Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe de o parte, vrem să evităm să jucăm noi înşine cu bani speriaţi, dar pe de altă parte vrem ca adversarii noştri să
joace cu bani speriaţi. Dacă remarcăm faptul că un adversar joacă cu bani speriaţi şi prin urmare are un stil de joc
foarte rigid, putem să exercităm presiune asupra acestui jucător, determinându-l să renunţe la multe poturi. Vrem ca
adversarul nostru să facă greşeli de natură psihologică pe lângă cele de natură matematică.
Atitudinea ta faţă de bani este afectată de circumstanţele personale. Dacă, de exemplu, câştigi 5 euro pe oră la jobul
prezent, atunci nu prea îţi convine să pierzi venitul pe o săptămână într-o seară din cauza unui mini-downswing. Cineva
care câştigă mult nu e interesat de pierderea unor sume care altora le provoacă insomnii
Deci, banii au o valuare relativă pentru fiecare individ, în funcţie de trecutul socio-
economic al fiecăruia, şi nu prea are sens să vorbim despre valoarea banilor la
modul general fără să luăm în considerare individul. Dacă baza de calcul a valorii
banilor este îndepărtată sau schimbată brusc, există riscul pierderii perspectivei (de
ex., dacă sunteţi în vacanţă într-o ţară cu o monedă diferită, sunteţi tentat să
cheltuiţi mai mult decât de obicei, sau dacă o ţară face trecerea la moneda euro,
oamenii nu sunt siguri cât valorează banii lor etc.). O lipsă a punctelor de referinţă
uzuale te poate determina să cheltui mai mult decât ai planificat.
Adaptarea la alte circumstanţe adeseori necesită mai mult timp decât te-ai aşteptat.
În anii '90, de exemplu, mulţi cetăţeni francezi vârstnici calculau preţurile în franci
vechi, în ciuda faptului că a avut loc o reformă monetară în 1958 care a introdus
francul nou, valorând 1/100 dintr-un franc vechi. Mult pentru unii, puţin pentru
alţii
Nesiguranţe pot apărea când situaţia financiară a unei persoane se schimbă drastic,
de ex. când cineva câştigă la loterie. Mulţi oameni care experimentează o asemenea schimbare în situaţia lor financiară
nu-i pot face faţă, ceea ce conduce adeseori la întoarcerea acestora la situaţia financiară originală mai devreme sau
mai târziu.
Aceste exemple sunt menite să demonstreze că valoarea banilor depinde de istoricul financiar al individului şi de
circumstanţele prezente, ce trebuie luate în considerare în managementul bankroll-ului.
Care limite sunt în zona mea de comfort? Când a fost ultima dată când m-am
simţit complet în siguranţă referitor la suma de bani pe care o jucam la o limită?
La ce limite am fost în stare să iau deciziile corecte fără să mă gândesc la banii
care erau în joc?
Câte teancuri/big bet-uri/buy-in-uri îmi permit să pierd la limita curentă fără griji că
jocul meu poate fi afectat? Calculez constant dacă bankroll-ul meu este suficient şi
cum mi-a afectat ultima sesiune fondurile? Există şi alţi factori în afară de
numere
Managementul psihologic al bankroll-ului
Zona de comfort
Dacă joci în zona ta de comfort, atunci banii pe care îî pariezi la limita la care te afli
nu te fac să te simţi neliniştit.
Eşti capabil să alegi care acţiune crezi că e cea mai potrivită, fie că este pariatul,
plusatul sau poate chiar să intri all-in într-un joc No-Limit. Chiar pierderea a câteva
teancuri de jetoane pentru tine e doar o variaţie şi face parte din joc.
Poţi chiar să suporţi câteva bad beat-uri, căci ele nu reprezintă o ameninţare la jocul
tău pe termen lung. În afară de mici îmbunătăţiri pe care le poţi implementa pe ici pe
colo (mereu e loc de aşa ceva) eşti convins că îţi poţi depăşi limita. Poţi să joci cu o
anume lejeritate, asta din cauză că nu supui tensiune asupra bankroll-ului şi nu-ţi
pui în pericol obiectivele pe termen lung.
În Zona de comfort
Dacă joci în afara zonei de comfort, atunci te poţi simţi ca şi cum ceva te-ar trage în
jos, chiar şi atunci când intri la o masă. Gândurile despre posibilele pierderi şi
consecinţele lor te controlează şi te torturează.
Poţi, în mod intenţionat, să joci deosebit de rigid şi pasiv, evitând situaţiile limită
astfel încât să minimizezi pierderile şi variaţiile. Adversarii agresivi şi situaţiile all-in
frecvente te intimidează şi, în situaţii dificile, poţi începe să egalezi şi să renunţi în
loc să alegi opţiunea agresivă, chiar dacă în mod normal ţi-ar fi plăcut.
Pierderile sau mai multe bad beat-uri unul după altul într-o sesiune te duc dincolo de
limita ta foarte repede, şi jocul tău devine mai impulsiv şi emoţional. În loc să renunţi
mereu, ocazional vei deveni nerăbdător şi vei încerca să faci mişcări nesăbuite şi
În zona de război neprofitabile doar ca să câştigi un pot mare.
Fii atent la orice schimbări în jocul tău: Joci diferit faţă de cum ai face-o în mod obişnuit? Joci mai rău decât ar trebui –
luând în considerare talentul tău şi cunoştinţele tale despre joc? Dacă joci diferit, atunci întreabă-te ce faci diferit şi ce
procese de gândire sunt responsabile pentru asta.
Se iveşte o întrebare despre posibile discrepanţe între managementul matematic al bankroll-ului şi managementul
psihologic. Nu scade Valoarea Estimată (Expected Value) concentrarea asupra aspectelor psihologice în loc să jucăm la
limita pe care ne-o permite bankroll-ul?
Desigur, o ascensiune liniară folosind managementul matematic al bankroll-ului este optimă şi are cea mai mare valoare
estimată. Pentru jucătorii care urcă limită cu limită fără probleme şi care sunt mereu în zona lor de comfort,
managementul standard al bankroll-ului este fără îndoială cea mai bună opţiune.
De asemenea, trebuie să eviţi şi să stagnezi la o anumită limită prin aprecierea constantă a talentului şi a bankroll-ului
doar ca să te poţi decide la ce limită să joci. (de ex. de evitat gândirea de genul 'Mda, fondurile îmi permit să joc la
NL400, dar eu mă simt în siguranţă jucând la NL5, aşa că o să joc acolo.’)
Ideea este să adăugăm un alt aspect la managementul standard al bankroll-ului, şi anume la ce limite jucătorul este
pregătit psihologic să joace. Frica de a pierde banii pe care îi pariezi, pe care de regulă îi vei fi câştigat cu chiu cu vai la
o limită inferioară, îţi poate schilodi jocul.
Dacă bănuieşti sau ştii sigur că ţi-e teamă să piezi bani, nu te învinovăţi, ci mai degrabă fă-ţi timp să te obişnuieşti, pas
cu pas, cu necesităţile psihologice ale limitelor superioare. Chiar şi jucătorii de top au avut nevoie de ani întregi ca să
se obişnuiască până să urce o limită.
Pentru a arăta genul de dificultăţi pe care le întâmpină până şi jucătorii profesionişti atunci când urcă limitele, mai jos e
un extras din cartea lui Michael Craig Profesorul, Bancherul şi Regele sinucigaş, în care e descrisă ascensiunea lui Jennifer
Harman's la limitele superioare.
"Între 1990 şi 1995 Jennifer a jucat Texas Hold’Em în Reno, Los Angeles şi Las Vegas, la 50$-100$, 75$-150$ şi
100$-200$. La începutul anilor '90, ea a văzut un joc pe miză mare pentru prima dată, de 300$-600$ la Mirage, şi a hotărât
că vrea neapărat să participe şi ea... Acesta era începutul unui tipar care a durat de la sfârşitul anilor '80 până în 1997. De
fiecare dată când Jennifer reuşea să-şi constituie bankroll-ul, ea încerca să joace la mesele de 200$-400$ şi 300$-600$, îşi
pierdea toţi banii, şi începea să-şi construiască bankroll-ul din nou. ...Dacă estimările ei sunt corecte, atunci a avansat doar ca
să piardă destui bani încât să fie nevoită să revină la jocurile pe mize mici de cel puţin opt ori... În 1997 Jennifer Harman a
reuşit în sfârşit imposibilul."
Dacă limita curentă şi zona de comfort nu sunt prea îndepărtate una de cealaltă (de
ex. NL25/NL50 sau NL200/NL400), atunci întreabă-te dacă să rămâi la o limită
inferioară şi prin urmare să joci corect si lipsit de stres poate fi mai bine în
comparaţie cu presupusele profituri mai mari de la limitele superioare. Nu trebuie să
subestimezi, absolut niciodată, stresul crescut şi frecvenţa mai mare de greşeli
generate de jocul în afara zonei de comfort.
Dacă o duci bine la limita curentă dar n-ai destulă încredere să avansezi, atunci nu e
nimic greşit în a rămâne unde eşti pentru moment. Te poţi bucura de câştigurile tale,
în timp ce îţi îmbunătăţeşti jocul fără să fii sub presiunea exercitată de mizele mai
mari. Dacă apoi simţi nevoia să avansezi după o vreme, poţi s-o faci când vrei.
Ai timp
Procesul nostru de învăţare de multe ori atinge un prag, unde se pare că nu se mai întâmplă nimic un timp îndelungat,
până când are loc un val de progres, şi poate vom remarca faptul că întradevăr, a avut loc o evoluţie
De asemenea, nu toată lumea are aceeaşi curbă de învăţare. Unii jucători încep destul de încet, făcând doar un mic
progres un timp îndelungat, până să experimenteze un val de progres şi să facă un pas mare spre a înţelege, precum
în figura 3 .
Alţii fac progrese mari imediat şi apoi încetinesc, curba lor de învăţare devenind orizontală, ca în fig.4. Cursul
progresului e foarte individual, şi inevitabil veţi fi nevoiţi să faceţi nişte ocolişuri şi să suportaţi nişte perioade 'seci'.
Figura 3 Figura 4
Sumar
Fii atent la semne că jocul tău este afectat de o limită care este prea mare.
Investeşte timp în evoluţia ta şi înţelege că ai drumul tău individual, şi felul tău propriu de a învăţa.
Despre autor: Robert Langer este consilier psihologic, instructor şi antrenor ce profesează în Saarbrücken. De asemenea,
mai predă psihologia la o şcoală germană de medicină alternativă, ţine prelegeri şi seminarii în NLP, psihologia medierii
conflictelor şi psihologia personalităţii.
LIN K - U R I
Articole conexe:
Tilt: Introducere [http://ro.pokerstrategy.com/strategy/psychology/938/1]
Tilt: Bad Beat-urile şi varianţa [http://ro.pokerstrategy.com/strategy/psychology/941/1]
Tilt: Jocul excesiv [http://www.pokerstrategy.com/strategy/psychology/946/1]
Tilt: Despre jucători shark şi fish [http://www.pokerstrategy.com/strategy/psychology/947/]
Discută acest articol pe forum:
Self-management Board [http://ro.pokerstrategy.com/forum/thread.php?threadid=959]