STRUCTURA OASELOR

Celulele osoase sunt celule de trei tipuri:

 osteoblaste, celule tinere ce secretă substanţa preosoasă , oseina.

 osteocite, ce derivă din celulele tinere care îşi pierd capacitatea secretorie.
 osteoclaste, celule multinucleate ce intervin în modelarea structurii osului
primar.

În jurul canalului medular se află ţesut osos compact, formată din lame osoase, ce
prezintă în structura sa sisteme haversiene (osteoane). În centrul osteonului se află
canalul Havers ce conţine ţesut conjunctiv, fibre nervoase şi vase de sâ nge.

La periferia ţesutului osos compact se află o membrană conjunctivo- vasculară ,

periostul, cu rol în creşterea osului în grosime şi în refacerea lui în caz de fracturi.
Stratul extern al periostului conţine arterele nutritive şi nervii pentru osul respectiv.
Stratul intern al periostului conţine o pă tură de osteoblaste responsabile de
creşterea în grosime a osului.

Ţesutul spongios este format din lamele osoase orientate în diferite sensuri numite
trabecule.
Oasele late au la interior ţesut spongios, numit diploe, iar la exterior ţesut compact.
De exemplu, calota craniană este formată dintr-o lamă exocraniană (externă ) şi o
lamă endocraniană (internă ), alcă tuite din ţesut compact, şi între ele se află ţesut
spongios – diploe.

Oasele scurte au structura asemă nă toare epifizelor oaselor lungi. Acestea sunt
formate din ţesut spongios învelit la exterior de o lamă de ţesut compact.

COLOANA VERTEBRALĂ
Coloana vertebrală este formată prin suprapunerea a 33-34 vertebre ce sunt situate
în porţiunea posterioară a gâ tului (7 vertebre), toracelui (12 vertebre), regiunii
lombare (5 vertebre) şi a pelvisului (5 vertebre sacrate şi 4-5 coccigiene).
 VERTEBRELE CERVICALE:
 ATLASUL (C1), nu prezintă corp vertebral şi este formată din două
mase laterale unite prin două arcuri unul anterior şi altul posterior.

 AXISUL (C2) prezenţa pe faţa superioară a corpului vertebrei a unei

proeminenţe verticale numită dintele axisului.
 A ŞASEA VERTEBRĂ CERVICALĂ (C6) prezinta la nivelul procesului
transversar un tubercul anterior proeminent numit tuberculul
caroticum, ce se poate palpa.
 VERTEBRA PROEMINENTĂ(C7),procesul spinos este proeminent şi
poate fi palpat.
 VERTEBRELE TORACALE

Prezintă la nivelul corpului vertebrei două feţişoare articulare superioare şi

inferioare pe fiecare parte (T2-T9). Feţişoara superioară a unei vertebre
împreună cu feţişoara inferioară a unei vertebre superioare delimitează un unghi
diedru în care pă trunde capul coastei. La nivelul vârfului procesului transversar
se află o feţişoară articulară pentru tuberculul coastei. Corpul vertebrei este
cilindric, avâ nd diametrul transvers egal cu cel anteroposterior. Procesul spinos
este lung şi înclinat în jos. Orificiul vertebral este round.
 T1 – prezintă pe corp o faţetă pentru coasta I şi o hemifaţetă pentru coasta
a-II-a.

 T10 – prezintă o hemifaţetă pentru coasta X.

 Vertebrele T11 şi T12 – au faţetele pentru coastele a-XI-a şi a-XII-a.
 VERTEBRELE LOMBARE

Au dimensiuni mai mari. În locul proceselor transversare se gă sesc procesele

costiforme, fostele coaste lombare. Adevă ratele procese transversare sunt mici
situate pe faţa posterioară a proceselor costiforme şi poartă denumirea de
procese accesorii. Corpul vertebrelor lombare este cel mai voluminos, cu
diametrul transvers dublu faţă de cel antero-posterior. Procesul spinos este
dreptunghiular. Gaura vertebrală este triunghiulară cu baza spre corp.

 Vertebra L1 – seamă nă cu vertebrele toracale.

 Vertebra L5 – se poate suda de sacru.
  SACRUL

Formează împreună cu ultima vertebră lombară un unghi numit promontoriu,

important în pelvimetria internă .

1. Descriere

 Faţa pelvină(anterioara)

-sudarea corpurilor vertebrale - patru linii

transversale,
-gauri sacrale ventrale - trec ramurile ventrale
ale nervilor spinali.

 Faţa dorsală

-creasta sacrală mediană (proceselor spinoase)

Sub creasta sacrală mediană se află hiatusul
sacral delimitat de coarnele sacrale.

- lateral creastă sacrală intermediară (proceselor

articulare)
- gaurile sacrale dorsale - trec ramurile dorsale
ale nervilor spinali
- creaste sacrate laterale (procese transversale)

 Feţele laterale
-faţă articulară pentru articulaţia cu osul iliac
- suprafaţă rugoasă numită tuberozitatea sacrală .
  Baza

-Faţa superioară a corpul vertebrei sacrale S1;

- Orificiul superior al canalului sacral;
- Aripioarele sacrului;
- Două procese articulare pentru articulaţia cu
procesele articulare inferioare ale vertebrei a 5-
a lombară ;

 Vârful
- feţişoară eliptică ce se articulează cu coccisul.

 COCCIGELE
se află în continuarea sacrului.

TORACELE OSOS

 STERNUL

-manubriu
- corp
- apendice xifoid

La locul de întâ lnire al manubriului cu corpul

sternului se află unghiul sternal Louis, în dreptul că ruia se află cartilajul coastei
a-II-a (reper în palpare). Marginea superioară a manubriului - scobitura jugulară
(limita dintre gâ t şi torace). Pe laturi scobitură claviculară – pentru clavicula.
Inferior şi lateral, pe marginile laterale ale manubriului sternal - incizura pentru
cartilajul coastei I. Pe marginile corpului sternal - incizurile cartilajelor coastelor
III – VII.
  COASTELE
Trei curburi:
- de-a lungul feţelor (faţa medială concavă , iar
faţa laterală convexă ),
- de-a lungul marginilor (coborâ rea
extremită ţii anterioare a coastei faţă de cea
posterioară ),
- de-a lungul axului (partea posterioară a feţei
mediale priveşte în sus, iar partea anterioară
priveşte în jos).

Extremitatea anterioară - o scobitură cartilajul

costal. Extremitatea posterioară : capul - feţişoarele articulare de pe corpurile
vertebrelor; colul dintre cap şi tuberculul- procesul transversar al vertebrei
corespunză toare.

- margine inferioară - şanţ - mă nunchiul vasculonervos intercostal - puncţia la nivel

toracic se face întotdeauna introducând acul aproape de marginea superioară
a coastelor şi niciodată la nivelul marginii inferioare a coastelor.
-Prima coastă are o direcţie orizontală ., raporturi cu artera şi vena subclavie, cu
domul pleural.
- Primele şapte perechi - coaste adevă rate,
- Coastele VIII, IX, X false, deoarece se articulează prin intermediul cartilajului
coastei VII.
- Ultimile două coaste – flotante, nu au cartilaj şi nu ajung la stern.
 SCHELETUL CENTURII SCAPULARE
 CLAVICULA

Este cuprinsă între manubriul sternului şi acromion.

1. Orientare

- lateral extremitatea turtită ;

- anterior concavitatea extremită ţii turtite
- faţa prevă zută cu un şanţ inferior

2. Descriere
- extemitatea sternală - manubriul sternal.
- extremitatea acromială - faţă articulară
acromială .
- faţa superioară palpată sub piele, rugozită ţi
pe care se inseră în partea laterală m. deltoid
şi trapez, iar medial m.
sternocleidomastoidian.
- faţa inferioară - porţiunea mijlocie- şanţ –
m. subclavicular. Medial de şanţ,
impresiunea ligamentului costoclavicular, iar
lateral tuberculul conoidian şi linia trepezoidală .

Posterior raporturi cu vasele subclaviculare, cu vâ rful plă mâ nului, cu muşchiul

omohioidian, muşchii scaleni şi cu trunchiurile plexului brahial.

 SCAPULA
Este aşezată pe faţa posterioară a toracelui în dreptul coastelor II-VIII.

1. Orientare
-anterior cu faţa concavă (posterior fata care prezinta o
prelungire triunghilara adica spina scapulei)
- lateral cu cavitatea glenoidală (unghiul cel mai voluminos)
- inferior unghiul mai ascuţit (superior margine ascutita care
prezinta o scobitura)
 2. Descriere

- faţa posterioară
- spina scapulei - se termină cu acromion articulare cu clavicula.
- fosa supraspinoasă şi fosa infraspinoasă .
- faţa anterioară - creste oblice
- marginea superioară
- incizura scapulei care este transformată în orificiu de ligamentul transvers
(m.v.n suprascapular).
- procesul coracoid
- marginea medială
- marginea laterală
- unghiul superior rotunjit
- unghiul inferior este ascuţit, palpat sub piele.
- unghiul lateral - cavitatea glenoidală , extremită ţi prezintă
rugozită ţi: superior – tuberculul supraglenoidal, pe care are
originea capul lung al muşchiului biceps brahial şi respectiv,
inferior – tuberculul infraglenoidal pe care are originea
muşchiul triceps brahial.
- Cavitatea glenoidală - capul humerusului.
 SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

 HUMERUS

1. Orientare
- superior extremitatea prevă zută cu un cap sferic;
- medial suprafaţa ei articulară ;
- anterior şanţul profund al extremitatii prevazuta cu capul sferic (posterior foseta
cea mai adanca a extremitatii care nu este prevazuta cu o sfera sau posterior santul
de la nivelul diafizei si anume șanțul n radial)
2. Descriere
a. Corpul (diafiza) trei feţe,trei margini
-faţa antero-laterală superioara - tuberozitatea deltoidiană (m. deltoid), sub şanţul
nervului radial prin care trec nervul radial şi artera brahială profundă .
- faţa antero-medială - şanţul intertubercular, impresiune rugoasă (m.
coracobrahia).
-faţa posterioară - şanţul nervului radial - oblic,( deasupra şi dedesuptul capetele
medial şi lateral ale m. triceps brahial).
b. Epifiza proximală unită cu corpul prin colul chirurgical (nervul axilar)
-capul humerusului suprafata articulară sferică (o treime) medial şi în sus;
-colul anatomic ;
-tuberculul mare lateral (m. supraspinos, infraspinos şi rotund mic).
-şanţul intertubercular trece cap lung m.biceps brahial, mă rginit de creasta
tuberculului mare (m. pectoral mare), creasta tuberculului mic (m. rotund mare).
- tuberculul mic (m. subscapular).

c. Epifiza distală
-condilul humerusului: trohleea humerusului - ulnă .
- capitulul, lateral de trohlee, separata prin şanţ intermediar ; ră spunde capului
radiusului.
-fosa coronoidiană deasupra trohleei (pă trunde procesul coronoid al ulnei).
- fosa radială deasupra capitulului (pă trunde capul radiusului în mişcă rile de
flexiune.)
- fosa olecraniană deasupra troheei pe faţa posterioară (pă trunde olecraniul în
mişcă rile de extensie).
- epicondilii humerusului: medial (posterior şanţul nervului ulnar pentru nervul
ulnar, . se inseră m. pronatori, respectiv flexori ai antebraţului, mâ inii şi degetelor),
si lateral (m. supinatori, respectiv extensori ai antebraţului, mâ inii şi degetelor).
  RADIUS

1. Orientare
- inferior: extremitatea voluminoasă ;
- posterior: fetele prevă zute cu şanţuri;
- lateral: procesul descendent al acestei
extremită ţi (suprafata articulara a acestei
extremitati situata medial pentru capul
ulnei adica scobitura ulnara a a radiusului)
2. Descriere
a. Corpul (diafiza)
-faţa anterioară , superior - m. flexor lung al
policelui, iar inferioar - m. pă trat pronator;
-faţa posterioară , superior - m. supinator,
iar inferioar - m. abductor şi scurt extensor
al policelui;
- faţa laterală - porţiunea mijlocie - rugozitate (m. rotund pronator). Superior de
rugozitate raport cu ramura profundă a nervului radial.
b. Epifiza proximală
-capul, cilindru se articulează cu scobitura radială de pe ulnă în mişcă rile de rotaţie
ale antebraţului. Pe faţa superioară - foseta capului radial - capitulului humerusului.
- colul
- tuberozitatea radiusului, sub col (m.
biceps brahial).
c. Epifiza distală piramidă trunchiată cu
patru feţe şi o bază - articulează cu
scafoidul şi semilunarul.
-faţa medială : scobitura ulnară - capul
ulnei.
- faţa laterală : în jos o prelungire - procesul
stiloidian - se poate palpa sub piele.
- faţa posterioară numeroase creste,
şanţuri, alunecă tendoanele m. extensori ai
mâ inii şi degetelor.
- faţa anterioară este concavă (m. pă trat
pronator).
 ULNA
 1. Orientare
- superior: extremitatea voluminoasă ;
- lateral: marginea cea mai ascuţită a osului (suprafata articulara cu capul radiusului
adica scobitura radiala a ulnei)
- anterior: scobitura extremită ţii voluminoase;
2. Descriere
a. Corpul (diafiza)
-faţa anterioară , superior - m. flexor profund al degetelor, inferioar m. pă trat
pronator;
-faţa posterioară , linie oblică în jos şi medial. deasupra liniei m. anconeu, iar
inferioar este împă rţită de o linie verticală într-o porţiune medială (m. extensor
ulnar al carpului), si laterală (m. supinator, lung abductor al policelui, lung extensor
al policelui şi extentor al indicelui).
- faţa medială - se îngustează în partea inferioară unde se poate palpa sub piele.
Marginea laterală - membrana interosoasa
b. Epifiza proximală
- olecran (m.triceps brahial) cu proeminenţa orizontală - proces coronoidian. Cele
două proeminenţe circumscriu scobitura trohleară . Sub procesul coronoidian
- tuberozitatea ulnei (m. brahial). Pe faţa
laterală a procesului coronoidian -
incizura radială - corpul radiusului.
c. Epifiza distală
- capul, şi procesul stiloidian, în jos situat
pe partea medială a capului. Între cele
două - şanţ (tendonul m. extensor ulnar
al carpului)
- suprafeţe articulare, respectiv
circumferinţa laterală - incizura ulnară a
radiusului precum şi faţa inferioară -
scafoid şi semilunar.

CARPUL Râ ndul proximal este format,

dinspre police în direcţia degetului mic, din urmă toarele oase : scafoidul,
semilunarul, piramidalul şi pisiformul.
Râ ndul distal este format în aceeaşi ordine din: trapez, trapezoid, capitatul şi osul cu
câ rlig.
SCHELETUL CENTURII PELVINE
  COXALUL
ilion (superior), ischion (postero-
inferior) şi pube (antero-inferior)
sudate la nivelul cavită ţii acetabulare.

1. Orientare
- lateral faţa prevă zută cu o cavitate
(acetabul);
- inferior scobitura cavită ţii
acetabulare;
- posterior marginea prevă zută cu o
mare scobitură ;

2. Descriere
a. Faţa laterală
 Suprafaţa gluteală
-Linia gluteală anterioară ce pleacă de la
marea incizură ischiadică spre marginea
superioară în vecină tatea spinei iliace
antero-superioare.
- Linia gluteală posterioară se desprinde
de la marea incizură ischiadică şi se
termină la nivelul marginii superioare, la
unirea tremii posterioare cu cele două
treimii anterioare.
- Linia gluteală inferioară pleacă de la
acelaşi nivel cu celelalte două şi se
termină la nivelul marginii anterioare a
coxalului.

Cele trei linii delimitează patru câ mpuri:

- Zona posterioară posterior de linia gluteală posterioară (m. gluteu mare).
- Zona mijlocie între linia gluteală posterioară şi cea anterioară , (m. gluteu mijlociu).
- Zona anterioară între linia gluteală anterioară şi cea inferioară (m. gluteu mic).
- Zona inferioară inferior de linia gluteală inferioară (m. drept femural)
 Cavitatea acetabulară
- suprafata articulara - capul femur
- suprafata nearticulara centrala – ligamentul capului femural.
Circumferinţa acetabulului - sprâ nceana acetabulara, inferior întreruptă de incizura
acetabulului
 Gaura obturată mă rginită de o creastă cu excepţia porţiunii
superioare - şanţ numit şanţ obturator.
 Ramura ischiopubiană între tuberozitatea ischiadică şi unghiul
pubelui.
b. Faţa medială
stă bă tută în porţiunea mijlocie de linia arcuată , o
linie oblică de sus în jos şi dinapoi înainte ce
împarte faţa medială în două porţiuni:
- Fosa iliacă superior de linia arcuată (m. iliac).
- Suprafaţa sacropelvină inferior alcă tuită
dinspre superior spre inferior şi dinapoi înainte
de :
- Tuberozitatea iliacă (ligamentelor
articulaţiei sacropelvine).
- Faţa auriculară , o feţişoară articulară
pentru sacrul.
- O suprafaţă plană ce ră spunde acetabulului.
- Gaura obturată .
- Faţa medială a ramurei ischiopubiene.
c. Marginea anterioară
- Spina iliacă antero-superioară (m. croitor şi tensor al fasciei
lata, şi lig. Inghinal).
- O mică scobitură prin care trece nervul cutanat femural
lateral.
- Spina iliacă antero-inferioară (muşchiul drept femural).
- O scobitură pe unde trece muşchiul iliopsoas.
- Eminenţa iliopubiană , o proeminenţă rotunjită .
- Suprafaţa pectineală (muşchiul pectineu). Mă rginită anterior
de creasta obturatoare şi posterior de cresta pectineală .
- Tuberculul pubian (ligamentul inghinal - se poate palpa).
- Creasta pubelui medial de tubercul (m. drept abdominal).
 d. Marginea posterioară

- Spina iliacă postero-superioară palpabilă sub

piele.
- O scobitură .
- Spina iliacă postero-inferioară (ligamentele
articulaţiei sacroiliace).
- Marea scobitură ischiadică prin care trece muşchiul piriform, nervul ischiadic,
nervul gluteal superior şi inferior precum şi vasele ruşinoase interne.
- Spina ischiadică (m. gemen superior).
- Mica incizură ischiadică trecere muşchiului obturator intern, vaselor şi nervilor
ruşinoşi interni.
- Tuberozitatea ischiadică repauzează osul în poziţia
sezâ ndă .
e. Marginea superioară de la spina iliacă postero-
superioară la spina iliacă anterosuperioară , palpabilă în
întregime. Se inseră muşchii antero-laterali ai
abdomenului, pă tratul lombelor, gluteul mare, gluteul
mijlociu, iliacul.
f. Marginea inferioară de la tuberozitatea ischiadică
la unghiul pubelui, - ramura ischiopubiană . Sub
unghiul prezintă o faţă articulară pubiană pentru
articulaţia cu coxalul de partea opusă formâ nd simfiza
pubiană . Se inseră corpii cavernoşi şi muşchii
adductor mare şi adductor scurt.
g. Unghiurile
- Unghiul antero-superior reprezentat de spina iliacă
antero-superioară .
- Unghiul postero-superior reprezentat de spina iliacă
postero-superioară .
- Unghiul antero-inferior de unghiul pubelui.
- Unghiul postero-inferior format de tuberozitatea ischiadică .
  PELVISUL OSOS
- două oase coxale
- sacrul
- coccigele.
Pelvisul osos prezintă :
- o circumferinţă superioară (baza sacrului,
marginea superioară a coxalului, marginea anterioară a coxalului şi marginea
superioară a simfizei pubiene)
- şi alta inferioară (vâ rful coccigelui, ramurile ischiopubiene, tuberozită ţile
ischiadice, ligamentele sacrotuberale şi sacrospinoase şi de marginea inferioară a
simfizei pubiene.
- o suprafaţă externă : feţele posterioare ale sacrului şi coccisului, feţele laterale ale
oaselor coxale, faţa anterioară a simfizei pubiene.
- o suprafata internă (împă rţită în porţiuni printr-o linie numită linie terminală ce
este alcă tuită înapoi de promontoriu şi marginea anterioară a aripioarelor sacrului,
lateral de linia arcuată a coxalelor de pe faţa medială a acestora, prelungită anterior
prin crestele pectineale şi anterior de marginea superioară a simfizei pubiene,
formată de feţele anterioare ale sacrului şi coccisului precum şi de feţele mediale ale
coxalului).
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER
 FEMURUL
1. Orientare
- superior: extremitatea cotită ;
- medial: suprafaţa sferică şi articulară a extremită ţii cotite;
- posterior: marginea cea mai aspră de la nivelul corpului osului;
2. Descriere
a. Corpul - trei feţe şi trei margini
-Faţa anterioară este netedă (m. vast intermediar)
- Feţele posterioară şi laterală netede. La unirea lor, corpul prezintă marginea
posterioară numită linia aspră , ce prezintă două buze, laterală şi medială , iar pe
interstiţiul dintre ele se inseră muşchii : vastul lateral, vastul medial, cei trei
adductori (lung, scurt şi mare) şi capul scurt al bicepsului femural. Inferior linia se
bifurcă (fosă poplitee). Superior linia aspră se trifurcă dâ nd:
- O ramură laterala - tuberozitatea gluteală ce se termină sub marele trohanter
(m. gluteu mare).
- O ramură medială ce se continuă cu linia intertrohanterică de pe epifiza
proximală .
 - O ramură mijlocie - pectineală ( m. pectineu).

b. Epifiza proximală
- Capul femural, 2/3 dintr-o sferă prezintă în centrul feţei articulare foseta capului
femural pentru capul femural.
- Colul femural uneşte capul cu restul osului. Pe faţa anterioară a colului este
limitată lateral de linia intertrohanterică , iar cea posterioară de creasta
intertrohanterică , iar cea posterioară de creasta intertrohanterică .
- Trohanterul mare îndreptată în sus la locul de unire a colului cu corpul. Pe faţa
medială se află fosa trohanterică (m. obturator extern). Trohanterul mare dă
inserţia muşchilor pelvitrohanterieni (muşchii gluteu mijlociu, gluteu mic, piriform
etc.). Se poate palpa pe faţa laterală a coapsei. 13
- Trohanterul mic situat inferior şi medial de marginea inferioară a colului. Pe el se
inseră muşchiul iliopsoas.
- Trohanterii mic şi mare uniţi anterior prin linia intertrohanterică , iar posterior
prin creasta intertrohanterică (m. pă trat femural).
c. Epifiza distală
prezintă condilii femurali, lateral şi medial, ce converg anterior spre o faţă articulară
numită faţa patelară , iar posterior sunt separate de fosa intercondilară .
-Condilul medial este mai îngust şi descinde mai jos decâ t condilul lateral. Fiecare
condil prezintă : o faţă articulară patelară , o faţă intercondilară ce priveşte spre faţa
celuilalt condil delimitâ nd fosa intercondiliară (ligamentele încrucişate ale
articulaţiei genunchiului). Pe feţele posterioare ale celor doi condili se inseră capul
medial si lateral al muşchiului gastrocnemian, muşchiul plantar si popliteu. Pe faţa
medială a condilului medial şi pe cea laterală a condilului lateral se afla epicondilul
medial şi epicondilul lateral (ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului).
 PATELA os scurt, turtit, pereche, situat în tendonul muşchiului cvatriceps
femural.
 TIBIA
1. Orientare
- anterior marginea cea mai ascuţită a corpului;
- inferior epifiza cea mai mică şi medial prelungirea ei;
2. Descriere
a. Corpul (diafiza) trei feţe şi trei margini
- Faţa medială , in porţiunea superioară se inseră prin intermediul unei formaţiuni
fibroase, numită pes anserinus, muşchii croitor, gracilis şi semitendinos.
- Faţa laterală concavă superioar (m. tibial anterior). Inferior convexă (aluneca
tendoanele muşchilor extensori).
- Faţa posterioară superior o linie oblică numită linia solearului. Deasupra liniei -
muşchiul popliteu, iar dedesupt - muşchii flexor lung al degetelor şi tibialul
posterior.
- Marginea anterioară ascuţită şi poate fi palpată subcutanat. de la nivelul
tuberozită ţii tibiei la maleola medială .
- Marginea medială pronunţată inferior, iar marginea laterală dă inserţie membranei
interosoase.

b. Epifiza proximală
constituită din doi condili medial şi respectiv, lateral. Ce prezintă o faţă superioară
articulara pentru condilii femurali şi o circumferinţă . Între cele două suprafeţe
articulare se gă seşte o proeminenţă osoasă , eminenţa intercondiliană ce este
formată de tuberculul intercondilar medial şi de tuberculul intercondilar lateral.
Anterior şi posterior de această eminenţă - aria intercondiliană anterioară (lig.
incrucisat anterior) şi respectiv posterioară (lig. încrucişat posterior) articulaţiei
genunchiului. Pe faţa laterală a condilului lateral se gă seşte faţa articulară pentru
fibulă . Pe porţiunea anterioară a circumferinţei - suprafaţă triunghiulară , limitată de
bifurcarea marginea anterioare a corpului - tuberozitatea tibiei.
c. Epifiza distala
- faţa superioară se confundă cu corpul.
- faţa inferioară este
împă rţită de o creastă în
două feţisoare pentru
trohleea talusului.
- faţa anterioară -
alunecă tendoanele
muşchilor extensori.
- faţa posteriară -
alunecă tendonul
muşchiului flexor lung al
halucelui.
- faţa medială prezintă o
prelungire – maleola
medială palpabilă sub
piele.
- faţa laterală prezintă
scobitura fibulară pentru
articulaţia cu fibula.
  FIBULA os lung, pereche, ce pare torsionat pe axul să u.
1. Orientare
- inferior: epifiza turtită ;
- medial: feţişoara articulară ;
- posterior: marginea epifizei ce prezintă o
fosă .
2. Descriere
a. Corpul (diafiza)
- faţa medială - o creastă numită creasta
medială .
- faţa laterală - şanţ unde se inseră muşchii
peronieri lung şi scurt.
- faţa posterioară vizibilă mai mult în
porţiunea superioară .
Marginile sunt vizibile mai ales în porţiunea
mijlocie, în special cea medială numită şi
margine interosoasă .
b. Epifiza proximală
- capul fibulei ce prezintă medial o faţă
articulară pentru condilul lateral al tibiei.
Capul se prelungeşte în sus cu un vâ rf (m.
biceps femural). Capul se leagă de corp printr-
un col (nervul peronier comun).
c. Epifiza distală se prelungeşte lateral şi
inferior cu maleola fibulară ce prezintă pe faţa medială o
feţişoară articulară pentru talus. Posterior se gă seşte o
depresiune numită fosa maleolei laterale. Faţa
posterioară prezintă un şanţ - alunecă tendoanele
muşchilor peronieri.
 TARSUL - şapte oase dispuse în două râ nduri:
a. posterior:
- talus superior
- calcaneu inferior
b. anterior:
- navicular
- cuboid
- trei cuneiforme.