NECLASIFICAT

CUPRINS

Pagina

ARGUMENT...............................................................................................................2
CAPITOLUL 1. MOTORUL CU ARDERE INTERNĂ .....................................3
CAPITOLUL 2. MECANISMUL MOTOR M.A.S. ÎN PATRU TIMPI
2.1. Rolul ......................................................................................................................7
2.2.Compunerea ............................................................................................................7
2.3 Funcționarea mecanismului motor și diagrama reală de funcționare m.a.c.în patru
timpi.........................................................................................................................................14
2.4. Diagrama reală de funcționare a motorului cu aprindere prin compresie în patru
timpi.........................................................................................................................................15
2.5. Lucrãri de mentenanță la mecanismul motor m.a.c...............................................17
CAPITOLUL 3. NORME DE SECURITATE A MUNCII ȘI NORME P.S. ...... 21
CAPITOLUL 4. STRATEGII DIDACTICE..........................................................29
4.1. Sistemul metodelor didactice în învățământul militar............................................29
4.2. Mijloace de învățământ..........................................................................................31
CONCLUZII................................................................................................................34
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................35
ANEXE.........................................................................................................................36

NECLASIFICAT
1 din 36
 NECLASIFICAT

ARGUMENT

În lucrarea mea intitulată ,,Mecanismul motor la m.a.s.” am încearcat să evidențiez

importanța atât a mecanismului motor cât și a componentelor acestuia.
Motoarele folosite la automobile sunt, în majoritatea cazurilor, motoare cu ardere
internă cu piston.
Motorul cu ardere internă este o maşină termică de forţă care transformă căldura
degajată prin arderea combustibilului în lucru mecanic, prin intermediul evoluţiilor unui agent
motor (fluid motor) în stare gazoasă. În motorul cu ardere internă atât procesul de ardere
(transformarea energiei chimice în căldură), cât şi procesul de transformare a căldurii în lucru
mecanic se desfăşoară în interiorul cilindrilor.
Motorul cu ardere internă este dispozitivul care obține energie mecanică din energie
chimică, prin arderea unui combustibil într-o cameră de combustie care este parte integrantă a
motorului.
În realizarea oricărei lucrări apar o serie de dificultăţi inerente, a căror depăşire
condiţionează atingerea obiectivelor. Şi în cazul de faţă, acestea au fost inevitabile. O primă
dificultate a intervenit în găsirea unei bibliografii consistente şi reprezentative pentru tema
aleasă. Astfel, a fost necesară consultarea unui număr mare de resurse bibliografice, din care
să fie alese cele mai ilustrative pentru tema abordata.

NECLASIFICAT
2 din 36
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL 1
MOTORUL CU ARDERE INTERNĂ

Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia

chimică a combustibilului  prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul
motorului, în energie mecanică. Căldura  degajată în camera de ardere se transformă prin
intermediul presiunii (energiei potențiale) aplicate pistonului în mișcare mecanică ciclică, de
obicei rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de obicei la arborele
cotit.Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacția chimică de ardere.
Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obține prin
arderea combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul
petrolier lichefiat, dar se pot folosi și combustibili gazoși, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca
praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obține din aerul atmosferic. 
Combustibilul în amestec cu aerul se numește amestec carburant. Arderea poate fi
inițiată prin punerea în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se
poate produce aproape instantaneu în toată masa amestecului caz în care se
numește detonație și are un caracter exploziv.
Prin arderea carburanților rezultă diferite produse de ardere cu o temperatură de
aproximativ 2000 °C. Majoritatea acestor produse se prezintă sub formă gazoasă. Pentru o
ardere completă se asigură combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să producă
oxidarea integrală a elementelor sale componente.

1.1. Clasificarea motoarelor cu ardere internă

Din punctul de vedere al obținerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în:

- motoare cu ardere internă cu piston, cu mișcarea liniară a pistonului, sau rotative;

- motoare cu reacție.

La turbinele cu gaze, denumirea de motor se folosește doar pentru cele folosite în

aviație, când se discută despre întregul motor, adică toate părțile lui, în care se execută ciclul
termodinamic, nu doar la discul paletat.

1
Berthold Grünwald, Teoria, calculul și construcția motoarelor pentru autovehicule rutiere, București: Editura
Didactică și Pedagogică, 1980

NECLASIFICAT
3 din 36
 NECLASIFICAT

Motoarele cu ardere internă rotative sunt utilizate pe scară mai redusă datorită
problemelor tehnologice mari si a fiabilității mai scăzute. Cel mai cunoscut tip de motor cu
combustie internă rotativ este motorul Wankel, dar există și alte soluții, de exemplu cu
pistoane în foarfece, sau cu diferite alte sisteme.

Clasificarea motoarelor cu ardere internă după natura combustibilului:

- motoare la care se întrebuințează drept combustibil benzina,au carburator sau pompă

de injecție

- motoare la care se întrebuințează drept combustibil motorina, au pompă de injecție.

- motoare cu gaz la care se întrebuințează drept combustibil un combustibil gazos, de

obicei gaz natural sau un amestec de combustibil.

Fig. 1 Motor cu piston în patru timpi.

După numărul de curse simple efectuate de piston într-un ciclu ( sau numărul de
timpi):
- motoare în doi timpi;
- motoare în patru timpi;

Fig. 2 Motor în patru timpi Fig. 3 Motor în doi timpi

După felul aprinderii amestecului carburant

- Motor cu aprindere prin scînteie ( prescurtat MAS). După admisia și comprimarea
amestecullui carburant în cilindrii motorului, în apropierea PMI ( punctul mort interior) al
pistonului, are loc aprinderea.Aceasta se realizează prin producerea unei scîntei între

NECLASIFICAT
4 din 36
 NECLASIFICAT

electrozii bujiei, care aprinde amestecul carburant. Arderea are loc într-un interval de timp
relativ scurt, în care presiunea și temperaturagazelor din cilindru cresc repede până la
presiunea de 30-40 daN/cm3 și temperatura de 1800-2000°C. Datorită presiunii gazelor din
cilindru, care acționează asupra pistonului, aceasta se deplasează spre PME (punct mort
exterior), și se rotește prin intermediul sistemului bielă- manivelă, arbore cotit. Această cursă
a pistonului, se mai numește și cursă activă sau cursă motoare.
- Motor cu aprindere prin compresie (prescurtat MAC sau Diesel). La sfârșitul
compresiei, combustibilul este introdus sub presiune în cilindru, fiind pulverizat foarte fin cu
ajutorul injectorului, montat în chiulasă. Datorită contactului cu aerul fierbinte din interiorul
cilindrului, fiind pulverizate se aprind și ard, iar presiunea din cilindru crește, moderat,
menținându-se relativ constantă pe durata arderii. Gazele rezultate în urma arderii apasă
asupra pistonului, determinând deplasarea acestuia spre PMI, efectuând cursa activă.Supapele
rămân închise până aproape de sfârșitul acestei curse.
După așezarea cilindrilor motoarele sunt:
- motoare cu cilindrii în linie.
- motoare cu cilindrii în V.
- motoare cu cilindrii în W.
- motoare cu cilindrii și pistoanele opuse, boxer.
- motoare înclinate, la care cilindrii au axele situate în același plan, însă înclinat față
de planul vertical.
- motoare cu cilindrii așezati în stea, utilizate cu precădere unde este nevoie de un
raport putere/greutate mare, de exemplu în aviație și în marina militară (vedete).
- Motoare cu cilindrii în „Δ” Delta, Napier Deltic-motoarefolosite la căile ferate și
vapoare englezești.
Caracteristici:
Punct mort interior (PMI) (învechit: punct mort superior, PMS) este poziția pistonului
care corespunde volumului minim ocupat de fluidul motor în cilindru. [2] La motoarele
cu mecanism bielă-manivelă, arbore cotit și chiulasă (motorul Wankel n-are nimic din astea,
dar are PMI) este poziția pistonului când aceasta se găsește - în timpul deplasării sale - la cea
mai mare distanță posibilă față de axa arborelui cotit; această poziție coincide cu distanța
minimă a pistonului față de chiulasă și este determinată de montajul pistonului în ansamblul
mecanismului bielă-manivelă.
Punct mort exterior (PME) (învechit: punct mort inferior, PMI) este poziția pistonului
care corespunde volumului maxim ocupat de fluidul motor în cilindru. [2] La motoarele cu

NECLASIFICAT
5 din 36
 NECLASIFICAT

mecanism bielă-manivelă, arbore cotit și chiulasă este poziția pistonului când aceasta se
găsește - în timpul deplasării sale - la cea mai mică distanță posibilă față de axa arborelui
cotit; această poziție coincide cu distanța maximă a pistonului față de chiulasă și este
determinată, de asemenea, de montajul pistonului în ansamblul mecanismului bielă-manivelă.
Cursa pistonului  (S) este distanța dintre punctul mort interior și punctul mort
exterior, (la motoarele cu mecanism bielă-manivelă fiind măsurată pe generatoarea cilindrului
motor) parcursă de piston între două schimbări de sens ale deplasării sale. Pentru motoarele cu
mecanism bielă-manivelă cu excentricitate nulă (cazul obișnuit) fiecare cursă a pistonului
corespunde unei rotații de 180° a arborelui cotit și este egală cu diametrul 2R cercului descris
de axa geometrică a fusului maneton în jurul axei geometrice a fusurilor paliere (S=2R).
Alezajul cilindrului D este de diametrul interior al cilindrului motor.
Volumul minim al camerei de ardere Vc este volumul ocupat de gaze când pistonul se
află la PMI. La motoarele cu cilindru și chiulasă este spațiul cuprins între fundul pistonului,
peretele interior al cilindrului motor și chiulasă, în momentul cînd pistonul se găsește în
punctul mort interior.
Cilindreea unitară (pe scurt, cilindree) Vs este volumul generat prin deplasarea
pistonului în timpul unei curse.
Cilindreea totală (pe scurt, litraj) Vt este volumul maxim ocupat de gaze măsurat când
pistonul se află la PME; volumul total al cilindrului este format din însumarea cilindreei
unitare cu volumul camerei de ardere.
Turația motorului este numărul de rotații efectuate într-un minut de arborele cotit, în
timpul funcționării motorului într-un anumit regim constant.
Ciclul motor este succesiunea proceselor (transformărilor de stare) care se repetă
periodic în cilindrul unui motor. Convențional, ciclul motor începe cu procesul de admisie și
se termină cu procesul de evacuare.
Un timp al motorului este partea de ciclu motor care se efectuează într-o cursă a
pistonului. La motoarele cu excentricitate nulă fiecare timp din funcționarea motorului
corespunde unui unghi de rotire a arborelui cotit de 180 °.

NECLASIFICAT
6 din 36
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL 2
MECANISMUL MOTOR M.A.S. ÎN PATRU TIMPI

2.1. Rolul mecanismului motor

Mecanismul motor (numit și mecanismul bielă-manivelă sau mecanismul manivelă-
piston),are rolul de a transforma mișcarea de translație a pistoanelor , prin ardera amestecului
carburant în mișcare de rotație continuă a arborelui cotit.

2.2. Compunerea mecanismului motor

Părtile componente ale mecanismului motor sunt:
- organele fixe : blocul motor, chiulasa, cilindrii, colectorul de admisie şi
colectorul de evacuare, semicuzeţii lagărului palier;
- organele mobile: pistonul, segmentii, bolţul pistonului, biela, semicuzinetii
lagărului de bielă, arborele cotit, volantul şi amortizorul oscilaţiilor .
Organele fixe ale mecanismului motor

Fig. 4 Organele fixe ale mecanismului motor

1-blocul motor; 2-chiulasă;3-garnitura de chiulasă;capac chiulasă;5-garnitura pentru capacul
chiulasei;6-bușon pentru alimentarea motorului cu ulei;7-cilindru;8- capac distribuție;10-capac pentru lagăr
palier cu semicuzineți.
Blocul motor constituie scheletul motorului, fiind prevăzut cu brațe sau locașuri
pentru suport de fixare pe cadrul automobilului. Constructiv este format din blocul cilindrilor
(în partea superioară) și carterul (în partea inferioară).
Blocul motor poate fi piesă monobloc sau componentă demontabilă a motorului fiind
turnat din fontă cenușie, fontă aliată sau aliaj de aluminiu. Din turnare sunt lăsate locașuri

NECLASIFICAT
7 din 36
 NECLASIFICAT

pentru diferite piese care se asamblează ulterior. De la ieșirea din turnare blocul motor este
prelucrat interior și exterior conform pieselor ce i se atașează. Astfel sunt practicate locașurile
ce susțin arborele cotit, după felul construcției motorului și arborele cu came în strânsă
exactitate, față de locașurile prevăzute pentru același scop în carter pentru a fi coaxiale. În
aceste locașuri sunt lagărele care au rolul de susținere fie pentru arborele cotit sau cu came, fie
pentru susținerea bielei. De asemenea blocul cilindrilor are locașuri pentru cilindri și pentru
piese de fixare rigidă pe cadrul automobilului. La unele motoare blocul motor este turnat în
corp comun cu partea superioară a carterului și se numește bloc-carter.La partea superioară a
blocului se montează chiulasa, iar la partea inferioară se asamblează carterul. Blocul motor, în
anumite cazuri, poate conține din turnare și lagărele.

Din turnare se realizează și camerele de răcire cu apă în corpul superior al blocului

motor. În cazul răcirii cu aer a motorului, blocul motor este executat din turnare cu aripioare
de răcire care măresc suprafața de radiere a căldurii în mediul înconjurător.

Chiulasa este componenta motorului care se montează deasupra cilindrului cu scopul

de a crea un spațiu închis între partea superioară a pistonului și pereții interiori ai cilindrului.
Se confecționeză prin turnare din fontă aliată sau din aliaje de aluminiu. O chiulasă poate fi
individuală, pe fiecare cilindru, comună pentru toți cilindri sau grupată pentru mai mulți
cilindri. Chiulasa apare ca un capac al cilindrului având o cavitate în partea inferioară,
cavitate care împreună cu pistonul aflat la punctul mort interior și pereții cilindrului formează
camera de ardere. Forma chiulasei diferă după tipul motorului.

Fig. 8. Garnitura de chiulasa a motorului D 797-05

1 orificii cilindrii, 2 orificii tije impingatoare, 3 orificii circuit apa, 4 orificii suruburi fixare chiulasa

Chiulasele comune pentru o linie de cilindri au practicat un locaș pentru traductorul

termometrului de apă și o cavitate pentru termostat. Cele pentru motoare cu aprindere prin
scânteie au un locaș pentru bujie, iar cele pentru motoare cu aprindere prin comprimare unul

NECLASIFICAT
8 din 36
 NECLASIFICAT

pentru injector. Chiulasa are de asemenea orificii pentru circuitul apei, orificii care coincid cu
orificiile de circulație ale apei din blocul motor pentru asigurarea răcirii. În partea inferioară
chiulasa este plană pentru etanșarea perfectă la blocul motor prin intermediul unei garnituri.
Montarea chiulasei pe blocul cilindrilor se face prin buloane sau prezoane care la rândul lor
sunt montate și strânse în ordine de la centru la exterior ca să asigure coplanaritatea cu
suprafața de contact a blocului cilindrilor.

Cilindrul motor este spațiul de lucru pentru desfășurarea ciclului motor,

unde pistonul (unul sau două ) se deplasesză în interiorul lui într-o mișcare rectilinie -
alternativă. Acest spațiu este practicat în blocul motor în momentul turnării blocului motor,
fiind inamovibil sau poate fi construit separat fiind un cilindru ca piesă demontabilă. Cilindrul
motor se obține prin turnare din fontă aliată fiind prelucrat în partea interioară foarte fin
(honuire), până la obținerea unei suprafețe interioare dorite.

Cilindrii amovibili au în exterior canale destinate etanșării spațiului de răcire cu lichid.

Cilindri se montează în bloc prin presare, având suprafețe de ghidare în acest scop. În cazul
motoarelor cu răcire cu aer, cămășiile cilindrilor au în exterior nervuri de întărire și aripioare
pentru mărirea suprafeței de răcire. Ele sunt montate între carter și chiulasă cu prezoane
sau șuruburi, care sunt fixate în împrejurul cilindrilor din carter la chiuloasă.

Cilindrii nedemontabili sunt de tip umed, iar cămășile de cilindri demontabile pot fi de
tip umed sau uscat. Numerotarea cilindrilor se face de la volant sau din partea opusă a
acesteia.

Cilindrii motorului sunt montate în blocul cilindrilori sau în carter perpendicular (90º)
pe direcția axei arborelui cotit. După poziția și unghiul între axele cilindrilori, motoarele se
clasifică în mai multe tipuri de motoare
Colectorul de admisie este componenta motorului care are rolul de a conduce aerul
sau amestecul de carburant de la supapele de admisie prin canalele din chiulasă, asigurând o
repartiție uniformă în cilindrimi omogenitate (pentru amestecul de carburant).Pentru
preîncălzire, colectorul are o porțiune de contact cu colectorul de evacuare, în formă de T,
formând pata caldă. El se prezintă ca rețea tubulară care permite admisia aerului pe cale
scurtă sau pe cale lungă fiind posibilă reglarea admisiei aerului în cilindrul motor în funcție de
turația motorului.
Colectorul de evacuare este componenta motorului care elimină gazele arse prin
destindere și răcire rapidă. Are o formă tubulară ramificată.La colectorul de evacuare sunt
racordate țeava și toba de eșapament. Colectorul de evacuare poate să fie montat pe aceeași

NECLASIFICAT
9 din 36
 NECLASIFICAT

parte a chiulasei împreună cu colectorul de admisie sau în partea opusă colectorului de

admisie.
Organele mobile ale mecanismului motor

Fig. 5 Organele mobile ale mecanismului motor Saviem 797-05

1-piston;2-segmenți;3-bolțul pistonului;4-biela;5-semicuzineți legături de bielă;6-arbore cotit;semicuzineți lagăr
palier;8-volant;9-amortizor oscilant;10-segment de ungere;14-bulon capac bielă;pinion distribuție;19-coroană
volant.

Pistonul asigură realizarea fazelor ciclului motor, prin mişcarea de translație

rectilinie-alternativă în cilindru; formează peretele interior ce închide camera de ardere,
suportă efortul dat de presiunea gazelor arse la destindere, care-i imprimă deplasarea lineară
pe care o transmite la biela şi de aici la arborele cotit; participă la evacuarea gazelor arse şi
asigură pelicula de ulei pe suprafața de lucru a cilindrului; are și rol de etanşare a camerei de
ardere, împreună cu segmenţii şi de evacuare a căldurii. La motoarele în doi timpi, are rol şi
de organ de distribuţie, prin deschiderea-închiderea fantelor din cilindru (în locul supapelor).
Se confecționează din aliaje de aluminiu cu siliciu pentru a corespunde
cerinţelor.Durabilitatea pistoanelor se poate mări prin tratamente termice, iar rezistenţa la
uzare prin protejarea suprafeţei exterioare (cositorire, grafitare, eloxare) cu un strat poros care
reţine uleiul.

NECLASIFICAT
10 din 36
 NECLASIFICAT

Forma pistonului este tronconică, cu diametrul mai mic în partea capului pentru că
dilatarea este mai mare datorită temperaturii mai ridicate, în timpul funcţionării motorului.
Temperaturile de lucru ale pistonului variază între 300 şi 500°C în partea superioară şi 150 si
250°C în partea inferioara. Dilatarea este mai mare in zona bosajelor, datorită aglomerării de
material, motiv pentru care prelucrarea se face cu degajări in dreptul umerilor, iar mantaua de
forma eliptică (cu diametrul mare perpendicular pe axa bolţului). Astfel, in timpul lucrului
pistonul va căpata o formă cilindrică, iar solicitările vor fi repartizate uniform.
Capul pistonului poate fi de diferite forme: plată, concavă sau convexa (MAS),
conxexă profilată (MAS în doi timpi), concavă profilată (mai rar plată) pentru MAC.
Motoarele cu aprindere prin compresie au, in general, camera de ardere plasată în capul
pistonului, având peretele mai gros pentru rezistenţa marită (D 797-05; D 2156 HMN). Forma
capului mai depinde şi de raportul de comprimare forma camerei de ardere, poziția supapelor
etc.
Unele pistoane (D 797-05 si I) 2156 HMN) au în canalul primului segment de
compresie încorporat, circular, un inel de oţel din turnare, deoarece materialul din dreptul
acestui canal îşi pierde mai uşor duritatea.
După prelucrare, pistoanele se sortează pe grupe dimensionale (inclusiv alezajul
bolţului) şi după greutate, neadmiţându-se la acelasi set diferenţe mai mari de 5 g între ele.
Ele poartă un marcaj pe cap, de care se ţine seama pentru orientare la montaj in cilindri.
Pistoanele se sortează impreună cu cilindrii motorului, pe grupe dimensionale cu
aceleaşi toleranţe, formând seturi complete de motor (incluisiv bolţurile şi segmenţii
respectivi).
La unele pistoane, alezajul pentru bolț este decalat spre stânga axei cilindrului în sens
opus celui de rotaţie a motorului pentru reducerea cuplului de basculare a pistonului şi
micşorarea bătăilor lui pe cilindrii (1 mm la Dacia1310; 1.7 mm la ARO).
Corpul pistonului este prevăzut cu 2-3 canale pentru segmenţii de compresie şi un
canal pentru segmentul de ungere, care are orificii pentru scurgerea uleiului raclat (răzuit) de
pe cilindri, în baia de ulei.
Deasupra primului canal al segmentului de compresie, unele pistoane au un prag de
foc sau un canal termic de preetanşare.
În general, pistoanele sunt interschimbabile, dar la OLTICIT se pot înlocui între ele
numai pe aceeaşi parte, fiind marcate dc litera G pentru stânga si D penru dreapta.
Segmenții sunt piese inelare care, datorită elasticităţii lor apasă asupra cilindrului,
asigurând etanşarea cu pistonul; se monteaza in canalele de piston si sunt: de compresie 1, cu

NECLASIFICAT
11 din 36
 NECLASIFICAT

rol de etanşare intre piston si cilindru, si ungere (raclori) 2 pentru răzuirea şi evacuarea
excesului de ulei de pe cilindru.
Pentru a impiedica pătrunderea uleiului in camera de ardere, segmenţii raclori sunt
prevăzuţi cu orificii care corespund cu cele din piston. De asemenea, segmentii transmit
căldura de la piston la cilindru. Ei se confectioneaza din fontă aliată, iar cei de ungere pot fi
din tablă de otel, in forma de U, cu fante tip U-Flex (OLTC1T - Citroen).
Segmenţii dc compresie in numar de doi pentru MAS si de trei pentru MAC se
monteaza in canalele din partea superioara a capului pistonului, iar cel de ungere (uneori doi),
sub cei de compresie, in canalul prevazut special cu orificiu pentru scurgerea uleiului raclat in
carterul inferior (baia de ulei).
La unele motoare pentru o bună etanşare, segmenţii de ungere şi prevăzuţi cu arcuri
expandoare 4, cu acţiune axială si radială.
De asemenea, pentru ca segmenții să poată fi montați în capetele pistonului pentru
etanşare cu cilindrul și pentru compensaţii termice, sunt prevăzuţi cu tăieturi numite fante.
Forma fantelor depinde de tipul motorului (dreaptă, inclinată sau in Z). În stare liberă, fantele
sunt de (0.1—0.14) D (unde D este diametrul segmentului), iar în timpul funcţionării fanta
devine (0.004-0.005) D.
Ca formă primul segment de foc este, de obicei, cu acţiunea dreptunghiulară sau
trapezoidală, al doilea cu secţiune tronconică, iar al treilea segment (MAC) este de tip cu
„nas", având o degajare in partea inferioara cu proprietăţi de răzuire a uleiului.
Ei lucreaza in condiţii de temperatura diferită (200. ..300°C pentru segmentul de foc şi
100...200°C pentru ceilalţi segmenţi).
În scopul măririi durităţii, segmentii de compresie (mai rar cei de ungere in special cei
de foc se cromează.
La montaj, segmentii se asează cu fantele decalate (cu un unghi ce depinde de numărul
lor: de obicei 120°), pentru a evita pierderile de compresie; se folosesc in acest scop un
dispozitiv special (cleşte pentru segmenţi), iar pistonul cusegmenţii se asamblează in cilindru
cu ajutorul unui colier special.
Bolţul pistonului face legătura articulată dintre pistonul şi biela 3. fund solicitat la
încovoiere si flambaj.
Bolţul are forma tubulară, cilindrica (uneori inegală) şi se confectionează din oţel
aliat sau oţel carbon; i se aplica tratament de cementare si călire superficiala cu CIF, iar pentru
obţinerea unei suprafeţe netede se rectifică. În acest fel, suprafaţa exterioară devine dură,
rezistenta la uzare, iar miezul moale şi tenace, rezistent la şocuri. Se admite conicitate şi

NECLASIFICAT
12 din 36
 NECLASIFICAT

ovalitate 0.003 mm. Are un regim termic de lucru indicat (80... 100°C) în conditii de ungere
dificile; ungerea se face prin stropire cu uleiul scăpat din lagarul bielei sau venit prin canalul 5
din corpul bielei (excepţie motoarele in doi timpi cu aprindere prin scânteie, la care ungerea
este asigurată de amestecul carburant ce contine şi ulei in anumite proporţii).
Biela asigură legătura cinematică între boltul pistonului si arborele cotit (prin fusul
maneton), transformând astfel mişcarea lineară a pistonului in mişcare de rotaţie a arborelui
cotit.
Montarea corectă a capacelor este asigurată de stantarea numarului de ordine a
cilindrului (pe cap de capac). La partea opusă, se ştanţează greutatea bielei in grame.
Unele biele sunt prevăzute cu canale in tija pentru conducerea uleiului ungere spre
bolt.
Biela se confectioneaza din oţel aliat sau oţel carbon prin matriţare la cald dupa care se
prelucrează mecanic şi i se aplica un tratament de călire şi revenire.
Strângerea şuruburilor de biela se face cu un moment de 60-70 N • m pentru
autoturisme si 110-120 N•m pentru autocamioane.
Jocurile de montaj radiale sunt: intre bucşa bielei si bolţ de 0.02-0.04 mm iar intre
fusul maneton si semicuzineţi de 0.03-0.09 mm.
Semicuzineţii au stratul de antifricţiune aplicat prin turnare sau placare baza de staniu
(compozitie sau metal alb), plumb, aluminiu, cupru cu plumb, bronz cu plumb.
Motoarele cu aprindere prin compresie, având presiunile specifice in lagăre mai mici,
folosesc cuzineţi bimetalici cu carcasele din oţel de grosime 3-5 mm, iar materialul de
antifricţiune din bronz cu plumb de grosime 0.5-1.5 mm.
Semicuzineţii (rulmenţii) montati in capul bielei formează lagarele de bielă
(manetoane).
Capul bielei, la motoarele in doi timpi, este nesecţionat, având lagărul de biela sub
formă de rulment.
Arborele cotit (arborele motor) primeşte mişcarea de la piste prin bielă, o transforma
in mişcare de rotaţie, pe care o transmite in extern pentru antrenarea diferitelor subansambluri
ale motorului şi la transmisia automobilului pentru autodeplasare. Este piesa cea mai
importantă şi mai scumpă motorului si are ca părti componente: capatul (fusul) anterior 7, cu
canal pentru pană 8, fusurile paliere 2, cu cuzineţii 10, fusurile manetoane 3, braţele
manetoane 4, pentru legătura dintre fusuri, masele de echilibrare 5, pentru echilibrarea
dinamică a arborelui cotit, capătul posterior 6 şi flanşa 7 de fixare a volantului (cu locaşul 9
pentru arborele primar al cutiei de viteze).

NECLASIFICAT
13 din 36
 NECLASIFICAT

Acesta preia eforturile axiale ale arborelui cotit la acţionarea pedalei de ambreiaj sau
la deplasarea automobilului în rampă.
Semicuzineţii se montează în lagărele din carter. Semicuzineţii inferiori sunt prevăzuţi
cu canale semicirculare pentru depozitarea uleiului de ungere şi coincid în acest scop cu
orificiile lor şi cele ale fusurilor paliere. Ele trebuie să fie coaxiale formând linia de arbore
(linia palier) , de a cărei realizare corectă depinde durata de funcţionare a mecanismului bielă-
manivelă.
2.3. Funcționarea mecanismului
M.A.I. in 4t, prezentat schematic in figura 6 functionează în modul următor: în
cilindru pătrunde aer prin canalul și orificiul supapei de admisie.
Pătrunderea fluidului proaspăt este cauzată de depresiunea produsă prin deplasarea
pistonului din PMI spre PME, efectuînd cursa de admisie, respectiv timpul unu al ciclului. La
motoarele supraalimentate, la această depresiune (pr < p0). Supapa de admisie trebuie deschisă
cu un anumit avans față de PMI și închisă cu o anumită întârziere față de PME, ceea ce duce
la o mai bună umplere a cilindrului cu fluid proaspăt.

Fig. 6
Amestecul de fluid proaspăt și gaze arse reziduale ( fluidul motor) este comprimat,
teoretic, în timp ce pistonul se deplasează de la PME spre PMI, efectuând cursa de
comprimare, respectiv timpul doi al ciclului funcțional. Procesul real de comprimare începe,
însă, după închiderea SA și se termină în momentul începerii arderii combustibilului. Injecția

NECLASIFICAT
14 din 36
 NECLASIFICAT

combustibilului începe către sfârșitul curseide comprimare, cu un anumit avans față de PMI.
În faza inițială , arderea produce o creștere rapidă a presiunii, urmată de faze în care presiunea
are o variație redusă.
Teoretic arderea combustibilului și destinderea gazelor se produc în timp ce pistonul
se deplasează de la PMI spre PME, efectuând cursa de ardere și destindere, respectiv timpul
trei. La începutul procesului, presiunea variază lent, după care urmează scăderea presiunii.

Fig. 7

2.4. Diagrama Reală de Functionare a Motorului cu Aprindere prin Scânteie în 4

Timpi
Se numeşte caracteristică a unui motor diagramă care reprezintă curbele de variaţie a
unor mărimi sau indici de performanţă ai motorului (puterea, momentul motor, consumul de
combustibil etc.) în funcţie de un parametru de regim (turaţia, sarcina) sau un parametru de
reglaj, considerat că variabilă independenţa. Caracterisiticile unui motor servesc la stabilirea

NECLASIFICAT
15 din 36
 NECLASIFICAT

posibilităţilor de utilizare a acestuia, precum şi la precizarea reglajelor optime. Caracteristicile

motoarelor se împart în mai multe clase şi anume:
• Caracteristicile de reglaj
• Caracteristicile de pierderi
• Caractersitica de sarcina
• Caracteristicile de turaţie
Caractersiticile motorului se determina numai pe cale experimentală, după metodici
standardizate. Mai jos este prezentată schemă instalaţiei pentru determinarea caracteristicilor
standard.
Caracteristică de consum orar de combustibil are că scop precizarea datelor necesare
dimensionării şi reglării sistemului de alimentare.
În cazul MAS-ului caracteristică se ridică în condiţiile unei turaţii şi sarcini
neschimbate. Cantitatea de amestec fiind invariabilă, debitul de combustibil se modifică prin
utilizarea unor jicloare de dimensiuni diferite, ceea ce creează oarecare dificultăţi de
încercare.

Fig. 9

NECLASIFICAT
16 din 36
 NECLASIFICAT

2.5. Lucrãri de mentenanță la mecanismul motor m.a.s.

Întreţinerea organelor fixe
Întreţinerea organelor fixe ale motorului cuprinde operaţii: de verificări, strângeri,
control şi verificarea stării tehnice a blocului motor, chiulasei, colectoarlor de admisie şi
evacuare etc.
Operaţiile de întreţinere şi periodicitatea acestora sunt:
- strângerea şuruburilor sau prezoanelor de fixare a suporţilor axului, culbutorilor la fiecare
50 000 km;
- strângerea chiulasei, la rece , la fiecare 50 000 km;
- şuruburile sau prezoanele chiulasei se strâng în ordinea indicată de fabricant, dar în general
se începe cu cele de la mijloc şi apoi în cruce, până la cele de pe extreme ;
- strângerea capacului culbutorilor, capacului tacheţilor la fiecare 30 000km;
- strângerea colectoarelor de admisie , de evacuare şi a tubulaturii aferente la fiecare 50 000
km;
- verificarea fixării motorului pe suporţii cadrului sau a caroseriei automobilului;
- verificarea etanşeităţii îmbinărilor chiulasei, capacului, băii de ulei etc.;
- controlul integrităţii constructive şi funcţionale ale componentelor organelor fixe.

2.5.1. Defecte în exploatarea organelor fixe

Arderea garniturii de chiulasă, datorită: prelucrarii incorecte a suprafetelor de etanşare

dintre blocul motor şi chiulasă, strângerii incorecte sau insuficiente a chiulasei (cea mai
frecventa), montarii necorespunzatoare a garniturii, detonaţiilor molorului etc.
Depistarea fenomenului se constată prin:
- scăderea nivelului apei din instalaţia de răcire, care va aparea în baia de
ulei, al carui nivel creste, insa emulsionat;
- prezenţa uleiului în bazinul superior al radiatorului, datorită impingerii lui
de pe cilindri în camaţa de răcire cu apa, de catre gaze:existenţa gazelor comprimale in
instalaţia de răcire (bule in bazinul superior al radiatorului sau in vasul de expansiune, la
acceleraţia motorului);
Remedicrea consta in demontarea chiulasei şi inlocuirea garniturii de chiulasa de către
şofer, sau in atelier, respectând regulile de montaj şi strângere.
Fisurarea sau spargerea chiulasei sau a bloculuii motor, fie in pereţii exteriori, fie in
zona supapelor, datorită: supraîncălzirii motorului ca urmare a funcţionării indelungale la

NECLASIFICAT
17 din 36
 NECLASIFICAT

turaţii si sarcini mari; reglajelor incorecte sau infundării parţiale a canalelor apei de racire;
turnării apei reci când motorul este supraincălzit din lipsa de apa la nivel in instalatia de răcire
sau pornirii motorului fără apă; îngheţării apei în instalaţie, când, pe timp rece, nu a fost
golită.
Depistarea fenomenului se constată prin:
- functionaica neregulată a motorului, când datorită fisurilor interioare dintre pereţii cilindrilor
sau din zona supapelor, se depune apa pe electrozii bujiilor si se produc intreruperi la
aprindere; se observă, totodată, scăderea nivelului lichidului de răcire, cresterea nivelului
uleiului (emulsionat, datorita apei) şi picaturi de ulei în apa din instalaţia de răcire;
- supraîncalzirea motorului (până la gripare), pierderi de apa in instalaţia de răcire, datorita
fisurilor exterioare ale pereţilor; se pot observa prelingeri de apă şi emanare de
vapori.Remedierea constă in repararea fisurilor prin diverse metode, in ateliere specializate.

2.5.2. Repararea Organelor Fixe

Repararea blocului motor. După demontare, blocul se curaţă şi se spală intr-un

solvent, canalele de ungere se desfundă (dupa scoaterea dopurilor) şi se suflă cu aer
comprimat, apoi se supune unui control pentru depistarea defectiunilor. Acestea pot fi:
Deformarea sau corodarea suprafeţei 7 de asamblare a blocului cu chiulasa.
Planeitatea se verifica cu o riglă de control (prin fanta de lumina) si introducerea unei lame
calibrate intre rigla si suprafaţa blocului; se admite abaterea maximă 0.1 mm pe toata
lungimea. Verificarea se poate face si cu ceasul comparator cu suport sau cu placa de control
(pata de vopsea sa fie de minimum 80% din suprafata), totodata, se verifica suprafeţele de
prelucrate daca nu au coroziuni, zgârieturi, bavuri, uzuri. Defecţiunile mici se inlătură prin
şlefuire cu o piatra abrazivă de granulatie foarte fina. Deformaţiile si coroziunile accentuate se
rectifică pe maşini de rectificat plan; se poate indeparta un strat de maximum 0.25 mm:
Fisuri, crăpături sau spargeri de diferite forme şi mărimi pe suprafeţele laterale 8.
Depistarea se face prin proba hidraulică pe stand special, la presiunea de 4 bari.
Repararea se poate realiza prin mai multe procedee cand fisurile nu
depaşesc lungimea de 15-20 cm:
- sudarea oxiacetilenică cu bare de fonta FC 20 cu diametrul de 8 mm,
după preîncălzirea blocului la 600°C, apoi răcirea lenta in cuptor;
- sudarea electrică (la rece) discontinuă, cu curent continuu de l=120- 130 A şi
tensiunea U= 20-25 V, cu electrozi monel sau bimetalici din cupru cu oţel şi inveliş de calcar;

NECLASIFICAT
18 din 36
 NECLASIFICAT

- acoperirea cu răşini epoxidice. Operatia constă în: curăţirea locului, limitarea

extinderii fisurii prin ştifturi filetate la capete, ieşirea fisurii, degradarea cu solvent, uscarea,
preincălzirea la 70...80 C, umplerea cu un material ternar format din răşina epoxidică
(dibutilfalat şi material de adaos), apoi uscarea timp de 4-6 h la 150°C şi prelucrarea de
finisare;
- etanşarea cu soluţii usor fuzibile (pentru fisuri mici). Soluţia, formata din articule
fine de metal si liant, se toarnă in instalaţia de racire, se porneşte motorul la turaţie mică, timp
in care se depun particulele; se opreşte motorul după ce nu mai supureaza pe la fisuri, timp de
o jumatate de oră: se pune din nou motorul in funcţiune, iar după cinci minute se inlocuieşte
soluţia cu apa de răcire;
- etanşarea fisurilor mici de suprafaţă prelucrate, cu soluţii melalice speciale sau cu
apa de sticlă;
- metalizarea cu zinc topit (pulverizat cu aer la 6 bari);
- ţeserea cu ştifturi filetate din cupru, pe toata lungimea fisurii:
- spărturile se pot suda oxiacetilenic sau electric; se pot repara si prin peticire. Peticul,
din tablă de oţel (OL 34) de grosime 2-4 mm, se aplică cu şuruburi filetate, sub el montându-
se o garnitură de pânza imbibată cu miniu de plumb.
Dupa reparare, se face din nou proba hidraulică, pe stand, la presiunea de 4 bari.
Uzura găurilor filetate pentru prezoane sau şuruburi se inlătura prin refiletare la cota
de reparaţie sau montarea de bucşe speciale (filetate la exterior, iar interiorul la cota normală).
Prezoanele rupte în bloc se extrag prin diverse metode: defiletare cu ajutorul unor
dornuri conice sau zimţate, extractoare, piuliţe sudate etc.
Locuşurile cuzineţilor pentru lagărele paliere 2 uzate sau deformate se remediază
prin alezare la treapta de reparaţie, pe maşina de alezat orizontală. Când uzurile sunt prea mari
locaşurile lagărelor se încarcă prin sudare electrică, se montează capace noi şi se alezează la
cota nominală.
Lagărele arborelui cu came 3 prin uzare , vor avea o conicitate şi ovalitate faţă de
fusurile arborelui. Remedierea constă în demontarea şi montarea altora corespunzătoare cotei
de reparaţie.
Locaşurile tacheţilor care se uzează se alezează la cota de reparaţie sau se presează
bucşe, iar alezarea se face la cota nominală. La cele amovibile procedeul este asemănător.
Repararea cilindrior (fig 4.15). Forma geometrică interioară a cilindrilor se modifică
fie datorită cauzelor termodinamice în timpul funcţionării motorului (conicitate 2 şi ovalitate

NECLASIFICAT
19 din 36
 NECLASIFICAT

3), fie unor agenţi chimici sau abraziunii impurităţilor. Uzura este accentuată în partea
superioară a cilindrului formând un prag 1.
Constatarea se poate face vizual şi prin măsurarea cu ceasul comparator pe cadran. Se
admite, în general, o conicitate şi ovalitate maximă de 0,150 mm. Remedierea constă în
alezarea şi hoinuirea cilindrilor. Cămăşile de cilindru se dezîncrustează în soluţii alcaline la
temperatura de 80 grade C , după ce , se curăţă, în prealabil, de calamină.
Blocul motor cu cilindrii nedemontabili se fixează direct sau pe masa maşinii de
alezat, iar cămăşile de cilindru cu ajutorul unor dispozitive. Maşina de alezat este verticală şi
poate lucra cu unul sau două cuţite.
Se prelucrează mai întâi , cel mai uzat , pentru a obţine treapta de reparaţie la care vor
fi alezaţi şi ceilalţi cilindrii se spală şi se supun controlului care impune: lipsa de pete sau
rizuri, conicitate şi ovalitate la limitele admise.
Se procedează apoi , la sortarea şi marcarea cămăşilor de cilindri, pe grupe de
comparaţie. Cămăşile de cilindru se montează în blocul motor , prin presare cu dispozitive
speciale, după ce s-au aşezat inelele de etanşare în canelele respective (se ung cu emulsie de
săpun sau ulei) şi s-au concentrat în locaşurile lor.
Blocurile motor cu cilindrii nedemontabili se pot cămăşui şi realeza la cota nominală.
Cilindrii sunt alezaţi la 2-3 sau chiar şase cote de reparaţie.
Repararea chiulasei . După demontare se face la curăţirea ei în alcaline la cald sau cu
produse dizolvante. Urmează modul vizual pentru depistarea defecţiunilor care pot fi:
ştirbituri, fisuri, ciupituri sau sufluri pe suprafeţele laterale 11, suprafeţele interioare ale
ghidajelor 9 şi locaşurile lor, uzura scaunelor de supape, deteriorarea orificiilor filetate 6. Cu
ajutorul riglei calibrate se determină deformarea suprafeţei de contact cu blocul motor, a
suprafeţelor de montaj a colectorului de admisie şi evacuare 7, 8 şi capacului culbutorilor;
deasemenea se află şi starea şi volumul camerei de ardere 1, prin umplere cu ulei, uzura
filetelor pentru locaşurile bujiilor, starea suprafeţei de contact a injectorului.

NECLASIFICAT
20 din 36
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL III
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE A MUNCII ȘI NORME P.S.I.

Mentenanța (instalațiilor, echipamentelor, utilajelor, locurilor de muncă) este esențială

pentru eliminarea pericolelor la locul de muncă și crearea unui mediu de muncă sigur. Aceasta
trebuie să se desfășoare în condiții de securitate, lucrătorilor din domeniul mentenanței și altor
persoane prezente la locul de muncă asigurandu-li-se protecția corespunzătoare.
Lucratorii din domeniul mentenanței sunt mult mai expuși decât alte categorii de
lucrători la o gamă largă de pericole –chimice,fizice,biologice și psihologice. Efectele asupra
stării de sănătate a acestora pot fi acute sau cronice și pot include boli profesionale, vătămari
grave sau deces.
Riscul producerii de accidente de muncă parcursul activităților de mentenanță este
ridicat. Multe dintre accidentele de muncă sunt cauzate de activități de mentenanță a
echipamentelor de muncă și instalațiilor. Accidentele tipice asociate mentenanței includ căderi
de la înălțime,striviri de către utilajele aflate în mișcare și accidentele în care sunt implicate
obiecte în cădere.
Printre de sănătate cauzate de acctivitățile de mentenanță,cele mai frecvente sunt
afecțiunile musculo-scheletale deoarece activitatea se desfășoară, de regulă, intr-un loc foarte
strâmt sau în condiții de frig sau umezeală excesive și afecțiunile respiratorii,prin inhalarea de
pulberi și vapori. În cazul lucrărilor in domeniul întreținerii cladirilor se poate constata o
predispoziție spre imbolnavire și/sau o rată ridicată a mortalității asociată expunerii la
azbest.Dermatitele pot fi cauzate de expunerea la substanțe periculoase.
Protecția muncii constituie un ansamblu de activitați instituționale având ca scop
asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții,
integrității corporale și sănatății salariaților și a altor persoane participante la procesul de
muncă.
Activitatea de protecție a muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru
îmbunătățirea condițiilor de muncă și pentru reducerea efortului fizic, precum și măsuri
adecvate pentru munca femeilor și a tinerilor.
Normele generale de protecția muncii cuprind reguli și măsuri aplicabile în întreaga
economie națională.
Persoanele juridice și fizice sunt obligate să elaboreze instrucțiuni proprii de aplicare a
normelor de protecție a muncii, în funcție de particularitățile proceselor de muncă.

NECLASIFICAT
21 din 36
 NECLASIFICAT

Contractele colective de muncă se incheie la nivelul unitaților, grupurilor de unități,

ramurilor de activități, precum și la nivel național vor cuprinde, obligatoriu, cauze referitoare
la protecția muncii, în conformitate cu prevederile prezentei legi, a căror aplicare să asigure
prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
3.1.Reguli de bază pentru securitatea și sănătatea în muncă la executarea operațiilor
de mentenanță:
a) Planificarea
b) Asigurarea securității zonei de lucru
c) Utilizarerea echipamentelor corespunzătoare
d) Desfășurarea activității conform planificării
e) Verificarea finală
a) Planificarea
Mentenanța trebuie să înceapă cu o planificare adecvată. Aspectele care trebuie luate în
considerare în stadiul de planificare sunt:
o Obiectul operațiunii (sfera de aplicare a sarcinii de muncă) –
colectarea de informații, ce trebuie făcut și felul în care vor fi afectați ceilalți lucrători și
celelorlalte activități de la locul de muncă;
o Evaluarea riscurilor – trebuie identificate potențialele pericole și
trebuie elaborate măsuri în vederea eliminării sau reducerii la minimum a riscurilor asociate;
o Elementele necesare desfășurării activităților – persoanele implicate,
rolurile și responsabilitățile fiecăruia, echipamentele pe care le vor utiliza, echipamentele
individuale de protecție necesare;
o Deciderea măsurilor necesare pentru controlul riscurilor;
o Definirea sistemelor sigure de muncă (permise de muncă, sisteme de
blocare);
o Intervalul de timp și resursele pe care le implică activitatea;
o Comunicare între personalul de mentenanță și de producție și toate
celelalte părți interesate;
o Competență și formare profesională adecvată;
Angajatorii trebuie:
 să realizeze o evaluare a riscurilor în ceea ce privește activitățile de mentenanță propuse;
 să se asigure ca lucrătorii dețin competențele necesare îndeplinirii sarcinilor necesare,
sunt informați cu privire la procedurile de lucru în condiții de securitate și știu cum trebuie
procedat în cazul în care domeniul lor de competență este depășit într-o anumită situație;

NECLASIFICAT
22 din 36
 NECLASIFICAT

 să analizeze cu atenție „scara ierarhică” a celor implicați în îndeplinirea unei lucrări de

mentenanță și toate procedurile care vor fi utilizate pe durata activității, inclusiv proceduri
de raportare în cazul în care apare o probemă, mai ales când mentenanța este asigurată de
subcontractanți.
Consultarea și informarea în permanență a lucrărilor sunt vitale pe tot parcursul etapei
de planificare. Lucrătorii care desfășoară o lucrare de mentenanță nu trebuie sa fie doar
informații asupra rezultatelor evaluarii inițiale a riscurilor, ci și implicați în efectuarea
acesteia. Datorită bunei cunoașteri a locului de muncă, aceștia sunt, de multe ori, cei mai
indicați să identifice pericolele și cele mai eficiente metode de eliminare a acestora.
Participarea lucrărilor la procesul de planificare îmbunătățește nu doar securitatea activității
de mentenanță, ci și calitatea acesteia.
Formarea lucrătorilor din domeniul mentenanței implicați într-o sarcină (precum și a
celor care lucrează în jurul acestora) reprezintă un aspect foarte important al etapei de
planificare. Competența persoanelor care desfășoară activități de ăntreținere, inclusiv inspecții
și verificări, este vitală pentru asigurarea securității și, deși majoritatea lucrătorilor sunt
implicați în anumite aspecte ale activității de mentenanță, se pot produce accidente în cazul în
care lucrătorii încearcă să îndeplinească sarcini atunci când nu dețin competența sau
experiența necesară.
b) Asigurarea securității zonei de lucru
Asigurarea securității – cuprinde obținerea autorizațiilor corespunzătoare pentru
desfășurarea activității și securizarea zonei de lucru pentru asigurarea securității lucrărilor
care efectuează operații de mentenanță.
Trebuie asigurată securitatea zonei de lucru prin prevenirea accesului neautorizat –
utilizarea de bariere și indicatoare.
De asemenea, zona trebuie menținută curată și sigură, trebuie întreruptă alimentarea cu
energie electrică, imobilizate piesele mobile ale utilajelor, instalată o ventilație temporară și
stabilite căile de acces sigure pentru lucrători în vederea întaririi și ieșirii din zona de lucru. Pe
echipamente și utilaje trebuie aplicate plăcuțe de avertizare indicînd data și ora blocării,
precum și numele persoanei autorizate să înlăture dispozitivul de blocare – astfel, securitatea
lucrătorului care efectuează lucrări de mentenanță asupra utilajului nu va fi periclitată de
pornirea accidentală a acestuia de către un alt lucrător.
Dacă este posibil, trebuie amenajate grilajele de protecție pentru a permite efectuarea
unor lucrări minore de mentenanță a utilajelor fără de a îndepărta dispozitivele de protecție.
Dacă grilajul de protecție trebuie indepărtat sau dezactivat, atunci trebuie respectate

NECLASIFICAT
23 din 36
 NECLASIFICAT

procedurile de restricționare a accesului. Operatorii și lucrătorii de mentenanță trebuie intruiți

cu privire la modul și condițiile în care pot fi îndepărtate dispozitivele de protecție.
b) Utilizarea echipamentelor corespunzătoare
Lucrătorii implicați în efectuarea lucrărilor de mentenanță trebuie să dispună de
uneltele și echipamentele corespunzătoare, care pot fi diferite de cele pe care le utilizează în
mod normal.Având în vedere că pot lucra în zone nu ar trebui să lucrez oameni și că pot fi
expuși diferitelor pericole, aceștia trebuie să poarte, de asemenea, echipamentele individuale
de protecție corespunzătoare.
Angajatorii trebuie să se asigure că:
 Echipamentele și uneltele care vor fi utilizate:
o sunt adecvate pentru lucrare și sunt disponibile (împreună cu instrucțiuni de
utilizare a acestora, dacă este necesar);
o se află în bună stare de funcționare;
o sunt adecvate pentru mediul de lucru (nu trebuie utilizate unelte care produc
scântei în medii inflamabile);
o un design ergonomic.
 Echipamentele individuale de protecție trebuie;
o să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără a contribui la sporirea gradului
de risc;
o să corespundă condițiilor existente de la locul de muncă;
o să țină cont de cerințele ergonomice și starea de sănătate a lucrătorului;
o să se potrivească în mod corect utilizatorului în urma oricaror ajustări
necesare.
d) Desfășurarea activității conform planificării
Procedurile de muncă sigure trebuie comunicate, întelese de lucrători și supraveghetori
și corect aplicate. Activitatea trebuie monitorizată astfel încât să se respecte sistemele sigure
de muncă și regulile de amplasament. Menteanța este adesea efectuată sub presiune, atunci
cand o defecțiune opreste procesul de producție.
Trebuie respectate proceduri sigure , chiar și atunci când există presiunea timpului –
soluțiile de compromis ar putea fi foarte costisitoare dacă ar conduce la accidente, vătămari
sau daune materiale.
c) Verificarea finală
Procesul de mentenanță trebuie să se incheie cu verificări pentru a garanta că lucrarea
a fost finalizată, că echipamentul supus lucrărilor de mentenanță se află într-o stare de

NECLASIFICAT
24 din 36
 NECLASIFICAT

siguranță și că toate materialele reziduale care au fost generate în timpul procesului de

mentenanță au fost eliminate. După ce totul este verificat și declarat a fi în siguranță, lucrarea
poate fi considerată finalizată și pot fi înștiințați supraveghetorii și alți lucrători.26

3.2. Organizarea locului de muncă:

- întreținerea și repararea autovehiculelor se va face în hale și încăperi amenajate,dotate cu
utilaje, instalații și dispozitive adecvate;
- executarea unor lucrări de demontare,întreținere sau reparare a autovehiculelor este admisă
și în spații amenajate în afara halelor și atelierelor de întreținere denumite „platforme
tehnologice”. Aceste platforme vor fi delimitate, marcate și amenajate corespunzător, iar
atunci când este necesar vor fi împrejmuite.
- căile de acces din hale, ateliere și de pe platformele tehnologice vor fi întreținute în stare
buna și vor fi prevăzute cu marcaje și indicatoare de circulație standardizate;
- încalzirea halelor și încăperile de lucru va fi asigurată în perioada anotimpului rece în
funcție de temperatura exterioara și limitele stabilite de „Normele generale de protecșia
muncii”;
- în halele de întreținere și reparare a autovehiculelor, canalele de revizie vor fi întreținute în
stare curată, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor și a combustibililor;
- nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor decât daca există
instalații de exhaustare, în stare de funcționare;
- instalațiile de ventilație generală și locală din halele și încăperile destinate lucrărilor de
întreținere și reparare a autovehiculelor vor fi în bună stare, urmarindu-se în permanență
funcționarea lor la parametrii proiectați;
- persoanele fizice sau juridice vor asigura afișarea instrucțiunilor tehnice și de exploatare
privind instalațiile de ventilație, precizând programul de funcționare al acestora precum și
obligațiile referitoare la reviziile tehnice și verificările periodice;
- utilajele din hală și ateliere vor fi bine fixate, legate la pământ, dotate cu dispozitivele de
protecție în stare bună;
- la demontarea, montarea și transportul substanțelor grele se vor folosi mijloace mecanice de
ridicare și manipulare. Prinderea substanțelor la mijloacele de ridicat se va face cu dispozitive
speciale, omologate, care să asigure prinderea corectă și echilibrată a subansamblelor;
- dispozitivele de suspendare a autovehiculelor trebuie sa aibă stabilite și rezistență
corespunzătoare;
- în halele de reparații în care se execută și lucrări de sudură la autovehicule, se va stabili
locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudură oxiacetilenică, a

NECLASIFICAT
25 din 36
 NECLASIFICAT

transformatoarelor de sudură electrică, precum și a paravanelor de protecție folosite în timpul

sudurii electrice;
- petele de ulei și combustibil de pe pardoselele halelor vor fi acoperite cu nisip, după care vor
fi luate măsuri de curățare și evacuare a materialului rezultat în locuri care nu prezintă pericol
de incendiu;
- cârpele, câlții și alte materiale textile folosite la curățarea și ștergerea pieselor sau a mâinilor
vor fi depuse în cutii metalice cu capac și evacuate în locuri stabilite în acest scop pentru a fi
arse sau îngropate;
- lucrătorii trebuie sa poarte echipament de lucru și echipamentul de lucru corespunzător
lucrărilor pe care le execută cu instalațiile și utilajele din dotare;
- sculele vor fi așezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunzătoare și la
înalțimi accesibile. După terminarea lucrului sculele vor fi curățate și închise în dulapuri.
Ascuțirea sculelor de tăiat se va face de către un lucrător instruit special în acest scop;
- este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei în
vederea măririi cuplului;
- autovehiculele aflate pe poziții de lucru din hale vor fi asigurate împotriva deplasărilor
necomandante cu pene sau cale special confecționate ăn cazul în care nu se execută lucrări la
motor sau la transmisie, autovehiculele vor fi asigurate și cu mijloace proprii (frână de ajutor
și cuplarea într-o treaptă de viteză).1

3.3 Repararea autovehiculelor:

- autovehiculele trebuie să fie introduse în hală cu motorul în funcțiune,având în rezervor o
cnatitate de carburant de cel mult 10 % din capacitatea acestuia, necesară deplasării autonome
de la un punct de lucru la altul;
- canalul de revizie trebuie menținut în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, uleiurilor și
carburanților. Introducerea autovehiculelor se va face cu maxim 5 km/h, dirijate din față de
către conducătorul locului de muncă;

1
Legea securității și sănatății în muncă (modificată și completată prin Legea nr. 51/2012-M.O . nr.
182/21.03.2012), p. 47-48

- standul unde se face verificarea bunei funcționări a sistemului de rulare și a motorului

trebuie să aibă montat grilajul de protecție;

NECLASIFICAT
26 din 36
 NECLASIFICAT

- la diagnosticarea motorului în timpul funcționării se va avea în vedere să se evite așezarea

lucrătorului în dreptul paletelor ventilatorului și să se asigure evacuarea gazelor arse
folosindu-se în acest scop tubulatura de evacuare și sistemul de ventilație;
- demotarea păarților componente ale instalației electrice se va face numai după decuplarea
bateriei;
- demontarea subansambelor de sub cadru sau caroserie se va executa numai cu autovehiculul
așezat pe capre metalice prevazute in partea superioara cu pene de lemn astfel încât să asigure
stabiitatea autovehiculului;
- se interzice desfundarea conductelor de benzină sau motorină prinsuflarea cu gura;
- spălarea și degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenți în cuve speciale,
amplasate în locuri corespunzătoare;
- pentru lucrările absolute necesare sub autovehicul, când înălțmea nu permite o poziție de
lucru în picioare, lucrătorii vor folosi paturi rulante adiacente;
- se interzice încercarea frânelor cu autovehiculul în mers, în hale și ateliere. Proba frânelor
se va face numai la standul de încercat sau în alte locuri special amenajate;
- se interzice scoaterea din hală a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al
sistemelor de siguranță rutieră (direcție, frână, semnalizare luminoasă);
- la montarea și demontarea arcurilor se vor folosi clești sau scule speciale;
- se interzice folosirea aparatelor de sudură la locurile de montare a autovehiculelor atât timp
cât acestea sunt în lucru;
- înainte de pornirea motorului, pentru verificarea finală, țeava de etașament a
autovehiculului va fi conectata la instalația de evacuare a gazelor de eșapament;
- în locurile pentru umflarea pneurilor trebuie să se afișeze la loc vizibil tabelul cu presiunile
admise pe tipuri de automobile, precum și instrucțiunile specifice de protecția muncii;
- iluminatul natural și artificial se va realiza astfel încât să se asigure o bună vizibilitate la
locul de muncă;
- corpurile de iluminat trebuie să fie curățate periodic. De asemenea se vor face masurători
periodice asupra iluminării, precum și verificarea instalațiilor de iluminat.2

2
C. Manea,M. Sratulat, Fiabilitatea și diagnosticarea automobilelor,București 1988, p.254-255.

3.4. Protecția împotriva incendiilor și exploziilor

NECLASIFICAT
27 din 36
 NECLASIFICAT

Cauzele incendiilor pot fi foarte diferite. Discurile industriale combustibile, cârpe

îmbibate cu ulei, bumbacul de șters, hârtia și alte materiale se pot aprinde ușor de la scântei
când cel care folosește focul nu este atent.
Principalele măsuri de prevenire a incendiilor constă în:
- în incăperile cu pericol de incendii și explozii sunt interzise: fumul, intrarea cu foc deschis,
cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a două scule feroase și
folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice;
- este interzis accesul în ateliere cu pericol de explozie a tuturor persoanelor străine;
- este interzis fumatul în halele de întreținere și reparații. În acest scop se vor amenaja locuri
speciale pentru fumat;
- este interzisă păstrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid, cu
uleiuri, a vaselor cu acizi, vopsele, diluanți,etc. În interiorul halelor sau atelierelor cu excepția
locurilor anume prevăzute prin proiectul de construcție.
După terminarea lucrului trebuie să se facă ordine perfectă la toate locurile de
muncă.Materialele de șters, cârpele, bumbacul imbibat cu ulei trebuie așezate în lăzi speciale.
Vasele cu lichide ușor inflamabile, precum şi buteliile cu gaze trebuie duse la locuri de
depozitare pennanent. Trebuie deconectate toate aparatele electrice şi toate corpurile de
iluminat cu excepţia lămpilor de veghe.
Cel mai simplu utilaj şi inventar împotriva incendiilor care trebuie să existe în
inneprinderi în robinetul de incendiu, pompe, extinctoare, lăzi cu nisip şi lopeţi, saci cu
nisip.Utilajul și inventarul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie întodeauna în bună stare
și gata pentru utilizare. Robinetele de incendiu se montează pe ramificații de la conducta de
apă și sunt pevăzute cu racorduri speciale pentru furtunurile de incendiu.
Extintoarele se folosesc pentru stingerea micilor focare de incendiu. Ele intră repede
în funcționare când spumă sau prafuri extinctoare. Extinctoarele cu spumă sunt eficace în
special la stingerea țițeiului, petrolului lampant, benzinelor. Extinctoarele cu praf se folosesc
exclusiv pentru stingerea focucului la instalațiile electrice.
Instalațiile tehnologice, secțiile și spațiile de producție se clasifică în funcție de
pericolul de incendiu al procesului tehnologic și a proprietăților materialelor utilizate sau
prelucrate, în 5 clase: A, B, C, D și E în ordinea scăderii pericolului de incendiu.29

CAPITOLUL IV

NECLASIFICAT
28 din 36
 NECLASIFICAT

STRATEGII DIDACTICE

4. 1. Sistemul metodelor didactice în inväţämântul militar

4.1.1. Definirea şi funcţiile metodelor de învăţământ.

În procesul de învăţământ, profesorul ca şi elevii acţionează prin intermediul unor
metode de predare "învăţare. Calitatea muncii lor este în funcţie de aceste metode; ele
constituie o sursă însemnată de creștere a eficacității şi eficienţei învăţământului.
Nu există act de predare şi învăţare care să. nu include, cu necesitate, în structura lui.
un anumit fel de a proceda, o anumită tehnică de execuţie, de realizare a acţiunii respective.
În semnificaţie originară, cuvântul METODĂ provine din grecescul "methodos" (odos
= cale, drum şi metha = spre, către), ceea ce înseamnă un mod de urmărire, de căutare, de
cercetare şi aflare a adevărului.
METODA se defineşte drept o cale de urmat în vederea atingerii unor obiective
instructiv- educative dinainte stabilite, ca cele de transmitere şi însuşire a unor cunoştinţe, de
formare a unor priceperi şi deprinderi etc. Sau mai nou, metoda desemnează o cale pe care
cadrul didactic o urmează pentru a ajuta elevii să găsească ei înşişi o cale proprie de parcurs în
vederea aflării (redescoperirii) unor noi adevăruri, consemnate în noi cunoştinţe, în forme
comportamentale etc. Pe scurt, metoda este o cale eficientă de organizare dinjare a învăţării,
un mod comun de a proceda al profesorului cu elevii săi.
După cum acţiunea de predare sau cea de învăţare încorporează mai multe operaţii
(mentale şi fizice), ordonate într-o anumită logică, în mod corespunzător metoda include în
structura ei o suită echivalentă de PROCEDBE.Fiecărei operații îi corespunde un procedeu.
PROCEDEUL DIDACTIC reprezintă o tehnică mai limitată de acțiune; el reprezintă
un simplu detaliu, o particularizare sau o componentă a metodei.
De aceea, metodele pot fi definite ca un ansamblu organizat de procedee. A descrie o
metodă înseamnă, până la urmă, a prezenta această serie de procedee integrate într-un flux
unic de acțiune. În consecință, valoarea și eficiența unei metode rezidă în calitatea și eficiența
acestor procedee pe care ea le înmănuchează.
Există numeroase PROCEDEE DIDACTICE a căror utilizare sporesc eficiența actului
didactic. De exemplu, pentru reactualizarea cunoștințelor anterioare : reamintirea de către
profesor a cunoștințelor însușite anterior care vor servi drept suport pentru noul
conținut;formularea de întrebări, ascultarea răspunsurilor date de elevi, urmate de concluzii
trase de conducătorul ședinței; rezolvarea de exerciții, probleme care să necesite utilizarea

NECLASIFICAT
29 din 36
 NECLASIFICAT

cunoştinţelor anterioare; numirea câtorva elevi pentru a executa acţiunile deja învăţate ş.a.
Sunt cunoscute procedee de comunicare a obiectivelor, procedee de sensibilizare a elevilor
pentru receptarea optimă a noului conţinut de învăţat, procedee de trezire şi menţinere în stare
de încordare optimă a atenţiei ş.a. În activitatea de predare-învăţare profesorul poate recurge
la PROCEDEE-ŞOC: cum ar fi: prezentarea unor date izbitoare; utilizarea de imagini sau
expresii neobişnuite, dar corecte, sobre, pertinente; exemplificarea cu evenimente, întâmplări
uluitoare, neasteptate, care contrazic bunul simţ connm: tvferirea unor idei, teorii, ţiuncte de
vedere ştiinţifice-fantastice; recurgerea la paradoxun şi analogii, la experienţe dev-rasebite, la
opiniile opuse ş.a.
În cadrul unei metode, procedeele pot varia ca număr şi poziţie, şi pot schimba locul,
fără să afecteze atingerea scopului urmărit. Varietatea procedeelor face metoda mai atractivă,
mai interesantă şi mai eficace. Între metodă şi procedee relaţiile sunt dinamice; metoda posete
deveni ea însăşi un procedeu în cadrul altei metode; tot aşa un procedeu poate fi ridicat la rang
de metodă la un moment dat. De exemplu, demonstrarea unui fenomen, prezentarea unei
planse, a unui tablou etc. pot constitui un simplu procedeu in cadrul metodelor povestirii,
explicaţiei, descrierii sau conversaţiei euristice. Dar şi invers, explicaţia poate deveni un
procedeu în cazul demonstraţiei unui fenomen etc.
La şedinţele practice se foloseşte ca metodă de bază EXERSAREA, dar pe timpul
repetării acţiunilor comandantul de pluton EXPLICĂ în ce constau greşelile de execuţie, dacă
este necesar, repetă DEMONSTRAREA părţilor ce se dovedesc mai greu de înţeles.

4.1.2.. Functiile metodelor

Metodele "indeplinesc câteva funcţii, unele cu caracter general, comun, altele cu
caracter pmticttlar. Dintre funcţiile cu caracter general pot fi amintite:
 Funcţia cognitivă - de organizare şi dirijare a cunoaşterii (învăţării), de
elaborare a unor noi cunoștințe;
 Funcţia instrumentală (operațională) – de intermediar între elev și
materia de studiat, între obiective de îndeplinit și rezultate;
 Funcția normativă – de a arăta cum anume să se procedeze, „cum să se
predea”, „cum să se învețe”, încât să se obțină cele mai bune rezultate în condițiile date.
Prin intermediul metodei, cadrul didactic stăpânește acțiunea instructivă, o dirijează, o
corectează, o reglează continuu;

NECLASIFICAT
30 din 36
 NECLASIFICAT

 Funcția motivațională – de stimulare a curiozității, de trezire a interesului

și dorinței elevilor/studenților de a cunoaște și a acționa, de organizare a forțelor lor
intelectuale;
 Funcția normativ-educativă – de exersare și dezvoltare a proceselor
psihice și motorii, concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor; de
influențare și modelare a atitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor, calităților
morale, etc.
În afară de acestea, fiecare metodă deține de obicei o funcție specifică prin care se
impune față de alte metode care îi conferă o anumită identitate. De exemplu exercițiul este
exercițiu și nu altceva, tocmai prin funcția lui aparte, formarea de noi structuri operatorii, de
noi priceperi și deprinderi, prin repetarea unor acțiuni sau operații.
Definitoriu pentru metodele activ-participative este capacitatea acestora de stimulare a
participării active şi depline, fizice şi psihice, individuale şi colective a elevilor/studenţilor
în procesul învăţării.

4.1.3. Clasificarea metodelor de învăţământ.

Se pot adopta criterii diferite de clasificare a metodelor.Analizate în funcție de

IZVORUL PRINCIPAL AL CUNOAȘTERII SAU ÎNVĂȚĂRII ȘCOLARE, care
poate fi:
 Experiența social-istorică sau moștenirea culturală (condensată în valorile științei,
tehnicii, literaturii, artei etc.);
 Experiența individuală dedusă din contactul nemijlocit (sau mijlocit) cu lumea
obiectelor și fenomenelor realității;
 Experiența dobândită prin acțiune (practică) de intervenție activă, transformare a
realității, putem ordona metodele de predare-învățare în felul următor (2,P.95-99).

4.2 Mijloace de învățământ

4.2.1. Conceptul de mijloc de învățământ.

Termenul de MIJLOC DE ÎNVĂŢĂMÂNT este un concept nou care desemnează
totalitatea resurselor materiale concepute și realizate în mod explicit pentru a servi
profesorului în activitatea de predare şi elevilor în activitatea de învăţare.
Folosirea mijloacelor de învăţământ se bazează pe unele PRINCIPII a caror aplicare
este necesară:

NECLASIFICAT
31 din 36
 NECLASIFICAT

o Orice comentariu oral, mai ales a unui subiect complicat sau nou, trebuie însoţit, dacă
este posibil, cu elemente audio-vizuale, pentru a fi reținute sau pentru a suscita discuții;
o Ilustrarea audio-vizuală a punctelor importante trebuie să fie repartizate echitabil, în
așa fel încât să incite elevii, să dea viață unui subiect mai puțin atrăgător, să încurajeze
discuția sau să dea mai multă greutate unei explicații;
o O prezentare cu ajutorul mijloacelor de învățământ a cunoștințelor de învățământ
permite o asimilare mai rapidă și o activitate mai intensă. Astfel,profesorul poate deseori să
abordeze, pe moment rolul sau pur pedagogic și să se integreze în grup pentru a discuta
documente prezentate,conținutu unui film, a unei simulari, etc. Adoptând atitudinea unui
observator discret, aparent pasiv, profesorul poate, dacă a ales cu grijă mijloacele de
învaăţămănt, să creeze o situaţie în care grupul "se autoinstruieşte", să dezvolte la membrii
săi spiritul critic, care îi va permite să obţină învăţăminte pentru situaţii reale de viață;
o Exerciţiile bazate pe jocurile didactice, pe simulăi (eventual, prin utilizarea unui
calculator electronic) sunt eficiente; o problemă devine tangibilă, elevii acţionează ei însuşi,
sunt antrenaţi să participe, să facă apel la propria lor experienţă, să facă sinteze cu achiziţii
pe care le dețin și să extragă din activitatea lor învățăminte pe care le vor explica în practica
funcției;
o Folosirea mijloacelor de învăţământ permite cadrelor didactice lărgirea câmpului de
cunoştinţe al elevilor, prin abordarea interdisciplinară a problematicii predate, cu efecte
formative asupra grupului de elevi.

4.2.2. . Clasificarea mijloacelor de învăţământ

Unitățile școlare ale armate beneficiază de o gamă largă de resurse materiale adecvate
nevoilor concrete ale fiecărui tip de instituție de învățământ și discipline militare generale și
de specialitate. Diversificarea mijloacelor de învățământ a fost determinată, în primul rând,
de trecerea de la concepția învățătorului tradițional bazat pe verbalism, pe solicitarea
excesivă a memoriei, pe formalism și simplism în organizarea procesului de predare-
învățare la una modernă, întemeiată pe ideea împlinirii unui caracter activ, formativ întregii
activități didactice
Clasificarea mijloacelor de învățământ în raport cu rolul dominant pe care îl au într-o
acttivitate didactică permite identificarea rolului și locului fiecărui element al resurselor
materiale de care dispunem în proiectarea didactică a activităților instructiv-educative.

NECLASIFICAT
32 din 36
 NECLASIFICAT

4.2.2.1. Mijloace de învățământ pentru comunicare (transmitere) de informații și

demonstrație (ilustrare)
Din această categorie de mijloace de învățământ fac parte: filmele didactice,
documentar-artistice, înregistrările video, diapozitivele, diafilmele, foliile prentru
retroproiector, fotografiile alb-negru sau color, hărțile, planșele, montajul audio-vizual,
emisiunile Radio-Tv, culegerile de lecții, livretele bibliografice, manualele, instrucțiunile,
regulamentele,etc. Aceste mijloae transmit informați, dezvăluie elevilor/studenților și
cursanților anumite trăsături caracteristice, însușiri ale unor mijloace de lupta din dotare,
conținuturi ale unor teme de pregătire militară generală sau de specialitate.
4.2.2.2. Mijloace de învățământ pentru investigație, exersare și formare a
deprinderilor profesionale.
Cercetarea ponderii activităţilor aplicative la disciplinele de pregatire militară generală
şi de specialitate din unităţile şcolare ale armatei, ca şi a instruirii practice, a condus la
diversificarea şi folosirea crescândă a mijloacelor care stimulează unele procese de
investigaţie, asigură efectuarea experimentelor, învăţarea prin descoperire, exerciţiul necesar
formării priceperilor şi deprinderilor, desfăşurării unor activităţi de pregatire tactică, de front,
în vederea tragerilor, topogafie etc. În această categorie de mijloace includem materialele
necesare exerciţiilor tactice, instrucţiei tragerii, pregătirii marinăreşti, simulatoare
(trenajoare), modele, machete, complete de protecţie N.B.C., truse de scule, aparate de măsură
şi control, trusa comandantului, dispozitive, armament de infanterie, artilerie, tancuri şi
transportoare blindate secţionate instalaţiile din tancodromun, aerodromuri, autodrornuri,
poligoane, de pe navele marinei militare, aparatele pentru educație fizică, etc.
4.2.2.3. Mijloace de învățământ pentru raționalizarea timpului în orele de curs
În acest scop s-au conceput și realizat unele dispozitive, șabloane și mașini care
contribuie la raționalizarea eforturilor elevilor,studenților și cursanților, a cadrelor didactice în
procesul de învățământ. Din această categorie de mijloace menționăm: ștampilele didactice,
hărțile de contur, mașinile de xeroxat, calculatoarele ș.a.
4.2.4. Mijloacele de învățământ pentru evaluarea rezultatelor școlare
Pentru evaluarea rezultatelor învățarii sunt folosite chestionarele docimologice,
materialele de teste, aparatura de testare, dispozitivele de verificare a deprinderior și mașinile
de examinare, instalațiile pentru verificarea cunoștințtelor, precum și calculatorul tip personal.

NECLASIFICAT
33 din 36
 NECLASIFICAT

CONCLUZII

Reținem că Mecanismul motor (numit şi mecanismul biela-manivela sau mecanismul

manivelă-piston), transformă mişcarea de translație a pistonului, obtinută prin arderea
amestecului carburant, in miscare de rotaţie continuă a arborelui cotit.
Termenul de motor cu aprindere prin scânteie se referă de obicei la motoarele cu ardere
internă, în special motoarele pe benzină. La motorul cu aprindere prin scânteie inițierea
procesului de ardere a amestecului aer-combustibil se face în interiorul camerei de ardere cu o
scânteie de la o bujie. Termenul contrastează cu motoarele diesel cu aprindere prin compresie,
unde căldura generată de compresie este suficientă pentru a iniția procesul de ardere.
În timpul functionãrii motoarelor la anumite regimuri se produc deformatii, de accea
calculul de rezistentã al pieselor trebuie sã le aibã în vedere, fie la piesa luatã în calcul, fie la
piesa conjugatã. Luarea în considerare a caracterului dinamic al fortelor prezintã dificultãti
suplimentare, calculul pieselor motorului realizându-se la sarcini statice si cu considerarea
deformatiilor numai în domeniul elastic.

NECLASIFICAT
34 din 36
 NECLASIFICAT

Bibliografie
1. Aramă C., Grünwald B.: Motoare cu ardere internă, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1966.
2. Zugrăvel M.: Procese în Motoare cu Ardere Internă, Litografia Inst. Politehnic Iaşi,
1972.
3. Victor Pimsner, Gheorghe Aurelian Rădulescu, Energetica turbomotoarelor, ET,
1975;
4. Abăităncei D., Haşegan C., Stoica I., Claponi D., Cihodaru I.: Motoare pentru
automobile şi tractoare – Construcţie şi tehnologie, vol. 1, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1978.
5. Grunwald B.: Teoria, calculul şi construcţia motoarelor pentru autovehicule rutiere,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
6. Grunwald B.: Teoria, calculul şi construcţia motoarelor pentru autovehicule rutiere,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
7. Berthold Grünwald, Teoria, calculul și construcția motoarelor pentru autovehicule
rutiere, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1980
8. Abăităncei D., Haşegan C., Stoica I., Claponi D., Cihodaru I.: Motoare pentru
automobile şi tractoare – Construcţie şi tehnologie, vol. 2, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1980.
9. Popa B., Băţagă N., Căzilă A.: Motoare pentru autovehicule, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1982.
10. John B. Heywood: Internal Combustion Engine Fundamentals, McGraw – Hill Series
in Mechanical Engineering, Library of Congress Cataloging-inPublication Data, 1988.
11. Gaiginschi R., Zătreanu Gh.: Motoare cu Ardere Internă – Construcţie şi Calcul, vol.
I, Ed. “Gh.Asachi”, Iaşi, 1995.
12. Gaiginschi R., Zătreanu Gh.: Motoare cu Ardere Internă – Calcul şi Construcţie, vol.
II, Ed. “Shakti”, Iaşi, 1997.
13. Negrea V.D.: Motoare cu ardere internă. Procese. Economicitate. Poluare, vol. I, Ed.
Sedona, Timişoara,1997.
14. Rakosi E., Roşca R., Manolache Gh.: Ghid de proiectare a motoarelor de automobil,
Editura “Politehnium” Iaşi, 2004
15. Rakosi E., Roşca R., Manolache Gh.: Bazele alimentării prin injecţie de benzină a
motoarelor de automobil, Editura “Politehnium” Iaşi, 2005

NECLASIFICAT
35 din 36
 NECLASIFICAT

16. Roşca R., Rakosi E., Manolache Gh, Roşu V., Elemente de tehnologia
autovehiculelor, Editura “Politehnium” Iaşi, 2005
17. Clenci, A., Dumitrescu, V. – Influența supracomprimării amestecurilor sărace asupra
performanțelor unui m.a.s., Conferința intrenațională ESFA, București 1998
18. Clenci, A., Ivan, Fl., Racota, R. – Studiu teoretic asupra destinderii prelungite la
M.A.S., Conferința internațională AMMA, Cluj 2002
19. Clenci, A., Ivan, Fl., Racota, R. – Higher expansion or higher compression at S.I.E.?,
Conferința internațională ESFA București, 2003.
20. Clenci, A., - Cercetări privind îmbunătățirea funcționării unui m.a.s. la sarcini
parțialeprin intermediul comprimării variabile și supraalimentării, Teză de doctorat,
Universitatea ”Transilvania” din Brașov, 2012

NECLASIFICAT
36 din 36
 NECLASIFICAT

Anexa 1
Aprob

PROIECT DIDACTIC
ROȚI ȘI PNEURI LA AUTOVEHICULE

Tema nr.1: Motorul cu ardere internă.

Ședința nr.2: Mecanismul motor la m.a.s. în patru timpi.
Obiectiv didactic general: Elevii/cursanții să dobândească cunoștințe despre mecanismul
motor la m.a.c. în patru timpi.
Detalii organizatorice:
- durata: 50 minute
- loc de desfășurare: sală de clasă/atelier / parc auto
- forma de organizare: lecție de transmitere a cunoștințelor
- metode didactice: convorbire / practică
- mod de organizare a lucrului: frontal
- asigurare materială: caiete, instrumente de scris, cărți, planșe

INDICAȚII
DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE METODICE
STRATEGII
SECVENȚA INTRODUCTIVĂ - 5 minute
- verific prezența, ținuta, asigurarea materială;
- verific modul de îndepinire a sarcinilor didactice; Convorbire
- verific nivelul de însușire a cunoștințelor predate anterior;
- enunțarea temei, ședinței, a obiectivelor didactice și ale secvențelor de intruire.
SECVENȚA DE APROFUNDARE ȘI SISTEMATIZARE A
CUNOȘTINȚELOR
Convorbire
Nr.1 – 35 minute
Conținut : cunoașterea și exploatarea mecanismului motor la m.a.s. în patru timpi
OBIECTIV OPERAȚIONAL:
Practică
- să dobandească cunoștințe necesare despre rolul și funcționarea mecanismului
motor la m.a.s. în patru timpi.
INTENSIFICAREA ATENȚIEI - 5 minute
Convorbire
- subliniez problemele esențiale folosind planșele existente in clasă;
Demonstrație
- prezint care vor fi etapele/pașii funcționării mecanismului motor.
SECVENȚA FINALĂ - 5 minute:
- reamintesc conținutul temei și ședinței;
- fac aprecieri asupra modului de desfășurare a ședinței; Convorbire
- prezint bibliografia;
- anunț tema/ședința următoare.

ÎNTOCMIT

Frt.
Băcan Alexandru- Dan

NECLASIFICAT
37 din 36