşte limba idiş, ea este vorbită de 60% din evreii din nordul şi estul
Transilvaniei şi numai de o mică minoritate din vest (în Banat: 5,4%).
Evenimentele din cursul războiului au influenţat considerabil numărul
evreilor din Transilvania. Prin Dictatul de la Viena , 1940 Transilvania de
Nord a fost cedată Ungariei. Pe acest teritoriu au trăit la 1930 ,138.917
evrei. (cifra de 148.295 pare a fi cifra persoanelor de religie mozaică.)
Recensământul maghiar din 31 ianuarie 1941 a găsit 151.125 evrei în
Transilvania de Nord. În Transilvania de Sud au rîmas 54.538. Evreii din
Transilvania de nord au fost deportaţi în Germania sau în tabere de muncă de
către guvernul maghiar cu excepţia unui număr de 14000. S-au reîntors în
România şi s-au aflat în lagăre la sfârşitul războiului în total 44000. Deci au
supravieţuit 58.000 şi au pierit 90.295 sau 60,9% din total.
La recensământul din 23 noiembrie 1956 numărul evreilor a fost :

Provincia Naţionalitate etnică Limba maternă idiş


Transilvania (inclusiv 34,959 9.118
Crişana – Maramureş)
Banat 7,776 610
TOTAL 42,735 9,728

Deşi datele recensământului din 1956 nu permit o comparaţie reală cu


cele ale recensământului din 1930 , date fiind condiţiile cu totul diferite ale
celor două recensăminte şi ale tehnicii de recensământ întrebuinţate, totuşi
trebuie să acceptăm ca un fapt real scăderea generală a numărului evreilor
de la 192.833 (după religie) din 1930 la 42.735 (după neam etnic ) în 1956.
Sunt însă preţioase cifrele privind Banatul unde nu au existat pierderi
prin deportări sau atrocităţi şi totuşi numărul evreilor a scăzut considerabil
de la 1930 la 1956 şi anume de la maximum (după religie) din 1930 de
14,043 la 7,776 (după neam etnic ) din 1956. Această scădere este indicativă
pentru intensitatea procesului de imigraţiune de evrei din România de la
1944 până la 1956.
Dispunem de date incomplte asupra mişcării naturale a populaţiei
evreieşti de la 1940 încoace. În perioada 1931-1939 creşterea naturală a
evreilor din România a fost de 6,917 suflete (0,9% ) la o populaţie totală
evreiască de 728.515 evrei după naţionalitate etnică în 1930 7.

CONCLUZII

1) Cifra totală totală a evreilor din România s-a redus considerabil în


ultimele două decenii . Pierderile se datorează : reducerii teritoriale a
ţării; atrocităţilor antievreieşti din cursul războiului atât pe teritoriul
ţării cât şi peste graniţe; atrocităţi comise de armate şi autorităţi străine
, care au controlat temporar teritoriul României; migraţiunilor intense şi
îndelungate din toată durata celor două decenii.

7
Dr. S.Manuilă , Studiu etnografic asupra populaţiei României ,
Bucureşti , Editura Institutului Central de Statistică , 1940 , p. 99.

2) Evenimentele politice internaţionale au influenţat considerabil raportul


dintre naţionalitatea etnică declarată, limba maternă idiş şi religia
mozaică a evreilor din fiecare regiune a României . Raportul dintre cele
trei elemente este esenţial pentru judecarea situaţiei.
3) Limba maternă idiş a fost declarată la recensământul din 1930 de
68,5% a evreilor din întreaga ţară (calculat la cei de religie mozaică).
Acest procent variază şi în timp şi în spaţiu. El este mult mai scăzut în
1956 decât era în 1930. ( 71,2 % în 1930 faţă de 23,7 % în 1956 ,
calculat la proporţia dintre neamul etnic declarat şi limba maternă idiş.
Am ales acest criteriu cu scop de comparabilitate pentru că
recensământul din 1956 n-a înregistrat religia).
4) Pierderile de vieţi ale evreilor au fost evaluat pe regiuni la 15000 în
provinciile Vechiului Regat, Transilvania de Sud şi Bucovina de Sud ,
de 103.919 în Basarabia , Bucovina şi ţinutul Herţei din judeţul
Dorohoi şi 90.295 în Transilvania de Nord , încorporată de Hitler
Ungariei. În total se evaluează la 209.214 pierderile evreieşti de pe
teritoriul României în 1939 , ceea ce reprezintă 27% din cifra totală a
evreilor (îm loc de 53% , evaluat de Dr. Kulischer ) , din care se
atribuie :2% administraţiei române , 13% acţiunii militare germano-
române desfăţurată aproape exclusiv pe frontul răsăritean şi 12%
acţiunii guvernului unguresc secondat de autorităţile germane.
5) Concluzia generală : ‘ în nici o ţară dominată de nazişti n-a
supravieţuit o aşa mare proporţie a populaţiei evreieşti ‘ , conchide
raportul Dr. W.Filderman.8
8
Dr. W.Filderman , Situaţia numerică a evreilor din România m,
Jurnalul de Dimineaţă , Bucureşti , 10 august 1946.

ANEXA I

ROMÂNIA – RECENSĂMÂNTUL DIN 1930

Distribuţia evreilor în provinciile istorice

Totalul populaţiei evreieşti în România - Procentul din totalul pop. româneşti

După naţionalitate etnică……………728,115 (96.2%)…………4.0%


După religie…………………………756,930 (100%)………….4.2%
După limba maternă – idiş ………….518,754 (68.5%)…………2.9%
Cifrele din interiorul graniţelor reprezintă numărul evreilor după
naţionalitatea etnică şi procentul evreilor din totalul populaţiei fiecărei
provincii

ANEXA II

ROMÂNIA – 1940-1945

Populaţia evreiască cedată


În timpul celui de-al doilea război mondial
57.1% din evreii români au trăit în regiuni cedate ţărilor vecine.

ANEXA III
ROMÂNIA POSTBELICĂ – 1945

1) Transilvania a avut 138.917 evrei în 1930. În 1945 erau 58000.


Numărul lor a scăzut în timpul celui de-al doilea război mondial
datorită morţii şi migrării cu 90.295 sau 60,9%.
2) Basarabia , nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au avut 275.419
evrei în 1930. Numărul lor a scăzut în timpul celui de-al doilea
război mondial datorită morţii şi migrării cu 103.919 sau 39,7% .
Acest fapt a rezultat în parte din migrarea din provinciile ocupate
de URSS. Adevărata scădere a numărului evreilor în acea zonă era
mai aproape de 23,9%.
3) Dobrogea de sud a avut 807 evrei în 1930. Nici o schimbare
semnificativă.