Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Lucrare de dizertaţie

Coordonator Ştiinţific:

Absolvent:

Craiova, 2011

16
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Specializarea Administrarea Afacerilor în Comerț, Turism și Servicii

Strategii de dezvoltare
economică şi turistică.
Studiu de caz: Stațiunea
Călimănești-Căciulata

Coordonator Stiinţific:

Absolvent:

Craiova, 2011

16
 Cuprins

Introducere 4
Capitolul I – Dezvoltarea turismului în cadrul stațiunilor balneo-climaterice 6
1.1. Turismul şi mediul înconjurător 6
1.2. Ecoturism – definiţie, principii de promovare ___________________ 7
1.2. Ecoturism pe plan mondial _____________________________ 8
1.2. Ecoturism în România ________________________________ 9
1.3. Impactul turismului asupra mediului 10
1.3.1. Impactul ecologic ________________________________________ 12
1.3.2. Impactul asupra solului ____________________________________ 12
1.3.3. Impactul asupra resurselor de apă ____________________________ 12
1.3.4. Impactul asupra florei și faunei ______________________________ 12
1.4. Amenajarea turistică – o strategie de dezvoltare a ofertei turistice 13
1.5. Stațiunea turistică – cadrul dezvoltării activității turistice __________ 15
1.6. Impactul economic al amenajării stațiunilor turistice 17
1.7. Gestiunea economică a stațiunilor turistice ___________________________ 18
Capitolul II – Studiu de caz cu privire la Stațiunea Călimănești-Căciulata 20
2.1. Prezentare generală 20
2.2. Atracții turistice________________________________________________ 21
2.3. Posibilități de tratament__________________________________________ 24
2.4. Analiza bazei tehnico-materială a ofertei de servicii în stațiune___________ 26
2.4.1. Activitatea de cazare ______________________________________ 27
2.4.2. Activitatea de alimentație __________________________________ 30
2.4.3. Baze de tratament ________________________________________ 31
2.4.4. Instalații de agrement______________________________________ 32
2.5. Propuneri de valorificare şi dezvoltare a turismului în staţiunea Călimăneşti-
Căciulata 32
2.6. Promovarea hotelului „HOTEL PĂUŞA****” şi a parcului tematic „Călimănești-
Căciulata” în Germania 38
Concluzii și propuneri _____________________________________________ 43
Bibliografie 45

16
 Introducere

Cu toate că majoritatea specialiştilor consideră turismul un fenomen specific

perioadei contemporane, acesta s-a conturat la sfârşitul secolului al XIX lea.
Dezvoltarea rapidă a acestui domeniu s-a datorat realizărilor oferite de revoluţia
tehnico-ştiinţifică contemporană ce au constat în dezvoltarea şi modernizarea
mijloacelor de transport, a unităţilor de cazare şi de alimentaţie.
Analizându-i evoluţia, turismul se conturează ca un fenomen dinamic, aflat într-o
continuă expansiune, detaşându-se prin trăsăturile sale ca o ramură distinctă a
economiei naţionale ce aparţine sectorului terţiar. La nivel mondial, înregistrează cel
mai rapid ritm de creştere.
Sectorul turistic se delimitează faţă de alte sectoare economice prin anumite
particularităţi menite să evidenţieze rolul şi importanţa acestuia în economia naţională şi
în viaţa socială. Astfel, turismul face parte din sectoarele economice cu mari posibilităţi
de dezvoltare pe termen lung. Prin veniturile aduse şi prin schimburile interumane,
turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare pe plan economic şi social. Prin turism se
valorifică potenţialul natural şi antropic al unei localităţi, zone, judeţ, ţară. Este singurul
sector de activitate care valorifică în regim economic potenţialul turistic antropic în
dezvoltarea durabila. Este un sector pluridisciplinar deoarece antrenează mai multe
activităţi din domeniul economic, cultural, sportiv, social, cu un rol important în
schimburile interumane.
Pe plan social, turismul reprezintă un instrument activ de instruire, de ridicare a
nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie, având un rol semnificativ în utilizarea
timpului liber al oamenilor.
România este o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu cele mai variate şi pitoreşti
forme de relief: mare, fluviu, delta, munţi, dealuri şi podişuri, câmpii şi lunci, o ţară cu
bogăţii şi frumuseţi, o ţară cu o civilizaţie multimilenară, cu un patrimoniu istoric şi
cultural considerabil, o ţară unică prin farmecul şi ospitalitatea locuitorilor săi, denumită
de marele scriitor român Alexandru Vlahuţă "România pitorească" în una din operele
sale, care poartă chiar acest nume. Fiind aşezată geografic în zona sud-estică a Europei,
frumoasa şi bogata Românie a fost deopotrivă admirată si râvnită.
În acest context, turismul românesc ar trebui să reprezinte o importantă ramură a
economiei naţionale datorită potenţialului turistic de care dispune ţara noastră. Pe
teritoriul ei se regăsesc unele dintre cele mai diverse forme de relief, armonios îmbinate,
cu floră şi faună bogată, cu numeroase monumente istorice, de artă şi arhitectură, cu o
climă ce permite practicarea turismului în tot timpul anului. Înzestrată cu toate aceste
elemente, România poate satisface prin turismul montan, balnear, religios, litoral, de
agrement şi cultural cerinţele unor segmente largi de călători de pretutindeni. Însă,
statisticile turistice plasează România printre ultimele ţări din Europa Centrală şi de Est
potrivit unui studiu al Societăţii Academice Române. Specialiştii în domeniu apreciază
că potenţialul turistic românesc nu este suficient promovat, iar privatizarea întârziată în
acest sector a încetinit evoluţia turismului comparativ cu statele vecine. În acest context,
în următorii ani, turismului românesc i se acordă mari şanse de expansiune pe plan
intern şi internaţional. Se preconizează creşterea veniturilor în valută din turism,
creşterea numărului de turişti străini, prezenţa în România a cca 14 lanţuri hoteliere,
creşterea investiţiilor anuale în noi unităţi de cazare şi alimentaţie şi creşterea numărului
de angajaţi din turism.
Vâlcea se înscrie printre judeţele cu fond balnear remarcabil, ceea ce a facut ca
activitatea balneară să aibă o veche tradiţie şi să cunoască o amplă dezvoltare aici. Acest
fapt a condus la crearea unei importante baze de cazare, servire şi tratament în staţiunile
de pe Valea Oltului. Astfel, din punctul de vedere al capacităţii de cazare, judeţul ocupă

16
locul doi pe ţară (după judeţul Constanţa), oferta turistică cuprinzând peste 11.000 de
locuri de cazare în hoteluri, vile, pensiuni rurale şi urbane.
Formele de turism practicate în Vâlcea sunt diverse, precum: turismul balnear,
agroturismul, turismul religios, cultural, montan, sporturi extreme etc. Din cauza lipsei
promovării şi dotărilor cu echipamente turistice de calitate, turismul montan are o
pondere redusă în raport cu potenţialul existent.
Dincolo de evoluţia circulaţiei turistice din ultimii ani determinată de factori
conjuncturali, neconcludenţi pentru tendinţele pe termen lung ale turismului balnear,
cercetările şi studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existenţa unei importante
cereri potenţiale a populaţiei româneşti pentru turismul de sănătate.
Prin urmare, turismul balnear valcean are sarcina de a-şi menţine tradiţia şi
renumele în condiţiile unei concurenţe tot mai aprige, de a se dezvolta şi adapta
tendinţelor internaţionale, păstrând însă produsul turistic balnear local nealterat.
Pe plan internaţional, turismul pentru întreţinere şi repunere în formă este înteles
ca o noţiune superioară, pentru o ofertă de servicii ce înglobează atât domeniul
turismului balnear cât şi turismul recreativ, de odihnă.
a) În ceea ce priveste turismul balnear, pe piaţa europeană se constată noi
tendinţe:
- o îndepărtare de cura medicală tradiţională, către servicii ce vizează menţinerea
sănătăţii, fitness şi întreţinerea frumuseţii;
- includerea în profilul staţiunilor a serviciilor de sănătate „nebalneare”, foarte
scumpe în alte tări, cum ar fi tratamentele stomatologice, tratamentele cosmetice
etc;
- specializarea unor staţiuni pentru cura recuperatorie şi profilaxie pe segmentele
copii şi sportivi.
b) În privinţa turismului recreativ, asociat acum, în mod obligatoriu turismului
balnear, constatăm schimbări importante în preferinţele populaţiei, astfel:
- se doreste combinarea activităţilor „cu specific balnear” cu plimbări în natură,
scurte drumeţii montane, cure de miscare şi activităţi sportive, plajă, baie, înot etc;
- sunt foarte căutate atât ştrandurile termale în aer liber, piscinele acoperite,
saunele, terenurile de sport, dar şi spaţiile amenajate pentru picnic, bowling,
discotecile, sălile de spectacol, cazinourile etc.
România se află printre ţările cu cele mai mari resurse de ape minerale şi termale
din Europa ce au efecte terapeutice miraculoase, o mare parte dintre acestea aflându-se
pe suprafaţa judeţului Vâlcea. Astfel, principala atracţie o reprezintă staţiunile balneo-
climaterice vestite pentru apele termale şi peisajele inedite.
În urma unor studii efectuate asupra posibilităţilor de dezvoltare turistică a
staţiunilor româneşti, specialiştii apreciază că, în următorii ani, Valea Oltului va lua
locul Văii Prahovei, devenind noul pol investiţional.
Pornind de la toate aceste afirmaţii, lucrarea de faţă îşi propune să analizeze
potenţialul turistic prezent şi de perspectivă al judeţului Vâlcea, să evidenţieze rolul şi
importanţa staţiunilor balneo-climaterice în turismul românesc şi să preconizeze
direcţiile de dezvoltare a turismului în zonă. De asemenea, pe baza acestora, se
urmăreşte găsirea unor soluţii de valorificare şi elaborare a unor strategii de promovare
turistică a staţiunii balneo-climaterice Călimăneşti-Căciulata, determinarea gradului său
de atractivitate, aceasta reprezentând una dintre locaţiile cele mai căutate atât la nivel
naţional cât şi internaţional pentru paleta largă de afecţiuni ce pot fi tratate, dar şi pentru
istoria şi resursele sale deosebite.

16
 CAPITOLUL 1
DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN CADRUL STAȚIUNILOR
BALNEO-CLIMATERICE

Turismul, departe de a proteja mediul înconjurător, este un generator al

problemelor sale, fiind capabil să distrugă tocmai resursele de care acesta este
dependent.1
Calitatea mediului, parte centrală, inseparabilă a calităţii vieţii, determină evoluţia
şi existenţa omului şi a societăţii în ansamblul său. Se poate afirma că turismul
generează beneficii economice importante, precum şi impact ecologic şi cultural. Din
acest motiv, turismul trebuie să fie încorporat în dezvoltarea planurilor de management
al ariilor protejate pentru o durabilitate pe termen lung. Aceasta înseamnă
îmbunătăţirea compatibilităţii cu solicitările economice sociale şi de mediu locale sau
regionale.
Relaţia dintre turism şi mediul înconjurător este una complexă deoarece trebuie
să se realizeze şi să se menţină un echilibru între dezvoltarea turismului şi protecţia
mediului înconjurător. Condiţia esenţială a menţinerii acestui echilibru este dezvoltarea
durabilă a turismului.
„Ca şi alte sectoare de activitate, turismul poate avea atât efecte pozitive cât şi
negative asupra mediului înconjurător. Turismul este una din principalele activităţi ce
stimulează acţiunile de protecţie a mediului, a monumentelor şi a siturilor, a vieţii
sălbatice. Această activitate apare ca prim motiv în constituirea şi dezvoltarea
rezervaţiilor, parcurilor naţionale şi naturale, precum şi a celorlalte tipuri de zone
protejate. Aceste zone naturale reprezintă atracţii deosebite pentru turişti şi de aceea,
ele constituie baza ecoturismului.”2

1.1. Turismul și mediul înconjurător

Fiecare etapă istorică își pune amprenta specifică asupra naturii și a ansamblului
peisajului umanizat, ca urmare a modului diferit în care se desfășoară relațiile omului cu
natura.
Mediul înconjurător „este considerat ca fiind ambianța omului localizată într-un
spațiu tridimensional teritorial, la suprafața Pământului, care are o anumită alcătuire,
organizare, structură și funcționare rezultate din fluxurile energetice și substanțiale ce
leagă cele trei subsisteme principale: neviu, viu și uman, în cadrul unui nou înveliș al
Pământului, și care își are un rol bine determinat între celelalte învelișuri ce înfășoară
Planeta” (Alex. Roșu, Terra – Geosistemul vieții, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1987). 3
Referitor la relaţia turism – mediu înconjurător, profesorul elveţian Krippendorf
aprecia: „Dacă putem să pierdem, şi apoi să ne reconstruim capitalul în alte domenii ale
economiei, nu acelaşi lucru se întâmplă în turism unde substanţa de bază – peisajul şi
pământul – odată pierdută, este iremediabil pierdută”.4
Privit, în general, turismul are un impact negativ asupra mediului.
Ieşirea periodică din oraş spre zonele verzi sub forma excursiilor a vacanţelor a
devenit un obicei social cu efecte negative asupra mediului.
În general, agrementul, turismul, exercită o presiune negativă asupra naturii.
Prezenţa omului în natură, dar mai ales intervenţia sa, are efecte nefavorabile asupra

1
Dinu, Mihaela – Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2004
2
Popescu, Delia- Amenajarea turistică durabilă a litoralului, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2003, pag. 27
3
Mazilu, Mirela Elena – Ecologie și protecția mediului înconjurător, Editura Mirton, Timișoara, 2003
4
preluat din I. Istrate, Bran Florina, Roşu Anca Gabriela, - op. cit. pag. 242 - 243

16
tuturor componentelor mediului. Dintre acestea sunt mai afectate peisajul, flora, fauna,
apele, monumentele.
Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şi resurse
turistice, participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a
potenţialului turistic, prin presiunea directă a turiştilor asupra cadrului natural sau a altor
obiective pe care le poate deteriora parţial sau total.
În acest context, este importantă cunoaşterea cauzelor care conduc la deteriorarea
mediului şi amploarea lor, dar şi identificarea soluţiilor de protejare a mediului.
Cauzele majore ale degradării mediului ca urmare a activităţii turistice ar putea fi
considerate următoarele:
 circulaţia turistică necontrolată – mai ales în afara traseelor marcate, ce se
manifestă prin deteriorarea solului, vegetaţiei, perturbarea faunei. Printre efectele
circulaţiei turistice necontrolate, mai pot fi menţionate: incendii, braconaj,
împiedicarea refacerii ecologice, dar şi impactul negativ asupra obiectivelor
culturale;
 lipsa unor locuri amenajate destinate popasurile şi instalării de corturi – ce
poate produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deşeuri,
etc.;
 pătrunderea turismului automobilistic în locuri inaccesibile – ceea ce poate duce
la distrugerea de specii floristice, poluare fonică a aerului;
 intensificarea circulaţiei turistice automobilistice – în staţiuni balneoclimaterice
şi lipsa parcărilor;
 concepţia greşită de valorificare a resurselor turistice – impunându-se limitarea
exploatării acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate şi
asigurarea unei exploatări raţionale;
 structurile turistice de primire, alimentaţie publică – care nu reprezintă dotări de
folosire a energiei alternative, a reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării
şi compostării gunoaielor.5
Cercetările efectuate au arătat că relaţia dintre turism şi mediul înconjurător
depinde nu numai de o serie de macrovariabile economice şi sociale, ci şi de rolul
diverselor entităţi implicate în turism şi de interacţiunile dintre ele.
Astfel au fost puse în evidenţă trei categorii principale de actori cu influenţă
directă sau indirectă :
 operatori din turism ( turiştii, turoperatorii, hotelierii, agenţii implicaţi în
activităţi de agrement şi recreere, agenţiile imobiliare, agenţii ale căror afaceri
sunt strâns legate de mediu);
 organizaţiile guvernamentale locale ( primăria, organizaţii municipale);
 populaţia locală şi grupările ecologiste.6
Prin urmare, se poate afirma că dezvoltarea turismului prin apariţia de noi staţiuni
sau introducerea de noi obiective turistice se află în strânsă legătură cu mediul
înconjurător, dar şi cu caracteristicile şi problemele ecologice ale fiecărui perimetru.

1.2. Ecoturism – definiție, principii de promovare

„Pentru ştiinţa economiei, mediul natural înconjurător a evoluat de la ceva care

nu are legătură cu activitatea economică, la ceva neglijabil sau de importanţă redusă,
pentru ca, în prezent, acesta să devină ceva fără de care nu se mai poate.
La această evoluţie s-a ajuns nu neapărat prin cercetarea problemelor concrete,
ci datorită situaţiei critice în care ne-au pus dificultăţile în care au intrat procesele din

5
Istrate, Bran Florina, Roşu Anca Gabriela – op.cit. pag.247
6
Popescu, Delia – Amenajarea turistică durabilă a litoralului, editura Matrix Rom, Bucureşti, 2003.

16
mediu. Avertismentele au devenit tot mai insistente şi fundamentate. Societatea
actuală este în mare dificultate dacă va continua să nu respecte legile ecologiei!”7
Ecoturismul în accepţiunea Societăţii Internaţionale de Ecoturism, are
următoarea definiţie: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi
susţine bunăstarea populaţiei locale.” 8
Este o latură nouă a turismului datorită conştientizării de către oameni a faptului
că natura trebuie păstrată şi protejată pentru a ne oferi în continuare mijloace de
existenţă.
În schema următoare observăm că ecoturismul este înglobat în turismul durabil şi
atrage spre el turismul rural, turismul în arii naturale şi turismul cultural, astfel că
pentru a putea vorbi de ecoturism o să fie nevoie să amintim şi de celelalte componente
ale turismului durabil.
Figura 1.1. - Ecoturismul ca formă a turismului durabil

Sursa: Nistoreanu, Puiu – Ecoturism şi turism rural, Ed. ASE Bucureşti, 2003
Sintetizând, putem spune despre ecoturism că este parte a turismului legat de
natura, care trebuie sa îndeplinească si următoarele criterii:
 parte din venituri și acţiuni direcţionate spre conservarea naturii și a zonelor
protejate;
 marea parte din veniturile de pe urma turismului rămân populaţiei locale;
 evitarea efectelor socio-culturale negative;
 minimalizarea influenței negative asupra mediului.
 atractivitatea zonei bazată pe “o poveste adevărata” despre natura
interpretată educativ.

1.2.1. Ecoturismul pe plan mondial

Pe plan mondial ecoturismul este în creştere ca volum de turişti și ca fenomen.
Anul 2002 a fost declarat ANUL ECOTURISMULUI de către Organizaţia Naţiunilor
Unite.
Statisticile spun :
 6-10% din agenţiile de turism internaţionale vând programe ecoturistice;
 40% din turistii germani au ca motiv esențial al călătoriei natura;
 principalele tări furnizoare de ecoturiști sunt: SUA, Marea Britanie, Germania,
Franţa, Austria, Olanda, Suedia, Norvegia.
1.2.2. Ecoturismul în România
7
Bran, Paul – Economistul 1722 din 7 oct. 2004, pag. 1
8
Nistoreanu, Puiu - Ecoturismul si turismul rural, ASE Bucuresti, 2003

16
 Unul din avantajele competitive de care beneficiază România, în comparaţie cu
destinaţiile turistice consacrate, este acela al păstrării unui mediu natural nealterat de
prezenţa şi activităţile omului.
Astfel, în cadrul rezervaţiilor naturale există cele mai mari specii de plante şi
animale declarate endemice sau monumente ale naturii. De asemenea, România, încă
mai păstrează în mediul natural nealterat exemplare de floră şi faună care în alte ţări au
dispărut sau nu mai pot fi vizitate decât în captivitate.
Graficul 1.1. - Atracţiile ecoturistice din România comparativ cu
Europa Centrală şi de Est

Sursa: www.orizonturi2025.ro
Pe de altă parte, dezvoltarea durabilă, în unele zone, a formelor clasice de turism
a condus la menţinerea cadrului natural pentru dezvoltarea ecoturismului, fapt care
impune ţara noastră ca o destinaţie importantă pentru această formă de turism.
Cele prezentate sunt susţinute de următoarele argumente:
 existenţa unor zone sălbatice neafectate de intervenţia omului;
 fauna şi flora bogată, cu specii şi ecosisteme unicat în Europa;
 existenţa unor mari suprafeţe de pădure încă virgină;
 diversitatea resurselor turistice naturale (fauna, flora, geologice, speologice);
 infrastructura de acces satisfăcătoare în zonele turistice unde se practică
ecoturismul;
 existenţa unei reţele de turism rural şi agroturism;
 cererea de creştere pentru ecoturism, acest produs turistic fiind „la modă” în
prezent;
 existenţa cadrului legal care prevede atât delimitarea parcurilor naturale şi
naţionale, ariilor naturale protejate, cât şi condiţiile necesare instituirii
administraţiei pentru zonele protejate, în vederea iniţierii managementului
acestora.
Concret, “eco”-atracţiile României sunt şi ariile protejate în suprafaţă de
1.254.660 ha, adică 6,1 % din teritoriul naţional. Pe teritoriul României sunt declarate
846 areale protejate, cu statut de:
1. parcuri naţionale (11) cu o suprafaţă de 298.465 ha( 23,82% din totalul
suprafeţei protejate)
2. parcuri naturale ( 6) cu o suprafaţă de 312.378 ha ( 30,25% din totalul suprafeţei
protejate);

16
 3. rezervaţii ale biosferei ( 3) cu o suprafaţă de 645.313 ha, din care 580.000 ha
Delta Dunării ( 45,93% din totalul suprafeţelor protejate): Delta Dunării, Munţii
Retezat şi Munţii Rodnei:
4. rezervaţii ştiinţifice ( 52) cu o suprafaţă de 100.217 ha;
5. monumente ale naturii(228) cu o suprafaţă de 2.174,8 ha.
6. rezervaţii naturale ( 527) cu o suprafaţă de 122.569 ha, pe diferite componente:
rezervaţii speologice, complexe faunistice, geomorfologice, etc.
7. în curs de constituire sunt 6 parcuri naturale ( 179.000 ha) şi 42 noi rezervaţii
naturale.9
“Eco”-atractiile percepute de agenţiile olandeze (Blumer, 2002) , clasificate după
gradul de importanţă pe care acestea îl acordă, fiecăreia în parte, sunt ilustrate în
graficul următor:
Graficul 1.2. - Ecoatracţiile României

Sursa: www.orizonturi2025.ro
În această figură se poate observa că primul loc este ocupat de natura neatinsă,
urmată de autenticitatea tradiţiilor, carnivorele mari, Delta Dunării, pădurea
nefragmentată,etc. puncte forte ale României în promovarea şi dezvoltarea turismului,
cărora ar trebui să li se dea locul care-l merită şi să fie valorificate raţional.

1.3. Impactul turismului asupra mediului

Impactul turismului asupra mediului poate fi clasificat în două categorii: direct şi

indirect. Impactul direct este cauzat de prezenţa turiştilor, iar cel indirect poate fi creat
de dezvoltarea unei infrastructuri în conexiune cu activităţile turistice.
Având o importanţă deosebită, impactul direct asupra mediului a fost clasificat ca
fiind reprezentat următoarele:
 impactul din punct de vedere politic;
 impactul din punct de vedere economic;
 impactul din punct de vedere social;
 impact din punct de vedere cultural;
 impactul ecologic, în a cărei structură putem distinge:
o impactul asupra solurilor;
o impactul asupra resurselor de apă;
9
Sursa: Ziarul Economistul, nr. 1575, pag. 7, 16 martie 2004

16
 o impactul asupra vegetaţiei;
o impactul asupra vieţii animalelor;
o impactul estetic asupra peisajului;
o impactul asupra mediului cultural;
Trebuie amintit faptul că efectele negative ale activităţilor turistice asupra
mediului se produc destul de rar în modul singular, ca atare, asocierea lor amplifică
sensibil impactul determinat. Posibilitatea ca un impact asupra mediului să se producă,
precum şi efectele ulterioare ale acestuia pot fi prezise într-o anumită măsură.
Din punct de vedere politic, impactul este determinat de poziţia guvernului
privind industria turistică, deoarece amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a
valorilor culturale, fără discernământ şi la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu
efecte nefavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.
Impactul din punct de vedere economic este concretizat în volumul determinat de
cheltuielile turistice, astfel punându-se problema dezvoltării unui sector turistic durabil.
Impactul pozitiv al activităţilor turistice, din punct de vedere economic, este dat
de creşterea veniturilor băneşti ale locuitorilor, creşterea puterii economice a
localităţilor, dezvoltarea unui comerţ bazat pe produsele economice locale şi
meşteşugăreşti, încurajarea activităţilor tradiţionale, dezvoltarea unor zone cu resurse
reduse.
Impactul din punct de vedere socio – cultural se manifestă prin influenţa pe care
turismul o are asupra modului de viaţă a locuitorilor unei anumite zone, dar şi asupra
orizontului spiritual şi profesional al acestora.
În evaluarea impactului socio – cultural al dezvoltării turismului asupra populaţiei
gazdă va trebui să se ia în considerare o serie probleme datorate caracteristicilor
specifice turismului.
Tipologii ale turiştilor au fost realizate în funcţie de diferite criterii, dar pentru
studiile de evaluare a impactului socio-cultural al acestora asupra populaţiei din
comunităţile gazdă , pare a fi relevantă cea realizată de către V.L. Smith şi prezentată
în figura 4:10
Tabelul 1.1. - Frecvenţa tipurilor de turişti şi gradul de adaptare
la normele comunităţii locale
Tipul turistului Frecvenţa turiştilor Adaptare la norme sociale
Explorator Foarte limitat Le acceptă integral
Elită Rar întâlnit Se adaptează integral
Obişnuit Necomun, dar întâlnit Se adaptează bine
Neobişnuit Ocazional Se adaptează într-o oarecare măsură
Zurist incipient de masă Flux stabil Caută confortul occidental
Turist de masă Flux continuu Aşteaptă să găsească confortul occidental
Turist charter Sosiri masive Cere confortul occidental
Sursa: Nicolae, Neacşu - Turismul şi dezvoltarea durabilă
Efectele negative ale dezvoltării turismului asupra mediului natural sunt multiple,
între acestea amintim: urbanizarea intensivă a zonei şi degradarea ei, presiuni
speculative exercitate asupra terenurilor agricole, modificări ale ecosistemelor terestre,
cu precădere litoralul, muntele şi zonele periurbane(floră, faună, apă, sol, peisaj).11
Dar turismul are şi efecte pozitive din punct de vedere socio-cultural, cum ar fi:
creşterea veniturilor rezidenţilor, ample oportunităţi pentru muncă şi pentru afacerile
conexe turismului, contactul cu alte culturi, îmbunătăţirea standardelor culturale şi
educaţionale.
1.3.1. Impactul ecologic
10
Neacşu, Nicolae – Turismul şi dezvoltarea durabilă , Editura Expert, Bucureşti
11
Glăvan, Vasile – Turism rural-agroturism, turism durabil-ecoturism, Editura Economică, Bucureşti,
2003

16
 Evaluarea impactului ecologic al dezvoltării turismului este importantă prin
faptul că turiştii tind să fie atraşi tocmai de mediile cele mai complexe şi mai fragile
din punct de vedere ecologic, precum sunt zonele de litoral, insulele mici, zonele alpine
sau centrele istorice şi culturale.12
Trebuie remarcat că principalii agenţi distrugători sunt turiştii, determinând un
impact negativ prin acţiunile lor asupra resurselor turistice, în condiţiile în care nu există
educaţie turistică sau ecologică, iar dotările şi amenajările turistice nu corespund
cerinţelor de protecţie a mediului.
Omul prin prezenţa sa în natură şi mai ales prin intervenţia sa, fie sub forma
activităţilor cotidiene, fie a celor turistice creează efecte nefavorabile asupra tuturor
componentelor de mediu. Dintre acestea cele mai frecvente sunt: solul, apele, peisajele,
flora şi fauna, aşezările umane şi monumentele.

1.3.2. Impactul asupra solurilor

În ceea ce priveşte impactul turismului asupra solurilor, trebuie avute în vedere
atât solurile terestre, cât şi acvatice, cele litorale (de pe plajă), nămolurile din estuare
sau mlaştini, peşterile în pământ, grohotişuri etc. Impactul asupra solurilor poate avea
mai multe cauze între care se disting realizarea de echipamente turistice( infrastructură,
construcţii specifice) sau management inadecvat, alături de acestea mai pot fi
enumerate şi numeroase alte cauze generate de exploatarea turistică (densitatea mare a
turiştilor şi comportamentul neadaptat al acestora). 13

1.3.3. Impactul asupra resurselor de apă

Capacitatea resurselor de apă de a servi interesele recreaţionale variază în
general, în funcţie numărul de persoane care folosesc un anumit areal la un moment
dat , un număr mare de persoane determinând şi un mare risc în ceea ce priveşte
calitatea apei.
Amplasarea corespunzătoare a perimetrelor destinate pentru campare, pentru a
evita poluarea apelor şi deteriorarea solului, sunt responsabilităţi de management
importante pentru administrarea calităţii apei.
Testarea periodică a compoziţiei apei este recomandată în zonele mai fragile
precum arealele protejate receptoare de folosire intensă, în cumpăna de ape sau în apă.

1.3.4. Impactul asupra florei şi faunei

Activităţile recreaţionale pot avea un impact imediat şi direct asupra speciilor
care compun vegetaţia. Acest lucru se manifestă în mod special asupra stratului de
vegetaţie care acoperă solul şi este un rezultat al tasării. Aproape invariabil aceasta
implică o scădere în diversitatea de specii. Resturile de plante şi smulgerile de către
colecţionarii de plante pot conduce, de asemenea, la pierderea speciilor specifice.
Vorbind, la modul general, stricăciunile provocate de urmele lăsate de vizitatori sunt
mai mari decât cele cauzate de campare.14
Este important să se recunoască că prin construirea de drumuri se distruge
vegetaţia care acoperă solul, în special datorită aplicării de materiale inerte pe
suprafeţele drumurilor, pentru a evita spălarea, desfundarea şi eroziunea excesivă. Din
acest motiv, este înţelept să se introducă la minimum numărul de drumuri în ariile
protejate şi de asemenea să se asigure că vizitatorii circulă pe drumuri.

12
Glăvan, Vasile – Turism rural-agroturism, turism durabil-ecoturism, Editura Economică, Bucureşti,
2003, pag. 30
13
J.Smaranda Samarad, ziarul Economistul
14
J.Smaranda Samarad, ziarul Economistul, pag.2

16
 Cele mai extreme efecte ale turismului asupra vieţii sălbatice provin de la
vânătoare şi pescuit, ambele reflectându-se serios în epuizarea populaţiilor anumite
specii.
Cu toate acestea s-a constatat că simpla prezenţă a oamenilor poate fi suficientă
pentru dezbinarea activităţilor animalelor sălbatice (în special păsări şi mamifere mari)
indiferent de activitatea recreaţională sau numărul populaţiei implicate.
Efectele observate pe termen lung ale resturilor lăsate de turişti includ:
o imigrarea şi creşterea populaţiei de rozătoare;
o creşterea locală în populaţia de vrăbii de casă;
o creşterea populaţiei locale de urşi şi vulpi.
Anumite componente ale ecosistemelor sunt mult mai vulnerabile la aceste
procese simple decât altele; vegetaţia de pe pământ, rădăcinile de lemn şi fragmentarea
straturilor de soluri sunt afectate mult mai puternic decât altele.
Activităţile de campare, drumeţiile şi picnicurile cauzează mai multe stricăciuni.
Alterările în compoziţia faunei solului poate avea efecte importante asupra tipului de
soluri şi a proceselor din sol, începând cu influenţa importantă pe care o au asupra
fluxului de materiale şi minerale organice.
Aşezările umane şi monumentele sunt afectate şi ele de dezvoltarea turismului
dar şi de alte activităţi şi de consecinţe ale acestora, din mediul urban, cum ar fi
circulaţia automobilelor, zgomotul, focarele casnice, creşterea densităţii urbane,
vecinătatea construcţiilor moderne, gigantice.
Indiferent de modul de abordare adoptat de către diferite societăţi, cultura
mondială a început să fie una universală, fapt datorat unor influenţe cum ar fi
televiziunea şi corporaţiilor multinaţionale. Totodată, turismul penetrează în locuri mai
înainte îndepărtate şi izolate, inclusiv în locurile unde acesta poate produce un impact
discutabil.15
Cert este că cele mai mari riscuri pentru instigarea schimbărilor culturale cauzate
de către turism sunt pentru acele culturi vulnerabile din punct de vedere economic.

1.4. Amenajarea turistică – o strategie de dezvoltare a ofertei turistice

Ca în orice alt domeniu al activităţii economice, abordarea de marketing a

turismului presupune o planificare a dezvoltării acestuia, la nivel macro şi
microeconomic. Experienţa practică a dezvoltării turismului acumulată în decursul
ultimelor decenii demonstrează rolul fundamental al planificării turismului în susţinerea
unei dezvoltări echilibrate, cu beneficii economico-sociale, dar şi ecologice; acestea se
realizează în trei direcţii: economică, geografică şi politică.
Planificarea economică a turismului utilizează trei concepte interdependente:16
- planificarea ca previziune sau anticipare;
- planificarea ca un consens asupra a ceea ce va urma (toţi agenţii economici
vor urmări obiectivele propuse);
- planificarea ca identificare şi definire a programelor şi proiectelor prioritare.
Aceste concepte reflectă necesitatea coordonării eforturilor de planificare a
activităţii turistice a agenţilor economici, în primul rând, şi a corelării deciziilor de
marketing la nivelul întreprinderii cu cele adoptate la nivelul zonei turistice sau ţării, în
al doilea rând.
Planificarea geografică a turismului este strâns legată de dezvoltarea în profil a
turismului, incluzând studii geografice, hidrografice, ecologice, morfologice şi de
mediu. Se poate vorbi însă şi despre o planificare politică a turismului, în sensul
15
Nistoreanu, Puiu - Ecoturism şi Turism rural, Editura ASE , Bucureşti 2003
16
V.Bote Gomez, „Planificación económica del turismo. De una strategia masiva a una artesana”l, Ed.
Trillas, Mexico, 1990.

16
corelării acestui sector cu politica agricolă, industrială, urbană şi socială a ţării sau a
regiunii.17
Planul de dezvoltare a turismului trebuie să reunească cele trei direcţii –
economică, geografică şi politică – şi să detalieze căile de acţiune începând cu nivelul
macroeconomic şi terminând cu nucleul desfăşurării turismului, respectiv staţiunea sau
centrul turistic. Liniile directoare ale unui asemenea plan pot fi următoarele:18
 stabilirea ritmului de dezvoltare şi a structurii turismului, pe zone şi forme de
turism;
 armonizarea dezvoltării turismului cu celelalte sectoare economice, într-un
orizont larg de timp;
 fundamentarea dezvoltării turismului în plan teritorial pe o cercetare ştiinţifică
riguroasă;
 asigurarea unei flexibilităţi în dezvoltarea turismului în scopul adaptării rapide la
eventualele schimbări ale cererii;
 etapizarea dezvoltării, în sensul ierarhizării zonelor şi stabilirii programelor
prioritare;
 alegerea timpului de dezvoltare – concentrată sau dispersată – a centrelor
turistice, astfel încât să se poată asigura infrastructura necesară;
 protejarea mediului natural şi socio-uman şi adoptarea unor măsuri pentru
creşterea calităţii acestuia.
Indiferent de nivelul la care se elaborează şi se aplică, un plan de dezvoltare a
turismului trebuie să asigure îndeplinirea a cel puţin trei condiţii: utilizarea superioară a
resurselor naturale, culturale şi umane; folosirea cât mai raţională a capitalului destinat
investiţiilor; obţinerea unei rentabilităţi ridicate a proiectelor.
În cadrul planificării turismului, procesul de planificare teritorială, respectiv
amenajarea în scop turistic a teritoriului, ocupă locul cel mai important. Amenajarea
turistică reprezintă, de fapt, strategia fundamentală de dezvoltare a ofertei turistice.
Din punct de vedere al conţinutului şi al orientării faţă de piaţă, pot fi delimitate
următoarele strategii de amenajare:19
a) strategia de flexibilitate, care presupune o permanentă adaptare la cerinţele
turiştilor, zona turistică fiind amenajată polifuncţional, asigurându-se creşterea eficienţei
valorificării şi dezvoltării ofertei turistice;
b) strategia de diferenţiere, pornind de la originalitatea resurselor, a
echipamentelor, a produselor şi serviciilor oferite;
c) strategia de diversificare, cu accent pe amplificarea dotărilor legate de serviciile
suplimentare şi urmărind satisfacerea nevoilor mai multor categorii de turişti;
d) strategia de creştere a calităţii, în toate subsistemele: resurse naturale şi
antropice, echipamentelor specifice şi generale, serviciilor oferite, resurselor umane.
Elaborarea strategiei de amenajare turistică presupune următoarele etape:
 definirea obiectivelor;
 diagnosticului sitului ce urmează a fi amenajat:
 inventarierea resurselor turistice;
 evaluarea şi ierarhizarea acestora;
 identificarea piedicilor în dezvoltarea turismului (în ceea ce priveşte
infrastructura, legislaţia, politica turistică, etc.).
 realizarea previziunilor (cererii, ofertei de cazare);
 identificarea şi definirea programelor prioritare de:
 modernizare şi dezvoltare a serviciilor turistice;

17
I.Berbecaru, M.Botez, „Teoria şi practica amenajării turistice”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1977,
pag. 48
18
I.Berbecaru, M.Botez, op.cit., pag. 49
19
Ibidem şi Emilian R. (coord.) „ Managementul serviciilor”, Editura Exper, Bucureşti, 2000, pag. 78

16
  ordonare şi dezvoltare a resurselor;
 promovare şi comercializare;
 formare şi perfecţionare a resurselor umane;
 dezvoltare a turismului social;
 infrastructură turistică şi investiţii directe ale sectorului public;
 conservare a resurselor naturale şi socio-culturale.
 evaluarea economică a strategiei alese:
 analiza investiţiilor;
 finanţare;
 aspecte instituţionale şi legale.
O listă de verificare a acţiunilor ce trebuie întreprinse în aplicarea strategiei de
amenajare turistică după asigurarea finanţării şi rentabilităţii investiţiilor – în fapt
conţinutul programului operaţional – poate fi redată astfel:20
 inventarierea resurselor naturale şi antropice (observaţii de teren, evaluări,
ierarhizări);
 analiza geo-topografică a surselor de energie şi apă, a posibilităţilor de
canalizare, de tratare şi epurare a apelor menajare şi pluviale;
 determinarea cererii potenţiale (volum, motivaţie, vârste, pieţe);
 studiu de localizare, în funcţie de calitatea obiectivelor turistice;
 selectarea exactă a sitului, a localizării pentru amenajarea turistică;
 determinarea accesului şi zonificarea terenului, stabilirea destinaţiei fiecărei
zone;
 determinarea mărimii proiectului şi a tipului de urbanizare;
 analiza aspectelor legale privind proprietatea terenului şi fixarea preţului
acestuia;
 stabilirea capacităţii optime de primire şi a densităţii echipamentelor turistice
pentru fiecare zonă;
 anteproiect al reţelelor de circulaţie interzonală (alei pietonale, parcări, trasee de
aprovizionare);
 schiţa fiecărei zone, stabilirea ponderei spaţiilor verzi în relaţie cu clădirile, a
parcurilor şi profilurilor fiecărei străzi, inclusiv a materialelor de construcţii (pavaj), a
trotuarelor şi speciilor de arbori şi plante;
 luarea în considerare a normelor şi reglementărilor privind construirea de
hoteluri, magazine, birouri, case şi alte tipuri de construcţii şi instalaţii turistice,
respectiv a planurilor de urbanism.

1.5. Stațiunea turistică – cadrul dezvoltării activității turistice

Indiferent de mărime, o localitate turistică este destinată primirii turiştilor, pentru

sejururile de scurtă sau lungă durată. O asemenea aşezare poartă numele de staţiune,
pentru că turistul găseşte aici un loc de cazare şi orice alte servicii necesare sejurului său
(cuvântul provine din verbul latin ,, stare, statio” – a sta, a se opri).
Din punct de vedere economic, staţiunea turistică reprezintă un sistem teritorial de
producţie şi distribuţie de bunuri şi servicii turistice: o unitate spaţială organizată, cu
echipamente care oferă un ansamblu diversificat de prestaţii, asimilată unei localităţi
sau unui centru de vânzare de servicii, regrupând diferiţi agenţi economici.21 Originea
sa economică derivă din însuşi procesul care leagă consumul turistic de deplasarea
consumatorilor către produsul turistic dorit.

20
Adaptare după R. Boullon, „Planificación del espacio turístico” Editura Trillas, Mexico, 1990.
21
Adaptare după R. Boullon, „Planificación del espacio turístico” Editura Trillas, Mexico, 1990.

16
 În plan social şi cultural, staţiunea oferă o gamă de activităţi turistice bazate pe
valorificarea unor resurse naturale şi antropice locale şi care permit unor populaţii
diferite să se întâlnească, să comunice.
Din punct de vedere turistic – respectiv al amenajării turistice a teritoriului –
staţiunea reprezintă nucleul desfăşurării efective a activităţii de turism, în care se
creează o nouă valoare, se înregistrează cheltuieli şi venituri. Pentru aceste staţiuni,
turismul contribuie la sistematizarea teritoriului şi la creşterea economică, într-un cadru
economic, juridic, fiscal şi urbanistic specific.
În literatura de specialitate se întâlnesc şi alte definiţii, cu caracter general sau
particular, ale staţiunii turistice. Organizaţia Mondială a Turismului şi Academia
Internaţională de Turism definesc staţiunea turistică drept ,, o localitate care prezintă
un ansamblu de elemente de atracţie şi care este dotată cu mijloace de cazare şi de
primire pentru turişti.”22
În funcţie de caracteristicile specifice fiecăreia, pot fi identificate staţiuni
balneare, climaterice (sau climatice), termale, de sporturi de iarnă sau cu alte destinaţii
specifice (cum ar fi, de exemplu, staţiunile de cură de struguri). În unele ţări, conform
legislaţiei turistice, staţiunile pot face obiectul unei omologări oficiale, cu scopul de a
favoriza frecventarea staţiunii şi dezvoltarea sa prin diverse amenajări, asociate uneori
cu perceperea unei taxe de sejur – şi în acest caz se utilizează denumirea de staţiune
omologată.23
În ţara noastră, specialiştii au adoptat următoarea definiţie:
„Staţiunea turistică este o localitate în care turistul reprezintă ramura
preponderentă ca volum de activitate economică şi grad de concentrare a populaţiei
active. Dispunând de potenţial turistic, staţiunea turistică determină un aflux de
populaţie nerezidenţială, ca beneficiară a serviciilor turistice pe care le oferă ”.24 O altă
definiţie este oferită de HGR nr. 77/1996 pentru aprobarea Normelor privind atestarea
staţiunilor turistice, potrivit căreia se atestă ca staţiune turistică ,,localitatea cu funcţii
turistice specifice, dotată cu resurse naturale şi cu structuri necesare valorificării şi
practicării turismului”, care va trebui să îndeplinească unele criterii minime, prevăzute
în acest act normativ. Astfel, se poate spune că şi în ţara noastră staţiunea face obiectul
unei atestări oficiale, care are ca scop ,,crearea cadrului necesar pentru valorificarea,
protejarea şi conservarea potenţialului turistic şi satisfacerea, la un nivel optim, a
necesităţilor de odihnă şi de recreere ale populaţiei”25. Astfel, staţiunile vor fi atestate ca
staţiuni de interes naţional şi staţiuni de interes local.
De asemenea, în ţara noastră sunt evidenţiate două categorii principale de staţiuni
şi anume: staţiunea climatică şi staţiunea balneoclimatică elementele de diferenţiere
fiind date de resursele turistice şi de natura activităţilor ce pot fi desfăşurate în cadrul
acestor staţiuni (de fapt de funcţia turistică). Totuşi, ambele tipuri pot fi denumite
generic ,, turistice “ , deoarece funcţiunile fiecăreia sunt legate de activitatea turistică,
fie că este vorba de odihnă, recreere, sporturi, cură heliomarină, tratament balnear sau
altele.
Criteriile de clasificare a staţiunilor pot fi însă multiple: funcţia turistică, aşezarea
geografică, dimensiunile, interesul pe care-l prezintă, caracterul activităţii turistice etc.
Această clasificare a staţiunilor nu are numai un caracter conceptual, teoretic, ci ea
contribuie la fundamentarea ştiinţifică a deciziilor privind echiparea şi dezvoltarea
acestora, direcţionarea investiţiilor de la nivelul administraţiei centrale etc.

22
G. Erdeli, I. Istrate, op. cit., pag 18.
23
Gabriela Stănciulescu, N. Lupu, Gabriela Ţigu, „Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în
turism”, Editura All, Bucureşti, 1998.
24
G. Erdeli, I. Istrate, op. cit., pag 19.
25
*** Hotărârea Guvernului României nr. 77/1996 pentru aprobarea Normelor privind atestarea
staţiunilor turistice, în vol. “Legislaţie privind turismul”, R.A. Monitorul Oficial, 1998.

16
 Baza activităţii unei staţiuni turistice se constituie din serviciile de primire,
agrement şi transport; acestea sunt în strânsă legătură cu funcţiunile urbane ale
localităţii. Calitatea acestora, modul în care corespund cererii turistice condiţionează
fluxurile turistice, sub aspectul mărimii şi structurii.
Ansamblul celorlalte activităţi legate de turism se grefează în amonte şi în aval de
sistematizarea, amenajarea şi localizarea echipamentelor26. De exemplu, sectorul
imobiliar s-a diversificat foarte mult în timp, incluzând astăzi o multitudine de
operatori: cabinete de consultanţă, birouri de proiectare, firme de marketing turistic,
centre de studii de fezabilitate a produselor turistice, birouri de arhitectură, întreprinderi
de construcţii şi lucrări publice, agenţii imobiliare, birouri sau oficii de turism
(specializate în primirea turiştilor şi organizarea sejururilor acestora), agenţii de turism
(al căror obiect de activitate constă în conceperea, promovarea şi vânzarea de circuite
sau sejururi turistice).

1.6. Impactul economic al amenajării stațiunilor turistice

Efectele amenajării staţiunii turistice asupra economiei locale se reflectă în fluxul
consumurilor intermediare, în mărimea valorii adăugate, în creşterea veniturilor locale,
dar şi în crearea de noi locuri de muncă.
Activitatea turistică a staţiunilor, cu toată varietatea de servicii incluse, în funcţie
de profil (informare, cazare, alimentaţie, tratament balnear, transport turistic, agrement,
dar şi servicii nespecifice turismului – cum ar fi transportul în comun, asigurările,
serviciile financiar-bancare, de consultanţă etc.), rezultă din efectul conjugat şi
combinat al mai multor ramuri27. Construcţiile, industria energetică, industria
construcţiilor de maşini, electrotehnica, electronica, industria lemnului, cea textilă,
agricultura participă fie la baza tehnico-materială a staţiunilor turistice, fie în producţia
culinară oferită de unităţile de servire a mesei. Alte ramuri, cum ar fi transporturile,
comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală şi gospodăria comunală concură la
satisfacerea multor nevoi ale cererii turistice. La rândul său, staţiunea turistică poate
dinamiza, poate susţine aceste ramuri economice; de exemplu, sunt cunoscute efectele
dezvoltării turismului în localităţile rurale montane asupra menţinerii sau chiar
progresului activităţilor agricole şi pastorale.
Acumularea de capital fix şi brut destinat în echipamentele turistice (pentru
creare, modernizare, dezvoltare) este dominantă în activitatea staţiunii turistice.
Schimbările în volumul cererii, în motivaţia clientelei determină în mod permanent
necesitatea adaptării ofertei staţiunii la aceste schimbări, ceea ce se realizează, de
obicei, cu consumuri importante de capital fix. Sectorul imobiliar este totuşi
predominant în cadrul investiţiilor. Studii realizate în Franţa demonstrează că, pe
ansamblul staţiunilor turistice franceze, cazarea turistică şi în general sectorul imobiliar
reprezintă circa 60% din investiţiile totale, serviciile de servire a mesei 20%, iar
echipamentele de loisir şi alte amenajări specifice staţiunii circa 18%, restul fiind
destinat agenţiilor de turism sau oficiilor receptive28.
Nu trebuie omis efectul multiplicator al turismului în economia staţiunii şi a
regiunii. Investiţiile imobiliare joacă rolul decisiv în acest sens; când un client îşi achită
nota de plată la hotel, banii încasaţi de hotelier sunt utilizaţi pentru plata anumitor
datorii ale acestuia: electricitate, telefon, personal, alte bunuri şi servicii. La rândul lor,
beneficiarii utilizează aceşti bani pentru plata propriilor facturi şi satisfacerea altor

26
V. Vles, op. cit., pag. 8.
27
I. Istrate, Florina Bran, Anca Gabriela Roşiu, op. cit., pag. 42.
28
V. Vles, op. cit., pag.16.

16
nevoi. Astfel, banii turistului sunt cheltuiţi de mai multe ori, în diferite sectoare ale
economiei locale: activităţi de producţie, de servicii publice sau comerciale29.
Investiţiile turistice sunt şi generatoare de noi locuri de muncă, atât în sectorul
turistic, cât şi în ramurile adiacente. În Uniunea Europeană, conform statisticilor
EUROSTAT, sunt estimate în prezent 9 milioane de locuri de muncă directe în turism,
iar la nivel mondial, OMT apreciază că acest număr ajunge la 115 milioane, adică la
circa 4% din totalul locurilor de muncă. Acestora li se adaugă, în mod evident, milioane
de locuri de muncă indirecte, atribuite efectului turismului asupra creşterii economice în
alte sectoare de activitate30.
Adeseori însă locurile de muncă sunt sezoniere şi necesită muncă slab calificată,
ceea ce creează unele probleme sociale, îndeosebi în staţiunile mici supuse unei
sezonalităţi ridicate. Intensitatea foarte ridicată a muncii în sezon şi lipsa uneori totală a
activităţii în extrasezon duc la deformarea condiţiilor de muncă şi, respectiv, la
necesitatea angajării de personal sezonier.
Pe de altă parte, dinamica locurilor de muncă induse operează doar în cazul unei
circulaţii turistice intense, respectiv în staţiunile turistice mari şi numai după câţiva ani
de la construirea lor.
Chiar şi în aceste condiţii specifice, este evident faptul că staţiunile turistice sunt
generatoare de venituri importante, de valoare adăugată, contribuind adeseori cu ponderi
foarte mari în produsul intern brut al localităţilor sau al ţării. Cu toate fluctuaţiile
volumului de activitate, legate de variaţia cererii, a condiţiilor climatice, monetare sau
de alţi factori conjuncturali, rolul lor economic este incontestabil.

1.7. Gestiunea economică a stațiunilor turistice

Staţiunile turistice, fie ele izolate, grupate sau integrate unei localităţi, pot asigura
parţial sau în totalitate o multitudine de prestaţii turistice: primire şi informare a
turiştilor, publicitate şi relaţii publice, animaţii generală, agrement, sprijin tehnic sau
comercial al agenţilor economici, concepere şi comercializare de produse turistice,
cercetări, studii privind investiţiile, amenajările, exploatarea sau prestaţiilor specializate.
Toate aceste activităţi trebuie coordonate la nivelul staţiunii, printr-o politică economică
unitară, care să vizeze dezvoltarea întregului teritoriu. În acest scop, staţiunile dispun de
unele instrumente juridice sau fiscale.
Efectele omologării şi clasificării staţiunilor turistice pot fi diverse: ele pot implica
o valorificare obligatorie a elementelor de atractivitate specifice; unele dotări (cum ar fi,
de exemplu, cazinourile în Franţa, dar şi în ţara noastră) nu pot exista în afara
omologării; regimul fiscal devine unul aparte ( taxe suplimentare pentru anumite
înregistrări juridice, taxe pentru întreprinderile de transport pe cablu, taxe de sejur etc.).
Uneori, aplicarea unui regim fiscal deosebit ( respectiv facilităţi privind plata
impozitelor şi taxelor de către localnici şi de către întreprinderi), destinat să compenseze
efectele nedorite ale sezonalităţii, este condiţionată de existenţa unei limite minime a
capacităţii de cazare şi a unui raport minim între aceasta şi populaţia permanentă.
Gestiunea acestor surse financiare se realizează, de regulă, prin bugetele locale. Se
apreciază însă că în general fiscalitatea în staţiunile turistice este mai mare decât în
celelalte localităţi, dar şi cheltuielile publice, eforturile de investiţii sunt mai mari. Fac
excepţie de la această regulă satele turistice, care, în unele ţări (Franţa, Austria,
România) beneficiază de o fiscalitate redusă.
În cadrul sistemului fiscal al staţiunilor turistice, taxa de sejur este instrumentul
cel mai des întâlnit şi cel mai uşor de aplicat. Perceperea ei se realizează în scopul
29
V. Vles, op. cit., pag.16 – 19.
30
*** O.M.T., „L’impact économique du tourisme – Un compte satellite du tourisme pour savoir
l’essentie”l, 1998.

16
creării unor fonduri la nivelul local, necesare dezvoltării staţiunii şi acţiunilor de
promovare turistică. Ea poate fi fixă sau variabilă, în funcţie de numărul de înnoptări
facturate turiştilor; de asemenea, poate varia în funcţie de sezon sau de tipul de unităţii
de cazare la care apelează turistul. Nivelul taxei de sejur poate fi fixat de către
municipalitate (consiliul local), în concordanţă cu legislaţia aferentă.
În ceea ce priveşte managementul staţiunilor turistice, există o mare varietate de
soluţii şi experienţe. Nu poate fi vorba despre un sistem de gestiune ideal, aplicabil
oricărei staţiuni, ci alegerea aparţine responsabililor locali, în funcţie de condiţiile
specifice tehnice, economice, politice sau sociale.
În ţara noastră, aşa cum reiese din HGR nr. 77/1997 pentru aprobarea Normelor
privind atestarea staţiunilor turistice şi conform proiectului de modificare a acestor
norme, staţiunea turistică atestată va fi administrată de către consiliul local în a cărui
rază teritorială se află staţiunea respectivă. În acest sens, consiliul local exercită
următoarele atribuţii:
a) urmăreşte planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului în
vederea corelării cu programele de dezvoltare a staţiunii, a echipamentelor turistice, în
vederea respectării reglementărilor legale privind protecţia mediului şi a resurselor
turistice;
b) urmăreşte construirea, amenajarea şi administrarea terenurilor
sportive, a parcurilor de distracţii, a spaţiilor verzi;
c) urmăreşte dezvoltarea activităţii turistice din staţiune astfel încât
agenţii economici din turism să aibă acces la resursele turistice şi să respecte normele de
punere în valoare şi protecţie a acestora;
d) urmăreşte ca activităţile economice care se desfăşoară în staţiune să
nu aducă atingere intereselor dezvoltării turismului în zonă;
e) iniţiază procedura de omologare a pârtiilor şi traseelor de schi
pentru agrement, a traseelor turistice montane şi a plajelor conform prevederilor legale
în vigoare;
f) acţionează pentru protecţia mediului înconjurător prin măsuri şi
programe speciale în vederea susţinerii şi dezvoltării funcţiei turistice a staţiunii şi a
eliminării tuturor surselor de poluare, inclusiv a celor de poluare sonoră.
Consultarea agenţilor de turism de către autorităţile locale în probleme privind
activitatea turistică din staţiune se va face prin intermediul unei comisii tehnice
constituite din reprezentanţi ai societăţilor comerciale de turism.
Indiferent de forma sub care este asigurată conducerea unei staţiuni turistice,
indiferent de numărul agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
acesteia, participând direct sau indirect la activitatea de turism, staţiunea turistică poate
fi considerată o entitate economică, ale cărei strategii de dezvoltare nu diferă de cele
adoptate la nivel microeconomic şi prezentate anterior (în debutul capitolului). Având în
vedere însă faptul că majoritatea staţiunilor turistice au la bază activitatea mai multor
întreprinderi, conceperea şi aplicarea strategiilor de dezvoltare se realizează în alte
condiţii decât la nivelul firmelor. Evoluţia staţiunii turistice este rezultatul direcţiilor de
acţiune ale întreprinderilor componente, a căror activitate se intercondiţionează şi
conturează oferta staţiunii respective, în anumite niveluri cantitative şi calitative. Altfel
spus, produsul turistic al staţiunii reprezintă rezultatul integrării tuturor ofertelor
agenţilor economici care participă la crearea sa. Prin urmare, elaborarea şi punerea în
practică a unor strategii unitare la nivelul staţiunii reprezintă o necesitate pentru
dezvoltarea armonioasă şi eficientă a acesteia.

16
 CAPITOLUL 2
STUDIU DE CAZ CU PRIVIRE LA STAȚIUNEA CĂLIMĂNEȘTI-
CĂCIULATA

2.1. Prezentare generală

“Sinaia Vâlcii”, cum a fost numită staţiunea Călimăneşti - Căciulata de marele

cărturar Nicolae Iorga, este situată în partea central - sudică a României, la poalele
Carpaţilor Meridionali, pe malul drept al Oltului (45 °15' latitudine nordică şi 24°15'
longitudine estică), în depresiunea subcarpatică Jiblea - Berislăveşti, la o altitudine
medie de 280 metri. Situată la ieşirea Oltului din defileul de la Cozia, staţiunea este
mărginită de înălţimile Munţilor Cozia, Nărutului şi Lotrişorului în partea de nord, iar în
sud de dealurile Manga, pe dreapta Oltului şi Lăstun pe stânga. Se învecinează cu
localităţile Brezoi la nord, Sălătrucel la est, Dăeşti şi Bujoreni la sud, Muiereasca la vest
şi Olăneşti în partea de
nord - vest.
Contopit deja cu
staţiunile Căciulata şi Cozia,
oraşul mai are în componenţa
sa localităţile Jiblea Nouă,
Jiblea Veche, Păuşa şi Seaca.
În total, se întinde pe o suprafaţă de
10 632 ha, din care 264 ha constituie
intravilanul.
Oraşul Călimăneşti se află pe DN
7, respectiv pe şoseaua internaţională
E 15 A, la 81 km sud de Sibiu, 195 km
nord - vest de Bucureşti şi 18 km sud de
Râmnicu Vâlcea. Pe calea ferată se
găseşte la 16 km de Râmnicu Vâlcea şi
de Lotru şi la 61 km de nodul feroviar
Podu Olt. Accesul pe această cale se
face pe ruta Bucureşti - Piatra Olt –
Râmnicu Vâlcea - Călimăneşti –
Căciulata.
Din punct de vedere istoric,
Călimăneşti - Căciulata este o aşezare
străveche, atestată într-un hrisov emis de
Mircea cel Bătrân la 20 mai 1388; s-a
dezvoltat pe drumul construit de romani
în lungul Oltului, devenind în prezent o
staţiune de interes naţional şi Localizarea în judeţ a staţiunii Călimăneşti - Căciulata
internaţional, reprezentativă pentru sectorul turistic balnear din România.
Prin izvoarele minerale, sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, calcice, sodice,
magneziene şi efectele lor miraculoase, oraşul s-a transformat de-a lungul timpului într-
o adevărată oază de sănătate. Chiar şi împăratul Napoleon al III lea, auzind de eficienţa
lor recunoscută, le-a folosit ca tratament. În anul 1873, eşantionane din apele minerale
de pe Valea Oltului au fost prezentate la Expoziţia internaţională de la Viena. Astfel, în
prezent, principala funcţie economică a oraşului, cu o populaţie de peste 8 900 de
locuitori, este aceea de staţiune balneo - climaterică. Acestui scop i-au fost subordonate
toate activităţile desfăşurate în acest areal, precum:
o valorificarea şi conservarea condiţiilor naturale ale staţiunii;

16
 o extinderea bazei de cazare şi tratament prin construirea a noi complexuri
hoteliere, vile, case de odihnă, campinguri etc.;
o modernizarea bazei de tratament şi difersificarea procedurilor zilnice de
tratament;
o amenajarea, captarea şi conservarea a noi surse de ape minerale.
Specific depresiunilor subcarpatice adăpostite, climatul zonei este temperat -
continental, moderat, fără schimbări bruşte de temperatură sau umiditate, cu veri calde,
toamne lungi şi ierni nu prea geroase, temperatura medie anuală fiind de 9,8 grade C.
Vara, temperatura medie variază în jurul valorii de 20 grade C cu precipitaţii reduse, iar
anotimpul rece se caracterizează prin valori ale temperaturii aerului ce variază între - 1
grad şi - 5 grade C. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 750 - 800 mm.
În consecinţă, toţi aceşti factori de climă permit desfăşurarea în condiţii optime a
activităţii turistice pe întreaga perioadă a anului.
În ceea ce priveşte reţeaua hidrografică a staţiunii, aceasta este reprezentată de
râul Olt, principalul curs de apă din zonă. Acestuia i se adaugă izvoarele din staţiune.
Afluenţii locali ai Oltului sunt pârâurile Păuşa şi Sălătrucul pe partea stângă şi pârâurile
Puturoasa, Căciulata şi Căldările pe partea dreaptă, cu orientare generală est - vest.
Izvoarele din zonă care au adus vocaţia turistică a staţiunii sunt clorice, sulfuroase,
iodice cu o concentraţie de sare ce variază între 0,5 - 29 g/l, cu compoziţii chimice şi
temperaturi diferite.
Microclimatul staţiunii oferă condiţiile dezvoltării unei bogate flore şi faune.
Astfel, din suprafaţa totală a staţiunii, aproape jumătate este împădurită, proporţiile fiin
următoarele: 13 % răşinoase, 87 % foioase. Dintre răşinoase, bradul ocupă 70 %, iar
molidul restul de 30 %. Dintre foioase predomină fagul cu peste 80 %. Foioasele mari
sunt reprezentate de stejar, arţar, mesteceni, iar de-a lungul văilor se întâlnesc plopi şi
sălcii. Flora diversă permite existenţa unor specii de animale şi păsări dintre cele mai
diverse: porci mistreţi, cerbi, căprioare, vulpi, fazani, şerpi, veveriţe etc. 31
Condiţiile climatice favorabile, peisajul deosebit, baza materială încăpătoare şi
valoarea factorilor naturali, conferă staţiunii caracterul permanent. De asemenea,
Călimăneşti - Căciulata, considerată perla staţiunilor de pe Valea Oltului, ocupă locul
doi în rândul celor mai mari staţiuni incluse în circuitul internaţional. Astfel, cu un
număr total de locuri cuprins între 2500 - 8500, acestea sunt, în ordine: Băile Felix,
Călimăneşti - Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olăneşti etc.

2.2. Atracții turistice

Printre criteriile principale de apreciere a valorii turistice a staţiunii este şi acela al
grupării teritoriale şi diversităţii obiectivelor de toate categoriile, al amplasării lor într-
un cadru natural complex şi atrăgător. Alături de numeroasele mănăstiri, biserici,
schituri ctitorite de importante personalităţi ale trecutului ţării noastre şi încărcate de
istorie, printre atracţiile turistice ale zonei se numără şi monumente arheologice, aşezări
şi vestigii istorice, culturale, dar şi organizarea unor manifestări specifice zonei,
festivaluri, sărbători. În acest fel, turistul intră în contact cu localnicii şi cu modul de
viaţă al acestora, cunoaşte tradiţiile şi obiceiurile zonei.
Un obiectiv turistic de interes major pentru turiştii sosiţi în Călimăneşti -
Căciulata, situat la numai cinci kilometri de oraş, îl reprezintă Mănăstirea Cozia, unul
dintre cele mai complexe ansambluri mănăstireşti păstrate în Oltenia. Zidită între anii
1387 - 1388, ctitoria mănăstirii aparţine lui Mircea cel Bătrân, al cărui portret şi
mormânt se află aici. În trecut, aceasta era fortificată cu ziduri înalte, ca o cetate, ruinele
de la intrarea actuală marcând suprafaţa apărată de vechea incintă, menită să apere
drumul Oltului. Biserica monumentală este cea mai importantă şi valoroasă biserică de
31
http://www.vâlceaturistică.ro

16
mănăstire păstrată din secolul XIV. Între 1706 - 1708, bisericii i-a fost adăugat un
pridvor de către boierul Şerban Cantacuzino II Măgureanu, vărul lui Constantin
Brâncoveanu, tot lui datorându-se şi refacerea picturii din altar, naos şi pridvor.
Mormântul ctitorului Mircea cel Bătrân se află în pronaosul bisericii, iar în interior
clădirea păstrează portretele murale ale voievodului şi fiului său, Mihail, în costume de
epocă. Tot aici, se află şi mormântul Teofanei, mama lui Mihai Viteazul.
Din ansamblul arhitectonic de la Cozia se remarcă biserica bolniţei, construită la
începutul secolului XVI, care păstrează în interior frescele originale, printre chipurile
zugrăvite numărându-se şi portretul lui Mircea cel Bătrân şi al fiului său. Ansamblul
dispune şi de o colecţie muzeală ce curprinde obiecte de artă medievală, cărţi şi
manuscrise datând din secolele XVII - XVIII. În incinta acestuia funcţiona casa pentru
îngrijirea celor suferinzi La un kilometru de mănăstire, pe un deal în Poiana Bivolari, se
pot vedea ruinele castrului roman Arutela, construit de romani în timpul împăratului
Hadrian între anii 117 - 13, ca punct strategic de apărare. Aici se aflau şi băi romane
construite în camere special amenajate. În apropierea acestui castru, pe versantul
dinspre Olt al Masivului Cozia, a fost zidit de către romani Turnul lui Teofil , la 100
metri înălţime, pe locul unui post de observaţie dacic.
Unul dintre cele mai interesante obiective turistice din nord - estul oraşului
Călimăneşti îl reprezintă Biserica din Ostrov, ctitorită de Neagoe Basarab şi doamna
Despina, soţia sa, între anii 1518 - 1522. Armonia construcţiei şi amplasarea sa într-un
cadru natural deosebit, pe insula Ostrov, atrag numeroşi vizitatori.

Mănăstirea Arnota, Judeţul Vâlcea

Mănăstirea Cozia

Mănăstirea dintr-un Lemn, Vâlcea

Hurezi, Judeţul Vâlcea

16
 Pe malul stâng al Oltului, în defileu, la numai patru kilometri de staţiunea
Călimăneşti - Căciulata, se află Mănăstirea Turnu, unde există o biserică datând din
anul 1676, construită de Mitropolitul Varlaam. La doar o oră de mers pe jos, într-un
cadru natural liniştit, se află Stânişoara, mănăstire de călugări, construită la poalele
masivului Cozia, pe versantul său sudic. Actuala biserică din piatră a fost construită
între anii 1903 - 1908 sub ctitoria episcopului Gherasim Timus. Situată pe marginea
şoselei, Mănăstirea Cornetu reprezintă un alt obiectiv turistic al staţiunii Călimăneşti -
Căciulata. A fost ctitorită de marele ban Mareş Băjescu în anul 1666 şi păstrează pictura
originală în frescă, datând din anul 1761. 32
Alături de numeroasele aşezăminte monahale întâlnite aici, cadrul natural
întregeşte într-un mod armonios atracţia turistică a zonei. Astfel, Cozia, unul dintre cele
12 Parcuri Naţionale ale României, apare în documente la 4 septembrie 1389, într-un
hrisov al lui Mircea cel Mare. Munţii Coziei, situaţi în partea de nord a staţiunii
Călimăneşti, cu vârful Cozia 1668 m alt., atrag turiştii dornici de drumeţii care pot
admira aici numeroase stânci cu forme bizare, frumoasele chei (Bulzului, Roşiei etc.),
cascade (Sub Încuietori), o diversitate de plante printre care şi floarea de colţ, laleaua
pestriţă, garofiţa albă, precum şi o interesantă faună: capre negre, pisici sălbatice, cerbi
etc. Astfel, comorile naturale ale acestui masiv sunt ocrotite şi conservate prin rezervaţia
naturală Cozia, declarată Parc Naţional în anul 1990. Cabana Cozia, situată la 1573 m
altitudine între Ciuha Mică şi Ciuha Neamţului, asigură locuri de cazare pentru turiştii
sosiţi de pe traseele marcate. De asemenea, la cabană se poate ajunge şi cu maşina pe
drumul forestier Sălătrucel - Dângeşti (nouă kilometri). De aici se pot parcurge
numeroase trasee (prezentate în subcapitolul 3.3). Prin spectaculozitatea reliefului
(pante abrupte, creste zimţate, turnuri), Munţii Cozia oferă numeroase perspective de
dezvoltare turistică.
Atracţiile turistice ale zonei sunt reprezentate şi de numeroasele manifestări
folclorice. Frumuseţea peisajului de pe Valea Oltului, cu elementele sale componente,
se relfectă în viaţa locuitorilor acestor meleaguri, în obiceiurile şi porturile lor, în folclor
şi arhitectură. Un exemplu în acest sens este festivalul “Cântecele Oltului”, organizat în
prima săptămână din august al fiecărui an. La acest festival al cântecului şi portului
popular participă toate judeţele prin care trece Oltul, de la izvor şi până la vărsare,
inclusiv formaţii invitate din alte ţări cum ar fi Turcia, Italia, Bulgaria, Franţa. De
asemenea, în luna februarie, în Cozia se organizează de către BTT Argeş fetivalul
“Serbările zăpezii”, la care participă peste 1000 de turişti din zona Argeşului, precum şi
cei din zonele limitrofe oraşului şi judeţului Vâlcea. Turiştii pot participa şi la
festivalurile ce au loc în celelalte localităţi ale judeţului, cum sunt: festivalul berii
vâlcene, Cocoşul de Horezu şi sărbătoarea bujorului, ambele organizate în Horezu.

Mănăstirea Ostrov Episcopia Râmnicului

32
http://vâlceaturistică.ro/monahal/mănăstiri.htm

16
 Mănăstirea Turnu Mănăstirea Surpatele
Pentru petrecerea timpului liber, staţiunea oferă posibilităţi variate de agrement,
cum sunt: parcurile (Figura 4, Anexa 2) şi ştrandurile de pe Insula Ostrov, ştrandurile
termale din Căciulata şi casa de cultură unde se organizează activităţi cultural -
distractive. De asemenea, staţiunea este dotată cu cinematografe (“Călimăneşti” şi
“Cozia”), piscine acoperite, săli de bowling, baruri de noapte, discoteci.
La distanţe mai mari faţă de staţiune, se află obiective de mare interes printre care
se numără oraşul Râmnicu Vâlcea unde se pot vizita numeroase case memoriale,
muzee, monumente (Monumentul Independeţei), statui (statuia lui Constantin
Brâncoveanu); podgorii (Drăgăşani), peşteri (Peştera Muierii, Polovragi), mănăstiri
(Arnota, Bistriţa, Hurez, Dintr-un Lemn etc.). În comuna Voineasa, se află lacul glaciar
Gâlcescu, rezervaţie naturală. La toate acestea se adaugă defileul Oltului, Turnu Roşu -
Cozia, ce se întinde pe o distanţă de 47 km, fiind cel mai lung defileu din ţară, săpat în
Munţii Căpăţânii, Lotrului şi Făgăraş.
Aşadar, orice turist care îşi petrece vacanţa în staţiunea Călimăneşti - Căciulata va
avea la dispoziţie obiective turistice dintre cele mai diverse. Varietatea acestora şi
peisajul armonios în care se găsesc, conferă staţiunii un grad de atractivitate ridicat în
care odihna, relaxarea, drumeţiile pe munte, vizitele la obiectele de cult se pot îmbina
într-un mod plăcut, oferind astfel, sejurul ideal.

2.3. Posibilități de tratament

Staţiunile balneo-climaterice din România deţin un potenţial turistic de excepţie

materializat în bogăţia de factori terapeutici naturali, existenţi încă de pe vremea marilor
împăraţi. În pofida acestui lucru, “odată cu înlăturarea comunismului şi schimbarea
sistemului politic, economic şi social, sectorul balnear s-a confruntat cu o criză
profundă”. 33
Astfel, în anii care au urmat, ca urmare a lipsei investiţiilor, baza materială din
staţiuni s-a degradat, echipamentele din hoteluri şi bazele de tratament s-au învechit, iar
amenajările publice (parcuri, captările de izvoare) s-au deteriorat considerabil. În acest
fel, evoluţia acestui sector important al economiei şi al asistenţei medico-sociale din
România este condiţionată de privatizarea structurilor de primire, a patrimoniului
staţiunilor balneo-climaterice. Investitorii din domeniul turismului balnear românesc
caută soluţii şi formule pentru ca hotelurile pe care le administrează să devină atractive
şi viabile, atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini. Toate aceste eforturi sunt
motivate de creşterea cererii pentru astfel de turism, creştere susţinută de mutaţiile care
au apărut în stilul de viaţă al oamenilor, cu efecte negative: stres, oboseală, poluare
33
Teleki Nicolae, Munteanu Laviniu, Bibicioiu Sorin, România balneară, O.P.T.B.R, Bucureşti, 2004,
pag. 7

16
excesivă etc. Printre cele mai renumite staţiuni balneo-climaterice din România se
numără şi Călimăneşti-Căciulata, o staţiune balneo-climaterică permanentă, de interes
general, reprezentativă pentru sectorul balnear românesc. Factorii terapeutici naturali
sunt cunoscuţi în lumea întreagă încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, doctorul
francez Joseph Caillat a procedat, în anul 1859, la analiza apelor minerale de la
Călimăneşti, iar în anul 1869 împăratul Napoleon al III lea a urmat o cură cu apele
minerale de aici. În anul 1893, apa minerală de la Călimăneşti a obţinut medalia de aur
la Expoziţia internaţională de produse alimentare şi ape minerale de la Bruxelles.
Primele pavilioane pentru cura de apă minerală datează din anul 1910.
Călimăneşti-Căciulata se încadrează în climatul de dealuri şi podişuri, cu
bioclimat relaxant şi sedativ, temperat continental, cu influenţe mediteraneene. Astfel,
iernile sunt blânde şi verile răcoroase. Confortul termic are valori maxime pe ţară,
stresul cutanat şi pulmonar au valori minime, cele mai multe luni sunt relaxante, iar
aeroionizarea este variabilă. Bioclimatul este relaxant, nesolicitant, sedativ - indiferent
sau de cruţare.
 Instalaţii de tratament
În prezent, staţiunea dispune de numeroase instalaţii de tratament, precum:
instalaţii pentru băi calde în cadă sau bazin cu apă minerală, electrohidroterapie şi
kinetoterapie, aerosoli şi inhalaţii, bazine descoperite cu apă termală sulfuroasă (în
Căciulata), izvoare cu apă minerală pentru cura internă, săli de gimnastică medicală,
saună, bazine pentru înot situate pe malul râului Olt etc. Căciulata găzduieşte un
sanatoriu de copii profilat pe tratamentul urmărilor hepatice. Tot aici se află şi singurul
sanatoriu din ţară pentru cei bolnavi de silicoză.
În staţiunea Călimăneşti se află o clinică aparţinând Institutului de
Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală din Bucureşti, precum şi o secţie a Catedrei
de specialitate din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Bucureşti. De
asemenea, aici există şi o staţie de îmbuteliere a apei minerale.
Alte instalaţii de tratament din staţiune sunt: amenajări pentru aerohelioterapie la
ştrandul termal, instalaţii complexe pentru electro, termo şi hidroterapie, buvete pentru
cura internă cu apă minerală, acupunctură, laboratoare pentru teste funcţionale,
împachetări cu parafină, intalaţii pentru hidroterapie (afuziuni, băi de plante, băi cu
bioxod de carbon, duş scoţian, duş subacval, băi parţiale sau totale, duş-masaj).
 Factorii terapeutici naturali
Factorii terapeutici naturali sunt reprezentaţi de clima protectoare şi apele
minerale reci sau termale provenite din izvoarele (descoperite în anul 1827) de ape
sulfuroase, clorate, bicarbonatate, bromate, sodice, calcice, magneziene, alcaline mixte,
în principal hipotonice, cu concentraţii, compoziţie chimică şi temperaturi variabile
(mineralizare între 0,5 şi 11,5 gr/l; atermale, mezotermale 41 grade C şi hipertermale
49,5 grade C).
Izvoarele 7 şi 24 din Călimăneşti şi izvorul 1 din Căciulata sunt oligominerale şi
hipotone folosite pentru cura de diureză în afecţiunile renale şi ale călioro urinare, fiind
recunoscute pentru efectele lor diuretice.
 Indicaţii terapeutice
În ceea ce priveşte posibilităţile de tratament, acestea sunt multiple, acoperind o
paletă largă de afecţiuni. În cura internă, indicaţiile terapeutice includ: boli ale tubului
digestiv (gastrite cronice, hipoacide şi hiperacide, colite cronice, constipaţia cronică),
boală ulceroasă (ulcer gastric şi duodenal fără complicaţii), afecţiuni hepato-biliare
(dischinezia biliară, colecistita cronică necalculoasă sau calculoasă, tulburări după ficat
operat - colecistectomie, hepatită cronică, pancreatită cronică), afecţiuni renale şi ale
căilor urinare (litiază renală neoperată sau operată, litiaza căilor urinare, pielonefrita
cronică, infecţii urinare, glomerulonefrita cronică stabilizată), afecţiuni metabolice şi de
nutriţie (diabetul zaharat, stări de hiperuricemii, de hiperglicemii, obezitate). În cura

16
externă sunt incluse: afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală
şi lombară, artroze, poliartroze), afecţiuni reumatismale inflamatorii (stări alergice
articulare după reumatism acut sau după infecţii de focar), afecţiuni ginecologice
cronice netuberculoase (anexite, metroanexite cronice, sterilitate secundară), afecţiuni
ale căilor respiratorii superioare (rinofaringite, sinuzite cronice), bronhopulmonare
cronice netuberculoase (bronşite cronice, astm bronşic), afecţiuni neurologice periferice
(nevralgii, nevrite, ascitalgii), afecţiuni asociate (ginecologice, dermatologice,
cardiovasculare, astenie, boli profesionale).
Contraindicaţiile includ afecţiunile în stadiu acut, boli infecţioase, boli venerice,
tumori maligne, hemoragii abundente şi repetate de orice natură, sarcină patologică în
orice lună şi sarcină normală începând cu luna a V a, epilepsie şi boli psihice, alcoolism.
 “Curele de sănătate”
Formele de “cure de sănătate” reprezintă un domeniu relativ nou în cadrul
balneologiei, însă cu timpul acesta va deveni un domeniu concurenţial foarte important,
cu numeroase oferte diferenţiate în funcţie de factorii naturali specifici fiecărei staţiuni.
În staţiunea Călimăneşti - Căciulata sunt aplicate o serie de asemenea cure, cum
ar fi: cura de reconfortare, cura de “fitness”, cura antistres, cura profilactică activă
pentru afecţiunile degenerative şi de vârstă ale aparatului locomotor, cure de prevenire a
îmbătrânirii, a diabetului, a osteoporozei etc.
Cura de reconfortare are ca obiective: relaxare, refacerea bioritmurilor normale
somn - veghe şi repaus - efort, antrenarea funcţiilor de termoreglare, echilibrarea
sistemului nervos, educaţie comportamentală. Metodele folosite în cadrul acestor cure
sunt climatoterapia, hidroterapia, dietoterapia, psihoterapia. Indicaţiile se referă la
persoane de diferite vârste, sănătoase, dar care acuză disconfort fizic şi psihic
permanent, cu senzaţie frecventă de oboseală şi irascibilitate, tendinţă la sedentarism.
Cura de fitness este oferită persoanelor tinere, adulţilor şi vârstnicilor în săli
dotate cu echipamente corespunzătoare: bicicletă ergonomică, covor rulant de mers,
aparate pentru ridicarea de greutăţi etc.
Cura antistres reprezintă cea mai importantă formă a curelor de sănătate şi cea
mai solicitată de către turişti datorită ritmului de viaţă din ce în ce mai solicitant. Astfel,
ele sunt recomandate unor categorii largi de oameni, tineri şi adulţi cu profesii
solicitante sau alte schimbări de ritm, vârstnici pensionari. Metodologia pune accent pe
efectele relaxante, sedative ale climatului staţiunii, pe proceduri de balneoterapie şi
hidroterapie combinate cu masaj, regim dietetic adecvat cu respectarea strictă a
programului activitate - odihnă.
În concluzie, având în vedere toate condiţiile de care dispune, putem cataloga
staţiunea Călimăneşti - Căciulata drept una dintre cele mai complexe, înzestrate şi
dotate staţiuni balneo-climaterice din România. Datorită factorilor terapeutici naturali de
renume, posibilităţilor de tratament, personalului calificat şi numeroaselor structuri de
primire turistică, Călimăneşti - Căciulata a devenit, de-a lungul timpului, “vedeta” Văii
Oltului, captând interesul unor segmente din ce în ce mai largi, constituite atât din turişti
români, cât şi din turişti străini.

2.4. Analiza bazei tehnico-materială a ofertei de servicii în stațiune

Analiza bazei tehnico-materială presupune prezentarea în structură şi dinamică,

sub formă tabelară, a unităţilor de cazare existente în Călimăneşti - Căciulata, distribuţia
acestora în teritoriu, pe tipuri de unităţi şi categorii de confort, precum şi numărul de
camere existente în structurile de primire turistică.

3.4.1. Activitatea de cazare

16
 Activitatea turistică în Călimăneşti - Căciulata este desfăşurată de patru agenţi
economici: S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A, SIND România - sucursala Căciulata, S.C.
Europa 15 A - S.R.L şi S.C. Eliana S.R.L ce au în administrare unităţi de cazare şi
alimentaţie publică. Dintre acestea, S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A deţine majoritatea
structurilor de cazare şi alimentaţie publică din staţiune.
Figura 2.1. - Hotel Central

Tabelul 2.1. - Distribuţia în teritoriu a unităţilor de cazare din staţiunea Călimăneşti

- Căciulata
Număr Număr Categoria de Dispunerea în
Numele unităţii
camere locuri confort teritoriu
    Hoteluri    
Căciulata 198 404 ** Căciulata
Cozia 198 400 ** Căciulata
Oltul 238 476 ** Căciulata
Central 150 268 * Călimăneşti
Traian 263 526 * Căciulata
Vâlcea 131 268 * Căciulata
Total 1 1178 2342
Moteluri
Cozia 12 60 * Căciulata
Lotrişor 34 68 ** Călimăneşti
Tour Imex 7 14 *** Călimăneşti
Total 2 53 142
Pensiuni
Ioana Ioan 4 8 3 margarete Căciulata
Crinilor 9 28 1 margaretă Călimăneşti
Total 3 13 36
Vile
Liliacul &Trandafirul 26 56 *** Caciulata
Flora 5 10 *** Căciulata
Total 4 31 66
Cabane
Cozia 10 23 * Căciulata
Popas turistic
Căciulata 59 118 * Căciulata

16
 TOTAL 1344 2727
Sursa: S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A.
Studiind distribuţia în teritoriu a unităţilor de cazare din staţiunea Călimăneşti -
Căciulata, se constată faptul că o mare parte dintre acestea sunt situate în Căciulata.
Tipurile de unităţi predominante sunt hotelurile, în număr de şase, dintre care trei sunt
clasificate la două stele şi trei la o stea, fapt datorat, în mare măsură profilului staţiunii
(balneoclimaterică). Astfel, majoritatea turiştilor sosiţi la tratament se încadrează în
categoria vârstei a III a, cu mari disponibilităţi de timp, cu o durată mare a sejurului,
însă cu venituri reduse. Aici, se includ şi categoriile finanţate prin sistemul de asigurări
sociale sau din alte fonduri. În acest sens, organizatorii ţin seama în dotarea cu
echipamente mai puţin pretenţioase şi în realizarea unor programe adecvate. Nu se
exclude, însă, clientela cu posibilităţi financiare pentru care se realizează dotări şi
servicii corespunzătoare. Astfel, un exemplu în acest sens îl reprezintă vila Liliacul &
Trandafirul, situată în Căciulata, clasificată la patru stele, a cărei clientelă se încadrează
în categoria celor cu venituri ridicate, sosiţi în staţiune pentru tratamente şi cure de
întreţinere (cure de fitness, antistres etc.). Unitatea dispune de bază proprie de tratament
şi toate dotările corespunzătoare.
În cadrul unor programe de reabilitare, hotelurile Căciulata şi Oltul au fost
renovate şi modernizate complet, fiind finalizate în anul 2001 şi respectiv 2003.
Toate elementele prezentate explică prezenţa în staţiune a unor structuri de
primire turistică de rang inferior, cu tarife corespunzătoare şi accesibile celor cu venituri
reduse şi medii.
Alături de hoteluri, în Călimăneşti - Căciulata există şi alte tipuri de unităţi de
primire turistică, precum: moteluri, vile, pensiuni, o cabană şi un popas turistic cu
activitate sezonieră. Motelurile, în număr de trei (două în Călimăneşti şi unul în
Căciulata), sunt situate în zonele limitrofe ale staţinii şi satisfac doar nevoile de cazare
şi masă ale turiştilor, nefiind dotate cu baze de tratament, ca în cazul hotelurilor şi vilei
Liliacul &Trandafirul. Sunt încăpătoare, asigurând, în total, un număr de 142 de locuri
de cazare, la tarife accesibile pentru toate categoriile. Pensiunile înregistrate la S.C.
Călimăneşti - Căciulata S.A. sunt în număr de două şi oferă 36 de locuri de cazare, la
categorii de trei şi o margaretă. Acestea asigură o parte din alimentaţia turiştilor, cu
produse din producţia proprie. Singura unitate de cazare din staţiune cu activitate
sezonieră este popasul turistic Căciulata, care îşi desfăşoară activitatea pe perioada
sezonului cald. Este dotat cu 59 de căsuţe din lemn, ştrand şi echipamentele aferente.
Pentru turştii dornici de drumeţii, cabana Cozia oferă locuri de cazare, fiind punctul de
plecare spre numeroase trasee în Munţii Coziei şi împrejurimi.
În concluzie, din datele tabelate mai sus, se poate observa că unităţile de primire
turistică din staţiunea Călimăneşti - Căciulata se caracterizează prin diversitate, dotări
complexe, amplasare într-un cadru natural deosebit şi repartizare relativ uniformă,
reuşind să satisfacă nevoile şi preferinţele turiştilor sosiţi.
Tabelul 2.2. - Numărul unităţilor de cazare turistică din Călimăneşti – Căciulata
în perioada 2006 - 2009
Tipuri de unităţi 2006 2007 2008 2009
Hoteluri 6 6 6 6
Hanuri şi moteluri 1 1 1 1
Cabane 1 1 1 1
Vile 10 10 10 5
Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Vâlcea
După cum se observă din tabel, în perioada 2006-2009, numărul unităţilor de
cazare turistică s-a menţinut la aceeaşi cifră, excepţie făcând vilele, a căror număr s-a
redus, în anul 2009 cu cinci unităţi. Acest lucru se datorează, în mare parte, scoaterii din

16
circuitul turistic a unora dintre acestea, fie datorită neîndeplinirii cerinţelor de
funcţionare legale, fie datorită lipsei solicitărilor de cazare într-o astfel de unitate
(faliment).
Graficul 2.1. - Numărul unităţilor de cazare turistică din Călimăneşti – Căciulata
în perioada 2006 - 2009

Hotelurile s-au menţinut în număr de şase până în prezent, acestea suferind în

perioada 2006 - 2008 lucrări de renovare şi modernizare.
Tabelul 2.3. - Capacitatea de cazare turistică în perioada 2006-2009 (locuri)
Tipuri de unităţi 2006 2007 2008 2009
Hoteluri 2 369 2 369 2 369 2 189
Hanuri şi moteluri 144 78 78 130
Cabane 17 91 91 91
Vile 467 467 467 239
TOTAL 2 997 3 005 3 005 2 649
Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Vâlcea, ediţia 2005
În ceea ce priveşte capacitatea de cazare a unităţilor existente în staţiune, în anul
2009, se constată o scădere a numărului de locuri de cazare din hoteluri de la 2369, în
perioada 2006-2008, la 2189 de locuri.
Graficul 2.2. - Capacitatea de cazare turistică în perioada 2006-2009 (locuri)

O creştere semnificativă se observă în cazul locurilor din cabane, capacitatea de

cazare a acestora crescând de la 17 la 91 de locuri, în anul 2007. În anul 2009,
capacitatea de cazare a vilelor a scăzut de la 467, în perioada 2006 - 2008, la 239.
Această scădere este cauzată de reducerea numărului de vile, mai sus amintită.

16
 Tabelul 2.4. - Numărul de camere existente în unităţile de cazare din staţiunea
Călimăneşti - Căciulata în 2009
Unităţi de Capacitatea de cazare Nr. camere în
Tipuri de unităţi
cazare turistică turistică (locuri) unităţile de cazare
Hotel 6 2342 1178
Motel 3 142 53
Vile 2 66 31
Pensiuni 2 36 13
Cabane 1 23 10
Popasuri turistice 1 118 59
TOTAL 15 2727 1344
Sursa: S.C Călimăneşti - Căciulata S.A.
Comparativ cu anul 2005, când unităţile de cazare turistică se rezumau la hoteluri,
moteluri, cabane şi vile, în anul 2009 se constată o diversificare a acestora prin
introducerea în structurile de primire turistică a pensiunilor şi popasurilor turistice.
Graficul 2.3. - Numărul de camere existente în unităţile de cazare din staţiunea
Călimăneşti - Căciulata în 2009

Numărul
motelurilor
a crescut de la o
singură unitate la
trei, capacitatea
de cazare a
hotelurilor s-a mărit de la 2189, în anul 2005, la 2342 în anul 2009, ceea ce înseamnă
creşterea cererii turistice, a interesului oamenilor pentru curele balneare practicate în
staţiune. Astfel, Călimăneşti - Căciulata dispune, în total, de 2 727 locuri şi 1 344
camere în unităţile de cazare.

3.4.2 Activitatea de alimentaţie

Majoritatea unităţilor de alimentaţie publică din staţiune aparţin hotelurilor
existente aici: Căciulata, Oltul, Cozia, Central, vila Liliacul şi Trandafirul etc. În
apropierea acestora, întreprinzătorii particulari şi-au deschis restaurante privatizate care,
având cheltuieli mai mici, practică preţuri mai reduse decât cele din restaurantele
hotelurilor.
În tabelele următoare, vor fi prezentate principalele unităţi de alimentaţie publică
(restaurante şi baruri) din cadrul hotelurilor, cu capacitatea de primire şi categoria de
confort corespunzătoare fiecăreia în parte.

Tabelul 2.5. - Restaurante din staţiunea Călimăneşti - Căciulata

Categoria de
Numele unităţii Locuri la mese
confort
Restaurant Căciulata 452 din care 152 pe terasă ***
Restaurant Oltul 470 din care 180 pe terasă ***

16
 Restaurant Cozia 500 ***
Restaurant Central 230 **
Restaurant Liliacul&Trandafirul 60 ***
TOTAL 1 712
Sursa: S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A
Din datele prezentate în tabel, se observă faptul că staţiunea dispune de un număr
de 1712 de locuri la mese în restaurantele unităţilor de cazare, predominând cele de trei
stele. Acestea aparţin agenţilor economici din staţiune, şi anume: 750 de locri sunt în
proprietatea S.I.N.D România, 150 de locuri în proprietatea S.R.I., 160 de locuri aparţin
Liceului turistic Călimăneşti, iar 400 de locuri taberelor şcolare. Per total, Călimăneşti -
Căciulata dispune de 6 000 de locuri la mese (în restaurante, baruri, berării, bufete,
cofetării) din care aproximativ 75 % se găsesc în unităţi proprietate privată. În cadrul
restaurantelor se întocmesc meniuri diverse, precum: pentru mese obişnuite (mic
dejun, dejun sau cină), pentru odihnă şi tratament balnear, pentru mese oficiale, pentru
copii, adulţi, turişti de vârsta a III a, pentru sportivi, mese dietetice şi de cruţare,
vegetariene etc. În cazul turştilor sosiţi la tratament balnear, meniurile sunt adaptate
corespunzător nevoilor organismului. Aceştia se aşează în raioane conform dietelor la
care i-a repartizat medicul, fiind dirijaţi de şeful de sală şi de chelneri. În sala de mese,
ei ocupă aceleaşi locuri pe toată durata sejurului.
Tabelul 2.6. - Baruri din staţiunea Călimăneşti - Căciulata
Numele unităţii Locuri la mese Categoria de confort
Bar Căciulata 30 ***
Bar Oltul 30 ***
Bar Cozia 40 ***
Bar Central 50 **
Bar - disco Cozia 124 ***
TOTAL 274
Sursa: S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A.
Barurile totalizează un număr de 274 de locuri la mese, predominând, ca şi în
cazul restaurantelor, cele de trei stele. În general, acestea sunt amplasate în cadrul
hotelurilor, existând baruri de zi, în incinta restaurantelor şi baruri de noapte, situate în
imediata apropiere a holurilor hotelului cu ieşire directă în exterior.

3.4.3 Baze de tratament

Începând cu anul 1885, an în care a fost inaugurat Pavilionul balnear central de la
Călimăneşti, unitate balneară complexă, construcţiile şi unităţile de cazare şi tratament
au luat amploare. Astfel, hotelul Vâlcea a fost dat în folosinţă, cu bază de tratament
proprie şi personal medical specializat. De asemenea, au intrat în circuitul hotelier
hotelurile Căciulata, Cozia în anul 1978 şi Oltul în 1980, hoteluri prevăzute cu o bază de
tratament comună, cu o capacitate totală de 1300 de locuri.
În prezent, în Călimăneşti - Căciulata există următoarele baze de tratament:
 Călimăneşti pentru hotel Central;
 Cozia pentru hotelurile Căciulata, Cozia, Oltul;
 cinci cabinete medicale pentru hotelurile Căciulata, Cozia, Oltul;
 un cabinet medical pentru hotel Central.
În general, în alegerea unităţii de cazare, turiştii optează pentru hotelurile
prevăzute cu bază de tratament proprie datorită confortului oferit de a le avea pe toate
“sub acelaşi acoperiş“.

3.4.4 Instalaţii de agreement

16
 Printre instalaţiile de agrement existente în Călimăneşti - Căciulata se numără:
piscine acoperite şi descoperite, terenuri de sport, terenuri de tenis de câmp, de volei etc.
În următorul tabel, vor fi prezentate tipurile de instalaţii, capacitatea şi numărul de
locuri disponibil.
Tabelul 2.7. - Instalaţii de agrement existente în Călimăneşti - Căciulata
Număr locuri
Instalaţii de agrement Număr bazine/terenuri
concomitent
Piscine acoperite
Hotel Central 2 30
Hotel Cozia 2 40
Piscine descoperite
Hotel Oltul 1 60
Popas turistic Căciulata 2 60
Călimăneşti 2 80
Terenuri sport
Hotel Cozia 4 8
TOTAL 13 278
Sursa: S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A.
Agrementul în staţiune nu s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea
autorităţilor locale, însă instalaţiile existente aici stau la dispoziţia turiştilor dornici de
relaxare şi sporturi uşoare. Piscinele folosesc apă termală iodurată, fiind dotate cu
cabine pentru duş, grupuri sanitare, garderobe. În general, în prima parte a zilei sunt
folosite de către turiştii veniţi la tratament, care sub îndrumarea unui profesor de sport,
practică gimnastică medicală, pentru ca apoi să fie deschise publicului (turişti aflaţi în
tranzit, grupuri de sportivi). Terenurile de sport sunt în administraţia hotelurilor şi sunt
închiriate grupurilor de sportivi sau turiştilor amatori, punându-se la dispoziţie, contra
cost, echipamente sportive corespunzătore.
Alături de drumeţii şi vizitarea obiectivelor turistice, instalaţiile de agrement
existente oferă turiştilor diverse posibilităţi de petrecere a timpului liber şi de practicare
a unor sporturi relaxante.

2.5. Propuneri de valorificare și dezvoltare a turismului în Stațiunea

Călimănești- Căciulata

Mai jos sunt prezentate în detaliu posibilele activităţii şi investiţii care ar putea
influenţa turismul local.
Hotel Păuşa 4****
S-a propus construirea unui hotel All-Inclusiv care va fi denumit „Hotel Păuşa”.
Hotelul Păuşa este situat într-o zonă liniştită, înconjurat de parc şi păduri, unde
turiştii se pot relaxa beneficiind de serviciile restaurantului, a barului , piscină, terasă,
staţiune balneară, doctori, jacuzzi, saună, locuri de joacă pentru copii, mese de tenis.
Hotelul a fost renovat recent.
Hotelul este format din 8 etaje, 302 camere duble, 70 studio-uri şi 13 apartamente
dintr-o clădire principală şi mai multe clădiri secundare dispuse în formă de U în jurul
piscinei şi până la terasă în aer liber. Hotelul pune la dispoziţia turiştilor restaurante(cu
specific oriental, românesc şi italienesc, un restaurant rotativ cu o frumoasă panoramă
asupra staţiunii), baruri, internet café, bancă, magazine, seif, 4 piscine din care 2
încălzite pe timp de iarna, piscină pentru copii, club pentru copii, programme de
animaţie, discotecă, schimb valutar, baby sitting, sală de conferinţe, 2 terenuri de tenis,
tenis de masa, mini fotbal, fitness, masaj, parcare subterană etajată cu o capacitate de
500 locuri pentru autoturisme.

16
 Contra cost: saună, jacuzzi (pentru 8 pers), biliard, cabinet medical, coafor,
spălătorie, internet.
Facilităţi camere: mobilier modern, aer conditionat, TV satelit, telefon, mini
frigider, baie cu cadă/cabină cu duş, uscător de păr, balcon sau terasă.
Masă: demipensiune(mic dejun şi cină tip bufet) sau All Inclusive (mic dejun,
prânz şi cină tip bufet, băuturi răcoritoare şi alcoolice de producţie locală servite la
pahar, gustare în timpul zilei, înghetată la piscină)
Reducere la biliard, la închiriere de seif , acces la centrul fitness, tenis de masă,
tenis de câmp în timpul zilei, mini fotbal, mini golf.
Clădirea principală a hotelului cuprinde recepţia, 3 restaurante, 2 baruri, biliard,
sală de fitness, saună, masaj, magazine. De la clădirea principală se desprind înspre
munte 2 corpuri de clădire în care se află camerele situate pe 8 etaje. Numărul etajelor
scade cu cât ne apropiem de zona Oltului, astfel încât camerele cele mai apropiate de
Olt sunt situate doar pe un nivel. Cele două corpuri de cladire sunt despărţite de o
gradină frumoasă cu piscină, restaurant şi bar. Hotelul are centru de scufundări,
windsurf, water skiing, canoe, 2 terenuri de tenis, teren de sport multifuncţional, saună
(finlandeză şi turcească ), masaj, business center, spălătorie, coafor, cabinet medical,
baby sitting, discotecă, programe de animaţie, loc de joacă pentru copii, sală de
conferinţe, internet, bancă, bazar.
Faclităţi restaurant: restaurantul principal are 800 de locuri înnăuntru şi la
terasă.Masa se serveşte în sistem bufet suedez.
Restaurantul Italian ofera mâncare preparată după reţete italieneşti originale.
PROGRAME OPTIONALE DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER
A.EXCURSII
1. Turul Staţiunilor Vâlcene (Govora, Olăneşti)
Staţiunea Govora – staţiune balneoclimaterică permanentă situată într-o
depresiune subcarpatică în nord estul Olteniei;
Staţiunea Olăneşti – 475m altitudine, la poalele Munţilor Căpăţânii, de o parte şi
de alta a pârâului Olăneşti;
Distanţa: 130km;
Tarif: 12 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în staţiuni: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
2. Călimăneşti –Valea Lotrului – Voineasa – Vidra – Obârşia Lotrului –
Călimăneşti
Staţiunea Voineasa – staţiune balneoclimaterică permanentă pe Valea râului
Lotru (580-640m altitudine);
Staţiunea Vidra – situată la o altitudine de 1300m pe muntii Puru;
Obârşia Lotrului – situată la o altitudine de 1400m având ca atracţii deosebite
pescuitul de păstrăvi, vânătoarea, vizitarea lacului Gâlcescu;
Distanţa: 250km;
Tarif: 22 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Voineasa (opţional): 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
3. Călimăneşti – Mănăstirile Horezu, Bistriţa – Călimăneşti
Mănăstirea Bistriţa –situată la 43km de Râmnicul Vâlcea pe teritoriul comunei
Costeşti, este ctitoria boierilor Craioveşti (Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu) şi a fost
ridicată între anii 1492-1494, apoi reparată de Constantin Brâncoveanu în 1689 şi
refăcută între anii 1846 – 1855 sub domnitorii Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei; este
pictată de Gheorghe Tănăsescu;
Mănăstirea Horezu – cel mai important ansamblu de arhitectură religioasă din
epoca brâncovenească, un punct culminant al artelor din Ţara Românească în sec XVII.
A fost ridicată de Constantin Brâncoveanu între anii 1690 – 1697;
Distanţa:170km;

16
 Tarif: 16 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Horezu: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
4. Călimăneşti – Horezu – Peştera Muierilor – Peştera Polovragi – Târgul Jiu
– Călimăneşti
Horezu – centru de renume în meşteşugul olăritului, cu o expoziţie etnografică
permanentă şi târguri tradiţionale;
Peştera Muierilor – monument al naturii care conţine contreţiuni calcaroase ce
dau fantezie şi splendoare peşterii;
Peştera Polovragi – (în cheile Olteţului) galeriile ei formează un adevărat
labirint. O veche legendă spune că aici trăieşte Zamolxe, zeul dacilor şi că picăturile ce
se preling nu ar fi altceva decât lacrimile vărsate de zeu după cucerirea dacilor de către
romani;
Distanţa: 200km;
Tarif: 19 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Novaci: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
5. Călimăneşti - Târgul Jiu (Ansamblul sculptural al lui Constantin Brâncuşi)
– Mănăstirea Tismana – Călimăneşti
Mănăstirea Tismana – unul dintre cele mai vechi şi vestite monumente istorice
şi de arhitectură românească. A fost înălţată de Vlaicu Vodă Basarab, la îndemnul
călugărului sârb Nicodim, între anii 1375 – 1378;
Târgul Jiu – cel mai de seamă obiectiv turistic al oraşului este Ansamblul
sculptural al lui Constantin Brâncuşi, creatorul şcolii moderne de sculptură, care a oferit
oraşului câteva dintre operele sale de o imestimabilă valoare, opere care pot fi văzute în
aer liber;
Distanţa: 300km;
Tarif: 27 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Târgul Jiu: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
6. Călimăneşti – Mănăstirea Curtea de Argeş – Barajul Vidraru – Călimăneşti
Barajul Vidraru – (166m înălţime), al 27-lea ca înălţime din Europa;
Mănăstirea Curtea de Argeş – reprezintă cel mai interesant monument pe care l-
a lăsat veacul XVI în ţara noastră;
Distanţa: 160km;
Tarif: 15 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Curtea de Argeş: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
7. Călimăneşti – Sibiu (Dumbrava, Centrul Vechi, Muzeul de Vânătoare,
Dumbrava Sibiului, Muzeul Brukenthal, Muzeul Tehnicii şi Civilizaţiei
Populare) - Călimăneşti
Muzeul Tehnicii şi Civilizaţiei Populare – liclaizat în Pădurea Dumbrava, al
doilea muzeu în aer liber ca mărime din lume;
Muzeul Brukenthal – conceput şi construit în stil baroc austriac, între 1778 –
1788 de arhitectul Martinell;
Distanţa: 200km;
Tarif: 19 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Sibiu: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
8. Călimăneşti – Drăgăşani - Călimăneşti
Degustare de vinuri la crama „Prinţul Ştirbei” din Drăgăşani:
-vizita cramei;
-prezentarea tehnologiilor de vinificaţie;
-vizite pivniţei şi metode de învechire a vinurilor;
-iniţiere în degustarea de vinuri;
-degustarea a 6 sortimente de vin.
Distanţa: 160km;

16
 Tarif: 15 Eur/pers (grup minim de 10 persoane);
Masa în Drăgăşani: 10-12 Eur/pers în funcţie de meniu.
B. DRUMEŢII
Traseul 1: Călimăneşti – Căciulata – Satul Păuşa – Bivolari – Mănăstirea Turnu
Trasee în Munţii Cozia
RUTA 1.: Mănăstirea Turnu - Troiţa - Pragul Haiducilui - Vf. Turneanu -
Curmătura Mică – Vf. Ciuha Neamţului - Cabana Cozia;
RUTA 2.: Troiţa – Mănăstirea Stânişoara – Colţii lui Damaschin – Copitaua .
Durducul – Cabana Cozia;
RUTA 3.: Mănăstirea Stânişoara – Cascada Urzica şi înapoi;
RUTA 4.: Mănăstirea Stânişoara – Stânca Sălbaticul(875m) – Peştera Mecetul
Pustnicului.
Parcul tematic “ Călimăneşti-Căciulata “
În urma studiilor de piaţă efectuate în staţiunea Călimăneşti-Căciulata s-a ajuns la
concluzia că staţiunea are un deficit de unităţi de alimentaţie.
Tendinţa actuală a tursimului de a se dezvolta a făcut ca autorităţiile să găsească
noi roluri şi forme de tursim pentru staţiune, crescând prestigiul staţiuni dar şi
posibilitaţile de scădere a şomajului la nivelul localităţiilor înconjuratoare.
Se propune deschiderea unui parc tematic Călimăneşti-Căciulata în judeţul
Vâlcea, pe malul Oltului, programată să aiba loc în luna iunie 2012, este estimată să
contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea economiei locale. Inaugurarea parcului,
care a presupus o investitie de 18 milioane de euro, pe o suprafaţă de 60, respectiv 120
ha, pe un platou situat la 5 km vest de centrul istoric al oraşului Călimăneşti. Investiţia
ar urma să atragă anual 1 milion vizitatori, să asigure împreună cu investiţii conexe, în
valoare de 20 milioane euro, 4300 locuri de muncă. Principalul grup de ţintă, în afara
vizitatorilor autohtoni, ar urma să fie cetăţeni germani.
Astfel, parcul va avea ca efect crearea a mii de locuri de muncă într-un oras grav
afectat de somaj şi va contribui la dezvoltarea turismului, care are deja o influenţă
pozitivă asupra economiei. Este un impuls psihologic. Va atrage turişti nu numai din
Europa, dar şi din alte zone, şi va stimula consumul intern, deoarece localnicii vor veni
în parc.
Parcul tematic se află în apropierea staţiunii balneare Călimăneşti-Căciulata. Este
considerat a fi cel mai mare parc tematic din zona Balcanică. Când intri în parc te
întorci la civilizaţia romană a imperiului roman pentru a trai vechile legende si mistere.
Parcul este structurat pe cinci zone distincte: distracţie şi amuzament, aventură,
tratament SPA, jocuri de noroc, muzeul în aer liber al tradiţiilor din România

Zona de distracţie şi amuzament

Include printre multele sale atracţii primele "dark rides" din Balcani (plimbări de
amuzament în interiorul unei încăperi în care un vehicol trece pe lângă scene animate
din trecut). Dimensiunile principalelor atracţii mecanice sunt unice, atât în ceea ce
priveşte marimea cât şi traseul parcurs. Mai multe informatii se găsesc la centru de
informare al staţiunii. Acest nou parc se afla la aproximativ o jumătate de oră de mers
cu maşina, pe un drum naţional în stare excelentă, ca de altfel majoritatea soselelor din
judeţul Vâlcea.

Harta Parcului Tematic Călimăneşti-Căciulata

16
 Zona străzii principale, tărâmul ce recreează atmosfera românească de la începutul
secolului al XX-lea din zona Olteniei (aici copiii se pot plimba între Voineasa şi
Călimăneşti cu tramvaiul tras de cai sau cu un automobil din perioada 1917-1930 sau
pot asista la paradele grupuri folclorice autohtone).
Sat de vacanţă cu restaurante, magazine, cluburi, concerte live în aer liber,
cinema, mini teatru de copii, billiard, teren de tenis, fotbal, baschet, mini grădină

16
botanică şi zoologică, cofetării, patinoar în anotimpul rece, aqua center unde se ţin
spectacole cu delfini, diving center, magazine de suveniruri,etc.

Zona de aventură
Tărâmul Aventurii unde copiii pot pătrunde în lumea Piraţilor din Caraibe, în
lumea familiei Robinson, în lumea lui Indiana Jones sau cea a lui Aladdin şi cel mai
atractiv fiind Castelul lui Dracula.
Tărâmul Fanteziei, o aşa-zisă Ţară a Poveştilor în care “piticii”se vor întâlni cu
Castelul Prinţesei Adormite, Albă ca Zăpada şi cei 7 Pitici, Pinocchio, Peter Pan,
Dumbo-Elefantul Zburător, Alice în Ţara Minunilor sau se vor juca în Caruselul lui
Lancelot; Tărţâmul Descoperirilor (unde copiii pot explora adâncimile oceanului la
bordul submarinului Nautilus, pot călători cu naveta spaţială sau cu maşina zburatoare-
Orbitron, pot face o călătorie în timp cu Visionarium-ul, se pot juca în Pasajul
Vizionarilor sau pot fi ţinta Maşinii de Micşorat copii.

Zona de tratamente SPA

Zona de tratament va fi poziţionată în patrea din spate a parcului, într-o arie mai
liniştită tocmai bună pentru turiştii veniţi pentru tratament şi recreere.
Pentru aceast perimetru al parcului s-au creat următoarele:
 Un hotel care are 200 locuri, cu vedere la munte, aer condiţionat, telefon,
TV satelit, dotat cu mini bar, baie proprie, balcon. Hotelul dispune de o parcare
subterană cu o capacitate de 200 locuri;
 Bancă, schimb valutar, magazine;
 La cerere, contra cost, lobby bar, barbeque, pizzeria pentru maxim 50
locuri;
 Centru medical cu cadre medicale specializate in tratamente SPA;
 Sala de fitness, aerobic, saună, stretching;
 O piscină mare cu loc special amenajat pentru familii sau grupuri mici de
turişti, etc.

Muzeul în aer liber al tradiţiilor din România

Muzee în aer liber, care acoperă cu exponate şi personaje vii, două trei secole de
existenţă, reconstituind spre exemplu viaţa din aşezările dacilor. În al doilea rând, când
spunem „altfel” de muzee, ne referim la muzee aşa-zis tematice, dedicate unor meserii
(olărie, vânătoare, pescuit);instituţii(teatru, presă, poştă, radio) aşa cum nu lipsesc
muzee despre istoria costumului, jucăriilor, a pedepselor sau istoria culturală a femeilor.
În România nu există nici un astfel de parc tematic, iar în zona Râmnicului şi-ar găsi
locul cum nu se poate mai bine, un parc tematic dedicat “Drăculeştilor “.Iniţiem la
Râmnicul Vâlcea, împreună cu Muzeul Judeţean de istorie, o acţiune unicat pentru
România, intitulată „Muzeu Viu”. Copiii din clasele mici ale liceurilor din Râmnicu
Vâlcea, ar veni în vizită la muzeu şi ar fost surprinşi de faptul că personaje legendare,
istorice sau de poveste, au prins viaţă şi au ieşit din vitrine spre bucuria tuturor. Primul
personaj întâlnit a fost „Regele Lup”, fiindcă istoricul Nicolae Iorga, a emis ipoteza că
numele de Vâlcea, ar putea veni de la vechiul cuvânt dacic „Vâlc” care însemnă Lup.
Copiii l-ar putea vedea mai apoi, pe cneazul Farcaş, conducător al acestor locuri, el fiind
pomenit în „Cronica cavalerilor ioaniţi”, un document dat acestora de regele Ungariei în
anul 1247. Anual peste 2000 de muzee de pe întregul continent participă la programul
european „Noaptea muzeelor”, sub genericul „Lumini în noapte”. Programul îşi propune
să atragă publicul tânăr şi familiile la vizitarea inedită, în nocturnă, a colecţiilor
muzeale, oferindu-le astfel o nouă perspectivă asupra modului în care aceste instituţii de
cultură se adresează şi pot servi comunitatea.

16
 În cadrul muzeului vor mai fi incluse şase spaţii pentru expoziţii şi meşteşuguri
populare, spaţii verzi, depozite şi servicii.S-a constatat că oamenii ştiu prea puţine
despre istoricul precum şi despre prezentul localităţilor în care trăiesc. Noi românii,
pentru a scăpa de false impresii, egolatrie şi de iubirea excesivă ridicată adeseori chiar
la rang de statuie trebuie să ne îndepărtăm în timp şi spaţiu, pentru a cuprinde
complexitatea zonei şi a localităţii luate drept punct de referinţă. Trebuie să aşezăm
fiecare localitate cu potenţial turistic, într-un cadru referenţial amplu, cu proiecţii locale,
regionale, naţionale şi europene şi după ce s-au fixat repere şi termene exacte trebuie
pornit la lucru, cu maximum de profesionalism şi conştiinţă.

Zona pentru jocurile de noroc

Zona adresată doar turiştilor de peste 21 ani. În cadrul acestei zone se pot gasii
diferite jocuri de noroc legelizate în cazinouri, baruri, discoteci de lux(Playboy Bar,
Night Club Cazino, etc).
Dacă ne dorim investiţii străine, un brand construit în jurul mânăstirilor din
Vâlcea, Bucovina, Maramureş sau al mitului Dracula sunt total irelevante fiindcă relaţia
trebuie direcţionată către prestigioase publicaţii de afaceri şi organisme de lobby.
Legătura cu străinătatea este obligatorie fiindcă avem nevoie de experienţa şi pregătirea
lor, de banii şi mentalitatea pe care ne-o aduc şi ne-o transferă. Rolul cel mai mare
revine însă liderilor români care, indiferent de culoarea politică sau de succesiunea la
putere, trebuie să înţeleagă faptul că imaginea ţării depinde mai ales de ei. Doar liderii
acestei ţări pot transforma o iniţiativă, fie ea publică sau privată, într-un proiect
realmente naţional. Miza este una singură – banii, şi din ea pleacă toate celelalte:
politica - vom fi bine văzuţi, contăm în ochii celor puternici; cultura - produsele
noastre culturale prosperă, scriitorii noştri sunt traduşi, istoria noastră începe să prezinte
interes pentru străini; sportul - avem resurse pentru a ne descoperi şi creşte talentele;
educaţie-sistemul odată finanţat cum trebuie, începe sa producă elite intelectuale;
societatea în ansamblul ei se însănătoşeşte, se dezvoltă, scapă de cenuşiul unei existenţe
banale.

2.6. Promovarea hotelului „Hotel Paușa****” și a parcului tematic

„Călimănești-Căciulata” în Germania
În continuare se prezintă o ofertă de promovare pe piaţa internaţională, în
Germania, făcându-se referire la modalităţile de promovare, caracteristicile ţării
emiţătoare, descrierea principalelor pieţe externe ale germaniei, strategii de piaţă a
turismului internaţional, concurenţa pe piaţă, efectele mondializării si ofertele de
promovare a staţiunii Călimăneşti-Căciulata.
Atât în tările dezvoltate cât şi cele în curs de dezvoltare, turismul a devenit o
componentă importantă a economiei, reprezentând o principală sursă de export.
Religia, sănătatea, comerţul, aventura, goana după avere şi politică – toate au
reprezentat motive pentru călătorii cu mult înainte de începerea erei noastre şi continuă
să fie şi în prezent scopuri principale ale deplasării oamenilor.
Condiţiile de muncă şi de viaţă în oraşele supraaglomerate au făcut ca numeroasa
persoane să părăsească oraşul şi să călătorească în vacanţă pentru recreere şi odihnă.
În societăţile avansate din punct de vedere economic, călătorie pentru turism este
percepută ca un „titlu al unei vieţi de calitate” şi este posibilă datorită unui număe de
factori, cum ar fi: creşterea productivităţii muncii, a perioadei alocate vacanţelor anuale
şi a reducerii orelor lucrătoare pe săptămână.
Atingerea unui nivel înalt de educaţie şi cultură şi comunicaţiile moderna au
stimulat creşterea consumului turistic de către membrii societăţii.

16
 Dezvoltarea staţiunii Călimăneşti-Căciulata, mai exact a hotelului Păuşa şi a
parcului tematic Călimăneşti-Căciulata trebuie să se bazeze pe o strategie coerentă de
utilizare a tuturor resurselor implicate, având în vedere particularităţiile turismului
internaţional.
Strategia de piaţă a turismului internaţional este în general mai stabilă decât
durata planurilor de afaceri şi aceste este motivul pentru care problemele legate de
atragerea, reţinerea şi satisfacerea clienţilor internaţionali şi nu numai, au nevoie de o
atenţie deosebită.
În cazul strategiei de piaţă a turismului internaţional, atenţia principală trebuie
acordată clienţilor, motivaţiilor şi experienţelot acestora.
Pentru a determina o strategie este necesar de definit ce anume motivează clienţii
şi definirea factorilor care trebuie evaluaţi: gradul de specificitate al organizaţiei, nivelul
de instruire, educaţie şi experienţă al turiştilor, motivaţia acestora, acţiunile de piaţă ale
competitorilor, etc.
Caracteristica tehnologică este o altă variabilă importantă într-o strategie, astfel
avem:
-Schimbări tehnologice şi modul în care acestea afectează fiema (sistemul de
rezervări computerizat);
-Tehonlogia şi piaţa de muncă care determină politiva de recrutare, selectare şi
angajare;
-Tehnologia şi controlul, adică modul în care standardele de performanţă pot fi
măsurate şi ce rol are managementul în cunoaşterea impactului schimbărilor tehnologiei
asupra clienţilor.
Se poate observa că strategia are în vedere în principal elementele endogene ale
firmei, în esenţă obiectivele comparativ cu resursele disponibile pentru realizarea lor.
În turismul internaţional, orice manager poate să ia în considerare acele aspecte
care tratează organizaţia atât din punct de vedere al factorilor interni, cât şi al celor
externi: stabilitatea, controlul, comanda, motivaţia şi comunicarea. Definirea
obiectivelor este de asemenea un aspect al strategiilor alături de modalităţile/practicile
utilizate în aplicarea strategiilor.
Realizarea unei strategii reprezintă deci o actvitate importantă în viaţa
organizaţiilor, prin urmare aceasta trebuie tratată cu multă responsabilitate de către
manageri, resursa umană trebuie tratată obiectiv, iar stabilitatea acesteia trebuie să
reprezint un element central al politicilor manageriale, deoarece:
-oamenii vor fi pregătiţi să abandoneze vechile aptitudini pentru unele noi;
-simţindu-se în siguranţă, oamenii vor da dovadă de mai mult angajament în
munca lor pentru firmă.
În concluzie: fixarea unor strategii de abordare a pieţei internaţionale apare ca o
necesitate în viaţa oricărei organizaţii şi implicit şi în rândul firmelor de turism,
deoarece prin aceasta se pot atinge obiectivele de eficienţă pe termen mediu şi lung.
Concurenţa pe piaţă: Firmele reuşesc să işi menţimă poziţia pe piaţă prin
obţinerea de licenţe pentru diverse tehnologii, însă aceasta, în prezent, generează
avantaje pe termen scurt.
Firmele încearcă să destabilizeze pieţele existente pentru a-şi creşte cota de piaţă
sau nivelul total al vânzărilor prin inovaţii sau intenţii de genul intrarea pe o piaţă care
este deja afectată de competitivitate accentuată.
Dacă informaţia este considerată a fi cea mai importantă componentă a unei
companii, importanţa noii tehnologii derivă din modalităţile de utilizare a
instrumentelor cu ajutorul cărora se realizează stocarea, reprocesarea, operarea şi
facilitarea circulaţiei acesteia.

16
 Cheltuielile legate de tehnologie sunt considerate e fi investiţii într-un proces
continu de schimbare, fapt ce poziţionează compania în centru reşelelor care creează
valoarea adăugată.
Marea majoritate a celor implicaţi profesional consideră că aceste cheltuieli
reprezintă un rău necesar pentru a putea ţine pasul cu celelalte companii, în timp ce
utilitatea lor rămâne să fie confirmată în timp.
Există o legătură strânsă între integrarea noii tehnologii şi creşterea
performanţelor companiei. Concluzia acceptată unanim este că între utilizarea noii
tehnologii şi diferiţi indicatori de performanţă, cum ar fi volumul vânzărilor, piaţa
acţiunilor, productivitate, profituri, etc., există o relaţie pozitivă.

Promovarea ofertei la nivel internaţional.

Lansarea staţiunii în Germania se poate realiza pe baza unui program global axat
pe mix – ul de marketing şi care va avea ca obiective:
 Dobândirea unor poziţii ferme de către staţiunea Călimăneşti-Căciulata
atât pe piaţa externă, cât şi pe piaţa internă;
 Consolidarea unei imagini favorabile în conştiinţa clientelei potenţiale
din interiorul ţării şi din exterior;
 Creşterea cererii efective pentru staţiune.
Politica de produs va lua în considerare următoarele strategii:
 Diferenţele prin scoaterea în evidenţă a elementelor de cură care deosebesc
staţiunea Călimăneşti - Căciulata de staţiunile din ţară şi de peste hotare.
Astfel de elemente pot fi:
 Tratament pentru boli ale veziculei şi căilor biliare ;
 Lansarea unor produse turistice balneare cu caracter de noutate;
 Prevenirea depresiilor nervoase;
 Prevenirea bolilor bătrâneţii;
 Acupunctură;
 Tratament parenteral.
În strategia de diferenţiere mai pot fi incluse şi programe speciale:
 Cura de înfrumuseţare prin folosirea dieto- terapiei;
 Cultura fizică medicală;
 Kinetoterapia;
 Mini – vacanţe combinate: 3 zile la Olăneşti sau Călimăneşti, 3
zile pe Valea Lotrului şi o excursie în Oltenia(Tg. Jiu);
 Programe culturale prin includerea staţiunilor de pe raza Văii
Oltului în cadrul unor circuite temeinice culturale sau folclorice.
 Diferenţierea prin evidenţierea elementelor de cură care oferă posibilitatea
tratării unui evantai larg de afecţiuni.
Politica de distribuţie va avea în vedere distribuţia clasică a produsului turistic
oferit:
 Agenţiile de turism româneşti;
 Agenţiile de turism partenere de pe piaţa externă;
 Clienţi.
Politica de preţ va trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:
 Accesibilitatea preţurilor;
 Diferenţierea preţurilor.

Hartă Hotel Păuşa 4****

16
16
 Continuarea şi aprofundarea internaţionalizării este evidentă şi sigură, cu atât mai
mult cu cât ea este dorita şi chiar instituţionalizată de către statul care participă la
comerţ şi cooperează între ele (de exemplu Uniunea Europeana).
Turismul balnear poate beneficia de efectele mondializării cu doua condiţii:
 Un efort de competitivitate: deoarece aceasta activitate trebuie să se
deschidă către circuitul internaţional al bunurilor, serviciilor si persoanelor, se
impune un efort susţinut de creştere a competitivităţii prin modernizarea produsului
oferit şi a distribuţiei informaţiilor; aceasta strategie va deveni cu atât mai
fructuoasă cu cât se va înscrie mai rapid în cadrul acţiunilor economice concentrate;
 Diversificarea serviciilor propuse clientelei din punctul de vedere al
naturii produsului, duratei curelor (îngrijiri medicale, cure antistres şi ,,remise en
forme”), a programelor de divertisment, a programelor pentru însoţitori şi al
practicilor unor tarife diferenţiate; toate acestea necesita o politica structurală
susţinută pentru a răspunde obiectivului major, de atragere a unei clientele cât mai
largi, prin distribuţia echilibrată a fondurilor de investiţii în toate componentele care
alcătuiesc produsul balnear.
Viitorul turismului balnear depinde de alegerile ce vor fi făcute în acest domeniu,
sub presiunea conjugată a factorilor socio – politici şi a ritmului de creştere economică
pe termen mediu. Se iau în considerare două criterii: cel al evoluţiei globale şi a
veniturilor şi al repartiţiei a acestora.
Creşterea veniturilor individuale determină o accelerare a tendinţelor de consum
ale populaţiei. În acest caz, sănătatea şi divertismentul reprezintă două motive
importante pentru cheltuielile individuale şi, în consecinţă, anunţuri în favoarea
turismului balnear.
Scăderea taxelor şi impozitelor obligatorii conduce la creşterea veniturilor directe
ale populaţiei, permiţând o redistribuire a acestora către serviciile cu destinaţie
personală, în special cele de ,,întreţinere” si ,,remise en forme” care induc nevoia unei
reconversii şi a lărgirii ofertei balneare.
Evaluările realizate de specialiştii din majoritatea ţărilor cu oferta balneară
puternică conduc către ipoteza optimistă ca, după o perioada de stagnare care a afectat
în măsura diferită turismul balnear în ţările europene, acesta va cunoaşte o noua
perioadă de dezvoltare.

Concluzii și propuneri

16
 România se află printre ţările cu cele mai mari resurse de ape minerale şi termale
din Europa ce au efecte terapeutice miraculoase, o mare parte dintre acestea aflându-se
pe suprafaţa judeţului Vâlcea.
Judeţul Vâlcea este unul dintre cele mai înzestrate de natură şi de istorie,
constituind o zonă culturală şi turistică deosebită. Traseele ce pot fi parcurse în judeţul
Vâlcea, oferă turiştilor privelişti montane deosebite, dealuri bogate şi monumente tot
atât de importante ca în cele mai vestite centre de artă ale lumii. Cheile Bistriţei şi
Oltului, plantele şi animalele rare din rezervaţiile naturale ademenesc turiştii de toate
categoriile, români şi străini. Pe teritoriul Vâlcii se află monumete de artă religioasă,
cum sunt mănăstirile Cozia, Govora, Dintr-un Lemn, Arnota etc., fiecare cu istoria ei,
pe cât de interesantă, pe atât de tulburătoare. Regiunile pitoreşti şi apele minerale
existente aici au contribuit la dezvoltarea turismului vâlcean şi la diversificarea formelor
de turism.
Printre obiectivele de mare interes se află staţiunile balneoclimaterice care prin
bogăţia factorilor terapeutici naturali au devenit renumite atât în ţară, cât şi în
străinătate. Dintre acestea, prin diversitatea factorilor de cură balneară, obiectivele
turistice cu mare valoare istorică şi prin peisajele variate şi armonios îmbinate, staţiunea
Călimăneşti - Căciulata se detaşează ca fiind cea mai însemnată staţiune de pe Valea
Oltului. Astfel, prin resursele naturale şi antropice de care dispune şi prin echipamentele
turistice de cazare, alimentaţie, tratament şi agrement, staţiunea a căpătat renume
internaţional, ea fiind vizitată de un număr semnificativ de turişti străini. De asemenea,
introducerea unor noi cure (de sănătate, de relaxare, de fitness etc.), a atras atenţia unui
alt segment important, acei oameni preocupaţi de menţinerea şi întreţinerea stării fizice
şi psihice în bune condiţii. Prin structurile de primire turistică, de diverse capacităţi şi
categorii, staţiunea Călimăneşti - Căciulata oferă turiştilor sosiţi multiple posibilităţi.
Astfel, tarifele, dotarea modestă şi performantă, diversitatea serviciilor oferite rămân la
latitudinea turistului, în funcţie de posibilităţile finaciare şi/sau necesităţile de tratament.
În ciuda celor amintite mai sus, potenţialul judeţului Vâlcea nu este valorificat la
adevărata sa valoare datorită mai multor factori: infrastructura slab dezvoltată,
promovarea insuficientă a zonei, aspectul învechit a unităţilor de cazare etc.
Concluzionând această lucrare putem spune că judeţul Vâlcea are un potenţial
turistic foarte ridicat, în comparaţie cu multe alte zone ale României, potenţial dat atât
de zona geografică, cât şi de economia de care dispune judeţul.
Fondurile alocate dezvoltării turismului balnear în judeţul Vâlcea, sunt decât
suficiente în momentul de faţă, însă nu de ajuns pentru ca judeţul să reuşească pe plan
internaţional aşa cum o face pe plan naţional.
Ce ar trebui în plus? Ar fi nevoie de o promovare mai bună a serviciilor turistice şi
implicit de un management performant, ar trebui pus în valoare patrimoniul natural şi
cultural de care dispune judeţul, modernizarea bazelor turistice existente.
Forma de bază de turism practicat în judeţ, este turismul balnear, unde implicit
sunt necesare investiţiile pentru aparatură modernă în toate bazele de tratament din
fiecare staţiune.
În ultimii ani, într-adevăr s-a lucrat la modernizarea bazelor turistice, însă au fost
uitate sau omise unele mici amănunte, cum ar fi: salariile slab plătite angajaţilor, iar
bineînţeles că nemotivaţi, aceştia nu lucrează şi nu oferă servicii performante turiştilor;
tarifele de cazare foarte ridicate percepute la recepţiile hotelurilor sau prin agenţiile de
turism.
Natura a înzestrat judeţul Vâlcea cu tot ce putea fi mai frumos şi mai plăcut
ochiului şi sănătăţii, dar dacă nu se investesc bani în menţinerea şi modernizarea zonei,
atunci nu putem da vina decât pe noi cei care doar admirăm şi nu contribuim cu nimic
pentru a fi într-adevăr mândri de ce avem.

16
 Am putea da un exemplu unde este nevoie de o investiţie majoră: staţiunea Vidra.
Am descris situaţia deplorabilă în care se află staţiunea în momentul de faţă, însă
situaţia stă mult mai rău în realitate.
Pentru a putea readuce staţiunea la viaţă, în primul rând drumul ce duce spre
staţiune şi spre complexul de vile trebuie asfaltat în întregime, staţia de telescaun repusă
în funcţiune, promovarea puternică a staţiunii prin pliante, pliante disponibile la orice
agenţie de turism din ţară. De asemenea, pentru o promovare internaţională construirea
unui site pe internet şi nu în ultimul rând terminarea lucrărilor începute pe vremea
comunismului.
Însă, pentru toate acestea staţiunea ar trebui să fie sub „tutela” statului român.
Suntem o ţară în plină dezvoltare, însă comparativ cu alte ţări aflate în aceeaşi
situaţie, României i se alocă fonduri insuficiente în vederea dezvoltării turismului.

Bibliografie

1. Băcanu, Bogdan - Management strategic în turism. Concepte și

studii de caz, Editura Polirom, 2009.
2. Berbecaru, I., - Teoria și practica amenajării turistice, Editura
Botez, M. Sport-Turism, București, 1977.

16
3. Bran, Florina, Simion, T.,
Nistoreanu, Puiu
4. Bran, Paul
5. Dinu, Mihaela
6. Emilian, R.
7. Glăvan, Vasile
8. Ielenicz, Mihai
9. Mazilu, Mirela Elena
10. Mazilu, Mirela Elena
11. Mazilu, Mirela Elena
12. Mazilu, Mirela Elena
13. Mazilu, Mirela Elena
14. Mazilu, Mirela Elena
15. Mazilu, Mirela Elena
16. Neacșu Nicolae
17. Nistoreanu, Puiu
18. Stănciulescu, G., Lupu, N.,
Țigu, Gabriela
19. Teleki, N., Munteanu, L.,
Bibicioiu, Sorin
20. ***
- Ecoturism, Editura Economică, București, 2000.
- Economistul 1722 din 7 oct. 2004.
- Geografia turismului, Editura Didactică și
Pedagogică R.A., București, 2004.
- Managementul serviciilor, Editura Expert,
București, 2000.
- Turism rural – agroturism, turism durabil-
ecoturism, Editura Economică, București, 2003.
- România: Encicolpedie turistică, Editura Corint,
București, 2003.
- Ecologie și protecția mediului înconjurător,
Editura Mirton, Timișoara, 2003.
- Ecoturism şi amenajări turistice, ediţie revizuită,
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2004.
- Geografie turistică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007.
- Managementul touristic în perspectivă ecologică,
publicat în Analele Universităţii din Craiova, Seria
Ştiinţe Economice, anul XXXIV, nr.34, volI,
Editura Universitaria din Craiova, pag.53-59,
2006.
- Relaţia Turism-Mediu, publicat în Comunicări de
Geografie, vol. IX, Editura Universităţii din
București, Bucureşti, pag.435-438, 2005.
- The Analysis for the Romanian tourism today,
Articol publicat în Review Tourism Today,
College of Tourism and Hotel Management, no.8,
2008, pag. 167-181.
- Turismul ecologic în perspectiva durabilității,
lucrare susțibută la Conferința Națională cu
participare internațională Biodiversitatea nealtertă,
o necesitate a supraviețuirii planetei și omului,
Universitatea Transilvania Brașov, 26-27 mai
2007 publicat în Lucrările celei de-a 8-a
Conferințe naționale pentru Protecția Mediului
prin biotehnologii și a 5-a Conferință Națională de
Ecosanogeneză, cu participare Internațională,
academia de Științe Agricole Gh. Ionescu Șișești,
26-27 Mai, Brașov, Editura Pelecanus, pag.413-
420.
- Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert,
București.
- Ecoturismul și turismul rural, Editura ASE,
București, 2003.
- Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați
în turism, Editura All, București, 1998.
- România balneară, Editura O.P.T.B.R.,
București, 2004.
- Hotărârea Guvernului României nr. 77/1996
16
 pentru aprobarea Normelor privind atestarea
stațiunilor turistice în vol. Legislație privind
turismul, R.A. Monitorul Oficial, 1998.
21. *** - http://www.biblioteca-digitala.ase.ro
22. *** - http://www.calimanesti-caciulata.ro
23. *** - http://www.turistik.ro/romania/calimanesti-
caciulata
24. *** - http://www.valcea.insse.ro/main.php
25. *** - http://www.vâlceaturistică.ro

16