Subiectul: Accidente și complicații în transfuzie

Accidentele intratransfuzionale şi posttransfuzionale se caracterizează prin

dereglări severe ale funcţiilor organelor şi sistemelor de importanţă vitală şi
prezintă un pericol evident pentru viaţa bolnavului.
Cauzele pot fi:
1. Incompatibilitatea sîngelui recipientului cu cel al donatorului în cadrul
sistemului sangvin OAB sau sistem Rh.
2. Transfuzia componentelor sangvine cu termen expirat, încălcarea regimului
temperaturii de păstrare, denaturarea proteinelor în cazul păstrării îndelungate,
hemoliza, supraîncălzirea, infectarea.
3. Greşeli tehnice: embolia gazoasă, trombembolia, dilatarea acută a cordului.
4. Inocularea agenţilor patogeni de boli infecţioase prin transfuzie - hepatita
virală, SIDA, virusul citomegalic (herpetic), paludism (malarie).
5. Neglijarea stării generale a bolnavului (a contraindicaţiilor).

Reacțiile posttransfuzionale
Reacţiile posttransfuzionale au diverse cauze şi pot fi clasificate în: febrile
(pirogenetice), hemolitice şi anafilactice.
Reacţiile febrile constitue cel mai frecvent tip de reacţii (1-3% din totalitatea
transfuziilor) şi sînt provocate de allo-anticorpi antileucocitari şi, mai rar, de
anticorpii anti-HLA (Human-Leucocyte-Antigen).
Reacţiile febrile se clasifică în: uşoare, medii şi grave.
Reacţiile febrile uşoare se dezvoltă, de regulă, în primele 24 de ore şi se manifestă
prin frisoane, cefalee, crampe musculare în membre, creşterea temperaturii cu 1°C;
Reacţiile febrile de gravitate medie se caracterizează prin frisoane foarte
pronunţate, tahicardie şi tahipnee, poate apărea urticăria, temperatura creşte cu 1,5-
2°C;
Reacţiile febrile grave se caracterizează prin frisoane chinuitoare, cefalee marcată,
vomă, urticărie, puls accelerat, respiraţie frecventă superficială, cianoza buzelor,
temperatura creşte pînă la 40-41°C.
Asistenţa de urgenţă:
Pacienţii cu reacţii posttransfuzionale medii și grave:
- vor fi poziţionaţi în faţa unui ventilator;
- se va aplica punga cu gheaţă în regiunea cerebrală şi pe traiectul vaselor
sangvine magistrale;
- se vor fricţiona membrele cu acid acetic diluat;
- se vor administra lichide reci;
- se pot efectua clisme cu apă rece;
- se va administra sol. Analgină de 50% cu sol. Novocaină de 0,25% i/v;
- se vor perfuza substituenţi sangvini şi se vor administra diuretice, pentru a
forţa diureza;
 - se vor administra: cardiotonice; antihistaminice; 02 umezit prin sonda nazală;
supozitoare antipiretrice.
O dată cu implementarea dispozitivelor de transfuzie monouzuale cu filtru,
reacţiile febrile (pirogenetice) provocate de pătrunderea endoxinelor în circuitul
vascular, de componenţii conservanţilor sîngelui infectat în timpul recoltării,
conservării ori păstrării sânt foarte rar întâlnite.
Incidente hemolitice acute. Apar din cauza anticorpilor (aglutininelor)
antieritrocitari. Letalitatea este între 6 şi 20%.
Simptome: senzaţie de arsură de-a lungul venei folosite, stare de nelinişte, acces
de eritem facial (flush), greaţă, dureri toracice retrosternale, dispnee, cianoză,
tahicardie, hipotensiune şi şoc, hematurie, oligurie sau anurie.
Asistenţa de urgenţă:
− se întrerupe imediat transfuzia şi se cheamă de urgenţă medicul.
Tratamentul tulburărilor de coagulare, a şocului şi a insuficienţei renale. Sînt
necesare exsangvinotransfuzia şi înlocuirea echivalentă a masei sangvine,
hemodializa, intubarea bolnavului şi trecerea la respiraţie dirijată.
Reacţii anafilactice. Sînt determinate de existenţa unei imunizări faţă de
proteinele plasmatice, produsă ca urmare a unor transfuzii anterioare.
Simptome: stare de nelinişte, prurit, urticărie, flush, turburări respiratorii
astmatiforme, tahicardie, hipotensiune, eventual şoc.
Asistenţa de urgenţă:
− a.m. întrerupe imediat transfuzia, menţine linia venoasă permeabilă prin
perfuzarea de Reopoliglucină (ser fiziologic) şi avizarea imediată a medicului.
Tratamentul: se administrează corticosteroizi, cardiotonice, antihistaminice i/v,
inhalaţii cu O2 umezit. Este indicată dializa, uneori exsangvinotransfuzia.

Complicaţiile determinate de alţi factori

Sindromul transfuziei masive de sînge. Se dezvoltă la administrarea unui
volum de sînge conservat egal cu 1/2 din masa sangvină a primitorului în mai
puţin de 12 ore, ce conţine cantităţi excesive de citrat, de produse metabolice şi de
dezintegrare (kaliu, amoniac), contribuind la dereglarea metabolismului in
miocard, precum şi a conductibilităţii acestuia.
Dilatarea acută a cordului. Se dezvoltă la administrarea rapidă în jet sau sub
presiune a unui volum excesiv de sînge conservat. Simptome: dispnee, cianoză,
dureri în regiunea ficatului, puls slab, accelerat, aritmic, valorile TA scad,
presiunea venoasă creşte.
Reacţia hipotermică apare la administrarea rapidă a sîngelui, neîncălzit, ce
duce la inhibiţia termoreglării; se instalează o vasoconstricţie generalizată cu
deficit de irigare a ţesuturilor şi dereglări metabolice. Astfel de consecinţe pot fi
evitate, încălzind în prealabil sîngele ce urmează a fi transfuzat.
Intoxicaţia cu citrat. Se dezvoltă în cazul transfuziilor rapide (circa 500 ml în
10-15 min.), provocînd hipocalcemie. Simptome - tremur, crize de tetanie
(convulsii), hipotonie, dilatarea pupilelor, aritmie, edem pulmonar şi cerebral.
Dacă concentraţia citratului în sînge ajunge la 50%, survine stopul cardiac.
Profilaxia constă în administrarea sol. de Calciu clorid 10% 10 ml i/v la fiecare
100 ml de sînge transfuzat. Se va urmări constant traseele ECG.
Intoxicaţia cu Kaliu survine la administrarea sîngelui păstrat mai mult de 10
zile. Simptome: fibrilaţia ventriculelor şi asistolia. Profilaxia - administrarea
componenţilor sangvini ce au fost păstraţi nu mai mult de 3 zile.
Microtrombozele. Se produc atunci cînd pătrund mici cheaguri din
recipientul cu sînge sau prin mobilizarea de cheaguri dintr-o venă trombozată.
Cheagurile mici obturează arterele pulmonare mici, provocînd infarctul pulmonar.
Simptome: durere toracică marcată, tuse iniţial uscată urmată de hemoptizie,
creşterea temperaturii corpului. În acest caz se întrerupe imediat transfuzia şi se
solicită de urgenţă medicul. Se administrează intravenos cardiotonice,
Fibrinolizină, Heparină, inhalaţii cu oxigen umezit.
Profilaxia constă în utilizarea dispozitivelor de transfuzie monouzuale cu
microfiltre din tricotaj sintetic.
Hepatita virală. Este cea mai frecventă complicaţie posttransfuzională, sub
formă de hepatită B. Infectarea primitorului are loc în cazul examinării
insuficiente a donatorilor. În ultimii 10-15 ani a scăzut considerabil, prin
profilaxie cu imunoglobuline anti-HBSO sau nonA-nonB (hepatita C, E).
Sindromul sîngelui hemolizat se dezvoltă după transfuzii masive de sînge
izogrup conservat, colectat de la mai mulţi donatori. Se instalează
incompatibilitatea imunologică dintre sîngele primitorului şi cel al donatorului,
urmată de agregarea eritrocitelor. Hemoliza, de regulă, nu are loc. Se măreşte
viscozitatea sîngelui, scade viteza circulaţiei sangvine, ce duce la dereglarea
microcirculaţiei (formarea de microcheaguri), o parte a sîngelui se sechestrează,
instalîndu-se hipovolemia, scade TA şi survine insuficienţa cardiacă. Mai tîrziu
apar impregnări hemoragice punctiforme precapilare, focare mici de necroză care
pot provoca decesul. O parte din organe sînt anemizate, altele sînt suprasolicitate
cu sînge.
Simptome: dispnee, cianoză; se constată paliditatea pronunţată a tegumentelor sau
„şocul roşu", capilarele superficiale fiind supraîncărcate cu eritrocite; scade
hemoglobina, trombocitele, fibrinogenul; funcţia rinichilor se diminuează, dar
insuficienţa renală nu se instalează. În acest caz se intrerupe imediat transfuzia şi
se solicită de urgenţă medicul. Se administrează intravenos glicozide cardiace
(Strofantică, Corglicon), vasoconstrictoare (Adrenalină, Noradrenalină sau
Mezaton), sol. Calciu clorid 10% - 10 ml.
Profilaxia: constă în respectarea volumului de sînge transfuzat strict conform
indicațiilor, fără a depăși 2-2,5 litri sau transfuzie de eritrocite spălate care nu
provoacă acest sindrom.
Concluzie: complicațiile posttransfuzionale pot fi excluse dacă este respectat cu
strictețe algoritmul transfuziei (vezi Tehnica transfuziei).