Creaționismul 

este credința că Dumnezeu a creat formele fundamentale de viață[1].

Creaționismul nu este știință, ci fie teologie, fie pseudoștiință[2][3][4][5][6][7][8]. Până pe la
mijlocul secolului al XIX-lea, practic toată lumea în Occident credea relatarea biblică a
creației. După ce Charles Darwin a propus în Originea Speciilor (1859) evoluția naturală a
formelor de viață, creaționismul a început să piardă teren, acest fapt fiind în special
adevărat printre oamenii de știință care în majoritate pe la finele deceniului 7 al secolului
al XIX-lea îmbrățișaseră deja o formă de evoluție biologică (cum spune Jacques Godbout,
"trebuie amintit elevilor că dușmanii credincioșilor sunt în primul rând microscopul și
telescopul"[9]). Creștinii conservatori, pe de altă parte, au rămas atașați ideii de creație.[10]

Creaționismul este credința că universul și toate formele de viață au fost create de

Dumnezeu sau de o altă formă de inteligență extra-terestră. Creaționiștii biblici acceptă
relatarea din Cartea Facerii[11] (Geneză), potrivit căreia Dumnezeu creează totul în 6 zile, pe
când adepții creaționismului științific cred că un creator a făcut tot ce există, aceștia
putând însă să respingă teza creației în 6 zile ca fiind relatarea istorică a procesului.[12]

Denumirea de Creaționism provine din limba latină creatio, creationis care

înseamnă creație.

Cuprins

 1Definiții ale creaționismului

 2Creaționismul ca termen religios

 3Legătura creaționism - evoluționism

 4Tipuri de creaționism

 5Critica științifică

 6Poziții oficiale față de teoriile creaționiste

 7Răspândirea creaționismului

 8Vezi și

 9Note

 10Bibliografie

 11Legături externe
Definiții ale creaționismului[modificare | modificare sursă]

 Creaționismul este credința care afirmă că universul, omul și celelalte forme de

viață au fost create de Dumnezeu.[13]

 Creaționismul este credința că Dumnezeu a creat în mod miraculos formele

fundamentale de viață.[14]

 Creaționismul este o sumă de concepte teologice care postulează faptul

că Universul a fost creat de un zeu suprem, care se află în afara Universului
(un Creator), în afara legilor lui. Unele versiuni de creaționism se află în
contradicție cu teoria evoluției.

 Creaționismul susține că viața a apărut prin voința unei sau mai multor ființe
supranaturale. Unele versiuni de creaționism susțin că lumea a apărut în întreaga ei
diversitate, complexitate și integralitate funcțională a tuturor nivelelor sale. Aceste
proprietăți rezultă din actul unic al creației și nu pot fi imitate fără intervenție
supranaturală. Aceasta este o teorie aflată în concordanță cu perceptele majorității
religiilor lumii (creștinism, mahomedanism, mozaism etc.).[15]

 Creaționismul este o concepție teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ

provine, prin creație nemijlocită, de la Dumnezeu, afirmându-se astfel că sufletul
este un principiu deosebit de trup.[16][17]

 Concepție teologică potrivit căreia lumea (mai ales ființele vii) ar fi fost creată (din
nimic) de Dumnezeu, reprezentată în biologie de C. Linné și G. Cuvier ș. a.[18]

Denumirea de Creaționism provine din limba latină creatio, creationis care

înseamnă creație.

Creaționismul ca termen religios[modificare | modificare sursă]

Creaționismul, într-o formă sau alta, este un concept comun tuturor religiilor vechi. De

asemenea, el apare și în majoritatea religiilor noi. Cu toate acestea, deosebirile asupra
perspectivei creaționiste sunt foarte mari.

Astfel, Legea lui Manu și hinduismul în general, ca și multe curente filozofice

grecești antice, mitologia greacă ș.a. pornesc de la ideea existenței unei materii primordiale
din care este format (zidit, după o expresie biblică) Universul actual. În unele din religiile și
filozofiile creaționiste axate pe ideea "materiei primordiale" există o intenționalitate
specifică în crearea Universului (un Demiurg personal), în altele nu; de asemenea, există
trepte intermediare (zeități care prin relațiile dintre ele ajung să formeze Universul).
În contrast cu acestea, creștinismul tradițional și cel fundamentalist, islamul și mozaismul,
precum și alte religii, pornesc de la ideea existenței unui Dumnezeu (Allah/Iahveh) perfect,
care creează universul din nimic. Orice lucrare ulterioară genezei este în mod preferabil
numită "zidire", fiind bazată pe ceea ce a fost deja creat. Ortodoxia definește foarte
detaliat creația.

De remarcat că doctrina creării lumii din nimic (creatio ex nihilo) nu este o doctrină
biblică,[19] ea apărând abia în secolul al II-lea e.n.,[20] deși unii cercetători susțin că acesta nu
e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică.[21] John H. Walton explică în “Pierduta
Lume A Facerii I” că în antichitatea orientală în care au trăit și cei care au scris Vechiul
Testament, ceva începea să existe nu când dobândea proprietăți fizice (adică de când
apărea ca obiect fizic), ci de când căpăta o funcție (ontologie funcțională). Conform lui
Walton, interpretările tardive în sensul unei ontologii materialiste (cum e și creația din
nimic) sunt simple anacronisme.

Legătura creaționism - evoluționism[modificare | modificare sursă]

Unele versiuni de creaționism se află în contradicție cu teoria evoluției.

Există variante creaționiste care admit o evoluție de la forma în care a fost creată inițial
lumea la cea actuală și care dezbat atât realitatea acestei evoluții, cât și eventuala ei
desfășurare pe baza unor principii mecaniciste sau a intervenției divine directe.