Sunteți pe pagina 1din 627

Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
L ANNAEUS
S E N E C A

SCRISORI
C iT B E
L rc iL itr

Scanned by CamScanner
I
Traducere şl noi« de
GHEORGHE GUJU


Studiu introductiv de
ISAC DAVIDSOHN

Presentare* grafică a colecţiei de


VAL MUNTBANU

Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Creşterea continuă a interesului pe care (publicul citi­
tor din ţara noastră îl manifestă pentru valorile culturii
universale este o realitate neîndoielnică şi constituie unul
dintre numeroasele aspecte semnificative ale revoluţiei
noastre culturale.
Sîn't tot mai frecvente şi mai insistente cerinţele citito­
rilor doritori isă cunoască şi isă guste valorile culturale ale
tuturor popoarelor şi tuturor epocilor. Socialismul, care
aduce libertate şi bunăstare milioanelor de oameni ai
muncii, asupriţi şi exploataţi de regimurile din trecut, le
deschide larg orizonturile culturii şi sporeşte setea lor de
învăţătură şi cunoaştere.
Consumatorii de valori culturale nu mai sînt astăzi pri­
vilegiaţii claselor posedante. Cultura a devenit un bun al
maselor largi de oameni ai muncii, un bun de care ei se
folosesc din plin, ca 'de un element necesar al existen­
ţei lor.
în această ordine ide idei, subliniem şi .sporirea intere­
sului pentru valorile culturale ale antichităţii clasice,
pentru cultura greacă şi latină, pentru realizările stră­
lucite ale artei, literaturii şi filosofiei elene şi latine.
în trecut, cunoaşterea acestei însemnate producţii spi­
rituale era apanajul unui cerc îngust de iniţiaţi. Numă­
rul cunoscătorilor limbilor clasice era cu totul redus şi
traducerile din operele scriitorilor şi filosofior antici
erau prea puţin numeroase şi nu totdeauna de calitate.
Nu e de mirare că opere strălucite ale geniului antic
erau ignorate şi că foarte rar cunoaşterea aportului gre­
co-roman la dezvoltarea culturii universale constituia
un aspect al formaţiei intelectuale a celor instruiţi. ^
De aceea privim cu satisfacţie strădania care există
astăzi de a stimula interesul marelui public pentru cu­
noaşterea celor mai reprezentative realizări spirituale

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

ale antichităţii, prin traduceri valoroase precedate de


studii introductive şi prevăzute cu un aparat bogat de
note explicative. .
Tălmăcirea românească ia operei scriitorului şi filo­
sofului latin Seneca, Scrisori către Lucihu, se înscrie
pe linia acestei preocupări lăudabile de a da posibilitate
numeroşilor cititori din ţara noaistra sa se informeze
temeinic asupra culturii antice, prin cunoaşterea nemij­
locită a operelor însemnate ce ni s-iau transmis in in- .
tregime sau în parte.
Editura Ştiinţifică a procedat just oprindu-se asupra
acestei opere şi introducîind-o în planul ei de traduceri
din lucrările clasicilor. Este vorba de o opera filoso-
fico-literară iar răspîndirea cunoştinţelor privite ar e la
dezvoltarea istorică a gîndirii filosofice răspunde unei -■
necesităţi din ce în ce mai puternice.
Pe linia popularizării operelor filosofice ale trecu­
tului, este bine să se acorde atenţia cuvenită realizări­
lor gîndirii antice, greceşti şi latine, fiindcă este vorba
de multe ori de realizări de mare valoare şi semnificaţie,
iar cunoştinţele referitoare la produsele acestei gîndiri
sînt mai limitate decît cele ce privesc alte etape mai
apropiate de epoca noastră.
Lucius Annaeus Seneca este un scriitor şi gînlditor la­
tin remarcabil (din primul veac al erei noastre, din pe­
rioada de început a Imperiului roman. Fără a fi un
spirit excepţional şi un talent deosebit de mare, el este
autorul unei opere bogate şi semnificative pentru vre­
mea m eare^ a trăit, o ppocă încărcată de evenimente
grave, agitata de patimi neînfrînate, bîntuiită de cruzime
şi de uriaşe dezordini morale.
Istorici remarcabili ai epocii imperiale, ca Tiacitus şi
Suetoniu, ne-au transmis această imagine în care do­
mina tonurile sumbre, iculorile întunecate. Lectura
nalelor lui Tacitiis, pline de întâmplări înfiorătoare,
relatate cu o incomparabilă foiţă de evocare, lasă o
impresie zguduitoare şi produce în suflet un sentiment
«le proiunda amărăciune, de tristeţe şi descurajare, în

VIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

faţa viciilor şi decăderii de care este capabilă fiinţa


omeneasca. , ^
Seneca a fost un martor nemijlocit şi un participant
la multe evenimente din perioada împăraţilor iulieir.
în opera lui .găsim o imagine limpede a acelor vremuri,
o reflectare ideologică fidelă a condiţiilor sociale de
atunci. Lectura acestei opere, în .cadrul căreia Scrisorile
către Luciliu ocupă un loc de frunte, ne ajută să în­
ţelegem semnificaţia unei epoci deosebit de importante
din istoria statului roman şi să judecăm împrejurările
de atunci privindu-lle prin prisma vederilor filosofice
ale unui intelectual şi gînditor de frunte al vremii.
Opera filosofică a lui Seneca constituie, în aspectele
ei esenţiale, (dovada zbuciumului unei conştiinţe umane,
care încerca să se afirme în vălmăşagul decăderilor şi
patimilor dezlănţuite. Mesajul ei, care ne vine din
veacuri îndepărtate, poate găsi înţelegere şi (simpatie în
cugetele oamenilor oneşti din vremea noastră, care vor
acorda preţuirea lor multora dintre îndemnurile filoso­
fului şi moralistului latin, valoroase prin înalta lor
semnificaţie general-umană, etică, pătrunse de un nobil
şi puternic sentiment al fraternităţii umane. ^
Această operă îşi găseşte izvorul şi explicaţia în con­
diţiile social-politice şi ideologice ale epocii la care s-au
adăugat, fireşte, circumstanţele existenţei individuale a
creatorului ei. t #t .
Pentru a surprinde deci esenţa gîndirii moralistului
latin şi sensul adevărat al predicilor sale morale din
Scrisorile către Luciliu, e necesar să jluăm în conside­
raţie întregul ansamblu de împrejurări şi aspecte, în
interacţiunea cărora determinantul social se manifesta
ca factor decisiv.
Prima jumătate a veacului întîi al erei noastre re­
prezintă în istoria romană epoca de constituire şi con­
solidare a instituţiilor principatului,^ a temeiurilor noii
ordini imperiale, statornicite după caderea republicii in
focul războaielor civile.
Condiţiile istorice generate de larga extindere a pu­
terii romane, de transformarea vechiului oraş-stat al

IX

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Romei într-un vast sistem de dominaţie universala, au


determinat, cu imperioasă necesitate, m » t sfirşrt.
In ultimele decenii ale veacului mtii înainte de era
noastră, înlocuirea vechiului aparat^ al^ republicii aristo­
cratice cu o nouă :formă de guvernamint, întemeiata pe
concentrarea puterii în iwîinile unui singur om, devenise
o cerinţă de satisfacerea careia depindea msaşi men­
ţinerea puterii romane.
Conservarea rânduielilor sclavagiste în sinul imensu­
lui stat nu mai era cu putinţă decii an cadrul unui
sistem ;de dictatură militară, susţinuta de o birocraţie
centralizată şi riguros organizată. Caesar a iost omul
care a înţeles cu toată claritatea acest stringent impe­
rativ istoric.
Personalitate puternică, spirit politic clarvăzător,
Caesar a (deschis, prin activitatea lui, calea rezolvării,
prin formula monarhiei, a profundei crize în care statul
roman se găsea implicat. în ultimele zvîrcoliri ale regi­
mului republican is-a manifestat împotrivirea vîrfurilor
aristocraţiei senatoriale, idorinţa ei de a-şi menţine cu
orice preţ poziţiile şi privilegiile ameninţate, de a apăra
vechiul senat, citadela puterii nobiliare.
Dictatura lui Caesar s-a întemeiat pe forţe sociale
cărora el le-a asigurat cu tenacitate precumpănirea. Pu­
terea dictatorului se sprijinea, în primul rînd, pe aju­
torul oraşelor italice, rezervorul principal tal (forţelor
militare, care constituiau suportul însuşi al regimului
dictatorial. La această temelie militară se adăuga pu­
terea plebei romane îşi influenţa unor elemente ale clasei
cavalerilor, dispunînd de însemnate resurse financiare
şi interesate in crearea unor condiţii •favorabile specu­
laţiilor economice.
Caesar a murit asasinat de loviturile unor conspiratori
care> Jn numele luptei împotriva despotismului, urmă­
reau de fapt să reîntroneze vechiul sistem al republicii
senatoriale, expresie a . puterii aristocraţiei. încercarea
lor s-a dovedit însă a Ifi iluzorie. Republica încetase de
a ti o necesitate istorică şi calea deschisă de Caesar a

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

fost străbătută pînă ila capăt de nepotul său Octavian,


e ,care-l adoptase, făoîmdu-1 moştenitor.
Octavian. s-a dovedit a fi un /spirit politic abil şi
realist, care a folosit cu multă pricepere împrejurările
politico-sociale din perioada celui de-al doilea trium­
virat, pentru a aplica lovituri hotărîtoare dementelor
republicane îşi a concentra, prin lichidarea^ triumvira­
tului, puterea întreagă în mîinile sale. Bătălia istorică
de la Aictium i(anul 31 lî.-e.n.) a însemnat biruinţa defi­
nitivă a iui Octavian îşi a consacrat puterea iui neîm­
părţită. , w ,r . .
După acest eveniment, precum avea sa sublinieze mai
tîrziu Tacitus, concentrarea puterii în mîna unui singur
om devenise o necesitate absolută pentru salvarea păcii
interne :şi a statului {Istorii, 1, 1) . ^
Sub numele ide Augustus, Octavian a întemeiat re­
gimul principatului, organizîridu-1 sistematic printr-un
complex ansamblu ide măsuri, pe care ,le-a aplicat în
cadrul unei politici extrem de suple. Această politică
consta, în esenţă, în afirmarea organelor noii puteri şi
a autorităţii nelimitate a împăratului, la adăpostul unei
aparente menţineri a vechilor instituţii republicane.
Augustus a devenit pe nesimţite deţinătorul unei
puteri discreţionare, în vreme ce vechea constituţie re­
publicană, conservată ,în iformele ei exterioare, era fo­
losită ca un mijloc de camuflare a regimului monarhiei
despotice. > .
Folosind dorinţa fierbinte de pace celor mai largi
pături sociale, obosite de agitaţiile războaielor civile,
slăbiciunea şi dezorientarea adversarilor săi, Octavian
a făurit o nouă maşină statală, pe care urmaşii săi s-au
străduit is-o desvîrşeascâ şi s-o consolideze. Era evident
că regimul imperial, înălţat pe ruinele republicii sena­
toriale, dăduse o nouă forţă rînduielilor sclavagiste din
imensul istat roman şi siguranţă frontierelor sale ame­
ninţate. Cu toate acestea, numeroase elemente aristocra­
tice au continuat isă nutrească, în prima jumătate a
veacului întîi, speranţa unei întoarceri la vechile insti­
tuţii ale oligarhiei senatoriale. în primele decenii ale

XI

Scanned by CamScanner
STUDIU INTBODUCTIV

veacului, ideea posibilităţii unei restauraţii republicane


era destul de vie. 'Chiar işi unele elemente lucide şi rea- §;
liste ale aristocraţiei nu-şi ascundeau simpatia pentru
vremurile de altădată, deşi înţelegeau semnificaţia
schimbărilor ce se produseseră. ^
în opera lui Tacitus, istoric de o deosebită profun­
zime, sentimentele ide admiraţie pentru vechea Romă
republicană şi instituţiile ei se manifestă cu claritate şi
insistenţă. , ,
împăraţii din dinastia iulio-claudică s-au găsit în faţa f
unei surde expoziţii aristocratice. Ei au lovit cu cruzime
în tot ce bănuiau, pe drept sau pe nedrept, a constitui
un nucleu de rezistenţa sau un reazem al speranţelor
de restauraţie republicană. 0 încercare de a realiza o
asemenea restauraţie s-a produs după uciderea împă­
ratului Caligula. Ea a eşuat însă din pricina lipsei de
hotărîre a senatorilor. Represaliile împăraţilor s-au 1
transformat într-un adevărat măcel al aristocraţiei, bă­
nuite de mentalitate opoziţionistă. De la înălţimea tro­
nului imperial, Tiberiu, Caligula, Nero au lovit eu în­
verşunare pe adversarii lor reali sau presupuşi, atră-
gînduişi ura sau cel puţin antipatia violentă a vârfuri­
lor nobiliare.
Admiratorii trecutului erau destul de numeroşi în
rîndurile aristocraţilor intelectuali şi avem motive să
credem că Seneca însuşi, cu toată situaţia lui de înalt
demnitar imperial, jde educator şi consilier al împăra­
tului Nero, ise număra printre aceştia. Lovind în aristo­
craţia romană şi rărinldu-i sistematic rîndurile prin exe- .
cuţii neîntrerupte, primii împăraţi au folosit, pentru a-şi
întări poziţiile, metode demagogice, menite să le atragă
simpatiile populaţiei plebeiene.
Numeroasele lucrări publice întreprinse în această
perioada constituiau un mijloc de a asigura posibilităţi
(de lucru şi de existenţa sărăcimii. Simpatiile populare
au fost de asemenea cucerite prin distribuţii largi de
gnu şi alimente, ca şi prin organizarea largă de jocuri
şi spectacole fastuoase. Provinciile au fost şi iele obiec­
tul solicitudinii imperiale, bucurîndu-se de un regim

XII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

de siguranţă şi bunăstare relativă, de care fuseseră


lipsite în epoca republicană.
Acordarea frecventă a dreptului de cetăţenie romană
a constituit, de asemenea, un mijloc utilizat pentru a
cotiga adeziunea provincialilor în favoarea regimului
monarhic. Religia a fost şi ea folosită ca suport a'l
acestui regim, ibucurîndu-se de o atenţie deosebită din
partea primilor împăraţi.
Augustus, precum se ştie, s-a declarat apărător al
credinţei strămoşeşti şi a întreprins o operă de restau­
rare a cultului naţional, în mare măsură părăsit în anii
războaielor civile, în perioada de descompunere a re­
publicii. Urmaşii lui Augustus is-au arătat şi ei plini de
stăruinţă în această direcţie.
Vechea religie romană era acum însă profund afec­
tată de influenţele tot mai puternice^ ale unor rituri
străine, în special orientale, care, răspîndindu-se în
Italia, au determinat, în cele din urmă, intr-o însem­
nată măsură fuziunea vechilor divinităţi italice cu zeită­
ţile adorate în Orient : Isis, Mith/ra, Serapis, Gybela.
Superstiţiile orientale icîştigă acum teren, şi ;de aseme­
nea ideile mesianice, îndeosebi în landurile plebei şi
sclavilor. ,
In schimb, religiozitatea scăzută a claselor dominante
şi în special a elementelor intelectuale ’se găseşte acum
tot mai mult sub influenţa doctrinelor filosofice la
modă, care contribuiau la raspiindirea scepticismului sau
a necredinţei în zeii religiei oficiale. ^
Decăderea morala şi desfmul, libertinajul sub forma
manifestărilor celor mai abjecte caracterizează viaţa
înaltei societăţi romane în această ţperioada.^Deposedata
în largă măsură de puterea politică efectiva, aristocra­
ţia romană, leneşă şi coruptă, is-a prăvălit in prapastia
celor mai dezgustătoare vicii şi dezordini morale, du-
cînd o existenţă de orgii şi dezmăţ sexual.
Depravarea bogaţilor, luxul lor nesăbuit, moravurile
lor decăzute au fost descrise şi înfierate de scriitorii şi
poeţii epocii imperiale.

X III

Scanned by CamScanner
ix v : r r /

STUDIU INTHODUCTIV

Oouknta si strălucirea stăpînilor contrasta însă vio­


lent cu mizeria sărăcimii 'libere şi, an primul rind, cu
suferinţele nemărginite ale sclavilor, asupra^ carora se
exercita cruzimea, nestingherită şi perversa, a celor
care-i considerau .doar nişte unelte icu glas şi-i maltratau
•cu sălbăticie. . . u, .,
Regimul politic despotic şi decăderea moravurilor
şi-,au pus pecetea şi ipe producţiile spirituale. In sistemul
atotputerniciei imperiale, vechea oratorie republicana,
(hrănită de activitatea politică intensa, nu mai găseşte
teren propice de afirmare ; ea face loc tot mai mult
retoricii ide şcoală, declamaţiei artificiale şi sterile. Spi­
ritul retoric exercită o înrâurire negativa, asupra creaţiei
literare, pe Gare o sărăceşte ide idei şi jde sentimente ^
sincere, ca şi asupra llimlbii şi stilului literar, caie se
alterează prin introducerea unor construcţii factice şi a
unui vocabular artificial. Eleganţa şi simplicitatea cla­
sică sânt sacrificate adesea în favoarea ornamentelor
exagerate şi turnurilor lipsite de gust. ^ _ w
în mijlocul acestei societăţi a trăit şi şi-a desfăşurat
activitatea politică, filosofică şi literară Lucius Annaeus
Seneca, creatorul unei opere din care ni s-a păstrat^ o
parte destul de însemnată, pentru a ne permite să-i
apreciem valoarea şi să-i înţelegem semnificaţia. ^
S-a născut, după unii, în anul 4 î.e.n., după alţii în
anul'2 sau 3 e.n., prin urmare, în tirppul domniei îm­
păratului Augustus, în localitatea Corduba din Spania.
Părintele său, Marcus Annaeus Seneca, cavaler roman
şi posesor al unei averi însemnate, aparţine, de ase­
menea, literaturii latine, fiind cunoscut, ca scriitor, sub
numele de Seneca-tatăl sau Seneca Retorul. Este autorul
unei cunoscute lucrări de retorică, întitulată Oratorum
et rhetorum senlenliae, divisiones, colores, culegere re­
torică de bucăţi alese. A fost, pare-se, un om cu întinse
cunoştinţe şi cu mult spirit. ui
Seneca filosoful este ăl doilea din cei trei fii ai^ sai-
Cel mai mare, Marcus Novatus, devenind mai tîrziu
fiul adoptiv al lui Lucius Iunius Gallio, a căpătat nu­
mele acestuia. S-a consacrat vieţii publice şi a fost, io

XIV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

anul 51, proconsul al provinciei Ahaia. Inteligent şi


instruit, a manifestat un viu interes ipentru literatură,
intreţinind legături cu scriitorii şi poeţii vremii.
Este posibil ;să fi fost chiar autorul unor tragedii.
Al 'doilea fralte al lui Seneca, Marcus Annaeus Mela,
nu s-a distins decât prin spiritul său practic şi prin
faptul că a fost părintele poetului Lucanus, autorul cu­
noscutului poem epic Pharsalia, condamnat la moarte
de împăratul Nero, după descoperirea complotului con­
dus de Piso.
Seneca a nutrit o puternică afecţiune pentru mama
sa Helvia, ifemeie în totul remarcabilă prin nobila ei
ţinută morală, prin cultura îşi calităţile ei intelectuale.
în copilăria şi adolescenţa sa, el a cunoscut de ase­
menea dragostea devotată a mătuşii sale, sora mamei,
care, aducînidu-1 la Roma, s-a» ocupat îndeaproape de
educaţia şi instrucţia 'lui şi l-a salvat, prin îngrijirile
ei afectuoase, de la o boală grea şi îndelungată. ^ ^
Datorită influenţei ide care se bucura această mătuşă
iubitoare, tânărul Seneca a obţinut prima lui demnitate
publică, aceea de quaestor. în spiritul vremii şi sub
influenţa directă a părintelui său, el s-a angajat la
început pe calea studiilor de retorică, spre a se con­
sacra carierei de orator. _
Tatăl său l-a iniţiat deci în principiile artei retorice,
transmiţîndu-i, o dată cu elementele ei fundamentale,
şi aCea înclinaţie către procedeele retorice, de care se
va resimţi mai tîrziu stilul filosofului.
începuturile carierei lui oratorice au fost, ipare-se,
pline de promisiuni. Dovada acestor succese este invidia
împăratului Caligula, care, neputînd tolera existenţa
unui rival, era gata să-l suprime. A ifost isallvat prin
intervenţia unei amante a împăratului, care l-a asigurat
pe Caligula că tânărul orator, grav bolnav, era oricum
idestinat unui sfârşit apropiat şi că nu era necesar sa
ucidă un muribund. ,
Sănătatea lui Seneca era, în adevăr, foarte şubreda
Şi boala îl chinuia în laşa măsură, încît, după propriile
lui mărturisiri, nutrea insistent gindul sinuciderii şi a

XV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

fost împiedicat să^şi îndeplinească intenţia numai de


sentimentele de dragoste pe care le nutrea pentru bă-
■trînUl său părinte. w e
în aceste condiţii, el se consacră cu entuziasm studii­
lor filosofice. Posibilităţi însemnate în această privinţă
existau atunci la Roma, unde numeroşi reprezentanţi ^ai
diferitelor direcţii filosofice ţineau lecţii publice, ras-
pîndind concepţiile marilor şcoli ale filosofici greceşti,
pe care le adaptau exigenţelor spiritului roman, puţin
înclinat spre speculaţii abstracte, dar foarte receptiv
pentru ideile ifilosofiei practice, predicii morale.
Tînărul Seneca a iascultat cu puternic interes prelege­
rile stoicului Attalus, ale pitagoreicului Sotion şi ale
academicului Fabianus, fiind profund impresionat de
îndemnurile acestora, străbătute de accente de ardoare
etică. Sub imperiul entuziasmului juvenil, s-a simţit
atras spre o viaţă de puritate morală şi de ascetism,
fiind cucerit mai ales de învăţătura stoică. înălţimea
principiilor ei etice contrastau puternic cu viciile şi de­
căderile vremii.
Predica morală nu era însă o manifestare întâmplă­
toare. Semnificaţia ei politică era neîndoielnică. 1
Activitatea filosofică constituia, în condiţiile epocii,
un mijloc indirect de afirmare a nemulţumirii cercuri­
lor aristocratice. Sectele filosofice şi adepţii lor au re- ţ
prezentat, fără îndoială, ^un ^suport al spiritului de opo­
ziţie. Tocmai de aceea împăraţii au privit cu neîncre­
dere activitatea lor şi raspindirea unor doctrine care, â
prin influenţa lor, puteau determina stări de spirit I
ostile intereselor puterii.
Autoritatea imperială avea motive să fie bănuitoare .
şi sa creada ca predicatorii stoici ai ascezei şi virtuţilor
<se foloseau de argumente filosofice, pentru a crea o
atmosferă nefavorabilă şi a încuraja o atitudine de re­
zistenţă politică. i
Aşa se explica de ce acest spirit de bănuială a
crescut, îmbrăcînd forma unei aversiuni făţişe şi de-
termimnd din partea puterii imperiale măsuri aspre de
represiune.

XVI
• ■ r
Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

In ceea ce priveşte impresia puternică pe care i-au


lăsat-o tinaruhii Seneca prelegerile lui Attalus, este su­
ficient să reproducem propriile lui cuvinte din Scri­
e r e a a C V IU -a către Luciliu : „Pe mine, cel pu^in,
arată Seneca, oînd ascultam pe Attalus vorbind împo­
triva patimilor, a rătăcirilor şi a păcatelor vieţii, mă
apuca adesea mila de neamul omenesc, iar (pe vorbitor
îl puneam în înaltul oeriilui şi mai presus de culmea
hărăzită unui om.^El însuşi spunea că este rege, dar
mie mi se ipărea că acela care-şi îngăduie să mustre pe
regi e mai presus ide un rege. Gînd începea să reco­
mande sărăcia îşi să arate ce povară de prisos şi d t de
apăsătoare pentru cel ice-o poartă este tot ce depăşeşte
nevoile, doream de multe ori să ies sărac de ia cursuri.
Oînd începea să denunţe plăcerile noastre, să laude
castitatea, cumpătarea la mîncare şi sufletul neîntinat
de desfătările neîngăduite ca şi de cele zadarnice, do­
ream să-mi înfrînez gâtlejul şi pântecele“.
Dar vraja chemărilor stoice s-a dovedit a fi mai
puţin puternica decît ispitele vieţii strălucite pe care
i-o oferea cariera onorurilor. Mînat de ambiţie şi ce-
dînd şi îndemnurilor realiste ale părintelui său, adversar
al exerciţiilor ascetice, tânărul Seneca dă curs liber do­
rinţei sale de a face o carieră politică corespunzătoare
situaţiei sale sociale.
Acestei perioade îi aparţine probabil şi călătoria pe
care a făcut-o în Egipt, uiide unchiul său dinspre mamă
a îndeplinit o perioadă lungă de timp funcţia de pre­
fect. Egiptul, cu glorioasele lui amintiri istorice şi cu
monumentele lui vestite, i-«a oferit prilejul de a-şi îm­
bogăţi impresiile şi cunoştinţele prin studiul variatelor
aspecte ale acestei ţări de străveche civilizaţie şi cultură.
După unele informaţii antice, el ar fi vizitatei India
$i dovada acestui fapt ar fi lucrarea — astăzi pier­
dută — pe care, după unele relatări din antichitate, ar
Ji scris-o cu privire la această ţară. De probe certe
msă nu dispunem. Călătoria în Egipt i-a fost utilă şi
Pentru interesantele observaţii cu caracter ştiinţific cu

2 - 0. 271 XVII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

care a îmbogăţit lucrarea sa Problemele naturii (Quae-


stiones naturales).
întoroîndu-se la Roma, Seneca a obţinut, la începutul
domniei împăratului Claudiu, demnitatea de quaestor.
Gurînd s-a abătut însă asupra lui o neaşteptată şi pu_
ternică lovitură, care a întrerupt pentru mult timp
cursul unei existenţe fericite. A fost implicat de împă­
răteasa Mesjsalina înitr-o chestiune dubioasă de adulter
cu Iulia, fiica lui Germanicus. Adevăratele resorturi
ale acestei chestiuni n-au iputut fi lămurite. Se poate
presupune, în avantajul lui iSeneca şi pentru a susţine
teza nevinovăţiei lui, ică desfrînata împărăteasă, dorind
să scape de o rivală, a recurs la o înscenare odioasă,
în lipsa dovezilor de nevinovăţie, episodul acesta
aruncă o umbră asupra vieţii unui adept al riguroasei
morale stoice.
Iulia, trimisă în exil, a murit după puţin timp. Se­
neca a ifost relegat în insula Corsica, unde a fost nevoit
să rămînă 8 ani (41—49). Convingerile filosofice l-au
ajutat poate să suporte cu resemnare primii doi ani ai
exilului. în această perioadă a adresat mamei sale
Helvia cunoscuta consolaţie [Ad Helviam matrem de
consolatione), în care, alături de numeroase platitudini
retorice, se găsesc şi accente impresionante de isinceri-
tate. Nefericita mamă este îndemnată să nu-şi plîngă
fiuf care şi-a aflat mîngîierea în studiu şi meditaţie.
ar resursele consolatoare ale filosofici stoice s-au
epuizat repede şi s-au dovedit a fi lipsite de efect în
deznădejdea oare cuprinsese sufletul exilatului.
In ^este greie împrejurări >s-a manifestat slăbiciunea
morala a filosofului, lipsa de fermitate a caracterului
S y ? , c^re meditaţiile stoice nu reuşiseră s-o înlăture.
r T tlfn 6 d0riIîîa de. a pune caPăt suferinţelor şi de
p • q arCC 'mai wrepede la viaţa de plăceri a
adrer caza libertului Polybius, înalt dem-
căruiia turma' ° ? rte lr|fluent la curtea imperială,
dezsijstătoarp1 1* ™ur?'?e 1111_frate, o consolaţie .plină de
Claudiu în nări 1j deS*;lna*;e aces^uia şi împăratului
Claudiu, m nădejdea de a abţine, cu acest preţ jalnic,

XVIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

uiultaşteptata iertare. Umilindu-se în faţa celui care-1


lovise, el n-a reuşit totuşi :să-l înduplece şi a rămas şă
veo*eteze încă mulţi iani în Corsica, pradă celei mai
adînci descurajări. Iertarea a venit abia după moartea
Messalinei, în amil 49, ipri'n intervenţia Agrippinei, noua
soţie a lui Claudiu, care l-a chemat la Roma, i-ia acordat
funcţia de pretor îşi l-a numit, alături de Sextus Afranius
Burrus, prefectul pretorienilor, educator al fiului ei din
altă căsătorie, Lucius Domitius Ahenobarbus, viitorul
împărat Nero.
Filosoful n-a avut .succes în sarcina lui de educator
şi înclinaţiile criminale ale elevului său s-au dovedit
a fi mai puternice decît lecţiile şi îndemnurile învăţă­
torului său. w
La curtea imperială, Seneca s-a găsit în faţa unor
grave situaţii, în care forţa lui morală şi convingerile
lui filosofice au fost puse la grea încercare. A ieşit cu
o crudă claritate la iveală contradicţia izbitoare dintre
adeptul unei idoctrine etice de^ rigoare ascetică şi curtea­
nul ambiţios şi lacom de mărire, dintre stoicul admi­
rator al virtuţilor şi politicianul interesat, dispus să
acopere cu autoritatea lui cele mai josnice vicii şi de­
căderi. _ wt
Cînd, în anul 54, împăratul Claudiu a murit, otrăvit
de soţia sa Agrippina, Seneca a consacrat, cel puţin
prin tăcerea lui, dacă nu prin asentimentul lui direct,
îndepărtarea de la tron a moştenitorului legitim, Bri-
tannicus, în urma uneltirilor bătrânei împărătese, care a
reuşit «astfel să^şi înalţe fiul pe tronul imperial.
în aceste împrejurări, filosoful a dat dovadă de o
totală lipsă de caracter.
După ce a compus elogiul funebru al lui Claudiu, pe
care 1-a rostit noul împărat, el a batjocorit jcu cruzime
persoana defunctului printr-o lucrare satirică cunoscută
sub titlul de Luduş de morte Claudii sau Apocolokyn-
tosis (Metamorfoza lui Claudiu în dovleac). ^
Devenind prim consilier al noului împărat, Seneca a
fost un personaj de considerabilă autoritate politică an-
tr-o însemnată parte a domniei acestuia. Admiratorii şi

XIX

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

apărătorii lui din toate timpurile, trecând cu indulgenţă


exagerată ^pes te multe momente îndoielnice din cariera
iui politică, afirmă că influenţei lui binefăcătoare s-ar
datora, în mare măsură, atitudinea ponderată a lui
Nero, în primii săi ani de domnie. Esenţial însă este
faptul că, rămînînd la curtea imperială, Seneca ,a asistat
la cele mai îngrozitoare fărădelegi comise de împărat
şi de mama lui.
^Nero l-a ucis pe Britannicus, şi-a ucis soţia şi, în
sfirşij:, n-a ezitat să-şi asasineze propria mamă. Aceste
grozavii sînt descrise în A nalele lui Tacitus eu o im­
presionantă forţă tragica. Dar marele istoric nu ne
oferă argumente convingătoare pentru a justifica pasi­
vitatea condamnabilă a lui Seneoa. Este de altfel greu
să se invoce o motivare convenabilă pentru compor­
tarea jfilosofului, care, după asasinarea Agrippinei, bi­
nefăcătoarea lui, a compus scrisoarea adresata senatu­
lui de Nero, pentru a afirma cu cinism că moartea
mamei sale a fost mântuitoare pentru istat. Cu toate
-acestea, Tacitus prezintă într-o lumină favorabilă per­
soana lui Seneca şi accente de simpatie pentru acesta
SS 'mbf lnA esc in 'Paginile Analelor. Explicaţia trebuie
căutata, m primul rînd, în faptul că istoricul latin, îm­
părtăşind sentimentele de admiraţie ale multor patri­
cieni pentru vechile instituţii republicane, vedea în per­
soana lui Seneca, în ciuda aparenţelor contrare, un ad­
versar al regimului imperial şi un admirator al tre­
cutului.
Abia după moartea lui Burrus (anul 62), simţind tot
mai puternic ameninţarea morţii pe care i-o pregătea
fostul sau discipol, Seneca is-a retras din viaţa publică,
consacrîndu-se studiilor şi meditaţiilor filosofice. A
murit trei^ani mai tîrziu, deschizîndu-şi vinele din or­
dinul împăratului, care-1 învinuia de participare la cu- (
noscuţa conspiraţie a lui Piso. Scena morţii lui este
descrisă in cartea a X V -a a A nalelor, în accente pline
de^ admiraţie pentru figura filosofului, pe care Tacitus
îl^înfăţişează murind cu curajul şi statornicia unui ade­
vărat înţelept, adept al şcolii din Portic.

xx i
{
Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Daca relatările lui Tacitus corespund în totul ade-


w,«iiiiii am putea i&pune că (demnitatea şi tăria cu care
înfruntat moartea ne îngăduie sa privim cu un ochi
a ai favorabil marile scăderi şi gravele slăbiciuni de
111 a dat dovadă în cursul vieţii. Avem însă motive
\ punem la îndoială, dacă nu în întregime cel puţin
în parte, veracitatea afirmaţiilor lui Tacitus, a cărui
antipatie' pentru împăraţii din dinastia iulio-daudică şi
mai ales pentru Nero este evidenta, şi care manifestă
o vădită înclinaţie spre exagerarea meritelor adversa­
rilor acestora. Printre aceşti adversari, el acordă o deo­
sebită atenţie adepţilor sectei stoice. Seneoa nu este
singurul stoic pe care istoricul îl prezintă murind cu >
măreţia unui adevarat filosof? în cartea a ^ * I a a
Analelor asistăm la sfârşitul eroic al stoicului Thrasea
Paetus, care-şi deschide, de asemenea, vinele din po­
runca lui Nero şi păşeşte spre moarte cu linişte şi se­
ninătate filosofică. ^
Judecîndu-1 pe Seneca după opera sa şi după actele
vieţii sale, trebuie să spunem că, oridt ne-ar impune
înălţimea principiilor enunţate în lucrările lui filosofice,
contrastul (dintre strălucirea doctrinei profesate, dintre
marile ei exigenţe şi gravele slăbiciuni şi ^ajbateri de
care autorul operei s-a făcut vinovat în activitatea lui,
este prea izbitor, pentru a nu fi observat.
Făcînd însă abstracţie de scăderile omului, să ne
oprim asupra operei filosofului şi scriitorului, care con­
ţine numeroase elemente interesante şi valoroase, ^pro­
fund semnificative pentru epoca în care a trăit şi^ ac­
tivat. Este o operă deosebit de boigata şi de variata,
îmbrăţişînd o întinsă gamă ide preocupări. Trebuie să
adăugăm că nu ni s-a păstrat idecît o parte din lucră­
rile pe tare le cunoştea antichitatea. Cel puţin ^16 opere
s-au pierdut, ceea ce reprezintă aproape jumătate din
uumărul total al lucrărilor. Cele ce ni s-au păstră
aParţin perioadei de maturitate a vieţii scriitorului, Iun
compuse în perioada care începe cu anul 41 şi se ter­
mină cu anul morţii lui (65).

XXI

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

La începutul acestei perioade, Seneca era în vîrstă


de 45 de ani, dacă admitem că anul naşterii ilui a fost
4 î.e.n. Stabilirea unei cronologii exacte a lucrărilor
păstrate ridică dificultăţi, ,pe care cercetătorii le-au re­
zolvat numai în parte.
Lucrările ilui Seneca pot fi repartizate, după conţi­
nutul lor, în trei (grupe : 1) lucrări de etică, 2) lucrări
cu conţinut ştiinţific, 3) lucrări literare.
Facem precizarea că din categoria a doua nu ni s-a
păstrat dedt o isingură lucrare şi că în aceasta preocu­
pările ştiinţifice se împletesc eu elemente etice ; de
aceea, ea se poate încadra şi în prima categorie. ^
în anisamiblu, operele cu caracter filosofic-moral re­
prezintă aspectul dominant. -
F)in jprima categorie fac parte 13 lucrări repartizate
în două .serii : 10 tratate purtînd titulatura, nu în totul
adecvată, de dialoguri : De constantia sapientis {Despre
lipsa de tulburare a înţelqp'tului) ; De otio (Despre viaţa
retrasă)^; De tranquillitate animi (Despre liniştea su­
fletească) ; De brevitate vitae (Despre durata scurtă a
vieţii) ; De vita beata (Despre fericirea în viaţă) ; De
ir a (Despre rnînie) ; De providentia (Despre providenţă);
A d Marciam de consolatione (Gonsoîaţie către ÎMarcial *
A d Helviam matrem de consolatione (Conisolaţie către
Helvia, mama sa) ; A d Polybium de consolatione (Con-
solaţie către Palybius) ; două tratate morale : D e cle-
mentia (Despre clemenţă) ; De beneficiis (Despre bine­
faceri) şi, ,in sfmşit, cea mai însemnată dintre lucrările
lui cu acest caracter, Epistulae mor ales ad Lucilium
(scrisori morale către 'Luci’liu). *
Din .categoria a doua ni s-a păstrat numai lucrarea
de deosebita însemnătate Quaestiones naturales (Proble­
mele naturii). v

nrivitneiai categor!e cuPnn!?e, pe Fngă pamfletul amintit,


Z r l / l “ ^ p aratu lu i Claudiu (Luduş de
7 t r l t c tCl\ -d * ' Ş1 un„ num? r de 9 tragedii care sînt
T ro a d Z /T S.enef = Hercules furens (Hercules furios),
Jroades (Troienele), Phoemssae (Fenicienele), Medea,

XXII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Phaedra, Oedipus, Agamemnoh, 7 hyestes, Hercules


Oetaeus. ^ u
Numărul însemnat al lucrărilor care s-au păstrat de
la Seneca ilustrează în măsură suficientă registrul lui
larg de preocupări. Precum am arătat însă, creaţia lui
a fost cu mult mai întinsă, completîndu-se cu un în­
semnat număr ide lucrări care nu ne-au parvenit. Ele
au fost cunoscute de antici, care ne-au transmis titlu­
rile lor şi unele informaţii despre ele. Printre acestea
trebuie să menţionăm, în primul rînd, o operă de pro­
porţii mai mari, Morcdis philosophiae libri (Cărţi de
filosofie morală), care pare să Ifi fost o lucrare de an­
samblu, o expunere cuprinzătoare a ideilor etice ale
filosofului. Ea ne-ar ifi dat posibilitatea să ne facem
, o idee mai precisă despre esenţa concepţiei sale. S-au
pierdut, de asemenea, lucrările De situ et sacris Aegyp-
tiorum (Despre aşezarea şi religia egiptenilor) ; De situ
Indiae (Despre aşezarea Indiei) ; De motu terrarum
(Despre cutremurele de pămînt) ; De natura lapidum
(Despre natura pietrelor) ; De natura piscium (Despre
natura peştilor) ; De forma mundi (Despre înfăţişarea
universului) ; De officiis (Despre datorii) ; De m atn-
monio (Despre căsătorie) ; De immatura morte (Despre
moartea timpurie) ; De amiciţia (Despre prietenie) ; De
superstitione (Despre superstiţie) ; De remedus fortul-
torum (Despre remediile împotriva loviturilor neaştep-
. tate ale soartei). M A . , w ..
înainte de a termina aceasta mşirare a lucrărilor,
cred că nu este lipsit de interes să amintesc despre
existenţa unei pretinse corespondenţe dintre filosoful
latin şi apostolul creştin Pavel, cu care — atirma
unii — cel dintâi ar fi avut legături. Cu privire la
aceste pretinse relaţii s-a scris o iintreagă literatura,
atesbindu-se sau tăgăduindu-ise existenţa lor. Se poate
şpune totuşi că nu există nici un argument serios spre
a dovedi realitatea legăturilor dintre eb a „
Cu privire la corespondenţa menţionată, este in aiara
de orice îndoială că ne găsim în faţa unei lucrări apo­
crife, unui fals grosolan, care poate fi constatat cu
XXIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

uşurinţă de oricine este familiarizat cu limba şi stilul


filosofului.

Seneca este un reprezentant de seamă al stoicismului


epocii imperiale romane. In aceasta perioadă doctrina
şcolii din Portic a suferit însemnate schimbări, îndepăr-
tîndu-se mult de linia trasată de întemeietorii ei şi
renunţînd, în cea mai largă măsură, la construcţiile
cosmologice, complicate şi contradictorii, ale stoicismu­
lui vechi.
Această nouă formulă a stoicismului s-a impus, în
primul rînd, ca o doctrină etică, menită să ofere adep­
ţilor ei un îndreptar /spiritual, o călăuză practică în re­
zolvarea problemelor morale ale vieţii curente.
în veacul I e.n., cînid a trăit Seneca, învăţătura stoică
împlinea 4 secole de existenţă. Şcoala a fost întemeiată
la Atena, la sfârşitul veacului al IV-'l-ea î.e.n. întemeie­
torul ei este Zenon, originar din oraşul Kition din insula
Cipru. Numele de stoicism provine de la celebrul portic
pictat {poikile stoa), unde şi-au ţinut lecţiile Zenon şi
alţi reprezentanţi ai şcolii.
în lunga istorie a stoicismului, învăţătura a străbătut
trei perioade, distincte prin schimbări importante care
au intervenit în conţinutul ei : vechiul stoicism al vea­
cului ial IlI-lea î.e.n., stoicismul de mijloc din veacurile
al II-lea şi I î.e.n. şi stoicismul epocii imperiale.
Condiţiile istorice în care a luat naştere doctrina
stoică sînt acelea ale epocii agitate din istoria Greciei,
care a urmat morţii lui Alexandru cel Mare. Prin cuce­
ririle acestuia s-au creat condiţiile răspîndirii largi a
limbii şi culturii elene care, în secolul următor, au de­
venit treptat un bun al popoarelor din bazinul Mării
Mediterane. în acelaşi timp /s-a născut posibilitatea unor_
contacte strînse ale lumii greceşti cu popoarele orien­
tale şi a pătrunderii mai largi a valorilor spirituale ale
Orientului în sfera civilizaţiei elene. Moartea marelui
cuceritor a marcat începutul luptelor dintre succesorii
acestuia, care au dus la crearea regatelor elenistice cen-

XXIV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

tralizate. Acestea, consalid]îndu-.se, au devenit instru­


mente însemnate ale progresului economic şi cultural.
în perioada elenistică, ca urmare a constituirii sta- ^
telor succesorale, civilizaţia greacă ieşise din cadrul
vechilor cetăţi, angajmdu-ise pe drumul nou al unei dez­
voltări statale puternice. Trecerea de ia vechile poli­
suri, dominate de fracţiunile clasei stapinitorilor de
sclavi, de aristocraţia sau plutocraţia sclavagistă, de
partidele care reprezentau aceste grupuri sociale, ia
forma politica noua a monarhiilor despotice a însemnat
o lovitură puternică aplicată minorităţilor conducătoare
din cetăţile greceşti, vechilor conducători, siliţi acum
să accepte stăjpînirea regală. Ei nu puteau privi dedt
cu nemulţumire adîncă schimbările care interveniseră.
în vălmăşagul luptelor dintre diadohi, cetăţile gre­
ceşti trec, jind pe rmd, din^ mina unui despot în mina
altuia. Elementele clasei istăpmitoare din aceste cetăţi
asistă neputincioase la schimbările politice dictate de
interesele cuceritorilor.
Epoca aceasta de mari transformări în viaţa Greciei
a fost o vreme de grele încercări şi decepţii pentru ve­
chile „elite“ ale cetăţilor. Nu este întâmplător (faptul că
suferinţele şi nenorocirile care au lovit ca o fatalitate
pe vechii stăpîni ai polisurilor şi-au găsit expresia şi
într-o doctrină filosofică în virtutea căreia existenţa
universului se desfăşoară sub semnul unei inexorabile
fatalităţi, al destinului atotputernic.
Stoicismul, doctrină a acceptării eroice a suferinţei şi
morţii, a izvonît din necesităţile spirituale ale aristocra­
ţiei greceşti, pentru care principiile severe şi morala
rigidă predicată de stoici devenise un refugiu spiritual,
un mijloc de protest.
Filosofia şcolii din Portic a apărut deci ca o învă­
ţătură de esenţă aristocratică, ca o construcţie spirituală
a „elitelor“, care a devenit mai târziu — schirubîndu-şi
conţinutul îşi adaptîndu-se (situaţiilor sociale noi — o
doctrină capabilă să exprime protestul şi aspiraţiile
unor mase mai largi.

XXV

Scanned by CamScanner
STUDIU IN TR O D U CTIV

Plină ide elemente contradictorii, filosof ia stoică opune


serioase dificultăţi .studiului. _ ^
Mai numeroase încă au fo/st contradicţiile ce s-au ivit
între cerinţele excesive .ale doctrinei ei moriale şi atitu­
dinea practică a propovăduitorilor ei. O comportare
în totul corespunzătoare acestor cerinţe .fiinld în realitate
cu neputinţă, ajustările şi concesiile au /devenit tot mai
frecvente, (pentru a pune de acord principiile cu posibi­
lităţile reale.
Zenon a condus şcoala timp de cîteva decenii. Con­
ducerea ia trecut apoi lui Cleamte din Assos {2 6 4 — 232)
şi, în sfiîrşit, lui Crisip, originar din Cilicia, filosof tot
atît de original ca îşi Zenon şi scriitor de o excepţio­
nală fecunditate. Se spune că ar fi scris 705 tratate
filosofice. Este considerat pe drept cuvînt ca al doilea
întemeietor al şcolii.
U n însemnat număr de discipoli ai celor strei mari
scolarhi iau comentat, dezvoltat şi râspîndit învăţăturile
lor. Printre aceşti reprezentanţi ai vechiului stoicism
amintim pe Perseu din Kition, pe Herillus din Carta-
gina, pe 'Sphaerus din Bosfor şi pe Dionisiu din Hera-
clea, discipoli ai lui Zenon. De asemenea, menţionăm
pe Zenon, Antipater, Archidemus (toţi trei din Tars)
şi pe Boethus din Sidon, şcolari ai lui Crisip. Diogenes
din Babilon şi Apolodor din Seleucia aparţin perioadei
următoare acestuia.
Din extrem de bogata contribuţie a lui Zenon şi
Crisip cunoaştem, afară de fragm ente, doar titlurile
unor tratate pe care le găsim m enţionate de Diogenes
Laertios, biograf al filosofilor greci.
Dintre operele stoicilor, putem citi astăzi ca lucrări
complete numai pe acelea din epoca Imperiului roman,
ale lui Seneca, Epictet şi M arc Aureliu.
în aceste condiţii, trebuie să ne mulţumim cu o cu­
noaştere de mina a doua, folosind inform aţiile pe car^
m le-au transmis despre doctrina vechilor stoici alţi
scriitori antici, binevoitori .sau adversari ai stoicismului-
rin re cei dinţii amintim pe Cicero, iar printre cei diu

XXV I

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

urmă pe Plutarh, pe Sextus Empiricus, filosoful sceptic,


şi pe celebrul medic Galen.
Informaţiile adversarilor amintiţi nu pot fi ansă pri­
vite decît cu rezervă, întruoît/ pe de o parte, ei aparţin
unei perioade tîrzii, iar, pe de altă parte, poziţia lor
polemică nu oferă garanţii de obiectivitate.
Cu toată lipsa aproape totală a unor izvoare directe
de cunoaştere, putem afirm a cu certitudine că vechiul
stoicism s-a folosit în construcţiile sale de elemente ale
sistemelor anterioare, pe care le-a preluat şi încorporat
în doctrina lui.
începîrid cu vechii ionieni, în special eu H eraclit, şi
continuind cu Plato şi Aristutei, cu gîndirea cinicilor,
toate aceste învăţături filosofice au servit stoicismulm
ca puncte de pornire şi au exercitat o anumită influenţă
asupra întemeietorilor lui. Chiar vestita severitate a fi­
losofilor din Portic şi rigorismul stoic au găsit modele
în poziţii asemănătoare ale unor filosofi anteriori, cum
a fost, de pildă, cinicul Crates.
După unele opinii, doctrina stoică despre suflul
(pneum a) care străbate şi vivifică întregul univers îşi
găseşte originea în concepţiile filosofico-medicale de
esenţă vitalistă, cu largă circulaţie în lumea elenică şi
tributare, la rîndul lor, unor idei ale vechilor gînditori
p* » • -

IlZICl.
Im aginea stoică a universului, lumea însufleţită a
cosmologiei şcolii din Portic pare avea obîrşia în
ideile meldiicale, despre -care se afirm ă că au consitituit
un obiect însemnat de preocupare şi pentru Zenon, ca
şi pentru Crisip.
Influenţa unor concepţii filosofice anterioare este
foarte probabilă chiar şi cu privire la aspecte ale filo­
sofici stoice, icare sînt considerate ca fiind aportul ei
propriu. Teologia stoică, de pildă, situează în centrul
construcţiilor ei ideea unei iforţe divine creatoare, strîns
legată de opera creaţiei, ideea unui Dumnezeu, con­
structor şi conducător nemijlocit al lumii şi al destine­
lor umane, prin forţa providenţei lui.

XXVII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Stoicismul, făoînd din această concepţie un element


fundamental al doctrinei, o opunea vechii concepţii ele­
nice, în cadrul căreia zeii apăreau ca o forţă situată
deasupra lumii, străină, în perfecţiunea ei, universului
şi umanităţii. # . v .
Cu (toate acestea, înrudirea dintre ideea stoică amin­
tită şi conţinutul unor mituri orientale semite este ne­
îndoielnică. Pe de altă parte, în fiiosofia platonică apare
de asemenea uneori imaginea unei divinităţi conducă­
toare nemijlocită a lumii. Este posibil ca Zenon, cipriot
prin origine, supranumit chiar fenicianul, să jfi suferit
influenţa directă a mitologiei orientale, după cum se
poate admite că a găsit elementele concepţiei sale în
dezvoltările anterioare ale fitosofiei greceşti, ale celei
platonice, de pildă, care suferiseră, la rîndul lor, in­
fluenţa miturilor din Orient.
Dogmatismul raţionalist stoic decurge din ideea fun­
damentală despre o lume construită şi guvernată de
raţiunea supremă, care este identificată cu divinitatea.
Lumea este domeniul raţionalului, în care se manifestă
pretutindeni prezenţa lui Dumnezeu şi perfecţiunea
operei lui.
Filosofia, fiind, după afirmaţia stoicilor, ştiinţa care
urmăreşte să realizeze cunoaşterea a ceea ce este divin
şi a ceea ce este uman, apare ca fiind ştiinţa desipre
ceea ce este raţional.
Pe linia tradiţiei platonice, stoicii au împărţit filo­
sofia în trei domenii : fizica, etica şi logica, pe care
ideea unificatoare a raţiunii suverane le prezintă în
indisolubilă legătură.
în ceea ce priveşte scopul esenţial al filosofiei, el
este raportat de stoici la cunoaşterea şi practicarea vir­
tuţii, considerată ca supremă valoare. De aceea în ca­
drul general al filosofiei lor etica reprezintă domeniul
principal, căruia îi sînt subordonate celelalte două. Fi- '
zică stoică este deci şi ea subsumată construcţiei etice,
idealului de perfecţiune morală, dat fiind că apărea ca
imposibil^ să se impună exigenţele raţiunii în conduita
omului fără recunoaşterea desfăşurării raţionale a feno-

XXVIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

menelor lumii. Facem totuşi precizarea că poziţia dife­


riţilor reprezentanţi ai şcolii stoice în problema rapor­
tului dintre cele «trei domenii ale filosofici n-a fost
unitară şi că deci -puncte de vedere divergente au
existat cu privire la acest aspect, ca şi eu privire la
alte momente ale doctrinei.
Este evident că lîn dezvoltarea istorică a stoicismului
primatul preocupărilor etice ,s-a manifestat tot mai in­
tens, -că deci problemele morale au ocupat un loc tot
mai important, plină cînd, în epoca romană şi îndeosebi
în perioada imperială, stoicismul, părăsind aproape în
întregime speculaţiile cosmologice, a devenit o simplă
predică m orală, cu (diverse implicaţii religioase.
în fizica lor stoicii au pornit ide la o bază materia­
listă, pe care însă au compromis-o, angajîndu-se pe
linia unui dualism în esenţă idealist, a unui panteism,
cu pronunţate elemente teologice.
Dezvoltarea unei fizici materialiste era, fireşte, le­
gată de adîncirea cunoaşterii ştiinţifice ; dar stoicii n-au
manifestat o curiozitate deosebită pentru cercetarea fe­
nomenelor naturii. Din acest punct de vedere, ei se
găsesc (în vădită inferioritate faţă de şcolile anterioare
şi mai ales faţă ide filosofii din şcoala aristotelică (peri­
patetică). Aceştia şi-au cîştigat merite însemnate în do­
meniul ştiinţelor naturii.
Aspectele materialiste ale fizicii stoice nu sînt origi­
nale. Stoicii au folosit şi realizările gîndirii materialiste
greceşti, fiind tributari în -special concepţiei beraclitene
despre foc ca substrat material al lumii. în construcţia
fizică a stoicismului un element însemnat, de esenţă
materialistă, este fără îndoială ideea de corp, de care
este legată aceea de existenţă. Prin corp stoicii înţe­
legeau tot ceea ce are capacitatea de a acţiona sau de
a suporta acţiunea. Numele de incorporate sau inteli­
gibile era utilizat de ei !în legătură cu medii ca vidul,
spaţiul, cu privire la care nu putea fi vorba nici de
manifestare activă sau de suportare a unei acţiuni, şi
de asemenea pentru a desemna nu lucruri, ci aspecte
exterioare lor, gîndiri referitoare la de. —

X X IX

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

In consecinţă, din punctuil de vedere al stoicilor, ra­


ţiunea, voinţa, afectele reprezentau corpuri, fiindcă ele
acţionează. Pornind deci de ia ideea despre ceea ce
acţionează îşi ceea ce suferă acţiunea, fizica stoică deo­
sebeşte două principii fundamentale : un^ principiu pasiv,
inert, materia, a cărei esenţă constă în a suferi ac­
ţiunea, şi un principiu activ, care exercită acţiunea fără
a o suferi. Este principiul creator, căruia stoicii ii^ dau
diferite numiri : raţiune (ordonatoare şi providenţială),
logos, Dumnezeu, soartă. Raţiunea sau logosul ^repre­
zintă suflul, focul subiţii, pneuma, care animează uni­
versul întreg. El este sufletul lumii, indisolubil legat de
materie, pe care o străbate în toată întinderea ei, o
pătrunde, găsindu-se pretutindeni prezent în ea, dina-
mizînd-o. în felul acesta, Dumnezeu apare contopit cu
natura, iar stoicismul se prezintă ca un panteism, în
cadrul căruia perfecţiunea raţională a logosului conferă
această calitate universului, confundîndu-se cu e»l.
Pornind de la ideea fundamentală a substanţei cor­
porale ca unică manifestare a existenţei, diiminînd ideea
unei substanţe spirituale, deci şi ideea unei naturi pro­
prii, spirituale a logosului, a raţiunii creatoare, stoicii
ar fi putut păşi consecvent pe calea unei concepţii mo­
nist ^materi aliate, lăsmd 'loc numai materiei active, ca
unic principiu şi fundament al lucrurilor. în fapt însă
ei n-au mers pe acest drum şi, sacrificînid 'baza mate­
rialistă a concepţiei, s-au străduit apoi să ocolească
numeroasele contradicţii printr-o cazuistică spinoasă şi
au eşuat pe terenul unui idealism de coloratură teologică.
U na dintre ideile esenţiale ale cosmologiei stoice este
aceea a pieirii necesare a lumii printr-o conflagraţie
universală îşi a renaşterii ei tot atît de necesare în
forme identice.
Fizica stoică a reluat o veche concepţie cosmologică,
privitoare la desfăşurarea ciclică a realităţii, la eterna
întoarcere a lucrurilor destinate isă evolueze la infinit
în cadrul aceloraşi cicluri.
Conflagraţia universală le reîncorporează în sub­
stanţa divinităţii, care absoarbe în sine totul. Universul

XXX

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV
. ' ,
renăscut apoi reproduce toate aspectele în deplină
identitate.
Orice idee de progres este astfel exclusă, existenţa
progresului venind ide altfel în contradicţie eu concep­
ţia stoică despre llume ca operă a raţiunii şi prin
aceasta ca expresie a perfecţiunii.
Unitatea lumii este explicată de stoici prin acţiunea
forţei unificatoare a principiului creator, care ţine legate
părţile componente ale universului, graţie tensiunii in­
terne, proprii existenţei acestui principiu.
Forţa ide coeziune leagă într-un tot elementele indi­
viduale, care-şi păstrează însă particularitatea calita­
tivă în sinul sistemului universal, construit şi conservat
în unitatea lui prin virtutea principiului raţional.
în strînsă legătură cu această- concepţie despre uni­
tatea lumii se găseşte cunoscuta teză stoică privitoare
la aşa-zisa simpatie universală, în temeiul căreia pă-
miîntul şi fiinţele aflătoare pe el ise găsesc sub influenţa
cerească a astrelor, iar cerul, la rîndul lui, primeşte
emanaţiile pămîntullui cu care se hrăneşte.
Teoria stoică a simpatiei universale a servit apoi
drept bază diverselor construcţii astrologice, cărora stoi­
cismul le-a dat o consacrare filosofică, contribuind, în
formele lui vulgarizate, la răspîndirea superstiţiilor şi
obscurantismului.
Folosind principiile fundamentale ale fizicii lor, oare
consideră raţiunea ce animă universul, materia, ca un
element el însuşi de esenţă materială, stoicii ar fi putut
ajunge la concluzii ateiste, la negarea zeilor şi a re­
ligiei. Ei au mers însă pe calea opusă şi, irosind resur­
sele unei argumentaţii viciate de subtilităţi sofistice,
s-.au străduit să construiască o temelie filosofică cre­
dinţelor religioase şi superstiţiilor de tot felul. Ceva mai
mult, ei au lărgit cadrul mitologiei tradiţionale, îmbo­
găţind religia cu divinităţi noi : astrde, anotimpurile,
oameni din trecut, consideraţi ca binefăcători ai ome­
nirii prin invenţiile lor, şi chiar diverse obiecte utile.
Absurditatea acestor inovaţii a fost relevată şi ridicu-
# lizată. Cicero, de pildă, care, după cum se ştie, n-a
' ■

XXXI

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

fost un adversar al stoicismului, referindu-se la aceste


construcţii artificiale, observa că nu poate fi nimic mai
absurd decît să se acorde onoruri divine unor lucruri
murdare şi informe sau unor oameni pe care i-,a distrus
moartea. -
Aprobînd şi răspîndind credinţele mistice, declarîn-
du-se de acord cu superstiţiile, stoicii urmăreau isă cîştige
popularitate şi au sporit, lin adevăr, ou acest preţ, în
măsură însemnată numărul aderenţilor sectei.
Raţionalismul dogmatic al stoicismului, concepţia
după care lumea este opera desăvîrşită a raţiunii crea­
toare a dus în mod necesar la concluzii fataliste, la ideea
că ordinea universală este rezultatul acţiunii unei ne­
cesităţi inevitabile. în virtutea acestei concepţii, eveni­
mentele treoulte, prezente şi viitoare au decurs, decurg
şi trebuie să decurgă isub semnul unui destin neînduple­
cat, iar desfăşurarea lucrurilor n-a putut şi n -ar putea
fi alta decît aceea hărăzită de voinţa destinului (fatum).
Această doctrină a destinului care stăpîneşte viaţa
universului este străină determinismului. Dogmatismul
raţionalist stoic, departe de a favoriza cercetarea şi cu­
noaşterea realităţii, a constituit mai degrabă o frînă în
afirmarea cunoaşterii.
Fatalismul stoic includea în mod necesar acceptarea
lucrurilor şi situaţiilor existente şi promova cvietismul
şi apatia. ,
Unii dintre istoici au încercat, ce-i drept, să introducă
anumite schimbări în construcţia iniţială, în sensul unei
îngustări a domeniului necesităţii inexorabile. Crisip, de
pildă, a încercat să introducă o distincţie între ideea
de destin şi aceea de necesitate, în sensul cauzalităţii.
Toate acestea erau însă numai concesii aparente, ba­
zate pe artificii verbale, prin care nu ise puteau îndepărta
realmente obstacolele deouirgînd din însăşi esenţa doc­
trinei stoice.
Pnn aspecte de însemnătate esenţială, cosmologia
stoica se situează mai prejos de construcţia corespunză­
toare platonica. în adevăr, dacă existenţa Dumnezeu­
lui platonician şi perfecţiunea lui apar ca fiind indiso-

XXXII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Iubii legate ide eternitatea lumii, stoicismul, ifăcînd un


mare pas înapoi, renunţa, prin concepţia privitoare la
conflagraţia universală, la ideea caracterului nepieritor
al universului, condamnat sa piara prin foc, pentru a
renaşte. P e de alltă parte, din faptul că Dumnezeul stoic
era conceput ca fiinid de aceeaşi substanţă cu lumea pe­
risabilă prin conflagraţie şi, în acelaşi timp, ca fiind
însăşi imaginea desăvârşirii, rezulta o evidentă contra­
dicţie lăuntrică:
Teologia stoica, cu panteismul şi providenţialiismul ei,
situează pe om în legături nemijlocite cu forţa divină,
în VFeme ce^ Dumnezeul platonician şi oel aristotelic, in­
diferent fa ţă de destinele individuale, îşi revelează exis­
tenţa numai în sfera 'relaţiilor generale cu universul şi
cu um anitatea.
Concepţia stoică deschidea astfel calea unei teleo’lo-
gii puerile.
U n a dintre cele mai serioase dificultăţi de care s-a
lovit teodioeea stoică a fost necesitatea de a găsi o e x ­
plicaţie convenabilă, pentru a justifica existenţa răului
în lum ea raţională, construită şi guvernată de raţiunea
desăvârşită, de Dumnezeu. Pentru a ieşi din situaţia di­
ficilă pricinuită de existenţa acestei contradicţii fla­
grante, stoicii au recurs la argumente lipsite de forţă
convingătoare, care prezentau râul fie Ca o necesitate, ca
o contrapondere a binelui şi ca o condiţie a afirmării
lui, fie c a o m anifestare negativă a libertăţii umane,
ca o în călcare de către om a ordinii raţionale, stator­
nicite de divinitate. Concluziile trăise erau perfect con­
tradictorii, întrucât în primul caz răul /trebuia să fie
păstrat în interesul binelui,; în al doilea caz însă tre­
buia să fie eliminat.
Stoicii au avut preocupări importante şi în dome­
niul logicii. După logicianul Lukasiewicz, „...stoicii au
iniţiat formalismul şi acest fapt trebuie considerat ca
un m erit al lor. Ei respectau cu istricteţe cuvintele, nu
şi sensul lor, îşi aceasta o făceau oţpunîndu-se peri­
pateticilor“. Precum arată acelaşi Lukasiewicz, asfazi,
o dată cu logica m atem atică „este repusă în drepturile

1- C. 271 X X X III

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

sale“ si logica prepoziţiilor în elaborarea căreia stoicii


au avut un însemnat merit. (J. Lukasiewicz, fragmentul
publicat sub titlul Din istoria logicii propoziţiilor^ m vo­
lumul colectiv Logică fi Filozofie, Editura Politica, Bucu­
reşti, 1966, ,pp. 132 .şi 140). .
Termenul de 'logică a -fost folosit de tiloisotn stoici
Sipre a denumi atît retorica, ,adie a meşteşugul vorbirii,
oît şi dialectica, adică ştiinţa discuţiei şi raţionamentului.
Pornind de la sensul primar, acela de cuytînt, al terme­
nului logos, unii stoici înţelegeau ;prin ilogică ştiinţa de­
spre cuvinte, nu despre gîmdire. Astfel, insistund asupra
cuvintelor şi înţelesului (Lor, ei au făcut, sub nume&e de
logică, studiul gramaticii, în care mulţi dintre ei s-au
ilustrat, cu deosebire în domeniul sintaxei, unde pot fi
consideraţi ca adevăraţi întemeietori. O atenţie deosebită
au acordat stoicii etimologiei cuvintelor. în domeniul
acesta, în oare s-au exercitat înaintea lor sofiştii, au co­
mis însă, datorită slabei dezvoltări a cunoştinţelor despre
limbă, erori şi exagerări considerabile şi s-au folosit de
etimologii eronate, spre a stabili puncte de contact între
construcţiile lor teologice şi credinţele religioase exis­
tente şi a-şi atrage, lîn felul acesta, aderenţi.
Construcţiile gnoseologice ale stoicismului prezintă as­
pecte originale- în (domeniul teoriei cunoaşterii, filosofii
stoici au pornit de !la puncte de vedere de esenţă mate­
rialistă. Scqpul final al cunoaşterii era pentru ei formu­
larea -adevărului asupra realităţii sub forma finală -a
ştiinţei, considerate ca apanajul înţeleptului. Cunoaşte­
rea începe cu ^percepţiile obişnuite, care aparţin omului
comun ca (şi înţeleptului şi nu presupun deci existenţa
unor însuşiri deosebite. L a naşterea omului, conştiinţa
poate fi asemuită cu o foaie curată pe care urmează a
se imprima, cu ajutorul datelor furnizate de simţuri, ele­
mentele cunoaşterii. Ştiinţa însăşi se întemeiază pe per­
cepţii e comune, ea reprezentînd o organizare sistema­
tica, raţionala, ,a acestora. Stoicii considerau că începu-
J t . Su™ a?te.n i se afla ceea ce ei numeau fantasia,
K in care “ tclegeau întipărirea,
reprimarea in spirit a unui lucru. A ceasta se poate

XXXIV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

bucura de libera aprobare a spiritului sau poate fi res­


pinsă de eh Eroarea rezultă dintr-o aprobare acordată
din. greşeala. O aprobare idreaiptă determină percepţia,
net deosebită de imagine, care 'constituie sesizarea certă
a lucrului, fiind determinată, acceptată şi garantată de
ceea ce stoicii numeau reprezentarea cataleptică (compre­
hensivă) a subiectului.
Percepţiile oferă cunoştinţe certe, referitoare la fapte
izolate. Ştiinţa reprezintă un sistem organizat şi stabil
de percepţie, realizat prin intermediul raţiunii.
Precum se vede, ea nu poate fi detaşată de datele sen­
zoriale. Pentru a ilustra diferitele momente ale cunoaş-
' terii certe, Zenon proceda — se spune — în felul urmă­
tor. Prezentînid palma cu degetele răsfirate, spunea că
aceasta este reprezentarea. Apoi, apropiind puţin dege­
tele, adăuga că acesta este acordul. închizând după aceea
pumnul, el spunea că aceasta reprezintă percepţia. în
cele din urmă, strîngînd pumnul său drept în mîna stingă,
declara că aceasta este ştiinţa, pe care n-o posedă decît
înţeleptul.
Din cele arătate se poate deduce caracterul, îin însem­
nată măsură empirist, al teoriei stoice a cunoaşterii. A s­
pectul esenţial, care trebuie isă fie reţinut, este raportarea
cunoaşterii la realitatea sensibilă. Chiar noţiunile ab­
stracte, ca acelea de adevăr, justiţie, bine nu iau naştere
* ^ afara datelor senzoriale. Judecăţile referitoare la
acestea se întemeiază pe datele percepţiilor, ele fiind
comparaţii, confruntări ide elemente senzoriale.
Acest senzualism are însă o semnificaţie numai par­
ţială, deoarece intervenţia momentului raţional se con­
stată chiar la începutul procesului, manifestîndu-se în
iuncţia cataleptică ,a reprezentării şi în asentimentul vo­
luntar, deci conştient, -al sufletului, care duce la [per­
cepţie.

Precum am arătat, în construcţia filosofică a stoicis-


u * e^ca a devenit şi â rămas aspectul în esenţă pre-1
jupanilor prin care şcoala şi-a fcîştigat cunoscuta
celebritate. .

XXXV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Stoicismul a făurit o morală ale cărei exigenţe^ de o


rigidă severitate, însemnau, în ultimă analiză, depăşirea,
printr-o supremă încordare, a condiţiei umane. în cadrul
acestei morale, figura înţeleptuilw, posesor suveran^al vir­
tuţii, simboliza perfecţiunea însăşi. E l cumulează toate
virtuţile, fiind liber de orice atingere a viciului ,şi pasiu­
nii. El este personificarea curajului^ justiţiei, ^libertăţii,
ştiinţei. Stînd mai presus de orice scădere a vieţii, el se
înalţă senin în mijlocul vicisitudinilor ei, nepăsător faţă
de durere, sărăcie îşi moarte. Rectitudinea lui imorală de-
săvîrşită exclude orice compromis.
Acest ideal moral inaccesibil se găsea însă în vădită
contradicţie nu numai cu înclinaţiile fireşti ale omului,
ci şi cu posibilităţile înseşi ale naturii umane. De aceea
nu este de mirare faptul că predicatorii ascezei stoice
s-au isituat adesea, prin iconduita lor particulară, în con­
tradicţie flagrantă cu principiile şi normele predicate
de ei.
Din acest punct de vedere Seneca însuşi este un exem­
plu. Contradicţia izbitoare dintre conţinutul doctrinei şi
realizarea practică .a principiilor stoice a fost semnalată
şi tratată cu ironie de adversarii şcolii.
După istoici, regula fundamentală a vieţii morale, care
exprimă finalitatea ei supremă, este aceea de a «trăi în
conformitate cu natura (vivere secundum naturam), adică
a trăi în armonie cu cerinţele raţiunii perfecte, demiurg
al naturii, constructor al ordinii universale, raţionale.
Aceasta însă înseamnă a realiza şi cultiva virtutea, bu­
nul suprem (summum bonum), urmînd cu statornicie nă­
zuinţele spre bine şi respingând impulsurile iraţionale, lă­
untrice sau dinafara, obstacole în calea desăvârşirii mo­
rale, în calea organizării unei vieţi în armonie cu ce­
rinţele raţiunii.
Virtutea stoica, noţiune vagă şi confuza, era expresia
acestei armonii, care constituie esenţa fericirii. Semnifica*
ţia virtuţii nu poate fi raportată la nici un soop extern.
E a este^scop în sine, cultivat de înţelept ca o valoare
supremă.

XXXVI

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Pentru Zenon (prudenţa reprezintă virtutea fundamen­


tala, celelalte virtuţi nefiind (în esenţă dedt aspecte ale
acesteia. Ailţi reprezentanţi ai şcolii vorbeau de patru
virtuţi cardinale : înţelepciunea, temperanţa, curajul şi
v dreptatea. Grisip consideră virtuţile ca fiind în fapt ştiinţe
şi le reduce deci la ştiinţă. Curajul, de pildă, este ştiinţa
despre lucrurile ce pot fi suportate şi despre cele ice nu
pot fi isuportate, ştiinţa despre lucrurile de temut şi des­
pre celle ce nu siînt de temut.
Virtutea, fiind manifestarea desăvârşită a raţiunii, re­
prezintă o valoare absolută. De aceea stoicii respingeau
iideea existenţei unei gradaţii, unor trepte în aprecierea
valorilor morale. Virtutea deci nu poate fi mai mare şau
mai mică şi acelaşi lucru îl afirmau despre vicii. Fiind
expresia raţiunii, virtutea se îmbină cu binele şi cu
utilul.
Este uitil deci numai ceea ce reprezintă binele, virtu­
tea. între virtute şi opusul ei există însă lucruri pe care
stoicii le numeau indiferente (adiafora), adică acelea care
în sine nu apar nici ca utile, nici ca vătămătoare sau
care pot (fi folosite şi înitr-o direcţie şi în alta. Astfel de
lucruri indiferente sînt, după stoici, viaţa, sănătatea, bo­
găţia, gloria, suferinţa, sărăcia, boala, moartea.
în calea desăvârşirii morale, a 'realizării virtuţii şi fe­
ricirii istau pasiunile, care reprezintă dezordini ale spiri­
tului, rezultînd din creşterea considerabilă a impulsurilor
iraţionale.
Problema pasiunilor şi a luptei împotriva !lo.r a con­
stituit un obiect de meditaţie pentru gânditorii stoici, în­
deosebi pentru aceia dintre ei care, reducând filosafia la
aspectul ei dtic, au considerat că ea trebuie să fie numai
arta de a conduce sufletele, de a le ajuta să se elibereze
de pasiuni şi să păşească pe calea ce duce ila virtute.
însăşi existenţa pasiunilor constituia o problemă difi­
cilă, deoarece venea în contradicţie evidentă cu postulatul
stoic al esenţei raţionale a sufletului, iar pasiunea apă­
rea ca o^manifestare a iraţionalului. Pe de altă parte, în
măsura în care pasiunea se manifesta aa o exagerare a

XXXVII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

unei înclinaţii, aceasta presupunea o adeziune conştientă


şi deci intervenţia raţiunii. ^ w
Stoicii s-au străduit să rezolve dificultăţile şi să depă­
şească numeroasele contradicţii care izvorau din însăşi
esenţa doctrinei lor. în această direcţie s-au folosit ade­
sea de subtilităţi verbale şi de o cazuistică complicată.
Una dintre aceste contradicţii era deosebit de gravă. în­
fruntarea cu seninătate a durerii şi suferinţelor era o
cerinţă fundamentală a moralei stoice. Cu toate acestea,
regulla stoică permitea nu numai omului obişnuit, dar
chiar şi înţeleptului să se elibereze prin actul sinuciderii
de suferinţe copleşitoare, să-işi salvgardeze libertatea prin
renunţarea de bunăvoie la viaţă. ^ v . •
Morala curentă a omenirii reprobă însă sinuciderea,
ca o manifestare a laşităţii, ca o dezertare de la sarci­
nile şi obligaţiile vieţii, în vreme ce morala stoicismu­
lui, cu exigenţele ei excesive, apirobînd-o şi consacruxd-o
sub motivul că ea constituie renunţarea la unul dintre
lucrurile indiferente, îşi sacrifica prin aceasta propria
ei esenţă. u
întrucît exigenţele excesive ale moralei stoice se gă­
seau în dezacord cu posibilităţile condiţiei umane, stoicii
s-au văzut nevoiţi să modereze pretenţiile lor, fâcînd
concesii .însemnate. între cei doi termeni opuşi, virtutea
şi viciul, au ifost nevoiţi să recunoască existenţa unei si­
tuaţii intermediare, aceea a aşa-ziselor acţiuni convena­
bile, prin care omul, fără a poseda perfecţiunea, virtu­
tea, tinde spre ea, .se apropie de acest ţel înalt.
Stoicii au luat astfel în consideraţie o întreagă varie­
tate de asemenea acţiuni sau datorii, cum sînt, de pildă,
binefacerea, prietenia, iubirea de patrie, obligaţiile de fa­
milie, cele ale vieţii publice, care se încadrează în această
categorie medie.
Bogăţia lînsăşi, dacă este just folosită, trebuie consi­
derată ica fădînd parte nu din categoria lucrurilor indi­
ferente (adiafora), ci din aceea a celor preferabile (proeg-
mena). Or, tocmai în legătură cu îndeplinirea acestor
datorii ale omului rezonabil, s-a dezvoltat, alături de
speculaţiile abstracte ale moralei Stoice, d morală a celor

xxxvin

Scanned by CamScanner
/

STUDIU INTRODUCTIV

nedesăvarşiţi, o morală /practică a preceptelor şi îndem­


nurilor .către o continuă perfecţiune, aşa-zisa parenetică,
disciplină care a căpătat o 'largă răspîndire şi preţuire
în dezvoltarea ulterioară a işeolii.
Precum am arătat, istoicismul a fost un produs al epocii
elenistice, a perioadei de (trecere de la vechile cetăţi gre­
ceşti la marile state monarhice. în legătură cu aceasta s-a
sohimbat şi s-a (lărgit orizontul cetăţenilor vechilor poli­
suri, is-a creat un teren propice unei viziuni mai largi a
relaţiilor dintre indivizi şi popoare. Pe de altă parte,
din ideea stoică privitoare la unitatea lumii, ca produs
al raţiunii supreme, decurgea în chip necesar concluzia că
deosebirile dintre (diversele popoare nu trebuiau să con­
stituie o piedică în calea unităţii umane, că deci oamenii
trebuie să se considere drept concetăţeni, în sînul patriei
universale.
în aceasta consttă cunoscuta poziţie cosmopolită a filo­
sofilor stoici, în numele căreia ei predicau apropierea po­
poarelor peste barierele existente între ele. Zenon însuşi
a indicat direcţiile acestui cosmopolitism, susţinrnd că
oamenii n-ar trebui să se despartă în cetăţi şi popoare
cu legi ^particulare, căci toţi sînt concetăţeni, de vreme
ce .există pentru ei toţi o singură viaţă şi o singură ordine
a lucrurilor.
Stoicismul vechi ,a suferit unele transformări în doctri­
na scolarhilor care au urmat după moartea lui Crisip,
în perioada care_ se întinde între acest moment .(anul
204 Le.n.) şi venirea lui Panaetius la conducerea şcolii
(129 î.e.n.) Transformările care au intervenit se situează
pe linia unei relaxări a rigorismului întemeietorilor, pe
linia unei concepţii mai puţin rigide, mai libere d e ’ ve­
chilii dogmatism.
Printre schimbările importante care s-au produs tre-
uie .să menţionăm, în primul rînd, aceea privitoare la
1 5a necesare. a lumii prin conflagraţie univer­
a. Inoepind prin ia fi pusă la îndoială, această teză
lundamentala a vechiului (stoicism a fost pur şi simplu
negata de unii urmaşi ai lui Crisip, cum a fost însuşi
discipolul acestuia Boethus din Sidon, pentru care con-
• \
XXXIX

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

fl aeraţi a, mcluzfad afirmaţia caracterului coruptibil al


lumii, venea în contradicţie cu esenţa ei perfecta, ca opera

1 D o ^ atism u l etic, de asemenea, suferă unde ajustări,


în sensul unei temperări a rigorismului ascetic şi accep­
tării unor puncte de vedere imai puţin exclusive, mai
largi şi mai compatibile cu cerinţele şi posibilităţile na-

Unii dintre adepţii doctrinei se declara m dezacord


cu teza după care nu este posibilă nici o gradaţie m
aprecierea abaterilor die ila regula morala.
Dezvoltarea învăţăturii în veacul al I ld e a î.e.n. a des­
chis calea stoicismului -mijlociu de la isfînşitul veacului
al Il-lea îşi din primul veac înaintea erei noastre, «ai că ­
rui reprezentanţi prin exiceleniţa au foist Panaetius din
Rotdois şi Posidonius din Apamea. E i au con tin u atei dez­
voltat cu vigoare linia înnoirilor doctrinare. T răind m
epoca în care puterea romana se întinsese asupra Gre­
ciei, ei au aderat cu convingere la noua sitare de ilucirun
şi au considerat dominaţia Romei drept expresia concretă
a statului universal.
Reprezentanţi spirituali ai aristocraţiei, stoicii din
această perioadă au găsit cu uşurinţă puncte de con­
tact cu aristocraţia romană, arătîndu-se deosebit de înţe­
legători pentru instituţiile republicii patrieiene, care con­
sacrau privilegiile oligarhiei nobiliare. Dominaţia ro­
mană însemna, în esenţă, dominaţia universală a aristo­
craţiei, ceea ce corespundea idealului politic stoic.
Aşa se explică de ce Panaetius şi Posidonius au avut
relaţii istrînse de prietenie cu unii reprezentanţi de frunte
ai aristocraţiei romane, bucuriîndu-se de m area preţuire
a acestora. Panaetius a fost prietenul intim 'al lui Scipio
Aemilianus şi al lui Laelius. Patricieni de marcă, expo­
nenţi de seamă ai vieţii publice şi reprezentanţi ai inte­
lectualităţii romane din acea vreme, aceştia vedeau în
doctrina stoică un suport spiritual al Stăpînirii univer­
sale a Romei şi de aceea au (îmbrăţişat şi cultivat ideile
stoicismului moderat, corespunzătoare intereselor şi aspi­
raţiilor oligarhiei aristocratice din care făceau parte. Din

XL

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

„}ndurille nobilimii romane Panaetius şi-a recrutat un


mare număr de adepţi. Cei mai însemnaţi au ifost «to ri-
rul $i gramaticul Aelius Stillo, juristul Mucrns Scae-
voia, Rutiliius Rufus şi Quintus Tubero, nepotul lui Sci­
pio Aemillianus. . wA „
Doctrina lui Panaetius, lîn care fizica ocupa mea un
loc important, respinge teza privitoare Jla conflagraţia
universală, întocuind-o cu ideea eternităţii ilumn, ilus­
trată prin armonia şi perfecţiunea ordinii universale. r a -
naetius părăseşte de asemenea vechea teza zenonrea p n
vitoare ila simpatia universală. Renunţind la :speculaţule
sterile ale vechii teologii stoice şi lăsînd pe planul al
doilea consideraţiile relative la atotputernicia raţiunii di­
vine el situează în centrul construcţiei sale filosofice
problematica umană, omul raţional, creator al valori'or
spirituale, demiurg al ştiinţei şi artelor. In opoziţie cu
paradoxele vechiului .stoicism, el preconizează un ideal
etic realizabil printr-o conduită morală care valorifica, in
limitele posibilităţilor umane, îndemmd stoic de a trai
în conformitate cu cerinţele naturii, adică în conforniştate
cu înclinaţiile pozitive, raţionale, ale naturii fiecărui m-
divid. .
Dacă vechiul stoicism dogmatic, consecvent tezelor lui
fundamentale, privitoare la natura esenţialmente ^raţio­
nală a lumii, nu acorda iraţionalului nici un liote în su­
fletul uman, doctrina lui Panaetius porneşte de la ideea
dublului aspect — raţional şi iraţional — al fiinţei umane,
adăugind raţiunii dominante şi tendinţele iraţionale, în
care îşi află temeiul viciile şi pasiunile.
Gonfo,rmîndu-.se naturii isale esenţiale, omul trebuie
deci să se străduiască a domina, în numele demnităţii
şi nobleţei isale umane, al umanităţii sale, înclinaţiile ne­
gative, pornirile primare, ispre a realiză astfell idealul
vieţii morale.
Posidonius din Apamea is-a .stabilit,^ după numeroase
călătorii, în insula Rodos, unde a desfăşurat, pe lînga o
însemnată activitate politică, o fecundă activitate filo­
sofică şi ştiinţifică. A întreţinut legături strunise ou emi-

XLI

Scanned by CamScanner
f

STUDIU INTRODUCTIV

nen'te personalităţi romane, între care cităm pe Pomrpei


şi pe Cicero, căruia i-a fost profesor işi jprieten.
Vasta lui operă, conţinînd în afară de tratate filoso­
fice şi numeroase lucrări din domeniul ştiinţelor, istoriei,
geografiei, matematicii, nu ni s-a păstrat. Date relative
la esenţa concepţiei lui găsim însă în unele opere antice,
care s-au conservat. Printre acestea, locul cel mai în- .
semnat îl ocupă lucrările lui Cicero D e natura deorum
(Despre natura zeilor, cartea a Il-a ), Tusculanae dispu-
tationes {Discuţiile tuseulane, cartea 1) şi D e providentia
(Tratatul despre providenţă). L a aceste izvoare se mai ^
adaugă informaţiile păstrate de Seneca, de medicul G a­
len, de geograful Strabo, de filosoful neoplatonician
Produs.
îndepărtîndu-se, ca »şi Panaetius, în puncte însemnate
ale doctrinei, de linia stoicismului ortodox, Posidonius a
înnoit concepţia stoică, îridreptiînd-o într-o direcţie deo­
sebită de aceea a lui Panaetius.
Deşi cu privire la sensul concepţiei posidoniene nu
există printre cercetători unitate de opinii, ise poate
totuşi afirma cu destulă certitudine că, în diferite privinţe,
apropierea acesteia de concepţiile platonice era levddentă.
Unii cercetători consideră poziţia lui ca o încercare de
a realiza, în cadrul unei isinjteze, o conciliere între stoi­
cism îşi doctrina lui Plato. Unii îl privesc chiar c a pe un
promotor al misticismului neoplatonician. E greu să for­
mulăm o apreciere certă în această privinţă, d ar nu e
mai puţin adevărat că unele aspecte ale concepţiei lui
Posidonius au reprezentat, ifără îndoială, abateri însem­
nate de la linia stoicismului tradiţional şi remarcabile
contribuţii la opera de renovare a învăţăturii lui Zenon
şi Lrisip.
Cea mai originală contribuţie este desigur cunoscuta lui
construcţie vitalistă, element central al fizicii posidoniene.
în cadrul^ acesteia, jprincipiul creator se manifestă nu atît j
ca o forţă raţională, cit mai degrabă ca o forţă o rg a n ică ,
vita!la, care, .răsplîndind peste tot seminţele vieţii, a gene­
rat lumea ea un sistem organizat şi ierarhizat de fiinţe,
unitar in vasta varietate a aspectelor lui ca'lita-

X LII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

\
tive. Această forţă vitală îşi acţiunea neîntreruptă a prin­
cipiului creator asigură veşnicia ordinii universale şi ex­
clude orice oorupţie şi degradare a lucrurilor.
Teza vechiului stoicism despre pieirea necesară a lumii
prin conflagraţie este astfel îndepărtată.
Posidonius a adus de asemenea o contribuţie însem­
nată în problema pasiunilor, cauzei îşi naturii lor. împo­
triva concepţiei lui Crisip care, socotind sufletul ca do­
meniu strict al raţionalului, excludea orice înclinaţie ne­
raţională (din sfera vieţii sufleteşti şi se priva astfel, de
posibilitatea de a explica geneza pasiunilor, concepţia lui
Posidonius insista asupra necesităţii de a face distincţia
necesară dintre aspectul pozitiv, raţional al spiritului
uman şi tendinţele (negative care, prin acumulare şi in­
tensificare, se transformă în pasiuni funeste.
în dezvoltarea vieţii sociale, Posidonius vedea mani­
festarea ajcţiunii creatoare a raţiunii umane, opera înţe­
lepţilor făuritori ai meşteşugurilor, artelor şi ştiinţelor,
binefăcători ai umanităţii.
Concepţia era fără îndoială greşită, dar ea atesta în­
crederea filosofului în posibilităţile omului, în geniul fe­
cund al umanităţii.

A treia şi cea din urmă perioadă de afirmare a stoicis­


mului este aceea care îmbrăţişează primele două veacuri
ale erei noastre. în preocupările spirituale ale acestei
epoci filosoifia ocupă un loc de frunte şi gînidirea stoică
deţine un loc mai însemnat decît alte curente şi şcoli
filosofice, fiind reprezentată de gânditori remarcabili,
cum au foisit Seneca, Epictet şi Marc Aureliu.
Nivelul teoretic al acestei gîiidiri filosofice se situează
însă mai jois decît acela al qpoGÎlor anterioare. Deşi in­
teresul pentru filosof ie ise manifestă cu intensitate, cuprin­
zând un cerţc larg de adepţi ai diferitelor sisteme, totuşi
problematica filosofică isuferă o pronunţată îngustare. în
centrul atenţiei se situează problemele morale practice,
iar fii os afla este concepută mai muilt ica un mijloc de a
asigura liniştea (sufletească decît ea un instrument de
cercetare şi 'cunoaştere a realităţii. Acest lucriu este ade-

XUII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

vărat în primul rînd cu privii re la stoicism care, după


cum am subliniat, a atribuit (totdeauna problemeilor etice
o importanţă deosebită.
în această perioadă nu se mai poate vorbi de eforturi
în vederea -îmbogăţirii patrimoniului filosofic cu noi^ con­
strucţii, icu contribuţii originale. Filosofii sînt acum, în cel
mai (bun caz, interpreţi talentaţi şi comentatori docţi ai
sistemelor făurite lîn trecut. în şcolile de filosofie tex­
tele vechi sînt citite şi tălmăcite piînă la exces, iar argu­
mentele şi tezele marilor filosofi ai trecutului sînt pre­
zentate şi repetate ou insistenţă unor ascultători a căror
atenţie este reţinută adesea mai mult de ^strălucirea şi
prestigiile retoricii dedît de originalitatea şi profunzimea
ideilor filosofice. w
I-nteresOl pronunţat pentru problematica etică se ex­
plică în primul rînd prin considerente obiective, de or­
din politico-social. în veacul I e.n. sectele filosofice din
Roma imperială şi îndeosebi cea stoică au constituit centre
de opoziţie aristocratică, centre de protest, în esenţă po­
litic, sub haina unor speculaţii teoretico - filosofice. De
aceea, după cum am arătat, împăraţii au privit cu sus­
piciune şi vădită nemulţumire propaganda filosofică şi
mai ales cea stoică.
Loviturile împăraţilor s-au abătut de muflite ori asupra
reprezentanţilor isectei, învinuiţi, pe drept isau pe ne­
drept, de uneltiri împotriva regimului, de intenţii sau în­
demnuri subversive. în orice caz, nu există nici o în­
doială ,că această (rezistenţa, drapată în veşminte filo­
sofice, a fost o ireallitate. în măsura în care principatul a
reprezentat o necesitate istorică, opoziţia aristocratica,
fie şi sub această formă filosofică, a avut o semnificaţie
negativă, anltiistorică. .
Mai târziu, eînd lucrurile s-au cristalizat şi noile insti­
tuţii imperiale au căpătat (trăinicie şi stabilitate, acest sub­
strat /politic al activităţii filosofice a dispărut şi gîndirea
stoică, redusă în cele din urmă la dimensiunile unei asceze
spirituale îndreptate spre perfecţionare prin examene de
conştiinţă, a găsit un ultim reprezentant de marcă lîn per­
soana unui împărat — Marc Aureliu.

XLIV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Stoicismul din primele două veacuri ale erei noastre,


renunţînd iîn cea miai largă măsură Ia sipeculajţiile cosmo­
logice şi fizice, se apleacă stăruitor asupra problemelor
etice, asupra direcţiilor unei morale practice, destinate să
ofere mijloace eficiente pentru combaterea şi vinidecarea
bolilor sufleteşti, viciilor şi pasiunilor, să arate calea rea­
lizării liniştii interioare, libertăţii spirituale, să înarmeze
sufletele împotriva loviturilor neaşteptate ale destinului.
în primele vremuri ale regimului imperial, acest me­
dicament (spiritual reconfortant a devenit o necesitate
pentru mulţi dintre membrii aastei nobiliare, ameninţaţi
de urgia persecuţiilor imperiale. Pe aceştia învăţătura
stoică a epocii urmarea să-i pregătească, spre a înfrunta
cu curaj adversităţile. în aceste condiţii, filosoful stoic
se transformă înfcr-fun îndrumător moral, într-un director
spiritual sau director de conştiinţă, iar opera lui devine, ■
într-o formă sau alta, o predică morală, un sistem mai
mult sau mai puţin organizat de sfaturi şi învăţături prac­
tice, adaptate condiţiilor îşi (situaţiilor multiple ale vieţii,
oferind soluţii potrivite pentru întreaga varietate a ca­
zurilor. Acest lucru este adevărat pentru toţi exponenţii
gîndirii stoice din veacurile I şi II e.n., înicepînd ou di­
dacticul Musonius Rufus, autor de mediocre catehisme
morale, şi fcermioînd cu Epictet şi Marc Aurefliu, gîn-
ditori remarcabili şi subtili cunoscători ai resorturilor su­
fletului uman. Seneca se încadrează în acest curent de
activitate filosofică.
Prin liniile ei esenţiale, gîndirea lui Seneca aparţine
stoicismului şi profesiunile de credinţă stoică se întâlnesc
la fiecare pas în lucrările lui. Admiraţia lui pentru prin­
cipiile marilor întemeietori ai şcolii din Portic, pentru
ideile lui Zenon, Gloanţe şi Grisip, nu suferă nici o dez­
minţire. Totuşi construcţia lui filosofică nu se mişcă
numai pe^ 'linia ortodoxa a stoicismului tradiţional. Ideile
cuprinse in lucrările lui n-ar putea fi organizate într-un
sistem unitar şi coerent. Gmdirea lui eclectică nu se ata-
exclusivitate unei concepţii unice, fiind în apre­
ciabila măsură tributară influenţelor celor mai variate
poziţii filosofice.

XLV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

. . \
Rămînînd stoic prin direcţia generală a spiritului său,
Seneca manifestă totuşi o pronunţată ^independenţă faţă
de ideile şcolii şi-şi permite (uneori isă trateze chiar cu
ironie .rigiditatea scolastică şi formalismul isterii aii unora
dintre argumentele folosite ide marii scolarhi idin trecut
şi isă denunţe iSpiritul dogmatic care se degajează din
unele formule ale stoicismului clasic.
Stoicul Seneca nu se sfieşite să-şi exprime făţiş ade­
ziunea 1a unele poziţii epicureice, iar Epicur este pentru
dînsull un gînditor tot aitîjt de profund şi un işpiritjtot atiit
de distins ca şi Zenon. „Obişnuiesc — declară el cu
toată sinceritatea — să trec lîn tabăra adversă, nu ca tians-
fug, ci ca cercetaşi. Printre maximele filosofice pe care,
în Scrisorile sale către Luciliu, le prezintă prietenului sau
Spre meditaţie nu puţine aparţin llui Epicur. Acest eclec­
tism se încadrează în tradiţia romana, mcepînd cu Cicero,
şi este în acelaşi timp şi rezultatul propriei sale forma­
ţii filosofice, lecţiilor pe care în tinereţe le-a ascultat din
gura unor filosofi ce aparţineau unor şcoli difei i t e :
stoici, pitagoreici sau academici.
înţelegerea lui largă pentru cele mai variate opinii,
liberalismul cuprinzător al gîndirii sale n-au fost ferite
de criticile unor contemporani care, descoperind contra­
dicţii şi inconsecvenţe în gîndirea lui, găseau că filosofia
lui lasă de dorit din punctul de vedere aii unei argu­
mentări riguroase.
în lucrările lui Seneca isînt numeroase locurile în care
se face elogiul filosof iei, al înaltei ei semnificaţii şi mi­
siuni. Moralistul latin mărturiseşte ou insistenţă credinţa
lui în maiestatea oficiului pe care gîndirea filosofică este
chemată să-ll îndeplinească, acela de a înnobila viaţa ome­
nească şi de a ajuta fiinţa umană să depăşească oarecum
limitele propriei ei condiţii, insufilîndu-i sentimentul mani
ei demnităţi şi forţe spirituale. De aceea pentru Seneca
filosofia, în conformitate ou menirea ei esenţială, este in
primul rînd o construcţie etică. Mai presus de orice, fi­
losoful are misiunea ide a fi învăţător şi păzitor all sufle­
telor (animorum magister et custos), iar filosofia trebuie

XLVI
Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

sa râimnă prin excelenţă ştiinţa îşi arta perfecţionării mo-;


vale, învăţătura despre virtute şi bine.
în această accepţie, fiilosofia ieşite considerată ica dis­
ciplina suverană care se înalţă, prin nobleţea (funcţiei ei,
deasupra /tuturor artelor şi ştiinţelor.
Deşi tributar el însuşi spiritului retoric, ale cărui influ­
enţe se manifestă destuii ide limjpede în limba îşi stilul său,
Seneca respinge orice încercare de a egala domeniul fi­
losofici cu cel al retoricii, subliniind superioritatea in­
discutabilă a filosof iei, ca disciplină a ideilor, faţă de
construcţiile îşi formulele verbale ale retoricii.
Ştiinţele ,sînt pentru Seneca subordonate fiilosoifiei mo­
rale, valoarea lor fiind determinată, în fond, de măsura
în care pot servi progresului moral, şi oferă, prin cunoaş­
terea adevărului, un suport eforturilor de desăvârşire
etică.
în lucrările lui Seneca problemele fizicii şi ale logicii
ocupă un loc secundar. în măsura în care probleme din
aceste domenii se lîntîlnesc, tratarea lor se caracterizează
prin lipsă ide adîncime şi de consecvenţă. Moralist prin
excelenţă, Seneca priveşte eu indiferenţă şi uneori chiar
cu o notă de dispreţ speculaţiile cosmologice şi le abor­
dează cu vădită nemulţumire. Edectisimul lui se mani­
festă în aceste ocazii cu dezinvoltură. Filosoful latin osci­
lează de obicei între două sau mai multe poziţii diferite
sau îmbrăţişează succesiv puncte de vedere eseriţialimente
deosebite. Teologia lui este, de asemenea, lipsită de fer­
mitate. Construcţiile de natură vulgar-poiliteistă sîot ur­
mate de concepţii de esenţă monoteistă, privitoare la
existenţa unui Dumnezeu unic, impersonal şi transcen­
dent sau de idei cu orientare vag panteistă.
Determinismul fatalist al şcolii din Portic se îmbină
în opera lui Seneca icu recunoaşterea liberului arbitru.
Aceeaşi poziţie oscilantă şi echivocă se manifestă în pro­
blema sufletului, a naturii şi esenţei lui. Soluţiile preco­
nizate de el diferă. Ele cămin uneori în cadrul stoicismu­
lui, care prezintă sufletul ca o emanaţie a focului crea­
tor. Alteori filosoful se situează pe poziţii identice sau
asemănătoare cu cele religioase sau ou cele ale doctrinei

X L V II

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

platonice a nemuririi isau, dimpotrivă, îmbrăţişează punc­


tul de vedere al învăţăturii epicureice privitoare la na­
tura materială îşi perisabilă a sufletului.
Aceste inconsecvenţe şi altele de aceeaşi natură îjşi gă­
sesc, în ultima analiză, explicaţia în inconsecvenţele şi
contradicţiile (doctrinei stoice, care, precum am arătat,
înalţă pe o temelie monist-materialistă o construcţie dua­
listă cu elemente predominant idealiste.
în concordanţă deplină cu tezele fizicii stoice, Seneca
explică existenţa universului ca fiind rezultatul întrepă­
trunderii celor (două principii fundamentale : materia
inertă, elementul pasiv, şi focul creator, elementul activ,
imanent materiei şi de aceeaşi esenţă cu ea.
Pe linia aceleiaşi construcţii stoice, această concepţie,
materialistă la început, suferă o metamorfoză de natură
idealistă, în cadrul căreia principiul activ, părăsind atri­
butele sale materiale, capătă forma 'Spiritului creator şi
devine raţiune, logos, Dumnezeu. Ordinea lulmii este pen­
tru Seneca expresia raţiunii imanente.
SituînduHse pe terenul stoicismului ortodox, el recu­
noaşte în mişcarea universului manifestarea legilor im­
placabile ale destinului (fatum).
în sinul acestei cauzalităţi de esenţă fatalistă, totul
apare ea (fiind prestabilit, produicîndu-se în mod inevi­
tabil. Destinul se confundă cu forţa divină, care, fiind
întruchiparea perfecţiunii, îşi manifesta natura (desăvîr-
şită în armonia universală.
Fizica lui Seneca include de asemenea, în forma ei
tipică, teza stoică a pieirii necesare a lumii prin confla­
graţie universală, ce urmează ciclurilor străbătute, în con­
formitate cu ordinea prestabilită.
Morala lui Seneca păstrează, de asemenea, în trăsă­
turile ei ihotărîtoare, pecetea originalului stoic, a princi­
piilor zenonice şi crisipiene.
în lucrările sale, tezele clasice ale moralei istoice sînt
amplu prezentate şi explicate. Această ortodoxie stoică
este însă numai aparentă. Tezele enunţate au, în esenţă,
numai o semnificaţie ideală, fiind pentru el mai mult ex-

XLVIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

presâa unor nobile aspiraţii deoît a unor cerinţe impe­


rioase şi realizabile. ^
Etica lui Seneca este lipsită de rigiditatea dogmatică
a principiilor stoicismului. Respingând rigoarea inflexi­
bilă a şcolii, el devine predicatorul unui stoicism -atenuat,
umanizat, adaptat posibilităţilor omeneşti, propagatorul!
unei morale care, lîn ciuda marilor ei exigenţe aparţinuid
domeniului iteoriei, rămine esenţialinente realista şi
practică. . v
Mai mult ideoît toate principiile cu care fundamentează,
pe plan teoretic, -binele şi virtutea, Seneca preţuieşte căile
şi metodele concrete ce duc spre împlinirea cerinţelor
morale, realizabile in limitele condiţiei umane. Spiritul
său deschis .realităţii practice îl călăuzeşte mereu spre
acea poziţie ide mijloc care, fără a reprezenta virtutea de-
săvînşită, constituie tfcotuişi o etapă însemnată pe drumul
către aces-t ţel ideal.
Pentru Seneca nu tezelle şi doctrina în puritatea ei re­
prezintă esenţialul, oi transformarea acestora într-o rea­
litate vie şi eforturile «care se fac spre a converti (prin­
cipiile în instrumente utile unei conduceri rezonabile a
vieţii, în vederea realizării progresului imoral, îmbuna-
tăţiiii continue a fiinţei umane. Acest .stoicism ştie să
modereze asprimea dogmelor prin .concesii care mode­
lează .substanţa neaîiterată a doctrinei, transformînd-o în-
tr-'un motor aii perfecţionării morale.
Concepţia care 'trata .în acelaşi fel toate lucrurile nu­
mite indiferente este la Seneca înlocuită, su'b influenţa
unora dintre gmditorii stoici anteriori, cu o înţelegere
mai nuanţată, mai realistă, care face distincţii, conside-
rînd pe unele dintre acestea drept preferabile. în acest
sens, lucruri ca averea, sănătatea, frumuseţea, fără a re­
prezenta, fireşte, bunuri demne de aspiraţiile omului vir­
tuos, sînt considerate ca fiind preferabile, adică exis­
tenţa ş*. folosirea lor rezonabilă este preferabilă situaţiilor
contrare. Bogaţia nu este în sine un lucru dezirabil ea-
este insa, atunci cînd este just utilizată, preferabilă’ să­
răciei, după cum sănătatea este preferabilă bolii, în mă­
sura m .care nu .împiedică afirmarea virtuţii.
4 - c. 271 X L IX

Scanned by CamScanner
______________ __________STUDIU INTRODUCTIV

Stoicismul lui Seneca este o concepţie care, fără a


pierde ^din vedere idealul etic suprem, întruchipat în
înţeleptului posesor al virtuţii, insistă asupra po­
sibilităţilor omeneşti realizabile şi permite filosofului să
desprindă direcţiile unei conduite superioare, să formu­
leze precepte şi reguli morale valoroase.
In Scrisorile către Luciliu, eminentele însuşiri ale lui
Seneca, de maestru al moralei practice şi de director de
conştiinţă, ise manifestă intr-o formă deosebit de preg­
nantă. Este o lucrare de factură originală, în care, sub
forma epistolară îşi pe un ton ide cuceritoare familiari­
tate^ şi graţie, îişi găseşte expresia concepţia filosofico-
etică a autorului.
Luciliu, prietenul intim al lui Seneca, căruia îi sînt
adresate scrisorile, a fost un personaj important, apar-
ţinîind cercurilor aristocratice, cavaler roman şi procu­
rator în provincia Sicilia.
Lucrarea conţine informaţii ce ne permit să (stabilim
cu suficientă certitudine epoca în care a fost elaborată.
Este vorba de ultima perioadă a vieţii filosofului, înce­
pi nd probabil cu anul 58 e.n. Această presupunere se
întemeiază pe relatările din Scrisoarea a X C I-a, refe­
ritoare la marele incendiu care, în anul 59, a distrus în
bună parte oraşul Lugdunum (Lyon). Acest an este acela
în care Nero şi-a asasinat mama şi care marchează, în
acelaşi timp, începutul declinului autorităţii lui Seneca
la curtea imperială.
Cele mai multe scrisori par a fi fost compuse în anii
retragerii filosofului, care au precedat moartea sa
(anul 65). Culegerea nu ni s-a păstrat im întregime. în
forma în care exisită astăzi, ea conţine 124 de scrisori,
gru,pate în 20 de cărţi. Avem motive isă credem că numă­
rul scrisorilor îşi al cărţilor ,a fost mai mare. La mijlocul
veacului al II-lea e.n., scriitorul latin Aulus Gelllius men­
ţionează cartea a X X I I -a . Inlformaţia lui nu dovedeşte
numai că anticii au cunosout mai multe Scrisori decît
cunoaştem noi astăzi, ci şi faptul că gruparea lor în
cărţi datează din antichitate şi nu poate fi deci atri­
buită editorilor de mai tîrziu. De asemenea, graţie ace­

'L

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

leiaşi informaţii, aflăm că Scrisorile către Luciliu erau


editate în epoca lui Aullus Gelilius. Este mai mult decât
probabil că publicarea lor ia avut loc întir-o epocă jrmdt
anterioară, că însuşi (Seneoa a avut intenţia să facă cu­
noscut conţinutul Hor şi că moartea lui a amînat teu eîţiva
ani .realizarea acestei dorinţe. '
Editarea dovedeşte ică de fapt niu era vorba de o co­
respondenţă particulară, lîn isenfsUl strict al icuvtîntului, de
scrisori adresate unei persoane, al căror conţinut trebuie
să rămînă iun bun privat, ci de o adevărată lucrare, des­
tinată unui public mai larg.
Dacă avem /în vedere faptul că idle au fost compuse
în cea mai mare măsură ,în epoca die dizgraţie a auto­
rului, .semnificaţia lor politică apare cu evidenţă. Nu în­
tâmplător lipsesc în această corespondenţă multe elemente
referitoare la evenimentele zilei. De asemenea, numărul
foarte redus de nume proprii, tonul aproape impersonal
al iscrisorilor reprezintă un aspect caracteristic îşi conclu­
dent. Atitudinea aceasta a autorului a fost, fără îndoială,
dictată de considerente de prudenţă, uşor de înţeles.
P-entru a face posibilă publicarea lucrării, ea nu tre ­
buia să conţină referiri directe la împrejurări contempo­
rane, care ar fi iputut trezi bănuielile şi iresentimentdle
lui Nero şi ale /celor atotputernici din anturajul lui. în
acelaşi timp era prudent isă nu se menţioneze numele
unor persoane apropiate, pentru a nu le expune unor
primejdii grave.
în forma aceasta Scrisorile către Luciliu au apărut pro­
babili încă ,în timpul vieţii lui Nero. Prin conţinutul lor,
ele constituiau o condamnare 'indirectă, dar suficient de
clară a regimului îşi au putut astfel servi scopului pentru
care au fost compuse şi publicate.
Locul deosebit pe care ele îl ocupă în ansamblul ope­
rei lui Seneca şi remimdle de icare :s-au bucurat încă din
antiohitate se explică prin aceea ca ele reprezintă o ilus­
trare deosebit ^de limpede şi de convingătoare a acelui
gen de predică imorala, muljt cultivat în acele vremuri
Şi îndeosebi de adepţii şcolii din Portic, cunoscut isub nu­
mele de parenetică. Acest termen grecesc denumeşte acea

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

parte a moralei esenţiaknente practica, întemeiata pe


precepte îşi exemjpfle utile conducerii directe a spiritului»
Această parte preceptiva — cum o numea^ Seneca ~
era opusă moralei teoretice, dogmatice, adica expunerii
şi explicării principiilor generale.
Fără a •subestima valoarea acestora, Seneca^ şi-a ma­
nifestat totuşi preferinţa pentru o parenetica elevată,
care, punând accentul pe preceptele şi pildele vii şi pe
conducerea .activă a sufletului, foloseşte, in acelaşi timp,
cu măsură ajutorul principiilor.
Scrisorile către Luciliu constituie modelul ^unui ase­
menea învăţământ moral .activ, din care nu ^lipseşte va­
lorificarea aspectelor teoretice şi a concepţiilor de an-
samhlu. „După cum frunzele spune Seneca nu
pot înverzi d'e la sine, ci ie trebuie o creanga de care să
se prindă şi din care să-şi tragă hrana, tot aşa aceste pre­
cepte singure se vestejesc : ele trebuie să se fixeze pe o
doctrina“ (Scrisoarea a XG V-a).
Prin urmare nu se poate vorbi de eficienţa preceptelor
în afara oricăror legături cu principiile, după cum prin­
cipiile rămân sterile dacă nu-şi află concretizarea fin pre­
cepte îşi exemple vii. Valoarea preceptelor şi pildelor se
dovedeşte a fi deosebit de mare, dacă se fine seama de
faptul că [în această materie demonstraţiile logice sînt
adesea inoperante, că practicarea virtuţii nu este numai
rodul unei convingeri intelectuale, ci şi al unei parti­
cipări afeative.
înclinaţia spre bine, care există fsuib forma de posibi­
litate în spirite, trebuie să fie transformată în realitate,
în această transformare influenţa unui precept, unei sen­
tinţe morale, unui îndemn întemeiat pe tăria unui exem­
plu viu, reprezintă o forţă mult mai mare şi mai eficace
decât o demonstraţie (logică. O călăuză a sufletului înar­
mată cu precepte salutare, potrivite pentru diferitele
situaţii ale vieţii, este absolut necesară, spre a respinge
cu succes ispitele şi înrâuririle negative.
Seneca revendică penltru filosof ia lui acest oficiu de
călăuză, ide îndrumător moral a'l isufletelor. Scrisorile că­
tre Luciliu sânt străbătute de un puternic spirit de pro-

LII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

zelitism şi de propagandă a adevărurilor morale. Ele sînt


adevărate lecţii, impresionante prin suflul de convingere
şi de încredere optimistă care le animă, prin stăruinţa
argumentării, ilustrate Ide numeroase exemple, ca şi prin
fineţea notaţiilor psihologice pe care le conţin.
Aceste scrisori sînt departe de a constitui un tratat
sistematic de morală stoică. Este greu, dacă nu chiar
cu neputinţă, isă descoperim în această lucrare întinsă
existenţa unui plan, a unei construcţii organizate. Lec­
tura operei lasă impresia unui vast repertoriu de idei,
în cadrul căruia autorul se mişcă liber, abordând, în
afara oricărui spirit de sistem, o întreagă varietate de
teme s-trins legate de condiţiile vieţii practice şi de ce­
rinţele moralei curente.
Moralistul se găseşte în faţa unei mulţimi de cazuri
morale concrete, pe care le supune unui studiu amănun­
ţit, străduindu-se să le înţeleagă resorturile intime, să
le găsească soluţia, să descopere astfel tratamentul adec­
vat fiecărei situaţii. Efortul teoretic, generalizator nu
constituie o preocupare şi consideraţiile de larg orizont
filosofic au un caracter cu totul sporadic.
Seneca n-a fost un filosof, în sensul strict, clasic, al
cuvîntului. Acest lucru apare cu cea mai mare evi­
denţă în Scrisorile către Luciliu, în care măriile teme filo­
sofice sînt ocolite sau .amintite numai în treacăt, fără
adîncire, în timp ce filosoful aleargă mereu spre tema­
tica lui favorită, spre problemele moralei practice.
Cititorul rămîine impresionat de stăruinţa neobosită a
medicului sufletesc, de fervoarea predicii lui, de căl­
dura şi elocinţa tonului, mai mult decît de profunzimea
filosofică a analizei. . *
Urmînd linia Clasică ia (stoicismului, predica morală
a scrisorilor ise referă în mod insistent la ideea de vir­
tute, ea ideal imoral suprem, şi la figura înţeleptului stoic,
purtătorul fericit al virtuţii.
Cu privire ia natura şi esenţa virtuţii, consideraţiile
teoretice originale (lipsesc. Rămlînînd în cadrul concepţiei
tradiţionale stoice, Seneca se mulţumeşte să reproducă
elementele dasice ale idootrinei, prezentîndu-le însă cu

L in

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

mijloacele abundente ale retoricii, atîit de familiare spi­


ritului său. Etalarea acestui ideal moral inaccesibil con­
trastează, fireşte, eu preocuparea principală a filosofului,
care irămîne ataşat pareneticii sale şi eforturilor de per­
fecţionare etică, în limitele posibilităţilor naturii umane.
Referirile repetate la virtutea stoică şi la eterica figura
a înţeleptului nu isiînt lipsite de semnificaţie şi au o haza
foarte concretă. Riiin forţa şi măreţia sa, înţeleptul stoic
reprezenta antipodul puterii imperiale degradată de vicii
şi demnă de dispreţ. îndepărtată de împăraţi de la exer­
ciţiul nemijlocit ,al puterii, aristocraţia romană avea ne­
voie de o consolare ideologică, pe care o găsea în lumea
iluzorie a virtuţii îşi înţelepciunii suverane.
înţeleptul stoic, prezentat de filosoful latin în lumina
augustă ,a atotputerniciei sale spirituale, era în fapt ex­
presia concentrată a mîndriei castei nobiliare, umilită
de împăraţi, a orgoliuliuii unei (minorităţi privilegiate, obiş­
nuită altădată să poruncească şi silită acum, în noile îm­
prejurări, să accepte poruncile despotului imperial.
Această aristocraţie era ea însăşi moralmente decă­
zută şi roasă de vicii dezgustătoare. Idealurile înalte ale
moralei Stoice contrastau violent cu descompunerea ei
morală. Ele puteau fi folosite insa ca instrument ideologic
de protest unei pături sociale decadente, ai cărei ideo­
logi căutau, în asemenea formule iluzorii, temeiuri de
consolare pentru decepţii iremediabile.
în Scrisorile către Luciliu condamnarea insistentă a pu­
terii, ca izvor ide nefericire, şi exaltarea repetată a vir­
tuţii, ca unica îşi suprema isursa de fericire, are tocmai
aceasta semnificaţie. ,,Nici unul dintre aceştia pe care-i
vezi îmbrăcaţi în purpură nu este fericit — îi arată Se­
neca lui Luciliu , precum nu isînt fericiţi actorii cărora
rolul le impune pe ^scenă sceptrul şi hlamida : după ce
in faţa publicului păşesc m'îndri, înălţaţi pe coturni, în­
dată ce ies din iscenă isînt descălţaţi şi irevin lla propria
lor statură ^(Scrisoarea a L X X V I-aj. Iată cuvinte în care
îşi putea găsi o precară mînglîiere trufia umilită ,a aris­
tocraţiei romane din secolul I.

LIV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Idealurile etice ale stoicismului au putut deci deveni


terenul protestului pasiv al aristocraţiei, în condiţiile isto­
rice de la .începutul regimului imperial.
Doctrina stoică a putut, fireşte, să exercite o oarecare
influenţă şi asupra alltor (pături sociale mai largi, real­
mente apăsate de condiţiile inumane ale rânduielilor
sclavagiste din Imperiul roman. Această înrâurire a
ideilor isitoiice a fost o realitate. Existenţa ei nu afec­
tează însă ide loc esenţa aristocratică a .stoicismului şi nu
schimbă întru nimic sensul real al poziţiei pe care această
doctrină filosofică a ocupat-o în istoria sclavagismului
greco-roman şi în dezvoltarea culturii antice.
Dintre numeroasele teme ale predicii morale ^tratate in
Scrisorile către Luciliu ne vom opri, în această sucainta
expunere, asupra unora, pe care le .considerăm ide mai
mare importanţă, spre a le sublinia esenţa şi semnificaţia.
Un interes deosebit prezintă .îndemnul stăruitor al mo­
ralistului la isulitudine, .la evitarea ocupaţiilor publice,
ca o condiţie indispensabilă perfecţionării mor,ale şi feri­
cirii, obţinute prin practica unei vieţi retrase, închinate
numai studiului .şi meditaţiei. Această cerinţă era, pe de
o .parte, contrarie însăşi învăţăturii clasice a stoicismu­
lui, care, spre deosebire de doctrina epicureică, permi­
tea adepţilor ei să participe la îndeplinirea îndatoririlor
publice, iar, pe de altă parte, contravenea principiilor
tradiţionale ale vieţii romane, în cadnil cărora înde­
plinirea .obligaţiilor vieţii publice reprezenta o sarcină pri­
mordială. Nesocotind în această privinţă atiît învăţătura
şcolii, ,cît. şi vechile comandamente aile tradiţiei naţionale,
Seneca recomanda ocolirea vieţii publice în termeni lip­
siţi de orice echivoc. „Ascunde-te — îl sfătuieşte efl pe
Luciliu — într-o viaţă retrasă, dar şi retragerea ascun-
de-ţi-o. Fii convins că fapta ta e potrivită, dacă nu cu
învăţătura stoicilor, cel puţin cu exemplul lor. Dar şi
cu învăţătura lor. Te voi face, pe dine şi pe cine vei
voi, să admiţi acest lucru. Nu te sileşte nimeni da orice
fel ^de vi,aţă publica, în orice moment, fără nici o mă­
sură. Pe lîngă aceasta, clînd noi dăm înţeleptului o repu-

LV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

blică demnă de dl, adică lumea întreagă, orioît s-ar re­


trage, el nu este în afara vieţii publice, ci, dimpotrivă,
părăsind un ungher oarecare, ei (trece într-un rol mai
mare şi mai de seamă şi, înălţat pînă ila cer, îşi dă seama
ce loc umili ocupă, atunci dînd se urcă pe scaunul curul
sau la tribună. îţi încredinţez această convingere : nicio­
dată înţeleptul mu este mai activ ca atunci cînd îşi fixează
privirile asupra celor divine şi omeneşti“ (Scrisoarea a
L X V III-a ).
Precum se vede, sfatul este dat fără ocol şi argumen­
tul principali al demonstraţiei este extras din arsenalul
cosmopolitismului stoic. Existenţa patriei univensale l-ar
scuti pe înţelept de obligaţia de a se ocupa de patria lui
proprie. Ceva m ai mult. Lucilliu este povăţuit în conti­
nuare să folosească tot felul de mijloace pentru a în­
şela atenţia concetăţenilor şi a-şi ascunde retragerea.
„N -ai nevoie să ite arăţi ca filosof şi ca un retras de
lume — îl sfătuieşte Seneca. Dă hotărîrii tale un alt
nume, invocă boala, oboseala, trândăvia“.
Care poate .fi explicaţia acestei atitudini ? Substra­
tul ei politic este în afară de orice îndoială. îndemnul
la inactivitate politică echivala eu o chemare la rezis­
tenţă pasivă împotriva regimului imperial. S -a r putea
spune, fireşte, că însăşi cariera politică a lui Seneca sub .
împăraţii Glaudiu şi Nero constituie dovada categorică
a lipsei de temei a acestei afirmaţii. Argumentul pane se­
rios la prima vedere. în fapt însă avem motive să cre­
dem că (filosoful, păstrîndu-şi în adîncul (sufletului con­
vingerile antimonarhice, a acceptat totuşi onorurile şi
dregătoriile imperiale, împins de (ambiţie şi de dorinţa ne­
stăpânită de putere. v
Printre marile lui Slăbiciuni se număra, fără îndoială,
şi patima (Onorurilor. Acest predicator al renunţărilor
stoice a fost, precum sînt de acord să afirme toţi inter­
preţii operei lui, inclusiv admiratorii, un caracter slab, \
lipsit de f ermitate morală.
în stoicismul lui şi-ia/u găsit expresia filosofică con­
vingerile lui politice intime. în cariera lui politică s-a

LVI

Scanned by CamScanner
i
V

STUDIU INTRODUCTIV

manifestat contradicţia dintre aceste convingeri şi slă­


biciunile caracterului isău. .
în Scrisorile către Luciliu (condamnarea plăcerilor şi a
naftei nesăţioase de bogăţii constituit un motiv frecvent
si caracteristic al predicii stoice. M oralistă se ridica cu
vehemenţă împotriva lăcomiei contemporanilor, desfirîu-
lui patimilor josnice şi viciilor degradante. Aceste pu­
ternice accente de critică reprezintă adevărate documente
privitoare la viaţa elementelor posedante ale societăţii
sclavagiste romane din veacul I e.m. , . ,
Tabloul decăderii morale a potentaţilor isdlavagiştti zu­
grăvit de Seneca (întregeşte descrierile similare ale unor
scriitori valoroşi din aceeaşi epocă sau din perioada wne-
diat următoare, cum au fost Petroniu, Iuvenal şi M arţial.
Cu privire la condamnarea bogăţiei şi recomandarea
insistentă a .sărăciei, predica se înscrie pe linia tradiţio­
nală a ascetismului stoic. Bogăţia înseamnă jx>bia spiri­
tului, în vreme ce isărăoia este chezăşia adevăratei JLiber- _
tăţi. Calea care duce spre adevărata avuţie, adica^spre
virtute, este dispreţul de avuţii. Aceste^îndemnuri stărui­
toare ale moralistului contrastau însă, din pacate, cu
opulenţa lui strălucită. Filosoful a^fosit, precum s e ş tie ,
posesorul unei .averi imense şi, după undle informaţii ale
contempo r anii or , lacom de bogaţii* _
Seneca şi-a dat, fireşte, seama de gravitatea acestei
contradicţii şi de aceea concepţia lui despre bogăţie a
suferit, în conformitate icu doctrina unora dintre stoicii
anteriori, ajustări însemnate, pe linia unei accentuate
atenuări a exigenţelor.
Avuţiile, idupă el, nu trebuie căutate şi dorite cu insis­
tenţă, dacă însă ele există nu itrebuie lepădate, ci folo­
site cu înţelepciune. „Este un om mare — spune Seneca
acela care se serveşte de vase de lut, ca îşi cum a r fi de
argint; dar nu-i mai mile cel care se ,serveşte de vase
de argint, ca şi cum ar fi de lut. A nu putea suporta
bogăţia este dovada unui suflet slab“ (Scrisoarea ,a V-a).
în felul acesta iStăpînirea avuţiilor era pusă de acord
cu regula stoică îşi bogaţii paiiteau rărnîne virtuoşi, în mij­
locul strălucirilor. Li ,se ida doar sfatul de a ise familiariza

LVII

Scanned by CamScanner
*
STUDIU 'INTRODUCTIV

cu lipsa îşi nevoile prin exerciţii voluntare de sărăcie, me­


nite să-i ajute să ise pregătească împotriva unor lovituri
neaşteptate ale destinului. „Alege-ţi din .când în oînd
cîteva zile ; mulţumeşte-te în acest timp icu eît mai pu­
ţină şi cu căit mai proastă mâncare, cu haine aspre şi po­
nosite... Sufletul să se deprindă cu nevoile vieţii, chiar
cînd nu duce g rijă de nimic, şi să se călească împotriva
loviturilor so artei, chiar dîmd norocul îi zâmbeşte“ (Scri­
soarea a X V III-a ).
Aceste faimoase exerciţii de sărăcie eraiu, de altfel, în
acea epocă una din formele de manifestare a spiritului
decadent : jocul de-a (sărăcia al bogaţilor care, amenajîn-
du-şi în somptuoasele lor palate o aşa-zisă cam eră a să­
racului, rămâneau acollo uneori un timp scurt şi căutau
în aceste exerciţii un nou izvor de desfătare. în răspîn-
direa acestui obicei trebuie isă vedem totuşi şi un semn
caracteristic al acelor vremuri ale despotismului impe­
rial, plline de ameninţări şi ide primejdii pentru străluci­
rea bogaţilor, care se putea transforma oricând în mină,
prin voinţa arbitrară a împăratului şi a potentaţilor din
jurul lui.
Stoicismul a foist o doctrină a încordării eroice împo­
triva vicisitudinilor existenţei. Nici una dintre concep­
ţiile etice ale antichităţii n-a formulat, în această pri­
vinţă, cerinţe mai severe. Atitudinea calmă, senină în
faţa loviturilor destinului, acceptarea liniştită a suferin­
ţelor morale şi fizice ca şi a morţii constituiau trăsătu­
rile fundamentale ale .ţinutei stoice.
înfruntarea durerii este una dintre temele favorite ale
predicilor lui Seneca. în Scrisorile către Luciliu, ca şi în
alte lucrări, această temă este amplu tratată. Durerea
este arătată ca fiind indisolubil legată de condiţia umană
şi existenţa înţeleptului însuşi nu face excepţie, ea ară-
mînînd sub imperiul condiţiilor maturii umane.
înfruntarea durerii este unitatea de măsură a forţei
morale, .suferinţa fiind un complement necesar al vir­
tuţii. Verificarea adevăratei tării stoice se face în focul
luptei cu primejdiile, cu suferinţele de tot felul, oare
răsar la fiecare pas pe drumul spinos al existenţei

LVIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

umane. Viaţa omului este un cîimp de luptă pe care vir­


tutea este mereu pusă ia încercare, „Toate gemetele,
toate spaimele noastre isînt (însă biruri ale vieţii. Nu spera
şi nu pretinde, dragă Luciliu, să fii scutit de ele... A
trăi, o, Luciliu, înseamnă a lupta. Prin urmare, sînt oa­
meni curajoşi şi fruntaşi în tabăra lor cei care .se tfbat,
aleargă-n sus şi-n jos printre necazuri şi greutăţi, înfrun-
tînd cele mai primejdioase lupte“ (Scrisoarea a X C V I-a ).
Adevăratul înţelept acceptă necesitatea suferinţei şi
întîmpină cu fermitate orice încercare, fiind totdeauna
gata să se măsoare cu destinul şi hotărât isă se ridice,
prin tărie sufletească, deasupra lui. Durerea nu-'l poate
speria, deoarece moartea pune capăt repede suferinţelor
deosebit de mari, care nu pot fi dedît ide scurtă durată.
Cele care persistă multă vreme dovedesc prin aceasta
că pot fi tolerate şi că deci nu constituie un irău excesiv.
Dacă este imperios necesară atitudinea curajoasă în faţa
suferinţelor reale, nu mai puţin necesară este eliberarea
spiritului de spectrul durerilor imaginare ,cu care sufle­
tele slabe şi temătoare îşi împovărează existenţa, sporind
considerabil apăsarea mizeriilor adevărate şi chinuindu-se
în mod inutil cu suferinţe inexistente. Durerea este o
dură realitate, faţă de care natura omenească nu poate
rămîne insensibilă. Dar adevărata ei nobleţe şi demni­
tate constă în statornicia cu care ştie s-o suporte.
Făcînd abstracţie de exagerările stoice, nu putem să
nu considerăm cu deplină aprobare şi cu admiraţie în­
demnul nobil al filosofului latin la fermitate m orală, la
tărie sufletească în faţa încercărilor.
Consideraţiile asupra durerii şi mizeriilor existenţei
îşi găsesc o firească întregire în problematica morţii, care
apare în numeroase locuri din Scrisorile către Luciliu şi
din alte lucrări ale filosofului.
Fiiiosofia este, după dl, chemată nu numai să întă­
rească pe om, arătîndu-i cum să rămînă neclintit în m ij­
locul furtunilor vieţii, ci să-i ofere şi un sprijin temeinic,
spre a birui frica de moarte, învăţîndu-1 să moară, pre-
gatindu-1 să înfrunte cu seninătate şi curaj această ne­
cesitate inexorabilă a naturii. '

Llx

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

Frica de moarte, comună tuturoir oamenilor,, îşi are iz­


vorul — după Seneca — în ignorarea naturii ei adevă­
rate şi poate fi învinsă prin meditaţie asupra sensiiiui
vieţii şi sflînşitului ei necesar. Spiritul filosofic dezvăluie
caracterul fragil şi caduc ăl lucrurilor, necesitatea sfâr­
şitului lor, initegnîndu-1, oa o realitate naturala, in curge­
rea existenţei. Moartea nu poate fi considerata ca un
rău, deoarece, fiind isfîrşitull existenţei, reduce totul la
neant şi, prin urmare, a muri este pentru cel ce moare
acelaşi lucru cu a nu se ifi născutt. Cel ce nu este nu poate
fi nefericit, fiindcă nefericirea, ca şi fericirea, presupune
existenţa unui subiect. ^ w
De aici rezulta însă concluzia pozitivă ca domeniul in
care trebuie căutată şi realizată fericirea este cel al
vieţii, chiar dacă este scurtă şi trecătoare. Dolbindeşte
fericirea acela care, înfrunţinjd cu seninătate .adversită­
ţile, nu se teme de soartă. Ameninţarea acesteia^ nu există
pentru icel oare, icimoscînd desfăşurarea naturala a lucru­
rilor, se poate conforma legilor ei. Durata vieţii este in­
diferentă înţeleptului, fiindcă preţul ei este în funcţie
nu de numărul anilor, ci de intensitatea trăirii, fiindcă
o întindere scurtă poate cuprinde o viaţă bogata şi va­
loroasă. . . . r
„Să facem, nogu-te, Luciliu, ,aşa ca viaţa noastră, ca
şi metalele ide preţ, să atîrne în greutate, nu să aibă
volum mare. S-o măsurăm după fapte, nu după durată.
Vrei .să ştii ce deosebire este între omul energic şi dis­
preţuitor al soantei, oare şi-a împlinit toate îndatoririle
vieţii omeneşti şi a ajuns la supremul bine, şi acela peste
care anii au trecut ou nemiluita ? Primul trăieşte şi
după moarte, celălalt e mort înainte de moarte. Să lău­
dăm deci şi să-1 socotim printre oamenii fericiţi pe acela
care şi-a drămuit bine timpul, oridît de puţin a avut, căci
el a văzut adevărata lumină“ (Scrisoarea a X C III-a).
în Scrisoarea a L X X V II-ia viaţa este comparată cu o
piesă de teatru, a cărei valoare nu depinde de durata ei,
ci de felul în care este. jucată. Stăruinţa cu care filoso­
ful insistă asupra necesităţii inexorabile a morţii nu
poate fi considerată numai aa o reluare a unei teze cu-

LX

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

noscute a stoicismului, ci trebuie, fără îndoială, rapor­


tata ia condiţiile isocilal-poiliitice ale ajadlei epoci în care,
precum am arătalt, aristocraţia^ romană a fost în măsură
însemnată măcelărită ide împăraţi ca Tiberiu, Caligula
şi Nero şi a icumosiaut din plin teroarea despotismului im­
perial. în aceste condiţii, pregătirea de moarte devenise
o adevărată necesitate. Filosoful însuşi, în ultimii ani ai
vieţii sale, anii dizgraţiei şi retragerii, se pregătea, pre­
cum mărturiseşte prietenului său, pentru acest moment
de suprema încercare. în Scrisoarea a X X V I - a citim ur­
mătoarele cuvinte impresionante : „Eu, cel puţin» mă văd
ca şi cum aş sta în faţa marii încercări şi ca şi cum
mi-ar fi sosit ziua care va judeca de toată viaţa mea,
şi-mi zic : «Pînă acum n-am putut dovedi nimic nici prin
faptdle, nici prin cuvintele mele, căci ele sînt uşoare
şi înşelătoare dovezi de tărie sufletească, învăluite în
multe podoiabe ce momesc. Tot ce am izbutit, voi arăta-o
în clipa morţii. De aceea nu aştept tremurând ziua in
care, artificiile îşi văpselele căzînd, va trdbui să dau
socoteală dacă vorbesc numai bărbăteşte sau şi simt,
dacă (toate cuvintele grele pe care le-am aruncat ^îm­
potriva soartei nu vor fi fost decît prefăcătorie îşi fars㻓.
Sub forma sinuciderii, moartea reprezintă, în cadrul
construcţiei etice a lui Seneca şi în consonanţă cu esenţa
concepţiei stoice, garanţia cea mai înălţă a libertăţii
şi virtuţii înţeleptului ameninţate de forţe externe. Este
o soluţie care distonează fundamental cu concepţia stoică
despre virtute şi înţelepciune, care neagă în fapt esenţa
acestei doctrine şi (constituie o formulă inacceptabilă pen­
tru orice gîndiire morală consecventă, o adevărată aban­
donare a principiilor propovăduite, o părăsire laşă a
Obligaţiilor care stau la temelia vieţii morale.
în Scrisorile către Luciliu, ca şi în alte lucrări ale lui
Seneca, soluţia sinuciderii este arătată a fi perfect com­
patibilă cu virtutea îşi înţelepciunea. Nu trebuie să uităm
că teroarea imperială a generat o adevărată epidemie de
sinucideri, prin care îşi căutau eliberarea numeroase spi­
rite obsedate de speictnul (suferinţelor. •

LKI
I

Scanned by CamScanner
STtJDIU INTRODUCTIV

Voi ,termina această sicuntă prezentare cu cîtevia con­


sideraţii asupra concepţiei lui Seneca despre -egalitatea
şi solidaritatea umană, concepţie care se desprinde din
numeroase texte ale Scrisorilor cutre Luciliu. Piroible-
mele referitoare la valoarea persoanei umane, la sensul
existenţei omeneşti şi ila legăturile de solidaritate icare
unesc pe toţi oamenii în vasta familie umană constituie
momente caracteristice ale (stoicismului, in genere.
Din ideea stoică fundamentală privitoare la valoarea
egală a tuturor virtuţilor decurgea in mod necesar con­
cluzia relativă la egalitatea purtătorilor acestor virtuţi,
a oamenilor, pe care îi isituează pe acelaşi plan posesiu­
nea virtuţii. Stoicismul conţinea deci in propria lui sub­
stanţă, sub forma potenţială, una dintre ideile sale valo­
roase, aceea a egalităţii umane fundamentale.
Concretizarea acestei idei 'este însă nemijlocit legată
de condiţiile social-politice în oare au apărut şi s-iau
afirmat principiile şcolii din Portic.
Precum am arătat !în altă parte, filosofia stoică a fost
un produs ideologic al elenismului .universalizat din pe­
rioada alexandrină, fiind intim legată de această epocă,
în care lumea elenică, depăşind, în urma cuceririlor lui
Alexandru cel Mare, limitele vechilor cetăţi, a utras în
sfera vieţii politice şi spirituale greceşti numeroase alte
popoare.
Ideea egalităţii şi solidarităţii umane, a umanităţii care
nu cunoaşte fruntarii între popoare, a izvorîît din această
nouă configuraţie politioo-isocială a elenismului. Stoicis-
mul^a cultivat şi perpetuat aceasta idee, care mai tîrzm
a găsit teren de afirmare in vastul Imperiu roman, în
cadrul căruia trăiau laolaltă, sub stăpînirea romană, nu­
meroase popoare.
Această situaţie putea crea iluzia, întreţinută de clasa
stapimtoare a unei reale solidarităţi umane. Mai tîrziu,
la începutul veacului al V-llea e.n., poetul latin ide ori­
gine galica Rutilius Namatianus, cdlehrînd puterea
Komei.de pe Poziţiile istăpînitori'lor, a exprimat cu eloc­
venţa ideea patriei universale: „Fecisti patriam diversis
gentibus unam... Urbem fecisti quod prins orbis erat“ (Ai

LXII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

făcut o patrie unică penitru neamuri diferite... Ai făcut


uin singur oraş din ceea ce era înainte lumea întreagă).
Continuiînd tradiţia stoiică în condiţiile create de exis­
tenţa statului roman, Seneca a îmbrăţişat ideea solida­
rităţii umane, pe care a isubliniat-o în repetate rînduri în
opera lui şi îndeosebi în predicile morale conţinute m
Scrisorile către Laciliu. El întemeia această idee pe afir­
maţia pilimă de nobleţe că omul este un lucru sfîînt pen­
tru semenul său (homo sacra res homini) (Scrisoarea a
X C V -a). Ideea egalităţii .şi solidarităţii umane îmbrăţi­
şează, în concepţia lui Seneca, pe toţi oamenii, fără ex­
cepţie, pe liberi şi pe sdlavi. Cu privire la aceştia din
urmă, poziţia filosofului, formuilaită în Scrisoarea ^ a
X L V II-a , constituie o adevărată răsturnare a concepţiei
sclavagiste clasice, în virtutea căreia sclavii nu puteau
fi consideraţi ca membri ai comunităţii umane, fiind
doar instrumente cu glas, menite să întregească puterea
omului liber.
Filosoful latin, dezvoftînd vechea teză stoică, pro­
clamă deci ideea, de excepţională însemnătate, a apar­
tenenţei sclavilor la umanitate. Pie linia acestei concep­
ţii, el reclamă un tratament uman pentru sclavi.
Precum se vede, consiiderînd sclavia ca o instituţie ce
contravine naturii, filosoful nu ajunge totuşi la conclu­
zia că ea trebuie să fie abolită. El cere numai îndulcirea
regimului aspru la icare stăpînii sdlavagişti supuneau pe
robii lor, atenuarea sclaviei şi nu suprimarea ei.
întreaga poziţie a lui Seneca în această problemă nu
poate fi înţeleasă decîlt ţinîndu-se seama pe ide o parte
de schimbările determinate în mentalitatea generală de
evoluţia societăţii sclavagiste, de descompunerea continuă
a relaţiilor ^sclavagiste de proiducţie şi, pe de al'tă parte,
de faptul ică aceste relaţii nu-şi pierduseră încă în între­
gime necesitatea istorică.
Atitudinea plină de compasiune umană a filosofului şi
formula limitată, de esenţă filantropică, la care ajunge
nu pot fi deci desprinse din contextul realităţii soci al-
econoimoeja epocii. Ar fi, prin urmare, profund eronat
să le căutăm cu superficialitate explicaţia numai în sen-

LXIII

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

tim entde .de umanitate cajre îl vor fi animat pe ^Seneca.


Nu trebuie să uităm nici un moment că filusofia ilui a
fost generată de nevoile clasei sale, al cărei exponent
ideologic era. Aristocraţia romana decadenta a veacului I
a avut în (persoana lui un apărător f e rv e n tc a n e a în­
cercat, prin opera lui, să o călăuzească şi «să o vindece
de graveile vicii ,şi scăderi morale de oare suferea, să o
purifice şi să-i insufle conştiinţa «demnităţii. _
Predica morală a liui Seneca a avut un evident ca­
racter aristocratic. în isfera preocupărilor lui de perfec­
ţionare morallă e!l nu includea deoît m inoritatea (privile­
giaţilor, adresîndu-ise unor reprezentanţi ai acestei mino­
rităţi şi asuim/îndoi-işi, pe illîngă aceştia, rolul de îndrumă­
tor moral şi ide «director de conştiinţa. Cu toatejefuziuni'le
de simpiatie umiană, lecţiile lui de morală Stoica sânt des­
tinate unui public ales, unei categorii sociale restnnse.
F aţă de mulţime, filosoful a avut o atitudine aristo­
cratică de dispreţ, pe care a exprim at-o cu toată cla­
ritatea, afirmând că ea reprezintă un mediu vicios şi
corupt, pe care omul onest şi virtuos trebuie să-i oco­
lească. w w ..
Seneca n -a căutat să imprime învăţăturii lui un carac­
ter popular, să-şi atragă simpatia şi adeziunea celor
mulţi, muLţumindu-se cu cercul select^ al nobililor, al
amicilor lui aristocraţi, idin numărul cărora făcea parte
şi Luciliu. M orala Stoică a fost totdeauna şi a rămas
în esenţă o morală rezervată unor „elite“.
Filosofii Stoici au considerat virtutea şi înţelepciunea
ca fiind destinate unor exemplare umane alese, capa­
bile de înălţare etică. Figura înţeleptului desăvârşit nu
reprezintă decît expresia (idealizată a acestei „elite“, care
se ridică deasupra mulţimii celor de rând.
Punând de acord, în (spirit practic roman, concepţia sa
cu necesităţile etice ale clasei sale, Seneca a rămas, în
linii esenţiale, credincios spiritului şi tradiţiilor şcolii-
Scrisorile către Luciliu reprezintă, fără îndoiala, opera
cea mai însemnată a lui Seneca. Din ea se desprind
cu dlaritate şi eu vigoare liniile hjotărîtoare ale concep­
ţiei sale filosof ico-morale. în aceasta constă importanţa

L X IV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

primordială a lucrării. D,ar lectura ei este instructivă şi


utila şi pentru cunoaşterea altor aspecte, subsidiare însă
deosebit de interesante. Scrisorile către Luciliu nie aiută
de pilda, jsa cunoaştem opiniile filosofului pirivitoare la
chestiuni însemnate, cum ar fi problema învăţămîntului,
a educaţiei, a roluilui îşi valorii artelor liberale în reali­
zarea educaţiei morale.
..P"1? ^n^eres deosebit prezintă consideraţiile referitoare la
stli. . cauzeile care au determinat, în epoca în care a
trăit filosoful, decăderea stilului, corupţia lui, înidepăr-
tarea de la modelele Clasice. Din acest punct de vedere,
^ Y r v r ^ ValarDase aPreoijerde conţinute în Scrisoarea
a C X IV -a care poate fi considerată ca o prezentare sis­
tematica a problemei.
Seneca era plin de ^admiraţie pentru maniera de expri­
mare simpla, naturală, neafectată, a scriitorilor din tre­
cut, care nu urmăreau ,să câştige preţuire pirin formule
retorice şi artificii ieftine. în acelaşi timp, dl condamnă
obiceiul de a căuta originalitatea prin folosirea unui stil
m carcat de arhaisme, greoi şi confuz, care imită ■cu
ostentaţie limba textelor străvechi.
Explicaţia degradării stilistice este căutată ide Seneca
in decăderea moravurilor, care ise reflectă în dezordinea
stilului, idupă icum ordinea şi armonia, echilibrul şl cum­
pătarea sufletului îşi găsesc expresia în claritatea şi a r ­
monia (stilului. ,,<<Vorfbiirea oamenilor eiste ca şi (felul lor
ide viaţă». Aşa precum felul de a vorbi sdamănă ou vor­
bitorul, tot astfel isltilul imită în cele din urmă moravu­
rile publice, dacă moralitatea publică este în decădere
şi alunecă jspre rafinament. Semnul desfrînării generale
este dezmăţul în vorbire, cu condiţia ca acesta să nu
se întâlnească la un om, doi, ci ,să fie iun lucru admis
laprobat ide toată lumea. Nu este posibil ca talentul
să araitejintr-un fel şi sufletul într-altul. Dacă sufletul
este sănătos, echilibrat, grav, cumpătat, atunci şi talentul
este ferm şi sobru“ (Scrisoarea a C X IV -a ).
Această relaţie ,pe care filosoful o stabileşte între
anumite aspecte ale producţiei literare şi condiţiile vieţii

5 - c . 271 LXV

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

sociale nu este (lipsită de interes şi de valoare. Opinii


privitoare la stil ise lînlbîrlniesc şi în albe locuri in Scriso­
rile către Luciliu. Nu se poate însă observa o linie
unitară şi consecventă !în doctrina literară a autorului.
Stilul Hui Seneca, cu calităţile Iul remarcabile şi de­
fectele lui pronunţate, constituie o confirmare a acestei
situaţii contradictorii. Cursivitatea, 'fluenţa, ingeniozi­
tatea şi farmecul expresiei pierd m miare măsură (din
eficienţa şi forţa 'lor, fiind umbrite ^ide lipsa de ordine
a construcţiei, de insistenţele supărătoare, de îngi ăma-
diriile de exemple ilustrative, (de compoziţia defectuoasa,
lipsită |de plan, şi plină ide digresiuni, die stiilul retoric,
răsunător îşi emfatic, abundlînd, pmă (ia exces, in anti­
teze, metafore, construcţii artificiale îşi combinaţii in­
genioase de cuvinte. ,w M
în Scrisorile către Luciliu aceasta prezenţa a aspec­
telor pozitive şi negative, aceste contraste frecvente
între lumini şi umbre constituie o notă foarte caracte­
ristică.

Prin originalitatea îşi vigoarea talentului său, ca şi


prin varietatea preocupărilor sale, Seneca a fost o fi­
gură remarcabilă a culturii antice latine. în prima
jumătate ia veacului I e.n., dl s-a impus «ca o persona­
litate dominantă. Etica, ştiinţele naturii, literatura s-au
îmbogăţit prin (contribuţia lui. ^ ,
Opera lui filosofică reprezintă un prodius tipic al
fuziunii spirituale gireoo-romane. Exponent de ^frunte al
stoicismului roman, el a rămas credincios, în esenţa,
principiilor gîndirii sitoice greceşti, zenonice şi crisipiene,
cărora le-a aplicat (însă amprenta spiritului latin, puţin
înclinat spre speculaţia abstractă, ataşat realităţii nemij­
locite îşi (cerinţelor vieţii pradtice. De aceea, morala
practică a fost domeniul .său de predilecţie, an care
aportul isău a fost important. . . .
Declarîndu-şi fără echivoc apartenenţa la stoicism,
el s-a .ridicat totuşi cu energie -împotriva cazuisticii
sterile şi subtilităţilor sofistice, folosite adesea de stoicii

LXVI

Scanned by CamScanner
STUDIU INTRODUCTIV

greci. N-a acceptat rigiditatea dogmatismului, afirmînd


cu francheţe ică-şi 'însuşeşte tot ce este adevărat, indi­
ferent de unde ar veni. Prin aceasta el <s-a arătat a fi
un promotor al gîndirii libere, condiţie fundamentală a
oricărui -progres intdleotual şi moral.
Fără a trece cu vederea elementele negative ale pre­
dicii sale, discordanţele uneori izbitoare care au existat
între conţinutul (învăţăturii lui morale şi atitudinea liii
în viaţa publică şi cea particulară, şi de asemenea fără
a uita resorturile reale ale poziţiei lui şi limitele de-
curgîn/d din apartenenţa lui de clasă, subliniem totuşi
că, pe linia tezelor tradiţionale stoice, el a formulat cu
elocvenţă idei valoroase, care depăşesc prin conţinutul
lor generic orizontul societăţii sclavagiste şi-şi păstrează
prin aceasta semnificaţia deosebită : egalitatea naturală
a oamenilor, unitatea neamului omenesc, caracterul
imoral al nedreţptăţii şi tiraniei, nobleţea compasiunii
faţă de suferinţa aproapelui, frumuseţea prieteniei ade­
vărate.
Dar imai presus de toate, din Scrisorile către Luciliu
şi în general din întreaga lui opera filosofică se des­
prind cu tărie îndemnurile unei morale, pentru care în­
fruntarea neînfricată, isenină a suferinţei şi morţii re­
prezintă chezăşia cea mai puternică a libertăţii.
Dacă în sensul strict stoic, de acceptare netulburată
a adversităţilor, curajul eroic .rămîne lipsit de eficienţă
şi justificare, în (înţelesul ilui pozitiv, de ifermitate neîn­
fricată în lujpta pentru triumful binelui şi cauzelor
drepte ale omenirii, el capătă o semnificaţie nobilă, un
conţinut fecund, a cărui valoare nu-şi poate pierde
actualitatea.
Prin asemenea momente valoroase, mesajul filosofic
al lui Seneca îşi păstrează încă, după două milenii,
semnificaţia.
Scrisorile către Luciliu conţin, în forma cea mai ex­
plicită, acest mesaj.

ISAC »AVIDSOHN

LXVII

Scanned by CamScanner
*

SCRISORI CĂTRE LUCILIU /

Scanned by CamScanner
C A R TEA I

SCRISOABEA I

Aşa să faci, dragul meu Luciliu 1 ; dedică-te ţie însuţi


şi timpul care ipîna acum ţi se răpea, ţi se lua pe furiş,
sau îţi scăpa, adună-1 şi păstrează-l. Fii convins ică este
aşa cum îţi iscriu : uneile ‘ceasuri ni se răpesc, altele ne
isînt luate fă ră is-o ştim, talltele ne scapă. Totuşi cea mai
ruşinoasă pagubă e cea idiin nepăsare.
D acă ai vrea ,să iei iseama, cea mai mare pante din
viaţă ne-o pierdem ifăcînd irăull, o mare pante dintr-însa,
nefăcîmd nimic şi viaţa toată, făcînid altceva de cit ce
trebuie. Ai putea să-mi arăţi pe cineva care pune vreun
preţ pe 'timp, care-şi socoteşte ziua, care-şi d ă seama
că pe fiece zi idl mioare ? Căci noi in tr-asta ne înşelăm :
vedem m oartea înaintea noastră, cînd mare parte din-
tr-însa a şi trecut : tot timpul dinapoia noastră e-n
stăpânirea ei.
F ă ideci, dragă Luciiliu, iceea ce-m i scrii că faci : nu
scăpa un ceas. D acă vei fi stăpîn pe ziua de azi, vei
depinde mai puţin de ziua de inîine. T ot amânând, viaţa
se Scurge. T oate, Luciliu, ne isînt străine, numai timpul
e al nostru. N atura ne-a trimis pe lume cu această
singură avere, trecătoare :şi am ăgitoare, din care totuşi
ne scoate cine vrea. Şi este aşa de mare nesăbuinţa oam e­
nilor, încât atunci cînd capătă câte un lucru de nimic
sau de foarte puţin preţ, şi cu siguranţă uşor ide p ro ­
curat, se simt îndatoraţi, pe cînd nici unul dintre cei
cărora le sacrifici timpul nu socoate că-ţi datorează ceva,
cînd, de fapt, acesta este singurul bun pe care nimeni
nu ţi-il poate ida înapoi, cu aricită bunăvoinţă.
Mă vei întreba, poate, ce fac eu care-ţi dau aceste
sfaturi. îţi voi m ărturisi sincer : aşa cum ise întîmplă
cu un m are risipitor, d ar atent la socotelii, contul chel­
tuielilor îmi este clar. N -aş putea spune că eu nu pierd
nimic, dar ce pierd, de ce pierd şi cum, ţi-o pot spiune ;

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

îţi /pot arăta cauzele sărăciei mele. Dar mi se întîmipla


şi mic ca şi celor mai mulţi, ajunşi in mizerie inu din
vina lor : Itoţi îi scuză, niimeni nu-i ajuta. Concluzia ?
Nu-l socotesc sărac pe cel ce se mulţumeşte cu oricît
de puţin i-ar prisosi. Tu totuşi aş vrea sa-ţi păs­
trezi ce-i a)l tău ; vei începe astfel la vremea potrivită.
Căci, aşa cum ziceau strămoşii noştri, tirzie-i cumpătarea
cînd ajungi la fundul vasului ; rămîne la fund nu numai
foarte puţin, dar şi ce-i mai rău.
Cu bine.

SCRISOAREA A II-A

Din cele ce-mi scrii şi din cele ce-aud, pun mari


nădejdi în tine : nu alergi în toate părţile şi nu te laşi
pradă neliniştii, tot schimblîndu-ţi locul. O astfel de
agitaţie este semnul unui suflet bolnav. Cea dintîi do­
vadă a unui spirit cumpănit este, cred, putinţa de a sta
locului şi de a zăbovi icu isine. Vezi însă ca lectura asta
te umilitor autori şi a operelor ide tojt felul să nu aibă
într-însa ceva împrăştiat şi nestatornic. Trebuie să
stărui asupra anumitor opere şi să ţi le însuşeşti pe
deplin, dacă vrei să te alegi cu ceva care sa-ţi rămînă
întipărit în suflet. Cine este pretutindeni nu este
nicăieri. Gel icare-işi petrec viaţa în călătorii ajung să
aibă multe gazde, dar nici o prietenie. Tot astfel e
firesc să iii se întîmple şi celoir care nu se apropie intim
de spiritul nimănui, ci, zoriţi, străbat totul în goană.
Nu foloseşte şi nu se lipeşte de om hrana oare, îndată
ce-i înghiţită, e dată afară. Nimic nu împiedică atîta
însănătoşirea ca schimbarea prea deasă a leacurilor. 0
rana cu care 'tot încerci leacuri nu ise mai vindecă.
Planta care este des mutată din locul ei nu mai prinde
puteri. Nu exista lucru atîlt de folositor, ca să poată
folosi numai din fugă. Numărul mare de cărţi te îm­
prăştie. Prin urmare, nepuitînd citi toate cărţile pe care
Ie ai, este destul să ai îcîte poţi citi.

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A H I-A

P a r uneori, zici itu, vreau să răsfoiesc cuitare icarte,


ItJeori alta“. înseam nă c ă ai un sltioimiac olbosit, dacă
ciuguleşti Idin toate ; bucatele felurite şi nepotrivite unele
cu altele strică, nu hrănesc. A şadar, citeştte mereu
scriitorii consacraţi şi, chiar dacă uneori doreşti să te
abaţi şi pe la alţii, lîntoarce-te iar la icei dintîi. C aută-ţi
Silnic un sprijin îm potriva sărăciei, îm potriva morţii şi
a tuturor celorlalte nenorociri şi, după ce vei fi stră­
bătut atiîtea pagini, alege-ţi o singură idee pe care s-o
rumegi în acea zi. A şa fac şi eu : din multele (lucruri
citite, m a opreşte ila o idee. C ea de azi este una pe care
am găsit-o la E p io u r2, căci obişnuiesc să trec şi în
tabăra duşmană, nu ca dezertor, ci ca iscoadă. „ 0 să ­
răcie voioasă, zi'ce -dl, este frumos lu cru “. ' ^
Dar (dacă e voioasă, nici nu-i sărăcie, căci este sărac
nu cine are ipuţin, ci cel care rîvneşte la mai mult. Ce
importanţă a re d ţi (bani zac în llada cuiva, dît grîu in
hambar, dite turme are, cit capital dat cu cam ătă, dacă
ol pîndeşte bunul altuia, dacă îşi socoteşte nu averea
agonisită, ci pe cea de agonisit în viitor ? M ă întrebi
care trebuie să fie limita averii cuiva ? M ai întiii să
aibă cît îi este necesar ; apoi, cît îi este de ajuns.
Cu bine.•

• SCRISOAREA A III-A

Ai idat unui prieten al tău — aşa îmi scrii — să-m i


aducă o scrisoare. Apoi îm i atragi atenţia să nu discut
eu el despre toate ale tale, căci nici tu n -o faci de
obicei. Astfel, în aceeaşi scrisoare îmi spui că el îţi este
prieten şi că nu-ţi este. D acă te-ai folosit de acest
termen în înţelesul fui curent şi dacă l-ai numit prieten
aşa cum oricărui candidat îi spunem onorabile, sau cum
salutăm cu „domnule“ pe cineva care ne iese în cale
şi al cărui nume ne scapă, nici o discuţie. D ar dacă
socoteşti prieten pe cineva în care mu ai aceeaşi în ­
credere ca şi în tine însuţi, faci o m are greşeală şi nu
cunoşti valoarea adevăratei prietenii.

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUC1LIU

Cîntăreşte cu prietenul itău toate lucrurile, dar mai


întîi cîntăreşte-il pe el. După ce te împrieteneşti, trebuie
să ai încredere, înainte de a te împrieteni, trebuie însă
să judeci. Fac lucrurile pe dos, răsturnînd ordinea fi­
rească, aceia oare, împotriva preceptelor lui Teofrast 3,
cântăresc pe cineva abia după 'ce au prins drag de dînsul
şi, după ce - 1 cântăresc, nu - 1 mai iubesc. Gândeşte-te mult
timp dacă trebuie (să te împrieteneşti cu 'cineva. De în­
dată însă ce te-ai hotărât s-o faci, lasă - 1 să pătrundă
în toate cutelle sufletului tău. Vorbeşte cu dînsul tot
atât de deschis cum ai vorbi cu tine şi trăieşte aşa, ca
să nu ai a-ţi mărturisi nimic ce n-ai putea mărturisi
chiar şi duşmanului tău. Dar, fiindcă se întâmplă uneori
lucruri din care obiceiul face o taină, împărtăş;eşte-i
prietenului tău toate grijile, toate gândurile. Dacă-J vei
socoti demn de încredere, îil vei şi face astfel. Căci unii,
temîndu-se să nu fie înşelaţi, fac pe alţii să-i înşele şi,
prin bănuiala lor, le dau dreptul de a cădea în păcat.
De ce să mă păzesc la vorbă faţă de un prieten ? De
ce în faţa lui isă nu mă socot singur ? Unii povestesc
oricui le ieise în caile ce -trebuie să mărturiiseasică numai
prietenilor, şi îşi descarcă sufletul în auzul tuturor. Alţii,
dimpotrivă, se tem să se mărturisească chiar şi fiinţelor
celor mai dragi şi, nevoind, de s-ar putea, să se măr­
turisească nici lor înşile, ascund şi mai adânc orice
taină. Tu să nu faci nici ca unii, nici ca ceilalţi. Este
la ifel de greşit a te încrede în toată lumea ca şi a nu
te încrede în nimeni ; dar în primul caz aş zice că e
vorba de o vină mai onorabilă, în al doilea, de una care
fereşte mai bine de primejdii.
' Tot aşa, să ţii de rău deopotrivă şi pe cei mereu fără
astâmpăr şi pe cei mereu liniştiţi, căci zelul care se
înoîntă de zarvă nu e hărnicie, ci zbuciumul unui s u f le t
neliniştit, precum liniştea care socoteşte un chin orice
mişcare nu-i decât destrămare şi lâncezeală. De aceea,
întipăreşte-ţi în minte această cugetare pe care am ci-
tiit-o la Pomponius 4 : „Unii ise retrag într-atâta la în­
tuneric, încât tot ce-i la ilumina zilei li se pare tulbure .

Scanned by CamScanner
v -

SCRISOAREA A IV-A

Să îmbinăm lucrurile : c d odihnit trebuie /să /muncească,


cel ce munceşte trebuie să /se odihnească. Sfătuieşte-te
cu natura : ea îţi va spune că a făcut şi zi şi noapte.
Cu bine.

SCRISOAREA A IV- A

Stăruieşte precum ai început şi grabeşte-te oît poţi, ca


să te bucuri icît mai mult timp de puritatea şi armonia su­
fletului tău. De fapt, tu te bucuri chiar în vreme ce-1
purifici, în vreme ce-1 rînlduieşti. Alta este totuşi mulţu­
mirea pe care o simţi contemplînd un cuget fără pată,
plin ide strălucire. îţi alduci, desigur, aminte ce mare
bucurie ai simţit atunci cînld, tepădînd toga copilăriei, ai
îmbrac at-o pe cea de bărbat şi ai fost dus cu alai in
for. Aşteaptă-te la una îşi mai mare, atunci oînd vei fi
lepădat spiritul copilăresc şi filosofia te va înscrie in
rîndu'l oamenilor. Căci idacă nu mai sîntem «copii, ne
rămîne, ceea ce este mai grav, mintea unor copii. Aceasta
e cu atît; mai rău, cu cît avem gravitatea unor bătrîni
şi slăbiciunile unor copii ; şi nu numai pe ale copiilor, dar
şi pe ale pruncilor : aceia se sperie de lucruri neînsem­
nate, aceştia de ce li se năzare, iar noi, şi de unele
şi de altele. .
înaintează numai (în filosofie) : vei înţelege că de unele
lucruri ar trebui să ne temem cu atît mai puţin, cu cît
mai mare ni-i şpaima. Nu poate ifi mare râul cel mai
din urmă. Ţ i-a sosit moartea ? Ar trebui isă te temi de
ea, dacă ar putea să se oprească la tine. Dar, în mod fi­
resc, ea sau nu-ţi soseşte, sau trece mai dqparte. „Este
greu, zici tu, să-ţi înalţi sufletul pînă la dispreţuirea vieţii
proprii“. Dar nu vezi din ce pricini neserioase ne-o dis­
preţuim ? Unul atîrnă ispînzurat de un laţ la uşa iubitei,
altul se aruncă de pe acoperiş, ca isă inu-şi mai audă stă-
pînul tumînd şi fulgerînd, altul, un sclav fugar, îşi îm-
plîntă /sabia în pîntece, /ca isă nu fie adus din nou acasă. •
Crezi că virtutea nu e în stare să facă ce face spaima
fără margini ? Nici unul idintre cei ce gîindesc prea mult

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

la prelungirea vieţii, măsurîndu-şi fericirea după numă­


rul consulilor5, nu [poate 'avea parte de o viaţa fericită,
Gîndeşte-ite -în fiecare zi cum ai putea părăsi cu su­
fletul împăcat o viaţa, pe care cei mai mulţi o îmbrăţi­
şează şi de care se ţin, iaşa /cum >se agaţa de spini şi de
stînci cei furaţi ide şuvoiul apelor. Cei mai mulţi dintre
noi se zbat nefericiţi între frica de moarte şi chinurile vie­
ţii : nu doresc să trăiască şi nu ştiu să moară. Fă-ţi de
aceea viaţa plăcută, ailungînd orice nelinişte în privinţa
ei. Nu folosesc deoîit acde bunuri cu pierderea cărora
sufletul se obişnuieşte din vreme, şi nu e lucru a cărui
pierdere poate fi mai uşoară ca acela de care nu-ţi
pare rău că l-ai pierdut. De aceea, îmbărbătează-te şi in-
tăreşte-te la tot ce poate izbi şi pe ce? mai puternici. De
viaţa ilui Pompei 6 au hotărât un îbăieţandru şi un eunuc,
de a lui Crassus7, un part crud şi obraznic. Galigula 8
a poruncit lui Lepiidus isă-şi întindă gatul tribunului Dex­
ter ; el însuşi şi l-a întins ilui Ghaerea,J. ^
Pe nimeni soarta nu îl ridică înfcr-atîta, îodît ;să nu-1
ameninţe tot pe atît pe dît l-a ajutat. Nu te încrede an
apele ei liniştite : marea se răzvrăteşte într- o clipă,
într-aceeaşi zi corăbiile sînt înghiţite Ide valuri acolo
unde înainte săltau voioase. Gîndeşte-te că hoţul şi duş­
manul ipot să-ţi pună sabia în gît. Ca să nu mai vorbesc
de puterea cdlor mari, orice sclav are asupra ta dreptul de
viaţă şi de moarte. O işpun limpede : Cine-şi dispreţuieşte
propria ilui viaţă este istăpiîn pe viaţa ta. Gîndeşte-te la
cei care au pierit de uneltirile din casa lor, loviţi făţiş
sau pe ascuns : vei vedea că furia sclavilor a făcut tot
atîtea victime ca şi a regilor. Atunci ce importanţă are
pentru tine cît de puternic este cel de care te temi, cînd
oricine poate săvîrşi lucrul de care te temi ? Dar, poate
că, de vei cădea în mîinile duşmanului, învingătorul te
va aduce la moarte ; fireşte, acolo unde te şi duceai.
De ce te înşeli isingur şi vezi numai acum ceea ce de
multă vreme îndurai ? O spun d a r : de oînd te-ai născut,
te tot duci. La aceasta şi la altele de acestea trebuie sa
cugetăm, dacă vrem să aşteptăm liniştiţi ceasul din

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A V-.\

u rm ă , a căinai groază umple de nelinişte pe toate ce­


lelalte. w w w
Dar, ca să pun capăt scrisorii, iată la ce cugetare m-am
oprit astăzi (o culeg şi ipe ea din grădina altora) 10 : „ 0
sărăcie orânduită după legea firii este o mare bogăţie“.
Cunoşti limitele pe care această lege a firii ile impune :
să nu suferi de foame, de sete, de ger. Ca să alungi foa­
mea şi setea, nu e nevoie să aştepţi llia uşa celor trufaşi,
nici să le rabzi încruntarea sprâncenelor şi bunăvoinţa 'lor
jignitoare, nu e nevoie isă cutreieri măriile, nici să te ţii
pe urma armatelor. Ceea ce natura iîţi cere este uşor de
procurat şi la îndeamnă. Asudăm după lucruri deşarte.
Acestea ne rod hainele, ele ne fac să încărunţim sub cort,
elle ne împing ispre ţărmuri depărtate. Cit e 'de ajuns, ţi-e
la înidemînă. Cine se învoieşte cu sărăcia este un om
bogat.
Gu bine.
SCRISOAREA A V-A

îmi face plăcere şi mă bucur că studiezi stăruitor şi că,


lăsînd totul la o parte, te ocupi de un singur lucru : cum
să devii în fiecare zi mai bun. Şi nu numai că te îndemn
să stăruieşti, dar ţi-o şi cer. Numai atît te sfătuiesc : să
nu faci (lucruri care bat lla ochi prin ţinuta şi felul tău
de viaţă, ca cei icare dorelsc să fie doar arătaţi cu dege­
tul, nu să se aleagă cu ceva. Ţinuta neîngrijită, părul
netuns, barba stufoasă, dispreţul arătat obiectelor de a r­
gint, aşternutul întins pe pămmtul gol şi /tot ce vînează
pe căi strâmbe succesul, evită-le 11
E destul de urât numele ide filosof, aricit de cuviincios
l-ai purta. Unde ajungem, dacă vom începe să ieşim din
rundul lumii ? Viaţa noastră lăuntrică să fie deosebită ;
cea dinafară să semene cu a mulţimii. Nu togă străluci­
t ă 1^ dar nici una murdară. Să nu avem argintărie în­
cărcată eu incrustaţii de aur masiv, dar să nu socotim
drept semn al eumjpătării lipsa aurului şi argintului. Să
tindem a duce o viaţă mai frumoasă deciît a mulţimii,
nu una opusă ei ; altminteri alungăm din jurul nostru pe
cei Pe care vrem să-i îndreptăm. Ajungem ca ei să nu

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

vrea să ne imite întru nimic, fiindcă ,se tem că ar trebui


să ne imite întru totul. Ceea ce filosof ia îşi propune îri
primul rînd este simţul comun, viaţa civilizată, sociabi­
litatea. Orice ciudăţenie ne îndepărtează de la rostu­
rile ei. w
Să luăm seama ca mijloacele prin care vrem sa ne cîş-
tigăm admiraţia să nu (fie ridicole şi de nesuferit. Scopul
nostru este, fireşte, să trăim potrivit cu natura. Dar e
împotriva naturii să-ţi chinui trupul, să nu suferi cît de
cît curăţenia, să icauiţi murdăria şi să te hrăneşti nu
numai cu o mîncare Slabă, dar şi eu una proastă şi res­
pingătoare. Aşa cum a dori lucruri rafinate este desfrî-
nare, tot aşa a fugi de ce este obişnuit şi uşor de (procu­
rat este nebunie. Filosofia cere cumpătare, nu tortură-; iar
cumpătarea nu-i nevoie să fie neîngrijită. Viaţa noastră
să ise ţină la mijloc între felul de viaţă al înţeleptului
şi felul de viaţă al tuturor ; această cale mijlocie e cea
care îmi place. Să admire toţi felul nostru de viaţă, dar
să-'l şi admită. „Cum oare ? Vom face tot ce fac ceilalţi ?
între ei şi noi, nici o deosebire ? “. — Foarte mare. Dar
cîlt de deosebiţi sîntem de restul (lumii, s-o vadă numai
cine ne va cerceta mai de aproape. Cine ne intră în casă
să ne admire mai degrabă pe noi decît vesda. Este un om
mare acela care se serveşte de vase de lut, ca şi cum ar
fi de argint ; dar nu-i mai mic cel care ise serveşte de
vase de argint, ca şi cum ar fi de lut. A nu putea suporta
bogăţia este dovada unui suflet slab.
Dar ca să împart cu tine şi micul meu cîştig de pe ziua
de azi, găsii la Hecaton12 al nostru că limitarea dorin­
ţelor serveşte şi ca leac împotriva temerilor. „Vei în­
ceta, zice eil, să te temi, dacă vei înceta să isper.i“. — „Cum
pot fi puse laolaltă lucruri atît de deosebite ? “, vei zice tu.
Şi totuşi aşa e : deşi ipar deosebite, eţe sînt legate. Precum
acelaşi lanţ leagă şi pe deţinut şi pe gardian, tot aşa
aceste lucruri, care Sînt atît de diferite, merg îmjpreunâ.
Teama însoţeşte speranţa13. Şi nu mă mir că merg lao­
laltă : amînldoua arată un suflet nehotărît, chinuit de
aşteptarea a ce va fi. Iar cauza principală a amîndurora
este că nu ne adaptăm prezentului, ci lăsăm să ne fugăio

io

Scanned by CamScanner
o'înduri'le în depărtări. Astfel prevederea,jcel mai mare-
bun al eonidiiţiei 'omeneşti, s-a întors în rău. Fiarele fug
de primejdiile pe care le văd ; îndată ce iscapă, (trăiesc
fără grija. Noi ne chinuim şi cu ce va fi şi cai oe a fost.
Mullte calităţi de-ale noastre ne fac rău : memoria rede-
şteaptă chinul fricii şi prevederea îl anticipează. Nimeni
nu-i nefericit numai din pricina prezentului.
Cu bine.

SCRISOAREA A VI-A

Observ, dragă Luciliu, nu numai că mă îndrept, dar


ca devin alt om. Nu s p u n şi nu cred că n-ar mai fi nimic
de (schimbat la mine. Cum să n-am încă multe de strâns
la un loc, de potolit, de înălţat ? Dar -faptul că sufletul
îşi vede .slăbiciunile pe care pînă acum nu şi le ştia,
este şi dl o dovadă a (schimbării în bine. Unii bolnavi
sînt felicitaţi, oînd îşi dau singuri iseama că sânt bolnavi.
Aş dori de aceea să-ţi împărtăşesc această neaşteptată
schimbare a mea : prin asta aş începe să am o şi mai
mare încredere în prietenia noastră, acea prietenie ade­
vărată pe care n-o rupe nici speranţa, nici teama, nici
grija intereselor proprii, aceea cu care oamenii mor, pen­
tru care ei mor. Pot să-ţi arăt mu'liţi oameni cărora nu
prietenii le-au lipsit, ci prietenia. Acest lucru nu se poate
întîmpla, atunci cînd sufletele se unesc în aceeaşi ho-
tărîre de a urmări binele. De ce nu se poate ? Fiindcă
ele ştiu că totul ile este comun şi mai ales primejdiile
ce le stau în cale. Nunţi poţi închipui ,cîtă schimbare ob­
serv la mine în fiecare zi.
„împărtăşeşte-mi şi mi-e — spui — leacul pe care l-ai
găsit atît de ibun“. — Doresc, într-adevăr, să-ţi împăr­
tăşesc totul şi dacă mă bucur că învăţ ceva nou este ca
să-l împărtăşesc altora. Oricît ide valoros şi de folositor
ar fi un lucru pe care ar trebui să-l ştiu numai eu, el nu
mi-ar face nici o plăcere. De mi s-ar da înţelepciunea,
cu condiţia s-o ţin ascunsă şi să n-o vestesc altora, aş
respinge-o. Nu poţi fi mulţumit că ai un lucru deioît dacă
ai cui să-l împărtăşeşti. Iţi trimit de aceea aceste cărţi.

11

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Şi ca să nu te oboseşti, căutând [peste tot ce ţi-ar fi de


folos, am să pun nijşte semne, ca să te duci direct la pa­
sajele (pe care le apreciez îşi le admir mai mult.
Totuşi mai folositor (deaît Slova scrisă ţi-ar fi cuvîntu'l
viu şi contactul personal. Trebuie să ai lucrurile în faţa
ochilor, mai întâi fiindcă oamenii se încreid mai degrabă
în cele ce văd decît iîn cele ce aud şi, apoi, cailea învăţă-
turillor e lungă, a exemplelor scurtă şi sigură. Cleante 14
n-ar ifi întruchipat un al idoiîea Zenon 15, Jdacă 1-ar^fi as­
cultat numai ; el a trăit iîhsă alături de dînsufl, i-!a pătruns
tainele, a văzut dacă-şi duce viaţa potrivit cu învăţătura
lui. Plato şi Aristotel şi toată mulţimea de filosofi care
aveau să apuce apoi pe căi deosebite au doibînjdit mai
mult din felul de viaţă al lui Socrate decît din cuvintele
lu i16. Pe Metrodor, (pe Hermarh, pe Polyaenuis 17 nu şcoala
lui Epiicur i-a făcut oameni mari, ci împreuna vieţuire
cu 'dînsul. Te chem la mine nu numai spre folosul Itău,
dar şi spre al meu : vom cîştiga foarte mult unul Ide la
celălalt.
Pînă atunci, fiindcă-ţi datorez micul tain zilnic, să-ţi
spun ce mi-a plăcut astăzi, citind pe Hecaton : „Mă în­
trebi, zice el, pînă unde am ajuns ? Am ajuns să-mi fiu
prieten“. Frumos rezultat ! Nu va fi niciodată singur. Un
asemenea om este, să ştii, prietenii!! tuturor oamenilor.
Cu bine.

SCRISOAREA A VII-A
/
Mă întrebi de cine să te păzeşti îndeosebi ? De mul­
ţime. Nu poţi încă isă te amesteci cu ea fără primejdie.
Eu, cel puţin, îmi mărturisesc neputinţa. Niciodată nu
mă întorc acasă cu sufletul cu care am plecat : ceva din
armonia lui se tulbură, ceva din tot ce am alungat revine.
Aşa cum se întâmplă cu bolnavii pe care îndelunga zăj
cere îi slăbeşte într- atâta, că nu pot fi scoşi afară fără
a le fi mai rău, 'tot astfel ise întâmplă şi cu noi, ale căror
suflete se înfiripă iarăşi Idupă o lungă iboală. Duşmanul
nostru este împreuna vieţuire cu cei mulţi. Nu este unul
dintr-aceştia, care să nu ne îmbie la vreun viciu, să nu

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A V II-A

ni-l (transmită, sau isă nu ne ipăteze (fără s-o ştim. Cu cat


e mai mare gloata în care ne amestecăm, cu atît e mai
mare primejdia. Dar nimic nu e mai păgubitor pentru
bunde (moravuri decîit să asişti la vreun spectacol, căci
prin plăcere viciile ni se strecoară mai uşor în suflet. Ce
să-ţi mai ispun ? M ă lîntorc acasă mai lacom, mai ambi­
ţios, imai desfrânat, ba chiar mai crud şi mai neomenos,
fiindcă am fost printre oameni.
Dădusem în'tîmţdător peste un spectacol ide amiază.
Mă aşteptam la jocuri, glume şi un pic de destindere,
pentru ca ochii spectatorului isă se odihnească ide atîta
sînge omenesc. Dimpotrivă. Luptele de mai înainte fuse­
seră nimica toată. Acum nu mai e de glumit : siînt adevă­
rate omoruri. Luptătorii isjînt complet descoperiţi ; expuşi
cu 'tot corpul atacurilor, nu dau nici o lovitură în deşert.
Este spectacolul pe care cei mai mulţi îl preferă cuplu­
rilor de gladiatori obişnuite ;sau cerute de spectatori, Cum
să nu-;l prefere ? Nici tu coif, nici tu scut împotriva să ­
biei. Ce pavăză, ce reguli de luptă ? Toate astea întîrzie
moartea. Dimineaţa oamenii sînt azviîlrliţi în gura leilor
şi a urşilor ; (la amiază sînt daţi pradă spectatorilor. Cel
■care a ucis e puls în faţa altuia, pentru a fi ucis şi el ;
biruitorul e păstrat pentru un alt omor. Sfârşitul luptei
este moartea. Treaba se face prin foc şi fier. Şi aceasta
se petrece în afara programului obişnuit. — Bine, dar ăsta
a făcut o ‘tâlhărie, a ucis un om. — Ei şi ? D acă a ucis,
trebuia să păţească la fel ! Dar tu ice ai făcut, nenoro-
ci-feule, ca să priveşti acest lucru ? — „Om oară- 1 , bate- 1 ,
arde -1 ! De ce înfruntă aJtît de fricos sabia ? De oe cade
atît de laş ? De ce nu -moare un .pic mai voios ? “ — ,,Mî-
naţi-1 cu bîta la luptă ! “ — „Să primească îşi să idea lovi­
turi cu pieptul gol şi idin f a ţ ă !“ Se face, în sfîrşit, o
pauză: „între timp ar mai putea fi sugrumaţi cîţiva
oameni, ca să avem ceva ide făcut ! “.
Dar bine, nu înţelegeţi, măcar atîta, că exemplele rele
se revarsă apoi asupra autorilor lor ? Mulţumiţi zeilor că
omul pe care -1 învăţaţi :să fie crud nu e capabil s-o
înveţe. Dar un suflet fraged, care nu ţine încă dru­
mul drept ar trebui isa ifie scos Idin gloată, căci el se
0 - o. 271 13

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

alătură uşor celor mulţi. 9 mulţime cu moravuri opuse


ar fi putut tulbura chiar şi ,pe un Socrate, pe un Lato
şi « un Laelius '» ; cu atât mai vârtos unul ca noi nu
poate ţine piept la năvala viciilor, care vin potop, tocmai
cînd ne orînduim viaţa sufleteasca. Un singur ex p
de desfrînare sau de lăcomie ne face mult rau un co­
mesean năzuros te slăbeşte ou timpul de puteri şi te mo­
leşeşte ; un vecin bogat îţi aţîţa tot felul de pofte un
păcătos, care-ţi stă alături, îşi scarpină rapanul de tine,
oricât de curat şi de nepătat ai fi. Ce se va in mp a
atunci — judecă şi tu — cu aceste moravuri, asupra că­
rora se reped toţi din toate părţile ? Va trebui sau sa te
faci la fel icu ei, sau să-i urăşti. Păzeşte-te şi/de tina şi
de alta : nici nu te fă la fel cu cei rai, pentru ca sint
mUlţi, nici nu te fă duşmanul celor mulţi, pentru ca
nu-s la fel eu tiine. . ,
Retrage-te cât .poţi în tine. Trăieşte in m ijlocul, celor
care te nat ifaoe mai bun, înoonjură-te de cei pe care
îi poţi face rnai buni. Sfat lucruri care merg Umpreuna :
învăţînd pe alţii, oamenii învăţă ei înşişi. N -ai de ce sa
ieşi în lume din dorinţa de a-ţi /arata talentul prm lec
turi .publice sau conferinţe. Aş zice s-o faci, daca apm-
tul ţi-ar fi pe măsura acestei gloate. Nici unul dintr-imşu
nu te-ar /putea pricepe ; cel mult unul sau doi să fie ,
dar şi pe aceştia ar trebui %ă-i formezi şi sa-i pregăteşti
tu, ca să te înţeleagă. — „Atunci pentru cme am mai în­
văţat toate astea ?“ — Nu te teme ca ţi-ai pierdut vre­
mea : pentru tine le-ai învăţait. ^ w. .
Dar pentru ca nici eu să nu fi învăţat aistazi numai
pentru mine, am să-ţi împărtăşesc trei cugetări alese,
cam cu acelaşi sens, pe site care dădui întâmplător. Una
dintre ele este plata datorita cu această scrisoare ,
celelalte două socoteşte-le ca avans. Zice Democrit “ •
,,Pentru mine un singur ins e ca şi o mulţime, mulţimea
ca şi unul singur“. Bine spunea şi acela, oricine o n
— căci autorul nu se ştie sigur — care, fiind întreba
de ce ise străduieşte atâta cu o disciplină menită cîtorva,
răspundea : „Mie îmi sînt de ajuns câţiva, mi-e de ajuns
unul sau nici unul“. Epicur, scriind unuia dintre confra­

14

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A VIII-A

ţii săi de studiu — este a treia cugetare — , spunea :


,Acestea nu sînt pentru^toată lumea, ci pentru tin e;
un singur om .este (pentru altul un teatru întreg“. Astfel
de cugetări întipăreşte-iţi în minte, idragull meu Luciliu,
ca să poţi dişpreţui plăcerea care se naşte d in jau d a mul­
ţimii. Te laudă mulţi. Dar ai vreun motiv sa fii încân­
tat de tine, că ai ajuns înţeles de cei m ulţi? Comoara
ta să fie înăuntrul tău.
Cu bine.

SCRISOAREA A VIII-A
N
„Tu î.mi ceri, zici, să mă păzesc de mulţime, să trăiesc
retras şi să mă mulţumesc cu propria mea conştiinţă ?
Unde isîrtt învăţămintele voastre, icare-ţi iimpun să mori
luptînd ? “ — Gît ideşpre sffatul pe care ţi l-am dat, dacă
eu m-am retras şi mi-am zăvorit uşile, n-am făcut-o de-
cît spre a putea li de folos celor mulţi. Nu am o zi de
odihnă ; o bună parte din nopţile mele o închin studiu­
lui ; nu mă las somnului, ci cad potopit ; ochii osteniţi şi
clipocind ide veghere mi-i ţin treji la lucru. M-am re­
tras nu numai departe de oameni, ci departe de orice tre­
buri şi, mai întîi, de treburile mele. Lucrez pentru ur­
maşi. Pentru ei scriu «cîte ceva, ce le-ar putea folosL
Aştern pe huîlrtie unele îndemnuri de bine, ca nişte reţete
de medicamente utile, ,pe al căro:r efect binefăcător l-am
încercat la prqpriille mele bube care, dacă nu s-iau vin­
decat cu totul, au încetat isă se mai întindă.
a Arăt altora calea icea bună, pe care eu am aflat-o
tîrziu, obosi't de o lungă rătăcire, şi strig ; „Păziţi-vă de
tot ce-i pe placul mulţimii, de tot ce v-aduce întîmpla-
rea. Qpriţi-vă neîncrezători şi temători în faţa oricărui
dar^ al norocului : fiarele şi peştii se prind cu momeli
amăgitoare. Le socotiţi idaruri ale soartei ? iSînt capcane.
Oricine dintre voi vrea să trăiască în siguranţă să fugă
cit poate de aceste daruri mînjite cu clei. Amăgirea noas­
tră, nenorociţii, vine dintr-asita : credem că am pus mina
pe ele ; de fapt, ne prindem intr-însele. Goana aceasta
uce spre prăpastie ; capafcul acestui drum pe culmi e

15

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

prăbuşirea. Gînd norocul începe isă -împingă oamenii pe


drumuri piezişe, ei nu-i mai pot rezista şi m c, w cada
vertical sau idintr-o dată, căci soarta n u rastoarna numai
pe cineva, ci dă cu el de pămînt şid zdrobeşte.
Urmaţi deci această sănătoasă şi cununte regula de
viaţă : daţi trupului vostru atiîta cît 11 trebuie spre a fi
sănătos. Ţineţi-1 ceva mai aspru : m n care, cît sa-şi po­
tolească foamea, băutură, ca să-şi stingă setea, hume, c
să-şi alunge frigul, locuinţă, ca sa se adăpostească de
intemperii. Nu-i nici o deosebire daca aceasta casa e fă ­
cută din brazde ide pămînt sau din piatra adusa din ţari
străine : omul - să ştiţi - se adăposteşte tot a'tit de
bine -sub un acoperiş de -stuf ca şi sub unUl de aur.
Dispreţuiţi tot iceea ice trulda zadarnica socoteşte po­
doabă şi fală. Gîndiţi-vă ică în afară de s u f le t nimic nu
-este de admirat ; pentru un isuflet mare nimic alt nu
e mare
Dacă spun acestea, dacă le spun atît pentru mine, cît
şi; m
pentru r m a ş ii noştri, nnu
urmaşii
p n fn i u u -crezi
crezi că
ca fac urcaua imai
tac o treaba
de ispravă deaît dacă m-aş coborî în for pentru vreun
proces pe cauţiune, dacă -mi-aş pune pecetea pe inele
unui testam en t, ori dacă aş sprijini cu cuvîntul sau votul
meu un candidat în isenat ? 'Cei care par ca nu fac nimic
fac ceva mai bun : ise ocupă de tot ce e omenesc şi divin
totodată. , . w 1W
Dar, iată, trebuie să închei şi sa -te-jp'latesc cu ceva
pentru scrisoarea asta, precum am hotărât. N-am sa-ţi
dau dintr-al meu. închisei mai adineauri cartea lui
Epicur, din care culesei pentru azi această vorbă : Tre­
buie să te [faci sclavul (filosoif.iei, ca să ai parte de ^ade­
vărata libertate“.' Cine i se supune şi i^se închină nu
este amînat cu anii, ci eliberat pe. dată, căci a te închina
filosofiei înseamnă tocmai a ifi liber. M-ai putea întreba
de ce citez atît de multe cugetări din Epicur şi nu de-ale
filosofilor noştri. Dar ide ce socoteşti că vorbele acestea
sînt ale lui Epicur şi nu ale tuturor ? Cît de multe vorbe
spun poeţii, care au fost spuse, sau care s-ar fi căzut
să fie spuse de filosofi ! Nu mai vorbesc de tragici si
nici de piesele cu subiect roman — de fapt şi acestea

16

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A IX -A

au oarecare gravitate, ţinînd calea de mijloc între tra­


gedie şi comedie ” , dar oîte cugetări excelent expri­
mate nu se găsesc lîn mimi ! 21. Cîte maxime de-ale lui
Publilius, care ar trebui să fie recitate nu de actorii
obişnuiţi, ci ide cei înălţaţi pe coturni ! 22. Am să-ţi citez
o singură cugetare ide-a lui, care se referă la filosofic
şi tocmai la chestiunea ide care ne ocuparăm. Este una
în care poetul tăgăduieşte că darurile norocului sînt ale
noastre: *
„Dorinţa împlinită ne este dar s t r ă i n '
îmi amintesc că tu spuneai acelaşi lucru, dar mai bine,
oarecum, şi mai concis :
„N u este-al tău ce soarta zice că-i al tă u (. _
N-am 'să trec cu vederea nici ceastălaltă vorbă a ta, şi
mai reuşită : ^
„Ce ţi-a putut fi dăruit îţi poate ţi răpit“.
Pe acestea nu ţi le trec la socoteală ; -sînt dintr-ale -tale.
Cu bine.

SCRISOAREA A IX-A

Vrei să ştii dacă e îndreptăţită critica lui Epicur îm­


potriva -celor ce ziic că înţeleptul se mulţumeşte cu sine
şi de aceea nu are nevoie de un prieten. Este obiecţia
pe care Epicur i-o 'face lui Stilbon23, ca şi celor care
susţin că binele suprem este impatientia. Am # putea
cădea însă în echivoc, idacă am vrea să redăm â 7ra 0 eioc
printr-un singur cuvjînt, numind-o impatientia, căci
s-ar putea înţelege tocmai contrariul de ce vrem să
spunem. Eu înţeleg pirin impatiens pe cel care nu are
sentimentul nici unei suferinţe ; s-ar putea înţelege însă
acela care nu poate răbda nici o suferinţă. Prin urmare,
vezi dacă n-ar fi mai bine să spunem : suflet invulne­
rabil, sau suflet în afară de orice suferinţă.
Deosebirea dintre noi şi ei este aceasta : înţeleptul
nostru învinge într-adevăr orice suferinţă, dar o simte
al lor, nici măcar nu o simte. Ceea ce ne este comun şi
nouă şi lor este că înţeleptul ise mulţumeşte cu sine ; cu

17

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISOIU CĂTRE LUCILIU

toate acestea, el doreşte să aibă un prieten, un vecin,


un camarad, orioît şi-ar fi de ajuns sieşi. Se mulţumeşte
cu sine în isensul că se mulţumeşte uneori şi cu o parte
din sine. Dacă-şi va pierde o mină în luipta sau din
cauza vreunei boli, dacă din întâmplare îşi va pierde un
ochi sau pe amândoi, se va mulţumi cu ce i-a rămas şi
va fi tot atît de voios, cu tot trupul lui redus şi ciun­
tit, pe cit era atunci cîind îl avea întreg. Dar dacă nu
doreşte ce-i lipseşte, nu înseamnă că doreşte să fie lip­
sit. Astfel, înţeleptul se miilţumeşte cu sine nu în înţe­
lesul că ar vrea să nu aibă nici un prieten, ci in acela
că poate. Şi oînd zijc poate înţeleg aşa : înţeleptull suportă
liniştit pierderea unui prieten. De altminteri, el nu va fi
niciodată lipsit de un prieten, căci istă în^ puterea lui
să înlocuiască pe cel pierdut. Aşa cum, dacă Fidias 24 ar
pierde o statuie, ar face de îndată alta în loc, tot astfel
acest maestru în facerea prieteniilor va înlocui pe cel
pierdut. Mă întrebi cum îşi va face atît de repede un
alt prieten ? îţi voi spune, dacă te vei învoi să-ţi plă­
tesc pe dată ee-ţi dator esc şi, oît despre scrisoarea asta,
să fiu achitat.
Hecaton 25 zice : „Am să-ţi arăt nişte farmece de
dragoste, fără leacuri, fără buruieni, fără deisaîntelcul vreu­
nei vrăjitoare : Vrei isă fii iubit, iubeşte“. Dar nu numai
cultivarea unei prietenii vechi şi încercate, ici şi începutul
şi pregătirea alteia noi îţi dau o mare mulţumire. între
cel care şi-a făcut şi cel care-şi face acum un prieten
este aceeaşi diferenţă ca între ţăranul care seceră şi cel
care seamănă.
Filosoful Attalus 26 .spunea că „e mai plăcut isă-ţi faci
decît să ai un prieten, precum pentru un pictor e mai
plăcut isă picteze decît isă fi pictat“. Acea înfrigurare la
lucru îţi dă, chiar în vreme ce lucrezi, o mare satisfacţie.
Cel care-şi ia ndina de pe o lucrare terminată se bucura
mai puţin : acum se bucură de rezultatul muncii lui, în
vreme ce atunci cînd picta se bucura de însăşi munca lui.
Tinereţea fiilor noştri este mai bogată în roade, dar co­
pilăria lor ne este mai dragă. .

18

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A IX-A

Să revenim acum la discuţia noastră. înţeleptul, chiar


dacă se mulţumeşte cu sine, totuşi vrea să aibă un prie­
ten, dacă^nu pentru altceva, m ăcar ca isă-şi exercite prie­
tenia şi să nu rămînă în nelucrare o virtute atît de aleasă.
Nu, cum spunea Epicur chiar în acea scrisoare de care-ţi
vorbeam, ^pentru a avea un om, care să-i stea la căpă­
tă, cîud e bolnav, să-l ajute, cînid e în lanţuri sau la
nevoie“, ci ca să aibă e'l la căpătiiu! cui să .stea, sau pe
cine să iscape, de-i prins în lanţurile duşmanului. Cine
se gândeşte jla sine şi pentru asta leagă o prietenie, rea
socoteală îşi face. O asemenea prietenie sifîrşeşte aşa cum
a încqput. Ţi-ai făcut un prieten, ca să-ţi dea ajutor cînd
vei fi în lanţuri ? De-abia vor zăngăni cătuşele şi te
va părăsi. Sînt prietenii temporare, cum le zice lumea.
Prietenul ales din interes îţi va fi drag, atît oît aţi va ifi
de folos. De aceea, în jurul celor puternici stă droaie
de prieteni, în jurul celor scăpătaţi e pustiu : puşi la în­
cercare, prietenii fug în toate părţile. De aceea atîtea
exemple de ticăloşie : de frică, unii îşi părăsesc, iar alţii
îşi trădează prietenii. Este inevitabil ca începutul să se­
mene cu sfîrşitul. Cine încape să fie prieten din interes,
va înceta să mai fie tot din interes ; dacă folosul, şi nu
prietenia, îl atrage, un alt folos îl va duce împotriva
prietefiiei. Pentru ce-mi fac un prieten ? Ca să am pentru
cine muri, pe cine însoţi în exil, pentru cine să mă expun
şi să mă sacrific, dacă e dus ,1 a moarte. Tot ce tu îmi
înfăţişezi nu este prietenie, ci negustorie, urmăreşte cîş-
tigul, are în vedere profitul.
Fără îndoială, sentimentul prieteniei are ceva ase­
mănător cu sentimentele iubiţilor. Ai putea spune că
dragostea este o prietenie necugetată. Iubeşte oare cineva
din dorinţa de ‘oîştig, de glorie sau din ambiţie ? Nu,
căci iubirea singură, nesocotind toate celelalte lucruri,
aprinde sufletul ,de dorul unei fiinţe frumoase, nu fără
gîndul dragostei împărtăşite. Dintr-un motiv mai curat
poate oare rezulta un simţământ ruşinos ? — „Nu-i vorba
acum, zici tu, dacă trebuie să căutăm prietenia numai
pentru ea însăşi“. Ba, dimpotrivă, tocmai acest /lucru tre­
buie să fie îndeosebi dovedit, căci dacă prietenia este

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

de dorit pentru ea însăşi, atunci cel ce se mulţumeşte cu


sine poate ajunge la idiînsa. — „Cum să ajungă ? “ Aşa
cum se apropie de un lucru m inunat: milei împins de
dorinţa oî/ştigului, nici înspăimântat de nestatornicia no­
rocului. Cime-fşi face o prietenie ca să-şi slujească inte-
resull, o dezbracă de tot prestigiul. înţeleptul se mulţu­
meşte cu sine. Iată, dragă Luciliu, o vorbă pe care cei
mai mulţi o înţeleg greşit ; printr-asta ei îl alungă de
peste tot pe înţdleipt şi- 1 silesc să se înfohidă în pielea
lui. Trebuie dar să distingem ce înseamnă vorba aista şi
pînă unde se întinde înţelesul ei.
înţeleptul se mulţumeşte cu sine spre a trăi fericit,
nu spre a trăi, căci, ca să trăiască, el are nevoie de
multe lucruri, dar ca să trăiască fericit, n-are nevoie de-
cît de un spirit sănătos, nobil şi .dispreţuitor de soartă.
Am sânţi arăt acum şi distincţia pe care o face Crisip 27.
înţeleptul, zice -dl, nu suferă lipsa nici unui lucru, şi
totuşi are trebuinţă de multe ; dimpotrivă, prostul n-are
trebuinţă de nimic, icăci nu ştie să se folosească de nici
un lucru, dar isuferă lipsa tuturor“. înţeleptul are nevoie
de mîini, ochi şi multe altele, necesare vieţii de toate
zilele, dar nu suferă de lipsa nici unui luGru, căci a su­
feri lipsa este o dovadă de neapărată trebuinţă ,şi pen­
tru înţelqpt nimic nu-i neapărat trebuitor. Prin urmare,
oricît s-ar mulţumi icu sine, înţeleptul are nevoie de prie­
' teni şi doreşte isă aibă cît mai mulţi, dar nu ca să fie
fericit, căci ei poate fi fericit şi fără prieteni. Binele
suprem nu-şi caută isprijin în afară ; dl se cultivă lăun­
tric şi-şi trage puterea din sine însuşi. D acă şi-ar căuta o
împlinire in afară, ar începe isă fie siujpuls soartei. — „Dar
ce fel de viaţa va duce înţeleptul tău lipsit de prieteni,
dacă va fi ^aruncat în lanţuri, dacă va fi uitat printre
străini, dacă va fi ţinut de o lungă călătorie pe apă, dacă
va fi azviirlit pe un ţărm pustiu ? “ Ca şi lupiter atunci
cmd natura, după desfacerea întocmirilor lumii şi după
contopirea zeiLor in unitatea fiinţei, se opreşte un moment
din mersul ei, iar el se odihneşte cufundat în propriile
grinduri. A ş a , face şi înţeleptul : se retrage în sine, tră­
ieşte cu sine. A tita timp oît poate să-şi orînduiască după

20

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XX-A

voia lui luorurile, e mulţumit cu sine. Şi totuşi se căsă­


toreşte. E mulţumit cu sine şi totuşi îşi^ creşte copiii.
E miilţumit cu sine şi totuşi n-iar trăi, dacă ar fi să tră­
iască departe de orice -fiinţă omenească. Nu interesul
îl îndeamnă spre prietenie, ici un îndemn al firii. Căci
aşa cum ne este lînnăscută atracţia spre alte lucruri, tot
astfel şi plăcerea pentru viaţa în comun. Aşa cum unm
singurătatea, aşa cum natura apropie omul de om, tot
astfel există un imbold adînc în fiecare dintre noi, care
ne îndeamnă să căutăm prietenia. . A.
Şi totuşi, oricît ar fi de doritor de prieteni, oriei ţi ar
avea şi ori'cît deseori, i-ar pune mai presus^ de
sine, înţeleptul îşi va mărgini binele înăuntrul sau^ şi
va zice ca şi Stiilibon28, acel Stilbon pe catre-l cntipa
Epiciur în scrisoarea lui. Acesta, după subjugarea patriei
lui, după pierderea soţiei, după pierderea copiilor, sca-
pînd singurul dintr-un oraş întreg pîrjolit şi arătinldu-se
totuşi fericit, răspundea lui Demetrius29, ^ supranumit,
după oraşele distruse, Polioreetes, care -1 ,întreba daca
pierduse ceva : „Toata averea mea e cu mine . lata un.
om tare şi de ispravă. El a învins victoria duşmanului
său. „N-am pierdut nimic“, îi spunea el, şi printr-asta
îl silea sa se îndoiască de victorie „Toata averea mea
•este Cu mine“ : idrejptatea, Itaria, înţelepciunea şi mai aids
convingerea ca binele nu se poate răpi. Ne minunam
de unele animale care trec prin foc nevătămate. Cu cît
mai minunat e omul care tr-ece^ nevătămat şi teafăr prin
sabie, printre ruine şi prin iflacări ! E mult m ai 1 uşor,
precum vezi, să învingi un popor întreg decit^un astfel
de om. Vorba aceasta a lui Stilbon este o vorbă de stoic.
Ca şi dînsul, stoicul îşi duce averea neatinsă prin oraşele
pîrjoliţe de foc. Să nu-ţi închipui că numai noi, stoicii,
rostim vorbe mari. Chiar şi \Epicur, care-1 dojeneşte pe
Stilbon, a spus o vorbă la fel ca a lui, pe care tu pune-o
bine, cu toate că ştersesem de pe răboj ziua de azi.
„De-ar fi cineva stăpînul lumii întregi, dacă averea nu
i se pare destul de mare, e un nefericit“. Sau poate s-ar
putea spune mai bine aşa — căci trdbuie să respectăm
nu atî* cuvintele, cît sensul : „Cine nu se socoteşte un

ăl

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

om fericit este un nefericit, chiar dacă ar fi stăpînul


lumii“. Ca să vezi că acestea sînt idei comune, adică
impuse de natura însăşi, ai să găseşti la un poet comic ;
„Nu-i fericit acel ce crede că nu e “.
Intr-adevăr, ce importanţă are care este starea ta, dacă
ţie ţi se pare rea ? „Cium aşa — vei zice tu — dacă un
ticălos hoigat, dacă stăpînul multora, dar robul şi mai
multona, va zice că e fericit, va deveni fericit, fiindcă
aşa crede el ?“ N-are importanţă ce zice el, ci ce simte.
Şi nu ce simte într-o zi, ci tot timpul. Nu te teme că o
atît de mare fericire ar putea cădea peste un nemernic.
Nimeni altul nu-i mulţumit cu a'l său decît înţeleptul ;
orice nebunie se scârbeşte de sila de ea însăşi.
Cu bine.

SCRISOAREA A X-A

Aşa este, nu-mi schimb părerea: mulţi, puţini, unul


singur ide ar fi, păzeşte-te de oameni. Nu văd pe nimeni
cu care te-ai putea însoţi. înţelege-mi bine gîndul : în­
drăznesc să te încredinţez ţie însuţi. Se zice că Grates 30,
discipolul acelui Stillbon de care-ţi aminteam în scrisoa­
rea trecută, văzînd un tînăr care se plimba departe de
lume, îl întrebă ce face acolo singur. „Stau de vorbă
cu mine însumi“, răspunse acesta. „Fereşte-te, rogu-te, şi
ia bine .seama: stai de vorbă cu un păcătos“, îi spuse
Crat-es. Pe un om îndurerat ,sau pe un fricos îl păzim de
obicei, ca să nu-şi facă seama, fiind singur. Nesocotiţii
nu trebuie să fie lăsaţi în voia lor, căci atunci ei sînt
cuprinşi de gânduri rele, atunci îşi fac planuri primei-
dioase pentru ei sau pentru alţii, atunci pun la caie
împlinirea .poftelor lor ticăloase, atunci sufletul lor da
pe faţă tot ceea ce de frică sau ruşine ascundea, atunci
el le sporeşte îndrăzneala, le zgîndără poftele, le aţiţa
furia. în sfiîrşit, singurul folos al singurătăţii, acela de
a nu împărtăşi nimănui .nimic şi a -nu te terne de vreo
pîră, dispare pentru un nesocotit : el se trădează smgui
faţă de sine.

22

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X I-A

Gîndeşte-te, prin urmare, cîtă nădejde îmi pun în tine,


mai biine zis, eîtă încredere am în tine, căci nădejdea
este numele unui bun nesigur : nu văd cu cine te-ai pu­
tea mai bine însoţi dedît cu tine.
îmi amintesc cu aîtă înflăcărare te rosteai cîndva, ce
cuvinte pline de înălţare ! M-iam felicitat pe dată şi >
mi-am zis : Astea nu sînt din vîrful buzelor, ci îşi au
un fundament ai lor. Omul ăsta nu-i unul dintre cei
mulţi, ci tinde la salvarea lui. Vorbeşte şi trăieşte tot
aşa şi in viitor : nu te lăsa doborît de nimic ! Lasă în ,
plata zeilor vechile tale dorinţe şi înalţă-le din nou alte
rugi : roagă-i să-ţi dea minte sănătoasă, să te ţie sănă­
tos la suflet^ şi apoi la trup. De ce să nu-i rogi necon­
tenit ? îndrăzneşte să-i rogi, căci niciodată n -ai 6ă le
ceri ce este al altuia.
Dar, ca să nu-ţi trimit scrisoarea fără obişnuitul dar,
oricit de mic ar fi el, e foarte adevărat ce am găsit la
At'henodor : ,,Să ştii ică numai atunci eşti dezrobit de
toate patimile, cînd vei ajunge să nu ceri divinităţii decît
ce-i poţi cere faţă cu toată lumea“. Acuma îlnsă, cît e
de m are nebunia oamenilor ! Spun în şoaptă zeilor cele
mai ticăloase gHiduri ale lor. Cum îşi apleacă cineva
urechea spre dânşii, amuţesc şi tot ce nu vor să afle
alt om, spun zeului. Gîndeşte-te dacă nu li s-ar putea
da acest sfat sănătos : ,,Poartă-te cu oamenii, ea şi cum
te-ar vedea zeii ; vorbeşte zeilor, ca şi cum te-ar auzi o a ­
menii“.
Cu bine.

SCRISOAREA A X I-A

Am s t a t .de vorbă cu prietenul tău, o fire aleasă la


care de la primul cuvînt vezi cît suflet, cîtă inteligentă
are, cît de frumos^ se dezvdltă. M i-a dat o mică probă
de ce va fi mai tiîrziu, căci nu-mi vorbea mai dinainte
pregătit, ci luat pe neaşteptate. Reculegîndu-se, de-abia
şi-a putut alunga sfiala, semn bun la un tîn ăr : roşeaţa
ce-J napadea pornea din adine. A ceastă sfială, pe cît pot
eu prevedea, îl va urmări chiar şi atunci oîrid se va

23

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE L U C ILIU

învîrtoşa şi va alunga itoa!te slăbiciunile, chiar şi atunci


cînd va ajunge un înţelept. înţelepciunea nu înlătură
defectele din născare, trupeşti sau sufleteşti^ A rta poate
îmblînzi, dar nu stâlpi ce este adînc înrădăcinai! şi în­
născut. . . . .
în fata publicului, (p,e unii, oameni altminteri isiguri pe
dînşii, lîi trec apele, ca şi cum ar fi osteniţi^ şi asu d aţi;
altora, cînd trebuie să vorbească, le tremură genunchn,
le olănţăne dinţii, li se încurcă limba, li se încleştează
gura. Nici exerciţiul, nici obişnuinţa nu reuşesc să înlă­
ture aceste defecte : firea îşi dovedeşte puterea şi arata
chiar şi cdlor mai tari cît .sînt de .slabi. Printre aceste
defecte este, sînt convins, îşi roşeaţa care cuprinde deodată
oameni în toată puterea cuvmfcului. D ar ea apare mai
ales la cei tineri, căci ei sînt mai focoşi şi au obrazul
fraged, fără să-i cruţe pe cei hîrşiiţi de viaţă sau ^pe
bătmni.. Unii nicicând nu-s mai ide temut ca atunci cînd
se înroşesc, ca şi cuim şi-ar lepăda toată sfiiciunea. Cînd
sîngele îi năpădea faţa, Syllta era în culmea violenţei. în
schimb, Pompei avea o faţă cum nu se poate mai sfioa­
să : roşea totdeauna în prezenţa altora şi mai ales în adu­
nările publice. îmi amintesc cum se înroşise Fabianus32,
cînd fu chemat ca martor în senat. Şi cît de bine-i sta
sfiala ceea ! Asta nu vine din infirmitatea minţii, ci din
noutatea lucrurilor care, pe cei nedeprinşi, chiar dacă
nu-i zdruncină cu totul, îi mişcă, înclinaţi cum sînt şi
prin predispoziţia lor fizică. Căci dacă unii au sîngele
potolit, alţii îl au agitat şi viu şi gata să le năpădească
în obraz. Nici o înţelepciune, cum opuneam, mu alungă
aceste defecte. Altminteri, dacă înţelepciunea ar stârpi
coate defectele, ea ar ajunge să stăpînească natura. în­
suşirile pe care le avem din naştere şi prin alcătuirea
noastră fizică vor istărui, oricît de mult sufletul nostru
se va aşeza. Aceste însuşiri mu se pot nici lepăda, nici
dohîndi. Actorii care imită stările sufleteşti, care redau
teama şi tulburarea, oare întruchipează durerea, imită
sfiala, exprimîrtd-o astfel: privirea lăsată în jos, glasul
scăzut, ochii pironiţi în pămîn't şi neîndrăzmind să se
ridice. Dar de roşit, ei nu pot să roşească. Aista nu vine

24

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XII-A

şi dispare la comandă. L a asta înţelepciunea ,nu-ţi pro­


mite nimic şi mu-ţi ajută nimic : lucrurile merg în voia
lor, vin şi pleacă nechemate.
Acum însă scrisoarea îmi cere să fac o încheiere,
lată una, folositoare şi binefăcătoare, pe care aş dori
să ţi-o întipăreşti în minte : „Să ne alegem un om vir­
tuos şi să-l avem mereu în faţa ochilor, ca să ne purtăm
ca şi cum ne-ar vedea“. Aceasta, dragă Luiciliu, a
spus-o Epicur. El ne-a pus, şi pe bună drqptate, un
supraveghetor şi un pedagog : dacă cel .aplecat^ fspre
păcat are alături un martor, el scapă de multe păcate.
Omul trebuie să ai'bă pe cineva pe care să-il respecte,
a cărui autoritate să-i sfinţească pînă îşi adiîmcul tainic
al sufletului. Ferice de acela care-şi desăvârşeşte semenii
nu numai istînd în mijlocul lor, ci şi apăr.îndu-le în
minte. Ferice de acela care (poate respecta astfel pe
altul, incit să-şi rostuiască viaţa sufletească doar gîn-
dindiu-se la dînsul. Cine este în stare să respecte atâta
pe cineva, în curînd v:a ajunge el însuşi demn 'de respect.
Alege-ţi-1, prin urmare, pe C ato33. Dacă acesta ţi
se pare prea sever, alege-ţi-1 pe Ladliuis34, un om cu
o fire mai blândă. Alege-ţi, în sfârşit, pe omul la care
te îmoîntă şi felul lui de viaţă şi vorba şi (privirea însăşi,
în care se arată sufletul lui. Să-il ai mereu in faţa ochi­
lor, pază şi pildă totodată.
Avem nevoie, zic, ide un om după care să ne po­
trivim viaţa noastră morală. Nu poţi ooreota ce-i strâmb
decît cu rigla.
Cu bine.

SCRISOAREA A XII-A

Oriunde mă întorc, văd semnele bătrîneţii mele. Mă


dusei la ferma mea din marginea oraşului şi mă plin-
geam de cheltuielile făcute cu o clădire care se năruie ;
vechilul |îmi răspunse că vina nu e din neîngrijirea lui,
că el face tot ce poate, dar casa este veche. Casa asta
s-a înălţat sub ochii mei. iCe-oi fi ajuns eu, dacă pietrele
de pe vremea mea s-au făcut ipraf ? Mîniat, prind cel

Scanned by CamScanner
SENECA, SCRISORI CĂTRE LU C ILIU

dinţii prilej de a imă (înfuria : „Se vede bine că platanii


ceştia isînt lăsaţi lîn părăsire. Nici o frunză ! Cît ide
noduroase şi uscate .(li-is ramurile, dît ide unite şi scorojite
li— s trundhiurille ! A sta nu s-:âr întiimpla, d acă i-ar săpa
cineva la rădăcină şi i-ar uidaM. — Vechilul ise jură ,pe
geniu! meu ocrotitor 35 c ă el face tort ce poate, ca nu
pregetă Ia nimic, dar platanii isînt bătrini. Fie vorba
intre noi, chiar eu îi sădisem şi-i văzusem înflorind
prima oară. întorcandu-mă spre uşă, spusei : „Cine-i
căzătura asta, pe bună dreptate, pusă la intrare 36, căci
cată mai mult afară ? 37. De unde l-ai mai găsit şi pe
ă s ta ? Ce te-a apucat să-mi cari acasă m orţii_ a lto ra '3“
Dar omul /cu p ricin a : „Nu mă mai cunoşti ? “ zise.
„Sînt Felicio, cel căruia îi aduceai în dar statu ete38.
Sînt fiul vechilului Philositus, amoraşul tău “. „Cu sigu­
ranţa —- îmi zisei — ăsta aiurează. Băieţaş şi pe dea­
supra dragostea m ea ? L a urma urmii s-ar putea, mai
ales că-i cad dinţii“.
Sînt recunoscător fermei mele din m arginea oraşului,
pentru aceea că, oriunde m-am întors, mi-am văzut bă-
trîneţea. S-o istrîngem la piept şi isă iubim -această bă-
trîneţe, căci, dacă ştii is-o foloseşti, e plina ide desfătări.
Gînd poamele se trec, sînt mai gustoase ca oricând.
Farmecul copilăriei este mai mare, tocmai cîn)d ea se
încheie. Beţivul e fericit la ultimul pahar ide vin, cel
care-l turteşte şi-l îmbată de-a binelea. Orice plăcere
îşi păstrează la isfînşit itot oe-i mai dulce într-însa. Cea
mai frumoasă parte a vieţii e cea care coboară ,1 a vale
şi totuşi nu-i la marginea prăpaStiei. D ar şi aceea care
stă să cadă isocot că-işi are plăcerile ei ; isau locul plă­
cerilor acelora li-d ia aceea de a nu mai duce lipsa de
ele. Cît de plăcut este să fi sleit de puteri poftele şi
să le fi părăsit ! — „Este supărător, zici tu, să ai mereu
m oartea în faţa ochilor“. — Mai întâi, ea trebuie sa
stea în faţa ochilor atât ia celor bătrini, cît şi a celor
tineri, căci ea nu ne cheamă la dîlnsa după registrul de
«naşteri. Apoi, nimeni nu-i -atât ide bătrîn, ca să n-aiba
dreptul isă mai ispere m ăcar la o zi. ,

26

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X II-A

0 zi »însă este o treaptă a vieţii. întreaga viaţă cu­


prinde părţi închise de jur împrejur de cercuri, unele
mai mari în jurul altora mai mici. Unui dintre ele le
cuprinde şi le încinge pe toate : este cel ce cuprinde
viaţa noastră de (la naştere pînă ;în ziua morţii. Un al
doilea închide anii tinereţii ; un altul mărgineşte cu
circumferinţa iui întreaga copilărie ; pe urmă, alt cerc
este anul fînsuşi, care cuprinde toate clipelie din repe­
tarea cărora >se compune viaţa noastră ; luna es>te cu­
prinsă într-un cerc mai mic ; cea mai mică circum fe­
rinţă o are ziua, dar şi aceasta are un început şi un
9fîrşit : răsăritul şi apusul isoarelui. De aceea H eraclit 39,
căruia obscuritatea exprimării i-sa adus porecla de
Scotinos, zice : ,,0 zi e la fel cu oricare alta“. Unii
înţeleg într-un fel, alţii într-alt fel această vorbă. Unul
zice că o zi este egală cu alta ca număr de ore, şi e
drept : dacă ziua este un spaţiu de douăzeci şi patru
de ore, este firesc ca zilele să fie egaile între ele, căci
cu oît ziua scade, cu atî-t noaptea creşte. Altul zice că
o zi este la fel cu toate celelalte ca asemănare. Oriicît
de lungă ar fi durata ei, ea nu cuprinde nimic ce nu
găseşti la fiecare zi, adică 'lumină şi întuneric : în
schimbările alternative ale universului pe unele noaptea
le face mai scurte, pe altele mai lungi. P.rin urm are,
trebuie să ne rostukn fiecare zi, ca şi cum aceasta ar
încheia şirul celorlalte, ca şi cum ea ar sfârşi şi ar îm ­
plini durata vieţii.
Pacuvius40, care-şi făcuse din Siria o moşie a lui,
după ce-şi serba praznicul înmormântării, bînd şi o.9p ă-
tînd, era dus de la m asă la culcare în aplauzele
chefliilor oare-i cîntau îm c o r : MîcoTaL,
(du-1 , d u - 1 , du-'l). îngropăciunea asta şi-o făcea el în
fiecare zi. Ei bine, tot ce acela făcea din conştiinţa tică­
loşiei lui, s-o facem şi noi cu conştiinţa îm păcată şi,
de cîte ori ne ducem la culcare, să spunem bucuroşi şi
voioşi :
„ Viaţa menită de sorţi am trăit-o“ 43.

27

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

Dacă izeii ne vor mai da o zi, .s-o primim bucuraşi. Fe­


ricit şi deplin stăplîn pe sine este numai acela care
aşteaptă ziua de mîi/ne netudburat. Cine «(pune „am
trăit“ se scoală !în fiecare zi pentru un nou câştig.
Dar, iată, trebuie să-mi împăturesc scrisoarea. „Cum
aşa ? — vei spune. 'Fără un dar, dît ide mic ? “. — Nu te
teme, ceva tot îţi va 'aduce. Ceva zisei ? Dimpotrivă,
■mare lucru. Ce este care mai Ide preţ decât cugetarea
aceasta pe care i-o dau să ţi-o aducă ? „Este o neno­
rocire să trăieşti de nevoie, dar nu-i neapărat nevoie
să trăieşti de nevoie“. De ce nu-i nevoie ? Fiindcă din
toate părţile ţi se vor deschide drumuri spre libertate,
nenumărate, scurte, lesnicioase. Să mulţumim zeilor că
nici un om nu poate ifi ţinut să trăiască. El poate astfel
isă calce în picioare nevoia. „O vorbă de-a lui Epicur“,
zici tu. „Ce tot cauţi da alţii ? “ — Tot ce este adevărat
ieste al meu. Voi continua să te îndop cu Epicur, pentru
ca toţi cei care jură pe vorbele cuiva, preţuind nu
vorba, ci persoana de la care vine, isă înţeleagă că tot
ce-i excdent este all tuturor.
Cu bine.

CARTEA A n-A

SCRISOAREA A XIH-A

Ştiu că ai multă tărie sufletească. Chiar mai înainte


de a te înarma cu binefăcătoarele învăţături, care în­
ving greutăţile, erai destul de mulţumit de tine în faţa
soartei. Iar după ce te-ai încleştat în luptă cu dînsa
şi ţi-ai dovedit^ ipulterile, care nu-ţi dau deplină încre­
dere decît după ce nevoile te năpădesc din toate păr­
ţile şi te sfcrînig mai Ide-aproape, icu atiît mai mult. Aşa se
pune la încercare un suflet tare, ce nu va ajunge sclavul
nimănui. Aceasta este pentru el proba focului.
Un atlet care niciodată n-a fost învineţit în pumni
nu poate porni da luptă cu curaj. Cel care s-a văzut
plin de isînge, eu dinţii rupţi dintr-o lovitură de pumn,
cel care, dat peste cap, s-a aflat sub greutatea adver-

28

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XIII-A

saru'lui şi, doborât J a pământ, nu şi-a pierdut cumpătul,


ci de cate ori a căzut, ide atâtea ori is-a ridicat şi mai
dîrz,^ acela porneşte la luptă plin de încredere. Aşadar,
ca sa duc mai departe oomjparaţia, de multe ori .soarta
te-a încălecat, (dar tu nu te-ai dat bătut, ci, scăpînd de
sub dânsa, ai înifruntat-o şi mai în d ârjit: un om tare,
cînd e lovit, îşi sporeşte puterea. Totuşi, dacă crezi,
primeşte^ din parte-mi ajutorul cu care te-ai putea mai
bine apăra.
Sîntem, Luciliu, mai mult înspăimântaţi decît apăsaţi
de greută^. Ne chinuim mai mult cu închipuirea deoît
cu viaţa adevărată. Nu-ţi vorbesc »în graiul (Stoicilor, ici
într-acesta mai de rânid. înfcr-adevăr, noi stoicii susţinem
că toate suferinţele astea, care ne fac să gemem şi să
răcnim, isînt uşoare şi (de dispreţuit. Să lăsam deoparte
aceste vorbe .mari şi totuşi, zei buni, adevărate. A tîta-ţi
spun : nu te ohinui înainte de vreme, deoarece sufe­
rinţele Ide care te temi, ca şi cum te-ar ameninţa din-
tr-o clipă îintr-alta, poate că n-au să vină niciodată şi,
cu siguranţă, pînă acum nu te-au atins. Unele ne chi­
nuiesc mai mult deoît trebuie, altele ne chinuiesc mai
devreme decît trebuie, altele ne chinuiesc, deşi n -ar
trebui de loc. Noi sau ne sporim durerea, sau ne-o
creăm singuri, ,sau ne-o facem mai înainte ide vreme. Să
lăsăm deocam dată primul caz, fiindcă aci ilucrurile sânt
în discuţie şi pricina este nelămurită. Ce spun eu că e
uşor, tu ai să-mi spui că e foarte (greu : unii râd, cînd
sînt bătuţi cu harapnicul, alţii gem, oînid sînt atinşi cu
o palmă. O ştim. Vom vedea mai târziu dacă aceste
dureri sînt m ari, fiindcă ele sînt puternice, sau fiindcă
noi sîntem slabi.
Promite-mi doar atât : de câte ari se vor strânge în
jurul tău oameni, ca să te convingă că eşti nenorocit,
gîndeşte-te nu la ce auzi, ci la ce simţi tu, analizează-ţi
durerea şi întreabă-te tu (însuţi, care te cunoşti mai bine
decît .alţii : „De ce m a plîng ăştia, de ce ise ituiibură, de
ce se tem parca să se atingă de mine, ca şi cum neno­
rocirea se ia ? Este vorba, într-adevăr, de o nenorocire ?
Sau întâmplarea asta e mai degrabă o sperietoare decît

7 - c . 271 29

Scanned by CamScanner
SENECA. ■SCRISORI CÀTRE LUCILIU

o nenorocire ?“ întreabă-'te singur : „Nu cumva mă


chinuiesc şi mă aimărăsc degeaba, nu cumva răul îl
inventez eu ? “
„Cum ipot isă-mi dau seaima, zici tu, că suferinţele
astea, care mă strîng ide igiît, sînt deşarte sau nu ?“
Ascultă care este metoda. Noi Sîntem chinuiţi sau de
suferinţe prezente, isau de suferinţe viitoare, sau şi de
unele şi ide celelalte. Despre celle prezente judecata e
lesne de f ă c u t: vei vedea dacă eşti liber, dacă eşti să­
nătos, dacă ai sau nu vreun necaz de pe urma vreunei
năpaste. Ce va fi lîn viitor, vom vedea ; pentru azi însă,
nici o grijă. „Dar mai există şi ziua de mâine“. Mai
întâi cată cu atenţie dacă există temeiuri neîndoielnice
ale unei nenorociri viitoare, căci de cele mai multe ori
noi ne batem cu prepusuri închipuite şi sîntem o jucărie
a zvonurilor care, dacă pot pricinui pierderea unui
război, cu afcît mai mult pot să aducă pieirea unui
singur om.
Aşa este, dragă Luciliu : ne luăm repede după păre­
rile altora, nu cercetăm motivele temerii noastre şi nu
le analizăm, ci sîntem cuprinşi de panică şi o luăm
la fugă. ca soldaţii ceia pe care un nor de praf, stârnit
j de o turmă de oi, îi face să-şi lase tabăra, isau cîte
un zvon venit de nu ştiu unde îi vîră-n şperieţi. Nu
ştiu cum, dar cele deşarte ne tulbură mai mult ; ce-i
adevărat 'îşi are o anumită măsură, dar tot ce vine din
i auzite este lăsat la voia închipuirii şi spaimei din mintea
omului. Nu există de aceea spaimă mai primejdioasă,
: mai nestăvilită decît panica : celelalte sînt fără motiv ;
i aceasta însă este spaimă de om nebun. Să cercetăm,
prin urmare, lucrurile cu atenţie. Să zicem că, probabil,
. vom da peste un necaz ; dar deocamdată el nu există.
Cît de multe lucruri neaşteptate n-au dat peste noi şi
cite aşteptări de-ale noastre au rămas neîmplinite!
phiar daca ar fi sa dai peste ea, ce rost are să ieşi în
întâmpinarea suferinţei ? Vei ,simţi-o destul de repede,
cind va da peste tine. în vremea asta pune-ţi înainte
binele. Mă întrebi ce ai să cîştigi cu asta ? Timp.

30
»\

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XIII-A

Se pot întîmpla^ multe care pot să ţină In lac, să


alunge sau să abată (pe capul altuia primejdia apropiată
sau gata să te atingă. Unii au scăpat din lanţuri cu
prilejul unui foc, alţii au ieşit binişor de sub dărâmătu­
rile u n ei case, uneori sabia a fost vîrîtă la loc, chiar
cînd şedea să izbească grumazul osînditului, altuia i-a
murit mai înainte călău l Căci şi nenorocirea îşi are
capriciile ei : poate să vie, poate să şi nu vie ; deocam­
dată, ea nu există ; ipune-ţi, de aceea, binele înainte.
Uneori mintea noastră, în lipsa oricărui semn dlar, care
să-i vestească vreo nenorocire, îşi face idei greşite, fie
dînd unui cuvînt în doi peri un înţeles rău prevestitor,
fie exagerînd jignirea produsă cuiva şi giîndindu-se nu
cît de mîniat o fi fost omul acela, ci la ce poate ajunge
un om mîniat.
Dar n-ar mai fi chip de trăit şi chinurile noastre nu
s-ar mai sfîrşi, dacă ne-am teme de tot ce e de temut.
Aci trebuie să-ţi vină iîntr-ajutor chibzuinţă, aci tăria
ta sufletească trebuie să-ţi alunge chiar şi o temere în­
dreptăţită, iar dacă nu, atunci trebuie să combaţi un
rău printr-altul : înfrînează-ţi teama prin sjperanţă. Nici
un motiv de temere nu e atît de puternic, ca să nu fie
şi mai puternică convingerea că uneori cele temute se
potolesc şi cele sperate ne amăgesc. Prin urmare pune
în balanţă speranţa cu temerea şi, ori de cîte ori eşti
nehotărît, înclin-o în folosul tău : crede ceea ce-ţi place
mai bine. Chiar dacă motivele de temere ar fi mai
multe, înclină balanţa de partea ta şi nu te mai tulbura^.
Gîndeşte-te apoi că cei mai mulţi oameni, chiar dacă
n-au vreun necaz şi nici inu-is siguri că vor avea, sînt
mereu în fierbere şi în agitaţie. Cînd începe a^se lăsa
tîrît, omul nu se mai opreşte şi nu-şi mai stapîneşte
spaima, reducîmd-o la justa măsură. Nimeni nu spune :
„zvonul ăsta n-are nici un temei, 1-a jnventat un om
de nimic sau i-a dat crezare“. Ne lăsăm toţi duşi de
curent. Ne temem de lucrurile nesigure, ca şi cum ar
fi adevărate. Nu păstrăm nici o măsură ; o cît de mica
grijă se transformă pe dată în spaimă.

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Mi-e ruşine că-ţi vorbesc astfel şi că te îmbărbătez


cu leacuri afcît de uşoare. Să ispuie altu l: „Poate că
n-o veni“. Tu spune : „Şi ce, dacă va veni ? Vom vedea
cine va învinge. Poate că asta-i ispre norocul meu îşi o
asemenea moarte va face icinste vieţii mele“. Cucuta
a desăvârşit măreţia lui Socrate 43. Smulge-i lui Cato 44
sabia care-i deschise calea eliberării, şi-i vei răpi o
mare parte din glorie. Dar eu te îndemn prea stăruitor,
cînd tu ai avea nevoie imai mult să ţi se atragă atenţia,
decît ,să te îndemn. Căci nu te îndrum pe o cale nepo­
trivită cu firea ta. Tu eşti anume făcut pentru tot ce
spusei : cu atît mai vîrtos sporeşte-ţi şi împodobeşte-ţi
darurile firii.
Mai am isă pun pecetea, adică să-ţi trimit o cugetare
frumoasă, şi cu asta pot spune că mi-am încheiat scri­
soarea. „Printre alte păcate, nesăbuitul îl are şr pe
acesta: îşi începe mereu viaţa“. Gîndeşte-te la tîlcul
acestor cuvinte, Luciliu, tu cel mai bun dintre pameni,
şi vei înţelege cit de dezgustătoare e uşurinţa acelor
oameni care în fiecare zi îşi aşază viaţa pe alte te­
meiuri şi-şi fac planuri noi chiar în pragul morţii. Pri­
veşte în jurul tău : vei întîlni bătrîni care acum de-abia
pornesc spre onoruri, în călătorii, spre afaceri. Dar ce
este mai iruşinos decît un bătrîn care-şi începe viaţa ?
Nu ţi-aş împărtăşi numele autorului acestei maxime,
dacă ea n-ar fi printre cele mai puţin cunoscute, ne-
aflîndu-se în operele publice ale lui Epicur. iEu mi-am
permis nu numai să o preţuiesc, dar şi să mi-o însuşesc.
Cu bine.

SCRISOAREA A XIV-A

Recunosc că este adînc înrădăcinată în no-i iubirea


trupului nostru. Recunosc că avem datoria să-l ocro­
tim. Nu zic că nu trebuie să-i purtăm de grijă,
dar zic că nu trebuie isă ne facem robii lui. Căci cel
care se face rob trupului, cel care-şi face prea multe
griji cu dînsul şi-i subordonează totul robeşte la prea

32

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X IV -A

mulţi iStapîni. Să ne purtăm nu ca şi cum ar trebui să


trăim /pentru trup, ci ca şi cum n-am putea trăi fără
trup. Din prea mare dragoste pentru dînsu'l sîntem chi­
nuiţi de temeri, împovăraţi de griji, expuşi la ocări.
Pentru cel ce-şi preţuieşte prea mult trupul, virtutea
n-are preţ. Să-i purtam toată grija, dar dacă judecata
noastră, dacă demnitatea şi onoarea ne-o cere, să-l
azvirlim în foc. Pe cît putem totuşi, isa evităm mu numai
primejdiile, dar chiar şi neajunsurile. Să ne retragem
în adăpost, gîndindu-ne în vremea asta cum să iscăpăm
de tot ce <ne înfricoşează. Temerile acestea, dacă nu
mă înşel, sânt trei : iteama de tsărăcie, teama de boală,
teama de răul ce ţi-1 pot pricinui cei puternici.
Dintre toate acestea, nimic nu ne loveşte mai tare
ca răul ce ţine de puterea altuia, căci el vine cu mult
zgomot şi cu m are larmă. (Suferinţele naturale, despre
care am amintit, lipsurile îşi bolile, vin pe tăcute, tara
a ne îngrozi ochii şi urechile. Alaiul suferinţei celeilalte
este însă inesfîrşit : iîn jurul ei is'tau fierul, focul, cătuşele
şi o haită de fiare gata <să isfîşie măruntaiele omului.
Mai pune ‘l a isocoteală temniţa, crucile, butucul, ţăruşul
vîrît în trupul omului, ca isă-i iasă pe gură, mădularele
smulse de caii mînaţi în direcţii opuse, veşimiîntul acela
ţesut isau îmbibat cu materii -inflamabile 45 şi tot ce, ipe
deasupra, a putut născoci cruzimea omenească. Prin
urmare, nu-i de mirat că teama de aceste suferinţe este
cea mai puternică : mare le este felurimea şi cum­
plite uneltele de caznă. Precum schingiuitorul face cu
atît mai mare ispravă, cu cit îşi pune la vedere mai
multe unelte de tortură — cei care ar fi putut rezista
la icazne isînt covîrşiţi ila vederea lor — tot astfel dintre
chinurile care ne apasă şi ne subjugă, mai mare putere
au cele -care au cu ce ne izbi privirea. Nenorocirile din
prima categorie, ca foamea, isetea, puroiull la stomac,
căldurile care ard chiar măruntaiele, nu isînt mai puţin
grele, dar ele stau ascunse, n-au ce scoate la vedere,
ce da în vileag ; cestellaJlte însă, c a şi războaiele cele
mari, ne copleşesc numai văzînd cît de mari li-s pre­
gătirile.

33

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Prin urmare, să ne dăm silinţa şi să nu supărăm pe


nimeni. Uneori va trebui să ne temem de toată lumea ;
alteori, dacă e vorba de o orânduire în care senatul
hotărăşte cele mai multe treburi, ne vom teme de oa­
menii cu trecere lin acest isenat; alteori ne vom teme
de un singur cum, dacă acesta este învestit de popor
cu conducerea poporului. Ga să-i ai pe toţi prieteni, e
greu. E de ajuns să nu-i ai duşmanb m a
De aceea înţeleptul să nu stârnească niciodată minia
celor mari, ba chiar să se ferească de ea, aşa cum ne
ferim de o furtună pe mare. De câte ori te^ duci în
Sicilia, treci prim strâmtoare46. Cârmaciul nesăbuit^ ne­
socoteşte ameninţările austrului — e vântul care răsco­
leşte largul mării siciliene şi-l învolbură , nu ţine
ţărmul stîng, ci pe celălalt, unde Charybda învecinată
frământă valurile mării. Un cîrmaci mai prevăzător în­
treabă însă pe cunoscătorii locurilor ce curenţi sinţ, ce
semne dau norii, şi-şi miînă icorabia ferindu-ise de această
regiune vestită prin vârtejurile ei. Aşa face^ şi înţeleptul :
se fereşte de o mărire care-i poate face rău, păzimdu-se
mai presus de toate să nu se vadă că se fereşte. O
condiţie a liniştii sufleteşti este a n-o dori deci arând
anume aceasta, căci a fugi de un lucru înseamnă a-1
osîndi. « u w . .
Trebuie, prin urmare, să căutăm âm jurul nostru şi
să vedem cum ne-am putea ipune la adăpostul lumii.
Mai întâi, să nu râvnim nimic din ce râvneşte e a : între
concurenţi se naşte totdeauna gâlceava. Apoi, să nu
avem nimic ce ni s-ar piitea răpi cu m are folos pentru
cel oe istă la pândă, isă ne prade : ân jurul tău ,să fie
cât mai puţin ide prădat. Nimeni nu ajunge să facă
moarte de om, numai ca să vadă sângele curgând, sau
foarte puţini.
Cei mai mulţi sânt mânaţi de socoteli, nu de ură. Un
tâlhar nu se opreşte la un calic ; săracul străbate fără
grijă chiar drumurile atacate de hoţi. în!tr-un cuvâint,
fereşte-te, aşa cum spune o vorbă din bătrâni, de trei
lucruri : ura, invidia, dispreţul. Numai înţelepciunea îţi
va arăta cum să ajungi la aceasta ; callea de mijloc e

34

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XIV-A

într-adevăr, anevoioasă. Trebuie să ne ferim ca, itemîn-


du-ne de a fi invidiaţi, să n-ajungem a fi dispreţuiţi
şi, nevoind ,să călcăm în picioare ipe alţii, să nu părem
că am putea fi noi călcaţi. Mulţi ajung^ să se teamă,
fiindcă ar putea să fie temuţi de alţii. Să ne restrîngem
din toate părţile. E tot atît de rău să fii dispreţuit, pe colt
este de rău să fii pizmuit. Să ne refugiem deci în filosofie :
aceste studii isînt un fel de bentiţe sfinte47 nu numai
în ochii oamenilor virtuoşi, dar chiar şi în ai celor ce
nu-s cu totul înrăiţi. Elocinţa forului, ca şi tot ce mişcă
mulţimea, îşi are duşmanii ei. Filosofia, care-şi vede
liniştită de treburile ei, nu poate fi - dispreţuită. E a este
cinstită de toate tagmele, oricît de răi ar jFi oamenii.
Ticăloşia nu va fi niciodată atît de puternică, niciodată
nu va fi o atît de m are conspiraţie 'în contra virtuţilor,
ca numele filosofici să nu rămînă venerabil şi sfmt.
Dar filosofia să fie practicata în linişte şi cu măsură.
„Cum oare — spui tu — Marcus Gato, care încerca să
potolească prin glasul lui războiul civil, care se arunca
în mijlocul încăierării unor căpetenii ieşite din minţi,
care, în timp ce unii loveau în Pompei, iar alţii îo
Caesar, iîi ataca deopotrivă pe am'îndoi, socoţi oare că
practica filosofia cu măsură ?"
Cineva ar putea, fireşte, dezbate problema dacă în
acea vreme un înţelept ar fi trebuit sau nu isă se ocupe
de treburile publice. „Ce cauţi, Marcus Cato ? — ar
zice el. Nu mai e vorba de libertate ; ea a apus de
mult. întrebarea este dacă stăpînul statului va fi Caesar
sau Pompei. Ce tte priveşte pe Itine lupta asta ? N -ai
nici un rol : aci se alege stăpînul. Ce-ţi pasă cine va
învinge ? S -ar putea să învingă cel mai bun dintre ei,
dar este imposibil ca acel ce va învinge să nu se facă
apoi mai rău". Am atins, în treacăt, Ultimul rol din
viaţa iui Cato. D ar nici în anii de mai înainte un în­
ţelept n-ar fi (trebuit să se am estece'în acel jaf al re­
publicii. Ce putea face Cato altceva decît sa s>trige şi
să vorbească d e-a surda, cînd mulţimea îl lua pe sus,
îi făcea totuna de scuipat şi-,1 tara afara din for, sau
cînd din mijlocul senatului îl ducea la închisoare .'3 4S.

35

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Vom vedea însă mai tîrziu dacă înţeleptul trebuie


să-şi consacre vremea treburilor publice. Pună atunci,
îţi amintesc de acei stoici care, neluînd iparte la viaţa
publică, au trăit retraşi, ocupîndu-se cu desăvârşirea
fdiilui lor de viaţă şi cu stabilirea drepturilor întregu­
lui neam omenesc, fără a aduce vreo atingere celor
puternici. înţeleptul nu trebuie isă tulbure moravurile
publice îşi nici să atragă atenţia mulţimii printr-un fej
aparte de viaţă. „Cum oare ? Cine va urma această
regulă va fi în afara oricărei primejdii ?“ — N-aş putea
să^ţi garantez acest lucru, precum unui om cumpătat
nu i-aş putea garanta deplina sănătate ; şi totuşi cum­
pătarea ne ţine sănătoşi. Sînt corăbii care se scufundă
chiar în port. Ce-ţi închipui atunci că ise întâmplă celor
din mijlocul mării ? Primejdia nu-i oare mai aproape
de cel ce se zbate şi întreprinde tot feliil de [lucruri,
dacă nici cel ce trăieşte retras nu-i la adăpostul ei ?
Pier dîteodată oameni nevinovaţi. Cine-o tăgăduieşte ?
Dar mai adesea pier cei vinovaţi. Luptătorul căruia i
s-a străpuns pavăza nu e mai puţin un maestru. In
sfârşit, înţeleptul are în vedere intenţia acţiunilor, nu
' rezultatul lor. încqputut e în puterea noastră ; isfîrşitul
e în voia soartei .şi eu nu-i îngădui să mă judece. „Dar
ea mă poate lovi, m ă poate împiedica“. Cînd banditul
ucide, nu condamnă dl, ci este condamnat.
Acum văd că întinzi mina, ca să capeţi bănuţul, ca
în !fiecare zi. Am să te dăruiesc cu un ban de aur. Şi
fiindcă veni vorba de aur, iată cum te-ai putea folosi
şi bucura mai bine de d : ,,Se bucură mai mult de
averi cel ce le simte mai puţin lipsa“. „Sipune-mi cine
e autorul ? “ — zici tu. Ca să vezi cît de generos sînt,
m-am hotănît să lauid vorbele altora. Aceasta este a lui
I^pLcur, a lui M etrodor49 sau a altcuiva din tagma lor­
Dar ce interesează cine a spus-o ?, căci a spus-o pentru
toată lumea. Cine duce lipsa averii, acela tremura
pentru dînsa. Dar nimeni nu se bucură de un bun care-1
chinuieşte; dorinţa lui e s-o sporească. Gîndindu-se

36

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X V -A

mereu is-o sporească, el uită is-o mai folosească : ţine


socoteala cheltuielilor, bate pieţele, întoarce filele ca­
lendarului50 şi din stăpîn se face slujitor.
Cu bine.

SCRISOAREA A X V -A

E ra un obicei la cei vechi, care a dăinuit pima in


vremea mea, să pui în fruntea unei scrisori formula :
„Dacă eşti sănătos, e bine. 'Eu sînt sănătos“. Noi spunem,
şi-i foarte nimerit : „Dacă filosof ezi, e bine^. Căci la
urma urmei asta înseamnă să fii isănătos. F ără filosof ie,
sufletul lîţi este bolnav. Trupul singur, oridîtă putere
ar avea, n-are decît forţa pe care o are orice nebun
furios sau în delir. Prin urmare, dacă vrei să fij întru
totul sănătos, îngrijeşte-te mai întîi de această isănatate
sufletească şi în al doilea rînd de cealaltă, pe care
uşor o vei dobîndi. A -ţi întări muşchii, a-ţi îngroşa
ceafa şi a-ţi oţeli pieptul este o ocupaţie prostească,
dragă Luciliu, şi foarte (puţin potrivită cu un cărturar.
Oricît de mult te-ai /îngrăşa îşi oricît de puternici ţi-a r
fi muşchii, n-ai să atingi niciodată forţa şi greutatea
unui bou mare. Pe ilîngă aceasta, mai pune că o prea
mare povară a trupului stîlceşte spiritul şi-i răpeşte
agerimea. Aşadar, pe cît poţi, înfrinează-ţi trupul şi
lasă loc liber spiritului.
Din această preocupare peptru trup se nasc multe
neajunsuri. Mai întîi exerciţiile, prin eforturile lor,
sleiesc puterile minţii şi o fac incapabilă de concen­
trare şi de 'Studii mai temeinice. Apoi, m încarea prea
abundentă îi răpeşte puterea de pătrundere. Se mai
adaugă sclavii de cea mai proastă sipeţă, luaţi ca p ro ­
fesori, oameni care nu ştiu decît uleiul fricţiei şi bău­
tura, care sînt înaintaţi dacă-şi petrec ziua transpirând
la baia de aburi şi dacă-şi înlocuiesc sudoarea elimi­
nată cu (multă băutură, icare-i pătrunde şi mai adînc
pe stomacul gol. Dar a bea şi a asuda este viaţa unui
suferind de dişpepsie. Există şi exerciţii uşoare şi scurte,

37

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

care destind ipe dată conpul şi, mai ales, iţi cruţă timpul,
lucru de care itrebuie să ţii seama in primul rind,^ ca :
alergatul, rotirea braţelor cu o mică greutate, săritura
fie în înălţime, fie lîn lungime, fie cea pe care aş
numi-o „saltul saliilor“ 51 sau, ca să folosesc un termen
mai de rînd, „piua“.
Dintre acestea, atege-ţi-1 pe care vrei, fie mai greu,
fie mai uşor, idar orice ai face, întoarce-te ,repede de
la tru,p la suflet. Pe acesta cultivă-1 şi ziua îşi noaptea.
Ca să-l hrăneşti, nu e nevoie de multă trudă. Nici
gerul, nici arşiţa şi nici chiar bătrineţea nu împiedică
cultivarea lui. îngrijeşte-te de un bun care cu trecerea
timpullui se face şi mai bun. Nu zic să stai tot timpul
aplecat pe cărţi sau pe tăbliţa de scris. Trebuie *să dai
şi spiritului un cît de mic repaus, ca să se destindă nu­
mai, nu să cadă în trîndăvie. O plimbare in lectică pune
corpuf în mişcare şi nu dăunează studiului : poţi citi,
poţi dicta, poţi vorbi, poţi asculta.
Aceleaşi lucruri le poţi face, de asemenea, plimbm-
du-te pe jos. Nu dispreţul nici exerciţiile vocale. Te
opresc însă să-ţi înalţi şi să-ţi cobori glasul treaptă cu
treaptă pe diferite game. Ge-ar mai fi să iei şi lecţii
de cum trebuie să mergi ? Ar însemna să te înconjuri
de oameni pe care foamea i-a învăţat noi meserii. Unul
îţi va supraveghea mersul, altul fălcile şi dinţii, şi-şi
va da importanţa pe care naivitatea şi răbdarea ta i-o
vor permite. înseamnă oare că atunci cînid vorbeşti, să
începi prin a ţipa şi a-ţi încorda cît poţi glasul ? Nici­
decum. Este atît de firesc să te încălzeşti puţin cîte
puţin, incit chiar avocaţii încep pe tonul conversaţiei şi
numai apoi ajung să-şi înalţe glasul : nimeni nu ape­
lează aşa, dintr-o dată, la buna-eredinţă a quiriţilor
Aşadar, orişicum te-ar îndemna pornirea sufletului tău
pasionat, stigmatizarea viciilor isă fie cînd mai aprinsa,
cînd mai potolită, pe Cît ţi-o îngăduie glasul şi, pe
deasupra, plămânii : un ton modest, ori de cîte ori te
potoleşti şi-ţi revii, un glas care coboară, fără să fie
ştins, un fel de a vorbi normal, nu furios ca al unui

34

Scanned by CamScanner
/
SCRISOAREA A X V I-A

necioplit sau bădăran. Căci nu facem asta, ca să ne


formăm vocea, ci ca să formăm pe altul. -
Te-am scutit de o povară destul de mare. L a binele
ăsta voi adăuga un mic dar, unul grecesc, o foarte fru­
moasă maximă : „Viaţa nebunullui este nefericită şi
mereu frământată, în întregime minată spre ziua de
mîine“. „Cine spune asta ? “ — zici tu. — Cel ce vorbea
şi mai sus. Acum ce crezi tu că înseamnă o viaţă ne--
bună ? A lui Baba şi a lui Ision ? 53. Nu, ci a noastră,
pe care poftele oarbe ne azvîrlă într-o prăpastie pri­
mejdioasă îşi niciodată sătulă, căci dacă s-ar putea -să­
tura vreodată, s-ar fi săturat pînă acum ; a noastră,
care nu ne gîndim cît de plăcut este isă nu ceri nimic,
cît de frumos este sa fii îndestulat şi să nu depinzi de
soartă. De aceea, Luciliu, gîndeşte-te din cînd în cînd
cît de -multe ai cîştigat. Ori de cîte ori vei privi la cei
care ţi-au luat-o înainte, gândeşte-te la cîţi ,sînt în urma
ta. Dacă vrei să te arăţi recunoscător faţă de zei jşi faţă
de felul tău de viaţă, gmdeşte-te pe cîţi i-ai întrecut. *
Dar ce ai tu cu alţii ? Te-ai întrecut pe tine în su ţi54.
Pune-ţi o stavilă, pe care să nu vrei is-o treci, chiar
dacă ai putea. Scapă o dată de bunurile acestea am ăgi­
toare, mai de preţ pentru cine le doreşte decît pentru
cine le are. Căci dacă ele a r avea vreo consistenţă,
te-ar şi sătura pînă la urmă ; aşa, sporesc numai setea
celor care le înghit. în lături icu această strălucire am ă­
gitoare !
De ce să cer norocului să-mi dea cele ce sorţul ne­
sigur al viitorului hotărăşte şi să nu-mi oer mie să nu
le doresc ? Şi apoi de ce să cer ? De ce să agonisesc bo­
găţii, uitînd că omul e o fiinţă trecătoare ? Pentru ce
să mă chinuiesc ? Iată, aceasta este ziua cea din urmă.
Şi chiar de n-o fi, departe nu este.
Cu ibine.

SCRISOAREA A X V I-A

Ştiu, Luciliu, că pentru tine e limpede că nimeni nu


poate trăi fericit, şi nici -măcar suportabil, fără studiul

'89

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE L.UCII4U

> filosofiei, că viaţa fericită ,se .realizează prin înţelep­


ciunea 'desăvârşită, iar o viaţă suportabilă, printr-un
început de înţelepciune. Dar acest bmpede adevăr tre­
buie să ifie întărit şi imai adine întipărit prin meditaţie
zilnică. Este mai greu să aplici, decît să propui o regulă
morală. Trebuie să stăruieşti îşi, la studiul necontenit,
să adaugi o pulternică sforţare, pentru ca o frumoasă
intenţie isă devină o atitudine frumoasă/ Nu-i^ nevoie,
prin urmare, de prea multe vorbe sau de asigurări . îmi
dau seama că ai făcut m are progres. Cunosc bine pe
omul care-mi iscrie ; nu-s plăsmuiri aci şi nici mzordo­
nări. Totuşi am să-ţi spun părerea m eaj am nădejde
în tine, dar n-am încă încredere deplină. Aş vrea sa
faci şi tu da fel. N -ai de ce să te încrezi atît de repede
şi de lesne în tine. Scutură-te, cercetează-te în toate
felurile, observă-te ! Mai înainte de toate, ^ caută să
vezi dacă n-ai făcut progrese mai degrabă în filosofie
decît în Chiar felul tău de viaţă. . . . . . .
Filosofia nu este o meserie pe placul mulţimii şi nici
făcută pentru ostentaţie. E a nu stă în cuvinte, ci în
fapte. Nu recurgi la dînsa, ca să-ţi treci «ziua cu un fel
de desfătare, sau să-ţi alungi plictiseala, cîrtd n-ai ce
face. Ea îţi formează şi-ţi modelează sufletul, îţi rîn-
duieşte viaţa, îţi îndrumează faptele, îţi indică ce tre­
buie să faci şi ce nu, şade da cîrmă şi arată drumul
printre stînci celor oe se zbat cu valurile m ării în fur­
tună. F ără de ea nimeni nu poate trăi netulburat, ni­
meni nu poate fi în siguranţă. în fiecare ceas se în-
tîmplă lucruri care cer un sfat, şi acest sifat de la dînsa
trebuie să-l ceri. ' .
„L a ce-m i serveşte filosofia — va zice cineva —
dacă există o soartă ? L a ce-mi foloseşte, dacă există
o divinitate, care conduce totul ? L a ce-mi foloseşte,
dacă întâmplarea este atotputernică ? Cele o dată sta­
tornicite nu ise pot schimba, iar faţă de ce e nestatornic
nu mă pot dinainte pregăti, ci, sau divinitatea a pre­
venit hotărîrea «mea şi a decis ce trebuie isă faic, sau
soarta nu lasă nimic la voia m ea“. Oricare dintre aceste
păreri ar fi adevărată, Luciliu, sau chiar dacă toate ar

, • 40

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X V I-A

fi adevărate, trebuie să ne dedicăm filosofici. Fie^ că


soarta ne înlănţuie cu legea ei inexorabila, fie că o
divinitate, conducătoare a universului, a orânduit totul,
fie că întâmplarea pune în mişcare lucrurile omejieşti
şi le mină fără nici o noimă, filozofia trebuie să ne
ocrotească. E a ne va îndemna să ne supunem cu bu­
curie divinităţii, sau cu demnitate soartei ,* ea aţi ^va
spune să asculţi de porunca zeului sau să suferi întâm­
plarea. Dar nu este acum momentul de a discuta ce
este în puterea noastră, dacă providenţa divină este
atotputernică, dacă lanţul evenimentelor predestinate ne
ţine încătuşaţi, sau dacă asupra noastră stăpâneşte ne­
prevăzutul şi neaşteptatul. Ma întorc la ce mi-am
propus : te sfătuiesc şi te îndemn isă nu laşi să-ţi scada
sau să ţi se răcească elanul. Struneşte-! şi-l jordonează,
pentru ca ceea ce este o pornire avintată sa-ţi devină
o obişnuinţă. _ _ w
Chiar de la început, dacă te cunosc bine, cauţi sa
vezi ce mic dar ţi-a adus scrisoarea aceasta. Scutur-o
şi-l vei găsi. N-ai de ce să-mi admiri sufletul larg :
deocamdată sînit generos dintr-al altora. Dar oe zic
„dintr-al a lto ra ? “. Orice s-a spus frumos de către ci­
neva îmi aparţine. Tot astfel şi ceea ce spunea Epicur :
„Dacă vei trăi potrivit cu natura, nu vei fi niciodată
sărac ; dacă vei trăi după părerea lumii, niciodată nu
vei fi bogat“. Natura îţi pretinde foarte puţin ; părerea
lumii, imens. Dacă iîn mâinile tale .s-ar strânge averea
multor bogătaşi, dacă norocul te-ar înălţa peste m argi­
nile averii unui simplu particular, dacă te-ar acoperi cu
aur şi te-ar îmbrăca în purpură, dacă te-ar duce la
atîta huzur şi bogăţie, c-ai putea să acoperi întreg pă­
mântul cu marmură şi ai putea nu numai să ai, dar
să calci în picioare aceste bogaţii, daca s-ar adăuga la
ele statui şi picturi şi tot ce arta a născocit în folosul
desfrîului, oamenii te vor învăţa să doreşti şi mai multe.
Dorinţele naturale sânt limitate ; cele izvorâte din păreri
înşelătoare n-au unde sfârşi, căci ce este fals nu are
limită. Cel care merge pe un drum ajunge la un capăt ;
rătăcirea însă este fără margini. Lasă deci deşertăciu­

41

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORr CÀTRE LUCILIU

ni le şi, ari cind vei vrea să ştii dacă ceea ce doreşti este
dorinţă naturală sau poftă oarbă, vezi dacă se poate
opri undeva. Dacă, oricît de mult ai înainta, îţi rămîne
mereu şi mai mult de -mers, să ştii că aceasta nu este
lucru firesc.
Cu bine.

SCRISOAREA A XVII-A

Leapădă-ite de toate acestea, dacă ai minte, sau, mai


bine, ca să devii om cu minte, şi aleargă în goană,
cît (te ţin puterile,, spre înţelepciune. Dacă vreo legătură
te ţine (locului, dezileag-o sau taie-o. „Mă ţine în loc
averea, zici tu, căci vreau să mi-o rânduiesc aşa, ca
să-mi ajungă cînd n-oi mai munci, astfel ca nici să­
răcia să nu-mi fie o povară şi nici eu să nu fiu po­
vară pentru altul“. Vorbind aşa, mi se pare că nu
cunoşti valoarea şi puterea acelui bun spre care nă-
zuieşti. Pricepi, desigur, lucrurile în mare ; îţi dai
seama de folosul (filosofici, dar nu vezi încă destul de
adînc fiecare lucru ,în parte : încă nu ştii cît de mult
filosofia ne ajută la orice şi cum ea, ca să mă folosesc
de o vorbă a lui Cicero, „ne sprijină în cele mai în­
semnate (împrejurări şi se coboară pînă la cele mai ne­
însemnate“. Crede-mă, apelează la sfatul -ei : te va
îndemna să nu stai locului, tot socotindu-te. De bună
seamă, prin această amînare încerci şi vrei să ajungi a
nu ,te mai teme de isărăcie. Dar dacă ea este de dorit ?
Pentru miflţi averea a fost o piedică în calea spre fi­
losofic. Sărăcia e liberă îşi fără griji. Cînd sună goarna,
ştie că nu pe ea o cheamă. L a o inundaţie, cînd toată
lumea ţip ă : „apa, a p a !“, ea caută cum isă scape, nu
oe să ia cu sine. Iar dacă trebuie să pornească cu co­
rabia, săracul nu umple portul de larmă şi ţărmul nu
e pus în mişcare de alaiul unui singur om ; pe el nu-1
însoţeşte un convoi de sclavi, pentru hrana cărora e
nevoie de bogăţia ţinuturilor de peste mare. Este uşor
sa umpli cîteva pîntece, nenărăvite, care cer doar să
fie umplute. Potolirea fioamei oostă puţin, saţiil costă

42

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X VII-A

mult. Sărăcia se mulţumeşte cu satisfacerea cerinţelor


neapărate.
Pentru ce să fugi de tovărăşia ei, oînd chiar şi bo­
gatul înţelept o im ită? Dacă vrei să te îngrijeşti de
suflet, trebuie să fii sărac, sau asemenea unui sărac.
Nu poate exista studiu filosofic folositor fără cumpă­
tare ; cumpătarea însă este o sărăcie voită. Lasă deci
scuzele acestea : „n-am încă atît cît trebuie ; d a c ă 55
voi ajunge la cutare sumă, mă voi dedica cu totul filo­
sofiei“. Tu trebuie să-ţi agoniseşti mai înainte de orice
tocmai ceea ce amîni şi te găteşti isă-ţi procuri de-abia
la urmă ; cu asta trebuie să începi. „Vreau să-mi strîng
o avere din care să trăiesc“. învaţă însă totodată să
ţi-o strînigi. Dacă vreun lucru te împiedică isă (trăieşti
cum trebuie, nimic nu te împiedică să mori cum trebuie.
Nu este motiv ca sărăcia să te oprească de la studiul
filoisofiei, ba nici chiar mizeria. Cei care se îndreaptă
spre dînsa vor trebui să rabde chiar foamea, pe care
au şi răbdat-o unii în timpul asedii'lor. Şi care le putea
fi răsplata suferinţei, dedît că nu cădeau în robia în­
vingătorului ? Cu cît sînt mai mari lucrurile ce ti se
făgăduiesc a ic i56: nemărginita libertate, nelînfricarea
în faţa oamenilor şi a zeilor ! Sleit de foame dacă ai
fi, şi tot ar trebui să alergi către dînsa. Arm ate în­
tregi au îndurat lipsuri de tot felul, şi-iau dus zilele
cu rădăcini de ierburi şi şi-au potolit foamea cu ce
mi-e şi scîrbă să spun. Şi au suferit toate acestea pentru
o domnie — minunează-te — pentru o domnie străină.
E cineva care să şovăie a îndura sărăcia, ca să-işi libe­
reze sufletul de furia patimilor ? Nu trebuie să-ţi ago­
niseşti nimic de mai înainte ; la filosofie poţi să ajungi
şi fără merinde de drum. Să fie aşa cum şpui tu ? Cînd
ai să ai de toate, vei dori atunci să ai şi înţelepciune ?
Va fi ea cea din urmă piesă a confortului în viaţa ta
şi, ca să spun astfel, un simplu adaos ?
Tu dedică-te filosof iei, fie ,că ai ceva — de unde
ştii că n-ai prea mult ? — fie că n-ai nimic, şi atunci
pe ea caută s-o ai mai întîi.

43

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

„Dar n-am sa am ce-mi trebuie“. Mai lîntîi, nu-i cu


putinţă isă n-ai, căci natura ne cere foarte pulţin şi în­
ţeleptul se conformează maturii. Iar dacă (îl izbeşte cea
mai disperată nevoie, va lînciheia repede cu viaţa şi va
înceta să se mai chinuiască. Dacă însă are cit ide puţin
şi numai afcît dît să-şi iducă zilele, ise va mulţumi ,cu ce
are. Nu ise va zbate şi mu ise va chinui să-işi umple
burta şi să-işi acopere spatele cu mai mult idedît tre­
buie, ci, rîzîmdu-şi de strădaniile bogăţiilor şi de goana
lor după averi, va izice : „Ce tot atîtea amânări ? Aştepţi
oare cam ăta la banii daţi cu împrumut, sau oîştigul de
pe marfă, Sau moştenirea vreunui bătriîn bogat, când .ai
putea deveni pe dată om bogat ? Căci anţdlepciunea
ţine loc ,de bogăţie : arătînldu-i deşertăciunea, priritr-asta
ea te îmbogăţeşte “. Dar aceste sfaturi se potrivesc mai
bine altora : tu eşti mai aproape de oamenii cu stare.
Schimbă secotiil îşi eşti dhiar prea bogat. Ce-i este de
ajuns omului e însă la fel îin orice secol.
Aş fi putut încheia aci scrisoarea mea, dacă nu te-aş
fi învăţat cu nărav. Regilor părţi nu li se poate în­
china nimeni fără isă le aducă d aru ri57. De la tine
nu-mi pot lua rămas bun fără un dar. De unde darul ?
Am să mă lîmprumut la Epicur : „Pentru cei mai mulţi
averile agonisite înseamnă nu încetarea, ci înlocuirea
chinurilor“. Şi nu ma imir : răul nu-i în lucrurile din­
afară, ci înăuntrul suifletului nostru. Tot ce făcea idin
sărăcie o povară, povară face şi din bogăţie. N u-i nici
o deosebire daca pui un bolnav lîntr-un pat de lemn
sau într-un pat de aur, căci, oriunde l-ai muta, iîşi duce
cu el şi iboala. Tot aşa n-.are importanţă dacă un suflet
bolnav -trăieşte în bogăţie sau în sărăcie : boala se ţine
de el.
Cu bine. >

SCRISOAREA A X V III-A

E luna lui decembrie. -La Roma tocmai acum transpiră


lumea. Excesul a devenit lege generală. Pregătiri fără
măsură şi zarvă nesifîrşita, ca şi cum ar fi vreo deosebire

44

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XVIII-A

între zilele Saturnaliilor58 şi zilele ide lucru. Dimpo­


trivă, se aseamănă intr-atâta, încît mi ise pare că nu
greşea unul care spunea că altădată decembrie era o
lună, acum un an întreg. Dacă te-aş avea aici, mi-ar
plăcea :să mă sfătuiesc cu tine şi să-mi spui ce crezi
că ar trebui să facem : isă stăruim în obiceiurile noastre
de toate zilele, «au, ca să nu se creadă că ne răzleţim
de lume, să ne ospătăm ceva mai vesel şi sa ne dez­
brăcăm ide togă ? 59. Căci, lucru care altădată nu se
întâmpla decît în caz de ridicare în masă pentru război
sau la vreo dureroasă nenorocire publică, noi ne schim­
băm acum hainele spre a petrece şi a ne ţine de săr­
bători. Dacă te cunoisc bine, dacă ai fi arbitru, tu ai
zice că nu trebuie nici să ne asemuim cu gloata de
nud, nici să ne deosebim de ea întru totul. Afară nu­
mai dacă n-ar trebui să ne impunem a ne abţine de
la orice plăceri, tocmai (în aceste zile cînd lumea dă
în brìnci după ele : sufletul noistru capătă dovada cea
mai sigură a tăriei lui, atunci cînd nici nu înclină, nici
nu se lasă furat de ce-1 ademeneşte şi-l târăşte la desfrîu.
A fi treaz şi cuminte, atunci cînd toată lumea umblă
beată şi vomează, este semn de mare putere sufletească.
Dar pe de altă parte, a nu te izola, a nu fi arătat cu
degetul, fără ca prin aceasta să te amesteci cu toată
lumea, a face ce fac şi alfii, dar într-ait chip, aceasta
e dovadă de multă măsură. Căci se poate sărbătoare şi
tara dezmăţ.
De altminteri, sînt în aşa măsură hotărît să-ţi încerc
tăria sufletească, încît am să-ţi împărtăşesc şi ţie ceva
din învăţătura unor oameni de seamă : alege-ţi din
cînd în cînd oîteva zile ; mulţumeşte-te în acest timp
cii cit mai puţină şi cu cît mai proastă mîncare, cu
haine aspre şi ponosite^ şi ,zi-ţi : „De asta mă temeam ? “.
Sufletul să se deprindă cu nevoile vieţii, chiar cînd nu
duce grijă ide nimic, şi să se călească împotriva lovitu­
rilor soar.tei, chiar cînd norocul îi ziîmbeşte. Soldatul
aleargă la luptă, dînd peste tot e pace, şi nu-i nici
urmă ^de duşman, înalţă parapete şi se trudeşte cu o
muncă deşartă, ca să poată rezista uneia impuse de

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

nevoie. Dacă vrei ca un om să nu tremure în luptă,


pregăteşte-1 mai înainte de luptă. w ^ w
Aşa făceau cei care, knitînd în fiecare lună sărăcia,
ajungeau aproape pînă la mizerie, ca să nu se înfri­
coşeze de ceea ce învăţaseră sa învingă de atitea ori.
Să nu crezi că-ţi vorbesc despre mesele timoniene60,
despre chiliile săracilor şi despre^ nu mai ştiu ce alte
celea, prin care huzurul se distrează, jucindu-se de-a dis­
preţuirea bogăţiei. Patul de lemn, cerga, pâinea tare şi
proastă isă fie de-adevărat. Fă acest lucru trei-patru
zile la rînid, uneori şi mai multe ; dar asta să nu fie
o joacă, ci o experienţă. Cînd te vei sătura cu două
parale, atunci, crede-mă' Luciliu, vei tresălta de bucurie
şi-ţi vei da seamă că, ispre a trăi fără griji, n-ai ne­
voie de noroc ; cît ţi-e de ajuns pentru trebuinţele tale
îţi dă şi nenorocul. Să nu-ţi închipui^ totuşi că ceea ce
faci tu e mare lucru : faci ce fac atîtea mii de sclavi,
atîtea mii de oameni sărmani. Meritul tău e că o faci
de bunăvoie şi că-ţi va fi la fel de uşor să înduri
tot timpul ceea ce încerci numai cîteodată. Sa facem
exerciţii cu manechine şi, pentru ca soarta să nu ne
găsească nepregătiţi, să ne împrietenim cu sărăcia. Vom
fi mai fără teamă bogaţi, dacă vom şti că ,nu e prea
greu să fim săraci. ^
Epicur, vestitul dascăl al plăcerii, avea ^anumite zile
în care de-abia îşi potolea foamea, ca să vadă dacă
prin aceasta Lipsea ceva deplinei şi desăvârşitei plăceri,
cît lipsea, şi dacă merită ca cineva să împlinească lipsa,
străduindu-se prea mult. Aşa cel puţin spune în acele
„Scrisori către Polyaenus“ #1, scrise în vremea arhon-
tatului lui Gharinos.’ El se fălea pe drept cuvînt că nu
cheltuieşte cu hrana „nici m ăcar un as, pe dînd Me-
tro d o r62, care nu era atît de înaintat, cheltuia u n as
întreg“. Crezi că asemenea hrană înseamnă doar satu­
rare ? Nu, ci şi plăcere. Nu acea plăcere uşoară şi tre­
cătoare şi care trebuie mereu reînnoită, ci una statornica
şi sigură. Căci apa, o fiertură şi o bucată de pîine de
orz nu sînt plăcut lucru, dar plăcerea cea mai mare
este să-ţi găseşti plăcerea chiar şi într-acestea şi să te

46

Scanned by CamScanner
- II •

SCRISOAREA A X VIU -A

restringi pină la ceea ce nici o vitregie a soartei nu


ti-ar iputea răpi. în închisoare hrana este mai din
belşug ; pe cei separaţi de restul osîndiţifor, pentru pe­
deapsa cu moartea, gîdele care-i va ucide îi hrăneşte
mai bine. Gîtă măreţie de suflet să te cobori de bună­
voie la atîta, cît nici condamnaţii la moarte n-au a se
teme că vor îndura ! Aceasta înseamnă a lua-o înaintea
loviturilor soartei. începe, aşadar, dragul meu Luciii u,
să ţii obiceiul acestora ; hotărăşte-ţi cîteva zile, lăsînd a
deoparte tot ce ai, şi deprinde-te cu foarte puţin ; începe
a te familiariza cu sărăcia.
„Dispreţuieşte cît poţi mărirea , şi arată-te vrednic
,
Zeilor nobile prinţ " 63.
Nimeni altul nu este mai vrednic de zei ca acel care
dispreţuieşte averile. Nu te opresc să le ai, dar aş vrea
să te fac să le ai fără teamă. La aceasta vei ajunge,
dacă ite vei convinge că şi fără ele poţi să trăieşti fe­
ricit, dacă le vei considera tot timpul gata să te pă­
răsească.
Dar hai să încep a împături scrisoarea. „Mai întîi
dă-mi ce-mi datorezi“, zici tu. Am să te trimit la
Epicur. Plata o va face el : „Minia fără măsură duce
la nebunie“. Gît de adevărată e vorba asta, o ştie, fi­
reşte, oricine a avut un sclav sau un duşman. O ase­
menea pornire învăpăiază pe orice om, se dezlănţuie
din iubire ca şi din ură, din lucruri serioase ca şi din
jocuri şi glume. Nu interesează motivul din care se
naşte, ci sufletul în care năpădeşte, aşa precum nu are
importanţă cît e de mare un tăciune aprins, ci pe ce
cade. Căci oricît de mare ar fi el, o zidărie trainică
nu se aprinde, pe cînd lemnul uscat şi gata să ia foc
hrăneşte o scìntele cît de mică şi o face vîlvătăi.
Aşa este, dragă Luciliu, urmarea furiei nemăsurate
e nebunie curată şi de aceea să ne ferim de a ne în­
furia, nu ispre a fi moderaţi, ci ca să fim sănătoşi.
Cu bine.

47

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

SCRISOAREA A X IX -A
, f

Tare mă bucur, cînid primesc scrisorile tale, căci ele


îmi umplu sufletul de frumoase nădejdi . simit nu numai
o făgăduinţă, ci şi o chezăşie. F ă aşa, te rog şi te
implor — căci ce am de cerut mai bun unui prieten
deoît ceea ce-i cer în interesul lui ? şi, daca poţi,
sustrage-te acestor ocupaţii. Daca nu, simulge-te ’lor. Arrt
risipit prea multă vreme ; sa începem măcar la ba-
trîneţe să ne adunăm lucrurile. Ce-i de reproşat în-
tr-asta ? Am trăit toată viaţa 'în zbuciumul valurilor ;
să murim în port. Dar nu te-aş sfătui sa-ţi faci o fala
din viaţa ta retrasă, pe care nu trebuie nici s-o pui în
evidentă şi nici s-o ascunzi. N -aş vrea s ă 4 te împing
vreodată pînă într-acolo, înoît condamnmd nebuna agi­
taţie omenească, să-ţi doresc o viaţă tainică, acoperită
de uitare. Fă aşa ca retragerea ta isă nu atragă privi­
rile, dar să fie cunoscută. Cei care pot să-şi hotărască
viaţa dintru început vor vedea ei înşişi d acă vor să
trăiască în întuneric. Tu nu ai această libertate : vi­
goarea spiritului tău, eleganţa (scrierilor talie, strălucitele
şi alesele tale relaţii de prietenie te-au pus în centrul
atenţiei ; acum eşti prizonierul tuturor celor ce te cu­
nosc. Orioît te-ai da la fund, oricît de adiînc te-ai
ascunde, trecutul totuşi te descoperă. Nu poţi trăi la
întuneric : oriunjde ai fugi, mult din strălucirea de altă­
dată te va însoţi.
Odihna însă poţi s-o ceri, fără să trezeşti ura ni­
mănui, fără regrete şi fără remuşcări din parte-ţi. Căci
ce ai de părăsit, aşa încît să zici că ai părăsit împo­
triva voiei tale ? Clienţi ? Nici unui dintre ei nu se
simte legat de tine, ci de ceva ce-i al tău. Prieteni ?
Vremea prieteniei s-a dus ; azi, ,-ea este o pradă de
apucat. Un bătrîn fără urmaşi îşi schimbă testamen­
tul ? Linguşitorul bate alt prag. Lucrurile mari nu sînt
ieftine : cîntăreşte dacă e mai bine să te laşi pe tine
în părăsire, sau ceva dintr-ale tale. Ce bine ar fi fost,
dacă ai fi putut ajunge la bătiiîneţe în situaţia alor tăi
şi dacă norocul nu te-ar fi urcat pe culmi ! Repedea ta

48

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XIX-A

înălţare, rangul şi funcţia ta de procurator, cu toate


ademenirile lor, te-au îndepărtat de viaţa sănătoasă.
Pe viitor te aşteaptă slujbe şi mai mari °4, şi tot aşa
una după alta. Care va fi sfîrşitul ? Aştepţi oare pînă
ce n-ai să mai ai nimic de dorit ? Clipa asta nu va
veni niciodată.
Aşa cum zicem că există un şir de cauze din a căror
înlănţuire rezultă destinul, tot aşa există o înlănţuire
a dorinţelor : una se naşte dintr-alta. Te-ai cufundat
într-un fel de viaţă care niciodată nu va pune de la
sine capăt mizeriilor şi robiei. Scoate-ţi din jug gru­
mazul ros ! E mai bine să fie tăiat dintr-o dată, decît
să fie tot timpul apăsat ! Dacă ai să te întorci în viaţa
particulară, .totul va fi mai restrâns, dar îţi va fi prea
de ajuns. Acum ai foarte multe, venite de pretutindeni,
şi totuşi nu te satură. Ce ai vrea mai bine ? Să fii în­
destulat (în sărăcia ta sau lihnit de foame în avuţia ta ?'
Mărirea e lacomă şi-i expusă lăcomiei altora. Dacă ţie
nu ţi-e nimic de ajuns, nici tu nu poţi mulţumi vreo­
dată lăcomia altora. — „Cum să scap ? “ — zici tu.
— Oricum. Amin-teşte-ţi cîte încercări la nimereală ai
făcut de dragul banilor, cîte încercări trudnice de draguJl
măririlor. îndrăzneşte să faci ceva şi pentru liniştea ta,,
sau, altminteri, va trebui să îmbătrâneşti în această agi­
taţie a procuraturilor şi, mai târziu, a funcţiilor la
Roma, în clocotul şi în bătaia valurilor, mereu altele,
de care nu a putut scăpa nimeni, oriicît de cumpănit,,
oricît de potolit. Ce importanţă are că tu vrei să trăieşti
liniştit ? Rangul tău nu iţi-o îngăduie. Ce va fi dacă şi
în viitor îi vei îngădui să crească ? Cu cît succesul îţi
va ifi mai mare, cu atât temerile vor spori.
Aş vrea în olipa asta să-ţi amintesc de o vorbă a
lui Maecenas, vobbă adevărată, spusă pe canid el însuşi
era în dordura^ activităţii : „înălţimile îşi detună singure
creştetele . Mă întrebi în ce carte o Spune ? în cea
care se intitulează Prometeu. Sensul este acesta : înăl­
ţimile munţilor au creşteteile trăsnite de fulger. Ai preţui
atâta vreo mărire, dacă ar fi să vorbeşti atât de în-
cilcit ? 65. Şi totuşi Maecenas era un om dotat, care ar

49

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

fi putut să ajungă un frumos exemplu de elocinţă ro­


mană, dacă mărirea nu l-a r fi moleşit, sau, mai bine
zis, nu ,1-ar fi castrat de orice vlagă. Acdlaşi sfîrşit te
aşteaptă şi pe tine, de nu vei strînge 'pânzele şi nu vei
trage la ţărm, cum, de altfel, şi el a vrut, dar prea
târziu.
Cu vorba asta a lui Maecenas puteam să mă socotesc
plătit, dar, pe cît te cunosc, ai isă-mi cauţi pricină şi
ai să zici că nu mă achit în bani noi şi buni. Lucrurile
stînd aşa, va trebui să fac un împrumut la lîpicur :
,,înainte de a cerceta ce vei mînca şi ce vei^ bea, să
te uiţi cu cine ai să mănânci şi ai să bei, căci viaţa
fără prieteni este ghiftuială de leu sau de lup“. Nu vei
ajunge la ţintă, decît retrăgîndu-te (de lume : altminteri
nu vei avea ia masă decît oaspeţii pe care sclavul no­
menclator 66 ţi-i va alege din gloata clienţilor tăi. Gre­
şeşte însă cine-şi caută prietenul într-un atriu şi-l pune
la încercare la un banchet. Nu e nenorocire mai măre
pentru un om ocupat şi copleşit de treburi decît că
socoteşte prieteni oameni cărora el nu le este şi crede
că serviciile făcute îi pot atrage prieteni cînd, de fapt,
unii cu icît îi sînt mai îndatoraţi, cu atît îl urăsc mai
mult. împrumută-i cuiva o mică su m ă: ţi-1 faci da­
tornic. împrumută-i una mare : ţi-1 iaci duşman. — „Cum
aşa ? Bunele noastre servicii nu ne ajută la oîştigarea
prietenilor ? Ba da, dacă ai putinţa să-ţi .aleigi oamenii
care vor primi ajutorul şi dacă binefacerile tale vor fi
chibzuite, nu aruncate în vînt. Prin urmare, acum cînd
începi să te conduci după capul tău, aplică acest isfat
al înţelepţilor : mai mult interesează cine primeşte aju­
torul decît ce ajutor primeşte.
Cu bine.

SCRISOAREA A X X -A

Dacă .eşti isanatos şi dacă te socoţi capabil să fii, în


sfîrşit, istaipin pe tine, mă bucur : meritul meu va fi ca
te-am scos de acolo67, unde te zbăteai fără nici o spe­
ranţa de scăpare. Numai aţît te rog şi te îndemn, dragul

' 50

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X X -A

meu Luciliu : pătrunde-te de filosofie pînă în adâncul


sufletului. Dovada propăşirii tale scoate-o nu din vorbe
sau din cărţi, ci din tăria ta sufletească şi din potolirea
patimilor. Dovedeşte-ţi vorbele prin fapte. A lta este
ţinta declamatorilor şi a celor ce vînează aplauzele pu­
blicului, alta este ţinta celor care atrag tineretul şi pe
cei ce au vreme de pierdut cu variate şi nesfîrşite
discuţii.
Filosofia ne învaţă să acţionăm, nu să vorbim, şi ea
cere ca omul să trăiască după regulile ei, ca felul lui
de viaţă să nu fie în contradicţie cu vorbele lui, ca
întreaga lui existenţă să aibă un stil în concordanţă cu
acţiunile lui. Rostul cel mai de seamă al înţelepciunii —
şi o dovadă totodată — este ,să pună de acord faptele
cu vorbele omului, să-l facă în orice moment egal cu
sine şi acelaşi. Dar cine este în stare ? Unii sînt totuşi.
Puţini, ce-i drept, căci lucrul nu-i uşor. Prin asta nu
spun că înţeleptul trebuie să meargă tot timpul în
acelaşi pas, ci pe acelaşi drum. Aşadar, vezi dacă haina
ta se potriveşte cu locuinţa ta, dacă faţă de tine nu
eşti larg, iar faţă de alţii eşti zgîrcit, dacă nu cumva
la masă eşti cumpătat, dar în construcţiile pe care le
înalţi, risipitor. Fixează-ţi, o dată pentru totdeauna, o
regulă şi după ea potriveşte-iţi toată viaţa. Unii trăiesc
restrîns acasă, iar în afară se umflă şi tse lăţesc. Această
nepotrivire este un defeot şi este isemnul unui suflet
şovăitor, care nu şi-a găsit încă drumul.
Am să-ţi arăt acum de unde vine această nestator­
nicie şi nepotrivire între fapte şi gînduri. Nimeni nu-şi
propune o ţintă de atins şi nici nu stăruie în ce şi-a
propus, ci trece mereu la altceva ; îşi nu schimbă nu­
mai, dar revine, întorcîndu-se din nou la ce părăsise
şi condamnase mai înainte. Aşadar, lăsând la o parte
vechile definiţii asupra înţelepciunii şi înceroînd să
cuprind toate aspectele vieţii omului, mă voi mulţumi
cu această formulă. Ce este deci înţelepciunea ? A voi
şi a nu voi mereu acelaşi lucru. Poţi să nu mai adaugi
acea^ mică rezervă, „cu condiţia să voieşti numai bi­
nele“, căci nimic alta dedît binele nu poate plăcea
\ *
51

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

mereu cuiva. Oamenii nu iştiu ceea ce vor decît în mo­


mentul în care îl vor. Altminteri, nimeni ,nu-işi propune
a voi isau a nu voi în absolut. Judecata lor variază în
fiecare zi şi ia drumul oipuis ; pentru oei mai mulţi
viaţa e o joacă. Stăruie deci în ce ai apucat şi poate
că vei ajunge pînă Ila capăt sau pină acolo unde numai
tu singur vei iputea pricepe că nu e c a p ă t u l - C e .se va
face, zici tu, mulţimea asta alor mei fără sprijinul
meu ? “ Mulţimea asta, de fondată ce nu^va mai fi în­
treţinută ide tine, se va întreţine singură, isau, ceea ce
nu poţi şti prin facerile tale de bine, vei ^afia prin
sărăcirea ta : această sărăcie va păstra lingă tine pe
prietenii .sinceri îşi adevăraţi. Cine te va părăsi nu pe
tine ite căuta, ci altceva. Oare n -a r trebui isă iubeşti
sărăcia, măcar pentru că-ţi arată cine te iubeşte ? O,
cînd va veni ziua, cînd nimeni nu va m ai minţi de
hatîru'l tău ! < —
Toate gîndurile tale, toate preocupările şi dorinţele
tale să ţintească la aceasta : caută să fii mulţumit de
tine şi de tot ce-şi are obîrşia în tine însuţi, lăsând pe
seama zeilor orice alte dorinţe. Ce altă fericire îţi poate
fi mai la-ndemînă ? Fă-te cîlt mai mic .şi atunci nu vei
avea de unde cădea. Ca s-o poţi face mai lesne, am
să-ţi plătesc, în legătură cu asta, datoria pentru această
scrisoare. Oricît ai Girti, tşi de data asta tot Epicur va
plăti pentru mine : „Cuvintele pe care le vei rosti de
pe un pat sărac, îmbrăcat într-o zdreanţă, lìmi vor părea
mai înălţătoare, căci ele nu isiînt numai vorbe, ci şi
probe“. Eu cel puţin ascult într-alt chip pe Demetrius 68
al nostru, cînd îl văd culcat pe scîndura goală — nici
m ăcar pe nişte paie —, căci el este astfel nu numai
propovăduitorul adevărului, ci îşi m ărturia lui.
„Cum o are? Nu pot eu dispreţui bogăţia care mi s-a
pus in poală ? “ — Cum să nu poţi ? Ba lînlcă dovedeşte
mare tărie sufletească cel care, minunlîn|du-se că au
căzut asupra Jui, i:şi rude de bogăţiile ce-1 înconjura şi
mai mult aude decît simte (că isînt ale lui.
Mare lucru este isă nu te laşi corupt de bogăţia în
care trăieşti ; este un om mare acela care este sărac

52

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X X I-A

în mijlocul averilor lui. „Nu ştiu zău, şpui tu, cum


un asemenea om va înldura sărăcia, idacă ar fi isă cadă
pe capul lui". Nici eu nu ştiu, Epicur, cum săracul acela
al tău va suporta 'bogăţia, de-ar fi să dea peste ea.
Prin urmare, iîn amîndouă ,cazurile trebuie să ţinem
seama de atitudinea fiecăruia şi să vedem dacă unul
nu se complace în isărăcie şi dacă celălalt nu e atras
de bogăţie. Altm interi, o scin-dură goală sau o izdreanţă
de pătură sînt o silabă dovadă de virtute, dacă nu se
vede limpede că cineva nu le rabdă de nevoie, ci că
le preferă.
De altminteri, este semnul unui spirit m are a nu se
arunca în sărăcie, fiindcă ea e de preferat, ci a se
pregăti s-o suporte, fiindcă este uşor de suportat. Esite
uşoară, Luciliu, şi dacă vei ajunge aci, după ce vei fi
chibzuit icu mult mai înainte, este chiar plăcută. Căci
ea aduce eu sine lipsa de griji, fă ră de care nu există
nici o plăcere. Aşadar, crdd că ar fi nevoie să ne fixăm
anumite zile — aişa cum îţi scriam că făceau adesea
unii nameni de seamă — 'în care, închipuindu-ne săraci,
să ne oţelim pentru adevărata sărăcie. Şi trebuie să
facem asta cu atît mai mult, cu cit acum înotam în
plăcere şi totul ne pare trudnic şi greu. Să ,ne trezim
mai degrabă din somn şi să ne scuturăm sufletul din
amorţeală, amintindu-ne că natura ne cere foarte puţin.
Nimeni nu ,se naşte bogat. Cînd venim pe lume, sîntem
siliţi să ne mulţumim cu puţin lapte şi cu cîteva scutece.
Pornind de aici, nu ne mai încap regatele lumii.

Cu bine.

SCRISOAREA A X X I-A i

Crezi oare că cei despre care-m i scrii siînt pentru tine


o greutate ? ^Greutatea cea mai mare eşti tu ; tu singur
oşti o povară pentru tine. Nu ştii ce vrei şi lauzi, mai
mult decfît urmezi, virtutea. Vezi unde stă 'fericirea, d ar
nu îndrăzneşti isă ajungi la idiînsa. Fiindcă însă nu-ţi dai
amurit .seama ce te împiedică, am să-ţi spun. Crezi că

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

ce ai isă părăseşti e mare lucru şi, după ce-'ţi pui în


faţă acea linişte sufletească, spre care eşti gata să por­
neşti, rămîi locului, reţinut 'de strălucirea acestei vieţi
pe care ar fi s-o părăseşti, ca şi cum ar trebui să te
scufunzi in mizerie şi întuneric. Greşeşti, Luciliu : lă-
sînd viaţa asta pentru aceea, te înalţi. Aceeaşi deose­
bire care există între strălucire şi lumină — aceasta îşi
are izvorul în ea însăşi, cealaltă este scăldată în razele
venite dinafară — există şi între o viaţă şi cealaltă.
Una este bătută de o lumină dinafară şi oricine se
aşază dimpotrivă o umbreşte întunecând-o, cealaltă
străluceşte din propria ei lumină.
Numai studiile ta'le filosofice te vor face strălucit şi
vestit. îţi voi da ca exemplu pe Epicur. Scriindu-i lui
Idoimeneu 69, un sfetnic cu o putere neclintită, care avea
pe acea vreme un rol de seamă, şi căutînd să-l smulgă
din viaţa lui strălucitoare şi să-l atragă spre gloria
adevărată, îi spunea : ,,Dacă ,te ademeneşte gloria, mai
vestit te vor face scrisorile mele decît toate astea după
care umbli şi pentru care lumea umblă după tine“.
N -avea oare dreptate ? Cine ar fi ştiut de Iidomeneu,
dacă Epicur nu l-a r fi pomenit în scrisori ? Toţi acei
m egistani70, satrapii şi regele însuşi, de la care Ido-
meneu îşi trăgea gloria, s-au îngropat într-o adîncă
uitare. Scrisorile lui Cicero ţin viu numele lui Atticus 71,
căruia nu i-ar fi folosit nici că A g rip p a72 i-a fost gi­
nere, nici că Tiberiu a ţinut pe o nepoată de-a lu i73,
nici că Drusus C aesar74 i-a fost străn ep o t: printre
atîtea nume mari nimeni n-ar fi amintit de diînsul,
dacă Cicero nu şi l-ar fi alipit de sine. Noianul apelor
timpului ne va îneca. Puţini îşi vor înălţa capul şi vor
rezista uitării, ţiniîndu-se cîtva timp deaisupra, pînă ce
şi ei, în celle din urmă, vor amuţi. Ceea ce Epicur putea
făgădui prietenului său îţi făgăduiesc şi eu, Luciliu.
Voi avea trecere la urmaşi ; pot scoate din uitare nume
ce vor dăinui împreună cu mine. Vergiliu al nostru a

54

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXI-A

făgăduit să eternizeze pe doi e ro i73 de-ai săi şi a


reuşit :
,,Ce fericiţi am înd o i! Dacă are-al meu cîntec putere ,
Timpul nicicînd nu va şterge a voastră de veci amintire ,
Cit va trăi-n Capitoliu pe ţepene stînci seminţia
,
Cea din E n ea cit tatăl roman cîrm ui-ne-va lum ea“.
Toţi cei pe care mărirea îi înalţă, toţi cei care sînt
( uneltele şi părtaşii puterii altuia siînt în cinste şi casa
le e plină de oaspeţi, atîta timp cît trăiesc. După ce •
se duc, repede li se şterge amintirea. în schimb, pre-
* ţuirea oamenilor mari creşte şi cinstirea nu se revarsă
numai asupra lor, ci smulge uitării orice se leagă de
amintirea lor.
Ga să nu crezi că am pomenit degeaba pe Idomeneu
în această scrisoare, el însuşi îţi va plăti datoria. Lui
îi scria Epicur acea nobilă cugetare prin care-1 îndemna
să nu-1 îmbogăţească pe Pyitodes76 pe căi obişnuite şi
nesigure : ,,Dacă vrei, zice el, să-l faci pe Pytocles un
om bogat, nu trebuie să-i sporeşti averea, ci să-i îm ­
puţinezi patim ile“,
1 Aceste cuvinte sînt prea, clare, ca să aibă nevoie de
explicaţie, şi prea frumos spuse, ca să aiba nevoie de
, vreun adaos. îţi atrag numai atenţia : să >nu crezi că
e vorba doar despre avere ; oriunde le vei folosi, îşi
păstrează valoarea. D acă vrei să faci din Pytooles un
om de onoare, nu trebuie :să-i sporeşti onorurile, ci să-i
împuţinezi patimile ; dacă vrei ca Pytocles să trăiască
într-o continuă desfătare, nu trebuie să-i sporeşti des­
fătările, ci să-i împuţinezi patimile ; daca vrei ca P y -
tocles sa traiasca pîna la batrîneţe şi sa-şi împlinească
viaţa, nu trebuie să-i sporeşti anii, ci ,să-i împuţinezi
patimile.
a Să nu crezi că aceste cuvinte ,sînt ale lui Epicur ; ele
sînt ale tuturor. Eu cred că în filo&ofie trebuie să facem
aşa cum se face de obicei în senat : cînd cineva vine
cu vreo^ propunere pe care o împărtăşesc doar în parte,
atunci ii cer să-şi divida prqpunerea şi votez numai
ceea ce îmi convine. Iar idacă citez mai mult maxime

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

celebre jde-ale lui Epicur, o fac, ca să dovedesc celor


care, împinşi ,de o falsă sjperamţă, îşi caută refugiul^ în-
tr-însele, crezând că vor găsi astfel valulţ care sa le
acopere păcatele, că. oriunde s-ar duce, trebuie sa
trăiască cinstit. ' A A
Cînd ajungi la grădina lui E p icu r77, te întâmpina
această inscripţie : „Oaspete, aci te vei simţi bine ; aci
binele suprem este plăcerea“. îndată îţi iese înainte
paznicul locuinţei, un om primitor. îndatoritor, iţi dă
o fiertură şi apă din belşug şi-ţi spune : „Nu-i aşa ca
ai .fost primit bine ? Grădiniţa asta, adaugă el, nu aţiţă
foamea, ci o potoleşte, şi nici nu-ţi face o sete cu atât
mai mare, cu dît bei mai mult, ci ţi-o atinge : leacul
este natural şi gratuit. Printre aceste plăceri am im-
bătrînit eu“. .
Discut cu tine despre acele dorinţe care nu pot fi
amăgite cu vorba, cărora trebuie să le dăm ceva, ca
să înceteze. Cat deispre plăcerile care ies din comun,
pe care le poţi amina sau potoli şi înlfrîna, am sa-ţi
spun numai atât : or fi ele plăceri naturale, necesare
însă nu s,înt78. Acestora nu le (datorezi nimic ; tot ce
cheltuieşti pentru ele, este din bunăvoia ta^ Dar sto­
macul nu ascultă de sfaturi 79 : el cere, strigă. Şi totuşi
nu-i un creditor neîmblânzit : te lasă-n pace cu te miri
ce, numai să-i dai cît îi datorezi, nu cît i-ai putea da.
Cu bine.
I

C A R TEA A III-A

SCRISOAREA A X X II-A

îţi dai seama că trebuie să te smulgi acestor ocupaţii


spectaculoase şi dăunătoare, dar mă întrebi cum ai
putea să reuşeşti. Sînt sfaturi pe care nu ţi le poate
da decît cineva care e aliaturi de tine : medicul nu-ţi
poate recomanda prin scrisori ora mesei sau ora de
baie ; mai întâi trebuie să-ţi ia pulsul. Este un vechi
I
56

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXII-A

proverb: „gladiatorul se decide in arenă“. Daca ia


seama, înfăţişarea adversarului îi impune ceva, chipul
cum îşi mişcă mîinile altceva, şi de asemenea înclinarea
corpului. Se poate prescrie şi comunica prin scris cum
se procedează de obicei sau cum ar trebui isă procedezi
în general ; asemenea sfaturi se pot da atît celor de
departe, oît şi urmaşilor ; nimeni însă nu-ţi va putea
recomanda de la distanţă cînd isau cum ,să aplici o
indicaţie ; trebuie ,să te consulţi cu faptele. Şi nu-i de
ajuns ca cineva să fie de faţă, ci trebuie să pîndeasca
ocazia care nu stă pe loc. Prin urmare, pândeşte acest
moment şi, de îndată ce se iveşte, prinde-1 cu toată
repeziciunea şi silqşte-te din răsputeri să scapi de aceste
obligaţii apăsătoare.
Ascultă bine sfatul pe care ţi-1 dau : cred ca trebuie
să scapi de o asemenea viaţă, sau, altminteri, isă termini
cu viaţa. Fireşte, cred că trebuie să procedezi pe-ndelete
şi mai bine să descurci decît să tai nodul în icare te-ai
încurcat atît de rău ; dar dacă nu ai alt chip să-l des­
curci,^ taie-1. Nu există om atît ide fricos, ca să nu do­
rească a se prăbuşi dintr-o dată, decît isă stea tot timpul
agăţat în gol. între timp, lucrul cel mai important este
să nu te încurci şi mai rău. Mulţumeşte-te numai cu
treburile la care te-ai înhămat sau, cum îţi place să
spui, care ţi-au căzut pe cap. De oe să umbli după
altele ? Altminteri, n-ai să mai ai nici o scuză şi se
va vedea limpede că nu ţi-au căzut pe cap. N -are nici
un ternei ce se spune de obicei : „N-am putut altfel. Ce
s-ar fi întâmplat, dacă n-aş fi prim it? Trebuia“. N i­
meni nu e obligat să alerge după măriri. Este totuşi
ceva să «tai pe loc şi să nu fugi după norocul care
te fură, chiar dacă nu l-ai putea respinge.
Ai isă te s/uperi oare dacă nu vin isingur la sfat, ci mai
aduc idîiţiva oameni, mai cuminţi, desigur, decît mine, că­
rora şi eu le iimpărtăşesc uneori ceea ce mă frămîntă ?
Eiteşte epistola iscriisă în această privinţă de EpicUr lui
Idomeneu80, 'în care-i cere să fugă cit poate şi să se
grăbească, maj înainte de ,a se ivi vreun motiv mai pu­
ternic, care să-i răpească putinţa de a da înapoi. D ar

57

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

tot el adaugă că nu trebuie sa întreprindă nimic, decît


atunci cînd va putea s-o facă cum se cuvine şi ila mo­
mentul p o triv it; iar cînd momentul «aşteptat va sosi, tre­
buie să se repeadă asupra lui. Cînd cineva plăriuieşte o
fugă, nu trebuie să moţăie, spune el. Nu ne putem afla
scăparea din cele mai grele situaţii decît dacă nu ne
grăbim înainte de vreme şi nu ne codim atunci cînd
vine ceasul.
Ai să-mi ceri acum, probabil, şi părerea stoicilor. Ni­
meni nu-i poate acuza de curaj orbesc : sânt mai degrabă
prudenţi decît curajoşi. Te aştepţi poate ca ei să-ţi
spună : „Este o laşitate să te laşi dofeoilît de poveri ; lup-
tă-te cu sarcina pe care ţi-ai luat-o ; nu este om curajos
şi de ispravă cel care fuge de muncă şi căruia, dimpo­
trivă, curajul nu-i sporeşte pe măsura greutăţilor“. Fi­
reşte, îţi vor vorbi aşa, dacă stăruinţa ta şi-ar avea
vreun rost, dacă n-ar trebui să faci sau isă rabzi nimic
ce n-ar fi demn de un om cinstit. Altminteri, un om
cuminte nu se va zdrobi ;într-o muncă josnică şi umi­
litoare şi nici ou se va agita, numai ca să se agite. N -are
să facă nici măcar ce crezi tu că ar (fi nevoit să facă,
adică, prins în viitoarea ambiţiilor, să rabde tot timpul
vînzoleala valurilor lor, ci, atunci cînd v a vedea că
talazurile în care se zbate isiînt grele, nesigure şi pri­
mejdioase, va da iînapoi. Nu o va lua la fugă, ci ,se va
retrage încet-încet spre ţărmul sigur.
Căci e uşor, Lucii iu, să scapi de ocupaţii, dacă dispre-
ţuieşti foloasele lor. „Cum o are? Să părăsesc atît de
mari speranţe ? ^ Să mă retrag tocmai la «vremea
culesului» ? Să rămîn singur, singur la plimbarea în 'lec­
tică, singur in atriul igol ? “ — Vezi dar că oamenii .re­
nunţă cu greu la astfel de lucruri : blestemă necazu­
rile, dar le iubesc foloasele. Se plâng de ambiţiile lor,
aşa 'Cum se pling de o f emeie : dacă ai căuta isă vezi
ce simt cu adevarat, ai afla că nu o urăsc, ci o ceartă
tot timpul. Cercetează-i pe aceştia care se pliîmg de ce au
dorit, zicind ca nu ştiu cum să scape de lucruri de care
insa nu ise pot lipsi, şi vei vedea *că de bunăvoie stăruie
în tot ce spun că rabdă din greu şi ca vai de ei.

58

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXII-A

Aşa este, Luciliu : -puţini oameni sînt ţinuţi în -scla­


vie, cei mai mulţi ţin la sclavie. Dacă eşti hotărît să
scapi de dînsa şi dacă îţi place cu drept cuviînt liber­
tatea, dacă ceri un răgaz numai pentru ca isă poţi ajunge
la dînsa fără a te ahinui (la nesfîrşit, cum să nu te laude
tot soborul stoicilor ? Toţi Zenonii şi -toţi Crisipii81 te
vor îndemna la aceste hotănîri moderate şi frumoase ale
tale. Dar dacă tot amîi, sipre a vedea ce să iei cu tine
şi cu câţi bani să-ţi asiguri o viaţă tihnită, n-ai să gă­
seşti niciodată scăparea. Nimeni nu -scapă de !a înec,
împovărat de boccele.
înalţă-te, cu ajutorul zeilor, la o viaţă mai bună, dar
nu aşa cum ei ajută, cu faţa bună şi zîmbitoare, pe cei
cărora le aduc numai nenorociri pompoase, cu scuza doar
că ascultă de rugăciunile unor oameni care-şi doresc
singuri tot ce-i arde şi torturează. „ .
Tocmai îmi isigilam scrisoarea şi iată că trebuie s-o
desfac, ca să-i încredinţez obişnuitul dar şi să-ţi îm­
părtăşesc o frumoasă cugetare. Cea peste care dădui,
n-aş şti să-ţi şpun dacă e mai degrabă adevărată decît
minunat exprimata. „A cui e ? “ — zici tu. — A lui
Epicur : continui încă să imă împrumut la alţii. — ,,Nu
e om care să nu plece de (pe lume, ca şi cum ar fi intrat
într-însa mai deunăzi“. la-fl. pe oricare : tînăr, bătrîn,
om în puterea vîrstei, şi ai să-l găseşti tot pe atnt de
înspăimântat de moarte, tot pe atît de neştiutor să tră­
iască.
Nimeni nu isprăveşte ceva ; toţi amânăm pe ziua de
mîine. Nimic nu-mi place mai mult în această maximă
decît că ceartă pe bătrâni pentru copilăria ‘lor. „Nimeni,
zice Epicur, nu pleacă din lume altfel de cum a venit“.
Nu-i adevărat ; oînd murim sîntem mai răi ca la naş­
tere. Şi asta e din vina noastră, nu a naturii. E a are
tot dreptul să se plângă şi isă spună. „V-am făcut fără
patimi, fără temeri, fără superstiţii, fără viclenii şi cele­
lalte metehne. Plecaţi, aşa cum aţi venit ! “ Dacă cineva
moare tot ipe atît de liniştit, precum era în momentul
naşterii, înseamnă că a ajuns la înţelepciune. Acum însă,
la apropierea primejdiei, noi tremurăm, ne pierdem cu

59

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

firea, ne schimbăm la faţă, izbucnim în lacrimi care nu


folosesc la nimic. Ce este oare mai rutşinos decît să ne
neliniştim tocmai în pragul liniiştei ? Pricina este că nu
rămîne nimic bun din noi ; ne-am chinuit (pentru viaţă,
dar nici o parte dinltr-însa n-a fost a noastra : am dat-o
altora, am risipi t-o.
Nimeni nu-şi dă silinţa să trăiască frumos, ci mult,
deşi toţi am putea trăi frumos, iar prea mult, nimeni.
Cu bine.

SCRISOAREA A X XIII-A

Crezi oare că am :să-ţi scriu icît de bună a fost cu


noi iarna, această iarnă blîndă îşi scurtă, sau dît de nesu-
ferită-i primăvara, cît de pe dos e frigul şi alte nimicuri
de-ale celor care icaută prilej de vorbă ? Nu. Am 'să-ţi
scriu despre un 'lucru care ne ipoate folosi îşi mie şi ţie.
Despre ce altceva, decît să te îndemn la înţelepciune ? Mă
întrebi care este temeiul ei ? Să nu te îndînţi cu deşertă­
ciuni. Spusei că acesta e temeiul ; aş zice mai bine, cul­
mea ei. Ajunge pe culmi numai acela care este conştient
de 'ce se bucură, acela care nu-şi pune fericirea în pu­
terea altuia. E un om chinuit şi nesigur de sine cel pe
carenl zgîndără vreo dorinţă, oricît de lesne ide împlinit
ar ifi, ,oricît de mică sforţare i-ar cere, oricît alte spe­
ranţe nu-1 vor fi înşelat.
în primul rînd, fă asta, dragă Luciliu : învaţă să te
bucuri. Crezi oare că, interzieîndu-ţi tot ce-i întâmplător
şi socotind că trebuie .să te fereşti ,de speranţe, cele mai
dulci mîngîieri, îţi răpesc prin asta multe desfătări ? Dim­
potrivă, n-aş vrea să-,ţi lipsească vreodată voioşia. Aş
vrea să-ţi umple casa, şi ţi-o va umple, dacă ea vine
dinăuntrul tău.
Orice alte prilejuri de înveselire nu-ţi umplu inima,
ci-ţi descreţesc fruntea, jsînt de suprafaţă, afară doar de
crezi ca a nde înseamnă a se bucura. Sufletul e oeil care
tre uie sa-ţi fie voios, încrezător şi înălţat deasupra tu­
turor nevoilor. Crede-ma, aldevarata bucurie este un lucru
sever.

60

Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
Epicur

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X X m -A

Crezi că vreunul /dirttre aceşti oameni cu faţa veselă


sau, ca să mă exprim ca jpreţioşii noştri, ,,cu ochiul hilar“
dispreţuieşte moartea, primeşte în casa lui sărăcia, ţine
plăcerile în fiiu, se gândeşte cum să rabde durerile ? Cel
care are asemenea gânduri simte o bucurie mare, dar
agreabilă, prea ipuţin. în stăpînirea unei astfel de bucurii
aş vrea să fii tu : de îndată ce-i vei găsi izvorul, nu te
va mai părăsi. Metalele fără valoare sînt la suprafaţa
solului ; celle mai bogate sînt cele ale căror filoane sînt
ascunse : acestea răsplătesc mai din plin truda minerului.
Plăcerile de care se limbată imiilţimea au un .strat uşor,
superficial. Orice bucurie venită dinafară n-are temei.
Aceea despre care-ţi vorbesc eu şi către care caut să
te îndrept este puternică şi făcută să crească mai mult
înăuntru.
Fă, rogu-te, scumpul meu Luciliu, singurul lucru ca re
te poate face fe ric it: azvârle şi calcă în picioare toate
aistea icare lucesc pe dinafară, tot ,ce ţi se promite de
către alţii isau dintr-al altora ; priveşte spre binele ade­
vărat îşi te bucură de ce-i al tău. Ce înţeleg oare prin
„ce-i al tău“ ? Pe tine 'însuţi, şi anume ce-i mai bun în
tine. Trupul ăsta, chiar dacă nu /poţi face nimic fără el,
consideră-1 un lucru mai mult necesar decît preţios : el
îţi procură plăceri deşarte, efemere, de care te poţi căi
şi care, dacă nuis eu multă grijă strunite, se schimbă în
contrariul lor. îţi spun : o plăcere care alunecă la vale
duce j a durere, dacă nu-,şi ţine măsura. D ar e greu să
ţn măsura, tocmai fiindcă o socoţi un bine. Numai ur­
mărirea . binelui adevărat e la adăpost de primejdie. Ge
este acest bine, mă întrebi, sau din ce provine ? îţi voi
răspunde . ,dm conştiinţa curata, din [gândurile cinstite,
din faptele drepte, din dispreţuirea a tot ce aduce în­
tâmplarea, dintr-un .fel liniştit de viaţă, care ţine mereu
acelaşi drum. Căci cei ce trec de la un fel de viaţă
■a altului nici măcar nu trec, ci sînt aruncaţi de cine
şue ce întimplare, cum pot să aibă ceva stabil şi du­
rabil, nehotărâţi ,şi rătăcitori cum sîn t? Puţini oameni
se conduc, ei şi a'le lor, după un .plan. Ceilalţi, ca şi cei
re inoata in nuri, nu merg, ci sînt târâţi de cursul apei :

«• 271

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE L U C IL IU

pe unii o apă mai lină îi iduce încet şi n (poarta mai .uşor,


,pe alţii, un d u furios îi tîrăşte cu d in su l; unu ajung
la ţărm, duşi de cursul abosit al apelor ; pe alţii şuvoiul
năvalnic îi azvârle în m aje. De aoeea trebuie sa ne fixam
ce voim şi într-asta să stăruim. _ , f
A r fi timpul să-m i achit datoria. Ţ i-aş putea, de fapt,
cita o voribă ide-a lui Epiicur al tău 82 (şi -m-aş pliaţi pen­
tru scrisoarea asta. „Este un chin să-ţi începi mereu
viaţa“ sau, ca sensul să se vada îşi mai bine, ,’Jienor^~
cită este viaţa celor ce-şi încep mereu viaţa . „De ce .
— spui tu, căci vorba asta are nevoie de o lamurii e.
— Fiindcă viaţa lor nu-i niciodată împlinită. ^
Nu poate fi gata de moarte cel care tocmai începe
să trăiască. Noi să facem aşa ca m orice clipa sa fi
trăit destul. Asta n-o poate concepe unul -care tocmai
atunci îşi 'pune la cale viaţa. Şi să nu jcrezi că^sint pu­
ţini : aproape toţi sînt aşa. Unii încep să trăiască, tocmai
cînd ar trebui sa termine. Daca socoţi ciudat^ acest lucru,
am să-ţi spun ceva şi mai ciudat : unii au încetat de a
trăi înainte de a fi început.
Cu bine.
I
SCRISOAREA A X X IV -A

îmi scrii că eşti îngrijorat de rezultatul unui proces,


pe care ţi-1 face un adversar furios, şi crezi că am să te
îndemn a te gândi la lucruri mai frumoase jşi a te legăna
în dulci .speranţe. De fapt, ce nevoie ai să-ţi^ cauţi^ răul
cu care ai să ai destul timp sa te lupţi şi sa-i grăbeşti
ceasul, stricîndu-ţi, de teama zilei de mîine, pe cea de f
azi ? Este, fără îndoială, o prostie să te vaiţi, isub cuvint
că într-o -zi vei avea de suferit. D ar eu am să te limş-
tesc pe altă cale. w . |
Dacă vrei să scapi de orice grijă, pune-ţi în faţă ca
posibil tot răul -de care te temi să nu se întâmple şi, orl" |
care ar fi acest rău, măsoară-1 în gînd şi vezi dît ai a te
teme : vei înţelege, cu siguranţă, că temerea ta ori nu-i ,
prea mare, ori nu-i fără sfârşit. N -ai de căutat prea multe
exemple, ca să te încredinţezi : în orice epocă sînt destule.

62

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXIV-a

La orice fel de evenimente istorice te-ai gîndi, fie interne,


fie externe, îţi vor apărea în minte spirite de mare
înţelepciune, sau de mare avînt. Acum, dacă tu vei fi
condamnat, ce poţi să păţeşti mai rău decît să fii exilat
sau întemniţat ? Sie poate teme cineva mai mult decît
de a fi ars de viu, de a fi ucis ? Gpreşte-te la fiecare
dintre aceste suferinţe şi adu-ţi aminte de cei care le-au
dispreţuit : nu va trebui să cauţi, ci să alegi.
Rutiliuş83 a suportat condamnarea, ca şi cum nimic
altceva nu-1 apăsa decît că fusese nedrqpt judecat. M e­
tellus 84 şi-a îndurat exilul cu bărbăţie, iar Rutiliuş chiar
cu voie bună : acesta nu is-a întors decît la chemarea p a­
triei, celălalt a refuzat să se întoarcă ,1a cererea lui Sylla,
căruia pe atunci nu i se refuza nimic. în temniţă, So­
crate dezbatea chestiuni filosofice şi, deşi unii îi asigu­
rau fuga, el n-a voit sa plece şi a rămas locului, ca să
elibereze pe oameni de cele două temeri, cele mai apă­
sătoare dintre toate : a morţii şi a închisorii. Mucius 85
şi-a pus ,mîna-n foc. E groaznic să fii ars de viu. Cu cît
e mai groaznic însă, cînd îţi provoci singur această ^su­
ferinţă ! Iată un om neînvăţat, neînarmat cu învăţă­
turile împotriva morţii şi durerii, care n-avea decît dîr-
zenia unui soldat şi care se pedepsea pentru nereuşita
încercării lui. Nemişcat, el privea cum mîna i se topeşte,
picătură cu picătură, pe jertfelnicul duşmanului şi nu-şi
retrase braţul, mistuit de flăcări şi ajuns nişte oase goale,
decît cînd duşmanul dădu la o parte focul.
Ar fi putut să facă în acel război o faptă mai noro­
coasă, dar alta mai curajoasă, nu.
Observă că virtutea este cu mult mai aprigă în înfrun­
tarea primejdiilor, decît cruzimea în porunci rea lor. Mai
uşor l-a iertat Porsenna pe Mucius, pentru că acesta
voise să-l ucidă, decît şi-a iertat Mucius faptul că nu l-a
ucis. „Poveşti, oîntate şi răscîntate în toate şcolile 8,5 — zici
tu. Cînd ai s-ajungi ,1a dispreţuirea morţii, ai să-mi spui
oare povestea cu Cato ? “ 87. De ce nu ? De ce să nu ţi-*l
înfăţişez în acea ultimă noapte a vieţii lui, citind o
carte de-a lui Plato, după ce-şi pusese sabia la căpătîî P

63

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU C IL IU

în această împrejurare extrem ă îşi alesese două arme :


una care să-i dea voinţa, cealaltă, ca să-i dea iputinţa
de a muri. Aşadar, idupă ce-şi puse în ordine treburile,
pe cît le mai putea otfîndui în acest ultim ceas în care
totul era pierdut, el crezu că datoria lui este sa nu per­
mită nimănui să-l ucidă pe Cato ^şi nici isă dea cuiva
prilejul de a-'l salva. Şi trăgîndu-şi sabia, pe care pină
în acea clipa o păstrase nepătată de sînge, zise : „N-ai
reuşit nimic, soartă nemiloasă, împotrivindu-te tuturor în­
cercărilor mele, căci eu nu luptam pentru libertatea mea,
ci pentru libertatea patriei, şi nu mă arătam atit de m-
dîrjit ca să fiu eu liber, ci ca isă trăiesc printre oameni
liberi. Fiindcă acum însă întreaga omenire a ajuns iotr-j)
stare de plîns, Cato trebuie să se retragă la loc sigur“,
îşi împlîntă apoi sabia, făcîndu-şi o rană mortală. Me­
dicii îl bandajară şi, deşi pierdea din ce în ce mai mult
sînge şi puterile îl părăseau — puterile, nu şi curajul —
mîîniat nu atît împotriva lui Caesar, cît îm potriva lui, îşi
sfîşie cu mâinile rana şi astfel îşi dădu sufletul, sau mai
bine zis şi-l smulse, acel sufllet m are, dispreţuitor al ori­
cărei tiranii.
Nu adun acum exemple ca să-mi încerc talentul, ci
ca să te îmbărbătez faţă de ce ţi se pare mai înşpai-
mîntător. Şi voi reuşi mai uşor, arătîndu-ţi că nu numai
cei bravi au dispreţuit clipa în care-şi dădeau sufletul, dar
că şi oameni bicisnici într-altele s-au ridicat în privinţa
asta la curajul celor bravi. Scipio 88, de exemplu, isocrUl
lui Gn. Pompeius, -fiind aruncat pe coasta africană de
un vînt potrivnic şi văzîndu-şi corabia prinsă de duş­
mani, s-a străpuns cu sabia. Şi pe cînd aceştia întrebau
unde este generalul, el zise : „Generalul e (bine, unde e“-
Cuvintele acestea l-au pus pe aceeaşi treaptă ou stră­
moşii lui şi n-au permis să se stingă faima predestinată
Scipionilor în Africa. înifrîngenea Car,tagmei a fost un
mare lucru, dar şi mai mare a fost victoria asupra morj
ţii. „Generalul, zise, e bine, unde e“. Putea oare sa
moară altfel un general, şi mai ales generalul lui Cato ?
Dar nu-ţi pun în faţă istoria şi nici nu adun exemple
de toţi dispreţuitorii de moarte, şi sânt foarte mulţi, din

94

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXIV-A

toate secolele. Priveşte la timpurile noastre, de a căror


amorţire ;şi desfiânare ne plângem : îţi vor prezenta oa­
meni din orice Clasă, de orice stare şi de orice vârstă,
care şi-au curmat prin moarte suferinţele89. Greide-mă,
Luciliu, moartea nu numai că nu-i de temut, dar, mul­
ţumită ei, n-avem a ne teme de nimic. Ascultă de aceea
netuilburat ameninţările duşmanului tău şi, oricît de în­
crezător te-ar face nevinovăţia ta, totuşi, fiindcă la
o judecată vorbesc multe altele !în afară de proces, speră
în dreptate, dar pregăteşte-te să înfrunţi toată nedrep­
tatea.
Iar mai înainte de toate caută să distingi faptele de
larma creată în jurul lor şi să vezi ce este fiecare lucru
în sine : vei afla că nimic în transele nu e înspăimântă­
tor, în afară de teama pe care o inspiră. Ce vezi că li se
întâmplă capiilor, asta ni ,se întâmplă şi nouă, copii ceva
mai măricei : dacă ei văd mascaţi pe cei pe care îi
iubesc, cu care sînt obişnuiţi şi cu care se joacă, nu mai
pot de spaimă. Prin urmare, să smulgem masca nu nu­
mai oamenilor, dar şi lucrurilor, şi să le redăm adevă­
rata faţă. Ce-mi arăţi sabia şi focul şi haita de călăi ce
freamătă în jurul tău ? Sfîrşeşte cu această paradă în
dosul căreia te ascunzi, îngrozind pe proşti. Eşti m oar­
tea. Moartea, pe care mai deunăzi o dispreţuia sclavul
meu, slujnica mea. Pentru ce-ţi desfaci harapnicile şi
complicatele tale instrumente de tortură ? Pentru ce
aceste unelte, fiecare făcut anume pentru - schingiuirea
unui mădular, şi mii alltele pentru sfirtecarea bucată cu
bucata a omului ? Laşa deoparte lucrurile astea care ne
îngrozesc ; spune să înceteze gemetele, strigătele şi ţipe­
tele înfiorătoare, scoase de cel schingiuit. Fireşite, este
dureros, dar e durerea pe care bolnavul de sciatică o
dispreţuieşte^ bolnavul de stomac, înconjurat de bună­
tăţi, o îndură, o femeie tânără în durerile facerii o rabdă.
Dacă pot s-o îndur, înseamnă că este uşoară ; dacă nu,
înseamnă că e scurtă.
Gîmdeşte-te mereu la aceste lucruri, pe care le-ai as-:
cultat adesea şi aidesea tu isingur le-ai spus ; dovedeşte
prin fapte că le-ai ascultat cinstit şi că le-ai spus cin­

65 .

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

stit. Căci lucrul cel mai ruşinos — şi aceasta ni se obiec­


tează obişnuit90 — este că filosofia noastră se ocupă cu
vorbele, nu cu faptele. De-abia acum ai aflat ca te aş­
teaptă moartea, exilul, durerea ? Dar pentru asta te-ai
născut. Să ne gîndim că ni se va întimipla tot ce se
poate întîmpla. Sînt sigur că tu ai şi făcut ceea ce-ţi re­
comand. Acum ia seama să nu te laşi coţplqşit de^ această
grijă, căci altminteri curajul îţi va scădea şi va slăbi, toc­
mai oîod trebuie să fie mai înălţat. Ridică-te de la sufe­
rinţa ta la suferinţele tuturor. Spune-ţi că trupul nostru
e muritor şi «slab şi «expus suferinţei nu numai de pe urma
împilării celor mari. Plăcerile înseşi ni jse schimba in
chinuri : mîncarea provoacă indigestie, băutura slei­
rea puterilor şi zdruncinul nervilor, desfătările ^dragos­
tei — slăbirea picioarelor, mîinilor şi a tuturor încheie­
turilor. Am să ajung sărac ? Sînt mulţi cei care sînt. Am
să ajung în exil ? Voi zice că m-am născut acolo unde
voi fi trimis. Am să fiu pus în lanţuri ? Dar acum sînt
liber ? Dimpotrivă, natura m-a condamnat astfel^ prin po­
vara grea a trupului meu. Am să mor ? Asta înseamnă
că n-am să mai pot fi bolnav, că n-am să mai pot fi
înlănţuit, că n-am să mai pot muri. ^
Nu sînt atît de neghiob, ca să-ţi cînt aci vechiul oîn-
tec al lui Bpicur 91, spunîndu-ţi că teama de lumea cea­
laltă e deşartă, că nu există nici un fel de Ixion, pus pe
ro a tă 92, nici un Siisi'f 93 împingînd din greu^la deal blo­
cul de stîncă şi nici eroul cu măruntaiele în fiecare zi
sfîşiate şi crescute la loc 94. Nu-i nimeni atît de copil,« ca
să se teamă de Cerber95, de întunericul iadului şi de
stafiile care apar ea nişte bìrci. Moartea sau ne nimi­
ceşte, sau ne dezrobeşte. Pe cei dezrobiţi, după ce au
scăpat de poveri, îi aşteaptă o viaţa mai bună. Pe cei
nimiciţi nu-i mai aşteaptă nimic : binele şi răul dispar
totodată. o . A.
îngăduie-mi să citez aci un vers de-al tău. Mai iutii
însă îţi atrag atenţia să te gînideşti că l-ai scris nu num ai
pentru ailţii, dar şi pentru tine. Este urît să vorbeşti una
şi să crezi alta ; dar e şi mai urît să scrii^una şi sa
crezi alta. îmi amintesc cum dezvoltai odată ideea ca

6S

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X X IV -A

noi, oamenii, nu .murim dintr-o dată, ci ca ne îndreptăm


încet-iîncet spre moarte. Murim în fiecare zi, pentru că.
în fiecare zi pierdem o părticică din viaţă şi, chiar atunci
cînd sîntem în creştere, viaţa noastră descreşte. S-a dus
vremea prunciei, am pierdut după aceea copilăria, după
aceea şi tinereţea. Tot timpul care a trecut pînă ieri este
mort ; chiar şi ziua în care ne aflăm o împărţim cu
moartea. Aşa precum nu ultimul fir de nisip goleşte clep­
sidra, ci tot ce s-a scurs mai înainte, to*t aşa nu ultimul
ceas, acela în care încetăm de a mai fi, rte pricinuieşte
moartea,^ ci el ne-o încheie. Acesta este doar momentul
sosirii, căci noi mergem de mult spre dînsa.
Dezvoltînd aceste idei ou talentul tău obişnuit — căci
totdeauna eşti inspirat, dai' niciodată mai înaripat ca
atunci oînld dai glas adevărului — ziceai :
„JVu este o singură moarte ; ne înşfacă doar cea d e
pe urm ă“.
Aş vrea să te citeşti mai degrabă pe tine dedît scrisoa­
rea mea, căci ai vedea că aceasta moarte de care ne
temem este cea din urmă, dar nu singura.
Văd ce cauţi : te întrebi ce am mai pus în scrisoarea
asta, fie un cuvînt de îmbărbătare, fie vreo învăţătură fo­
lositoare. Am să-fi trimit ceva tocmai despre ce discu­
tam acum. Epicur îi ceartă la fel pe cei oare-ţşi doresc
moartea jca şi pe cei care se tem de ea, spunînd : „Este
ridicol să alergi la moarte scîrbit de viaţă, cînd tocmai
prin felul tău de viaţă ai fost nevoit să alergi spre
m oarte“. Şi tot aşa în alt loc : „Ce poate fi mai ridicol
deoit să-ţi doreşti m oartea, cînd tocmai de frica morţii
ţi-ai chinuit viaţa ?“ L a acestea, ai putea adăuga şi o
altă vorbă a lui, care sună la fel : „Este aşa de m are
neghiobia, ba chiar nebunia oamenilor, înoît unii, fugind
de moarte, se duc la m oarte“. L a oricare dintre aceste
maxime vei reflecta, îţi vei oţeli curajul ide a suporta
fie moartea,^ fie viaţa. Căci noi trebuie să ne pătrundem
şi să^ ne întărim cu gînidul în ambele privinţe : de a nu
îndrăgi prea tare viaţa, dar nici de a o urî prea tare.
Chiar dacă raţiunea ne spune s-o sfîrşim, să nu ne

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

luăm vînt nebuneşte şi mai înainte de vreme. Omul cu­


rajos şi înţelept nu trebuie să fugă, ci sa plece din
această lume. Şi mai presus de toate, 'trebuie sa alunge
acel sentiment, care a pus stăpînire pe mulţi oameni :
pasiunea m orţii96.
Căci există, dragă Luciliu, c a şi în alte privinţe, o
necugetată înclinaţie a spiritului spre moarte, care une­
ori cuprinde oameni generoşi şi avîntaţi din fire, alteori
pe bicisnici şi pe neputincioişi: aceia dispreţuiesc viaţa,
aceştia sînt copleşiţi de ea. Pe unii ii cuprinde sila de a
face şi de a vedea tot aceleaşi lucruri îşi ii apuca nu
ura, ci sila de a trăi. v
Filosof ia însăşi ne împinge la asta,jcînd spunem : „rin a
cînd tot aceea şi aceea? Mă scol, mă culc, m-apucă foa­
mea, mănânc, mi-e ifriig, mă încălzesc. Nimic nu se mai
termină, ci totul se învîrte într-acelaşi cerc întrece una,
vine alta. Noaptea alungă ziua şi ziua alungă noaptea ;
vara sfârşeşte cu toamna, toamna-i gonită de iarnă şi
aceasta încetează cu primăvara ; toate^ trec, ca să se-n-
toarcă iarăşi. Nu fac nimic nou, nu văd nimic nou. In­
tr-o zi te apucă sila şi de asta“. Sînt mulţi care socotesc
nu că e greu de trăit, ci inutil. .
Cu bine.

SCRISOAREA A XXV-A

Jn privinţa celor doi prieteni ai noştri, trebuie să proce­


dăm pe căi deosebite : defectele unuia trebuie corectate,
ale celuilalt, zdrobite. Am să fiu fără cruţare, căci dacă
nu l-aş zgîlţîi, ar însemna că nu-l iubesc. „Cum oare,
zici tu, poţi ţine sub ascultare un ucenic la 40 de ani ?
Uită-te la vîrsta lui ! E un om în toată puterea, căruia
ii-ai ce-i mai face : nu se mai poate transforma. Numai
ce-i tînăr se mlădie“. Nu ştiu dacă voi izbuti sau nu, dar
’prefer să nu reuşesc, dedît să n-am încredere. Nu tre­
buie să-ţi (pierzi speranţa că şi bolille cele mai vechi se
pot vindeca, numai să te ţii tare faţă de necumpătarea
bolnavilor şi să-i obligi să facă isau să rabde multe, chiar

68

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXV-A

şi în silă. Nici în primul n-am prea multă încredere,


afară de faptul că încă mai roşeşte de greşelile lui. Ru­
şinea asta trebuie să fie întreţinută : atîta timp cît va.
stărui în sufletul lui, mai e motiv ide siperanţă. Cu ve-,
teranill acela cred că va trebui să procedez mai moderat,
ca să nu-şi piardă orice încredere într-însul. N -a r fi
moment mai potrivit ide a mă apropia de iei ideldit oel în
care e potolit şi pare că s-ar fi îndreptat. Pe alţii aceasta
potolire a lui i-a liniştit, pe mine însă nu mă înşală.
Aştept ca defectele lui să reapară cu vîrf şi îndesat ;
aicum, $înt convins, istau în amorţire, dar n-au dispărut. ,
Voi cheltui leu treaiba asta izile întregi şi voi veidea dacă
se poate face oev.a sau nu. ' ##
Cît despre tine, arată-te om tare şi rejdu-ţi sarcinile.
Nimic din tot ce avem nu ne este necesar. Să ne în­
toarcem la legile n atu rii: bogăţia ne istă la indemină.
Nevoile noastre se mulţumesc fără bani sau cu puţini
bani. Natura îţi cere pîine şi apă. Nimeni nu-i
într-atîta de sărac. „Cine-şi mărgineşte poftele numai la
atîta se poate lua la întrecere în fericire cu Iupiter“
— zice Epicur, din care am să-ţi citez în această scri­
soare şi o altă m axim ă: „Poartă-te aşa, ca şi cum
Epicur ar vedea toate faptele tale“. E bine, fără îndo­
ială, să-ţi alegi un dascăl, la care să-ţi îndrepţi privirile,
pe care să-l socoţi părtaşul gândurilor tale. A r fi cu mult
mai frumos să trăieşti astfel numai la gînjdul că te afli
sub ochii unui om ales, dar eu m-aş mulţumi isă te porţi
în orice faci aşa ca şi cum te-ar vedea oricine altul : sin­
gurătatea ne îndeamnă la rdle. Gînd vei ajunge pînă
acolo, îneît să te ruşinezi ide tine însuţi, poţi să te lip­
seşti de dascăl. Pînă atunci, pune-te sub paza altcuiva,
fie el Cato, fie Seipio sau Laelkts, fie oricine altul, prin
influenţa căruia chiar cei mai decăzuţi oameni şi-ar pă­
răsi viciile, pînă vei ajunge să nu mai îndrăzneşti nici
faţă de tine a mai greşi. Gînd vei ajunge la acest re­
zultat şi oînd vei începe să te respecţi întrucîtva pe tine
însuţi, voi începe şi eu isă-ţi îngădui ce ne povăţuieşte
acelaşi Epicur : „Retrage-te în tine, mai ales atunci cînd
eşti silit să trăieşti în mijlociii oamenilor“, -

69

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Trebuie să fii altfel decît cei mulţi. Atît timp cit,


retrăgîndu-te, nu eşti însă sigur pe tine, ia-n priveşte
la cei din juru-ţi : nu-i nimeni care n-ar vrea să fie mai
degrabă cu oriicine decît cu ei. „Retrage-te în tine, mai
ales atunci cînd eşti silit să trăieşti în mijlocul oame­
nilor“. Da, dacă eşti un om 'bun, potolit, cumpătat. Alt­
minteri, trebuie să fugi de tine în mijlocul oamenilor,
căci aşa, aci, eşti prea aproape de un păcătos.
Cu bine.

SCRISOAREA A XXVI-A

Iţi Sjpuneam mai deunăzi 97 că mă aflu în pragul ba


trîneţii. Mă tem acum că am şi lăsat-o în urmă. Alt cu-
vînt s-ar potrivi mai bine la anii mei, sau cel puţin la
starea mea, căci cine zice „bătrâneţe“ zice oboseala yvîr-
stei, nu sleirea puterilor. Poţi să mă socoţi un om năruit
şi ajuns la capătul vieţii. Mă felicit totuşi — ţi-o spun —
că sufleteşte nu simt vitregia vîrstei, oricît de mult o
simt trupeşte : doar viciile şi mijloacele practicării lor
mi-au slăbit. Dar sufletul mi-e în .putere şi e încîntat
că n-are prea mult de-a face cu trupul s-a descărcat
în bună parte de povara lui. Se bucură şi-mi caută pri­
cină dinspre partea bătrîneţii, zicînd ca acum e el în
floare. Să-l credem şi să-i fie de bine.
El mă îndeamnă să mă gîndesc şi să văd cît din
această linişte şi mojderaţie o datoresc înţelepciunii şi cît
vîrstei, şi-mi cere să analizez cu grija ce nu pot face şi
ce nu vreau să fac. De ce să mă plîng şi să mă necă­
jesc ca ceea ce trebuia să se isfiîrşească s-a dus ? ,,Neca­
zul cel marc — zici tu — e că dăm înapoi, ne trecem şi,
vorbind curat, ne topim. Căci nu cădem şi nu ne prăvălim
dintr-o dată, ci ne mistuim încetul cu încetul. Fiecare zi
ne macină puterile“. Dar există oare vreun sfîrşit mai
bun decît să cobori încet pînă la sfîrşit ? Nu fiindcă o
moarte neaşteptată ar fi o nenorocire, ci fiindcă, alune-
cînd la vale, drumul este mai uşor. ti
Eu,cel puţin, mă văd ca şi oum aş sta în faţa marii
încercări şi ca şi cum mi-ar fi sosit ziua care va judeca

70

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXVI-A

de toată viaţa mea, şi-mi zic : „Pînă acum n-am putut


dovedi nimic nici prin fajptele, nici prin cuvintele mele,
căci ele sînt uşoare >şi înşelătoare dovezi de tărie sufle­
tească, învăluite în multe podoabe ce momesc. Tot ce am
izbutit, voi arăta-o în clipa morţii. De aceea nu^ aştept tre-
murînd ziua în care, artificiile şi văpselele căzînd, va tre­
bui să dau socoteală dacă vonbesic numai bărbăteşte sau şi
simt, dacă toate cuvintele grele pe care le-am aruncat îm­
potriva soartei nu vor fi fost decit prefăcătorie şi ftarisa.
Nu lua în seamă aprecierile oamenilor : sînt nestator­
nice şi se schimbă cînd într-o parte, cind mtr-ajlta. Nu
lua în seamă studiile pe care le-ai cultivat o viaţa în­
treagă : numai moartea te va judeca. Disputele filoso­
fice conversaţiile savante, vorbele culese din învăţătu­
rile’ înţelepţilor, stilul îngrijit nu dovedesc adevarata
putere a sufletului, căci şi fricoşii, vorbesc curajos. 1 ot
ce ai izbutit se va vedea atunci cînd îţi vei da siîrşitul.
Eu accept această condiţie ; nu mă tem de verdict .
Aşa-mi vorbesc eu. Dar închipuieşte-ţi că tot aşa ţi-uş
vorbi şi ţie. Eşti mai tînăr ? Ge-are a face ? Aici nu se
numără anii. Nu se ştie in ce loc te-aşteapta moartea,
de aceea aşteapt-o tu în orice loc.
Tocmai voiam să termin şi mă gindeam la încheiere,
dar trebuie să-mi aduc prinosul şi să pun în scrisoare
banii de drum. închipuieşte-ţi că nu-ţi spun de la cine
mă împrumut, dar tu ştii din ce sipet iau. Mai aşteapta
puţintel şi am să-ţi plătesc din banii mei ; pînă atunci
mă înlesnesc cu Epicur, care zice : „învaţă a muri“, sau,
dacă-ţi pare mai potrivit, „Mare lucru este să te deprinzi
cu moartea !“. Poate că socoţi zadarnic să înveţi ^un lu­
cru de care n-ai să te foloseşti decît o singură data.
Tocmai de aceea trebuie să ne gîndim mereu la dînsul,
căci trebuie să învăţăm mereu un lucru de care nu pu­
tem fi siguri că-1 ştim ori nu. „învaţă a muri ! Gjne
spune vorba asta ne cere să ne gîndim la libertate. Cine
învaţă să moară nu ştie să mai fie rob.^ El este deasupra,
sau cel puţin în afara oricărei împilări. Ce-i pasa lui
de temniţă, de străji sau de zăvoare ? Uşa îi este des­
chisă. Singurul lanţ care ne ţine încătuşaţi e dragos-

71

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

tea de viaţă. Nu putem renunţa la ea, dar o putem


stăvili, pentru ca, atunci dînid va fi nevoie, .nimic să nu
ne oprească, isau să ne împiedice de a fi gata sa facem
pe dată ceea ce tot vom face odata.
Cu bine.

SCRISOAREA A XXVII-A

Parcă te aud : „îmi dai sfaturi ? Ţie oare ţi le_aî dat ?


Şi oare te-ai îndreptat ? De aceea te ocupi ide îndrepta­
rea altora?“ Nu sînt atît de ticălos ca, bolnav fiind,
să pretind a îngriji de alţii, ci discut cu tine despre su­
ferinţele noastre comune şi-ţi împărtăşesc unele leacuri,
ca şi cum am zăcea amîndoi în aceeaşi infirmerie. .Prin
urmare ascultă-mă, ca şi cum mi-aş vorbi mie însumi.
Te iau părtaş al tainelor mele şi, luîndu-te, mă cerce­
tez singur şi-mi strig : Numară-ţi anii şi te vei ruşina
că doreşti şi că-ţi procuri tot ce-ţi doreai, pe cînd erai
copil. Fă măcar asta, acum cînd ţi se apropie ceasul
morţii : să-ţi moară mai înaintea ta viciile.^ Alungă^plă-
cerile acestea tulburi, pe care va trebui să le ispăşeşti
greu ; nu numai cele viitoare, dar şi cele din trecut ne fac
rău. Precum gândul chinuitor al unei crime, chiar dacă
n-a fost descoperită, nu dispare ojdată cu ^săvârşirea eh
tot aşa căinţa pentru plăcerile ticăloase stăruie şi după
dispariţia lor. Nu sînt adevărate, nu sînt statornice.:
chiar dacă rtu-ţi fac rău, te părăsesc. Caută mai de­
grabă un bun trainic. Nu există decît unul : cel pe care
sufletul îl găseşte în sine însuşi. Numai virtutea îţi dă o
mulţumire continuă, lipsită de griji. Dacă o umbreşte
ceva, e ca umbra unor nori care plutesc dedesubtul ei,
fără a-i covârşi vreodată strălucirea. _
Gînd vom ajunge oare la această bucurie ? Pînă atunci,
cel puţin, să nu stăm locului, ci să ne grăbim. Mai ai
mult de lucru. Trebuie să cheltuieşti multe nopţi şi
multă trudă, dacă vrei să izbuteşti. Treaba aceasta n-o
poate face nimeni în locul tău. Alte studii s-or fi îm-
păcînd poate cu ajutoare dinafară. Acesta, nu.

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXVII-A

Era pe vremea mea un mare bogătaş, Calvisius Sa-


binus, care avea o avere şi, de asemenea, un caracter
de libert. N-am văzut în viaţa mea om mai insolent
de bogat 98. Avea o memorie atît de proastă, încît acum
uita numele lui Ulise, acum pe al lui Abile şi pe al lui
Priam, pe care îi cunoaştem, aşa cum ne cunoaştem şi
dascălii. Nici un nomenclator 99 îmbătrînit, dintre cei care
nu-ţi şoptesc numele oamenilor, ci îi botează ei singuri,
n-ar fi încurcat atîta pe cetăţenii din tribul lui, cum
încurca el troienii cu aheii. Cu toate acestea, voia sa
pară om cultivat. A găsit deci această cale mai scurtă,
îşi cumpără cu o sumă mare de bani mai mulţi sclavi :
unul care să fie stăpîn pe Homer, altul pe Hesiod şi alţi
nouă, cîte unul pentru fiecare poet lir ic 1 . Ca a dat
mulţi bani, nu-i de mirare : nu-i găsea şi, de aceea, şi i-a
comandat anume. După ce şi-a procurat aceşti scla\i,
începu să-şi terorizeze oaspeţii. Sclavii îi şedeau la pi­
cioare. Ori de cîte ori le cerea vreun vers spre a-1 re­
produce, se încurca însă în mijlocul vorbei. Atunci Sa-
tellius Quadratus, un parazit al proştilor bogaţi care, cum
e firesc, le zîrobeşte tot timpul, dar de fapt îşi bate -joc
de ei, îl sfătui să-şi ia nişte grămătici care sa-i culeagă
măcar fărîme din vorbele lui. Cum Sabinuis ii răspunse
că fiecare 'sclav il costă o suta de mii de sesterţi, Sa-
tellius îi zise: „T e-ar fi costat mai puţin, dacă ai fi
cumpărat tot atîtea lăzi de cărţi 101. E l ramase totuşi la
părerea că ştie tot ce ştie cineva din casa lui. Acelaşi
Satelliusîl îndemna pe Sabinus, om bolnav, slab şi firav,
să lupte în arenă. ,,Cuim aş putea ? D e-abia-m i tini
zilele“ — răspunse acesta. — „Te rog să nu spui asta.
Nu vezi cîţi sclavi zdraveni ai ? “ — întîmpină aoela.^în-
ţelepciunea nici nu se împrumuta, nici nu se cumpură şi,
dacă ar fi de vînzare, n -ar găsi cumpărători. Nebunia, în
schimb, se cumpără zilnic.
Primeşte acum ce-ţi datorez şi sa fii sănătos : „S aia-
ci a ordonată potrivit cu legile naturii este adevarata bo­
găţie“. Vorba aceasta o spune Eipicur in felurite chi-

73

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

puri 10L>, dar ce nu se ştie bine^ niciodată nu se ‘repetă


prea mult. Unora e ide ajuns să le arăţi doar leacurile,
altora trebuie să li le bagi în gură. ,
- Cu bine.

SCRISOAREA A X X V III-A

Crezi că numai ţie ţi se întâmplă aşa ? De ce te miri


ca de un lucru ciuidat că n-ai reuşit :să alungi tristeţea
şi greutatea de pe suflet prin lunga ta călătorie şi prin
varietatea priveliştilor ? Sufletul trebuie «să ţi-1 schimbi,
nu clima. Chiar dacă ai străbate marea, chiar dacă, cum
Sipune Vergiliu al nostru, „...pământuri şi oraşe s-ar mis­
tui în zare“ 103, patimile te vor însoţi, oriunde ai ajunge.
Răspunzînd cuiva care-i făcea aceeaşi întrebare, So­
crate' ispunea : „De ce te miri că nu-ţi ajută la nimic
călătoriile, ciînd tu te mvîrteşti mereu în jurul tău ?
Pricina care te-a pus pe drumuri se ţine mereu de tine .
L a ce-ţi poate folosi noutatea priveliştii altor ţinuturi,
la ce-ţi ajută cunoaşterea altor oraşe şi a altor locuri?
Te zdruncini în zadar. Mă întrebi de ce nu-ţi ajută fuga
asta ? Fiindcă fugi împreună cu tine. Z v M e-ţi povara de
pe suflet. Pînă atunci nici un loc nu-ţi v a fi pe plac.
Gîndeşte-te că starea ta de acum este la fel cu aceea în
care Vergiliu al nostru înfăţişează Sibylla 103 bls zbuciu­
mată şi stăpînită de duh străin :
„Spum egă-n zbucium gem înd, doar poate
^ ^ să-şi scuture zeul
Cel îndărătnic din piept“
Alergi cînd într-o parte, cînid în tr-alta, ca să-ţi scuturi
povara apărătoare, cenţi devine şi mai stânjenitoare, toc­
mai fiindcă te zbuciumi : într-o corabie o încărcătură
neclintită de la locul ei apasă mai ipuţin, pe cînd alta,
dată peste cap la nimereală, scufundă p artea asupra că ­
reia apasă. T ot ce faci, faci în contra ta şi-ţi faci rău,
tocmai fiindcă te mişti : zdruncini un om bolnav.
După ce însă vei scăpa de această boală, orice schim­
bare a locului îţi va face plăcere. Chiar dacă ai fi gonit

74

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXVIII-A

la capătul lumii, în orice colţ săillbatic de ţară te-ai aşeza,


acea aşezare, oricum ar fi, îţi va părea primitoare. In­
teresează mai mult în ce stare de spirit vii, decît unde
vii şi, de aceea, nu trebuie să ne legăm sufletul de nici
un loc. Trebuie să trăim cu această convingere : nu m-am
născut pentru un singur colţ de lume ; patria mea este
întreg universul. Dacă lucrul acesta ţi-ar fi limpede, nu
te-ai mira că nu-ţi foloseşte la nimic schimbarea locu­
rilor,^ prin care rătăceşti mereu plictisit de cele de mai
înainte. Dacă le-ai fi socotit pe toate ca ale tale, te-ai
fi oprit la primul. Căci acum nu călătoreşti, ci ră tă ­
ceşti mînat fără voie şi schimbi loc după loc, cmd
ceea ce cauţi, o viaţă frumoasă, se află în orice loc.
Poate fi oeva mai furtunos decît forul ? Ei bine, chiar
şi aici aş putea trăi liniştit, dacă aş fi nevoit. D ar dacă
aş putea dispune de mine, m-aş feri de vederea şi de ve­
cinătatea forului. Căci aşa precum unele locuri nesă­
nătoase pun la încercare şi cea mai zdravănă sănătate,
tot aşa sînt locuri puţin (prielnice chiar pentru un în­
ţelept, necum pentru unul care n-a atins desăvârşirea,
ci de-abia se ridică de pe boală. Nu sînt de părerea ace­
lora care ise aruncă în mijlociii valurilor şi, înfruntînd
furtunile vieţii, dau zilnic o luptă curajoasă cu greută­
ţile. înţeleptul le va suporta, dar nu le va dori, prefe­
rind să trăiască paşnic, nu războindu-se. Nu foloseşte
prea mult că ai scăpat de patimile tale, dacă va trebui
să te lupţi cu ale altora. „Pe Socrate — zici tu — l-au
împresurat treizeci de tirani şi n-au putut să-i înifrîngă
curajul“. Ce importanţă are cîţi stăpîni sîn t? Robia este
una. Cine o dispreţuieşte este liber, oricît de m are ar fi
gloata stăipînitorilor.
E timpul să sfîrşesc ; dar mai înainte trebuie sa p lă­
tesc vama. „Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării“.
Mi se pare că această vorbă a lui Epicur este bună. în-
tr-adevăr, cine nu ştie că greşeşte nu vrea să se îndrepte.
Trebuie să te surprinzi singur greşind, înainte de a te
corecta. Unii se fălesc cu greşelile lor. Crezi oare că
cei care-şi socotesc ticăloşiile ca merite se gîndesc cumva
la tămăduirea lor ? De aceea, cît poţi, scoate-ţi la ve-

75

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORf CÀTRE LTJCILIU

dere vinile, cercetează-le. Ia-ţi mai întîi realul acuza­


torului, apoi pe ai judecătorului şi numai în cele din
urmă pe al avocatului ; uneori chiar pedepseşte-te.

Cu bine.

SCRISOAREA A X X IX -A
I . • * ,W K

Mă întrebi despre Marcdlinus al nostru şi vrei să ştii


ce face. Dă rar pe la mine şi nu din alt motiv decît- că
se teme să audă adevărul, primejdie de care se ţine de­
parte. De altfel, nu trebuie să vorbeşti deaît cui vrea să
te-asculte. De aceea este îndoială dacă Diogenes 104 şi, la
fel, ceilalţi cinici făceau bine, luîndu-şi libertăţi cu toată
lumea şi dînd lecţii oricui le ieşea în cale. Ce-ai zice
dacă cineva ar lua la ceartă nişte surzi sau muţi din
naştere, sau din cine ştie ce boală ? „De ce — zici tu —
să-l cruţ ? Nu mă costă nimic. Nu pot şti dacă n-am să-i
fiu de folos, sfătuindu-1. Ştiu doar atît : dacă voi sfă­
tui mai^ muIlţR unuia tot am să-i fiu de folos. Trebuie să
ai mînă largă : nu se poate, tot încercînd, să nu izbu­
teşti odată“. Eu nu cred, dragă Luciiiu, că un om serios
trebuie să procedeze aşa: autoritatea lui slăbeşte şi nu
mai are nici o greutate faţă de aceia pe care, dacă ar
fi fost mai puţin uzată, i-ar fi putut îndrepta.
Arcaş este nu cdl care nimereşte câteodată ţinta, ci cel
care da greş doar citeodata. Nu este artă aceea care
izbuteşte numai din întâmplare. înţelepciunea este o artă.
Ea trebuie să meargă la sigur, să-,şi aleagă pe cei capa­
bili de progres şi să lase in pace pe cei despre care nu
mai este vreo nădejde. Să nu-i părăsească totuşi prea
repede şi, chiar cînd desperă, să încerce ultimele leacuri.
Despre Marioellinus al nostru n-am pierdut orice spe­
ranţa. Chiar şi acum ar mai putea fi salvat, dacă i s-ar
întinde repede o mină. Rămiîne totuşi primejdia să nu
tirasca cu dansul pe cel ce i-o întinde : are o mare forţă
de caracter, dar îndreptată spre rău. Cu toate acestea,
voi înfrunta primejdia şi voi îndrăzni să-i arăt păca­
tele. Va face ca de dbicei : va recurge mai întîi la spi-

76

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXIX-A

ritelc >lui, cu care face să rîdă chiar şi pe cei ce bo­


cesc. Va face glume pe socoteala lui şi apoi pe a mea.
Mi-o va lua înainte la tot ce aş vrea să-i spun. Se va
lega de şcolile noastre şi va reproşa filosofilor cadou­
rile, amantele, ghiftuiala. Mi-1 va arăta pe unul la ne­
vasta altuia, pe altul la crîşmă, pe altul la uşa celor mari.
îmi va arăta pe încîntătorul filosof Ariston 105, făcin-
du-şi prelegerile pe cînd se plimba în lectică : acest timp
şi-l rezervase pentru activitatea lui. Cum liumea se în­
treba din ce şcoală filosofică face parte, ScauruJs 106 răs­
pundea : „în orice caz, nu e un peripatetic“ 107. Iar Iu-
lius Graecinuis 108, un om distins, fiind întrebat ce crede
despre acelaşi Ariston, răspundea : „N-aş putea să spun
nimic, căci nu ştiu ce poa'te, cînd stă în picioare“ — ca
şi cum era vorba de un vizitiu la curse. Marcdlinus îmi
va arunca apoi în obraz pe toţi şarlatanii ăştia, care mai
bine nu s-ar fi ocupat niciodată cu filosof ia, decît s-o
viîndă ica pe o marfă. M-am decis totuşi isă-i Suport ocă­
rile. S-ar putea să mă facă să rîd. Poate că şi eu îl voi
face să plîngă. Iar dacă va continua să rîdă, mă voi
bucura, atît cît te poţi bucura de o nenorocire, că are
parte de un gen de nebunie veselă. Dar veselia asta nu
e lungă. Ia seama : vei vedea aceiaşi oameni rîzînd ne­
buneşte şi turbiînd nebuneşte de furie la un foarte mic in­
terval. M-am hotărât să-l atac şi să-i arăt cu cat mai
mult preţuia el, pe vremea cînd pentru icei mulţi era
mai fără preţ. Chiar dacă n-am să-i stîrpesc patimile,
i le voi opri în loc. Nu vor dispărea, dar îl vor apuca
mai rar. Sau poate că vor dispărea, dacă se răresc din
ce în ce mai mult. Şi aceasta nu-i de dispreţuit: pentru
cei greu atinşi de boală, o bună perioadă de încetare a
durerilor ţine loc de sănătate.
a Cît timp -eu mă pregătesc să-l înfrunt, tu — care eşti
in stare să înţelegi de unde ai plecat şi unde ai ajuns,
şi care-ţi poţi închipui de aceea unde ai putea să ajungi —
orînduieşte-ţi viaţa morală, înalţă-ţi /sufletul şi te ridică
împotriva temerilor. Nu trebuie sa ţii seama de numărul

io - c . 271 77

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

celor care te înspăimântă. N-ai spune oare că este un


prost cel care s-ar teme de mulţi inşi într-o strîmtoare
prin care nu poate trece ideldît cîte un singur iom ? T. ot
astfel, nu ipot ajunge să te omoare mai mulţi inşi, chiar
dacă mulţi te ameninţă cu moartea. Aşa a orânduit na­
tura : o singură fiinţă ţi-a. dat viaţă, una singură ţi-o
răpeşte. . . .
Dacă ai avea cît de cît ruşine, m-ai ierta de ultima
rată a datoriei. D ar nici eu n-am să fiu atît de meschin
acum la lichidarea datoriei şi am să-ţi plătesc tot c-e-ţi
datorez. „Niciodată n-am vroit să fiu pe placul mulţimii,
căci ce cunosc eu, mulţimea nu preţuieşte şi ce preţuieşte
mulţimea, eu nu cunosc“. Mă întrebi cine spune vorba
asta, ca şi cum n-ai şti la cine mă adresez ! Tot Epiicur.
Dar ţi-o vor spune în cor filosofii din orice şcoală : şi
peripateticii, şi academicii, şi stoicii, şi cinicii Căci cine
poate fi pe placul mulţimii, dacă iubeşte virtutea ? Popu­
laritatea se dubindeşte prin mijloace urîte. Trebuie să te
faci la fell cu aceşti oameni.. Nu te vor preţui, decît dacă
se vor recunoaşte în tine. Mult mai important este însă
cum te înfăţişezi în ochii tăi, decît în ochii altora. D ra­
gostea ticăloşilor nu se poate cîştiga decît prin mijloace
ticăloase. „La ce-ţi va ajuta atunci această mult lăudată
filosofie, care trebuie să stea mai presus de toate artele
şi de toate bunurile vieţii ? “ — Poate că spre a dori să
fii pe placul tău mai degrabă decît pe al altora, să cîn-
tăreşti părerile, nu să le numeri, să trăieşti fără teamă
de zei şi de oameni, să învingi răutăţile sau sa le pui
capăt. Altminteri^ dacă te voi vedea proslăvit în urale
de mulţime, dacă la sosirea ta vor răsuna strigate şi
aplauze ca la un ^speotacol de pantomimă, dacă tot oraşul,
toate femeile şi copiii te vor preamări, cum să nu-mi fie
milă de tine, cind ştiu bine care este calea ce duce la
această mărire ?

Cu bine.

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXX-A

C A RTEA A IV -A

SCRISOAREA A X X X -A

L-am văzut pe Bassus Aufidius 109, acest om de seamă,


zdrobit şi luptîndu-ise din greu cu bătrîneţea. Acuma
însă povara e prea grea, ca să se mai poată uşura : bă­
trîneţea îl apasă cu toată marea ei greutate. Precum ştii,
el a fost toată viaţa un om piăpînid şi firav, dar mult
timp şi-a păstrat sănătatea sau, mai bine ziis, şi-o cîrpea.
Acum s-a prăbuşit dintr-o dată. Aşa cum la o corabie,
care ia apă, mai poţi astupa o crăpătură, două, dar, dacă *
începe să slăbească şi să cedeze în prea multe locuri, n-ai
ce mai face vasului spart, tot astfel neputinţa unui trup
batrîn se mai poate ciîtva timp ajuta şi susţine ; atunci
cînd însă, ca şi la o casă dărăpănată, toate încheieturile
slăbesc şi cînd una «se (drege şi alta se sibrică, itnebuie să
vezi cum ai putea să pleci mai repede dintr-lînsa. Totuşi
Bassus al nostru e sufleteşte vioi. Filoisofia te face voios,,
chiar cînd eşti în pragul morţii, curajos şi vesel, în orice
stare de sănătate te-ai găsi, neabătut^chiar cînd totul te
părăseşte. Un bun cîrmaci navighează şi cu pînzele sfî-
şiate şi, chiar dacă îşi pierde catargul, totuşi îşi adap­
tează restul vasului, ca să poată merge înainte. Aşa face
şi Baissus al nostru : priveşte sfârşitul lui cu sufletul şi cu
faţa atît de liniştită, că^ dacă ar privi aşa sfârşitul al­
tuia, l-ai socoti prea nepăsător.
Mare lucru este, Luciliu, şi greu se mai învaţă ca,
atunci cînd îţi vine ceasul fatal, să pleci împăcat ! Alte
feluri de moarte mai lasă vreo speranţă : o boală Jn cetea-
ză, un incendiu se stinge, prăbuşirea unei case laşa neatins
pe cine credeai că-1 va storci, pe unii marea îi aruncă
nevătămaţi la mal cu aceeaşi furie cu care-i înghiţise,
soldatul îşi pune sabia în teacă de pe grumazul celui con­
damnat pieirii — cel pe care bătrîneţea îl împinge spre
moarte nu mai are ce spera ; ^pentru acesta nu exista
scăpare. Nu este moarte mai blândă ca aceasta, dar nici
mai lungă. M i-a părut că Bassus al nostru îşi însoţeşte

79

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

cortegiul propriei înmormântări, că asistă la propria în-


mormîntare şi că acum trăieşte ca un fel de supravie­
ţuitor al lui, care-şi suportă cu înţelepciune regretul mor­
ţii. Căci el vorbeşte mult despre moarte şi o face neobo­
sit, ca să ne convingă că „dacă există vreo suferinţă sau
teamă 'în aceasta împrejurare, aceasta este din vina celui
ce moare şi nu din vina morţii : faptul însuşi de a muri
nu este un chin, precum nu este un diin tot ce ur­
mează. Cel care se teme de ce nu va suferi este tot atît
de nebun ca şi cel ce se teme de ce nu va simţi. Crede
oare cineva că s-ar putea să simtă tocmai lucrul prin
care el nu-mai simte nimic ? De aceea, încheie el, moar­
tea este în aşa măsură departe de a fi o nenorocire,
înoît ea trebuie să fie departe de orice teamă de neno­
rociri“.
Ştiu că aceste lucruri s-au mai »spus şi că au să se
mai spună. Dar, citite sau aflate de la oameni care afir­
mau că nu trebuie să ne înfricoşăm de lucruri de care
ei încă nu aveau a se teme, prea mult nu mi-au folosit.
Acesta însă, vorbindu-mi despre moartea care-i sta în
faţă, avea pentru mine mult mai multă autoritate. Şi ca
să spun ce cred, socot că e mai curajos cel care se în­
dreaptă către moarte decît cel care îşi dă tocmai sfîrşi-
tul. Căci o moarte neaşteptată dă şi oamenilor de rînd
curajul de a nu fugi de ce e inevitabil. Astfel, un gla­
diator, peste măsură de fricos tot timpul luptei. îşi în­
tinde gîtul adversarului şi-i potriveşte însuşi sabia în locul
cel mai sigur, pe cînd moartea care se apropie şi care cu
siguranţă va veni cere o tărie de suflet continuă, care este
mai rară şi pe care numai înţeleptul o poate dovedi. De
aceea ascultam eu multă plăcere pe Bassus, dîndu-şi păre­
rea despre moarte şi în'făţişîndu-mi ce este ea, ca unul
ce o privea de aproape. Bănuiesc că mai multă crezare
ai da şi mai mult temei ai pune pe vorbele cuiva care
ar învia din morţi şi ţi-ar spune din experienţă că nu e
nimic rău în moarte. Tot astfel cei care stau în preajma
ei, care o văd venind şi o întîmpină, îţi vor descrie mai
bine tulburarea pe care o produce apropierea morţii.

80

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXX-A

Printre aceştia din urmă poţi să-l socoteşti şi pe Bassus


care, de bună seamă, nu a voit să ne înşele. El susţine
ca cel care se teme de moarte este tot atiît de nesocotit
ca şi ceil care se teme de bătrâneţe. Căci precum după
tinereţe vine bătrîneţea, tot astfel după bătrîneţe vine
moartea. Cine nu vrea să moară înseamnă că n-a vrut
sa trăiască. Căci viaţa ni s-a dat sub rezerva morţii :
către aceasta ne îndreptăm cu toţii. Este o nebunie să
ne temem de dînsa, fiindcă te temi numai de ce este ne­
sigur ; ce e 'hotărnicit, aştepţi. Moartea este o necesitate
egală pentru toţi şi-i neînduplecată. Cine s-ar putea
plînge că se află în starea în care se află toată lumea ?
Temeiul dreptăţii este doar egalitatea. Eiste zadarnic să
căutăm pricină naturii, care nu ne-a pus alte legi decît
şi-a pus sieşi. Tot ce ea întocmeşte, risipeşte şi tot ce
risipeşte, întocmeşte iarăşi. Dacă cineva are norocul ca
bătrîneţea să-l împingă uşor de la spate, să nu-1 smulgă
dintr-o dată din viaţă, ci să-l mine încetul cu încetul,
atunci, desigur, se cade să mulţumească tuturor zeilor
că a ajuns îndestulat la odihna trebuitoare oricărui om şi
plăcută celui ostenit.
Vezi pe unii dorindu-şi moartea mai mult decît lumea
îşi doreşte viaţa. N-aş şti să-ţi spun care dintre aceştia
îmi dau mai mult curaj : cei care-şi caută singiuri moar­
tea, ori cei care o aşteaptă voioşi şi liniştiţi, fiindcă una
vine oîteodată din furie şi dintr-o supărare neaşteptată,
cealaltă este liniştea izvorîtă dintr-o judecată limpede.
Unuil se prezintă înaintea morţii mînios. Sosirea morţii
însă n-o aşteaptă voios decît cel pregătit de mai înainte
a o primi. îţi mărturisesc că mi-am făcut mai des şi din
mai muilte motive drum pe la Bassus, omul acesta care
mi-e atît de drag ; voiam să văd dacă-1 găsesc tot timpul
acelaşi şi dacă nu cumva tăria lui sufletească scade o
dată cu forţele trupului. Dimpotrivă, sporea, aşa cum la
curse mai vădită este bucuria vizitiului, cînd, înconjurând
de şapte ori arena, se apropie de cununa victoriei. Cre­
dincios învăţăturii lui Epicur, el îmi spunea : „Mai întîi
cred că nu există nici o durere, atunci oîrnd îţi dai ultima
suflare. Dacă totuşi există, poţi să te mîngîi că e scurtă,

81

Scanned by CamScanner
8ENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1L1U

căci o durere mare nu poate fi lungă. De altfel, dacă


despărţirea sufletului de trup se face cu mari chinuri, mă
voi alina cu gîodul ca după aceasta suferinţa alta nu
mai poate fi. Nu mă îndoiesc totuşi că unui om bătrîn
sufletul îi stă pe buze şi că nu-i nevoie de mare sforţare,
ca să-i iasă din trup. Focul ce cade pe un lemn sănătos
trebuie să-l stingi cu apă şi, uneori, să-l înăbuşi sub dă-
rîmături ; cel care n-are cu ce se alimenta se potoleşte
de la sine“. 0
Ascult cu plăcere aceste cuvinte, draga Luciliu, nu
fiindcă mi-ar fi necunoscute, ci fiindcă am avut parte ^
să văd lucrurile cu ochii. Cum oare ? N -ai văzut atiţia
oameni luiîndu-şi viaţa ? Ba am văzut, dar mai mult^pj’eţ
au pentru mine cei care se îndreaptă spre moarte fără a
urî viaţa, cei care nu o cheamă, ci o primesc. Bassus
zicea că tot chinul vine din pricina noastră : atunci cînd
credem că moartea e aproape, ne pierdem cu firea. Dar *
de cine nu-i aproape moartea, ea care este peste tot şi în
tot ceasul ? „Să ne g-îndim, spune el, cîte alte pricini de
temere nu-s mai aproape de noi şi totuşi nu ne temem,
ca atunci cînd ni se pare că se apropie ceasul“. Pe unul
duşmanul îl ameninţa icu moartea : o indigestie i-a luat-o
înainte. Dacă vrem să deosebim cauzele temerilor noas­
tre, voim găsi că realitatea este una şi aparenţa este alta.
Nu de moarte ne temem, ci la giîndul morţii, căci, de fapt,
ne aflăm la aceeaşi depărtare de dîmsa ; aşa^ încît, dacă
trebuie să ne temem de moarte, ar trebui să^ ne temem
tot timpul. Ce parte a vieţii noastre e la adăpostul ei ?
Dar ar trebui să închei, ca nu cumva să ţi se urască
mai mult de scrisorile mele lungi deoît de moarte. Voi
încheia, deci. Tu totuşi gîndeşte-te mereu la ea, ca sa
n-ai a te teme niciodată de ea.
Cu bine.

SCRISOAREA A X X X I-A

Recunosc pe scumpul meu Luci'liu : începe să arate aşa


cum promitea. Urmează acel avînt al sufletului tau, cu
care te îndreptai spre binele suprem, călcînd în picioare

82

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXXI-A

bunurile de rînid. Nu-ţi doresc să te faci mai puternic


şi mai bun decît plănuiai. Temelia pe care ai pus-o ocupă
o mare suprafaţă ; termină numai atît cît ai năzuit şi
împlineşte tot ce ai pus de gînd. Pe scurt, vei ajunge un
înţelept, dacă-ţi vei astupa urechile. Dar nu e de ajuns
să le astupi cu ceară : e nevoie de un tampon mai straşnic
decît cel folosit ide Uliise cu tovarăşii lu i110. Glasull de
care ei se temeau era fermecător, dar nu era ai lumii
întregi, pe cînid glasul de care noi trebuie ;să ne temem
se îna'lţă nu numai ide pe o stîncă, ci răsună din toate
părţile. Tu ai a trece nu pe lingă un singur loc, pri­
mejdios prin vraja cu care te fură, ci pe lîngă toate ora­
şele lumii. Fii surd chiar îşi la glasul celor ce-ţi sînt mai
dragi: dorindu-ţi binele, ei îţi menesc răul. Dacă vrei să
fii fericit, roagă pe zei ,să nu se împlinească nimic din
cele ce-ţi doresc. Fericirile de care te-ar dori încărcat
nu sînt bunuri. Există un singur bine, care este totodată
cauza şi temeiul fericirii vieţii : a-ţi pune nădejdea numai
în tine. La el nu poţi ajunge decît dacă dispreţuieşti truda
şi dacă o socoteşti printre lucrurile care nu sînt nici
bune, nici rele, căci nu se poate ca ceva să fie cînd bun,
cînd rău, cînd uşor şi lesne de suportat, cînd de speriat.
Truda nu este un bine. Atunci ce este binele ? Dispre­
ţul ostenelilor. De aceea aş învinui mai degrabă pe cei
care se străduiesc fără rost. Dimpotrivă, pe cel care se
osteneşte spre virtute am să-l laud cu atît mai mult, cu
cît se va lăsa mai puţin copleşit şi ţinut locului şi-i voi
striga : „Foarte bine ! Ridică-te şi umflă-ţi plămînii. Bi­
ruie panta asta dintr-o suflare, dacă poţi ! Efortul dă
puteri sufletelor alese“. Aşadar, n-ai de ce-ţi alege drept
scop al dorinţelor ceea ce-ţi doreau mai de mult părinţii.
Un om ca tine, ajuns la cele mai înalte ranguri, ar tre­
bui să se ruşineze a mai plictisi pe zei cu rugăciuni. De
ce să-i rogi? Fă-te singur fericit. Şi poţi să fii fericit,
dacă vei înţelege că tot ce se împărtăşeşte din virtute
este bun şi tot ce se uneşte cu stricăciunea este rău. Aşa
precum nimic nu străluceşte fără mijlocirea luminii şi
nimic nu e întunecat decît dacă e în întuneric sau
umbră, aşa precum nimic nu e cald fără ajutorul căl-

83

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

durii şi nimic nu e rece ifără mijlocirea aerului, tot aşa


ceea ce este moral şi imoral rezulta din însoţirea fie cu
virtutea, fie cu viciul.
Atunci ce este binele ? Ştiinţa. Ge ieste răul ? Neştiinţa.
Omul înţelept şi priceput va respinge sau va alege unele
lucruri, după împrejurări. Dar el nici nu se teme de
ce respinge, nici nu admiră ce alege, dacă ^are într-ade-
văr un suflet mare şi puternic. îţi interzic să te laşi abă­
tut şi să te descurajezi. Nu-i de ajuns să nu fugi de ostej
n e li: caută-le. „Cum aşa? — zici tu. Osteneala fără
rost şi zadarnică, născută din motive fără însemnătate,
nu este ceva rău ?“ Tot pe atât pe .cît este şi aceea chel­
tuită cu lucrurile frumoase, deoarece este vorba de
aceeaşi răbdare a sufletului care se îmbărbătează spre a
înfrunta greutăţile şi necazurile, zicîndu-şi : „Ge pregeţi ?
Nu este demn de un bărbat a ;se teme de oboseală“. La
aceasta trebuie însă să se adauge, pentru ca virtutea să
fie desăvîrşită, acel echilibru, acea continuitate în felul
de viaţă şi armonie în toate, lucru care nu este posibil
decît dacă cineva ajunge la cunoaşterea naturii şi a ştiin­
ţei celor divine şi celor omeneşti. Iată binele suprem.
Dacă îl dobîndeşti, începi a fi isemenul zeilor, nu implo­
ratorul lor. -v *
Mă întrebi cum ajungi aici ? Nu străbătând Alpii Pe-
nini sau Alpii Graici şi nici deşertul Candavieim , nu
înfruntând Sirtele, Soytla sau Gharybda, prin care prin
toate ai trecut de dragul unei funcţii de proouratoraş.
Ai în faţă un drum sigur şi plăcut, pentru care însăşi na­
tura te-a pregătit. Căci ea te-a înzestrat cu daruri, pe
care, dacă nu le vei lepăda, te vei ridica la treapta
de zeu. -
Nu banii te vor face asemenea zeului : zeul nu are
nimic. Nu haina de purlpură : zeul e gol. Nu faima, nici
fala şi numele răspîndite la toate popoarele : nimeni nu
cunoaşte pe zeu şi mulţi îl vorbesc de rău, fără a fi
pedepsiţi. Nu gloata de sclavi, loe-ţi duc lectica pe stră­
zile capitalei şi pe drumuri străine : marele şi preapu-
ternicul zeu poartă el însuşi totul. Nici frumuseţea chi-

84

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXXII-A

pului, nici puterea trupului nu te pot face fericit: nici


una, nici alta nu rezistă vremii.
Caută ceva care nu se fa'ce din zi în zi mai rău,
căruia nimic nu i se poate împotrivi. Ce este acesta ?
Sufletul. Dar un suflet drept, bun şi mare. Cum l-ai putea
numi altfel decît zeu, ce sălăşluieşte în trup de om . Un
asemenea suflet se poate găsi la un cavaler roman ca şi
la un libert sau sclav 112. Căci ce înseamnă oare cavaler,
libert sau sclav ? Nume izvorîte din ambiţie sau din îm­
pilare. Poţi să te avînţi către cer din orice ungher ,,...lnal-
( ţă-te numai şi arată-te vrednic zeilor“ 112 a • Dar nu cu
aur şi argint te vei face vrednic : din asemenea metale
nu se poate face un chip de zeu. Gîmdeşte-te că, pe vre­
mea cînd zeii ne ocroteau, chipurile lor erau de lut.
Cu bine.

SCRISOAREA A XXXII-A

Mă interesez de tine şi întreb pe toţi cei care vin din


partea locului ce faci, unde eşti, cu cine eşti. Nu mă
poţi înşela : nu te slăbesc de loc. Poartă-te aşa, ca şi cum
aş afla, mai mult, ca şi cum aş vedea tot ce faci. Mă în­
trebi ce mă bucură mai mult din toate cîte aflu despre
tine ? Faptul că nu aflu nimic, că cei mai mulţi, pe care-i
întreb, nu ştiu ce faci. Este lucru cuminte să nu te ames­
teci cu cei care sînt altfdl decît tine .şi care doresc altceva^.
Am, într-adevăr, credinţa că nu te abaţi din drum şi că
vei stărui în ce ţi-ai propus, oricât ai fi de împresurat
de gloata celor care te asaltează. ^
Atunci ? Mă tem nu că te vor schimba, ci că te vor
stînjeni. Căci ne iface mare rău chiar şi cel care ne ţine
pe loc. Mai ales cu această viaţă scurtă, pe care noi
o facem şi mai. scurtă prin nestatornicia noastră, ipor-
nind cînd într-o parte, cînd într-alta. Ne fărâmiţăm
viaţa şi ne-o sfîşiem bucată cu bucată. Grăbeşte-te,
dragul meu Luciliu, îşi gîndeşte-te ce zor ar fi pe tine,
dacă te-ai şti gonit din spate ide duşman, dacă l-ai
vedea apropiindu-se călare, ţinîndu-se de urmele fuga-

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

rilor. Aşa şi este : eşti urmărit. Zoreşte şi fugi. Caută-ţi


un adăpost şi gînldeşte-te ce frumos ar fi să-ţi închei
viaţa înainte ide a muri, aşteptând apoi în linişte restul
zilelor, care nu mai sînt în stăpînirea timpului, ci a
fericirii vieţii, şi care nu e mai fericită, dacă e mai
lungă. Oh, cînd va veni oare timpul isă vezi că timpul
nu mai are putere asupră-ţi, să trăieşti liniştit şi îm­
păcat, fă ră grija zilei ide mîine, deplin mulţumit de
tine ? Vrei să ştii de ce oamenii doresc cu sete ziua
de mîine ? Fiindcă nici unul nu-şi ajunge sieşi. P ă­
rinţii tăi ţi-au dorit altceva. Eu, dimpotrivă, iţi doresc
să idispreţuieşti toate acele lucruri cu care ei te-ar fi
încărcat. în dorinţa de a te face bogat, ei ar fi jefuit
mulţi oameni, căci tot ce ar fi cărat la tine, ar fi
trebuit isă ia de la cineva; Eu îţi urez s-ajungi tstăpm
pe tine, ipentru ca spiritul tău muncit de gmduri ne­
statornice să se aşeze odată şi să ştie ce^ vrea, pentru
ca să-şi găsească împăcarea cu sine, dobândind cunoş­
tinţa binelui adevărat, pe care cine îl cunoaşte îl şi
are, şi pentru a nu mai simţi nevoia prelungirii vieţih
Cel care trăieşte, după ce şi-a încheiat viaţa, înseamnă
că a trecut în sfîrşit peste nevoi, că este dezrobit şi liber.
Cu bine.

SCRISOAREA A X X X in -A

Doreşti să pun şi în aceste scrisori, ica şi în cele de


mai înainte, unele maxime de- ale maeştrilor noştri.
Aceşti filosofi nu umblau însă după floricele : întreaga
lor construcţie este plină de vigoare bărbătească. Este
inegalitate acolo unde merită să fie rem arcat numai
ceea ce întrece măsura. Un singur copac nu izbeşte pri­
virea, dacă toţi copacii din pădure sînt la fel de înalţi.
Poeziile şi povestirile istorice isînt pline de asemenea
maxime. De aceea, să nu crezi că ele isînt ale lui
Epicur : sînt ale tuturor şi mai ales ale noastre.^ Dar
la acela se văd mai bine, fiindcă la dînsul le găseşti
mai rar, fiindcă sînt neaşteptate, fiindcă-i de mirare

86

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXX1II-A

ca cineva care predică moliciunea isă ispuie vreo vorbă


mai bărbată. Aşa ce(l puţin judecă cei mai m u lţi; după
mine, Epicur este şi energic, chiar dacă veşftiîntul lui
are mîneci femeieşti. Curajul, hărnicia, spiritul războinic
se întâlnesc la perşi tot a'tât de bine ca tşi la cei ice-şi
poartă sus cingătoarea. Nu e deci motiv să ceri ex­
trase şi citate. L a filosofii noştri găseşti tot timpul ceea
ce din alţii poţi culege csînd şi cînd. Nu avem de aceea
lucruri care iau ochii îşi nu amăgim pe cumpărătorul
care, intrînldu-ne în prăvălie, nu ar găsi nimic altceva
decît ceea ce este expus la vitrină, ci îi permitem să-şi
ia singur probe, de unde vrea. Să zicem că am vrea
să extragem, dintr-atâtea, anumite maxime. Cui să le
atribuim ? Lui Zenon, lui Cleante, lui Crisip 113; lui
Panaetius114, lui Posidonius ? 115. Nu stăm sub condu­
cerea unui rege ; fiecare-şi afirmă (dreptul său. L a epi­
curei, tot ce spune Hermaifi, tot ce spune M etrodor116
i se atribuie unui singur om. Tot ce vreunul dintr-înşii
a rostit (în şcoala lor, a spus-o sub conducerea şi sub
autoritatea aceluia singur. Nu putem, repet, chiar dacă
am încerca, să extragem ceva dintr-un număr atât de
mare de lucruri egal de valoroase.
„Numai săracu-şi tot numără oile“ U7.
La noi, oriunde îţi vei îndrepta ochii, vei găsi ceva
care ar putea fi remarcat, dacă n-ai face alegerea între
lucruri de aceeaşi valoare.
De aceea, părăseşte speranţa de a putea gusta pe
alese operele celor mai mari oam eni: trebuie să le
cercetezi în întregime, să le studiezi în întregime. Totul
cere continuitate. Lucrarea spiritului e întreţesută cu
liniile construcţiei şi din ea nu poţi scoate nimic fără
să ise prăbuşească. Nu mă opun să cercetezi membrele
unul cîte unul, dar în omul întreg.
O femeie frumoasă nu este aceea căreia îi admiri
picioruţ sau braţul, ci aceea a cărei întreagă înfăţişare
anulează admiraţia pentru detalii particulare.
Dacă totuşi îmi ceri maxime, n-am isă fiu atât de
zgîrcit cu tine, ci te voi servi din plin. Numărul acestor

87

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE L U C IU U

cugetări, care se află risipite peste tot^ locul, e uriaş :


va trebui să ie iei ia întâmplare, nu să ie culegi, căci
ele nu cad cu picătura, ci cur# tot timpul îşi şînt legate
între ele. Nu mă îndoiesc că pot aduce mult folos înce­
pătorilor şi cdlor ce ascultă dinafară. Căci o singură
cugetare, circumscrisă şi exprimată în formă de vers,
se întipăreşte mai uşor.
De aceea dăm copiilor de învăţat sentinţe şi ceea ce
grecii numesc „chreiai“ 118, fiindcă pe acestea le pricepe
mintea copilului, care mai mult nu poate înţelege. Dar
pentru un om, care a făcut un anumit progres, e ru­
şinos să culeagă floricele, să se sprijine pe dîteva for­
mule foarte cunoscute şi să se prezinte numai cu ce-şi
aminteşte. Să isc bizuie pe sine, să formuleze el ase­
menea cugetări, nu să ie ţină minte! Căci este ruşinos
pentru un om care se apropie de bă'trîneţe să fie în­
ţelept după însemnări. „Zenon a spus cutare lucru“.
Dar tu ice spui ? „Cleante a spus cutare lucru“. Dar
tu ? Pînă cînd te vei mişca sub comanda altuia ? Re­
comandă şi formulează lucruri demne să fie ţinute
minte ; dă ceva şi ide la tine. Eu pe toţi aceştia care
niciodată nu creează ceva, ci reproduc numai, ascunşi
la umbra altcuiva, îi consider că n-au nimic generos
într-înşii şi ică niciodată nu au îndrăznit «să aplice ceea
ce atâta vreme au învăţat. Şi-au exercitat memoria cu
operele altora ; una este însă a-şi aminti şi alta a şti.
A-ţi aminti înseamnă a conserva ceea ce ai încredinţat
memoriei ; a şti, dimpotrivă, înseamnă a-ţi face pro­
priu un lucru, a nu depinde de un model, a nu privi
tot timpul la maestru. „Zenon a spus aceasta, Cleante
a spus aceasta“. Trebuie să fie o oarecare deosebire
între tine şi o carte. Pînă cînd vei tot învăţa ? E vremea
să dai şi tu învăţături altora. De ce să tot ascult din
parte-ţi lucrurijpe care le-aş putea citi?
Mult face, zice-se, voilba rostită. Da, idar nu aceea
care reproduce cuvintele altuia şi îndeplineşte rolul unui
secretar.
Adaugă că aceştia care stau mereu sub tutela alt­
cuiva, mai întâi, urmează pe predecesori în chestiuni

88

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXXIV-A

în care fiecare se deosdbeşte de cel dinaintea lui. Apoi,


îi urmează în chestiuni care isiînt încă obiect de dis­
cuţie. Dar noi n-am mai descoperi niciodată ceva, dacă
ne-am mulţumi numai cu ce s-a descoperit. Pe lingă
aceasta, cine urmează pe altul nu descoperă nimic, ba
chiar nici nu mai cercetează. „Atunci să nu merg pe
urmele înaintaşilor ? “ Gît despre mine, eu voi apuca
pe drumul cel vechi, dar dacă voi găsi un altul mai
scurt şi mai drept, voi porni pe acesta. Cei care au
frămîntat aceste probleme mai înaintea noastră nu ne
sînt stapîni, ci călăuze. Adevărul este deschis tuturor.
Nimeni încă nu l-a luat în stăjpîni,re. O mare parte
dintr-îmsul a rămas şi pentru urmaşi.
Gu bine.

SCRISOAREA, A XXXIV-A

îmi creşte inima, tresailt de bucurie şi, scuturîndu-mi


bătrâneţea, mă isimt reînsufleţit cînd văd din faptele şi
scrierile tale că te-ai întrecut pe tine însuţi, căci de
mult ai părăsit mulţimea. Dacă pomul ce ajunge să
dea roade e bucuria ţăranului, dacă păstorul îşi află
mulţumirea în mioarele turmei, dacă orice om vede în
odrasla lui propria tinereţe, îţi închipui oare bucuria
celor care au grija sufletelor, pe care le-au crescut de
cînd erau fragede şi le văd dintr-o dată în toată pu­
terea ? Mă simt în dreptul meu : .eşti opera mea. Vă-
zîndu-ţi darurile firii, am pus mina pe tine, te-am în­
demnat, te-am îmboldit, nu ţi-am dat o clipă de răgaz,
ci te-am minat înainte. O fac şi azi, dar acum îndemn
pe cineva care goneşte şi care mă îndeamnă la rându-i.
„Ce vrei mai m ult?“ — vei spune. într-adevăr, e
foarte mult, dar nu pe dfa spune proverbul care zice :
„lucrul început e pe jumătate făcut“ 119. Căci aci e
vorba de suflet.
De^ aceea, ca sa fii un om bun lucrul cel mai de
seamă eiste a voi sajfii bun. Ştii ce înţeleg eu prin
„bun“ ? Un om desăvîrşit, eliberat, pe care nici o •
putere, nici o silnicie nu-1 poate face rău. Aşa te văd

89

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

eu pe tine, dacă vei istarui şi te vei aşterne pe lucru


dacă vei izbuti ca toate faptele tale sa consune şi să
corespundă cu vorbele ta'le, să fie turnate într-acelaşi
tipar. Nu-i pe calea cea dreaptă un suifllet ale cărui
fapte nu concordă între ele.
Cu bine.

SCRISOAREA A X X X V-A

Dacă-ţi cer stăruitor să te sileşti, o fac' în interesul


meu. Vreau să am un prieten şi nu pot isă-1 am deriît
dacă continui să te desăvîrşeşti, precum ai început. Căci,
deocamdată, mă iubeşti, dar nu-mi eşti prieten. „Aceste
lucruri sînt oare opuse ? “ Nu, dar ,se deosebesc între ele.
Cel oe-ţi este prieten te iubeşte ; dar cel ce te iubeşte
nu ţi-e neapărat prieten. De aceea prietenia foloseşte
totdeauna, iubirea câteodată dăunează. Dacă nu cu alta,
măcar cu atîta să te alegi : învaţă să iubeşti. Aşadar,
ca să nu fi învăţat asta pentru altul, grăbeşte-te, acum
cînd o faci pentru mine. Eu, intr-adevăr, mă simt răs­
plătit numai la gîndul că amîndoi vom fi o singură
fiinţă şi că tot ce am pierdut cu timpul din puteri voi
reciştiga dintr-al tau, deşi prea departe de mine nu
•eşti. Şi totuşi, tare aş vrea să mă bucur de realizarea
acestui gând. Bucuria de cei dragi ajunge pînă la noi,
chiar cînd ei sînt departe, dar e o bucurie slabă şi
îepede se stinge. Vederea lor insa, prezenţa lor, vorbele
schimbate împreuna ne umplu de o desfătare vie, mai
ales «tind vezi nu numai pe cine doreşti, dar si aşa
cum îl doreşti.
^ Adu-mi, aşadar, darul cel mare, prezenţa ta. Şi ca
sa pui mai multa stăruinţă, gindeşte-te că tu eşti mu­
ritor, iax ^eu sînt bătrân. Porneşte în grabă spre mine,
dar mai intih spre ţine. Stăruieşte şi, mai înainte de
oae, ai grija sa fii acelaşi. De cîte ori vrei să afli
daca ai realizat ceva, vezi dacă ce ai voit ieri vrei şi
astăzi. Schimbarea^hotamrilor arata că sufletu-ţi înoată
printre valuri, ^apărând cinid colo, cînd dincolo, după
cum il mina vântul. Tot ce este aşezat pe temelii pu-

90

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXXVI-A

ternice nu mai rătăceşte. Dar n-are parte de asta decît


înţeleptul ; întrucîtva şi cel ce merge pe drumul (înţelep­
ciunii şi a străbătut o parte din tr-insul. „E vreo deo­
sebire între ei ?“ Da. Unul este izbit de valuri, dar nu
se abate din drum, ci se clatină pe loc ; celălalt nici
nu se mişcă.
Cu bine.

SCRISOAREA A XXX VI-A

îndeamnă pe prietenul tau să nu ia de loc în^ seamă


pe cei care îl ceartă că s-ar fi dat la umbră şi la
şedere, că şi-ar fi părăsit rangul şi că tocmai cînd putea
s-ajungă departe a pus imai presus de toate liniştea. Să
le arate în fiecare zi că bine a făcut ce a făcut. Cei
pizmuiţi se vor trece unul după altul : unii vor fi stîlciţi,
alţii se vor prăbuşi. Mărirea e chinuitor lucru : se fră-
mîntă isingură, tulbură mintea în fdl şi chip. Pe fie­
care îl aţîţă ispre altceva : pe unul spre putere, pe altul
spre plăcere ; pe unul îl îngîmfă, pe altu-1 moleşeşte
şi-l topeşte de tot. „Dar unii .o suportă bine“. Fireşte,
aşa cum alţii suportă băutura. De aceea nu te lua după
cei care zic că e fericit omul înconjurat de mulţime.
Lumea dă buzna la dînsu'l ca spre o apă : cei care-o
beau o şi tulbură.
„Om neserios şi incapabil“, îl vor numi ei, dar tu
ştii bine că unii vorbesc anapoda şi spun lucrurilor pe
dos. Odinioară îl numeau fericit. Aşa era oare ? Nu-mi
pasă că unii-1 socotesc cam prea ţepos şi prea întunecat.
Ariston zicea120 : „Prefer ca un tînăr să fie mai de­
grabă închis, decît vesel şi plăcut la lume. Vinul bun
se face dintr-un vin nou mai tare şi mai aispru ; cel
care-ţi place de cum e tras la butoi nu rezistă vremii“.
Lasă să-i zică lumea posac şi duşman al carierei pro­
prii ; la bătrîneţe, chiar şi asta se va schimba în bine,
numai să stăruie în cultivarea virtuţii, să se pătrundă
de studiile frumoase, nu acelea din care se alege numai
cu o spoială, ci acelea de care sufletul întreg trebuie
să se îmbibe. Acum e timpul de a învăţa. „Cum oare?

91

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU CILIU

Este vreun timp în care /poţi să ^nu^ înveţi ? “ Nu, dar


dacă e frumos să înveţi la orice vîrs'tă, nu te ipoţi forma
totuşi la orice v îrs tă : un bătrîn care ^învaţă buchile
este un lucru nepotrivit şi 'de ris. Tm ărul trebuie să
semene, bătrînul să recolteze.
Faci, aşadar, un lucru foarte folositor pentru tine,
făaîndu-ţi prietenul cît mai bun cu putinţă. Sint, zice-se,
faceri de bine, şi dintre cele mai importante, ipe care
e tot atiît de folositor să le săvârşeşti ca şi să le primeşti,
în sfârşit, prietenul tău nu* mai e liber : şr-a dat cu-
vîntul. Şi e mai ipuţin ruşinois ,să nu-ţi plăteşti dato­
riile dedt să nu răspunzi bunelor speranţe puse in tine.
Ga să-şi plătească datoria, negustorul are nevoie de o
norocoasă călătorie pe mare, ţăranul, de rodnicia ipă-
mîntului lucrat şi de bunăvoinţa cerului. Ca să-şi aobite
datoria, acesta nu are nevoie decît de voinţă. Soarta
nu are nici o putere asupra vieţii morale. Pe aceasta
trebuie s-o pună în ordine prietenul tău, pentru ca su­
fletul lui să ajungă cît mai nestingherit la perfecţiune,
în acest caz sufletul nu simte că i s-ar lua ceva, ori
că i s-ar da ceva, ci este în aceeaşi stare, oricum s-ar
i întoarce lucrurile. Oricâte bunuri de rînd s-ar grămădi
asujpră-i, el va fi deasupra lor ; oricît de multe întîm-
plarea i-ar răpi, sau chiar dacă totul i-ar răpi, el nu
va fi mai prejos. Dacă prietenul tău s-ar fi născut în
ţara parţilcfr, ar fi învăţat de mic copil să întindă
arcul ; dacă s-ar fi născut în Germania, ar fi aruncat
de mic o suliţă uşoară ; de ar fi trăit pe vremea stră­
bunilor noştri, s-ar fi deprins să călărească121 şi să
lupte piept la piept cu duşmanul. L a fiecare neam
datina recomandă şi impune fiecărui ins anume de­
prinderi. - .
Mă întrebi cu ce să se deprindă prietenul tău ? Să
se deprindă cu ce-i de folos împotriva oricărei arme
şi^ oricărui fel de duşman : nepăsarea în faţa morţii.
Că această moarte are ceva de groază într-însa şi că
ne zdruncină sufletul, — căci natura ne-a făcut iubi­
tori de noi înşine — nu se îndoieşte nimeni. Altminteri,
nici n-ar fi nevoie să ne pregătim şi să ne încordăm

92

Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
•:,J>vry^-w‘s‘i; ft-n^uîaauvuffî^i.^^^
* " - ;• ’ “ : ^ r ?> ‘ , * * '‘ -»‘ » « '^ M u . I : i i ; J ù a . u t i A r tK tiito i 3
r\r-f c^y:^4iiu\ Jti't ',
- T . ^ > : * . < * A ^ i . i r . 1v < V . u | t à -i t u U r i V r t ^ Ä ü ," , |
, I v r - ^ v / w t ; ; k ik V ^ n -p jtV fr. IfiTtfWihcrji'ti nsntt. liuu} mri'ivn %
U n d * \ t n V t T '* u v .t f i j J c i U w ^ t j i ü c i l r t ^ » ö a i u j * f

‘ • ' v v t v :» £ î . 4 / : . u v . ^ » t j H f ^ r " î î î m M ' n t u f m / . i > î ? ^ j f f î T * r r f W > . î !if '


»v-uKvv i>ij;f+fr?*n\i b j i n m u tiu h ffz n t^ ^ M ^ ^ u et-iìa iffz Z K .Ì
i v ■ :.;> * u * $ •C ; M in i e ? i ? -r m y i i i * > » u £ w n d ì-e r tu r ìY r ^ & }i*m .dt 1 c * J-, vf
r .i ì .'

’ * ' . î t s j a i l s f 'f U î î d t e i î r . U r t w < Ì T i i i ^ i t t b » 4 Ì À u m i w « j { c w { f w « & Ì ! t » n i r . . : I


r t t p i d f t v f e M i t J i l i l * ţ 7 t t t ^ u .i » Î ţ w m £ u a » u M k ‘- viijLif}nr Mitixrj. »

„v..t • t ; ; r s t * J i « w » s r w i j ţ « V ’ ( ? ţ i j w i î « i t r » s ^ (? î ( » » J t l f n i W ţ ţ t i V f t î r t*t*iia*ttxîtkţS[ '


’VMfè; *fAşumtr *nftftiu*rti£ slùiir ţn^iutajoţ « Jrftrnrwf «àìi«5
tw in u tâ c M M ţtrş-riiL ţ k w n ^ 6affw :
,X-KT‘t%ţ&V rttfiik
iU h H .lltH .p ll, IgVifUÌ «.VMiT; ■S ? ; T : ■ <v»;.'|Vr-^fY f : O £’ijsf'»»*»iv*Ta

,?«.1*rklivV’ K’” .'; £••Mî-Wi'- > ; ; > ; ftósrts <*?'»r-ivoiJ.j,*.UViJfWW)' -.?-{


i'ipmair • • . v a ^ f u ^ i w ^ r '. Ktpuvrm*.inyjxxir- ■■■:
ù n t f x a r t ( t n J i T i s f ţ ' .t i î ? .:> r . U o ^ q < . >f i n } , r - t î |>

fw ra^ u fV I? •ù x rf'u iV fì -i-Aù- .Şf &■W giuvwM ! k?nu


€ r r t ? r îW
Â11*1Ku7: |
Z: i v V 'ù ìtfT i*i\ '? *’ ‘ isf’ v i i i W i V n u r J Ă » ? : - } i £ i i . l V : K v * ‘^ ’ *

litw >jf^inupî*v:\\tr,'i’ ^ f .
torftiwrd tu*t#fVh. -MUMv»***?*? ^ * * ']
tu ju A v fW .i l W /Ä ^ e r - .î L ^ i ^ ^ s k t K t '' 7 " t

[<ilvţ-e.t^nt»:!'.u^-Ti* jvrnrtf-ir Iu
ttjYjr--pir^vOMcaiuViu' M<rlw‘ ,"*‘-*-]*-

Fotocopia unei pagini din


Codex Quiriniaiuis (Epistulae ad Lucilium)

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XXXVII-A

la ceva, spre care am merge dintr-o pornire de bună­


voie, aişa precum .sîntem minaţi cu toţii spre propria
noastră conservare. Nimeni nu învaţă ca, dacă ar fi
nevoie, să doarmă liniştit pe un pat de trandafiri, ci
se oţeleşte să nu-şi calce jurămîntul de credinţă, dacă
ar fi torturat, să stea de strajă, la nevoie chiar şi rănit,
m faţa parapetului, fără a se sprijini măcar în lance,
căci pe cei ce se reazemă îi prinde de oibicei somnul.
Moartea nu este ,o paguibă, căci ar trebui să existe
ceva păgubit de diînsa. Dacă te stăpîneşte atît de tare
dorinţa de a trăi mai mult, gmjdeşte-te că nici un lucru
din ^cele ce dispar de sdb ochii noştri, reîntordîndu-se
in isînul naturii din care au ieşit şi iarăşi vor ieşi, nu
se pierde. Ele încetează numai, nu pier, şi moartea,
de care ne înşpăiiimntătm îşi de care fugim, nu răpeşte, ci
întrerupe^ viaţa. Va veni o zi cînd vom ajunge iarăşi
la lumină. Mulţi ar renunţa la ziua asta, dacă nu is-ar
reîntoarce după ce au uitat totul. Dar am să-ţi arăt
altă dată^ mai lămurit cum tot ce pare că piere se
transforma. Cel care se va reîntoarce sa plece de aceea
împăcat. Observă ciclul fenomenelor naturii : vei vedea
că un lumea asta nimic nu dispare, ci apune şi apare
succesiv. Trece vara. dar anul care vine o aduce din
nou ; se duce iarna, dar lunile ei o vor readuce ; noaptea
acoperă soarele, dar şi pe ea o alungă ziua ; stelele
străbat drumul pe care l-au mai făcut ; necontenit o
parte a cerului urcă şi alta coboară.
în isfirşit, faoind o ultima observaţie, voi încheia *
nici pruncii, nici copiii, nici cei slabi de minte nu se
tem de moarte. E foarte ruşinos că cugetarea nu ne
da liniştea la care ajunge lipsa de cugetare.

Cu bine.

SCRISOAREA A X X X Vn-A

. jurământul depus ai făgajduit să devii un om


virtuos şi aceasta este cea mai puternică garanţie a în­
ţelepciunii. Dacă cineva îţi va spune că shijiba e plă-

Scanned by CamScanner
SENECA. SCK1SOH1 CĂTRE LUCJL1U

cută şi uşoară, îşi bate joc de tine.^ Nu vreau să te


amăgeşti. Formula acestui nobil legămînt este aceeaşi
cu a legamîntului, netrebnic aoela, de gladiator : „focul»
lanţurile, moartea iprin sabie, asta te aşteaptă Celor
ce se angajează să lupte la circ şi care beau şi maninca
în contul sîngelui, pe care-1 vor vărsa, li se cere sa
îndure o suferinţa fara voia lor ; ţie ţi se cere sa
înduri una de bunăvoie şi cu plăcere. Aceia au voie să
depună armele şi să ceară mila publicului ; 122 tu n-ai
voie să le depui, nici să ceri să ţi se cruţe .viaţa ; tre­
buie să mori în picioare, neabătut. Şi apoi oe-ţi, folo­
seşte dacă mai câştigi cîteva zile sau ciţiva ani ? Venim
pe lume fără speranţă de cruţare. „Cum voi putea, zici
tu, să scap ? “ De nevoi nu poţi scăpa ; poţi totuşi să
le învingi. „Drumul se taie eu forţa../4 123 şi acest drum
ţi-1 va arăta filosofia. La dînsa aleargă, dacă^ vrei să
fii neatins, dacă vrei să fii senin, dacă vrei să fii fe­
ricit, dacă, în sfîrşit. vrei să fii liber, cel mai de preţ
lucru pe lume. Jalnic lucru e nebunia, e josnică, mur­
dară, servilă şi supusă multor şi sălbatice patimi. De
aceşti atît de apăsători tirani, care te stăpînesc uneori
cu rîndu'l, alteori de-a valma, te scapă numai înţelep­
ciunea, care este singura eliberare. Un singur drum
duce la dînsa şi drumul e drept: n-ai să-l rătăceşti.
Mergi deci cu pas sigur. Dacă vrei să-ţi supui totul,
supune-te raţiunii. Dacă te va stăpîni raţiunea, vei
stăpîni pe mulţi. De la dînsa vei învăţa ce şi cum tre­
buie să f a c i: n-ai să te trezeşti pe neaşteptate în mij­
locul lucrurilor. Nu-mi poţi arăta nici un om care ştie
cum a început să vrea ceea ce vrea, căci n-a fost miînat
de un gînd, ci mînat de o pornire. Este nedemn să fii
mînat din spate, în loc să mergi de bunăvoie şi să te
întrebi dintr-o dată, uimit de viitoarea în care te gă­
seşti : cum am ajuns eu aici ?
' - * *>

, Cu bine.

Scanned by CamScanner
SCRISORILE X XX VIII—XXXIX

SCRISOAREA A XXXVIII- A

Pe drept cuvînt, îmi ceri să sporim schimbul nostru


de scrisori. Foarte mult foloseşte o convorbire, căci ea
se strecoară pe nesimţite în suflet. Expunerile dinainte
pregătite, ample, ţinute în faţa publicului, fac mare
vîlvă, dar nu ne sînt aproape. Eilosofia este sfatul cel
bun şi nimeni nu-ţi dă un sfat în gura mare. Gîteodată
trebuie să ne folosim şi de aceste cuvîntări, ca să le
, spun aşa, şi anume atunci cînd trebuie să convingem
pe cei care mai şovăie. Dar atunci cînd nu-i vorba ca
cineva să fie convins a învăţa, ci să-l învăţăm ceva,
să întrebuinţăm aceste cuvinte mai simple. Ele pătrund
mai uşor şi se întipăresc mai bine. Nu-i nevoie de
multe, ci de cele potrivite. Să le împrăştiem aşa cum
arunci sămînţa, care, orioît de mică, atunci oînd cade
pe un loc bun, prinde puteri şi, din te miri ce, creşte
de acoperă pămîntul. Aşa şi cu raţiunea: nu ţine loc
mult, dar, exercifcînd-o, se dezvoltă. Gîteva cuvinte nu­
mai, dar dacă sufletul ie primeşte cum trebuie, ele
prind puteri şi cresc. învăţăturile, repet, sînt ca semin­
ţele : doar cîteva şi dau rod bogat. Numai să le prindă
o minte potrivită şi să şi ie întipărească bine. Atunci
mintea produce, la rîndul ei altele şi dă mai mult
decît a primit.
Gu bine.

SCRISOAREA A X X X IX-A

Am să alcătuiesc, fireşte, compendiul filosofic pe


care-1 doreşti, un compendiu cu grijă sistematizat şi
cît mai redus124, dar ia seama să nu fie mai folosi­
toare metoda obişnuită decît aceasta a unui b re v ia riu m ,
cum se şpune acum, sau s u m m a riu m , cum se spunea
cînd se vorbea latineşte. Aceea este mai necesară cuiva
care învaţă, aceasta din urmă, cuiva care ştie, căci
acela te instruieşte, pe GÎnd acesta numai îţi aminteşte
lucrurile. Dar eu am să-ţi pun la dispoziţie şi un mi j-

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

loc, şi pe celălalt. Numai să nu-mi ceri să-ţi citez pe


cutare şi cutare autor : cel care te trimite la alţii în­
seamnă că e un necunoscut. Am să scriu ceea ce-mi
ceri, dar în chipul meu. între timp, ai la îndemînă
atîţia autori, ale căror scrieri nu ştiu însă dacă sînt
destul de sistematice. Pune mana pe Indicele filosofic.
Numai asta şi te va face să deschizi oahii mari, văziînd
cît de mulţi sînt cei care-au (lucrat pentru tine. Vei
dori să fii şi tu unul dintre aceştia.. Căci ce e mai
frumos la un spirit ales este că e atras spre lucrurile
vrednice de cinste. Nici o fire aleasă nu se mulţumeşte
cu ce e umil şi meschin: modelul lucrurilor mari îl
cheamă şi-l înalţă ipînă ila (dlînsdle. Precum flacăra se
înalţă drept în sus, — nu poate trăi zăcînd înăbuşită
şi nici sta pe loc, — tot astfel sufletul nostru este în
mişcare şi-i cu atît mai viu şi mai activ cu cît e mai
puternic. Dar fericit e numai acela care-şi îndreaptă
acest avînt spre bine, căci el se va sustrage puterii şi
stăpînirii soartei, îşi va modera succesul, î:şi va uşura
insuccesul şi va privi cu dispreţ tot ce alţii admiră,
Este însuşirea unui suflet mare să dispreţuiască măririle
şi să dorească mai degrabă ce-i moderat decît ce-i prea
m u lt: moderaţia este folositoare şi ajută vieţii noastre,
pe cînd prisosul dăunează, tocmai fiindcă prisoseşte.
Rodul prea ibogat culcă la pămînt spicele, ramurile
se fnîng 'de greutatea poamelor, fructele nu se mai coc
de multe ce sînt. Aşa se întâmplă şi cu sufletele pe
care mărirea fără de margini le zdrobeşte. Această
mărire nu-i numai spre răul altora, dar şi spre răul
lor. Ce duşman se năpusteşte atît a de turbat asupra
cuiva, cum se năpustesc asupra unora plăcerile ? Pa­
tima lor furioasă şi nebunească n-ai putea-o ierta deoît
fiindcă ei înşişi suferă de tot ce fac. Şi e firesc să fie
munciţi de nebunia lor : poftele care depăşesc limita
impusă de natura trebuie să crească Ja nesfârşit. O
dorinţă naturală îşi are o limită ; dorinţele deşarte şi
cele născute din pasiune sînt fără de margini. Măsura
celor necesare este utilitatea ; dar pe cde deşarte la
ce măsură le reduci ? Oamenii aceştia se cufundă, aşa-

96

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X L-A

dar, în plăceri, de care, fiindcă s-au obişnuit cu ele


nu se mai ipot lipsi, îşi sînt de plfins, fiindcă tot ce k
era de prisos le-a devenit o trebuinţă.
Prin urmare, ei nu se mai bucură de plăceri, oi
devin robii^ lor^ şi, ceea ce este ultima treaptă a neno­
rocirii, îşi îndrăgesc nenorocirea. Nefericirea este totală,
cînd ticăloşiile nu numai că nasc plăcere, dar şi mul­
ţumire sufletească, şi nu mai este leac de salvare acolo
unde viciile au devenit moravuri.
Cu bine.

SCRISOAREA A X L-A

îţi mulţumesc că-mi scrii atît de des, căci e -singurul


chip în care te mai arăţi pe la mine. Niciodată nu
primesc vreo scrisoare de-a ta, ca să nu cred că siîntem
pe dată unul lângă altul. Dacă portretele prietenilor de
departe ne lac mare plăcere, căci le reîmprospătează
amintirea -şi ne îndulcesc regretul depărtării printr-o
amăgitoare şi goală mîngîiere, cu-atît mai mult ne
bucură scrisorile, care poarta pe ele urmele adevărate
ale prietenului de departe, adevăratele lui trăsături.
Căci bucuria cea mare pe care ţi-o dă prezenţa unui
prieten, faptul că-î vezi în faţa ochilor, aceasta ţi-o dă
şi trăsătura slovelor scrise de mina lui.
îmi iscrii că l-ai auzit pe Serapion filosoful124 bis cînd
a făcut escală la voi, în Sicilia : turuie într-una vorbe,
care nu curg una diţpă alta, ci se izbesc între ele şi
se stîlcesc. îi vin atît de multe deodată, încît un singur
glas nu pridideşte. Nu admit acest lucru la un filosof,
a cărui vorbire, ca şi viaţa, trebuie să fie cumpănită ;
dar nimic nu-i cumpănit *acolo unde-i numai pripeală
şi grabă. De aceea la Homer vorbirea înflăcărată, ne­
potolită, care te copleşeşte ca fulgii de zăpadă, este
pusă pe seama unui tînăr ; 125 vorba bătrînului curge
lină şi mai dulce ca m ierea126. Fii convins că aceasta
însuşire de a vorbi repede şi mult se potriveşte mai de­
grabă cu un precupeţ decît cu un om care expune un

97

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

lucru important şi serios. Nu admit ca vorbirea cuiva


sa cadă picătură cu picătură, dar nici să gonească : nici
să-ţi lungească urechile, nici să ţi le împuie. 0 expri­
mare săracă şi neajutorată face, ce-i drept, pe auditor
mai puţin atent, fiindcă acesta se plictiseşte de o în­
cetineală întreruptă tot timpul ; totuşi mai bine se în­
tipăresc în minte cuvintele pe care le aştepţi decît cele
ce-ţi zboară pe lîngă urechi. în sfârşit, spunem că şcola­
rilor învăţătura li ,,se predă“ ; nu predai însă ceea ce
fuge în goană.
Mai adaug că vorbirea care se pune în slujba ade­
vărului trebuie isă fie aşezată şi simplă. Oratoria asta
populară n-are nimic adevărat ; vrea să mişte gloata
de rînd şi să tîrască în torentul ei pe auditorul ne­
priceput ; nu se lasă cercetată, ci ţi se răpeşte. Cum să
conducă pe alţii, cînd ea singură nu se poate conduce ?
Ce să mai ispun că vorbirea care se foloseşte la tă­
măduirea sufletelor trebuie să ne pătrundă adînc ?
Leacurile nu folosesc, dacă nu rămiîn cîtva timp iîn noi.
Pe deasupra, această oratorie e goala şi zadarnică : vorbe
răsunătoare, fără miez. Dar tu trebuie să-mi linişteşti
spaimele, să-mi înfrînezi pornirile, să-mi risipeşti nălu­
cirile, să-mi potoleşti poftele, să-mi biciuieşti lăcomia.
Se poate face aşa ceva din fugă ? Care doctor îşi tra­
tează bolnavii doar trecând pe lîngă ei ? Ce să mai
spun că un asemenea torent de vorbe, care se rostogo­
lesc fără nici o alegere, nici plăcere nu-ţi face ? Pre­
cum este destul isă vezi o singură dată ce n-ai fi crezut
că poate exista, tot aşa e destul să auzi o singură dată
pe aceşti maeştri în vorlbărie. Cine oare ar vrea să
înveţe ceva de la ei, cine ar vrea să-i imite ? Ce se
poate spune despre sufletul unor asemenea oameni a
căror vorbire e agitată, repezită, cu neputinţă de oprit ?
Precum cei care aleargă la vale nu se pot opri unde
vor ci, duse de greutatea trupului, picioarele-şi pierd
frîna şi-i duc mult mai departe decît vor, tot astfel
această repeziciune la vorbă nu e stăpînă pe sine şi
nici n-ar sta bine unui filosof, care trebuie să-şi mă­
soare cuvintele, înainbînd cu băgare de seamă, nu sa

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLrA

le azvirle J a întîmplare. „Cum oare, el nu se-aprinde


niciodată ? “^ — Ba da, dar păstrîndu-şi demnitatea, pe
care această pornire năvalnică îşi fără măsură nu o cu­
noaşte. Să aibă energie, da, dar isă fie moderat. Să fie
o apă curgătoare, nu un puhoi. Nici unui avocat nu
. încuviinţa o asemenea repeziciune în vorbire, ne­
stăvilită şi dezordonată, căci cum îl va urmări judecă­
torul, care uneori poate fi un începător sau un ne­
priceput, mai^ cu seamă în momentul oînd, din dorinţa
de fală sau împins de năvalnica lui pornire, va lua-o
razna ? Să se iuţească şi să se cheltuiască numai atît
oît pot suferi urechile altora.
Bine faci, prin urmare, că nu asculţi pe cei care
caută nu cum să vorbească, ci cît să vorbească şi că
la nevoie preferi să-l asculţi pe P. Vinicius127. Venind
vorba despre chipul în care vorbeşte Vinicius, Asellius 128
răspunse : „o prea lungeşte“ ; Geminus V ariu s129 însă
zise : „nu înţeleg cum ziceţi voi că ăsta-i orator — nu
poate lega trei cuvinte“. Şi cu toate acestea ar fi mai
bme sa-1 asculţi pe unul ca Vinicius. Poate că s-o mai
găsi vreun bădăran ca acela care, văzîndu-1 cum scotea
o vorba şi apoi alta, ca şi cum dicta, nu vorbea, îi
s tiig a . „Dar spune odata, numai spune c e v a !“ în
schimb, vorbirea lui Q. Haterius 13°, oratorul cel mai
vestit pe vremea lui, nu cred că se deosebea prea mult
de-a unui apucat L a el, nici o şovăială, nici o pauză ;
cind începea, ■o ţinea la fel pînă la capăt
Totuşi recunosc că există feluri de vorbire care la
unele neamuri se potrivesc mai mult, la altele mai
puţin. Grecilor le-ai îngădui uşor această repeziciune ;
<*nd scriem, însemnăm de obicei pauzele.
Lhiar şi Cicero al nostru, cu care elocinţa romană şi-a
luat zborul înainta pas cu pas. Vorba romanului este
ma» gîndita, şi de aceea dă mai mult de
. Fabianus , un om ales şi prin felul lui de
viaţa şi prin ştiinţa lui şi, ca urmare, şi prin elocinţa
tui, vorbea mai degraba uşor .decît repede, înoît ai putea
r ! , . ca avea mare uşurinţă, nu' mare repeziciune în
ire. Aceasta uşurinţa în vorbire o admit, dar nu o

09

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

cer de la un filosof ; dhiar dacă cuvintele-i vin fără


nici o greutate, aş prefera totuşi să şi le aleagă, nu să
le lase să curgă-n voia lor. Din partea mea, aş vrea ,
să nu cazi în acest păcat. Şi nu vei cădea, deoît dacă
pierzi orice ruşine de tine: ar însemna sa te faci gros
de obraz şi să nu mai auzi ce vorbeşti, căci torentul
nestăpînit de vorbe duce cu el multe, care ai vrea
să nu-ţi fi scăpat. ^ u #
Nu poţi, zic, să cazi în acest păcat, dacă te ruşinezi
de tine. Pe lingă aceasta, ar trebui să faci exerciţii
zilnice şi să treci de la studiul lucrurilor la studierea
vorbelor. Chiar dacă vorbele fi-ar veni din belşug şi
ar curge fără să faci nici o sforţare, ar trebui să le
struneşti, căci aşa cum înţeleptului îi stă bine mersul
potolit, tot aşa-i stă bine vorba măsurată, nu plină de
îndrăzneală. într-un cuvînt, sfatul meu este acesta : fii
potolit la vorbă.
Cu bine.

SCRISOAREA A XLI-A

Foarte bună şi sănătoasă treabă faci, dacă, aşa cum


îmi scrii, stăruieşti să mergi pe calea înţelepciunii, pe
care nu e nevoie să o ceri zeilor, de vreme ce poţi s-o
realizezi prin tine iînsuţi. N-ai de ce ridica mîinile la
cer şi nici de ce ruga pe păzitorul 'templului să te lase
să-i vorbeşti zeului la ureche, ca şi cum te-ar asculta
mai bine : zeul este lîn preajma ta, este cu tine, este
înăuntrul tău. Da, Luciliu. înăuntrul nostru este un
«spirit divin, veghind şi la bine şi la rău şi păzindu-ne.
E l se poartă cu noi, aşa cum ne purtăm îşi noi cu
dânsul. Nu există om virtuos străin de divinitate. Ar
putea oare să se înalţe cineva deasupra soartei, dacă
n-ar fi ajutat de zeu ? El ne dă sfaturi minunate şi
alese. în orice om de bine sălăşluieşte un zeu :
„ T a in ă e ca re d in z ei , d a r u n z eu lo c u ie ş t e ...“ 132.
Cînd ajungi într-o pădure cu coipaci peste măsură de
înalţi, ale căror ramuri, acoperinidu-<se unele pe altele,

10Q

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X LI-A

îti răpesc vederea cerului, atunci înălţimea copacilor,


taina locului, umbra deasă şi nepătrunsă de cate te
minunezi te fac să crezi într-o putere divină. Bolta
adîncă a unei peşteri cu pereţii roşi în stînca unui
munte ce stă atîrnat deasupra, nefăcută de mina omu­
lui, ci larg săpată de natura însăşi, îţi înfioară sufletul
de un fel de simţire religioasă. Cinstim izvoarele m a­
rilor fluvii şi înălţăm altare, atunci oînd di=n adîncul
oămîntului izbucneşte un rîu întreg. Ne închinăm la
izvoarele de aipă caldă şi lacurile întunecate, nemăsurat
de adînci, le ţinem de sfinte. Dacă vei întîlni un om
neînfricat în primejdii, neîntinat de patimi, fericit în
- restrişte, liniştit în mijlocul furtunilor, privind pe dea­
supra pe ceilalţi oameni şi de /pe aceeaşi treaptă pe
zei, nu vei fi oare cuprins de veneraţie pentru dînsul
şi nu vei spune : „Este aici ceva mai măreţ şi mai înalt
decît pare că poate fi într-un biet trup ? S -a coborît
într-însul o putere divină. (Sufletul lui ales, cumpănit,
înălţat deasupra lucrurilor şi rîzîndu-şi de tot ce noi
ne temem sau dorim este condus de o putere cerească.
Nu este cu putinţă un lucru atît de minunat fără spri­
jinul unei puteri divine. De aceea prin cea mai însem ­
nată parte din sine el este de acolo de unde se trage.
Precum razele soarelui ating într-adevăr pămîntul, dar
d e sînt din însuşi 'soarele care le trimite, tot astfel un
suflet măreţ şi sfînt, trimis de sus, ca să putem cu­
noaşte mai de aproape divinitatea, vieţuieşte, oe-i drept,
împreună cu noi^ dar el .rămiîne legat de originea sa ;
de aceasta atîrnă, către aceasta năzuieşte ; printre noi
trăieşte numai ca o icoană a binelui. Ce fdl de suflet
este acesta ? E sufletul care nu se bizuie pe nimic alt­
ceva decît pe sine“.
Căci este oare mai mare nerozie decît să lauzi la
cineva ce nu-i al lui ? Este oare nebunie mai m are
decît a aceluia care adm iră ce într-o clipă poate trece
asupra altcuiva ? F.rîul aurit nu face calul mai bun.
Altfel păşeşte-n arenă un leu cu coama înzorzonată cu
aur, dezgustat de cît îl mai pipăie şi-l fac să aştepte
pină-i pun toate podoabele, şi altfel un leu sălbatic,
\

/ 101

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

nepăcatoşit. Acesta, gata de luptă, aşa cum 1-a^ făcut


natura, înfiorător în măreţia lui, ^ avind drept singură
podoabă groaza pe care o inspiră, va fi cu siguranţa
mai admirat decît cel lînced şi înzorzonat cu aur. Ni­
meni' nu trebuie sa se mindreasca decit cu ce-i al lui.
Preţuim viţa-de-vie atunci cind butucii de-abia mai ţin
povara ciorchinilor şi cmd aracii se apleaca la pamipt
sub greutatea rodului. Cine oare ar dori in locul acesteia
o viţă cu struguri de aur şi frunze de aur . La viţa-
de-vie preţul ei stă-n rodnicia ei. La om, de asemenea,
este vrednic de laudă numai ce este al lui. w
O fi avînd cineva sclavi mîndri, ^ casa frumoasa,
ogoare bogate, bani mulţi daţi cu dobindă : nimic din
toate astea nu sînt înăuntrul lui, ci în jurul lui. Pre­
ţuieşte-! în ce nu i se poate lua şi nu i se poate da,
în ceea ce este însuşirea de căpetenie^ a unui om. Jvla
întrebi care este aceea ? Sufletul şi, înăuntrul lui, ra­
ţiunea desăvîrşită. Căci omul este^ o fiinţă ^raţionala .
rostul cel mai înalt al lui se împlineşte dacă îşi desa-
vîrşeşte însuşirea pentru care a fost creat. Şi ce oare
cere de ‘la dînsul această raţiune ? Un lucru foarte
uşor : să trăiască potrivit cu natura lui. Dar nebunia
tuturor îl face greu, căci noi ne împingem unul pe altul
la rele. în ce chip ar putea fireaduşi pe^ calea cea
bună cei pe care nimeni nu-i opreşte, ci sînt împinşi
din spate de puhoi ?
Cu bine.
\

CARTEA A V-A

SCRISOAREA A XLII-A

. Eşti oare convins că acesta e un om virtuos ? Dar


un om virtuos nu se poate face, şi nici nu-i de închipuit,
atît de repede. Ştii despre ce fel de om virtuos vorbesc :
cel de mîna a doua, căci celălalt se naşte, poate, la
cinci sute de ani o dată, ca şi pasărea phoenix. Şi nu-i

102

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLII-A

de mirare : lucrurile mari se nasc după lungă trecere


de vreme. Urna soartei scoate de obicei pe lume numai
ce este mic şi sortit să îngroaşe rîndurile. Prin raritate
tocmai ea-ţi arată ce iese din comun. Dar omul tău;
mai are^ mult pînă s-ajungă ceea ce zice el, şi, dacă ar
şti ce înseamnă un om virtuos, n-ar mai crede-o şi
poate c-ar deznădăjdui să poată vreodată ajunge. „Bine,
dar are o rea părere de cei răi“. Asta fac şi cei răi
şi nu e^ mai mare pedeapsă pentru un ticălos decît că
nu-şi găseşte împăcarea cu sine şi cu ai săi. „Bine, dar
urăşte pe cei care abuzează de neaşteptata şi marea lor
putere“. Va face la fel, dacă va avea tot atîta putere.
L a mulţi relele năravuri nu se arată, fiindcă n-au pe
ce să se sprijine, dar dacă ar avea puterea pe care-ar
dori-o, şi-ar înălţa capul tot atît de cutezător ca acelea
cărora mărirea le lasă drum liber. Le lipsesc numai
mijloacele de a-şi da pe faţă ticăloşia. Tot astfel, cu
un şarpe, fie şi veninos, umbli fără primejdie, cît timp
este încremenit de ger. Nu înseamnă că nu mai are
venin, ci că e amorţit.
Multora le lipseşte numai prilejul favorabil ca cru­
zimea, ambiţia şi desfrînarea lor să ajungă la cele mai
mari ticăloşii. Dă-le putinţa să facă după voia lor : vei
vedea că vor aceleaşi lucruri. Ţi-aduci aminte că şpu-
nîndu-mi despre unul că-i cu totul în puterea ta, îţi
răspundeam că e un om nestatornic şi uşuratic îşi că-l
ţii nu de-un picior, ci de-o pană ? Ei bine, mă înşelam.
II ţineai nu de-o pană, ci de un fulg : te-a lăsat cu el
m mina şi-a fugit. Ştii cîte pozne a făcut după aceea,
cîte ticăloşii, care aveau să se spargă tot în capul lui,
a pus la cale. Nu vedea că primejduind pe alţii se
ruinează singur. Nu se gîndea cît de împovărătoare au
să-i fie măririle, după care umbla, cu toate foloasele lor.
Aşadar în tot ce ţintim, în tot ce urmărim cu atîta
^AU<?a’ trebuie să ne dam seama fie că nu-i nici un
ciştig, fie că-i mai m are paguba. Unele lucruri sînt fără
rost, altele nu merita osteneala. Dar noi pricepem
aceasta şi socotim o nimică tot ce ne costă foarte mult.
Neghiobia noastră se poate vedea dintr-aceea că socotim

103

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIE

costisitoare numai lucrurile pe care dăm bani şi zicem


că sînt gratuite acdea pentru care ne cheltuim noi
înşine.
Tot ce n-am vrea isă cumpărăm, dacă ar trebui să
dăm în schimb o casă, un loc bine pus ori bogat în
roade, isîntem gata să ne străduim a dobiîixdi cu chinuri,
cu primejdii, cu pierderea omeniei, a libertăţii şi a
timpului nostru. într-atiîta e ide adevărat că nu e lucru
mai dispreţuit de fiecare ca propria lui fiinţă.
De aceea, în tot ce pllănuim şi în tot ce întreprindem,
să facem aşa cum facem dbişnuit, de cîte ori ne aflăm
în faţa vânzătorului ce-şi arată m arfa : să vedem cu cît
ise vinde ceea ce vrem să cumpărăm. Adesea plătim un
foarte mare preţ pentru un lucru care n-are nici un
preţ. Aş putea sânţi arăt multe care, o dată dobîndite
fşi luate-n stăpînire, ne răpesc libertatea : dacă nu le-am
avea, am ifi stăpîni pe noi. Aşadar, chibzuieşte la acestea
nu numai dînd e vorba de cîştig, dar şi de pagubă. Ai
isă pierzi un lucru ? Cu siguranţă era un ibun trecător ;
ai să trăieşti fără el tot aşa de bine ca tşi înainte. Dacă
l-ai stăpînit multă vreme, îl pierzi după ce te-ai săturat
de el ; dacă nu l-ai stăpînit multă vreme, îl pierzi mai
înainte de a te fi obişnuit cu el. Ai să ai mai puţini
bani ? Dar şi mai puţine supărări. Mai puţină vază ?
Vei fi mai puţin invidiat. Caută la aceste lucruri care
ne scot din minţi şi de care ne lipsim cu multe lacrim i:
vei vedea că nu paguba lîn sine ne doare, ci igîndul că
am păgubit ceva. Nimeni nu simte pierderea, ci doar
se gândeşte la dînsa. Cine .rămtîne stăpîn pe sine n-a
pierdut nimic. Dar cîţi oameni rămîn stăpîni pe ei ?
Cu bine.

SCRISOAREA A X LH I-A

Mă întrebi cum am aflat îşi cine mi-a spus că te gîn-


deşti la un lucru pe icare nuni împărtăşiseşi nimăniii ?
Acela care ştie totul : zvonul. „Cum aşa, zici tu, am
ajuns atît de mare, ca isă dau lumii prilej de vorbă ?

104

Scanned by CamScanner

SCRISOAREA A XLIV-A

Nu trebuie să te masori cu cei de p e -a ic i13S, ci cu cei


din ţinutul în care te afli. Tot ce se înalţă (printre cele
din jur e mare numai acolo unde se înalţă. înălţimea
nu are o 'limită (fixă : comparaţia o urcă sau sco'boară
O navă mare lîntr-un fluviu e o jucărie într-o mare. O
cîrmă ide corabie care pentru una e .puternică, pentru
cealaltă e prea mică. Tu eşti, oricît te-ai dispreţui, un
om mare în provincia ta. Toată lumea se interesează de
tine, ştie ce faci, cum mănînci şi cum dormi. Tocmai
de aceea trebuie să trăieşti mai chibzuit. Socoteşte-te
fericit numai atunci cfîmd vei putea să trăieşti în văzul
lumii, cînd pereţii casei tale te vor adăposti, nu te vor
ascunde. De multe ori, noi ne credem adăpostiţi între
ei, nu ca să trăim mai liniştit, ci ca să păcătuim mai
într-ascuns. Iată un lucru din care poţi vedea ce fel
de viaţă iducem : cu greu vei găsi pe cineva care ar
putea trăi cu uşile deschise. Ruşinea de noi înşine, nu
trufia, ne-a silit să ne punem portari. Trăim astfel ca
şi cum, dacă am fi văzuţi fără de veste, am fi prinşi
în vină. Căci la ce altceva foloseşte să ne ascundem şi
să ne ferim de ochii şi urechile lumii ? O conştiinţă
curată cheamă lumea în jurul ei ; una vinovată se mun­
ceşte şi se dhinuie chiar şi-n singurătate. Dacă ceea ce
faci e lucru cinstit, să-l ştie toţi ; iar dacă nu-i cinstit,
la ce-ţi foloseşte că nu-1 ştie nimeni, dacă-1 ştii tu ?
Vai şi amar de tine, dacă dispreţuieşti pe acest martor.
Cu bine.

SCRISOAREA A X LIV-A

Din nou te smereşti şi-mi spui că natura şi apoi


soarta te-au vitregit, deşi ai putea să ieşi din comun
şi să te înalţi pînă la cele mai înalte măriri. Dacă e
ceva bun în filosofie este că nu-ţi cercetează spiţa nea­
mului. Toţi oamenii, dacă-i urmăreşti pînă la obîrşie,
se trag din zei. Eşti cavaler roman şi ai ajuns iprin
muncă la acest rang ; (dar, pe Hercule, Ia teatru sînt
atâţia care şed în spatele celor paisprezece şiru ri134. Nu

105

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1L1U

toată lumea pătrunde în senat. Chiar şi la oaste nu sînt


primiţi decît cei care pot îndura greul şi primejdiile. în­
ţelepciunea este deschisă tuturor. Pentru dînsa toţi
sîntem nobili. Filosofia nu respinge pe nimeni şi nu
alege ,pe nimeni : ea străluceşte pentru toţi. Socrate nu
era nobil135. Cleante căra apă şi se tocmea cu istropitul
grădinilor 136. Plato nu ca nobil a intrat în filosofie, ci
filosofia l-a făcut nobil. De ce să nu crezi c-ai putea
ajunge de-o seamă cu dînşii ? Dacă te vei arăta vrednic
de ei, toţi aceştia sînt strămoşii tăi. Şi te vei arăta
vrednic, dacă te vei convinge că nobleţea altora nu e
mai mare deoît a tă. Cu toţii avem acelaşi număr de
strămoşi înaintea noastră. Originea fiecăruia dintre noi
se pierde în uitare. Plato zice că „nu există rege, care
să nu se tragă dintr-un 'sclav ,şi că mu există sclav care
să nu se tragă din regi“ 137. Nesfîrşiţele schimbări au
amestecat totul ; pe unii soarta i-a înălţat, pe alţii i-a
coborît. Cine este, aşa dar, de neam bun ? Cel care este
bine înzestrat de la natură pentru virtute. Acesta-i sin­
gurul lucru de luat în seamă. Altminteri, dacă răscoleşti
trecutul, fiecare ne tragem din vremuri mai înainte de
care nu exista nimic. De la facerea lumii şi pînă astăzi
se ţine un lanţ întreg de străluciri şi de mizerii, care
ne-a dus cu el.
Nu te face nobil atriul plin de chipurile afumate ale
strămoşilor. Nimeni n-a trăit pentru gloria noastră. Nu
tot ce-a fost mai înaintea noastră este al nostru. Su­
fletul te face nobil, el care se poate înălţa deasupra
soartei din orice stare. Presupune, aşadar, că nu eşti
cavaler, ci libert, căci astfel ai putea ajunge singurul
om liber printre cei liberi. Mă întrebi „cum“ ? Deose­
bind binele de rău, dar nu după părerea lumii. Trebuie
să vezi nu de unde porneşte o faptă, ci la ce duce. Dacă
ea poate aduce fericirea vieţii, atunci este de drept o
faptă bună, căci ea nu se poate schimba fin rău. Care
este, aşadar, greşeala, de vreme ce toţi doresc o viaţa
fericită ? Aceea că iau mijloacele drept isicop şi că, uin-
blînd după fericire, se îndepărtează de ea. Deşi suprema
fericire a vieţii este liniştea netulburată şi o siguranţă

106

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A X LV -A

de sine nezdruncinată, ei caută pricini de îngrijorare şi


nu numai că-şi duc propria povară pe drumul primej­
dios al vieţii, dar se înhamă şi la altele. A stfd , ei se
îndepărtează mereu de împlinirea ţelului spre care tind
şi, cu cît se străduiesc mai mult, cu atît se încurcă mai
rău, rămîm nd mai în urmă. Ca şi cu cei grăbiţi în-
tr-un labirint : tocmai graba îi face să se învîrte în
acelaşi loc.
Cu bine.

SCRISOAREA A X L V -A

T e plingi că acolo unde e şti138 duci lipsă de cărţi.


Important nu este cît de multe ai, ci cît de bune. Ci­
titul cu un anumit rost foloseşte, cel nestatornic dis- •
trează. Cine vrea să ajungă unde şi-a propus, sa ţină
una şi aceeaşi cale, nu să apuce mereu altele, căci asta
nu înseamnă a merge, ci a rătăci. „Aş vrea să-mi dai
mai bine cărţi, decît şfafcuri“ — zici tu. Fireşte, sînt
gata să-ţi trimit tot ce am şi să-mi golesc hambarul tot.
D acă aş putea, m -aş transporta eu însumi acolo şi, de
n-aş spera că iîn curând vei pune capăt slujbei tale, îmi
pusesem de gînd să întreprind la bătrîneţe această ex­
pediţie. Nici Charybda, nici Scylla, nici valurile strîm-
torii din poveste nu m -ar fi abătut. D acă aş fi putut să
te strîng în braţe şi să-mi dau singur seama de oît ai
propăşit în ale isufietuiui, înot le-aş fi trecut, nu cu
corabia. w
Cît despre faptul că doreşti să-ţi trimit cărţile mele,
nu mă socotesc printr-asta talentat, precum nu m-aş
socoti frumos, dacă mi-ai cere portretul. Ştiu că aceasta
e din amabilitate, nu din convingere, şi dacă e o con­
vingere, amabilitatea ţi-a impus-o. Oricum ar fi, tu ci-
teşte-le ca pe-ale unui om în căutarea adevărului, pe
care încă nu-1 cunoaşte, dar îl urmăreşte cu ândîrjire.
Nu m-am vîndut nimănui, nu vorbesc în numele nimănui,
mă încred mult în judecata oamenilor de seama, întiu-
cîtva însă şi într-a mea. Căci aceia ne-au lasat luci un
pe care nu le descoperiseră şi pe care noi trebuie sa le

*. 107

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

cercetăm. Şi poate ar fi descoperit ei cele necesare, de


n-ar fi umblat şi duipă unele de .prisos. Mult timp le-au
luat subtilităţile verbale, discuţiile sofistice, care folosesc
în zadar ascuţimea minţii139. Creăm încurcături, dăm
cuvintelor un înţeles ambiguu şi apoi le descurcăm.
Avem oare atîta timp de pierdut ? Ştim oare isă trăim,
ştim să murim ? Ar trebui isă ne sforţăm mintea, ca să
nu ne lăsăm amăgiţi de ifapte, nu de vorbe. Ce-mi tot
deosebeşti asemănările sensurilor cuvintelor, de care, m
afara disputelor filosofice, nimeni nu e înşelat.^ Lucru­
rile ne Înşeală : pe de deosebeşte-le. îmbrăţişăm răul
în locul binelui, urmărim astăzi cu totul altceva decît
urmăream ieri, dorinţele noastre se ciocnesc cu alte do­
rinţe, planurile, cu alte planuri. Gît de mult se asea­
mănă linguşirea cu prietenia ! Căci nu o imită numai,
ci o învinge şi o dă la o parte. Intrînd printr-o ureche
deschisă şi binevoitoare, ea pătrunde în adJîncul sufle­
tului şi are cu atît mai multă trecere, cu cît sapă mai
tare.
O astfel de asemănare învaţa-mă cum s-o deosebesc.
Duşmanul linguşitor mi se înfăţişează ca prieten. Viciul
ni se strecoară în suflet sub numele de virtute. Nesă­
buinţa îndrăznelii îmbracă chipul curajului, laşitatea se
numeşte chibzuinţă, fricosul trece drept prudent. Ase­
menea greşeli ne primejduiesc mai cu seamă. Aci pune-i
fiecărui lucru semnul lui deosebitor. De altfel, cel ce-i
întrebat „dacă are coarne“ J4° nu-i atît de prost ca să
se pipăie la frunte şi nici atît de neghiob isau timp, ca
prin subtila ta argumentare să-l convingi că, fără s-o
ştie, are coarne. Acestea sînt nişte păcăleli nevinovate,
ca şi paharele sau zarurile scamatorilor care ne distrează,
tocmai fiindcă ne păcălesc : fă-imă să înţeleg cum vine
treaba şi nu mă mai interesează. La fel cred şi deşpre
aceste şiretlicuri, căci cum să numesc altfel aceste so­
fisme ? Pe neştiutor nu-1 păgubesc, ştiutorului nu-i fo­
losesc.
Dacă vrei cu tot dinadinsul să înlături confuziile din
vorbire, arată-mi că fericit nu este acela pe care mul­
ţimea il numeşte fericit, cel asupra căruia s-au revărsat

108

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLV-A

comori de bani, ci acela a cărui întreagă valoare stă în


suiflet, cel care se ridică şi se înalţă călcînd în picioare
tot ce-i schimbător, care nu cunoaşte nici un alt ins cu
care ar voi să-şi sohimibe soarta, care preţuieşte fpe altul
doar în măsura în care acela e om, care-işi ia ca în­
dreptar natura şi se conformează legilor ei, trăind după
cele prescrise de dânsa, acela căruia nici o putere nu-i
poate răpi ce-i al său, cel ce întoarce răul în bine, omul
statornic în judecăţile sale, neclintit, şi neînfricat, pe
care o lovitură îl poate mişca, dar nu tulbura, omul pe
care soarta, chiar oîrid se năpusteşte asupra lui cu cea
mai vătămătoare săgeată a ei, îl zgîrie numai (fără să-l
rănească, şi aceasta arareori, căci celelalte săgeţi, cu
care ea culcă la pământ omenirea întreagă, sar ca grin­
dina care izbeşte acoperişurile, fără vreo pagubă pentru
cei din casă : rapăieşte şi apoi se topeşte. Ce mă ţii lo­
cului cu ceea ce însuţi numeşti fiseudomenos 141 şi des­
pre care s-au scris atîtea cărţi ?
Pentru mine viaţa întreagă minte : minciuna ei arată-
mi-o ; pe aceasta, dacă eşti o minte pătrunzătoare, des-
coper-o. Ea socoteşte necesar ce este în mare parte de
prisos ; şi eh’ar dacă n-ar fi de prisos, nu serveşte întru
nimic la dooîndirea deplinei mulţumiri şi-a fericirii. N u
tot ce este necesar este prin aceasta şi bun. Altminteri,
dacă numim aşa o bucată de pîine, sau o fiertură, sau
alte lucruri fără de care nu ne putem duce viaţa, des­
fiinţăm binele. Ce este bun este, în general, şi necesar.
Ce este necesar nu este, în general, şi bun, căci există
lucruri necesare şi în acelaşi tiipp fără de nici un preţ.
Nu este om care să nu cunoască chiar în tr-atîta v a­
loarea binelui, înoît să-l coboare pînă la obiectele de
uz casnic. Nu-i mai bine atunci ca, lăsînd aceste subti­
lităţi, isă arăţi mai (degrabă că toţi oamenii caută cu
mai multă pierdere de vreme 'lucruri de prisos şi că
mulţi îşi trăiesc toata viaţa în căutarea mijloacelor d e-a
o trăi ? Priveşte pe fiecare om în parte, cercetează-i pe
toţi laolaltă : nu este unul a cărui viaţă să nu atîrne
de ziua de mîine. Mă întrebi ce rău e într-asta ? N e­
măsurat. Ei nu trăiesc, ci au de gînd să trăiască şi

12 - c. 271 109

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISOnr CĂTRE LUCILIU

amină totul pentru altă dată. Chiar dacă am fi atenţi,


viaţa tot ne-ar lua-o înainte. Acum însă. ea trece mai
departe printre noi, zăbavnicii, ca printre nişte străini,
şi, dacă sfîrşeşte cu ultima noastră zi, se stinge pe
fiece zi.
Dar, ca să nu întrec măsura obişnuită a unei scrisori,
care nu trebuie să-i umple cititorului sulul din mîna
stîn g ă142, voi lăsa pentru altă dată discuţia cu aceşti
dialecticieni, care sînt prea subtili şi care se ocupă numai
de asemenea lucruri, nu şi de asemenea lucruri.
Cu bine.

SCRISOAREA A X LV I-A

Am primit carea pe care mi-o promiseseşi143 şi, ho-


tărît s-o citesc mai tîrziu în tihnă, o deschisei şi voiam
numai s-o răsfoiesc. Apoi, m-am lăsat furat şi-am dus-o
mai departe. E atît de bine scrisă, încît, ca să-ţi dai
seama de aceasta, îţi mărturisesc că mi s-a părut scurtă,
deşi la prima vedere nu pare nici de talia mea, nici
de-a ta, ci de-a lui Titus Livius144 sau a lui Epicur.
Am fost însă atît de fermecat, încît am citit-o fără în­
trerupere pînă la capăt. Arşiţa soarelui mă chema în
casă, foamea mă îndemna s-o las din mînă, norii mă
ameninţau, totuşi am terminat-o. N -a fost pentru mine
numai o plăcere, ci o mare bucurie. Ce talent la omul
acesta, îmi ziceam, cîtă putere sufletească, cîtă impe­
tuozitate, aş fi zis, dacă tonul ar fi fost cînd potolit,
cînd avîntat. Dar nu, nu este impetuozitate, ci un ton
egal, o construcţie puternică şi impunătoare. Şi totuşi,
din timp în timp, găseam cîte un loc dulce şi odihnitor.
Eşti măreţ, impunător ; aş vrea să rămîi aşa şi să mergi
mai departe tot astfel. Aci meritul revine întrucîtva şi
temei tratate. De aceea să ne alegem totdeauna o temă
bogată, în care spiritul să se simtă la largul lui, care
să-l răipească. Despre carte am să-ţi scriu mai multe,
cînd o voi relua. Deocamdată judecata nu mi se poate
îndeajuns fixa : parcă nu aş fi citit, ci aş fi ascultat

UO

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLVII-A

tot ce scrii. îngăduie-mi să o şi cercetez. N-ai de ce să


te tem i: ai să auzi numai adevărul. Ferice de tine că
nimeni n-are de ce să te mintă, luînd-o ,pe departe.
Afară dacă nu minţim din obişnuinţă, chiar dacă n-ain
avea nici un motiv s-o facem.
Cu bine.

SCRISOAREA A XLVII-A

Aflu cu plăcere de la cei care vin din părţile locului /


că te porţi prieteneşte cu sclavii tăi : aşa e şi potrivit
cu înţelepciunea ta, cu cultura ta. „Sînt sclavi . Nu, ci
sînt tovarăşii noştri de viaţă. „Sînt sclavi“. Nu, ci prie­
teni umili. „Sînt sclavi“. Dar sclavi ca şi noi, dacă te
gîndeşti că soarta are aceeaşi putere asupra lor, ca şi
asupra noastră. De aceea rid de cei ce .socotesc că este
o ruşine să stea la masă cu sclavul lor. Motivul ? Nici
un alt motiv decît că u n obicei nemăsurat de trufaş pune
în jurul stăpînului, cînd stă la masă, o gloată întreagă
de sclavi. y;'v :y:; . ■ w
Acesta mănîncă mai mult decît îl încape. Cu o lă­
comie fără margini, el îşi încarcă pîntecele burduhănos,
care s-a dezvăţat într-atîta de-a mai lucra, încît mai
greu se descarcă decît se umple. Nefericiţilor sclavi nu
li se îngăduie ssa-şi mişte buzele, nici măcar spre a-şi
vorbi. Dacă-1 apucă pe vreunul tuşea, strănutul, sughiţul,
nu scapă de bici. O vorbă care întrerupe tăcerea se
plăteşte cu o nenorocire întreagă. Toată noaptea ei stau
în picioare, flămînzi şi muţi. Urmarea e că aceşti sclavi,
neavînd voie să vorbească în faţa stăpînului lor, vorbesc
despre stăpînul lor. Dar sclavii de altădată, cărora nu
li. se cosea gura şi care şedeau de vorbă nu numai în
faţa stăpînului, dar chiar cu stăpînul lor, erau gata
să-şi puie capul pentru dînsul şi să atragă asupra lor
primejdia ce-1 ameninţa. L a . masă vorbeau, dar puşi ia
cazne, tăceau. Şi apoi 'îţi mai aruncă unii vorba, tot atît
de trufaşă ca şi dînşii : „Gîţi sclavi ai, atîţia duşmani .
Nu-i avem duşmani, ci noi ni-i facem.

111

Scanned by CamScanner
V

SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Las la o parte cruzimile, neomenia şi faptul că ne fo­


losim de ei, ca şi cînd ar fi vite, nu oameni. în vreme
ce noi stăm lungiţi la masă, unul şterge scuipaţii, altul,
aplecat pe sub pat, culege resturile de la cei ameţiţi,
altul, arătîndu-şi măiestria, spintecă cu o mînă sigură
păsări de soi„ desfăcîndu-le în bucăţi, piept şi picioare.
U n nefericit, care nu trăieşte decît pentru asta : să taie
elegant păsări îndopate. A fară dacă nu-<i mai nenorocit
cel ce comandă aceste lucruri din plăcere, jdecît cel care
le învaţă de nevoie. Altul, paharnicul, îmbrăcat femeieşte,
se zbate între două vîrste : nu poate scăpa de pacostea^
d e-a fi copil, căci e dat mereu înapoi. D ar iată-1 din-
tr-o dată în chip de ostaş : pielea-i este netedă îşi perii
raşi sau smulşi din rădăcini. E l stă de veghe noaptea
întreagă, pe care o împarte între beţia şi poftele des-
ifrînate ale stăpânului : la masă e un coipil, în iatac e
bărbat întreg. Altul, în grija căruia e lista invitaţilor,
stă nefericitul şi aşteaptă să vadă pe cine linguşirea,
gîtlejul nesăţios şi limba slobodă îl va aduce la masă
şi a doua zi. Mai pune la socoteală^ pe cei care fac
piaţa, fini cunoscători ai gusturilor istăpînului,^ care ştiu
cu ce să-i trezească pofta de mîncare, cu ce să-i încînte
ochii, cu ce trufandale să-i taie greaţa,^ de ce e sătul
şi ce-ar pofti în ziua ceea. Şi stăpînul ăsta zice că nu
poate sta ia masă cu aceşti oameni, privind ca o înjosire
a demnităţii să se aşeze la aceeaşi masă cu sclavul l r i !
Să-i fie de bine ! Gîţi dintr-aceştia nu-i sînt oare sta-
pîni ! în faţa uşii lui Callistus145, am văzut stîrcind pe
fostul lui stăpîn. Cel care-i pusese tăbliţa de gît şi-l
dusese la vînzare printre alţi sclavi ide nînd era acum
dat afară din palatul în care alţii pătrundeau. Sclavul
acela, aruncat altădată lîn primul grup de zece cu care
crainicul îşi drege glasul, îi plătea acum recunoştinţa :
se lepăda şi el de dînsul, socotindu-1 nevrednic de casa
lui. Callistus fusese vîndut de stăpînul lui. D ar cîte n-a
mai vîndut apoi Callistus unor asemenea stapîni ! ^
Dacă te gândeşti, omul pe care-1 numeşti sclavul tau
e făcut din aceleaşi elemente, are parte de acelaşi cer,
respiră la fel ca şi tine, trăieşte la fel, moare la fel ca

21o /
j
Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLVII-A

şi tine. li poţi iprivi ca om li'ber, tot aşa cum el te poate


privi ca sclav. L a înlfrîngerea lui V aru s146, nenorocirea
a i^bit ,pe mulţi idiin -ceile imai înalte familii, <care tindeau
prin serviciul militar sa ajungă la rangul de senator :
pe unul l-a făcut păstor, (pe altul paznic de bordei. Mai
dispreţuieşte acum un om care a ajuns în starea în care
ai putea ajunge dhiar în clipa asta, în care-1 dispre-
ţuieşti. N-aş vrea să intru mai adine în acest subiect
vast, tratînd despre purtarea faţă de sclavi, cu care
sîntem nespus de aroganţi, de cruzi şi de jignitori.
Sfatul meu este, pe scurt, acesta : „Poartă-te cu cel mai
prejos decît tine aşa cum ai dori să se poarte cu tine
cel mai presus decît tine“. /De cîte ori te vei giîndj oît
poţi să-ţi permiţi faţă de sclavul tău, gîndeşte-te că tot
atîta îşi poate permite faţă de tine stăpînul tău. „Dar
eu — spui tu — n-am nici un stăpîn“. Mai ai destulă
vreme ; poate că vei avea. Nu ştii la ce viînstă au
început să slujească robind Hecuba, Cressus, mama lui
Darius, Plato şi Diogenes ? 147. Fii blând, fii bun cu
sclavul tău ; cheamă-1 la vorbă şi la sfat, cheamă-1 la
masă. * -­
Aci, parcă văd cum se vor ridica toţi oamenii subţiri,
strigîndu-mi : „Nimic mai înjositor, nimic mai nedemn
deoît aceasta“. Sînt aceiaşi oameni pe care-i suiţprind
sărubînd mîna sclavilor altora. Nu vedeţi măcar cum
■strămoşii noştri au căutat să cruţe pe stăpîni de orice
duşmănie şi ipe sclavi de orice jignire ? Ei ziceau stăpî-
nului „capul familiei“, iar -sclavilor — aşa cum ,se mai
aude încă pe scenă — , „de-ai familiei“. Aveau o anume
zi de sărbătoare 148 — nu era singura, dar atunci în mod
obligator — în care stăpânii luau masa împreună
cu sclavii lor şi le permiteau să se bucure în casă
de toate onorurile, să-şi facă dreptate şi să consb
dere gospodăria ca o mică republică. „Cum aşa ? Am
să chem pe toţi isclavii la masă cu mine ?“. Tot pe atîta
pe oît chemi la masă pe toţi oamenii liberi. Te înşeli
dacă isocoteşti că am .să gonesc pe vreunul, pentru că
ar avea vreo slujbă mai murdară, pe rîndaş îşi pe văcar,
de exemplu. N-am să-i cîntăresc după slujbe, ci după

113

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

caracter : slujba ţi-o dă întîmplarea, caracterul şi-l face


fiecare. Unii să cineze cu tine, fiindcă o merită ; alţii,
ca să o merite. Iar dacă mai rămîne într-înşii ceva de
sclav din felul lor înjositor de trai, prin convieţuirea
cu oamenii aleşi aceasta va dispărea cu totul.
De aceea, dragă Luciliu, , nu-ţi căuta prieteni numai
în for şi în senat. Dacă vei căuta bine, îi vei găsi şi
acasă. Adesea un material bun zace in nelucrare din
lipsa meşterului. încearcă şi vei vedea. Precum este un
prost acela care, dorind să cumpere un cal, nu ;se uita
la cal, ci la şaua şi la frîul lui, tot aşa este^ un mare
prost cel care preţuieşte pe om după haină jşi după
starea lui, care este pentru noi un fel de haina, ce ne
acoperă. „Este sclav“. Dar poate este un om liber su­
fleteşte. „Este sclav“. îi dăunează asta la ceva ? Spu­
ne-mi cine nu este ? Unul este robul dragostelor, altul
al lăcomiei, altul al ambiţiei şi toţi sîntem robii speran­
ţelor, toţi sîntem robii temerilor. îţi voi arăta pe un
fost consul rob al unei băbuţe, pe un bogătaş _rob al
unei slujnicuţe, îţi voi arăta pe cei mai nobili tineri
robi ai spectacolelor de pantomimă ; şi nici o robie nu
e mai ruşinoasă decît cea de bunăvoie.
De aceea n-ai de ce te sfii ca, de hatîrul acestor în­
fumuraţi, să te arăţi voios faţă de sclavii tăi, nu su­
perior şi arogant. Mai bine sa te respecte decît să se
teamă de tine.
O zice acum cineva că eu chem pe sclavi la liber­
tate 149 şi că răstorn pe stăpîni de pe culmile puterii,
fiindcă am spus : „Este mai bine ca sclavul să-şi res­
pecte stăpînul, decît să se teama de el“. „Va să zică
aşa ! “ i— spune el : „Să ne respecte, aşa cum ne res­
pectă clienţii sau cei care vin să ne salute în fiecare
zi ! “ Cine vorbeşte aşa uită că ceea ce zeilor le este
de ajuns — respectul şi iubirea — nu poate fi puţin
lucru pentru nişte stăpîni de sclavi. Iubirea nu poate
sta la un loc cu frica. De aceea, cred că faci foarte
bine că nu doreşti să fii temut de sclavii tai şi că-i
pedepseşti numai cu cuvîntul. Cu bătaia numai vitele
se mînă. Nu orice lucru care ne supără ne şi păgubeşte,

114

Scanned by CamScanner
(
/
SCRISOAREA A XLVIII-A

dar huzurul ne aduce pînă la turbare.) Tot ce nu răs­


punde întocmai voii noastre ne înfurie. Ne luăm aere
de regi, căci şi aceştia, uit'înd de .puterea lor şi de ne­
putinţa altora, se aprind într-atîtâ, se înrâiesc într-atîta,
de parcă ar fi fost insultaţi. Pe ei însă îi pune da adă­
post de primejdii strălucirea măririi lor. Şi ei o ştiu
prea bine şi de aceea caută orice prilej de-a face răul,
plîngîndu-se : se arată loviţi, ca să lovească.
Nu vreau să te reţin prea mult, căci n-ai nevoie de
multe îndemnuri. Printre altele, oamenii virtuoşi se cu­
nosc şi printr-asta : sînt împăcaţi cu sine, sînt stator­
nici. Numai viciul e fără astîmpăr : se schimbă mereu.
Nu cu altceva mai bun, ci cu alt viciu.
Cu bine.

SCRISOAREA A XLVIII-A

L a scrisoarea pe care mi-ai trimis-o din drum, lungă


cît drumul însuşi, am să-ţi răspund mai tîrziu. Trebuie
să mă retrag în mine şi să văd cum te-aş putea sfătui
mai bine. Căci şi tu, care-mi pui întrebarea, te-ai gîndit
multă vreme dacă să mă întrebi sau nu. Cu atît mai
mult trebuie să mă gmdesc eu, fiindcă îţi trebuie mai
mult timp să dezlegi o întrebare decît s-o pui, mai ales
cînd pe tine te interesează un lucru, pe mine altul. Dar,
iată-mâ din nou vorbind ca un epicureu. De fapt, in­
teresul tău este şi al meu ; ar însemna că nu-ţi sînt
prieten, dacă nu m-ar privi tot ce te interesează. Prie­
tenia a stabilit între noi o .strînsă legătură în toate p ri­
vinţele : fericirea unuia este şi a celuilalt ; nenorocirea
unuia este -şi a celuilalt. Viaţa noastră este legată de a
tuturor. Nu poate fi fericit cineva care se uită numai
la dînsul şi care aduce toate lucrurile spre interesul iui :
trebuie să trăieşti pentru altul, dacă vrei să trăieşti
pentru tine. Această comunitate, respectată cu grijă şi
sfinţenie, care ne uneşte pe toţi unii cu alţii şi creează
un drept comun întregii omeniri, contribuie foarte mult
la întărirea acelei comunităţi mai restrînse dintre prier

115

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

teni, despre care vorbeam. Căci cine se simte în multe


privinţe legat de om, ide-un prieten este legat întru totuL
Aceasta, o, Luciliu, dragul meu prieten, aş prefera
să mi se arate de către gânditorii ăştia subtili — dato­
riile mele faţă de un prieten, şi faţă de toţi oamenii —
decît în cîte sensuri se înţelege cuvântul „prieten“ şi
cît de numeroase sînt sensurile cuvântului „om“.
Iată, înţeleptul şi nebunul apucă aci pe căi deosebite.
De partea cui mă dau ? în ce parte-mi porunceşti să
merg ? Pentru unul orice om este un prieten, pentru
celălalt prieten nu înseamnă şi om ; unul îşi face un
prieten, celălalt se face el prieten cuiva. Asta înseamnă
să suceşti cuvintele şi să împărţi silabele. De nu voi fi
în stare să construiesc raţionamente foarte subtile şi de
nu voi scoate, printr-o concluzie falsă, un neadevăr ieşit
dintr-o premisă exactă, pe semne că nu voi putea dis­
tinge ce trebuie să fac şi ce nu ! Mi-e ruşine : într-un
lucru atît de serios, noi, oameni bătnîni, ne jucăm.
„Şoarecele"' este o silabă ; şoarecele însă roade ibrînza ;
aşadar silaba roade brânza“ 150. Să presupunem că n-aş
putea dezlega acest lucru. Ce primejdie mă ameninţă
de pe urma acestei neştiinţe ? Ce neplăcere ? A r trebui,
vezi bine, să mă tem c-aş putea prinde cumva silabe
în capcana de şoareci, sau, de nu voi lua seama, ca nu
cumva cartea să-mi consume ibrînza ! A fară doar de
nu-i mai subtil silogismul următor : „Şoarecele este o
silabă ; silaba însă nu roade brînza ; şoarecele, aşadar,
nu roade brînza“. Ce prostii copilăreşti ! Pentru aceasta
ne încruntăm sprâncenele ? Pentru aceasta am lăsat sa
ne crească barba ? Asta-i ceea ce, gravi îşi palizi, în­
văţăm pe alţii ?
Vrei să ştii ce-i făgăduieşte neamului omenesc filo­
sofia ? Sfatul cel bun. Pe unul îl cheamă moartea, pe j
altul îl roade sărăcia, pe altul îl chinuie bogăţia, a lui
sau a altora ; unul tremură de teama nenorocirii, altul
vrea să se scuture de povara fericirii ; pe acesta îl lo­
vesc oamenii, pe acela zeii. Ce mi te ţii de comicării ?*

* în latineşte, mus.

116

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLVIII-A

Nu-i timp de glumit : eşti chemat în sprijinul unor ne­


norociţi. Ai făgăduit să isări iîn ajutorul celor gata să
se înece, celor căzuţi în robie, celor bolnavi, celor săr­
mani, celor ce-şi întind capul plecat securii gata să
izbească. Unde-o porneşti ? Ce faci ? Omul cu care faci
aceste glume, e înspăimîntat : ajută-l ! Toţi din toate
părţile. îşi îndreaptă spre tine mîinile. Vieţi pierdute
sau sortite pieirii cerşesc un cît de mic sprijin. L a tine
le e nădejdea şi puterea. îţi cer să-i scoţi dintr-o atît
de grozavă volbură işi să le-arăţi, în frământarea şi ră­
tăcirea lor, strălucitoarea lumină a adevărului. Spune-le
ce e necesar şi ce e de prisos în ceea ce a creat natura.
Arată-le ce legi uşoare a pus, cît de plăcută şi ide lesni­
cioasă e viaţa celor ce le respectă şi dît de grea şi com­
plicată a celor care dau mai multă crezare părerilor
lumii ideciît naturii. Dar mai întîi arată-le de cîte rele
vor putea scăpa. Cum ai să alungi patimile acestor oa­
meni ? Cum le vei înfrîria ? O, dacă aceste subtilităţi
ar fi numai fără de folos ! Dar nu, ele strică. îţi voi
dovedi în chipul cel mai lămurit, oricînd vrei, acest
lucru : o natură generoasă, care se aruncă în asemenea
arguţii, se închirceşte şi se ofileşte.
Mi-e ruşine să spun ce arme pun aceşti oameni în
mîna celor ce se vor lupta cu soarta, în ce chip îi pre­
gătesc de luptă. Aşa se ajunge oare la binele suprem ?
Prin acest filosofic : „ba-i aşa, ba nu-i aşa“ şi prin
aceste jalnice chiţibuşuri, nedemne ohiar şi de grefierii
de judecătorie ? Căci ce altceva faceţi, atunci cînd
încurcaţi cu bună ştiinţă pe cei pe care-i 'întrebaţi, decît
să-i convingeţi că au pierdut un proces ? Dar, ca şi
pretorul, filosofia îi repune în drepturile lor. Pentru ce
nu vă ţineţi făgăduiaila şi, după ce-mi promiteţi că veţi
face „lucruri mari, că nici strălucirea aurului, nici ful­
gerarea săbiei nu-mi va tulbura privirile, că am să calc
în picioare cu toată hotărîrea tot ce-i dorinţă şi tot ce-i
temere“, vă coborîţi la învăţătura elementară a unor
dascăli de şcoală.? Ce-mi veţi răspunde ? „Aşa ne
înălţăm, spre astre f u 151. Filosofia făgăduieşte să mă

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

facă asemenea unui zeu. Pentru aceasta m-a chemat,


pentru aceasta am venit : ţine-ţi cuvîntul.
Aşadar, Luciliu, pe cît poţi, ţine-te departe de aceste
excepţii şi pretexte sofistice ale filosofilor. Calea cea
hună e clară şi simpla. Chiar dacă am mai avea mult
timp de trăit, ar trebui să-l cheltuim cu grijă, ca să
ne-ajunga pentru ce este necesar. Dar aşa, nu-i oare
o nebunie să învăţăm ce-i de prisos, cînd mai avem
atîta de puţin ?
Cu bine. '
• Ţ
SCRISOAREA A XLIX-A

Este, fireşte, un trîndav şi-un nepăsător, Luciliu, cel


care se duce cu gîndul la un prieten doar Ia vederea
unor locuri. Şi totuşi locurile cunoscute ne aprind uneori
dorul ascuns în inimă, trezindu-ne amintiri ce nu s-au
stins şi reînviind chinul amorţit, aşa cum cîte un copil
de casă, drag celui ce s-a dus dintre noi, haina sau lo­
cuinţa lui redeşteaptă durerea celor ce-1 jelesc, chiar
dacă timpul o mai potolise. Iată, această Campanie şi
mai ales Neapolul şi vederea Pompeiului tău drag, e
de necrezut ce dor de tine mi-a aprins. Te am mereu
in faţa ochilor. Şi cu atit mai mult, cu cît sînt mai de- v
parte de dine. Te văd iştergîndu-ţi lacrimile, neputxn-
du-ţi stăpmi ^îndeajuns simţămintele care te copleşeau,
oricit le mfrmai. îmi pare că mai ieri te-am pierdut.
Dar ce nu este ,,ieri în amintire ? Mai ieri şedeam,
copil, pe lingă Sotiori filosoful152. Mai ieri începeam '
sa pledez la procese. Mai ieri încetam să mai doresc
aceasta. Mai ieri încetam s-o mai pot face. Goana tim­
pului e fără sfârşit. O văd mai ales cei ce privesc înapoi.
Căci cei prinşi de prezent nu o observă : atît de lină-i
panta alunecării in prăpastie. „Pricina acestui lucru ?**
. inlreki tu. Vremea care s-a scurs se face una : o cu-
prinzi^ toata cu vederea, stă" ca un întreg ; apoi totul
cade m acelaşi abis. De altminteri, mari diferenţe nu
pot ti m ceea ce e scurt în întregimea lui. Viaţa noastră
este o^clipa, ba mai puţin decît o clipă, dar, ca să ni
se para mai lunga, natura a împărţit-o. O parte a nu­

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A XLIX-A

mit-o pruncie, pe alta — copilărie, pe alta — tinereţe,


pe alta — alunecare spre bătrîneţe, pe alta — bătrîneţe.
Cîte trepte într-un spaţiu atît de mic ! Mai ieri te în­
soţeam la plecare şi totuşi acest „ieri“ este o bună parte
din viaţa noastră. Altădată timpul nu mi se părea atît
de grăbit ; acum vad goana lui de necrezut, fie că simt
că mi se apropie ceasul, fie c-am început să iau seama
şi să-mi socotesc paguba.
De aceea tocmai mă indignez că unii îşi cheltuiesc cu
lucruri de prisos cea mai mare parte din acest timp,
care nu ne poate ajunge, oricît ide chibzuit l-am drămui,
nici pentru ce ne este necesar. Cicero spune 1®3 că „.de'-ar
avea două vieţi, n-ar găsi timp să cifeasca oe liricii
greci“. în aceeaşi categorie pun eu pe dialecticieni. Dar
prostia lor este mai tristă : măcar aceia zburdă, cu bună
ştiinţă, pe oînid aceştia socotesc că fac mare treabă. Nu
zic să nu-i priveşti, dar să-i priveşti numai şi să-i saluţi
din pragul uşii, ca să nu te laşi amăgit, crezind că au
să-ţi spună lucruri mari şi adînci. Ce te munceşti şi te
sfărâmi cu o problema pe care e mai înţelept sa o dis-
preţuieşti deoît să o dezlegi ? Cind cineva n-are altă
grijă şi cînd călătoreşte în voie poate să-şi adune toate
mărunţişurile. Dar cînd duşmanul^ ameninţă^ din spate
şi cînd soldatul primeşte ordin să pornească, nevoia-1
sileşte să azvârle tot ce tihna^ vremilor de pace agonisise.
N-am vreme să umblu după cuvinte neclare ca înţeles •x
şi să-mi arăt subtilitatea.
„Priveşte cum se-urnesc popoare şi-oraşe fienil şi-l ascut,
Zăvoare porţilor punînd“ 154.
Ca <să aud larma acestui război, ce se ridică în juru-mi,
îmi trebuie mare curaj. Nebun ar trebui să par, cu drept
cuvînt, tuturora dacă, în timp ce bătrânii şi femeile cară
blocuri de piatră pentru întărirea zidurilor, în timp ce
tinerimea înarmată dinapoia porţilor aşteaptă semnalul
de atac sau îl cere, în timp ce suliţele duşmanului se
înfig în porţi şi pământul însuşi tremură de-atitea săpă­
turi şi şanţuri, eu aş sta nepăsător, propunând spre dez­
legare astfel de nimicuri : „Tot ce n-ai pierdut, ai ; dar

ni)

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

coarne n-ai pierdut ; deci ai coarne“ şi altele, potrivite


pe măsura acestei subtile aiurări. ^
La fel de nebun ţi-a>ş părea dacă m-aş ocppa cu
asemenea lucruri, căci şi eu siînt un asediat. ^în primul
caz m-ar ameninţa măcar o primejdie dinalfara, iar zidul
cetăţii m-ar despărţi ide duşmani. Acum pericolul de
moarte este în mine. N-am timp de asemenea prostii ;
sînt prins într-o grea luptă.
Ce să fac ? Moartea mă ţine din urmă şi viaţa trece
în goană. Aci spune-mi ceva : învaţă-mă să nu fug de
moarte şi să nu las să-mi treacă viaţa. Dă-mi curaj in
înfruntarea greutăţilor şi linişte deplină în faţa inevita­
bilului. Dezleagă-mă Idin striînsoarea timpului. Arată-mi
că preţul vieţii nu stâ-n durata ei, ci în felul^ cum o
foloseşti, că se poate lîntîmpla, ba chiar se şi intimplă
foarte des, ca cineva care-a trăit foarte mult să fi trăit
prea puţin. Spune-mi de oîte ori merg la culcare : ,,S-ar
putea să nu te mai trezeşti “, şi la sculare : „S-ar putea
să nu mai dormi nicioidata“. Spune-mi la plecare : „S-ar
putea să nu te mai întorci“, şi la venire : „S-ar putea să
nu mai pleci“. Te înşeli idacă soooţi că numai într-o că­
lătorie pe mare viaţa este la un pas de moarte : în orice
împrejurare distanţa e la fel de mică. Dacă moartea nu
se arată atît de aproape peste tot, ea este tot atît de
aproape peste tot. Pe-aceste neguri risipeşte-le. După
aceea îmi vei arăta mai uşor cele spre care sînt, de alt­
minteri, dinainte pregătit. Căci natura ne-a făcut ageri
la minte şi ne-a dat o judecată nu desăvîrşită, dar care
se poate desăvîrşi. Vonbeşte-mi despre dreptate, despre
pietate, despre cumpătare, despre curăţenia trupească în
cele două sensuri : respect (faţă de trupul altuia şi grijă
faţă de cel propriu.
Dacă n-ai să mă duci pe drumuri de ocol, am să ajung
mai uşor la ţintă, căci, precum iStpune acdl «tragic : „ade­
vărul se rosteşte simplu“ 155 şi de aceea întortocherile
nu i se potrivesc. Nimic mai nepotrivit cu un spirit ce
năzuieşte spre lucruri mari ca această falsă subtilitate.
Cu bine.

120

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L-A

SCRISOAREA A L -A

Ţi-am primit scrisoarea la vreo cîteva luni după ce


mi-o trimiseseşi. Am socotit de aceea de (prisos să întreb
pe cel ce mi-o aducea, ce mai faci : ar trebui să aibă o
prea bună memorie, dacă şi-ar aminti. Şi totuşi cred că
trăieşti în aşa fel, înoît, oriunde-ai fi, ştiu ce faci. Ce-ai
putea face altceva decît să devii în fiecare zi mai bun,
să scapi de unele dintre greşeli, să pricepi că vina este
a ta, nu a lucrurilor. Căci noi dăm pe seama lucrurilor
şi împrejurărilor unele păcate de-ale noastre. D ar ele ne
vor însoţi oriunde ne vom duce.
Ştii că Harpastes, nebuna156 care-o distrează pe ne-
vastă-mea, a rămas în casă la mine, povară de pe urma
moştenirii. Din partea mea, nu pot suferi astfel de poci­
tanii. Dacă vreau să mă distrez cu un caraghios, n-am
nevoie să-l caut prea departe : rîd de mine. Smintita asta
şi-a pierdut dintr-o dată vederea. Ţi se va părea de ne­
crezut, dar este adevărul adevărat : nu-şi dă seama că e
oarbă ; cere uneori sclavului însoţitor s-o scoată pe-afară,
zicînd că în casă totul e negru şi întunecos. Ceea ce e de
rîs la dînsa, să ştii că ni se-nfcîmplă şi nouă tuturor : ni­
meni nu-şi dă seama că e lacom, că e pătimaş. Orbii îşi
caută .măcar o călăuză, pe cînd noi rătăcim fără nici o
călăuză şi zicem : „Nu sînt ambiţios din fire, dar la Roma
nu poţi trăi altfel. Nu sînt risipitor, dar viaţa-n Capitală
cere multă cheltuială. Nu e vina mea că sînt iute la mînie,
că nu mi-am hotărît încă un anumit fel de viaţă : aşa e
tinereţea“.
De ce ne amăgim ? Răul de care suferim nu-i în afara,
ci înăuntrul nostru, în măruntaiele noastre chiar. T o c­
mai fiindcă nu ştim că sîntem bolnavi, de aceea ne
însănătoşim atît de greu. Dacă am începe să ne îngrijim,
cît timp ne-ar trebui ca să scăpăm de răul atîtor boli ?
Dar acum noi nici măcar doctorul nu-1 chemăm, care-ar7 7

avea mai puţin de lucru, cît boala-i ia început. Spfletele


tinere şi neştiutoare asculta de cel ce le-arată drumul
cel drept. Nu este un om care să revină mai greu la

121

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

calea naturii deoît cel care fuge de dînsa. Nouă însă


ne e ruşine să-nvăţam a^ fi înţelqpţL Dar, pe Hercule,
dacă ne e ruşine să căutăm o călăuză, nu e nici o spe-
rantă că binele acesta atît^de mare s-ar putea revărsa 1
asupra noastră printr-o întîmplare : trebuie să ne oste­
nim. Şi, la drept vorbind, osteneala nu e atît de mare,
dacă vom începe, aşa cum spuneam, să ne modelăm şi
să ne îndreptăm sufletul mai .înainte ca ^răutatea să se
învîrtoşeze. Dar nici în faţa răutăţii învîrtoşate nu mă
dau bătut, căci nu există boală sufletească pe care munca
îndărătnică continuă şi o îngrijire atentă să n-o în-
frîngă. Lemnul de stejar, oricît de strîmb ar fi, îl poţi
face drept ; bîrnele îndoite se îndreaptă prin căldură şi,
oricum ar fi fost, se fac aşa cum cere nevoia. Cu cît
mai lesne nu se modelează sufletul, care este mlădios
şi mai supus ca orice lichid ? Căci ce este sufletul alt­
ceva decît un fel de suflu ? Observă însă că suflul este
cu atît mai suplu deoît orice materie cu cît este mai uşor.
Faptul că răul ne domină şi că de multă vreme ne
ţine sub stăpînirea lui nu trebuie să te facă, Luciliu,
să-ţi pierzi orice speranţă în îndreptarea oamenilor. în-
ţelepţirea vine totdeauna după sminteală, care la toţi
oamenii o ia mai înainte.
A învăţa virtutea este a te dezbăra de viei?. Noi tre­
buie să pornim cu şi mai mult avînt la îndreptarea
noastră, tocmai fiindcă acest bun, o dată cîştigat, va fi
pe veci în stăpînirea noastră. Virtutea nu are dezvăţ.
Ce este potrivnic firii cu greu se fixează pe loc străin,
de aceea e şi uşor de smuls şi de stîrpit. Se prinde bine
numai ce se fixează unde-i e locul. Virtutea este con­
formă cu natura omului ; yiciile îi sînt potrivnice ş1
păgubitoare. Dar dacă virtuţile, o dată cîştigate, nu ne
mai părăsesc şi dacă ele se păstrează uşor, calea către
dînsele este la început grea, fiindcă un suflet bicisnic
ŞÎ bolnav se teme de necunoscut. De aceea sufletul tre­
buie să fie silit să înceapă. Mai fcîrziu, doctoria nu i j e
mai pare amară şi în curînd, din clipa în care vede

122

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L l-A

că-1 vindecării pare plăcută. Alte leacuri ne plac, după


ce ne vindecă. Filosofia este în acelaşi timp şi binefăcă­
toare şi (plăcută.
Cu bine.

SCRISOAREA A L I-A

Fiecare cum poate, dragă Luciliu. Tu ai acolo Etna,


măreţul şi vestitul munte al Siciliei, pe care nu ştiu de
ce M essala157 sau V algius158, căci aşa am citit la amîn-
doi, îl numesc unic, cînd sînt atîtea locuri care varsă
foc, nu numai la munte — aci probabil că se întîmplă
mai des, fiindcă focul tinde cît mai sus —, dar şi la
şes. Eu mă mulţumesc, după puteri, şi cu B a ia e 159, pe
care de altfel am părăsit-o a doua zi după ce-am ajuns
acolo. E o localitate de care trebuie să te fereşti, deşi
are unele frumuseţi naturale, căci dezmăţul şi-a ales-o
anume, ca s-o facă de pomină.
„Cum oare ? Poţi zice că urăşti un loc ? “ — N ici­
decum. .Dar precum o haina se potriveşte mai bine cu
un om înţelept şi cinstit, fără ca acesta să urască vreo
culoare, ci fiindcă socoteşte că una nu se prea potri­
veşte^ cu cineva care trece drept om cumpătat, tot aşa
există cîte un ţinut pe care un înţelept, sau cineva care
tinde spre înţelepciune, trebuie să-l ocolească, socotin-
du-1 nepotrivit cu o viaţă virtuoasă. De aceea, dacă-şi
va propune să trăiască retras, nu-şi va alege niciodată
Canopus159 bis sau Baiae, deşi nici Canopus nu împie­
dică pe nimeni să trăiască cumpătat şi nici Baiae.
Aceasta a început să fie o locantă a viciilor. Aci dez­
măţul nu-işi mai pune nici un frîu ; aci desfrîul se
dezlănţuie de parcă locul i-ar impune-o. Trebuie să ne
alegem un loc prielnic nu numai sănătăţii trupeşti, ci
şi celei sufleteşti. Aşa precum n-aş dori să trăiesc printre
călăi, tot astfel n-aş dori să-mi duc viaţa prin crîşme.
Ce nevoie am să văd oameni beţi, clătinîndu-se pe ţăr­
muri, chefuri în largul mării, apele lacului vuind de
cîntecul orchestrelor şi atîtea altele, cu care dezmăţul,
nemaiştiind parcă de oprelişti, nu numai se ticăloşeşte,

123

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

dar se şi făleşte ? Trebuie să facem aşa, ca să ifim cit


mai depaitc de momelile viciilor. Să ne oţelim sufletul
şi să-l smulgem ademenirii plăcerilor O singură iarnă
petrecută într-un oraş l-a răpus pe Hanrbal ^ şi cu -
cuşul cald al Campaniei moleşi pe omul care învinsese
zăpezile Alpilor. Biruitor în lupte, a căzut învins de
vicii.
Şi noi trebuie să ducem un război, un război în care
n-ai clipă de odihnă şi de tihnă. Trebuie sa infnngem
mai întîi plăcerile, de care, precum vezi, sint furate şi
sufletele cele mai aprige. Dacă cineva !işi va înfăţişă
greutatea muncii de care s-a apucat, va vedea ca răs­
făţul şi moliciunea nu-işi au loc aci. jC e am eu cu
aceste locuri cu apă caldă, cu aceste băi de alburi, in
care vaporii uscaţi sleiesc trupul de vlagă ? Sudorile
să-ţi curgă, muncind. Dacă am face ca Hanibal, care-şi
lăsă baltă trebile şi-şi uită de război, şi ne-am ocupa
numai de-ale trupului, oricine ar putea, pe drept ^cuviînt,
,să critice această lenevie nelalocul ei, periculoasa chiar
pentru un învingător, necum pentru cineva care se stră­
duieşte să învingă. Nouă nu ne e dat nici m ăcar atîta
rît celor ce şedeau sub steagurile Cartaginei : dacă dăm
înapoi, ne aşteaptă o şi mai mare primejdie ; dacă stă­
ruim, şi mai multă trudă. Mă războiesc cu soarta. N -am
de gînd să-i împlinesc poruncile, n-am să-i sufăr jugul,
ba, dimpotrivă — şi aceasta cere şi mai multă bărbă­
ţie — , am să-l azvîrl.
Sufletul nu trebuie să se moleşească. D acă voi ceda
plăcerii, atunci trebuie să cedez durerii, să cedez chi­
nurilor, să cedez sărăciei ; ambiţia şi mînia vor voi să
aibă aceleaşi drepturi asupra mea şi între atîtea patimi
voi fi tîrît în toate părţile, ba chiar sfîşiat. Ţinta mea
este 'libertatea ; răsplata trudei mele aceasta este. Ma
întrebi ce este libertatea ? A nu fi roibul nici unui
lucru, nici unei nevoi, nici unei întîmplări ; a provoca
soarta la o luptă egală. în ziua în care voi vedea că
eu sunt mai puternic, ea nu va mai avea nici o putere.
Să mă închin ei, cînd moartea e în puterea mea ? v

124

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LI-A

Omul preocupat de asemenea gînduri trebuie să-şi


aleagă un loc aşezat îşi neprihănit. Un ţinut care te in­
cintă prea mult moleşeşte sufletul şi, fără îndoială, con­
tribuie întrucîtva la slăbirea energiei moralle. Vitele de
povară, care şi-au întărit copita pe locuri pietroase, duc
la orice drum ; cele îngrăşate în păşuni afînate şi mlăşti­
noase repede-şi rănesc piciorul. Soldatul venit din vă­
găunile munţilor e mai vînjos ; sclavul trăit ia oraş şi
în casă e leneş. Braţele care schimbă fierul plugului pe
armă nu se dau în lături de la nici o treabă ; soldatid
lins şi pomădat o ia la fugă la primul nor de praf.
Asprimea locului întăreşte sufletul şi-l face capabil de
sforţări mari. Scipio îşi va duce mai demn surghiunul
la Liternum 161, decît la Baiae : în căderea lui nu se
putea aşeza într-un loc atît de uşuratic. Chiar şi aceia,
cei dintîi cărora destinul poporului roman le-a încre­
dinţat binele public, C. Marius, Gn. Pompeius şi Caesar,
şi-au înălţat într-adevăr vile la B a ia e 162, dar şi le-au
pus pe creştetele munţilor : li se părea că e mai potrivit
ca un comandant de oşti să cuprindă din înălţime cu
privirea plaiurile, care se întindeau în lung şi-n lat la
picioarele lor. Priveşte ce poziţii şi-au ales, ce fel de
clădiri şi în ce locuri şi le-au înălţat şi vei zice ca
acestea nu sînt vile, ci fortăreţe. Crezi oare c-ar fi
locuit vreodată Cato într-o asemenea vilă, ca să numere
drăguţele, care plutesc în luntre pe lîngă dînsa, să vadă
atîtea bărci, pictate în felurite culori, şi apele lacului
acoperite cu trandafiri, să asculte hărm ălaia cîntărilor
în noapte ? N -ar fi dorit să stea mai bine într-o redută,
pe care şi-ar fi ridicat-o chiar cu mina lui într-o sin­
gură noapte, decît aici ? Cum să nu dorească un om,
dacă-i bărbat, să i se tulbure somnul de sunetele goarnei
mai degrabă decît de-ale unei orchestre ?
Dar m-am războit de ajuns cu Baiae. Cu viciile însă
nu-i niciodată de ajuns. Te rog, dragă Luciliu, urmă­
reşte-le fără măsură şi fără sfîrşit, căci nici ele n-au
vreun sfîrişit sau vreo măsură. Alungă tot ce-ţi sfîşie
inima. Dacă nu poţi să le stîrpeşti altfel, smulge-ţi inima

13 c. - 271 125

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

o data cu ele. Şi mai ales, izgoneşte plăcerile şi urăşte-le,


căci, ca şi tâlharii pe care egiptenii îi numesc philetai,
ele ne îmbrăţişează, ca să ne sugrume.
fiii inuiA

SCRISOAREA A LII-A

De ce, Luciliu, cînld pornim într-o direcţie, sîntem


tîrîţi într-alta şi sîntem duşi tocmai spre locul de care
doream ,să fim departe ? Ce luptă oare se dă în su­
fletul nostru, de nu ne lasă să voim o dată acelaşi
lucru ? Şovăim între planuri diferite. Nu voim nimic
în toată libertatea, nimic fără alt gînd, nimic statornic.
„Numai prostia — zici tu — e nestatornică şi nu se
împacă prea multă vreme cu ceva“. Dar cum, sau cînd
ne vom scăpa de dînsa ? Nimeni nu e în stare să se
salveze singur : trebuie ca cineva să-i întindă o mină
de ajutor şi să-l tragă la mal.
Unii, spune Epicur, au ieşit la liman fără ajutorul
nimănui ; ,şi-au deschis singuri calea. El lauldă îndeosebi
pe cei care-au pornit cu puterile lor, care s-au ridicat
singuri. Alţii, adaugă, au nevoie de ajutor dinafară, nu
sînt în stare să pornească, dacă n-au o călăuză, dar se »
lasă uşor conduşi. Printre aceştia, spune el, este Me-
trodor163. Firi alese (şi acestea, dar de mîna a doua.
Noi nu sîntem dintre cei din prima categorie. Bine-ar
fi, de ne-am afla măcar într-a doua. Nu dispreţui pe
omul care se poate salva cu ajutorul altcuiva : e mare
lucru chiar şi a voi să fii salvat. Pe lîngă aceştia se
mai află oameni — şi nici ei nu trebuie şă fie dispre­
ţuiţi — care pot fi duişi îşi împinşi pe calea cea dreaptă.
Aceştia au nevoie nu numai de o călăuză, ci de unul
care sa-i ajute şi, ca să zic aşa, să-i mîne de la spate.
Este a treia categorie. Daca doreşti şi aici un exemplu,
aşa era Hermarh 164, ne spune Epicur. De Metrodor se
bucura, pe Hermarh îl admiră. Căci, deşi amîndoi au
ajuns la acelaşi rezultat, totuşi e mai mare meritul de-a
li reuşit sa faci acelaşi lucru dintr-un material mai greu
de prelucrat înohipuie-ţi că ai în faţă două clădiri,

126

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LEI-A

amîndouă Ia fel ide înalte şi măreţe, dar aşezate pe


temelii diferite. U n a a fost pusă pe un părnînt bun şi
lucrarea a pornit mai departe de-aci. L a cealaltă, te­
melia, pusă pe un pămînt moale şi alunecos, s-a lăsat
şi multă tru/dă a trebuit, pînă să se ajungă la un strat
tare. L a prima vedere amîndouă construcţiile sînt la fel,
deoarece mare parte dintr-a doua, şi cea mai grea, nu
se vede. Unele firi sînt uşor de prelucrat, lesne de con­
dus ; pe altele trebuie să le lucrezi cu mîna, cum se
spune, şi să le iei de la temelie. De aceea, aş zice c ă
o fire care n-are prea mult de lucru cu sine este o
natură mai fericită, dar meritul mai mare este al celui
care şi-a învins pornirile rele înnăscute şi care ajunge
la înţelepciune nu doar mergînd spre dînsa, ci urcînd
din greu. O astfel de fire, aspră şi (îndărătnică, ,să ştii
că e şi a noastră. De aceea, să luptăm şi să cerem aju­
torul altora. . •
„Pe cine să-l chem, — spui — pe cutare sau pe
cutare ? “. întoarce-te şi la cei vechi, care nu mai sînt
ocupaţi, căci nu numai cei de azi, dar şi cei care-au
trăit altădată ne pot ajuta. Iar dintre cei de azi să nu
alegem pe cei care debitează la repezeală vorbe mari,
vîntunînd locuri comune, iar în viaţa lor particulară
sînt nişte şarlatani, ci pe cei care ne arată cum să trăim,
care dovedesc prin fapte ceea ce-ţi spun că trebuie sa
faci, care-ţi arată de ce trebuie să te fereşti şi niciodată
nu sînt prinşi făcînd ceea ce fie îţi spun să nu faci.
Ia-ţi în ajutor pe omul pe care-1 admiri mai mult v ă-
zîndu-1, decît auzindu-1. N -am să te opresc să asculţi
nici pe cei care au obiceiul s-adune lumea în jurul lor
şi «să-i ţină discursuri, dacă se înfăţişează înaintea mul­
ţimii cu igîndul de a deveni mai buni şi a-i iface şi pe
alţii la fel, dacă n-o fac din amibiţie. Este oare ceva
mai nedemn decît ca ifilosotfia să umble după aplauze ?
Ce oare ? Bolnavul laudă pe medic, cînd acesta îl ope­
rează ? Tăceţi, staţi liniştiţi, supuneţi-vă tratamentului !
Singurul vostru strigăt să fie geamătul la atingerea ră ­
nilor voastre sufleteşti ! Vreţi să arătaţi că sînteţi atraşi
şi mişcaţi de măreţia lucrurilor înfăţişate ? Se poate, fi-

127

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

rcşte. Cum să nu permit să vă arătaţi părerea şi să


preţuiţi pe unul mai bun ca voi ? în şcoala lui Pitagora
discipolii trebuiau să tacă timp de cinci ani. Crezi oare
că îndată după aceea ei aveau voie să vorbească şi să
aplaude ? Cît de mare este, apoi, nebunia aceluia care
iese din sală, încîntat de aclamaţiile unor ignoranţi !
De ce te bucuri că eşti agreat ide oameni pe care tu nu-i
poţi lăuda ? Fabianus 165 vorbea şi el în public, dar cei
ce-1 ascultau păstrau măsura. Izbucneau cîteodată acla­
maţii, dar ele porneau din admiraţie pentru ideile lui
măreţe, nu pentru muzicalitatea unor fraze lin curgă­
toare. Să fie o deosebire între aclamaţiile de la teatru
şi cele dintr-o şcoală. Şi an laudă există o cuviinţa.
Orice lucru, dacă iei bine seama, îşi are semnul lui
deosebitor. Poţi pricepe felul omului din cele mai mici
lucruri. Pe un desfnînat îl cunoşti [după cum merge, după
cum îşi mişcă mîinile, după cîte un singur răspuns dat
uneori, după cum îşi aduce degetul la frunte, după cum
îşi întoarce odhii. Pe un ticălos, după cum rìde. Pe un
nebun, după privire şi după chip. Căci acestea toate
ies la iveală prin anumite semne. Poţi şti cum este fie­
care, luînd seama la chipul cum îşi arată admiraţia. Din
toate părţile auditorii îşi îndreaptă mîinile către filosof
şi deasupra capului lui admiratorii stau ciucure. Dacă
te gîndeşti bine, acestea nu sînt aclamaţii, ci ţipete. Să
lăsăm aceste strigăte pe seama acelor arte al căror scop
este să fie pe placul mulţimii : filosofia să fie venerată.
Tinerii pot cîteodată să fie duşi de entuziasmul lor su­
fletesc, dar numai atunci cind e vorba de entuziasm şi
cind nu-şi mai pot impune tacere. Astfel de aclamaţii
contribuie la sporirea îndemnului spre virtute la ascul­
tători şi tinerilor ile sporeşte însufleţirea. Dar ei să fie
mişcaţi de conţinut, nu de cuvinte măiestrit îmbinate.
Altminteri,^ dacă elocinţa produce nu dorinţa de a cu­
noaşte, ci mcintarea de sine, le dăunează.
Deocamdată las aceasta chestiune, căci ar trebui să
urmăresc anume şi pe larg cum trebuie să se vorbească
mulţimii, cit poate să-şi îngăduie cineva faţă de public
şi publicul faţa de idinsul. Este sigur că filosofia a de-

128

Scanned by CamScanner
/
SCRISOAREA A L1II-A

căzut descind a ajuns o marfă, scoasă la vînzare. Ea se


poate arăta în toate tainele ei, numai dacă dă de un
preot, nu de un precupeţ.
Cu bine.

CARTEA A VI-A

SCRISOAREA A LIII-A

Mai este vreun lucru la care nu aş consimţi, eu care


am consimţit să mă urc într-o corabie ? L a plecare166
marea era liniştită. Cerul era, ce-i drept, acoperit de
nişte nori mohorîţi, care de obicei aduc sau ploaie sau
vînt, dar credeam că mă pot strecura cîteva mile de la
scumpa ta Parthenope 167 pînă la Puteol'i, cu toate că
vremea era nesigură şi ameninţătoare. De aceea, ca să
scap mai repede, am pornit-o îndată în larg spre insula
Nesis168, ca să tai toate coturile de pe coastă. După ce
am înaintat atîta, îndt mi-ar fi fost totuna dacă aş fi
continuat sau m-aş fi întors din drum, calmul acela al
mării, care la început mă îmbiase, dispăru. Nu era încă
furtuna, dar un fel de tălăzuire a apei şi, apoi, valuri
din ce în ce mai dese. începui să-l rog pe cîrmaci să
mă lase undeva pe ţărm. îmi spuse că coasta este aspră
şi stîncoasă şi că, pe furtună, de nimic nu se teme mai
mult decît de ţărm. Dar eu eram prea tare zgîlţîit, ca
să mă mai gîndesc la primejdie. Mă chinuia o greaţă
în gol şi fără vărsături, dintr-acelea care-ţi tulbură
fierea, fără să te uşureze. M-am pus pe capul cîrma-
ciului şi-l făcui, de voie de nevoie, să se-ndrepte spre
ţărm. G u k I ajunsei aproape, n-aşteptai să se întîmple,
aşa cum văzusem la Vergiliu,

„Prorele-ntoarse-s spre mare “ 169

sau
„Ancora esle-aruncată şi prore se-nşira pe coastă“ 17°,

ci, amintindu-mi de specialitatea mea, vechi amator de


duşuri reci, m-arunc în mare ca un psychrolutes 171, în-

129

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

cins cu un ştergar. Ce crezi c-am mai păţit, căţărîn-


du-mă pe stînci, căutfndu-mi sau deschizîndu-nu dru­
mul ? Mi-am idat seama că pe bună dreptate corăbierii
se tem de ţărm. iE de neînchipuit^ cite-am mai tra s !
Credeam că n-am să mai ajung. Să ştii că daca U;lise
a avut parte numai de nauifragii pe-ntinsul marii fu­
rioase, nu e din .cauză ca aşa-i era^ scris. avea şi el
rău de mare. Dacă ar trebui să călătoresc oriunde pe
mare, eu n-aş ajunge jdedît în douăzeci de a n i172.
De îndată ce m-am liniştit la stomac — ştii doar că
greaţa nu-ţi trece chiar cînd ajungi pe uscat ^ după
ce mi-am înviorat trupul cu nişte unsori, am început
să mă gîndesc cît de mult uitam de slăbiciunile noastre,
chiar şi de cele fizice, care se arată pe dată, necum ^de
cele sufleteşti, care cu cît sint mai mari, cu-atît smt
mai ascunse. 0 febră uşoară poate scăpa oricui,^ dar, de
îndată ce creşte şi fierbinţelile nu mai laşa îndoiala,
oricît de tare şi de răbdător ar fi cineva, începe să se
plîngă. Dacă ne înjunghie picioarele, dacă simţim în­
ţepături la încheieturi, oităva vreme nu le luam in
seamă, spunînd fie că ne-am scrîntit călcîiul, fie că
ne-am’ obosit prea tare la exerciţiile de gimnastică. Cît
timp boala e nesigură şi la jnceput, ne întrebăm ce-o
fi. Dar cînd gleznele încep să se umfle^ şi picioareje să
ni se strîmbe, trebuie să recunoaştem că e podagră. La
bolile sufleteşti se întîmplă pe dos : cu cît cuiva îi e
mai rău, cu atît simte mai puţin. Şi nu-i de mirare,
dragă Luciliu : cel care doarme uşor, de îndată ce pune
capul jos, începe să viseze şi, uneori, dormind, se vede
cum doarme ; un somn greu alungă chiar şi visele şi
afundă prea tare sufletul, ca să mai poată şti ceva de
sine. Pentru ce nimeni nu-şi mărturiseşte viciile ? Toc­
mai fiindcă este-n stăpînirea lor. A-şi povesti visele este
semn de trezie, a-şi mărturisi defectele este indiciu de
însănătoşire. 1 ^
Să ne trezim, aşadar, ca să ne putem vedea rătăcirea.
Dar numai filosofia ne va deştepta, numai ea va alunga
somnul cel greu. închină-ţi ei toată fiinţa : eşti vrednic
de dînsa şi ea este vrednică de tine. îmbrăţişaţi-vă unul

130 ,

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A Lin-A

pe altul. Leapădă-te Jde orice alte lucruri, curajos şi


deschis. Filosofia nu îngăduie o iubire trecătoare. Dacă
ai fi bolnav, ai lăsa orice treburi personale, ai întrerupe
orice activitate publică şi nu te-ai da, de hatîrul ni­
mănui, jos din pat, cît timp nu eşti deplin sănătos, ca
să-l aperi la judecată. Singurul tău gînd ar fi să^scapi
cît mai repede de boală. Cum oare ? Acum n-ai să faci
la fel ? înlătură orice piedică şi dedică-te cu totul în­
ţelepciunii. Un om copleşit de treburi nu ajunge la
dînsa. wv - *
Filosofia ne conduce. Ea ne hotărăşte timpul, nu noi.
Nu este o ocupaţie lăturalnică, ci una obişnuită. E a este
stăpîna noastră, stă lîngă noi şi ne porunceşte. Unei
cetăţi care-i promitea o parte din pămînturile^ ei şi o
jumătate din toate averile, Alexandru îi răspunse :
„N-am venit în Asia, ca să primesc ce-mi daţi voi, ci
ca voi să aveţi atîta cît vă voi lăsa eu“. Tot aşa se
rosteşte şi filosofia faţă de toate celelalte ocupaţii :
„N-am să primesc timpul care vă prisoseşte, ci trebuie
să vă mulţumiţi cu cît vă voi laşa eu“. îndreaptă-ţi
toate gîndurile spre dînsa. Nu te dezlipi de lîngă dînsa,
de dînsa îngrijeşte-te. între tine şi ceilalţi va fi o dis­
tanţă nemăsurată. Vei depăşi cu mult pe toţi muritorii
şi nu vei fi cu mult mai prejos decît zeii. Mă întrebi
care va fi deosebirea între tine şi ei ? Viaţa lor e mai
lungă. Dar, pe Hercule, este o mare artă să cuprinzi în
mic totul. Pentru înţelept durata vieţii lui are aceeaşi
întindere ca pentru zei veşnicia. întrucîtva, înţeleptul
întrece chiar divinitatea : aceasta nu ştie ce-i frica, mul­
ţumită naturii sale, înţeleptul, mulţumită lui însuşi. Iată
un lucru măreţ : să ai slăbiciunea unui om şi liniştea
unui zeu. E neînchipuită forţa cu care filosofia respinge
orice lovitură a soartei. Săgeţile nu se înfig-în trupul
e i : e bine apărată şi-i puternică. Unele-şi încetinesc
zborul şi nu-i ating decît, ca-n joacă, pulpanele largi
ale veşmîntului, altele sar înapoi şi izbesc pe cel ce
le-a trimis.
Cu bine.

131

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

SCRISOAREA A L IV -A

Boala îmi dăduse o lungă p ăsu ire; dintr-o dată, m-a


apucat din nou. „Ce fel de boală ? — spui tu. în-
tr-adevăr, ai tot dreptul să mă întrebi, fiindcă nici «una
nu mi-e necunoscută17S. Totuşi am fost destinat, ca să
zic aşa, uneia anume, pe care nu ştiu de ce s-o numesc
pe greceşte, de vreme ce se poate nurm foarte bine
suspirium 174. iCriza este scurtă .şi seamănă foarte bine
cu o furtună : în mai puţin de un ceas se potoleşte
aproape cu totul. Dar cine-şi dă 'sufletul pe-ndelete ?
Au trecut peste mine tot felul de suferinţe trupeşti şi
tot felul de primejdii, dar nici una nu mi -se pare mai
chinuitoare. De ce ? L a orice altă suferinţă, boleşti ; aci
îţi dai sufletul. De aceea medicii îi spun „încercarea
morţii“, căci pînă la urmă tot ajunge la ceea ce în­
cearcă atît de des. u
Soooţi că sînt voios scriindu-ţi acestea, pentru că
deocamdată am scăpat ? Dacă m-aş bucura de această
păsuire ca de un fel de însănătoşire, aş fi tot atît de
caraghios ca şi acela care, obţinînd o amînare, ar socoti
că a cîştigat procesul. De fapt, eu chiar şi-atunci cînd
mă sufoc, nu încetez a mă linişti cu gîmduri senine şi
încurajatoare. Ce-i asta? — îmi zic. M oartea mă tot
încearcă numai ? Sfîrşească o dată ! Doar eu am în­
cercat-o de multă vreme. — „Qînld ? “ — zici itu. — Mai
înainte de a mă fi născut. Moartea este nefiinţă. Ştiu
ce este aceasta : după mine va fi tot aşa, cum a fost
şi înainte de mine. Dacă este vreun chin într-asta, ar
fi trebuit să fie şi mai înainte ca noi să fi venit pe
lume. Dar pe atunci nu simţeam nici o suferinţă. Acum,
întreb, n-ai zice că cineva e mare prost, dacă ar crede
că opaiţul se simte mai rău după ce-a fost stins deoît
mai înainte de-a fi fost aprins ? Dar şi pe noi ne
aprinde şi ne stinge cineva. în răstimp 'suferim întru-
cîtva ; de-o parte şi de alta însă domneşte o linişte
adîncă. Căci, dacă nu mă-nşel, într-asta greşim noi,
dragă Luciliu : socotim că moartea vine mai tîrziu, în
timp ce ea a fost şi mai înainte şi va urma şi mai

132

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LV-A

tîrziu. Tot ce-a fost mai înainte este moarte. Ce deo­


sebire este între a nu începe şi a sfîrşi, dacă în ambele
cazuri rezultatul este a nu exista ?
N-am încetat o clipă să-mi spun aceste cuvinte de
îmbărbătare şi altele de acest fel, în gînd fireşte, căci
de vorbit nu era chip. Apoi, puţin cîte puţin, astmul
acela, schimbîndu-se într-un fel de gîifîială, s-a mai rărit,
s-a mai potolit şi a încetat. Dar nici acum, deşi a în­
cetat, nu respir cum trebuie : simt o oarecare greutate
şi stînjenire. Fie cum o fi, numai să nu^ expir de-a
binelea. Dar să ştii ide la mine : n-am să tremur in
ceasul /din urmă ; sînt mai dinainte pregătit ; nu-mi fac
niciodată gânduri pentru o zi întreagă. Tu laudă-1 şi
imită-1 numai pe cel care nu se >sffieşte ide moarte, oricit
i-ar plăcea să trăiască. Ce mare isprava este să pleci,
cînd ai ifost dat afară ? Şi totuşi, este îşi intr-asta un
merit : sînt dat afară, e drept, dar .plec, ca îşi cum aş
ieşi de bunăvoie. Şi tocmai de aceea înţeleptul nu este
niciodată dat afară, fiindcă a fi dat afară înseamnă a
fi izgonit idintr-un loc, de unde pleci fără voia ta. Dar
înţeleptul nu face nimic de nevoie ; este în afara nece­
sităţii, fiindcă vrea tocmai ce ea îl va constrânge să facă.
Cu bine.

SCRISOAREA A LV-A

Coborîi mai adineauri din lectică, obosit de parcă aş


fi făcut cu picioarele drumul pe care l-am făcut işezînd.
Este într-adevăr o oboseală să fii prea mult timp purtat
pe sus şi poate că e mai mare tocmai fiiildcă este îm­
potriva firii, care ne-a dat picioare, ca să mergem noi
înşine, şi ochi, ca să vedem noi înşine. Belşugul ne-a
osîndit la neputinţă şi ceea ce multă vreme n-am vroit,
am încetat s-o mai putem face. Eu totuşi aveam nevoie
să-mi dezmorţesc trupul, fie spre a scăpa de fierea
ce-mi şedea în gît, ifie ca să-mi uşurez prin aceasta
zgîlţîire respiraţia, dintr-o anume cauză cam greoaie.
Am văzut că-mi face bine. Am stăruit mai mult în

133

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

această plimbare, atras şi de -ţărmul care, între Cumae


şi vila lui Servilius Vatia 175 se îndoaie şi se sţrîmteaza
ca un drum îngust, avînd într-o parte marea şi în
cealaltă lacul. Din cauza unei recente furtuni pe mare,
nisipul se făcuse ca o scoarţă. Ştii doar că valurile dese
şi mari îl netezesc ; după mai multă vreme de calm, el
se (fărîmiţează, fiindcă umezeala, care ţine împreunate
firele de nisip, se evaporă.
Ca de obicei, începui să mă uit în dreapta şi în stingă,
cu gîndul c-aş putea găsi şi pe-aici ceva care să mă
intereseze. îmi îndreptai ocihii spre vila care odinioară
fusese a lui Vatia. Este vila în care-şi dusese bătrîneţele
acel bogat fost pretor, vestit numai prin viaţa lui tihnită
şi socotit fericit doar pentru asta. Căci de cîte ori prie­
tenia cu Asinius Gallus176, de cîte ori ura împotriva
lui Seianus 177 şi, mai tîrzîu, iubirea faţă de dînsul —
primejdia de a-1 fi jignit şi de a-1 fi iubit a fost la
fel de mare — aduceau căderea unora, oamenii ex­
clamau : ,,Q, Vatia, numai tu ştii să trăieşti !“ De fapt,
ştia să se ascundă, nu să trăiască.
Căci e mare deosebire între o viaţă tihnită şi alta
trîndavă. Niciodată în timpul vieţii lui Vatia nu tre­
ceam pe lîngă această vilă fără să spun : „Aci odih­
neşte Vatia“. Dar filosof ia, dragă Luciliu, este ceva atît
de sfînt şi venerabil încît tot ce se aseamănă cu dînsa
încîntă, chiar dacă nu-i decît minciună. Mulţimea soco­
teşte pe cel ce trîndăveşte ca pe un om retras, liniştit,
mulţumit cu sine şi trăind pentru sine, lucruri de care
n u .* poate împărtăşi decât înţeleptul. Singur el ştie să
trăiască pentru sine, căci numai el, ceea ce este lucrul
de căpetenie, ştie să trăiască. Căci cel ce fuge de lucruri
şi de oameni, cel pe care neîmplinirea dorinţelor lui îl
alungă dintre semeni, cel care nu poate suferi fericirea
altora, cel care se tupilează de teamă ca un animal
fricos şi netrebnic, acela nu trăieşte pentru sine, ci,
culmea ticăloşirii, pentru pîntecele, pentru somnul şi
pentru poftele Jui. Cine nu trăieşte pentru nimeni nu
înseamnă că trăieşte pentru sine. Şi totuşi statornicia şi

134

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LV-A

stăruinţa în hotărîri sînt lucruri afcît de mari, încît chiar


şi trîridăvia încăpăţînată îşi găseşte preţuire.
Despre vilă nu ţi-aş putea scrie mai lămurit, căci
n-am văzut decît faţada şi exteriorul, pe care oricine
trece pe-acolo le poate vedea. Are «două grote artifi­
ciale, o mare lucrare, largi oît cel mai încăpător atrium j
una dintre ele nu lasă să pătrundă o rază, pe cealaltă
soarele o bate pînă ce asfinţeşte. O apă, loc de reiugiu
cînd nu-i chip de pescuit nici 1^ mare, nici la lacul
Acheronului, curge printr-o pădurice de platani, des-
părţind-o în două ca un fel de „Eurip“ 178 : oricît de
mult s-ar pescui, e plină de peşte. Clîrtd marea e liniştită,
nu vezi ţipenie de om ; cînd însă valurile furtunii pe
mare pun pescarii pe fugă, aci 'întind doar mîna şj
peştele-i gata. Ce e mai frumos este că vila e lingă
B aiae: are astfel toate avantajele acesteia, fără ne­
ajunsurile ei. Am cunoscut eu însumi aceste avantaje-
ale vilei : cred că le are tot timpul anului. E aşezată
în bătaia zefirului, pe care-1 primeşte atît de bine că
nu-1 mai lasă s-ajungă la Baiae. N -a fost prost Vatia,
cînd şi-a ales acest loc tihnit pentru trîndava lui tbă-
trîneţe.
Dar locul nu înseamnă mare lucru pentru tihna omu­
lui : sufletul este cel care dă preţ la toate. Am văzut
oameni trişti în cîte-o vilă zâmbitoare şi încântătoare ;
am văzut pe alţii copleşiţi de treburi în mijlocul pustie­
tăţii. De aceea să nm crezi că stai prea rău, pentru că
nu eşti în Campania. Dar de ce nu eşti ? Lasă-ţi grindu­
rile s-ajungă pînă la mine. Cu prietenii din depărtare
poţi sta de vonbă cînd vrei şi cît vrei. Cînd sîntem de­
parte, asta e chiar cea mai mare plăcere a noastră. Pre­
zenţa unui prieten ne face nesuferiţi ; pentru că uneori
vorbim, ne plimbăm, şedem împreună, la despărţire
nici nu ne mai gândim la cel pe care l-am văzut. Un
motiv mai mult ca să suportăm împăcaţi absenţa unui
prieten este că sîntem foarte departe chiar şi de cei
prezenţi. Socoteşte mai întîi nopţile care ne ^despart,
apoi treburile deosebite ale fiecăruia, preocupările in­
time, plecările afară din oraş, şi vei vedea că o cala-

135 ,

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

. torie nu ne păgubeşte prea mult.^ Pe prieten trebuie să-l


ai în suflet : el nu este niciodată departe ; vede în fie­
care zi pe cine vrea. m
De aceea studiază, cinează, plimbă-te ^împreună cu
mine. Viaţa ne-ar fi prea strîmtorată,^ dacă n-am putea
pătrunde pretutindeni cu gîndul. Te văd în faţa ochilor,
dragă Luciliu. în clipa asta te auid şi-ţi sînt atît de
aproape că nu ştiu bine dacă-ţi trimit o scrisoare sau
un bileţel179.
Cu bine.

SCRISOAREA A L V I-A

Naiba sa mă ia, dar liniştea nu-i atît de necesară


unui om cufundat în studii, pe cît s-ar părea. Iată, în
juru-mi hulesc zgomote de tot felul : locuiesc deasupra
unei băi. închipuieşte-ţi tot -felul de glasuri, care te fac
să blestemi că ai urechi. Oînd cei mai zdraveni fac
exerciţii de aruncare a (greutăţilor, cînd se căznesc, sau
se prefac că se căznesc, aud gemete ; apoi, după ce
încep să răsufle liber, le-aud şueratul şi gîfîiala. Dacă
am parte de vreun neputincios, care se mulţumeşte cu
o fricţie populară, aud palmele care-1 bat pe umeri :
zgomotul diferă după cum palmele sînt închise sau des­
chise. Dar dacă mai vine un jucător cu mingea »şi începe
să numere mingile, s-a terminat. Mai pune acum un
scandalagiu, un hoţ prins asupra faptului, pe cîte unul
fermecat la baie de propria sa voce ; mai pune încă pe
cei care fac sărituri în bazin şi ţipetele lor, cînd se
împroaşcă cu^apă. Pe lîngă ăştia, ale căror sunete, dacă ^
nu altceva, sînt normale, închipuieşte-ţi-1 pe cel care-şi
smulge părul de la subţiori, o voce subţire şi piţigăiată,
ca să-l auzi mai bine ; închipuieşte-ţî-I, apoi, smulgîn-
du-1 pe al altora, neţinîndu-şi gura deoît cînd le smulge
şi subţioara şi face pe alţii să ţipe-n locul lui. Apoi vin
feluritele glasuri ale vînzatorilor de băuturi, ale cîrnă-
ţarilor, ale salepgiilor, ale tuturor tarabagiilor, strigîn-
du-şi fiecare marfa cu o modulaţie a lui, deosebită de
a altora.

136

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LVI-A

„Trebuie să fii ide fier sau surd — zici tu — dacă-ţi


mai păstrezi capul printr-atîtea zgomote, cînd pe Cri-
,sip180 al nostru numai vizitele dese ale clienţilor şi-ll
duseră la moarte“. Dar, pe Hercule, eu nu mă sinchi­
sesc de huietul ăsta, tot aşa cum nu iau seama la frea­
mătul valurilor sau la urletul unei cascade, deşi aud că
un popor şi-a schimbat oraşul, numai din cauză că nu
putea suferi zgomotul cataractei Nilului181. Glasurile se
pare că mă tulbură mai mult decît zgomotele : acelea
îmi risipesc gîndurile, acestea doar îmi umplu şi-mi
izbesc urechile. Printre zgomotele care huiesc în jurul
meu fără să mă tulbure socotesc căruţele care trec, pe
fierarul care locuieşte în aceeaşi casă cu mine, pe cio­
plitorul în piatră de alături, sau pe cel care încearcă,
la Meta siidans182, tubuleţe şi trompete : nu cîntă, ci
ţiuie. Mă supără mai mult zgomotele întrerupte decît f
cele continue. Dar m-am obişnuit într-atîta cu ele, încît
aş putea auzi chiar şi un şef de echipă care, cu glasul
lui năjprasnic, comandă vîs laşii or lui cadenţa.
îmi impun să fiu cu mintea încordată şi să nu fiu
atras de cele din jur. în afară, fie oricît de mult zgomot.
Numai înăuntrul meu să nu fie zarvă, să nu fie gîlceavă
între poftă şi temere, să nu fie dihonie între lăcomie
şi desfrînare, să nu se încaiere între ele. Căci ce folos
de liniştea întregului ţinut, dacă patimile noastre clo­
cotesc ?
„Totul era îngropat în liniştea blîndă a nopţii* 18S.
Nu-i d re p t: nu există nici un fel de „linişte blîndă“
decît aceea pe care ţi-o dă raţiunea. Noaptea nu face
decît să ţie în loc chinurile ; nu le alungă, ci schimbă
numai grijile unele cu altele. Visurile celor „ce dorm
sînt tot atît de tulburi ca şi zilele lor. Adevărata linişte
este aceea în care stăpîneşte cugetul înţelept. .
Priveşte la cel ce-şi caută somnul în tăcerea unei
case mari : pentru ca nici un zgomot sa nu-i ajungă la
ureche, toată ceata sclavilor a amuţit şi calcă în preajma
lui în vîrful picioarelor. El însă se suceşte cînd pe-o
parte, cînd pe cealaltă, căutînd să fure un pic de somn

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

printre grijile ce-l muncesc. N-aude nimic şi se plînge


de zgomot. Care-i cauza ? Sufletul îi este zbuciumat:
pe acesta trebuie să-l liniştească, tulburarea lui trebuie
s-o potolească. Şi nu poţi zice că se potoleşte, daca
trupul zace în nemişcare. Există uneori o linişte plină
de nelinişte îşi, 'de aceea, ori de cîte ori dă peste noi
această feînjeală, trebuie să ne găsim leacul, ocppîndu-ne
cu lucrurile alese. Marii căpitani, cînd văd că soldaţii
nu se prea supun ordinelor, îi potolesc punîndu-i la
corvezi şi-i ţin numai în marşuri. Gel tras în toate păr­
ţile nu mai are timp să zburde. Nu e leac mai bun
decît să-nlături prin muncă urmările stricăcioase ale
şederii.
Adesea părem că ne-am retras din lume din scîrbă
faţă de viaţa politică sau de sila de a mai stajntr-un
* post nefericit şi ingrat, şi totuşi, în acea singurătate în
care ne-au azvîrlit teama şi oboseala, ambiţiile noastre
se deşteaptă din nou. Căci. ele nu au încetat fiind smulse
din rădăcini, ci fiind obosite sau umilite de lipsa suc­
cesului. Tot aşa se întîipplă cu desfrînarea, care pare
că se potoleşte, în sfîrşit. După aceea ea zgîndără pe
cel care se juruise să fie cumpătat şi, tocmai cînd acela
se înfrânează mai tare, ea vînează plăceri pe care nu
le condamnase, ci le părăsise, şi-aceasta cu atît mai
aprig, cu cît o face mai într-ascuns. Căci patimile care
ies la vedere sînt mai uşoare. Tot astfel bolile merg
spre însănătoşire, atunci cînd ies din adînc şi-şi varsă
toată răutatea în afară.
Şi lăcomia deci, şi ambiţia, şi celelalte boli ale sufle­
tului omenesc să ştii că dînt mai primejdioase tocmai
cînd se ascund sub aparenţa sănătăţii. S-ar părea ca
trăim liniştiţi şi nu este aşa. Căci dacă am fi într-ade-
văr, dacă am fi sunat semnalul de retragere, dacă am
fi dispreţuit strălucirile, nici un lucru, precum spuneam
mai înainte, nu ne-ar abate, nici un cor omenesc, nici
un concert de păsărele n-ar putea întrerupe gîndurile
noastre bune, tari şi hotărîte. Numai un spirit uşor şi
care nu s-a coborît în sine este atras de glasurile şi de
întâmplările dinafară. Mai stăruie înăuntrul lui ceva din

138 ^

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LVII-A

neliniştea ţi teama de altădată, care îl face atent la


toate, cum zice Vergiliu al nostru184:
„Şi eu, pe care furtuna de suliţi
Nu m-a-ngrozit, şi nici gloate dc-A hei
. năvălite-mpotrivă-mi,
vTremur la fiece vînt şi mă speriu de fiece zgomot,
Stau pe cărare şi-ascult, îngrijat şi de soţi şi de tata(e.
Iată mai întîi un ‘înţelept, pe care şuierul săgeţilor, falan­
gele dese care^ se izbesc una într-alta, huruitul zidurilor
care se dărîm ă jiu-1 înspăimânta. Iată apoi un om care
nu ştie ce să facă, se teme pentru ai săi, tresărind la orice,
zgomot, se pierde cu firea la orice şoapta, crezînd că e
huiet, stă pierit la cea mai mică mişcare. Este fricos,
fiindcă-i încărcat de poveri. Ia-1 [pe oricare dintre aceşti
fericiţi, înhămaţi la atîtea treiburi, încărcaţi cu atîtea îşi
vei vedea că „tremură pentru cel de lingă el, pentru cel
ce 4 este în sarcină“.
Să fii încredinţat că numai atunci îţi vei fi găsit liniş- .
tea cînd nici un strigăt nu te va atinge, cînd nici un
glas nu te va scoate dintr-ale tale, fie ademenire, fie
ameninţare, fie vorbe de clacă ce sună în deşert. „Cum
oare ? Nu e mai bine să fugi uneori de huiet ? “ Recu­
nosc. De aceea şi eu am să mă mut de aici. Vroiam numai
să mă pun la încercare îşi să mă deprind. De ce să mă
chinuiesc mai mult, cînd Ulise a găsit pentru tovarăşii
lui un leac atît de uşor chiar şi împotriva Sirenelor ? 185.
Cu bine

SCRISOAREA A L V II-A

Trebuind să m ă-ntorc de la Baiae la Neapolis, mă lă-


sai repede convins că vremea se strică, spre a nu mă
mai urca din nou în corabie 186. D ar drumul a fost atît
de noroios, incit aş putea zice că, cu toate acestea, am
mers pe apă. în ziua aceea a trebuit să îndur tot ce le
e dat să-ndure atleţilor : de la unsori, trecui, în tunelul
Pausilipului187, la praf. Nimic mai lung ca hruba asta.

139

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU C ILIU

Nimic nu întunecă mai mult vederea decîj: acele torţe,


care-ţi ajută nu să vezi 'în întuneric, ci ca să vezi întune­
ricul. De altfel, chiar dacă ar 'fi vreo zare jde lumină,
colbul, chiar şi-n aer liber apăsător şi supărător, o aco­
pere. Ce să mai zic aici, unde se face ca un nor şi,
fiindcă n-are nici o ieşire, cade peste cei ce-1 stirnesc.
Am îndurat în acelaşi timp două neajunsuri opuse : în
acelaşi drum şi-n aceeaşi zi, m -am luptat şi cu noroiul
şi cu praful. # w
Şi totuşi întunericul acela m i-a dat prilejul sa meditez :
simţii o impresie puternică îşi o schimbare nemsoţita de
teamă, pe care mi-o provocase noutatea unui lucru ne­
obişnuit şi totodată respingător. Nu vorbesc acum despre
mine, care sînt departe de a fi un om suficient de bun,
necum un înţelept, ci despre cel asupra caruia soarta şi-a
pierdut orice putere : sufletul lui va fi de asemenea
impresionat, culoarea feţei lui se va schimba. Sînt lucruri
de care nici un om virtuos nu poate scăpa. Printr-asta
natura îi aminteşte că şi el este muritor. De aceea şi el
se întunecă la vederea durerilor, şi el se înspăimîntă la
ivirea neprevăzutului, şi el se clatină ameţit cînd, stînd
la marginea unei prăpăstii, priveşte în abisul fără fund.
Aceasta nu e teamă, ci o emoţie firească, pe care raţiu­
nea n-o poate stăpîni. De aceea sînt oameni curajoşi,
care-s gata să-işi verse siîngele, dar nu pot vedea pe altul
sîngerînd. Unora li se taie picioarele şi leşină la atinge­
rea sau vederea unei răni proaspete ; altora, cînd ating
sau văd o rană veche îşi plină de puroi. Sînt oameni
care ar -răbda mai degrabă să fie străpunşi de o sabie,
decît s-o privească.
Aşadar şi eu am simţit, cum îţi spuneam, nu tulburare,
ci o schimbare ; şi iarăşi, ,1a prima zare de lumină, mă cu­
prinse o voioşie necugetată şi nestăpânită. Apoi, începui
să-mi spun cat ide prosteşte ne temem, uneori mai mult,
alteori mai puţin, de unele lucruri, oînd sfârşitul tuturor
este unul şi acelaşi. Căci ce deosebire este dacă peste
cineva se prăbuşeşte o gheretă sau un munte ? Niciuna.

no 1

Scanned by CamScanner
SCHISO ARE A A LVIII-A

Sînt totuşi oameni care se tem mai mult de năruirea


unui munte, deşi amîndouă sînt deopotrivă mortale. In-
tr-atît e de adevărat că frica are îţi vedere nu afeît rezul­
tatul, cît cauzele care îl produc.
Socoţi poate că mă refer acum la stoici, care zic că
sufletul unui om strivit suib o mare greutate nu poate
ramîne întreg, ci se risipeşte pe dată, fiindcă n-a avut
putinţa să iasă nestingherit. Eu nu cred asta. Cei ce spun
aşa mi se pare că greşesc. Precum flacăra nu poate fi
înnăbuşită, căci ea scapă pe lingă obiectul care o apasă,
precum nu poţi răni şi tăia aerul, lovindu-1 sau izbindu-1,
ci el se revarsă în jurul corpului căruia îi face loc, tot
astfel sufletul, care e format din elementele cele mai fine,
nu poate fi prins şi strivit înăuntrul corpului ; datorită
fineţii lui, el îşi găseşte o ieşire prin corpul care îl apasă.
Aşa cum fulgerul, după ce pătrunde .şi străluceşte pînâ
departe, se întoarce iarăşi printr-o mică spărtură, tot ast­
fel sufletul, care e mai uşor decît focul, trece
prin orice corp.
^ Să vedem, aşadar, dacă el poate fi nemuritor. Fii în­
credinţat măcar de-acest lucru : dacă el supravieţuieşte
corpului, el nu poate în nici un fel muri, tocmai fiindcă
nu piere o dată cu dînsul, fiindcă nemurirea nu cunoaşte
excepţie şi nimic nu poate aduce vreo vătămare la ce
este etern 188.
Cu bine.

SCRISOAREA A LVIII-A

Niciodată n-am înţeles mai bine ca azi lipsurile, ba


chiar sărăcia limbii noastre. Discutînd despre Plato, am
dat de o mie de lucruri care-şi căutau cuvîntul cores­
punzător ,şi nu-1 găseau ; altele, deşi-1 avuseseră, şi-l pier­
duseră, din cauza (pretenţiilor noastre. Cine insă poate fi
pretenţios, cînd e sarac ? Ceea ce grecii numesc oistros,
strechea, ce pune pe fugă vitele şi le face s-o ia razna

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

prin toata pădurea, ai noştri numeau asilus. Ca să te


convingi, poţi să citeşti la Vergiliu : 189.
„Mişună-n văi la ,Silar şi-n preajma frumoşilor codri
Cei de pe verdele-Alburn o streche, ji-asilus îi zice
Graiul roman, o vorbă ce-o-ntorc în oistros elinii,
Numai venin, cu glas fioros, de care-ngrozite
T urmele toate s-ascund “

Cred că-ţi dai seama că acest cuvânt a dispărut. Ca să


nu merg prea departe, se foloseau altădată cuivinte sim­
ple ; se zicea, de exemplu, cernere ţerro inter se. Dovadă
e tot Vergiliu : 190
„Uimit este însuşi Latinus
Că uriaşii războinici, născuţi la răsmargini de lume,
Vin să se-nfrunte, cu fierul lor gata acum să se lupte“
Acum spunem decernere. Verbul simplu nu se mai folo-^
seşte. Cei vechi ziceau si iusso pentru si iussero. Nu-i ne­
voie sa mă crezi pe mine, ci pe acelaşi Vergiliu : 191
„Ceilalţi, cu armele gata urmeze-mi oriunde-i porunca“ *
Nu fac acest lucru cu atîta stăruinţă ca să-ţi arăt oît timp
am pierdut pe lingă grămătic, ci ca să-ţi arăt cîte cuvinte
din Bnnius /şi din Acfciuls191 ls au fost acoperite (de rugină,
dacă şi ia Vergiliu, pe care-1 răsfoim zilnic, sînt unele
care-au dispărut. ^
Cu ce scop, aceasta lunga introducere ? L a ce ţinteşte ?
De tine nu mă feresc. Vreau, dacă s-ar putea fără să-ţi
zgîrîi^ urechea, să folosesc cuvîntul essentia iar dacă nu,
am să-l folosesc chiar fără voia ta. Am în sprijinul meu
garanţia lui Cicero, o garanţie, cred eu, sigură192, iar
daca doreşti una mai modernă, pe Fabianus 193, autor ta­
lentat şi îngrijit, cu un stil elegant chiar pentru preten­
ţiile celor de azi. Cum să fac, dragă Luciliu ? Cum să re­
dau pe ouaia care înseamnă „substanţă“, cuprinzând prin
natura ei fundamentul tuturor lucrurilor ? Te rog de
aceea sa-mi permiţi a mă folosi de acest cuvînt: îmi voi
Tn latină ; q u a e lu sso —quae iu s se ro .

142

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LVIII-A

da totuşi silinţa să nu mă folosesc de dreptul acordat


deoît cu toată măsura. Poate că mă voi mulţumi să ştiu
numai că-1 am. L a ce-mi foloseşte însă bunăvoinţa ta,
dacă, iată, nu pot în nici un diip treda !în latineşte, ideea
pentru care m -am pornit cu. ocări asupra limbii noastre ?
Vei condamna şi mai mult strîmtorarea limbii latine
cînd vei .şti că nu pot traduce o singură silabă. Care-i
aceea ? — zici tu. To 8v Poate că-ţi par greu de cap
şi că ea s-ar putea traduce aproximativ cu quod est *. Dar
eu văd aici o m are deosebire, căci sînt obligat să între­
buinţez un verb în locul unui substantiv. D acă n-am înco­
tro, voi pune însă quod est.
Prietenul meu, om foarte învăţat, îmi spunea azi că
Plato împarte în şase clase tot ce există. Ţi le voi înfăţişa
pe toate, dar mai întîi trebuie să-ţi arăt ce este genul şi ce
este specia. Ne interesează mai întîi de toate acel gen pri­
mordial, din care deriva celelalte specii, din care se naşte .
orice diviziune şi în c a r e sînt cuprinse toate lucrurile. El
poate fi aflat, dacă ne vom urca înapoi cu fiecare noţiune
pînă ce vom ajunge l a cea dintîi. Omul este o specie,
după cum zice Aristotel, calul este o specie, clinele este
o specie. Prin urmare, trebuie să căutăm ceva care le
este comun, ceva care le uneşte, cuprinzîndu-le şi sub-
sumîndu-le. Acest ceva este : animal. Aşadar, noţiunea
ide animal este genul tuturor acestor noţiuni despre care
am amintit : om, cal, cîine. Dar există unele care au
viaţă (anima), dar nu sînt animale, căci sîntem de
acord că semănăturile şi plantele au viaţă şi de aceea
spunem despre ele că trăiesc şi mor. Prin urmare, cele
care au viaţă vor avea un rang superior, pentru că în
această categorie intră şi animalele şi plantele. Altele
nu-s însufleţite, cum sînt pietrele ; prin urmare există o
noţiune "anterioară celor care au viaţă şi aceasta este
corpul. Vom spune deci despre corpuri, făcînd o divi­
ziune, că unele au viaţă şi altele nu au viaţă. Dar iată
acum ceva mai presus decît corpul, căci vorbim despre
lucruri corporale şi necorporale. Care este deci genul

* Ceea ce este.

• 143

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

prin toată pădurea, ai noştri numeau asilus. Ca să te


convingi, poţi să citeşti la Vergiliu : 189.
» Mişună-n văi la Silar şi-n preajma frumoşilor codri
Cei de pe verdele-Alburn o streche, fi-asilus îi zice
Graiul roman, o vorbă ce-o-ntorc în oistros elinii,
Numai venin, cu glas fioros, de care-ngrozite
Turmele toate s-ascundK
Cred că-ţi «dai seama că acest cuvînt a dispărut. Ca să
nu merg prea departe, se foloseau altădată cuvinte sim­
ple ; se zicea, de exemplu, cernere ferro inter se. Dovadă
e tot Vergiliu : 190
„Uimit este însuşi Latiniis
Că uriaşii războinici, născuţi la răsmargini de lume,
Vin să se-nfrunte, cu fierul lor gata acum să se lupte “
Acum spunem decernere. Verbul simplu nu se mai folo-^
seşte. Cei vechi ziceau si iusso pentru si iussero. Nu-i ne­
voie să mă crezi pe mine, ci pe acelaşi Vergiliu : 191
„Ceilalţi, cu armele gata urmeze-mi oriunde-i porunca“ *
Nu fac acest lucru cu atîta stăruinţă ca să-ţi arăt oît timp
am pierdut pe lingă grămătic, ci ca să-ţi arăt cîte cuvinte
din Ennius şi din Acfcius 191 au fost acoperite ide rugină,
dacă şi la Vergiliu, pe care-i răsfoim zilnic, sînt unele
care-au dispărut.
Cu ce scop, această lungă introducere ? L a ce ţinteşte ?
De tine nu mă feresc. Vreau, dacă s-ar putea fără să-ţi
zgîrîi^ urechea, să f olosesc^ cuviîntul essentia iar dacă nu,
am sa-1 folosesc chiar fara voia ta. Am în sprijinul meu
garanţia lui Cicero, o garanţie, cred eu, sigură192, iar
dacă doreşti una mai modernă, pe Fabianus193, autor ta­
lentat şi îngrijit, cu un stil elegant chiar pentru preten­
ţiile celor de azi. Cum să fac, dragă Luciliu ? Cum să re­
dau pe ouma care (înseamnă „substanţă“, cuprinzînd prin
natura ^ei fundamentul tuturor lucrurilor ? Te rog de
aceea să-mi permiţi a mă folosi de acest cuvînt: îmi voi

* în latini; q u a e iu sso =* q u a e iu s s e ro .

142

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LVIII-A

da totuşi silinţa să nu mă folosesc de dreptul acordat


decît cu Jtoată măsura. Poate că mă voi mulţumi să ştiu
numai că-1 am. L a ce-mi (foloseşte însă bunăvoinţa ta,
dacă, iată, nu pot în nici un dhip reda în latineşte, ideea
pentru care m-am pornit cu ocări asupra limbii noastre ?
Vei condamna şi mai mult strîmtorarea limbii latine
cînd vei şti că nu pot traduce o singură silabă. Care-i
aceea ? — zici tu. To ov Poate că-ţi par greu de cap
şi că ea s-ar putea traduce aproximativ cu quod est *. Dar
eu văd aici o mare deosebire, căci sînt obligat să între­
buinţez un verb în locul unui substantiv. Dacă n-am înco­
tro, voi pune însă quod est.
Prietenul meu, om foarte învăţat, îmi spunea azi că
Plato împarte în şase clase tot ce există. Ţi le voi înfăţişa
pe toate, dar mai întîi trebuie să-ţi arăt ce este genul şi ce
este specia. Ne interesează mai întîi de toate acel gen pri­
mordial, din care derivă celelalte specii, din care se naşte
orice diviziune şi în care sînt cuprinse toate lucrurile. El
poate fi aiflat, dacă ne vom urca înapoi cu fiecare noţiune
pînă ce vom ajunge Ia cea dintîi. Omul este o specie,
după cum zice Aristotel, calul este o specie, clinele este
o specie. Prin urmare, trebuie să căutăm ceva care le
este comun, ceva care le uneşte, cuprinzîndu-le şi sub-
sumîndu-Ie. Acest ceva este : animal. Aşadar, noţiunea
de animal este genul tuturor acestor noţiuni despre care
am amintit : om, cal, cîine. Dar există unele care au
viaţă (anima), dar nu sînt animale, căci sîntem de
acord că semănăturile şi plantele au viaţă şi de aceea
spunem despre ele că trăiesc şi mor. Prin urmare, cele
care au viaţă vor avea un rang superior, pentru că în
această categorie intră şi animalele şi plantele. Altele
nu-s însufleţite, cum sînt pietrele ; prin urmare există o
noţiune "anterioară celor care au viaţă şi^ aceasta esţ^
corpul. Vom spune deci despre corpuri, făoînd o divi­
ziune, că unele au viaţă şi altele nu au viaţă. Dar iata
acum ceva mai presus dedt corpul, căci vorbim despre
lucruri corporale şi necorporale. Care este deci genul

* Ceea ce este.

* 143

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU CILIU

din care .provin acestea ? Este acela căruia i-am dat nu­
mele impropriu de „ceea ce există“. El se împarte astfel
în specii, şi se poate spune : tot ce există este sau corpo­
ral, sau necorporal. Acesta este, aşadar, genul primor­
dial şi cel mai depărtat sau, ca să zic aşa, genul gene­
ral. Celelalte sînt într-adevăr genuri, dar genuri parii-
culare. Noţiunea de om este un gen. E a cuprinde într-însa
ca specii naţiuni (greci, romani, părţi), fiinţe de culori
diferite (albi, negri, roşii), indivizi (Cato, Cicero, Lucre-
ţiu). Astfel, în măsura în care o noţiune cuprinde multe
altele, este gen ; în măsura în care este cuprinsă într-alta,
este specie. Genul general, „tot ce există“ nu are nimic
mai presus de el ; el este începutul lucrurilor : toate se
cuprind în el.
Stoicii vor să pună deasupra acestui gen un altul şi mai
general. Despre acesta îţi voi vortbi îndată, dar mai întîi
îţi voi arăta că genul despre care am vorbit este pe bună
dreptate considerat ca primul, deoarece el cuprinde toate
lucrurile. Eu împart „tot ce există“ în două specii : cele
corporale şi cele necorporale ; o a treia nu există. Cum
împart corpurile ? Zic : sînt corpuri vii şi altele fără
viaţă. Cum împart apoi pe cele vii ? Zic : unele au
suflet, altele au numai viaţă, sau astfel : unele se mişcă,
merg, se duc dintr-un loc într-altul, altele sînt prinse
în pămînt, se hrănesc şi se dezvoltă prin rădăcini. în cîte
specii împart iarăşi pe cele însufleţite ? în muritoare şi
in nemuritoare. Unii stoici socotesc că genul primordial
este „ceva“ (quiddam). Iată de ce cred aşa : Ei zic că în
natură sînt lucruri care există şi altele care nu există.
Dar şi acelea care nu sînt în realitate şi care se înfăţişează
numai minţii, precum centaurii, giganţii şi tot ce, plăsmuit
printr-o închipuire deşartă, începe să prindă chip fără să
aiba vreo substanţă, se cuprinde în natură.
A Mă întorc acum ila ce ţi-am promis, şi anume, cum
împarte Plato „tot ce există“ în şase clase. Mai întîi acest
»ce^exista nu se poate percepe nici cu privirea, nici cu
pipăitul, nici cu vreun alt simţ ; el se poate cunoaşte
numai cu mintea. Tot ce este în general, precum omul
m general, nu ţi se înfăţişează privirii. Ceea ce ţi se în­
*
144 •

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LVIII-A

f iş e a z ă este. un anumit om : Cicero sau Cato. „Ceea ce


este vieţuitor“ nu se vede, ci se gîndeşte ; se văd însă
speciile lui : calul şi ciîinele.
în a doua clasă Plato pune tot ceea ce depăşeşte şi
covîrşeşte pe toate celelalte. Şi aceasta, datorită exce­
lenţei sale. De exemplu, cuvîntul „poet“ este un nume
comun, căci el se aplică tuturor celor care fac poezii. Dar
chiar în vremea grecilor el fu întrebuinţat pentru a de­
semna pe-un anumit poet, aşa încît, cînd zici „Poetul“,
înţelegi pe Homer. Dar cine este această fiinţă care de­
păşeşte şi covîrşeşte totul ? Este divinitatea, care este mai
mare şi mai puternică decît toţi. /
A treia clasă este a acelor lucruri care există de sine.
Ele sînt nenumărate, dar se află în afara privirii noas­
tre. întrebi ce sînt acestea ? Este o teorie proprie a lui
Plato ; el le numeşte idei. Tot ce noi vedem provine
dintr-însele ; după modelul lor sînt formate toate lucru­
rile. Ele sînt nemuritoare, neschimbătoare, nestricăcioase.
Ascultă acum ce este ideea, adică ce i se pare lui Plato că
este : „Ideea este modelul veşnic al lucrurilor care se
produc în natură“. Voi adăuga la această definiţie o ex­
plicaţie, pentru ca lucrul să-ţi fie mai 'lămurit. Să zicem
că vreau să-ţi fac portretul : drept model al picturii mele
eşti tu şi de la tine mintea mea ia chipul pe care îl
impune operei mele. Astfel, figura ta, care îmi arată şi
mă învaţă ce să fac, de la care porneşte imitaţia, este o
idee. Natura are un număr infinit de astfel de modele
de oameni, de peşti, de arbori, după care se creează tot
ce ea trebuie să producă.
A patra clasă o formează eîSoţ* Trebuie să fii atent
ca să înţelegi ce este acest şi să-i atribui lui Plato,
nu mie, greutatea unor probleme de acest fel. De altmin­
teri, nu există subtilitate fără greutate. Mai adineauri
mă foloseam de exemplul cu tabloul unui pictor. Vrind
să reproducă cu culorile sale pe Vergiliu, acela îl privea :
chipul lui Vergiliu, modelul viitoarei sale opere, era
* Figura

145

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

iideea ; ceea ice ipic tor ui alege din acest chip îşi pune în
opera lui este slSo<; Mă întrebi care este diferenţa
dintre ele ? Prima este modelul, cealaltă este forma
scoasă din acest model şi pusă în operă. Pe una artistul
o imită, 'pe cealaltă o creează. O statuie are un anumit
chip : acesta este eîSoţ Modelul însuşi, la care sculpto­
rul privind şi-a plăsmuit statuia, are un chip : aceasta
este iideea. Dacă mai ai nevoie de o altă distincţie, voi
spune : eîSoc; se află în operă, ideea e în afara ei şi nu
numai în afara ei, ci mai înaintea ei.
A cincea clasă cuprinde cele ce sînt în mod obişnuit
şi acestea încep să ne intereseze pe noi ; aci se cuprind
oamenii, animalele, lucrurile.
A şasea clasă cuprinde cele ce par că există, precum
este vidul şi timpul.
Toate acelea pe care noi le vedem şi pipăim, Plato nu
le numără printre cele ce au în înţeles propriu o exis­
tenţă, căci ele curg şi sînt în necontenită creştere şi des­
creştere. Nimeni dintre noi nu este la bătrâneţe acelaşi
cu cel din tinereţe. Nimeni nu este în dimineaţa asta cel
care-a fost ieri. Trupurile noastre sînt duse ca nişte ape.
Tot ce vezi fuge împreună cu timpul ; nimic din ce ve­
dem nu rămîne locului. Chiar eu, în timp ce spun că aces­
tea se schimbă, mă schimb. Asta vrea să spună Heradlit,
zicînd : „în acelaşi fluviu noi coborîm şi nu coborîm de
două ori“ 194. Numele fluviului rămîne, dar apa a trecut.
Faptul acesta este mai vădit la apă deoît la om, dar şi pe
noi ne tîrăşte un şuvoi tot atît de repede şi de aceea mă
uimeşte nebunia noastră, care iubim lucrul cel mai tre­
cător, corpul, şi ne temem să nu murim într-o bună zi,
cind orice clipă este de fapt moartea celei dinaintea ei.
Vrei să nu te temi că s-o întâmpla odată ceea ce se în-
tîmplă in fiecare z i! Vorbeam despre om, fiinţă trecă­
toare şi pieritoare, supusă tuturor întâmplărilor. Dar chiar
şi universul, care este etern şi nepieritor, se schimbă şi
nu rămîne acelaşi. Căci deşi cuprinde în sine tot ce a
cuprins, le cuprinde altfel deoît le cuprindea : orînduirea
şi-o schimbă.

146

Scanned by CamScanner
/

S C R IS O A R E A A L V I I I -A

„La ce-mi va folosi această subtilitate ? “ — zici tu.


Dacă mă întrebi, am să-ţi spun : la nimic. Dar precum
gravorul îşi ridică (de ,pe lucru ocihii obosiţi de o lungă în­
cordare, priveşte aiurea îşi-i lasă să ise 'odihnească, tot
astfel şi noi trebuie să ne destindem uneori spiritul şi
să-l recreăm cu unele distracţii. D ar şi distracţiile să fie
o ocupaţie : şi dintr-însele poţi, dacă iei seama, să tragi
folos. Eu, Luciliu, de obicei aşa fac : din orice cunoştin­
ţă, oricît de depărtată de tfilosofie ar fi, caut să scot ceva
şi să realizez un 'folos. „D ar ce este oare mai depărtat
de schimbarea vieţii noastre morale ca aceste chestiuni
pe care le discutarăm ? în ce fel ideile platonice m -ar
putea face mai bun ? Ce pot să scot din ele, spre a-mi
înfrînge patimile ? “ Pot scoate tocmai i/deea că tot ce
serveşte simţurilor, tot ce ne aprinde şi ne zbuciumă, nu
sînt, după Plato, lucruri care există cu adevărat. A sta
înseamnă că ele există numai în închipuirea noastră îşi că
sînt aparenţe trecătoare ; nimic într-însele nu e stator­
nic şi real. Şi totuşi noi le dorim, ca şi cum ar dura o
veşnicie, sau le-am avea o veşnicie.
Fiinţe slabe şi trecătoare, stăruim în deşertăciuni ; să
ne îndreptăm sufletul spre (cele veşnice. S ă contemplăm
formele tuturor lucrurilor, care zboară în înaltul tării­
lor, şi pe Dumnezeu, care stă în mijlocul lor şi poartă
de grijă ca tot ce n -a putut face nemuritor, fiindcă m a­
teria se împotrivea, să nu fie dat morţii,, ci să învingă prin
raţiune ticăloşia trupului. Căci toate lucrurile durează,
nu fiindcă sînt veşnice, ci fiindcă sînt ocrotite prin g rija
celui ce conduce lumea. Cele nemuritoare nu ar avea
nevoie de ocrotire ; pe acestea însă creatorul le ţine, bi­
ruind cu puterea lui stricăciunea materiei. Să le dispre­
ţuim pe toate, căci nu pot avea vreun preţ, dacă e îndo­
ială chiar şi că există sau nu. Să facem totodată această
judecată : dacă raţiunea supremă apără de primejdii lu­
mea, care e tot atît de trecătoare ca şi noi, atunci şi ra ­
ţiunea noastră poate prelungi întrucîtva durata acestui
trup ticălos, dacă vom putea să ne stăpînim şi să ne în-
frînăm patimile, de care cei mai mulţi pierim.

147

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Plato însuşi a ajuns la adînci bătrîneţe numai prin


chibzuinţă. Avusese 'parte, lîntr-adevăr, de un trup sănă­
tos şi puternic {numele de Plato îi vine de la pieptul său
l a t ) 195, dar călătoriile pe mare şi primejdiile 196 îi lua­
seră mult din puteri. Totuşi cumpătarea şi măsura, în
tot ce aţîţa lăcomia, precum şi o chibzuită grijă /de sine,
l-au dus pînă la bătrâneţe, în pofida multor piedici. Căci
— cred că ştii — datorită cumpătării lui, Plato a murit
chiar în ziua lui de naştere, tocmai cînd împlinea optzeci
şi unu de ani de viaţă. De aceea nişte magi persani, care
din întâmplare se aflau atunci la Atena, aduseră o jertfă
celui dispărut, socotind că soarta lui e mai presus decît
a unui muritor de rînd, deoarece împlinise optzeci şi
unu de ani de viaţă, numărul desăvârşit între toate, re­
zultat din înmulţirea lui 9 cu 9. Nu mă îndoiesc că
Plato ar fi fost gata să renunţe la cîteva zile : ar fi scăpat
astfel de jertfă. Viaţa cumpătată te poate face să ajungi
la bătrîneţe, pe care, dacă nu trebuie s-o doreşti, nici nu
trebuie s-o respingi. Este plăcut să fii cu tine cît mai mult
timp, atunci cînd ai ajuns vrednic să te bucuri de tine.
Am să-mi spun, aşadar, părerea la întrebarea dacă
se cade să ne scârbim de ultimele clipe ale bătrîneţii şi
să nu-i aşteptăm sfârşitul, ci să ni-1 facem cu mâna
noastră. Cine-şi aşteaptă trîndav ceasul din urmă nu e .
prea departe de un laş, precum cel care zvîntă o amforă
de vin şi-i soarbe şi drojdia înseamnă că e peste măsură
robit beţiei. Trebuie să ne întrebăm totuşi dacă această
ultimă parte a vieţii cuiva este drojdie sau tot ce-i mai
limpede şi mai curat într-însa, dacă judecata este în­
treagă, dacă simţurile slujesc spiritul, dacă sufletul nu
este sleit şi de mai înainte mort. Căci are mare impor­
tanţă dacă cineva îşi prelungeşte viaţa sau numai moar­
tea. Dacă trupul nu mai e bun de nimic, de ce să nu eli­
berezi un suflet care se chinuieşte ? Şi poate că trebuie
s-o faci puţin mai înainte, ca nu cumva să n-o mai poţi
face atunci cînd ar trebui. De vreme ce primejdia unei
vieţi nenorocite este mai mare decît aceea a unei morţi
grabnice, este un prost acela care nu dă puţin timp în
schimbul unei şanse atît de mari. Puţini sînt cei pe care

148

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LIX -A

o lungă bătrîneţe îi duce nevătămaţi pînă Ia moarte ; pen­


tru mulţi viaţa lîncezeşte într-o zăcere fără folos. Nu
crezi oare că e mai grozav să pierzi putinţa de a-fi curma
viaţa, deoît o mică parte dintr-însa ?
Nu mă asculta în silă, gîndind că părerile acestea ar
avea deocamdată legătură cu tine, ci cîntăreşte ce-ţi spun.
N-am să renunţ la bătrîneţe, dacă mă va lăsa întreg,
întreg prin ce e mai bun în mine. D ar dacă va începe
să-mi scrîntească sau să-mi ia minţile, dacă-m i va lăsa
nu viaţa, ci numai suflarea, voi fugi din această hardu­
ghie putredă şi pornită la vale. N -am să-mi caut m oar­
tea, ca să scap de-o boală, să fie numai o boală care se
poate vindeca şi care nu-mi întunecă mintea. N -am să
ridic mîna asupra mea, ca să scap de dureri : a muri aşa
înseamnă a te da bătut. D ar dacă mă voi convinge că su­
ferinţa mea nu are sfîrşit, voi pleca, nu Idin pricina ei,
ci fiindcă-mi va fi o piedică în tot ce este scopul pentru
care trăiesc. Este un nevolnic şi un ticălos cel care
moare din cauza durerilor, dar este un nebun cine tră ­
ieşte numai ca să sufere dureri.
Dar mă întind prea mult, iar subiectul ne-ar putea lua
o zi întreagă. De altfel, cum şi-ar putea pune capăt vie­
ţii cineva care nu este în stare să pună capăt unei scri­
sori ? Gu bine, deci. IaJtă un icuvînt, pe caone-I vei citi
mai cu plăcere, decît numai şi numai despre moarte.
Cu bine.

y SCRISOAREA A "LIX-A

Scrisoarea ta mi-a făcut mare plăcere. Perm ite-m i să


folosesc acest cuvînt în sensul lui obişnuit, nu în cel pe
care i-1 dăm noi, stoicii. Noi credem că plăcerea este un
viciu. Şi, fără îndoială, aşa este. Cu toate acestea folosim
de obicei acest cuvînt, ca să exprimăm o stare de voioşie
sufletească. Ştiu, îţi repet, că plăcerea, dacă folosim
cuvintele după concepţia noastră, este un lucru netrebnic
şi^ că de bucurie sufletească nu are parte decît înţeleptul,
căci ea este o înălţare a sufletului care se bizuie pe sine

149 .

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

şi pe puterile lui. Şi totuşi un vorbirea obişnuită zicem că


am avut o mare bucurie sufletească, fiindcă cutare a fost
ales consul, s-a căsătorit sau i-a născut soţia. Fireşte,
aceasta nu e bucurie sufletească, ba uneori este începutul
necazurilor. Căci bucuria sufletească, prin natura ei, nu
are sfîrşit şi nu se schimbă in contrariul ei. Prin urmare,
cînd Vergiliu al nostru vorbeşte despre „bucuriile vino­
vate ale minţii“ 197, se exprimă frumos, într-adevăr, dar
nu destul de prqpriu, căci nu există „bucurie vinovată“.
El dă acest nume plăcerilor şi reuşeşte să exprime ceea ce
voia, arătînd astfel că oamenii se încîntă de răul lor. Şi
totuşi nu fără rost spuneam că scrisoarea ta m i-a făcut
mare plăcere, căci, cu toate că şi un om simplu poate ^
simţi bucuria sufletească izvorîtă dintr-un motiv curat,
eu numesc o stare sufletească nestăpînită şi gata să se
schimbe imediat în contrariul ei, plăcere, ca una care e
pricinuită de o f a l s ă concepţie asupra binelui, este ne­
stăpînită şi f ă r ă măsura. _
Dar ca s ă mă î n t o r c l a ce-mi propusesem, am să-ţi spun
ce mi-a plăcut în d e o s e b i în această scrisoare a ta. Ţii
în ifrîu v o r b e le . V o r b i r e a n u te r ă p e ş t e şi nu te duce mai
departe decît îţi p r o p u i . S în t mulţi aceia care sînt ispitiţi
să scrie despre ce nici n u gîndeau, de dragul unui cuvînt
care le place. Aceasta ţie nu ţi se-ntîmplă : totul este
strîns şi pe măsura conţinutului. Vorbeşti atît cît vrei,
lăsînd să se înţeleagă mai mult decît exprimi. Este într-
asta semnul unui fond mai adînc. Se vede astfel că spi­
ritul tău nu are nimic de prisos, nimic umflat. Găsesc, cu
toate acestea, metafore care nici temerare nu sînt şi, pe
de altă parte, au trecut cu bine orice primejdie. Găsesc
comparaţii de care, dacă cineva ne-ar opri să ne folosim,
socotindu-le permise numai poeţilor, aş crede că n-a citit
pe nici unul dintre vechii noştri scriitori, care nu alergau
după vorbirea menită să le-aducă aplauze. Ei, care se ex­
primau simplu şi numai ca să înfăţişeze ceva, sînt totuşi
plini de comparaţii, nujdin motivul pentru care ele sînt
necesare poeţilor, ci ca sa vină-n ajutorul neputinţei noas­
tre şi să pună cititorul sau auditorul în faţa unui
lucru viu.

ISO . >

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LIX-A

Citesc tocmai ipe Sextius 198, un om straşnic, care f ilo-


sofeaza în limba greacă despre moravurile romane. M -a
impresionat o imagine folosită de el : o armată care măr­
şăluieşte în careu, gata de luptă în oricare direcţie se
bănuieşte c-ar fi duşmanul. Aşa, zice el, trebuie să facă şi
înţeleptul: să-şi desfăşoare toate virtuţile, pentru ca, de
oriunde s-ar porni vreun atac, ele să fie gata să-l apere,
răspunzînd iîn perfectă ordine la un simplu semn al co­
mandantului lor. Precum în armatele comandate de ge­
nerali valoroşi vedem că toate trupele simt conducerea
comandantului şi sînt astfel orînduite încît semnalul de
luptă, dat de un singur om, ajunge în aceeaşi clipă pînă
la ultimul pedestraş şi călăreţ, tot astfel, zice Sextius,
ba încă şi mai mult, trebuie să fie şi cu noi. Căci soldaţii
aceia se tem cîteodată fără motiv şi un marş care li se
părea foarte primejdios se întlîmplă să fie foarte liniştit,
pe cînd nebunia nu cunoaşte nici o clipă de linişte, se
teme de tot ce-i deasupra şi dedesubtul ei, se zbuciumă
într-o parte şi într-alta, în urma ei vede primejdii, în
faţă^ de asemenea, tremură la orice, este nepregătită şi
se înspăimîntă chiar şi de ajutoarele care-i vin în
sprijin.
înţeleptul, dimpotrivă, este bine apărat, gata să în­
frunte orice atac : nu s-ar retrage un pas, chiar dacă să­
răcia, moartea alor săi, defăimarea sau durerea s-ar nă­
pusti asupra lui. Va merge neînfricat împotriva lor şi .se
va arunca asupră-le. Pe noi însă prea multe ne înlănţuie,
prea multe ne istovesc, de prea mult timp zăcem în
aceste păcate. E greu să ne spălăm de ele, căci nu sîntem
numai pătaţi, ci infectaţi de ele. •
Ca să nu trec de la o imagine la alta, voi cerceta
— este o chestiune ,pe care deseori caut să mi-o lămu­
resc — pentru ce nebunia ne stăpâneşte cu atîta îndîrjire.
Mai intîi, fiindcă n-o respingem cu curaj şi fiindcă nu
ne străduim din toată inima să scăpăm de ea. Apoi,
undea. n-avem destula încredere în cele descoperite de
înţelepţi şi nu le sorbim sfaturile cu sufletul des-
v118; ci ne oprim foarte puţin asupra acestor, lucruri atît
de însemnate. Dar cum poate cineva să se pregătească

151

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

cum trebuie împotriva patimilor, dacă nu se pregăteşte


decît în scurtul timp cît ele îi dau răgaz ? Nimeni dintre
noi nu pătrunde în adîncul lucrurilor. Ne mulţumim cu
ce se prinde de noi la suprafaţă şi, dacă cheltuim puţintel
timp cu filosoifia, aceasta-i destul şi prea destul pentru
nişte oameni copleşiţi de treburi. Dar piedica cea mai
mare e că ne încântăm reipede-repade de noi înşine.
Dacă găsim pe cineva care ne spune că sîntem buni, în­
ţelepţi, neprihăniţi, zicem că e aşa. Şi nu ne mulţumim cu
laudele modeste : tot ce linguşirea fără ruşine pune pe
seama noastră ne-o însuşim, ca şi cum ni s-ar cuveni.
Dacă cineva ne spune că sîntem foarte buni, foarte înţe­
lepţi încuviinţăm, deşi ştim că în mare măsură el minte.
Dovedim atîta slăbiciune faţă de noi, îneît am vrea să
fim lăudaţi că ne purtăm tocmai invers decît ne purtăm
în acel moment. Unul pune la chinuri oamenii şi află că
e omul cel mai milos ; altul trăieşte numai din jafuri :
află că e fără seamăn de darnic ; altul o duce numai în
beţii şi petreceri : e un model de cumpătare. Urmarea
este că nu vrem să ne schimbăm, tocmai fiindcă credem
că sîntem desăvârşiţi. Pe oînd Alexandru cel Mare cutre­
iera India, nimicind prin război popoare necunoscute
chiar şi vecinilor lor, în timp ce asedia un oraş, fu izbit
de o săgeată, tocmai oînd ocolea zidurile, cercetînd locu­
rile cele mai slabe. Rămase totuşi multă vreme călare,
stăruind în ce-şi propusese. Apoi, deşi sângele se oprise,
fiindcă durerile se înteţeau, cu toate că rana nu-i mai
sîngera şi pentru că, stîrid pe cal, puţin cîte puţin picioj
ru-i amorţise, fu nevoit să renunţe şi zise : „Toţi jură că
sînt fiul lui Zeus, dar rana aceasta-mi strigă că sînt om“.
Să facem ca el. Pe fiecare, după măsura lui, linguşirea îl
umple de îngâmfare. Noi însă să zicem : „Voi spuneţi că
sînt un om înţelept, dar eu văd cît de fără rost îmi sînt
poftele, cît de dăunătoare-mi sînt dorinţele. Nici^ mă­
car atîta nu pricep : măsura Ia mîncare şi băutură, pc
care animalele, de îndată ce se satură, totuşi o ştiu ; pînă
acum nu ştiu cît pot să înghit“.
Am să-ţi arăt cum poţi să-ţi dai seama că nu eşti
înţelept. înţeleptul este deplin mulţumit, voios, senin, ne-

152

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A U X - A

tulburat ; el este de-o seamă cu zeii. Acum, gîndeşte-te la


tine. Dacă nu eşti niciodată mohorît, dacă nici o şpe-
rantă nu-ţi tulbură prin aşteptarea viitorului sufletul,
dacă el este zi şi noapte egal şi (dacă se păstrează l£
aceeaşi înălţime, mulţumit tot timpul de sine, atunci ai
ajuns la binele suprem hărăzit omului. D ar cînd cauţi în
toate părţile tot felul de plăceri, să ştii că eşti tot atît de
lipsit de înţelepciune pe cît eşti lipsit de bucurie sufle­
tească. Vrei să ajungi la aceasta, dar te înşeli, dacă speri
să ajungi la dansa din mijlocul bogăţiilor şi dacă o cauţi
printre măriri, adică printre chinuri. Cele după care
» alergi, ca şi cum ţi-ar putea aduce bucurie şi plăceri, sînt
pricini de durere. Toţi, te încredinţez, tind spre bucuria
sufletească, dar nu ştiu de unde să dobândească una sta­
tornică şi puternică. Unul o caută-n petreceri şi desfrî-
nare, altul, în fală şi-n gloata clienţilor din jurul lui,
. altul, în dragostea unei femei, altul, în gloria literară
— deşartă glorie, căci nu aduce nici o însănătoşire. Pe
toţi aceştia îi amăgesc momeli înşelătoare şi de scurtă
durată, ca şi beţia care răscumpără nebunia veselă a unui
ceas cu o îndelungă silă, ca şi aplauzele şi aclamaţiile suc­
cesului, pe care-1 cîştigă şi-l ispăşesc cu multe chinuri.
Gîndeşte-te că efectul înţelepciunii este egalitatea
bucuriei sufleteşti. Spiritul înţeleptului este ca şi cerul de
dincolo de lună : acolo e totdeauna senin. Ai deci tot
dreptul să doreşti înţelepciunea, fiindcă ea este totdeauna
însoţită de bucurie sufletească. Iar această bucurie nu se
naşte decît din conştiinţa virtuţilor tale. Nu poate trăi
bucuria decît omul curajos, drept şi cumpătat. ,,Cum
oare ? — zici tu, nebunii şi ticăloşii nu se bucură ? “ —
Tot pe-atîta pe cît se bucură leii care dau de-o pradă.
Cînd beţia şi dezmăţul îi oboseşte, cîud nopţile de chef
îi lasă zăcînd printre pahare, cînd plăcerile, de care se
îmbuibă mai mult decît neputinciosul lor trup poate să
suporte, încep să-i otrăvească, atunci, nenorociţii, repetă
vestitul vers al lui Vergiliu :
„Ştii doar cum noaptea din urm ă-n deşarte plăceri pe­
trecurăm“ 199. Desfrînaţii îşi petrec orice noapte jîn plă­
ceri deşarte, ca şi cum le-ar fi cea de pe urmă. Acea

153

Scanned by CamScanner
V
i
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU C ILIU

bucurie sufletească, de care se 'împărtăşesc zeii şi cei care


tind' să fie asemenea cu zeii, e fără întrerupere, nu înce­
tează niciodată. A r înceta, numai dacă ar veni de alt-
unde. D ar, fiindcă nu-i darul nimănui, nu-i la bunul plac
al nimănui. Norocul nu-ţi poate lua ce nu ţi-a dat.
ii
Cu bine.

SCRISOAREA A L X -A

Am să mă plîng de tine, să te cert, să-m i ies din răb­


dări. Şi azi mai doreşti încă ce-ţi doreau pe vremuri .
doica, pedagogul sau m aică-ta ? Nu înţelegi nici acum cît
rău îţi doreau ? Vai, cît de blestemate sînt urările alor
noştri ! Cu-atît mai blestemate, cu cît se-mtplinesc mai
din plin. Nu mă mai mir că relele se ţin de noi din fra-*
gedă copilărie. Am crescut printre blestemele părinţilor ;
noştri. O, dacă zeii ne-ar asculta şi nouă glasul, glasul
nostru dezinteresat. Pînă oînd vom tot cere zeilor cîte
ceva, ca şi cum singuri nu ne-am putea oîştiga hrana ?
Cît timp vom mai ocupa cu semănăturile noastre câmpiile,
pe care altădată se ridicau oraşe mari ? Gît timp un
popor întreg va secera pentru noi ? Cît timp convoaie
de corăbii vor căra pe toate mările griul, provizie pentru
o singură masă ? Un taur se mulţumeşte cu o păşune de
cîteva iugăre ; o singură pădure ajunge la mai mulţi
elefanţi : pentru hrana unui om n-ajunge d ed t pămîntul
şi marea. Cum oare ? N e-a dat natura* care ne-a făcut
atît de mici la trup, un pîntece atît de nesăţios, de în-
trecem în lăcomie vieţuitoarele cele mai mari şi cele
mai mincăcioase ? Nu, fireşte, căci pentru nevoile noas­
tre cheltuim puţin ; ele se potolesc cu mai nimic. Nu pîn-
tecele înfometat ne cere atâta cheltuială, ci ambiţia. Pe
aceşti robi ai pîntecelui, cum le zice Sallustiu 200, ar tre­
bui să-i punem de aceea în rîndul animalelor, nu al oa­
menilor, iar pe unii, nici m ăcar în rîndul celor vieţui­
toare, ci al celor moarte. Căci nu trăieşte ded t cel care e
de folos altora, nu trăieşte decît cel ce dă un rost vieţii.
Celor care se ascund şi zac în trîndăvie casa le este ca şi

154

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXI-A

un cavou. L a uşă le-ai putea pune numele pe o placă de


marmura cu inscripţia :
„Morţi înainte de moarte“. ,
fiii K in p

SCRISOAREA A LX I-A

Să încetăm a mai dori ce doream altădată. Eu cel


puţin îmi dau silinţa să nu vreau la bătrâneţe ce voiam
în copilărie. Zi şi noapte, singurul meu iţei, singura mea
grijă, singurul meu gînd este să pun capăt vechilor pa­
timi. îmi dau silinţa ca o zi să facă cît o viaţă întreagă.
Pe Hercule, nu mă reped la dînsa, ca şi cum ar fi ultima,
ci o privesc numai, ca şi cum ar fi ultima. îţi scriu
această scrisoare cu gîndul că moartea m -ar putea chema
chiar în momentul iîn care-ţi scriu. Sînt gata să pornesc
şi m ă bucur ide viaţă, tocmai fiindcă nu sînt prea îngri­
jorat de cît va mai dura. înainte -de a îmbătrâni, mă în­
grijeam să trăiesc cum trebuie ; acum, să mor cum tre­
buie. A muri cum trebuie înseamnă a muri mulţumit.
Dă-ţi silinţa să nu faci niciodată nimic de silă. Tot ce
se va întîmpla cu necesitate celui care se opune, pentru
cel ce consimte nu mai e necesitate. Cine primeşte bucuros
poruncile scapă — zic eu — de ce este mai nesuferit în
sclavie : obligaţia de a face ceea ce nu vrea. Nenorocit
nu este cel ce face ceva din ordin, ci cel care-o face îm­
potriva voinţei lui. Prin ^urmare, să ne întocmim astfel
viaţa sufletească, încît să voim tot ce împrejurările ne
cer, şi mai presus de toate să ne gîndim la sfînşitul nos­
tru, fără a ne întrista. Să ne pregătim de moarte mai îna­
inte de-a ne pregăti de viaţă. Pentru viaţă avem tot ce
ne trebuie, d ar mu ne mai saturăm agonisind. Totdeauna
ni se pare că ne lipseşte ceva şi totdeauna ni se va părea.
Nu anii, nu zilele ne vor face să fi trăit de ajuns, ci
sufletul. Eu am trăit destul, dragă Luciliu : aştept moar­
tea sătul.
' Cu -bine.

155

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

' SCRISOAREA A L X II-A

Cei care vor sa pară ca nu mai răzbesc de treburi, ca


să se dedice studiilor, m in t: se fac că au treburi, le dau
mari proporţii, îşi fac singuri de lucru. Eu am vreme,
dragă Luciliu. Am, ,ţi-o repet, şi oriunde aş fi, sint cu
mine. Căci nu mă fac robul treburilor, ci le termin pe
fugă, şi nu caut pricini de a-mi pierde timpul. Oriunde
mă opresc locului, revin la gîndurile mele şi am mereu in
minte cîte ceva care m -ar putea ajuta. Cind simt cu prie­
tenii, nu-mi uit de mine şi nu zăbovesc mult ^cu cei de
care mă leagă fie vreo împrejurare, fie vreo îndatorire
a vieţii în comun, ci sînt împreună cu toţi oamenii de
seamă : spre ei îmi îndrept gîndurile, în orice loc şi-n
orice secol vor fi trăit. în jurul meu e totdeauna Deme­
trius 201, cel mai bun dintre oameni. După ce scap de
cei îmbrăcaţi în purpură, iau cu mine pe acest om pe ju­
mătate gol şi-l admir. Cum să nu-1 admir ? Mi-am dat
seama că nu-i lipseşte nimic. Cineva poate dispreţui to­
tul, dar a avea totul nimeni nu poate. Calea cea mai
scurtă spre bogăţie este dispreţul bogăţiilor. Iar Deme­
trius al nostru trăieşte nu ca şi cum le-ar fi dispreţuit
pe toate, ci ca şi cum le-ar fi lăsat pe toate în seama
altora.
Cu bine.

CA RTEA A V II-A

SCRISOAREA A L X m -A

Sînt întristat de moartea lui Flaccus, prietenul tău 202


N-aş vrea jînsă să suferi mai mult decît trebuie. Ca
să-ţi cer să nu fii îndurerat, n-aş îndrăzni, deşi sînt
convins c-ar fi mai bine. Dar cine, în afară de cel ce
s-a ridicat mai presus de soartă., putea avea atîta
tărie sufletească ? Ş,i chiar şi p e un astfel de om o în-
tîmplare ca aceasta l-ar atinge, dar l-ar atinge numai.
Noua insa ni se poate ierta să vărsăm lacrimi, daca nu

156

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXIH-A

curt? fără măsură, dacă noi înşine le oprim. Nu se


poate, cînd îţi moare un prieten, să nu 'dai o lacrimă,
dar nici să-ţi curgă şiroaie ; să lăcrimezi, înţeleg ; să
te boceşti, nu. Ţi se pare că-,ţi pun o condiţie prea grea,
atunci cînd cel mai mare poet al grecilor a mărginit
nlînsul la o singură zi, spunând că „şi Niobe se gândea
J â mincare . . ^
Mă întrebi de unde vin bocetele, de unde plînsetele
fără sfîrşit ? Prin lacrimi vrem să ne dovedim dure­
r e a ; nu ascultăm de dânsa, ci ne-o arătăm. Nimeni nu
sufere pentru el. Oh, nefericită nebunie ! Există şi o
fală ,în durere. „Cum aşa ? — spm tu. Să nu-mi mai
aduc aminte de-un prieten ? “ Scurtă aducere aminte^ îi
făgăduieşti, dacă ea va dura atîta cît durerea ta. O în-
tîmplare neînsemnată te va face, cu toată faţa asta, sa
rîzi, şi nu zic mai tîrziu, cînd toată mâhnirea se risi­
peşte, cînd durerile cele mai sfâşietoare se potolesc : la
primul moment de neatenţie masca suferinţei te va
părăsi. Acum îţi păzeşti singur durerea. Dar şi paznicul
are clipe de uitare şi atunci durerea încetează, cu afcît
mai repede cu cît este mai amarnică. Să facem astfel ca
amintirea celor duşi să ne fie plăcută. Nimeni nu se în­
toarce cu plăcere la gînduri care-1 chinuiesc. Se-ntîm,plă
cîteodată ca numele celor duşi, pe care-i iubeam, să ne
apară în minte, sfîşiindu-ne inima, dar şi sfâşierea asta
îşi are plăcerea ei. ,
„Aducerea aminte de cei dispăruţi, spunea adesea
Attalus 204 al nostru, ne este tot atît de plăcută, pre­
cum ne plac unele fructe puţin acrişoare, precum la
un vin vechi de tot chiar şi gustul lui amărui ne în­
cântă. După oarecare vreme durerea se stinge şi nu
rămîne decît o plăcere curată“. Daca este drept ce
spunea el, „a te gândi la prietenii în viaţă înseamnă a
te desfăta cu miere şi cu prăjituri ; amintirea celor care
au fost te încânta, dar are şi oarecare amărăciune: Cine
ar putea însă susţine că fructele acre şi puţin cam tari
nu deşteaptă pofta de mâncare ?“ Eu n-am aceeaşi pă­
rere. Pentru mine amintirea prietenilor dispăruţi este
dulce şi încântătoare, căci tot timpul cît i-am avut prie-^

15 - c. 271 157

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

teni mă gîndcam c-am să-i pierd îşi acum, cînld i-am


pierdut, parcă încă i-aş mai avea.
Fă dar, dragă Luciliu, ceea ce se potriveşte cu simţul
tău de dreptate ; încetează a mai interpreta în rău
binele făcut de soartă. Ţi l-a luat, dar ea ţi l-a dat.
Tocmai de aceea să ne bucurăm din plin de prieteni,
fiindcă nu se ştie oît timp vom avea parte de ei. Să-
ne gîndim de cîte ori i-am părăsit, ca să pornim în-
lungi c^ătorii, de cîte ori, stînd în acelaşi loc cu ei,
nu le-am văzut faţa : vom înţelege că mai mult timp
am pierdut decît ne-am bucurat de ei, pe cînd trăiau.
Poţi suferi oare pe cei care, după ce s-au arătat ne­
păsători faţă de prieteni, îi jelesc cu amar şi nu iubesc
pe cineva decît cînd l-au pierdut ? îl bocesc fără mă­
sură. Motivul ? Se tem să nu li se pună la îndoială
iulbirea şi caută dovezi tîrzii ale simţămintelor lor. Dacă
mai avem alţi prieteni, puţin îi preţuim şi rea părere
avem despre ei, socotind că n-ar putea să ne mîngîie
de .pierderea unuia singur. Dacă n-avem alţii, singuri ne
facem un rău mai mare decît cel cu care ne-a lovit
soarta.. Ea ne-a răpit un prieten, noi ne lipsim de toţi
cei pe care ni-i puteam face. în sfîrşit, cine n-a putut
iubi mai mult decît un singur om nici pe acesta nu l-a
iubit prea mult. Dacă cineva jefuit de ultima lui haină,
ar sta şi ar boci, în loc să se gîndească cum să se
apere de frig şi cum să-şi acopere spatele, nu ţi s-ar
părea fără seamăn de prost ? Ai dus la groapă un prie­
ten ? Caută-ţi un altul. E mai cu cale să cauţi a-ţi
face un prieten decît să boceşti.
Ştiu sigur că ce-aş mai avea de spus e cunoscut şi
prea cunoscut. N-am să trec însă peste un lucru, numai
fiindcă toată lumea lîl spune. Durerea care nu se po­
toleşte cu mintea se potoleşte cu vremea. Pentru un om
înţelept, oboseala în durere este însă un jalnic leac îm­
potriva durerii. Cred că e mai bine să părăseşti tu du­
rerea, decît să te părăsească ea, şi fă cît mai repede
un Jucru, pe care mai fcîrziu nu-1 mai poţi face, chiar
daca ai dori. Strămoşii noştri au hotărît femeilor un an

1C8

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXIV-A

de doliu, nu ca să bocească atîta timp, ci ca să nu bo­


cească^ mai mult. Pentru bărbaţi nu există timp legiuit,
fiindcă nici unul nu e potrivit. îmi poţi arăta vreo fe­
meie, dintre cele care-au fost cu greu tîrîte din preajma
rugului sau smulse din jurul mortului, ale cărei lacrimi
să fi ţinut mai mult de-o lună ? Nimic nu devine mai
repede nesuferit ca durerea : una proaspătă îşi mai gă­
seşte cîte un consolator şi mai atrage cîţiva inşi în jurul
ei ; dar una învedhită e luată în rîs, căci sau e prefă­
cută, sau e smintită. ■
Acestea ţi le scriu tocmai eu care l-am plîns atît de
mult pe Annaeus Serenus 205, scumpul meu prieten, încît
am ajuns, fără^ să vreau, ca exemplu al celor a răpuşi
de durere. Astăzi totuşi condamn fapta mea şi-mi dau
seama că cel mai puternic motiv de a-1 jeli atîta fusese
faptul că niciodată nu-mi trecuse prin minte c-ar putea
muri înaintea mea. Mă gîndeam la un singur lucru :
că este mai mic, şi încă mult mai mic, ca mine. Ca şi
cum soarta ar ţine vreo socoteală ! Prin urmare, să ne
gîndim mereu că sîntem muritori, noi şi toţi cei ce nî-s
dragi. Trebuia să-mi zic de-atunci : „Serenus este mai
mic ; dar ce importanţă are ? A r trebui să moară în
urma mea, dar s-ar putea să moară mai înaintea m ea“.
Fiindcă n-am făcut-o, soarta a izbit pe neaşteptate în-
tr-un nepregătit. Acum de-abia mă gîndesc că toate *
sînt pieritoare, şi pieritoare nu după vreo anumită lege :
tot ce se poate întîmpla în vreo zi se poate întîmpla
în această zi. Să ne gîndim, aşadar, dragă Luciliu, că
în scurt timp vom ajunge acolo unde plîngem c-a ajuns
el. Şi poate că, dacă faima înţelepţilor are vreun temei
şi dacă există vreun loc în care ne vom regăsi, cel de
care zicem ca l-am pierdut a pornit-o mai înainte.

Cu bine.

SCRISOAREA A LXIV-A

. Ai fost ieri alături de noi. Ai putea să te plîngi,


zicmd : „Numai ieri ? “ De aceea am ,şi spus „alături

159

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

de noi“, căci alături ide mine eşti^ totdeauna. îmi veni­


seră cîţiva -prieteni, de ihatîrul cărora fumul coşurilor
mele era ceva mai gros. Nu acel fum ce se înalţă de
la bucătăriile celor avuţi, -înspăimîntînd pompierii, ci
unul slab, care arată doar că ai oaspeţi. Am discutat
despre tot felul de lucruri, ca-n jurul unei mese, nedu-
cîndu-1 pe nici unul la capăt, ci trecînd de la una la
alta. Am citit apoi cartea lui Quintus Sextius ta tă l20G,
mare om, crede-mă, îşi, oricît ar tăgădui-o el, un stoic.
Cită forţă la dînsul, zeilor buni, cît suflet ! N-ai să
găseşti asta la toţi filosofii. Operele unora dintre cei
care au un nume vestit sînt fără viaţă. Pun probleme,
le (întorc pe toate feţele, taie firul în patru : nu înalţă
sufletul, fiindcă n-au suflet. Citindu-1 pe Sextius, vei
spune : „E plin de viaţă, e puternic, liber, se-nalţă dea­
supra omului obişnuit ; cînd las din mînă cartea, plec
deplin încrezător în mine“. Ori de cîte ori îl citesc,
iată în ce -stare de spirit, îţi mărturisesc, sînt : îmi vine
să provoc toate nenorocirile din lume ;şi să strig : ,,Ce
stai pe loc, soartă ? Hai să ne măsurăm : ai în faţă un
om gata de luptă !“. Mă cuprinde dorinţa omului care
caută să se pună la încercare şi să-şi arate puterile,
„Cît ar dori să răsară în mijloc de turme fricoase
Vreun mistreţ spume gind, sau un leu să coboare din
m unte!“ 207.
Aş dori, să am ce răpune, cu cine să mă măsor, înfrun-
tîndu-1. Căci ce este deosebit, între altele, la Sextius
este că-ţi arată măreţia unei vieţi fericite şi totuşi nu
te face să desperi de dînsa. îţi dai seama de înălţimea
ei, dar şi de putinţa de-a ajunge prin voinţă la -ea.
Aşa ţi se arată de altminteri şi virtutea : te minunează
şi totuşi te face să speri. Eu, cel puţin, îmi petrec mult
timp în contemplarea virtuţii : o privesc tot atît de mi­
nunat cum privesc universul, pe care deseori mi se pare
că-1 văd atunci pentru prima oară.
Aşadar mă închin în faţa descoperirilor înţelepciunii
şi în faţa descoperitorilor ei ; sînt fericit să mă apropii

160

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXIV-A

de ei ca de o moştenire lăsată tuturor. Pentru mine au


agonisit ei, pentru mine s-au trudit. Dar noi să fim ca
gospodarul bun : să sporim ce-am moştenit. Moştenirea
sa treacă şi mai mare asupra urmaşilor noştri. Avem
încă mult de lucru şi va rămiîne (încă m u lt: nici unui
om, chiar de s-ar naşte peste o mie de secole, nu-i va
fi luată putinţa de-a mai adăuga ceva. Ghiar dacă cei
vechi ar fi descoperit totul, ceea ce va fi totdeauna nou
este aplicarea, ştiinţa organizării descoperirilor lor. Să
presupunem că am moştenit de la predecesori leacurile
de ochi. N-am nevoie să caut altele. D ar acestea tre­
buie totuşi să fie adaptate după boli şi (împrejurări :
unul uşurează inlflamaţia ochilor, altul reduce umflarea
pleoapelor, altul vindecă scursorile care năpădesc ochiul,
altul limpezeşte vederea. Tu trebuie să pisezi docto­
riile, să alegi momentul potrivit, să măsori la fiecare
cantitatea.
Leacurile sufleteşti au fost descoperite de cei vechi,
dar cum să fie folosite şi cînd, e treaba noastră să cer­
cetăm. Cei care au fost înaintea noastră au făcut mult,
dar n-au făcut totul ; cu toate acestea, să-i respectăm
şi să-i venerăm ca pe nişte zei. Cum să nu păstrez
chipurile acestor oameni mari, care sînt pentru noi un
imbold, şi cum să nu le sărbătoresc ziua de naştere ?
Cum să nu-i amintesc în orice clipă, spre a le arăta
toată cinstea ? Pe aceşti învăţători ai neamului ome­
nesc, de pe urma cărora s-a revărsat asupra noastră
atîta binefacere, trebuie să-i respect ca şi pe învăţă­
torii mei. Cînd văd un consul sau un pretor, le arăt
tot respectul datorat cinstei lor : cobor de pe cal, îmi
descopăr capul, mă dau în lături din calea lor. Cum
oare ? Pe cei doi Cato, pe înţeleptul Laelius, pe Socrate
şi pe Plato, pe Zenon şi pe Cleante pot oare să-i pri­
mesc în lăcaşul inimii mele fără onorurile cele mai
mari ? Mă închin înaintea lor şi în faţa unor asemenea
nume mă ridic totdeauna în picioare.
Cu bine.

161

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

SCRISOAREA A LXV-A

Ziua de ieri am împărţit-o cu boala: dimineafa şi-a


luat-o ea, după-amiaza mi-a lăsat-o mie. Aşadar, mi-am
încercat mai întîi mintea citind ceva, apoi, simţind că
nu sînt obosit, am îndrăznit să-i cer mai mult, ba chiar
să-i las deplina libertate. Am scris ceva şi m-am sforţat
mai mult ca de obicei, deoarece mă luptam cu un su­
biect greu »şi nu voiam să mă dau bătut, pînă ce mi-au
venit nişte prieteni, care m-au silit să mă opresc şi
m-au luat la rost ca pe un bolnav fără astîmpăr. Locul
condeiului îl luă discuţia ; îţi încredinţez o parte din-
tr-însa, cea în care nu ne-am înţeles. Te-am ales ar­
bitru : ai să ai mai mult de lucru decît crezi. Sînt trei
păreri. .
Stoicii noştri spun, aşa cum ştii, că „în natură fac­
torii din care totul provine sînt d o i: cauza şi^materia“.
Materia este inertă, gata la orice sau gata să stea lo­
cului, dacă nimeni nu o pune în mişcare. Cauza însă,
adică raţiunea, dă o formă materiei şi o mişcă în
sensul voit de ea, producînd dintr-însa feluritele ei lu­
crări. Prin urmare, trebuie să existe ceva din care se
creează şi apoi ceva care creează un lucru. Una este
materia, cealaltă este cauza. Orice artă este o imitare
a naturii ; aşadar, tot ce spuneam despre univers, aplică
şi la tot ce omul trebuie să facă. O statuie presupune
o materie care suferă lucrarea artistului şi un artist
care-i dă o formă. Prin urmare, la o statuie materia
este arama, iar cauza este artistul. Condiţia tuturor lu­
crurilor este aceeaşi : ele constau din ceea ce sînt făcute
şi din ceea ce le face. Stoicii susţin că „există o singură
cauză, ceea ce le face“.
Aristotel socoteşte că se poate vorbi despre cauză în
trei moduri : „Prima cauză — zice el — este materia
însăşi, fără de care nu se poate crea nimic ; a doua
cauză este artistul ; a treia este forma ce se dă fiecărei
opere, de exemplu, unei statui ; este ceea ce Aristotel
numeşte idos. L a aceasta el mai adaugă şi o a patra :
• scopul întregii opere. Ce este acesta, îţi voi desluşi.

/ 162

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX V-A

Arama este prima cauză a qperei, căci, dacă n-ar fi


existat materialul de topit şi de plăsmuit, niciodată
n-ar fi fost făcută. A doua cauză este artistul : arama
aceâsta n-ar fi putut să ia chip de statuie, dacă n-ar
fi intervenit o mină pricepută. A treia cauză este forma :
această statuie nu s-ar ifi chemat Doryphoros sau Dia-
dumenos 208, dacă nu i s-ar fi în tip ărit. acest chip. A
patra cauză este scopul lucrării, căci dacă acesta n-ar
fi existat, nici aceea n-ar fi fost făcută. Ce este scopul ?
Este ceea ce a determinat pe artist, ceea ce a urmărit,
făcînd această statuie. Acest scop poate fi o sumă de
ibani, dacă a ifăcut-o ca s-o vîndă, gloria, dacă a ur­
mărit să-şi facă un nume, sau pietatea, dacă a lucrat-o
ca dar unui templu. Aşadar şi scopul pentru care se
face ceva este o cauză. Nu crezi oare că printre cauzele
unei opere trebuie să se numere .şi aceea fără de care
n-ar fi fost făcută ?
La acestea Plato adaugă o a cincea, pe care o nu­
meşte ideea, adică modelul, la care artistul privind
creează ceea ce-şi propune. N -are nici o importanţă
dacă el are un model în afară, spre care-1,şi îndreaptă
mereu ochii, sau unul înăuntrul lui, pe care singur şi
l-a conceput *şi l-a fixat. Pe aceste modele ale tuturor
lucrurilor, numărul şi modurile tuturor celor ce vor
trebui să fie făcute, Dumnezeu le are înăuntrul său şi
le cuprinde cu mintea. El este plin de aceste forme ne­
muritoare, neschimbătoare şi neistovite, pe care Plato
le numeşte idei. Oamenii pier, este drept, dar ideea de
om însăşi, după care omul e plăsmuit, este permanentă
şi, în timp ce oamenii suferă şi mor, ea nu suferă nimic.
„Aşadar există, după cum spune Plato, cinci cauze :
din ce, de către cine, în ce, după ce, pentru ce se face
cev a; în ce e din urmă şi ceea ce rezultă din acestea“.
De exemplu, la o statuie, fiindcă începusem să vorbesc
despre ea, cea din ce se face ceva este arama ; cea de
către cine se face. este artistul ; cea în ce este forma '
care i se imprimă ; cea după ce este modelul pe care-1
imită cel care-o face ; cea pentru ce se face este scopul
urmărit de creator ; ceea ce rezultă din toate acestea

163

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

este însăşi statuia. „Toate acestea, zice Plato, sînt şi


cauzele universului. Lumea are un creator : acesta este
Dumnezeu ; este făcută din ceva şi aceasta este materia ;
are o formă şi aceasta este dhipul şi orînduirea lumii
pe care o vedem ; are un model după care, desigur,
Dumnezeu a întocmit această măreaţă şi prea frumoasă
operă ; are un scop, pentru care a făcut-o“. Mă întrebi
care este scopul pentru care a făcut-o ? Este binele. Aşa
cel puţin afirmă Plato : „Care a fost pentru Dumnezeu
cauza creării lumii ? Bunătatea lui. Cel bun nu piz-
muieşte în nici un fel binele, de aceea Dumnezeu a
făcut lumea GÎt mai bună posibil“.
Dă-.ţi, prin urmare, părerea ca judecător şi pronun-
ţă-te despre cel ce pare că spune mai mult adevărul,
nu despre cel ce-1 spune, căci aceasta este tot atît de
mult peste puterile noastre ca şi însuşi adevărul. Mul­
ţimea cauzelor stabilite de către Aristotel şi Plato cu­
prinde sau prea mult, sau prea puţin. Căci dacă ei so­
cotesc drept cauza tot ceea ce, dacă n-ar exista, nimic
nu se poate face, spun prea puţin. Ar trebui să pună
printre cauze timpul, căci nimic nu se poate lîntîmpla
decît în timp ; ar trebui să pună locul, căci dacă m ar
fi unde să se facă ceva, nici nu s-ar face ; ar trebui
să pună mişcarea, căci nimic nu se face sau nu piere
fără ea ; fără mişcare nu există nici o lucrare, nici o
schirribare. Dar noi căutăm acum cauza primă şi ge­
nerală. Aceasta trebuie să ifie una, căci şi lucrarea este
una. Căutăm care este cauza. Ea este, de bună seamă,
raţiunea creatoare, adică Dumnezeu. Căci tot ce voi
mi-aţi înfăţişat nu sînt mai multe cauze separate, ci
depind de una singură, aceea care creează. Spui că
forma este o cauză ? Pe aceasta o impune operei sale
artistul : este o parte din cauză, nu cauza însăşi.
Nici modelul nu este o cauză, ci un mijloc necesar
cauzei. Un model este tot atît de necesar unui artist,
precum îi sînt necesare dalta şi pila : fără ele nu poate
să-şi exercite arta ; ele nu sînt, cu toate acestea, părţi
ale artei lui sau cauze. Scopul artistului, zice-se, pentru
care el se apucă să facă ceva este o cauză. Admiţînd

164

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXV-A

că este o cauză, nu este cauză eficientă, ci una acce­


sorie. Dar acestea sînt nenumărate ; noi căutăm acum
cauza cea mai generală. Spunînd apoi că universul
întreg şi toată această întocmire idesăvîrşită este o cauză,
filosofii noştri n-au dat dovadă de obişnuita lor subti­
litate, căci este o mare deosebire între o lucrare şi cauza
acelei lucrări. .
Dă-ţi, prin urmare părerea sau, ceea ce este mai uşor
în chestiuni de acest ifel, declară că nu eşti lămurit ,şi
amină hotărîrea. „Ce plăoere-ţi face — spui tu — să-ţi
pierzi vremea cu astfel de lucruri, care nu te scapă de
nici o patimă, nu-ţi alungă nici o poftă ? “ într-adevăr,
eu mă ocup şi mă străduiesc cu tot ceea ce aduce li­
niştea sufletească şi mă cercetez mai înfcîi pe mine şi
apoi universul acesta. Dar nici acum nu-mi pierd tim­
pul, cum crezi tu. Căci toate aceste probleme, dacă nu-s
fărîmiţate şi nu se pierd în această subtilitate inutilă,
înalţă şi uşurează sufletul, care, apăsat sub o grea po­
vară, doreşte să-şi ia zborul şi să se reîntoarcă acolo
de unde a pornit. Căci trupul este o povară şi o pe­
deapsă a sufletului : iîl zdrobeşte sub apăsarea lui şi-l
ţine înlănţuit, dacă nu-i vine în ajutor iilosofia îşi nu-i
îngăduie să respire privind întocmirea lumii, înălţîndu-se
de la cele pămînteşti la cele divine. Libertatea, scăparea
lui este că se furişează uneori din închisoare :şi că îşi
capătă din nou puterile, bucurîndu-se de cer. Aşa cum
cel ce meştereşte la un lucru prea fin, care-i oboseşte
ochii de-atîta sforţare sub o lumină proastă şi slabă,
iese pe-afară şi se bucură de bogăţia luminii prin locuri
pe unide lumea se plimbă în voie, tot astfel şi sufletul
nostru, zăvorît în această cocioabă tristă şi întunecoasă,
caută, oricînd poate, cerul deschis şi se odihneşte con-
templînd întocmirea lumii.
înţeleptul, ca şi cel ce tinde spre înţelepciune, este
într-adevăr ţintuit 'de trupul său, dar prin cea mai bună
parte dintr-însul el se ţine departe şi-şi îndreaptă gîn-
durile spre cele înalte. Ca şi un ostaş ţinut de jură-
mîntul depus, îşi socoteşte viaţa asta ca o datorie ; se
deprinde într-atît cu dînsa, incit nici n-o iubeşte, nici

165

Scanned by CamScanner
_________________ SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

n-o urăşte, findurind soarta lui de muritor, chiar dacă


este convins că-1 aşteaptă o lume mai bună. îmi in­
terzici oare cercetarea naturii şi, răpindu-mă întregului,
mă limitezi numai la o parte ? Pot oare să nu întreb
care sînt începuturile tuturor lucrurilor, cine este crea­
torul lor, cine a despărţit toate cele ce erau contopite
la un loc, înecate în materia inerta ? Să nu cercetez
cine e meşterul luniii, în ce chip mulţimea lucrurilor
şi-a căpătat lege şi ordine, cine a împreunat ceea ce
era risipit, cine a deosebit ceea ce era amestecat, cine
a dat un chip celor ce zăceau în aceeaşi masă informă,
de unde se revarsă atîta lumină, este un foc acesta sau
ceva mai strălucitor decît focul ? Să nu cercetez eu
aceste lucruri ? Să nu ştiu de unde am venit ? Dacă
trebuie să văd o singură dată toate acestea, sau va
trebui să mă nasc, de mai multe ori ? Unde mă voi
duce ? Ce lăcaş aşteaptă fiinţa mea dezrobită de legile
robiei omeneşti ? Mă opreşti să fiu părtaş cerului. îmi
porunceşti, adică, să trăiesc cu capul plecat ? Dar sînt
o fiinţă mai nobilă, făcută pentru lucruri mai mari decît
să 'fiu robul trupului, pe care nu-1 privesc decît ca pe
un lanţ ce-mi încătuşează libertatea. Pe acesta îl pun
în faţa soartei, ca să se oprească în'tr-însul. Nu îngăduj
să ajungă pînă la mine nici o lovitură de-a ei. Toată
împilarea pe care o pot suferi se opreşte aci ; în acest
lăcaş bătut de primejdii locuieşte un suflet liber. Nici­
odată carnea asta nu mă va sili să mă tem ; niciodată
nu mă va sili la o prefăcătorie nedemnă de un om
virtuos ; niciodată nu voi minţi de hatîrul acestui biet
trup. Atunci cînd voi crede de cuviinţă, voi rupe îm­
preuna vieţuire cu dînsul. Chiar şi acum, cînd sîntem
împreună, nu siîntem întovărăşiţi cu părţi egale : su­
fletul îşi rezervă dreptul său. Dispreţuirea trupului este
asigurarea libertăţii.
Ca să mă întorc la ce-mi propusesem, acea cerce­
tare a tainelor lumii, despre care vorbeam adineauri,
contribuie mult la această libertate. Tot ce există re­
zultă din materie şi din divinitate. Dumnezeu conduce
toate lucrurile care, răşpîndite în jurul lui, îl urmeaza

166

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXVI-A

ca pe un conducător şi călăuzitor. Dar mai puternic


şi mai de preţ este Dumnezeu, care creează, decît ma­
teria, care suferă acţiunea lui Dumnezeu. Locul pe care
în această lume îl ocupă Dumnezeu îl are la om su­
fletul. Ceea ce acolo este materia, este la noi trupul.
Prin urmare, ceea ce este mai rău trebuie să asculte
de ce este mai bun. _
Să^ fim tari împotriva întâmplărilor, să nu ne înspăi-
mîntăm de jigniri, de răni, de lanţuri,, de sărăcie.
Moartea este sau sifîrşit şau trecere. Nu mă tem că voi
sfîrşi, fiindcă aceasta e tot una cu a nu fi început; nu
mă tem că voi trece altundeva, căci nicăieri nu voi fi
atât de constrîns ca aici. .
Cu bine.

SCRISOAREA A LXVI-A .

Am văzut după mulţi ani pe Claranus, colegul meu *


de şcoală 209. Nu e nevoie, cred, să adaug că e acum
un om bătrîn. Dar, pe Hercule, sufleteşte el este tânăr
şi viguros, înfruntând mizeriile bietului său trup. Mare
nedreptate a mai făcut natura, punînd un asemenea
suflet într-un lăcaş atît de rău. Sau poate că a vrut •
tocmai să ne arate că sub orice înveliş se poate ascunde
un spirit puternic şi fericit înzestrat, El a învins totuşi
toate piedicile şi, de la dispreţuirea trupului său, a ajuns
să dispreţuiască totul. Cred că cel care a spus . : 210
„...virtutea ne place mai mult, frumos cînd e omuV*
s-a înşelat, căci, ea nu are nevoie de nici o înfrumuse­
ţare. Ea însăşi este o mare podoabă şi sfinţeşte trupul
în care sălăşluieşte. Cel puţin pe Claranus al nostru
începeam să-l privesc altfel: mi s-a părut frumos şi
tot atît de drept la trup pe oît e la suflet. Se întâmplă
uneori ca dintr-un bordei să iasă o mîndreţe de om ;
se poate, iarăşi, ca dintr-un biet trup, .hîd şi nevolnic,
să iasă un suflet frumos şi mare. Pe unii cred că natura
îi face aşa, tocmai ca să .arate că virtutea se naşte
oriunde. Dacă ar fi putut să aducă pe lume suflete fără

167 .

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

trup, ar fi făcut-o. Aşa a făcut ceva mai m u lt: trimite


pe lume unele suflete împovărate de trup, care totuşi
înfrîng orice piedici. Cred că Claranus ne-a fost trimis
ca un exemplu că sufletul nu se urîţeşte prin urîţenia
corpului şi că în schimb trupul se împodobeşte prin
frumuseţea spiritului.
Deşi n-am fost împreună decît cîteva zile, totuşi am
discutat despre multe lucruri, pe care am să le aştern
treptat-treptat pe hîrtie şi am să ţi le trimit.^ în prima
zi discuţia a fo st: cum se poate ca binele să^ fie^ egal,
dacă există trei feluri de bine. Există, după părerea
stoicilor noştri, un bine de prim ordin, precum este bu­
curia sufletească, pacea, binele patriei ; un altul de ca­
tegoria a doua, care se arată în împrejurări nefericite,
precum rezistenţa la chinuri, stăpînirea de sine într-o
boală grea. De primul dorim să avem parte nemijlocit,
de celălalt, numai la nevoie. Există şi o a treia cate­
gorie, de exemplu : un mers modest, o înfăţişare liniş­
tită şi cinstită, gesturi demne şi potrivite cu un om în­
ţelept. Cum pot fi egale (între ele aceste lucruri, dacă
unele sînt de dorit şi alteile de respins ?
Dacă vrem să le deosebim, să ne întoarcem la primul
■ şi să vedem ce fel este. Sufletul care contemplă ade­
vărul, leare icunoaşite lucrurile de care trebuie isă se
ferească şi cele pe care trebuie să le dorească, care dă
lucrurilor valoare nu după părere, ci după natura lor,
care se simte legat de lîntreg universul şi cuprinde cu
privirea tot ce se mişcă într-însul, care se concentrează
în gîndurile şi faptele lui, care este deopotrivă neînvins
de necazuri şi plăceri, nesupus nici unei întâmplări, mai
presus de tot ce-1 atinge sau izbeşte, neasemănat de
frumos, desăvîrşit eohilibrat, demn şi puternic, sănătos
şi cumpătat, netulburat, neînfricat, pe care nimic nu
l-ar putea frînge, pe care întâmplarea nici nu-1 înalţă
nici nu-1- coboară — un astfel de suflet este virtutea
însăşi. Acesta ar fi dhipul ei, dacă s-ar înfăţişa sub un
singur chip şi dacă s-ar arăta toată dintr-o dată. Alt­
minteri, chipurile ei sînt numeroase şi ele se dezvăluie
potrivit cu împrejurările schimbătoare ale vieţii şi după

1 68

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX V I-A

actele săvârşite ; dar ea însăşi nu este nici mai mare,


nici mai mică. Căci binele suprem nu poate descreşte
şi virtutea nu poate da înapoi, ci se schimbă în tot alte
calităţi, luînd chipul faptelor pe care are a le săvîrşi.
Tot ce ea atinge schimbă după chipul şi asemănarea
ci : înfrumuseţează faptele şi prieteniile, case întregi în
care intră, rînduindu-le. Ori pe ce-ar pune mina de­
vine plăcut, ales, minunat. Aşadar puterea şi înălţimea
ei nu poate creşte, fiindcă nu există creştere în ceea ce
e desăvîrşit. Nu vei găsi nimic mai drept decît drep­
tatea, precum nu există nimic mai adevărat decît ade­
vărul, nimic mai cumpătat decît cumpătarea.
Orice virtute constă în moderaţie ; moderaţia prej
supune o anumită limită. Statornicia nu are unde sa
se-întindă mai departe, tot aşa ca şi încrederea, adevărul
sau buna-credinţă. Căci ce se mai poate adăuga la ce este
desăvîrşit ? Nimic. Cui i se poate adăuga ceva . în­
seamnă că nu era desăvîrşit. Prin urmare, nici virtuţii.
Dacă i s-ar putea adăuga ceva, ar însemna că-i lipsea
ceva. Tot astfel actul moral nu admite nici un adaos,
căci el este un act moral tocmai din motivele amintite
I
mai sus. Apoi cum ? Nu crezi că ceea ce este frumos,
drept, legiuit are aceeaşi formă şi că e. cuprins în ho­
tare anumite ? Putinţa de a creşte este semnul imper­
fecţiunii. Binele, oricare ar fi el, este supus aceleiaşi
legi : binele particular şi binele general sînt legate,
tot aşa, pe Hercule, precum este inseparabil ceea ce
merită să fie lăudat cu ceea ce merită să fie dorit. Prin
urmare, virtuţile sînt egale între ele, precum sînt egale
actele virtuoase şi toţi oamenii care se împărtăşesc de ele..
Virtuţile plantelor şi animalelor, pentru că sînt pie-
ritoare, sînt în acelaşi timp fragile, trecătoare şi ne­
sigure : apar şi dispar şi de aceea nu sînt socotite de
acelaşi preţ. L a virtuţile omeneşti nu există decît o
măsură, căci raţiunea dreaptă şi simplă este una sin­
gură. Nu există ceva mai divin decît divinitatea, sau
ceva mai ceresc decît. cerul. Tot ce-i muritor se întă­
reşte şi scade, se uzează şi creşte, se videază şi se umple.
Aci, prin urmare, din pricina soartei lor atît de ne-

169

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

sigure, există inegalitate. Cele divine au una şi aceeaşi


natură. Dar raţiunea nu este altceva decît o parte a
spiritului divin coborîtă în trup omenesc. Dacă raţiunea
este divină şi dacă nici un bine^ nu există fără dînsa,
orice bine este divin. Pe de altă parte, nu există nici
o deosebire între cele divine ; prin urmare, nici între
cele bune. Aşadar, şi bucuria sufletească şi îndurarea
curajoasă şi dîrză a schingiuirilor sint egale, căci m
amîndouă cazurile aceeaşi este măreţia sufletului, calmă
şi senină în primul, înverşunată şi încordată în celălalt.
Cum oare ? Nu socoteşti că virtutea aceluia care atacă
cu curaj zidurile duşmanului este egală cu a aceluia
care înfruntă cu toată răbdarea o împresurare ? Este
mare acel Scipio care împresoară Numanţia o stringe
din toate părţile şi sileşte braţele neînvinse să se-nto.arcă
cu moarte asupra lor, dar este mare şi curajul asedia­
ţilor care ştiu că nu există împresurare pe care moartea
să n-o spargă şi care-şi dau sufletul în braţele liber­
tăţii. Tot astfel sînt egale şi toate celelalte : liniştea,
simplitatea, generozitatea, statornicia, edilitatea, tole­
ranţa, căci ele se sprijină tot pe aceeaşi virtute, care
ţine sufletul drept şi neşovăielnic.
Cum aşa ? Nu există nici o deosebire între bucuria
sufletească şi suportarea nestrămutată a durerilor ? Nici
una în ce priveşte virtuţile înseşi ; foarte mare în ce
priveşte împrejurările în care fiecare dintre ele se ma­
nifestă. L a prima, se vede calmul şi destinderea firească ;
la cealaltă, o durere potrivnică firii. Mijlocia dintre
ele o ţin acele virtuţi care sînt la foarte mare distanţă,
dar de ambele părţi virtutea este egală. Materia asupra
căreia se exercită nu schimbă virtutea. O materie aspră
şi greoaie nu o face mai rea, alta plăcută şi spornică
nu o face mai bună. Urmează deci că şi un bine şi
celălalt sînt egale. Nu este posibil ca cineva să se poarte
mai frumos în starea lui de bucurie sufletească, precum
nu e posibil ca altul să se poarte mai frumos în chi­
nurile lui : două lucruri decît care altceva mai bun nu
există sînt egale. Căci, dacă cele ce slînt în afara vir­
tuţii pot s-o micşoreze sau s-o sporească, nu se mai

170

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A EX V I-A

poate spune că există un singur bine : ceea ce este


moral. Dacă aidmiţi aceasta, ceea ce este moral dispare.
De ce ? Am să-ţi spun : fiindcă nu există act moral
săvîrşit de cineva împotriva voiei sale, sau constrîns.
Orice act moral este un acţ voluntar. Dacă este însoţit
de silă, ceartă, şovăială sau teamă, îşi pierde tot ce-i
mai bun în tr-în su l: mulţumirea de sine. Nu poate exista
act moral, dacă el nu este liber, căci temerea înseamnă
sclavie. Actul moral este sigur şi liniştit. D acă cineva
are vreo rezervă, dacă dep linge fapta, dacă o socoteşte
un rău, atunci este cuprins de tulburare şi se zbuciumă
într-o mare sfîşiere. Căci dintr-o parte îl atrage fru-;
museţea binelui, dintr-alta îl trage înapoi suferinţa la
care se aşteaptă. Aşadar, cine are de gînd să săvîr-
şească un bine să nu socotească drept rău orice i se
împotriveşte, chiar dacă socoteşte că-i un lucru greu,
ci să-1^ voiască şi să-l săvîrşească din toată inima. Actele
morale sînt neporuncite şi nesilite, curate şi fără nici
un amestec cu răul. . w
Ştiu ce mi s-ar putea răspunde aici : „încerci să ne
convingi că nu este deosebire dacă cineva este deplin
mulţumit sau stă întins pe butucul de tortură, obosin-
du-şi schingiuitorul“. Aş putea să răspund la rîndu-mi
„Chiar Epicur zice că dacă un înţelept ar fi ^ars de viu
în taurul lui Phalaris 212, ar exclama : Ce plăcere ! N i­
mic nu mă atinge“. De ce te miri cînd spun că binele
celui deplin mulţumit este egal cu al celui ce rezistă
bărbăteşte la schingiuiri, dacă, ceea ce este şi mai de^
necrezut, Epicur afirmă că este o plăcere să fii ars ?.
Dar, îţi mai răspund, este o mare deosebire între bu­
curia sufletească şi durere. Dacă ar fi vorba sa ^aleg,
pe una am s-o doresc, pe cealaltă am s-o evit, căci una
este potrivită cu natura, iar cealaltă este împotriva na­
turii. Atîta vreme cît sînt astfel văzute, între ele este
o mare distanţă. Dar dacă e vorba de virtute, amîn-.
două sînt egale : şi cea care calcă pe locuri înflorite,
şi cea care merge prin locuri de jale. Zbuciumul, dure­
rea şi orice altă neplăcere nu au nici o im portanţa:
virtutea le covîrşeşte. Aşa precum strălucirea soarelui

Scanned by CamScanner
\

SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

întunecă orice lurniniţa, tot astfel virtutea, prin strălu­


cirea ei, alungă şt s;:nge durerile, necazurile, jignirile ;
oriunde luminează, tot ce în lipsa ei apare, atunci se
întunecă şi necazurile, cînd dau de o virtute, se reduc
la rolul unui nor caie se sparge într-o mare.
Ga să vezi că este aşa, omul virtuos va alege fără şo- '
văire tot ce este frumos. De-ar fi să-l aştepte călăul,
schingiuirile, focul, el va stărui şi se va gîndi nu la cît
va suferi, ci la ce va săvîrişi, convins de frumuseţea fap­
tei sale, tot atît cît crede în înţelepciune ; de aceea o va
socoti spre folosul, spre apărarea şi spre binele lui. O
faptă morală dureroasă şi grea va fi pentru el ca un om
virtuos sărac, sau surghiunit şi sleit de puteri. Pune într-o
parte un om virtuos foarte bogat şi într-alta pe unul care
n-are nimic, căci tot ce are e înăuntrul lui : amîndoi sînt
la fel de virtuoşi, oricît de diferită le e starea. Judecata
despre lucruri este, precum spuneam, la fel cu cea des­
pre oameni : virtutea care sălăşluieşte într-un om zdra­
văn şi liber este la fel cu aceea a unui om bolnăvicios şi
încătuşat.
Prin urmare, nici tu nu preţui mai mult virtutea ta,
dacă soarta ţi-a hărăzit un trup teafăr, decît dacă te-ar
fi făcut cu un trup schilod. Altminteri, ar fi să preţuim
pe stăpîn precum preţuim de obicei pe sclavi. Căci toate
acestea asupra cărora întâmplarea îşi exercită puterea
— banii, trupul, demnităţile, sînt sclave, sînt neputin­
cioase, trecătoare şi pieritoare : nu ştii cît te ţin. Dimpo­
trivă, actele virtuţii sînt libere şi de neînvins ; de aceea
nu vor fi căutate mai mult cele care sînt favorizate de
soartă decît cele care sînt supuse vrăjmăşiei întîmplărilor.
Ceea ce este prietenia, atunci Cînd e vorba de oameni,
este dorinţa, atunci cînd e vorba de lucruri. Nu cred că
ai iubi mai mult un om virtuos, care este bogat, decît
pe-un altul sărac, şi nici pe unul robust şi muşchiulos,
mai mult decît pe altul firav şi slăbănog. Prin urmare, la
fel, n-ai să doreşti mai mult o faptă voioasă şi liniştită,
decît alta chinuitoare şi trudnică. Dacă astăzi, dintre doi
oameni egali de virtuoşi, vei îndrăgi pe unul elegant şi
pomădat mai mult decît pe un altul prăfuit şi zbîrlit, ai

172

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX V I-A

să ajungi în cele din urmă sa îndrăgeşti mai mult pe


unul cu totul teafăr şi nevătămat decît pe altul firav
sau chior. încet-încet ai să ajungi atît de năzuros, îndît,
dintre doi oameni la fel de drepţi şi de cuminţi^ ai s-alegi
pe cel cu părul bogat şi frezat mai degrabă decît pe
cel chel.
Atunci cînd doi oameni au virtuţi egale, neegali/tatea
în orice altă privinţă dispare, căci toate celelalte nu sînt
părţi, ci adaosuri. Cine oare ar putea fi atît de nedrept
faţă de ai săi ca să^şi iubească mai mult un copil sănătos
decît pe altul bolnav, sau pe unul bine dezvoltat şi înalt,
mai mult decît pe altul scund sau slăbuţ ?
Fiarele nu fac deosebiri între puii lor şi le dau tutu­
ror să sugă la fel ; păsările îşi împart egal mîncarea.
Ulise se grăbea tot atît spre tihărăile Itacei sale, ca şi
Agamemnon spre vestitele ziduri ale Micenei. Nimeni
nu-şi iubeşte patria fiindcă e mare, ci fiindcă este a lui.
,,La ce ţinteşti cu acestea ? u — Ga să ştii că virtutea pri­
veşte cu aceiaşi ochi toate actele ei, ca şi o mamă fin
ei, că este la fel de binevoitoare cu toate şi mai cu seamă
cu cele mai în suferinţă, fiindcă chiar şi părinţii se aplea­
că mai cu iubire asupra celor de care le e milă. Tot
aşa şi virtutea : dacă nu iubeşte mai mult actele ei .pe
care le vede mai stînjenite şi mai împiedicate, dar, ca
şi părinţii cei buni, le îmbrăţişează şi le sprijină mai
mult. De ce un bine nu este mai mare decît altul ? Fiindcă
nu există ceva mai potrivit decît potrivirea, ceva mai
neted decît netezimea. Nu poţi spune că un lucru este
mai egal cu un lucru decît altul, prin urmare nici ca ceva
este mai virtuos decît virtutea.
Dacă toate virtuţile sînt, prin natura lor, egale, cele
trei feluri de bine sînt deopotrivă egale. Mă explic. A -ţi
stăpîni bucuria şi a-ţi stăpîni durerea sînt lucruri egale :
bucuria aceea nu e superioară acestei tării sufleteşti
care-işi înnăbuşă gemetele. Una e de dorit, cealaltă de
admirat, dar amîndouă sînt tot pe atît de egale, fiindcă
tot ce este neplăcere este acoperit în aceeaşi măsură de
puterea şi mai mare a binelui. Cine le socoteşte inegale
acela pierde din ochi virtuţile şi priveşte ce-i în afara

16 - c . 2 71 173

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

lor. Un bine adevărat are aceeaşi greutate şi aceeaşi în­


tindere ca şi alt bine ; unul mincinos e în mare măsură
gol. De aceea lucrurile strălucitoare şi mari pentru cine
le vede pe dos dezamăgesc cîrid sînt cîntărite cu măsura
adevărată.
Aşa este, dragul meu Luciliu, tot ceea ce raţiunea ade­
vărată ne recomandă este trainic şi veşnic, întăreşte su­
fletul şi-l înalţă, ţinîndu-1 mereu pe culmi. Tot ce e lău­
dat şi socotit bun după părerea mulţimii umple de mul­
ţumire pe cei ce se încintă cu deşertăciuni şi, invers, tot
ce este temut, ca şi cum ar fi un rău, înfricoşează min­
ţile şi le tulbură, aşa cum animalele se tulbură de ce Ie
năzare. Aşadar, în amibele cazuri sufletul se desfată sau
se munceşte fără rost : nici bucuria, nici frica lui n-au
vreun temei. Numai raţiunea este neschimbătoare şi sta­
tornică în judecăţile sale, căci ea nu se robeşte simţurilor,
ci le porunceşte. Raţiunea este egală cu raţiunea, aşa cum
ce este drept este egal cu ce este drept. Prin urmare
şi virtutea este egală cu virtutea, căci virtutea nu este
altceva decît dreapta raţiune. Toate virtuţile sînt raţiune ;
dacă sînt raţiune, ele sînt drepte ; dacă sînt drepte, ele
sînt egale. Aşa precum este raţiunea, aşa sînt şi actele
morale ; aşadar toate sînt egale, căci, fiind asemenea cu
raţiunea, ele sînt asemenea între ele. Spun ca actele mo­
rale sînt egale între ele, fiinldcă sînt drepte şi cinstite,
între ele există, fireşte, mari deosebiri, fiindcă materia
lor este variată, cînd mai amplă, cînd mai redusă, cînd
mai nobilă, cînd mai de rînd, cînd raportîndu-se la mai
mulţi oameni, cînd la mai puţini. în toate aceste acte
însă ce e mai bun între ele este egal : sînt morale. Sînt
egale, aşa cum toţi oamenii virtuoşi sînt egali prin aceea
că sînt virtuoşi, dar sînt deosebiţi ca vîrstă — unul e mai
bătrîn, altul e mai tînăr — , sînt deosebiţi trupeşte —
unul e mai frumos, altul este urît — , sînt deosebiţi ca
situaţie — unul este bogat, altul e sărac, unul e un om
de vază, cunoscut în toate oraşele şi la toate popoarele,
altul e necunoscut şi neştiut de cei mai mulţi. Dar prin
ceea ce-i face virtuoşi ei sînt egali.

174

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X V I-A

Simţurile nu judecă despre bine şi despre rău : ele


nu ştiu ce este folositor şi ce este nefolositor, nu pot ho­
' târî decît puse în faţa unei situaţii prezente, nu pot pre­
vedea viitorul şi nu-şi amintesc de trecut, nu ştiu urmă­
rile acţiunilor. Dar tocmai prin aceasta se creează o
ordine şi o înlănţuire în fapte, precum şi unitatea unei
vieţi pornite pe drumul cel bun. Raţiunea deci este arbi­
trul între bine şi rău. E a consideră tot ce este străin şi
exterior ca neînsemnat şi tot ce nu este nici bine, nici
rău, ca un adaos foarte mic şi fără importanţă. Pentru
dînsa binele sălăşluieşte în întregime în suflet. Totuşi ea
pune în primul rînd un bine spre care se îndreaptă anume,
de exemplu : o victorie în luptă, copii buni, binele pa­
triei. Pe altul, în al doilea rînld ; acesta nu se vădeşte de­
cît în nenorociri, de exemplu : suportarea liniştită a boli­
lor,. a surghiunului. Există şi un bine intermediar, întru
nimic mai conform cu natura decît potrivnic ei, de
exemplu : a umbla măsurat, a şedea cuviincios. De fapt,
a şedea nu este mai puţin conform cu natura decît a sta
sau a umbla. - ’
Primele două feluri de bine sînt deosebite, căci cel d in -,
tîi — a te bucura de iubirea copiilor, de binele patriei
— este conform cu natura, pe cînd al doilea “ a sta
dîrz în faţa schingiuirilor, a răbda de sete în fierbinţelile
unei boli — este împotriva naturii. „Cum aşa ? Există
vreun bine împotriva naturii ? “ Nicidecum. Dar cîteodată
este împotriva naturii împrejurarea în care se arată acest
bine : a fi rănit, a fi ars în foc, a fi doborît de boală este
împotriva naturii, dar a-ţi păstra în astfel de împrejurări
sufletul neabătut este potrivit cu natura. Şi ca să e x ­
prim pe scurt ceea ce vreau să^ spun, materia asupra că­
reia binele se exercită este uneori împotriva naturii, dar
binele niciodată, deoarece nu există bine în afara raţiu­ 'k

nii, iar raţiunea urmează naturii. Căci ce este raţiunea P


Imitarea naturii. Care este supremul bine al omului ? A
împlini poruncile naturii. ^
„Nu este îndoială, se va zice, că o pace nicicînd tulbu­
rată este mai bună decît alta dobîndită cu. multa vărsare
de sînge. Nu este îndoială, se va zice, că o sănătate ne-

175

f •
Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

zdruncinată este mai ibună decît alta, salvată cu multă


sforţare şi răbdare din boli grele, gata s-o răpună“. Tot
aşa, nu este îndoială că bucuria sufletească este un bine
mai mare. Nicidecum. împrejurările aduse de întâmplare
prezintă foarte multe deosebiri, pentru că ele sînt apre­
ciate după interesele celor interesaţi. Faptele bune au
un singur ţel : să fie conforme cu natura ; această condi­
ţie este egală pentru toate.
Gînd senatul votează propunerea cuiva, nu se poate
zice că cutare votează „pentru“ mai mult decît cutare ;
toţi senatorii votează aceeaşi propunere. Acelaşi lucru-1
spun eu despre virtuţi : toate sînt conforme cu natura.
Acelaşi lucru cu binele de orice fel : orice bine este con­
form cu natura. Un om moare tînăr, altul bătrîn, altul,
care n-a avut parte decît să-şi deschidă ochii la viaţă,
moare în faşă : toţi aceştia sînt la fel de muritori, chiar
dacă unora moartea le-a îngăduit să-şi ducă viaţa mai
mult, altora le-a tăiat-o în floarea vîrstei, altora le-a ră­
pit-o chiar la începutul ei. Unul se prăbuşeşte la masă,
altul nu se mai trezeşte din somn, altul moare făcînd
dragoste. Compară acum cu aceştia pe cei străpunşi
de sabie, pe cei care pier muşcaţi de şarpe, pe cei zdro­
biţi sub dărâmături sau pe cei zgârciţi printr-o lungă pa­
ralizie a muşchilor. Se poate spune că sfîrşitul unora este
mai bun şi al altora mai rău, dar moartea tuturor este
egală. Căile morţii sînt diferite, sfârşitul este unul şi ace­
laşi. Nu există moarte mai mare sau mai mică ; la toţi
oamenii ea se măsoară cu aceeaşi măsură : capătul vieţii.
Aşa este şi cu diferitele feluri de bine : un bine este în­
conjurat numai de plăceri, altul se zbate cu durerile şi
cu necazurile, unul e stăpîn pe toate fericirile soartei,
altul îi îngenunche vrăjmăşia. Dar un bine este egal cu
celălalt, deşi unul merge pe un drum neted şi uşor, ce­
lălalt pe un drum aspru. Căci în toate cazurile sfîrşitul
este acelaşi : este un bine, este vrednic de lăudat, urmea­
ză virtutea şi raţiunea ; iar virtutea egalizează tot ce ca­
pătă mărturia ei.
Nu trebuie să te minunezi că această ideea se găseşte
printre celelalte ale noastre. L a Epicur sînt două feluri

176

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXVI-A

de bine 'din care rezultă binele suprem : lipsa de durere


trupească şi liniştea sufletească. Acestea nu pot să crească
daca sînt depline ; cum să crească ceea ce este deplin ?
Trupul nu simte nici o durere ; ce se mai poate adăuga
la această Lipsă a durerii ? Sufletul este ferm şi liniştit;
ce se mai poate adăuga La această linişte a lui ? Aşa cum
cerul deplin senin, scăldat în strălucirea cea mai curată*
nu poate fi mai senin, tot astfel starea celui care se în­
grijeşte de trup şi de suflet, realizînd binele din îmbina­
rea acestora, este o stare de .perfecţiune, care-şi găseşte
suprema împlinire, dacă în suflet nu-i nici un zbucium
şi-n trup nici o durere. Dacă se adaugă unele satisfacţij
exterioare, acestea nu sporesc binele suprem, ci, ca să
spun aşa, îi dau gust şi farmec ; altminteri, acel bine de­
săvârşit al fiinţei omeneşti se mulţumeşte cu liniştea tru­
pească şi sufletească.
îţi voi arăta la Epicur şi altă împărţire cu totul ase­
mănătoare acesteia a noastre. El vorbeşte despre un bine
pe care l-ar prefera, cum este liniştea trupească, sloboda
de orice suferinţă, şi calmul sufletesc care se bucură con­
templând binele realizat. Vorbeşte apoi de un altul, pe
care, oricît n-ar dori să-l încerce, îl laudă şi-l preţuieşte*
de exemplu, suportarea bolii şi a celor mai grele dureri*
despre care vorbeam mai înainte, stare în care Epicur
se găsea în acea ultimă şi cea mai fericită zi a vieţii lui..
Spune că avea „nişte dureri de beşică şi astfel de jun­
ghiuri în stomac, cum altele mai mari n-ar fi putut exista ;
totuşi ziua aceea era pentru el o zi fericită“. Dar nu
poate fi fericit decît cel ce e în stăpânirea binelui suprem.
Aşadar şi Epicur vorbeşte despre un bine, pe care ai pre­
fera să nu-1 încerci, dar, dacă ai parte de el, trebuie
să-l îmbrăţişezi, să-l lauzi şi să-l pui pe aceeaşi treaptă
cu binele suprem. Căci nu se poate spune că acest bine,
care punea capăt unei vieţi fericite şi faţă de care în
ultimele lui cuvinte Epicur îşi arăta recunoştinţa, nu
este un bine egal cu cel mai mare bine.
îngăduie-mi, Luciliu, tu, cel mai bun dintre oameni*
să fac o afirmaţie şi mai îndrăzneaţă : dacă ar exista
un bine mai mare decît altul, eu, cel puţin, aş prefera

177

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

pe cel care pare mai greu şi nu pe cel mai uşor şi mai


atrăgător. Este mai frumos să înfrîngi greutăţile decît
să-ţi stăpîneşti fericirea. Ştiu bine că mijlocul prin care
unul suportă bine fericirea şi altul suportă cu curaj ne­
norocirea este acelaşi. Soldatul care face liniştit de straja
în faţa întăriturilor, atunci cînd tabăra nu-i atacată de
nici un duşman, poate să fie la fel de viteaz cu cel care,
după ce i-au fost tăiate vinele' picioarelor,^ se tîrăşte în
genunchi şi nu-şi arunca armele. „Viteaz între viteji^!“,
spunem unuia care se-ntoarce din luptă încărcat de răni.
Iată de ce voi lăuda mai mult meritele încercate şi în­
tărite în lupta cu soarta. Cum să nu laud mai mult bra­
ţul ciung, ars ,în foc, al lui Mucius 213 decît braţul neatins
al unui soldat oricît de viteaz ? Dişpreţuind duşmanul şi
focul, acela îşi privea mîna sfîrîind pe jertfelnicul duş­
manului, pînă ce Porsenna, pe a cărui moarte o ţintise,
prinse ciudă pe gloria viteazului şi, în pofida lui, puse să
dea în lături focul. Cum să nu socotesc acest bine prin­
tre cele mai de seama şi să nu-1 cred cu atît mai mare
faţă de altul neprimejduit şi neîncercat de soartă, cu cît
este mai rar să învingă pe duşman cineva fără o mînă,
decît cu o mînă înarmată ? „Dar tu ai să-ţi doreşti un ast­
fel de bine ? “ — zici tu. De ce nu ? Cine nu-şi poate dori
•unul ca acesta nu-1 poate nici săvîrşi. Să mă dau oare
mai degrabă pe mîna unor stricaţi, ca să-mi dezghine
oasele, şi a vreunei femeiuşti sau a vreunui bărbat făcînd
pe femeia, ca să-mi frece degetele ? Cum să nu socot mai
fericit pe Mucius, care şi-a întins mîna în foc, Ide parcă
şi-ar fi întins-o masorului ? Şi-a răscumpărat pe deplin
toată greşeala, căci, ciung şi neînarmat, a pus capăt unui
război şi, cu braţul lui schilod, a învins doi reg i214.
Cu bine.

SCRISOAREA A LX V II-A ‘ -

Am dat în primăvară — încep şi eu cu locuri co­


mune dar, deşi ine-apropiem de vară, 'dînd ar trebui
să se încălzească, vremea e răcoroasă şi nu te poţi în­

, 178

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXV1I-A

crede într-însa, căci adeseori timpul se răceşte din nou.


Ca să vezi cit de schimbător este, nu mă pot încă spăla
cu apă rece, ci o mai încropesc. „Asta înseamnă, zici tu,
că nu duci nici la căldură, nici la frig“. Aşa este, dragă
Luciliu. La vîrsta mea mi-ajunge frigul bătrîncţilor ; nu
mă dezgheţ decît în mijlocul verii. De aceea stau mai
mult sub plapumă şi mulţumesc bătrîneţii că mă ţine la
pat. Să nu-i mulţumesc pentru asta ? Ea mă silt;te să
nu doresc ceea ce nu pot. Mai toată vremea şed de vorbă
cu cărţile. Cînd mai primesc uneori cîte-o scrisoare dc-a
ta, te cred alături de mine şi sînt atît de mişcat, de parcă
nu ţi-aş scrie, ci ţi-aş vorbi de faţă. Tot aşa, despre ce
mă întrebi îţi voi răspunde, ca şi cum aş vorbi cu tine ;
vom ^cerceta împreună cum stau lucrurile.
Mă întrebi dacă orice bine este de dorit. „Dacă a în­
frunta curajos torturile, a suferi neînfricoşat focul, a su­
porta răbdător boala este un bine, urmează că aceste ne­
norociri sînt de dorit. Eu văd însă că nici una nu e vred­
nică de dorit, căci nu cunosc pînă acum vreun om care
să fi adus prinos zeilor pentru că ar fi fost stîlcit în
bătăi, strîmbat de podagră, sau tras pe butuc“.
Distinge, dragă Luciliu, aceste lucruri şi vei vedea că
este ceva de dorit într-însele. N-aş dori să fiu supus la
chinuri, dar dacă ar trebui să le rabd, aş dori să le
rabd cu tărie, cu demnitate, cu curaj. Cum să nu doresc
să nu fie un război ? Dar dacă ar fi, aş dori să suport
bărbăteşte rănile, foamea şi toate neajunsurile pe care
războaiele le aduc firesc cu ele. Nu sînt atît de smintit
ca să doresc să fiu bolnav. Dar dacă ar fi să fiu bol­
nav, aş dori să nu mă arăt ca un nesocotit, ca un ne­
volnic. Aşadar, nu chinurile sînt de dorit, ci virtutea cu
care aceste chinuri se suportă.
Unii dintr-ai noştri215 socotesc că suportarea curajoasă
a chinurilor nu este nici de dorit, nici de temut, căci noi
trebuie să dorim un bine neîntinat, liniştit şi în afara
oricărei neplăceri. Ey sînt de altă părere. De ce ? Mai
întîi, fiindcă nu se poate ca un lucru să fie bun, dar să
nu fie de dorit ; apoi, dacă virtutea este de dorit şi dacă
nu există bine fără virtute, orice bine este de dorit. în

179

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

sfîrşit, dacă suportarea curajoasă a chinurilor nu este de


dorit, întreb încă o dată : curajul nu este oare de dorit ?
Dar el dispreţuieşte primejdiile şi le sfidează. Ceea ce
este mai frumos şi mai minunat într-însul este că nu se
d ă înapoi de la foc, că înfruntă rănile, că uneori omul
curajos este izbit de săgeţi şi străpuns în inimă. Dacă
curajul este de dorit, şi înfruntarea curajoasă a chi­
nurilor e de dorit, fiindcă aceasta face parte din curaj.
Dar, precum spuneam, distinge aceste lucruri şi atunci
■n-ai să mai cazi în greşeală. Nu suportarea chinurilor
este de dorit, ci suportarea curajoasă a lor. Ceea ice
doresc eu este acest curaj, care este o virtute. „Cine-şi
va dori vreodată aşa ceva ?“ Unele dorinţe ale noastre
sînt limpezi şi, cînd au un anumit obiect, clar expri­
mate. Altele nu se exprimă, deoarece într-o dorinţă se
cuprind multe altele. îmi doresc, de exemplu, o viaţă
virtuoasă. Viaţa virtuoasă rezultă însă din fapte dife­
rite ; printre ele se numără racla lui Regulus216, rana
lui Cato 217 sfîşiată cu mina lui, exilul lui Rutilius 218, cupa
cu otravă care l-a înălţat pe Socrate din temniţă la cer.
Astfel, în momenul în care îmi doresc o viaţă virtuoasă,
îmi doresc toate acelea fără de care uneori viaţa virtuoasă
nu poate fi.
„Ferice de trei ori, de patru,
Cei ce muriră străpunşi sub naltele ziduri, sub ochii
Taţilor noştri la Troia !“ 219
Ce deosebire este între a dori cuiva acest lucru şi a
mărturisi că ar fi fost de dorit ? Un Decius 220 s-a dat
jertfa pentru binele patriei şi, căutîndu-şi moartea, s-a
repezit in fuga calului în mijlocul duşmanilor. Un altul
după dinsul, care călca pe urmele viteazului său părinte,
rostind cuvintele solemne, pe care le ştia de la ai săi,
s-a năpustit acolo unde rândurile duşmanilor erau mai
dese, negindindu-se decît ca zeii să-i primească sacrifi­
ciul şi socotind de dorit o moarte frumoasă. Te îndoieşti
ca £el mai frumos lucru este o moarte glorioasă în săvîr-
şirea unei fapte virtuoase ? •

180

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX V n *A

Cînd cineva suportă cu curaj chinurile, se foloseşte de


toate virtuţile. Poate că una singură iese la lumină şi
se vede mai bine : răbdarea. D ar acolo găseşti curajul, din
care pornesc ca nişte ramuri răbdarea, îndurarea, sufe­
rinţa ; acolo găseşti înţelepciunea, fără de oare nu se ia
nici o hotărîre şi care te îndeamnă să rabzi oît mai băr-
băteşte ceea ce nu poţi ocoli ; acolo găseşti statornicia,,
care nu poate fi clintită din loc şi care nu se lasă abă­
tută de la scopul ei de nici o schingiuire ; acolo se află
acel nedespărţit cortegiu al tuturor virtuţilor. O acţiune
virtuoasă se săvîrşeşte de către o singură virtute, dar cu
încuviinţarea tuturor. Tot ce însă este încuviinţat de
toate virtuţile, chiar dacă se pare că e făcut de una
singură, este de dorit. Cum oare ? Crezi că sînt de dorit
numai cele care ne vin pe calea plăcerilor şi a vieţii
fără de griji şi pe care le primim împodobindu-ne intră­
rile ? 221. Binele poate avea şi o înfăţişare aspră. Sînt
dorinţe care-şi găsesc închinători nu printre cei^ ce le
sărbătoresc în veselie, ci printre cei ce le adoră şi le
venerează. Nu crezi oare, de exemplu, că Regulus dorea
să se reîntoarcă la cartaginezi ? Pune-te în locul unui
om mare şi depărtează-te puţin de părerile mulţimii. în -
făţişează-ţi, aşa cum trebuie, prea frumosul şi prea lumi­
natul chip al virtuţii, pe care trebuie să-l cinstim nu cu
tămîie şi cu jerbe de flori, ci cu sudoarea şi sîngele nos­
tru. Priveşte-1 pe Marcus Cato care-şi ducea mâinile lui
nepătate către inima aceea sfîntă şi-şi casca rana, ce nu
părea destul de adlîncă. Putea-vei oare să-i spui : „Aş fi
vrut să fie cum vroiai tu“, sau „sînt mîhnit“ sau
„bine faci“ ? . A . . ,
în acest moment îmi vine în minte Demetrius 222 al
nostru, care zicea că o viaţă fără griji şi ferită de orice
lovituri ale soartei este o mare moartă. A nu avea nimic
care să te trezească, să te-ndemne la luptă, să-ţi pună la
încercare tăria sufletească la vestirea şi venirea unei
primejdii, a ilîncezi într-o lene netulburată, aceasta nu
este linişte, ci apatie. Stoicul Attalus 223 zicea : „Aş vrea
ca soarta să mă ţină mai degrabă pe cîmpul ei de luptă
decît în poala ei. Sînt schingiuit, dar am curaj : e bine«f

181

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

sînt ucis, dar am curaj : e bine“. Ascultă-1 pe Epicur


care va spune : „E chiar plăcut“. Dinspre partea mea
n-am să numesc niciodată cu numele de plăcere o faptă
atît de frumoasă şi serioasă. Sînt ars în foc, dar nu sînt
un învins. Cum .să nu fie de dorit, nu faptul că sînt ars
în foc, dar că nu sînt învins ? Nimic nu-i mai de preţ
şi mai frumos deoît virtutea. Tot ce săvîrşim din po­
runca ei este bine şi este de dorit.
Cu bine.

SCRISOAREA A L X V III-A y

Sînt de părerea ta : ascunde-te într-o viaţă retrasă,


dar şi retragerea ascuride-ţi-o. Fii convins că fapta ta e
potrivită, dacă nu cu învăţătura stoicilor, cel puţin cu
exemplul lor. .Dar şi cu învăţătura lor. Te voi face, pe
tine şi pe cine vei voi, să admiţi acest lucru. Nu te
sileşte nimeni la orice fel de viaţă .publică, în orice mo­
ment, fără nici o măsură. Pe lîngă aceasta, cînd noi dăm
înţeleptului o republică demnă de el, adică lumea întrea­
gă, oricât s-ar retrage, el nu este în afara vieţii publice,
ci, dimpotrivă, părăsind un ungher oarecare, el trece în-
tr-un rol mai mare şi mai de seamă şi, înălţat pînă la
cer, îşi dă seama ce loc umil ocupă, atunci cînd se urcă
pe scaunul curul sau la tribună. îţi încredinţez această
convingere : niciodată înţeleptul nu este mai activ ca
atunci cînd îşi fixează privirile asupra celor divine şi
omeneşti.
Mă întorc acum la povaţa cu care începusem : lumea să
nu ştie felul tău retras de viaţă. N-ai nevoie să te arăţi
ca filosof şi ca un retras de lume. Dă hotărîrii tale un
alt nume, invocă boala, oboseala, trândăvia. A te făli că
trăieşti departe de lume este o ambiţie prostească. Unele
animale, ca să nu poată fi prinse, încurcă urmele în
jurul vizuinii lor. L a fel trebuie să faci şi tu ; altminteri
se vor găsi totdeauna oameni care să-ţi dea de urmă.
Mulţi trec pe lingă ce e la vedere, dar scotocesc ce este
ascuns şi pitit. Pe hoţ îl ispitesc lucrurile pecetluite. Tot

182

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX V III-A

ce este la îndemînă pare fără preţ şi spărgătorul nu ia


în seamă ce este descuiat. Aşa face şi gloata, aşa fac
toţi proştii : le place să pătrundă tainele omului. Gel mai
bun lucru, prin urmare, e să nu te făleşti cu viaţa ta re­
trasă, iar a te ascunde prea mult şi a te feri de ochii
lumii este un fel de a te 'făli. Unul se retrage la Tarent,
altul se închide ,în Neapolis, altul nu iese cu anii din­
colo de pragul casei lui. Cine se face de poveste cu viaţa
lui retrasă strìnge lumea în jurul lui. Dacă te retragi,
nu trebuie să faci aceasta ca oamenii să vorbească des­
pre tine, ci ca să vorbeşti cu tine însuţi. Ce vei vorbi ?
Vorbeşte-te de rău pe tine însuţi, aşa cum oamenii
fac foarte bucuros unii despre alţii : te vei deprinde să
spui şi să asculţi adevărul. Şi mai cu seamă ocupă-te de
ceea ce ştii că e partea cea mai slabă a ta. Fiecare-şi
cunoaşte metehnele trupeşti. De aceea unul îşi uşurează
stomacul vărsînd, altul se îmbuibă mîncînd tot timpul,
altul îşi goleşte şi-şi curăţă trupul, postind din cînd în
cînd. Cei care suferă de picioare se abţin de la vin şi
se feresc să se îmbăieze : de altele nu se îngrijesc, dar
de ce-i doare se ocupă. Tot astfel şi în sufletul nostru
sînt părţi bolnave, pe care trebuie să le îngrijim.
Ce fac în timpul meu liber ? îmi îngrijesc buba. Dacă
ţi-aş arăta laba umflată, mina învineţită sau vinele pi­
cioarelor zgîrcite ifără nici o vlagă, mi-ai da voie, cred,
să izac locului şi să-mi îngrijesc boala. Răul de care sufăr
eu e mai mare ; nu pot să ţi-1 arăt : puroiul şi abcesul e
chiar în inima mea. Nu mă lăuda şi nu spune : „Ce om
mare ! Iată, a dispreţuit totul şi, condamnînd nebunia
vieţii omeneşti, a (fugit de lume !'“ N-am condamnat pe
nimeni altul decît pe mine. N -ai de ce să vii la mine,
gîndinid că ai cîştigat ceva. Te înşeli dacă aştepţi vreun
ajutor diritr-asta : aci locuieşte un bolnav, nu un doctor.
Aş dori mai bine, ca, plecând, să spui : „li socoteam un
om fericit şi învăţat ; ciulisem urechile,' dar m-am înşe­
lat : n-am văzut nimic, n-am auzit nimic din ceea ce
doream şi pentru care-aş mai veni“. Dacă judeci aşa,
dacă vorbeşti aşa, înseamnă că tot e un oîştig. Prefer
să-mi ierţi viaţa retrasă decît să mi-o invi diezi.

183

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

„Tu, Seneca, îmi recomanzi mie viaţa retrasă ? Te


cobori oare pînă la limbajul epicureilor ?“ 224. Da, îţi
recomand o viaţă retrasă, în care să faci lucruri mai mari
şi mai frumoase ca cele pe care le-ai părăsit. A bate la
uşile mîndre ale celor mari, a înşira după alfabet pe
bătrînii care n-au copii 225, a avea mare trecere în for
este a avea o putere pizmuită, scurtă şi, în realitate, ne­
vrednică. Unul mă întrece cu mult prin prestigiul lui în
for, altul — prin faptele lui de arme şi prin^ faima cîşti-
gată printr-însele, altul — prin marele număr de clienţi.
Toţi mă înving, dar nu-mi pasă, dacă eu înving soarta.
Nu pot să ifiu egal cu cel ce are mai multă trecere în
ochii mulţimii. O, dacă te-ai fi hotărît din vreme să îm­
brăţişezi acest gînd ! O, dacă ne-am gîndi la fericirea
vieţii mai înainte de-a vedea apropierea morţii ! Dar
măcar acum să nu mai zăbovim. Multe dintre cele pe
■care le socoteam zadarnice şi primejdioase numai cu min­
tea, le vedem că sînt aşa din experienţă. Ca şi cei care
pornesc prea tîrziu şi vor sa câştige timpul pierdut zo­
rind, să dăm pinteni. Vîrsta noastră e cum nu se poate
mai potrivită cu aceste îndeletniciri : nu mai clocoteşte,
şi-a domolit patimile care fierbeau nepotolite în tine­
reţe ; nu mai e mult şi ele se vor stinge. „Dar cînd vei
scoate vreun folos din ceea ce ai învăţat la capătul vie- i
ţii — zici tu — şi la ce bun ? “ — Voi părăsi viaţa
mai bun : acesta mi-e folosul. Să nu crezi că este altă
vîrstă mai prielnică doibîndirii înţelepciunii ca aceasta,
care, după multe experienţe şi după lungul şir de sufe­
rinţe îndurate, s-a potolit, ajungînd, după liniştirea pa­
timilor, la liman. Vremea dobîndirii acestui bun aceasta e.
Cine ajunge bătrîn la înţelepciune ajunge la vîrsta cu­
venita.
Cu bine.

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X IX -A

dovada unui suflet nestatornic : el nu se poate înfiripa


decît dacă stă liniştit, dacă încetează a mai privi în jurul
lui şi a rătăci în toate părţile. Ga să-ţi poţi înfrîna su­
fletul, opreşte mai întîi goana trupului. Apoi, o cură
neîntreruptă dă cel mai 'bun rezu ltat: nu trebuie^ să-ţi
întrerupi liniştea şi să-ţi aminteşti de viaţa^ de altădată^.
Dă ochilor tăi .răgazul să se dezveţe ; lasă urechile sa
se deprindă cu vorbe mai sănătoase. De cite ori vei
merge undeva, în drumul tău vei întîlni lucruri care-ţi
vor. reaminti patimile. Aşa cum cel care încearcă să uite
o dragoste trebuie să se ferească de toKce-i aminteşte
fiinţa iubită — nimic nu se trezeşte mai lesne ca chinul
dragostei — tot astfel, cel care vrea să uite de toate do­
rinţele, de-a. căror patimă a ars vreodată, să-şi întoarcă
ochii şi urechile de la tot ce-a părăsit. Patima te nă­
pădeşte într-o clipă : oriunde se întoarce, vede un .fel
de răsplată a stăruinţei ei. Orice rău îşi pune masca fo­
losului : lăcomia-ţi promite bani, desfrinarea nume­
roase şi felurite plăceri, ambiţia — purpură şi aplauzele
şi prin ele, puterea şi tot ce-aduce puterea. Viciile te
momesc cu răsplăţi. Aci tu trebuie să trăieşti fără răs­
plată. O sută 'de ani n-ar fi de ajuns cuiva, spre a-şi
supune şi subjuga viciile îmbuibate de-atita îndelunga
desfrinare ; necum nouă care ne tocăm un timp atît de
scurt în bucăţele. Numai îndelunga veghere şi încorda­
rea ajung sa dcsavirşeasca abia cite un lucru.
Dacă vrei să mă asculţi cu adevărat, meditează la
aceasta : deprinde-te să aştepţi moartea şi, dacă împreju­
rarea ţi-o impune, sa o ohemi. Că vine ea la nob sau că
ne ducem noi la dinsa, e tot una Fu convins ca vorba
tuturor proştilor : „Frumos lucru să mori de moartea ta !
n-are temei. Mai degraba gindeşte-te la |vorba . „Nimeni
nu moare decît la timpul lui“.. Nu pierzi nimic din
timpul tău, căci cel pe care-1 laşi în urmă e al altora.
Cu bine.

*85

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU


C A RTEA A V IH -a

SCRISOAREA A L X X -A

Am revăzut după multă trecere ide vreme Pompeiul


tău drag 226 şi m-am dus cu mintea la anii tinereţii mele.
Tot ce făcusem acolo, pe cînd eram tînăr, mi se părea
c-aş putea-o face din nou, c-o făcusem cu cîteva clipe
mai înainte. O, Luciliu, am trecut pe lîngă viaţă. Aşa
precum în largul mării
„în urmă ne fug şi pămînt şi oraşe“ 227
cum spune Vergiliu al nostru, tot astfel, în această goană
a timpului ce zboară, lăsăm mai întîi copilăria, apoi ti­
nereţea, apoi vîrsta mijlocie între tinereţe şi bătrîneţe,
apoi cei mai buni ani ai bătrîneţii. L a urmă .începe să ni
se arate limanul obştesc al (tuturor oamenilor. Gr edem că
este o stîncă, nebuni ce sîntem, şi el este portul spre
care trebuie să ne-ndreptăm odată, de care nu putem să
ne ferim niciodată, şi spre care cine-i mînat din primii
ani ai* vieţii n-are de ce se plînge mai mult decît că- •
lătorul care a navigat mai repede. Pe unul, cum ştii, vîn-
turile slabe îl fac jucăria lor, îl ţin pe loc şi-l obosesc
plictisindu-1 de-atîta încetineală, pe altul suflarea lor
necontenită îl mînă foarte repede. Gmdeşte-te că aşa ni
se-ntîmplă şi nouă : pe unii viaţa-i mînă foarte repede
acolo unde ar fi ajuns, oricît ar fi zăbovit, ,pe alţii îi
topeşte şi-i mistuie cu-ncetul, dar, precum ştii, de stat
pe loc ea nu stă niciodată. Binele însă nu constă an
a trăi, ci în a trăi frumos. ,
De aceea înţeleptul trăieşte atît cît trebuie, nu atît
cît poate. El trebuie să vadă unde are să trăiască, îm­
preună cu cine, în ce chip, ce are de făcut. Se gîndeşte
mereu cum îi este viaţa, nu cît de lungă-i este. D acă
se izbeşte de multe necazuri ce-i tulbură liniştea, se izbă­
veşte singur. Şi asta n-o face numai atunci cînd alt
chip nu mai este^ ci, de îndată ce soarta-i pare potrivnică,
se întreabă dacă nu trebuie să sfârşească acolo. N -are
importanţa, zice el, dacă-şi pune capăt vieţii, sau dacă-şi

186

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXX-A

aşteaptă sfârşitul şi dacă acesta vine mai de vreme, ori


mai tîrziu, căci n-are a se teme de o pagubă prea mare.
Nimeni nu poate pierde prea mult din ceea ce curge
picătură cu picătură. C ă mori mai devreme, sau că mori
mai tîrziu, n-are importanţă. Importanţă are dacă mori
frumos, sau mori urît. A muri frumos înseamnă a scăpa
de primejdia de a trăi urît. De aceea socot că este peste
măsură de laş răspunsul acelui rodian 228 care, fiind arun­
cat de un tiran într-o groapă şi fiind hrănit ca un ani­
mal sălbatic, răspundea cuiva care-1 îndemna să nu se
mai atingă de mîncare : „Cît trăieşte, omul trebuie să
spere totul“. Presupunând c-ar fi aşa, nu trebuie să p lă­
teşti orice preţ ca să trăieşti. Orioît de mare şi oricît
de sigur m i-ar fi câştigul, totuşi n-am să ajung niciodată
la dînsul prin recunoaşterea nedemnă a neputinţei mele. \
Să zic eu că soarta poate totul asupra cui trăieşte şi
să nu zic mai degrabă că nu poate nimic asupra cui ştie
să moară ? Chiar dacă uneori mă ameninţă o moarte
sigură şi chiar dacă ştiu că mă aşteaptă suferinţa, n-am
să vin în ajutor chinului meu, ci am să mă ajut singur.
Este o prostie să mori de frica morţii. Vine unul să te
omoare ? Aşteaptă. Ce-o iei înainte ? Pentru ce-ţi iei
asupra ta cruzimea lallltuia ? Eşti iinvidiots pe călăul /tău,
sau vrei să-l cruţi ? Socrate ar fi putut să sfîrşească prin
nemîncare şi să moară mai degrabă de foame decît de
otravă. Totuşi el a stat treizeci de zile în temniţă în
aşteptarea morţii 229, nu cu gîndul că s-ar putea întîmpla
cine ştie ce, sau că un‘ timp atît de lung ar îngădui multe
speranţe, ci ca să se supună legilor şi ca să dea priete­
nilor săi putinţa să vadă un Socrate în pragul morţii.
Ce putea fi mai nesăbuit decît să dispreţuiască m oartea
şi să se teamă de otravă ? Scriibonia 23°, o femeie serioasă,
era mătuşa acelui Drusus L ib o 231, un tînăr pe cît de
nerod, pe-atît de nobil, care-şi făcuse speranţe mai mari
decît oricine în secolul lui sau decît el însuşi şi-ar fi
putut face în alt secol. Pe cînd, bolnav, se întorcea in
lectică de la senat, fără prea mare alai, căci toţi prie­
tenii îl părăsiseră ca nişte mişei, socotindu-1 nu numai
acuzat, ci mort de-a ibinelea, el începu sa iîntrelbe ce să

187

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

facă : să-şi facă seama, sau să aştepte moartea ? Scri-


bonia îi spuse : „De ce doreşti să faci tu treaba altuia ?
Dar nu-1 convinse şi el îşi făcu seama, precum se şi că­
dea. Căci dacă cineva mai trăieşte treLpatru^ zile, ca
să moară după bunul plac al duşmanului său, înseamnă
că face treaba altuia. w < > w
Prin urmare, nu e cu putinţă să stabileşti o ^regulă
generală, care să-ţi spună dacă trebuie s-o^ iei înainte,
sau să aştepţi, atunci cînd o forţă din afară îţi' impune
moartea, căci în amîndouă privinţele sînt multe argu­
mente. Dacă o moarte e însoţită de chinuri, iar ceastă­
laltă e simplă şi uşoară, de ce să nu mi-o ^aleg^ pe
aceasta ? Precum îmi aleg corabia cu care am să călăto­
resc pe mare şi casa în care am să locuiesc, tot aşa,
avînd să părăsesc viaţa, îmi voi alege moartea. Mai
mult. Dacă o viaţă mai lungă nu este totdeauna şi o viaţă
mai bună, o moarte mai lungă este totdeauna o moarte
mai rea. In nici o îmjprejurare nu trebuie să-i facem
mai mult pe plac sufletului ca la moarte : să iasă cum
vrea. Fie că doreşte fierul, fie laţul, fie otrava ce-i pă-
trunde-n vine, să meargă înainte şi să rupă lanţurile
sclaviei.
Viaţa noastră trebuie să fie şi pe placul altora, moar­
tea numai pe placul nostru. Cea mai bună este cea care
ne place nouă. E o prostie să-ţi spui : „Unul va zice
că am fost prea puţin curajos, altul, că am fost prea ne­
socotit, altul, că s-ar fi găsit un fel de moarte mai băr­
bătesc". Gîndeşte-te mai bine că .ai la îndemînă o ho-
tarîre pe care părerea lumii n-o atinge. Ia seama la un
singur lucru : cum să te smulgi mai repede soartei. Cît
despre celelalte, vor fi destui care te vor judeca rău.
Se vor găsi preţinşi filosofi, care vor zice că omul nu
trebuie să^ atenteze la^ viaţa lui, ca este o nelegiuire să-şi
pună capăt zilelor, că trebuie să aştepte sfîrşitul pe care
1 l-a ihotarit natura. Cine vorbeşte astifel nu vede că
închide calea libertăţij. Legea cea veşnică nu a făcut
nimic mai bun decit că i-a dat omului o singură putinţă
de-a intra in viaţă şi nenumărate de-a ieşi dintr-însa. Să
aştept oare cruzimea bolii sau a omului, cînd aş putea

188

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX X -A

sa răzbesc prin mijlocul chinurilor, zdrobind ce-mi stă


împotrivă ? Singurul lucru pentru oare nu ne putem
plînge de viaţă este că ea nu ţine pe nimeni. Norocul
nostru e că nimeni nu-i nenorocit decât din vina lui. îţi
place ? Trăieşte. Nu-ţi place ? Poţi să te întorci de un­
de-ai venit. Ca să^ţi potoleşti durerea de cap, adesea
ţi-ai luat sînge. Ca să-ţi uşurezi trupul, îţi deschizi o
vînă. Nu e nevoie să-ţi spinteci măruntaiele, făcîndu-ţi
o rană prea mare. O custură îţi deschide calea spre
marea libertate şi liniştea ta depinde de o înţepătură.
Ce ne face, aşadar, isă pregetăm şi să stăm amorţiţi ?
Nimeni dintre noi nu se gîndeşte că într-o bună zi va
trebui să plece din această locuinţă. Un vechi chiriaş
se desparte cu greu, oricîte i-ar fi neajunsurile, de locul
pe care l-a îndrăgit şi cu care s-a obişnuit. Vrei să fii
liber faţă de acest trup ? Locuieşte-1 ca un călător. Gîn-
deşte-te că odată n-ai să mai faci casă cu el şi atunci
vei fi mai tare, cînd v a trebui să-l părăseşti. D ar cum
să se gîndească La sfârşitul ilor cei ale căror dorinţe
n-au sfîrşit ? N im i c mai necesar deoît să te gândeşti la
aceasta, căci poate că la altele medităm degeaba. Sufle­
tul tău s-a pregătit de sărăcie, dar ai rămas bogat. T e-ai
înarmat cu dispreţul durerii, dar trupul tău teafăr şi să­
nătos nu va pune niciodată la încercare această virtute.
N.e-am oţelit să suportăm cu bărbăţie durerea pierderii
a lor noştri, dar soarta a ţinut în viaţă pe toţi cei pe care-i
iubeam. Curajul în faţa morţii, iată singurul lucru de
care te vei folosi cu siguranţă într-o zi.
Nu trebuie să crezi că această tărie «au arătat-o numai
bărbaţii de seamă, care au vrut să rupă cătuşele ro­
biei omului. Nu trebuie să judeci că numai Cato 232 ar
putea face asemenea lucru, el care şi-a smuls din piepi
inima pe care fierul n-o liberase. Oameni de cea mai
umilă stare şi-au găsit izbăvirea cu un avînt fără de
margini şi, fiindcă n-au putut să moară uşor şi să-şi alea4
gă după voia lor mijloacele de a-şi răpune viaţa, au apu­
cat ce le-a ieşit în cale şi şi-au făcut armă din tot ce
natura făcuse nevătămător. Mai deunăzi, la o luptă cu
fiarele, pe cînd unul dintre germani 233 se pregătea de

n - o. 271 ,* $ 9

)
Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

spectacolul de dimineaţă, se iduse să-şi facă nevoile. Nică­


ieri, altminteri, nu i se da voie să meargă fără paznic.
Aci, el îşi vîrî pe gtft tot lemnul cela care are la capăt
un iburete, cu care se şterge murdăria <şi, astupîndu-şi
gîtlejul, se asfixie. „A fost o jignire adusă morţn“. Şi
pe lingă asta „un lucru murdar ;şi nepotrivit“. Căci ce
este mai stupid decît să mori îngreţoşat ? Dar ce om
curajos ! Cit ar fi meritat să-şi aleagă singur sfieşi­
tul ! Cit de bărbăteşte ar fi folosit sab ia! Cu cit curaj ,
s-ar fi aruncat în adîncul mării, sau s-ar fi azvîrlit în
hăul unei pră1p astii! Aşa, lipsit de toate, a aflat şi cum
să-,şi găsească moartea şi cum Isă-şi găsească arma, ca
să ştii că spre a muri altă piedica decît voinţa nu există.
Judece oricine, cum va voi, fapta acestui lom straşnic. Un
lucru să fie clar : moartea cea mai spurcată este de pre­
ferat sclaviei celei mai spilcuite.
Şi fiindcă am început să mă folosesc de exemple de
rînd, am să continui. Fiecare va cere mai mult de la
sine, daca va vedea că moartea poate ifi dispreţuită chiar
şi de cei mai dispreţuiţi oameni. Pe Catoni, pe iScipiom,
şi pe alţii, despre care se vorbeşte de obicei cu mare ad­
miraţie, iii socotim prea sus, ca să-i putem imita. Eu am
să-ţi arăt însă că această virtute îşi găseşte tot atîtea
pilde într-un circ de fiare oa şi la căpitanii războaielor
civile. De curînd, un condamnat era dus sub pază pen­
tru un spectacol de dimineaţă 234 într-o căruţă. Prefă-
cîndu-se că moţăie copleşit de somn, el îşi plecă atît de
mult capul, îneît îl vîm printre spiţele roţii şi se propti pe
locul său pînă ce roata, în învîrtirea ei, îi frînse gîtul :
scăpa astfel de osînldă cu ajutorul aceluiaşi car cu care-1
duceau la osîndă.
Pe cel care doreşte să scape şi să plece nu-;l opreşte
nimic : natura ne păzeşte mai slobod. Cui împrejurarea
îi permite să-şi ochească o ieşire mai uşoară, cui îj stau
la îndemînă mai multe mijloace de scăpare, acela să facă
o alegere şi să vadă pe unde se poate mai lesne libera.
Cine are mai greu prilejul, acela să se folosească de
cel dintîi, ca şi cum ar fi cel mai bun, oricît de nemaiau­
zit şi de ciudat ar fi. iCui nu-i lipseşte curajul de-a muri,

100

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A kXXI-A

găseşte în mintea lui şi mijlocul. Nu vezi cum cei mai


păcătoşi sclavi se trezesc, atunci oînd durerea îi împinge*
şi reuşesc să înşele străjile ? Om mare este acela care
nu numai că-şi ordonă moartea, dar găseşte şi mijlocul.
* îţi promisesem mai multe exemple de acest fel. L a
a doua naumahie 235, unul dintre barbari şi-a vîrît pe gît
lancea pe care-o primise ca să izbească în adversari. „De
ce — îşi zise el — să nu scap mai curînd de tot chinul
şi de toată batjocura asta ? Pentru ce, înarmat, aştept
totuşi să-mi vină moartea ? “ A fost un spectacol cu atît
mai frumos, cu cît e mai frumos ca oamenii să înveţe
a muri decît a ucide. Cum oare ? Curajul pe care-1 au
pînă şi oamenii cei mai ticăloşi şi mai păcătoşi nu-1 vor
avea şi aceia pe care lunga meditare şi raţiunea, îndru­
mătoarei vieţii lor, i-a pregătit să înfrunte aceste neno­
rociri ? Raţiunea ne arată că drumurile destinului nostru
sînt felurite, dar că sfârşitul e acelaşi. Nu interesează
de unde porneşte drumul, dacă ajunge în acelaşi loc.
Raţiunea te sfătuieşte să mori, de e posibil, aşa cum
vrei ; dacă nu, aşa cum poţi, punînd mina pe orice-ţi
iese-n cale, ca să-ţi faci seama. Este urit să furi, ca să.
trăieşti, dar este frumos, lucru să pui mina pe orice,
ca să mori.
‘ ' .. . J • . ■

Cu bine.

SCRISOAREA A LXXI-A

Mă întrebi mereu de fiecare lucru, uitînd că o în­


treagă mare ne desparte. Cum ce e mai important la un
sfat este să ifie^ potrivit cu împrejurările, e firesc ca în
unele cazuri părerea^ mea sânţi ajungă |în diiipa în care
o alta exact contrară ar fi mai nimerită. Căci sfaturile
noastre se adaptează lucrurilor, iar lucrurile se schimbă,
ba chiar se răstoarnă. Aşadar un sfat trebuie să apară
chiar în ziua aceea. Şi chiar aşa şi este prea târziu : să
vie Ia moment, cum se zice. Am să-ţi arăt cum să-I
găseşti singur. Ori de cîte ori vrei să ştii ce să respingi
ce să alegi, ia seama la binele suprem şi la ţelul în-

191

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

\fcregii tale vieţi : «tot ce facem trebuie să consune cu


acesta. Numai cel ce-şi' orîniduieşte totalitatea vieţii lui,
îşi va orîndui fiecare ldcru în parte. Nimeni, oricîte cu­
lori ar avea la îndemînă, nu poate reproduce ceva^decîţ
dacă şi-a hotărît ce vrea să picteze^ Greşeala e că toţi
Chibzuim la părţi din viaţa noastră şi la întregul ei,
nimeni. Cel care vrea sa aru ^ u ^
ce ţintă are şi dppa aceea sa ţintească şi sa întindă
arcul. Planurile noastre sînt greşite, fiindcă n-au o ţinta.
Celui care nu ştie spre ce port se îndreaptă, nici un vmt
nu-i e prielnic. Este firesc ca întâmplarea ^sa aiba atita
rol în viaţa noastră, deoarece trăim la întâmplare.
Dar unora li se întâmplă să nu ştie că ştiu un lucru.
Aşa cum deseori întrebăm despre unii care stau alatun,
tot astfel foarte des nu ştim că binele suprem se alia in
preajma noastră. Nu-i nevoie de multe cuvinte, nici de
mare ocol, ca să pricepi ce este supremul binej s e poate
arăta cu degetul, ca să spun aşa ; nu-i nevoie sa-1 iarimi-
ţezi. L a ce bun să-l divizezi în părticele, cind^ai putea
spune :: „Binele suprem este ceea ce este moral sau, ca
să te minunezi mai tare : „Există un singur bine : ce este
moral ; celelalte sînt mincinoase şi înşelătoare“ ? Daca
vei ajunge la această convingere^ şi dacă te vei îndrăgosti
de virtute — nu este dc ajuns să-ţi placă — tot ce ea va
atinge, oricum le-ar părea altora, pentru tine va fi o
fericire şi un noroc. Şi tortura, dacă vei fi mai liniştit
decît schingiuitorul, şi boala, dacă nu-ţL vei blestema
soarta şi daca nu te vei da bătut, toate, in sfirşit, care
altora le par nenorociri, se vor îmblinzi şi se v o t în­
toarce în bine, dacă te vei ridica deasupra lor. Să fie
limpede că nu există alt bine decît cel moral şi că toate
neajunsurile se pot numi cu dreptate un^bine, numai sa
fie împodobite de virtute. Mulţi cred ca noi promitem
mai mult decît condiţia omului permite. Au dreptate, căci
ei au în vedere trupul. Să se întoarcă spre suflet şi vor
ţnăsura pe om cu măsura divinităţii.
Ridică-te, Luciliu, tu, cel mai vrednic dintre oameni,
şi părăseşte buchile filosofilor, care coboară ocupaţia cea
mai nobilă pînă la nişte silabe şi care, ocupîndu-se cu

192

Scanned by CamScanner
(

SCRISOAREA A LXXI-A

mărunţişuri, înjosesc sufletul îşi nimicesc orice avînt. Fă-te


asemenea celor care au descoperit aceste idei, nu celor
care le predau acum şi ifac ca (filosofia să pară' mai mult
grea deoît frumoasă.
Socrate, care reducea întreaga filosofie la viaţa mo­
rală, zicea că suprema înţelepciune este a distinge binele
de rău. Ca să fii fericit, zicea el, urmează-i pe aceia,
dacă am vreo crezare în faţa ta, şi lasă să pari cutăruia
ca w^§’noranl- Jignească-te işi insultă-te oricine vrea :
n-ai să simţi totuşi nimic, (dacă virtutea este de partea
ta. Dacă vrei, zic eu, să fii fericit, dacă vrei să fii cu
adevărat virtuos, lasă să te dispreţuiască unii. Dar pană
aici nu va ajunge deoît acela care va considera toate felu­
rile de bine ca egale, fiindcă bine nu poate exista fără
ceea ce este moral, iar ceea ce este moral este la toţi
oamenii una.
„Cum oar e? Nu e nici o deosebire între pretura-lui
Cato 236 şi căderea lui în alegeri ? Nici o deosebire, dacă
în lupta de la Pharsalus Cato va fi învins sau va fi
învingător ? 2 3 Acest bine al lui, care nu poate fi nimicit
prin nimicirea partidului lui, este egal cu acel bine prin
care s-ar fi întors victorios în ţară şi ar fi restabilit
pacea ? Cum să nu fie egal ? Soarta cea rea se înifrînge
prin^ aceeaşi virtute prin care se ţine în frîu soarta cea
bună. Virtutea nu poate să fie mai mare sau mai mică :
statura ei este mereu aceeaşi. „Dar Cneius Pompeiuş 238 îşi
va pierde armata, dar ordinul senatorial, prea frumoasa
podoabă a republicii, şi senatul în arme, fruntea parti­
dului pompeian, se vor prăbuşi într-o singură luptă şi
ţăndările unui atît de mare imperiu vor sări peste tot
pămîntul : unele vor sări în Egipt, altele în Africa,
altele m Spania 23®. Biata republică nu va avea parte nici
măcar de-atîta : să se năruie dintr-o d ată‘\
întîmplă-se orice. Chiar dacă lui Iuba 240 nu-i va folosi
la nimic cunoaşterea locurilor ţării lui, nici vitejia oame­
nilor lui, gata să-şi pună capul pentru regele lor, chiar
dacă credinţa celor din U tica v a slăbi covîrşită de în-
frîngeri, chiar dacă pe Scipio241 faima numelui îl va
părăsi tocmai în Africa, Gato s-a îngrijit din vreme să

193

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

nu sufere nici o în;frîn<gere. „Dar a 'fost învins“. Numără


şi această înfrîngere printre insuccesele lui Gato : va su­
porta cu acelaşi curaj (înfrângerea, precum a (Suportat şi
căderea la alegerea de pretor. în ziua in care a fost res­
pins, a făcut exerciţii pe Gîmpul lui Marte. în noaptea in
care avea să piară, citea. Socotea că părăsirea jpreturii
sau a vieţii e tot una *. se convinsese ca trebuie să îndure
orice s-ar întîmpla. ,Pentru ce sa nu fi suportat cu curaj
şi netulburat schimlbarea regimului republican ? ^
De fapt, ce este la adăpost ide primejdia schimbării .
Nici pămîntul, nici cerul, nici această întocmire a lumii,
oricît e sub conducerea divinităţii. Lumea nu va avea
mereu această orînduire. Va veni o zi care o^va^abate din
drumul de-acum. Toate vin la vremea hotărită : trebuie
să se nască, să crească, să piară. Tot ce vedem fcrecmd
deasupra noastră, tot ce convieţuieşte cu noi şi tot oe este
aşezat parcă pe temeliile cele mai tari^ se va mistui
şi se va trece. Toate lucrurile îşi au bătrîneţea lor. Na­
tura le împinge către acelaşi sfîrşit, la intervale diferite.
Tot ce este, nu va mai fi ; nu va pieri, ci se va destrăma;
Pentru noi, destrămarea este moartea. Dar noi nu vedem
decît ce-i în preajma noastră : mintea noastră tîmpă,
robită trupului, nu vede mai departe. Altminteri, dacă
omul ar şti că viaţa şi moartea, ca totul în lume, trec
mereu una în locul alteia, că cele întocmite se risipesc
şi cele risipite se întocmesc, că în această lucrare se
arată arta veşnică a divinităţii care conduce totul, ar
suporta mai curajos sfîrşitul său şi alor săi.
Prin urmare, după ce va fi străbătut cu mintea toată
istoria, va spune, ca şi Gato : „îfitreg neamul omenesc,
cel de acum şi cel care va fi, este condamnat la moarte.
Toate oraşele, pe oriunde înfloresc ele astăzi, făcînd fala
unor stăpîniri străine, vor fi căutate pe unde-au fost
odată, după ce vor fi dispărut în fel şi chip. Pe unele le
vor dărîma războaiele, pe altele le va pierde lenea şi
pacea, ce duce la amorţire, şi luxul, prăpădul marilor
averi. Revărsarea neaşteptată a apelor mării va acoperi
toate aceste cîmpuri roditoare şi,prăbuşirea unui pămlnj;
ce se prăvale le va înghiţi deodată în adîncuri. De ce să

194 *

Scanned by CamScanner
4

SCRISOAREA A LX X I-A '

mă indignez sau să mă pliîng că o iau puţin înaintea


destinului tuturor lucrurilor ? “ Un sulflet mare să se su­
pună divinităţii şi să suporte fără şovăire ceea ce Jegea
a tot ce există porunceşte. El sau trece într-o viaţă mai
bună, spre a trăi mai curat şi mai liniştit printre cele
divine, sau se va contopi idin nou cu natura, fără nici un
neajuns pentru dînsul, şi se va reîntoarce în marele tot.
Aşadar, viaţa frumoasă a lui Cato nu este un bine mai
mare decît moartea lui frumoasă, căci virtutea nu creşte.
Socrate spunea că virtutea este la fel cu adevărul : aşa
precum acesta nu poate să crească, tot astfel nici vir­
tutea : are măsura ei, este deplină.
Nu trebuie, aşadar, sa te minunezi că binele este egal
cu orice fel de bine, şi cel ce rezultă din scopul urmărit,
şi cel care se arată în împrejurări neprevăzute. Căci dacă
vei admite această inegalitate şi dacă vei socoti că supor­
tarea curajoasă a torturilor este un bine mai mic, ai s-o
socoteşti apoi şi printre cele rele şi vei zice că Socrate
era nefericit la închisoare, că atunci oînd Cato îşi re-
deschidea rana mai cu curaj decît atunci cînd şi-o făcuse
era nefericit, şi că Regulus, care-şi ispăşea cuvîntul de
onoare respectat chiar şi faţă de duşmani, era cel mai
nenorocit dintre toţi. Şi totuşi lucrul acesta n -a cutezat
să-l spună nimeni, nici măcar vreunul dintre cei mai
ticăloşiţi oameni : dacă tăgăduiesc că a fost fericit, nu
spun că a fost nenorocit.
Filosofii vechii Academii 242 afirmă că cineva este feri­
cit chiar şi în mijlocul unor astfel de chinuri, dar nu de-
săvînşit şi deplin fericit. Aceasta nu se poate în nici un
chip admite. Dacă cineva nu este fericit, nu a ajuns la
binele suprem. Binele suprem nu are nici un fel de treaptă
deasupra lui, dacă este însoţit de virtute, dacă aceasta
nu scade m faţa adversităţilor, dacă rămîne nevătămată
ŞÎ după schilodirea trupului. Şi rămîne, de bună seamă.
Mă gindesc la acea virtute curajoasă şi mîndră, pe care
tot ce o izbeşte o îndârjeşte. Curajul acesta pe care-1
arată uneori tinerii înzestraţi cu o fire generoasă, pe
care frumuseţea unei acţiuni morale îi zguduie, făcîn-
du-i să dispreţuiască tot ce este al întîmplării, pe acest

196

Scanned by CamScanner
• ' * '

SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

curaj ţi-1 va insufla şi iţi-1 va da înţelepciunea. Ea te


va convinge că există un singur bine : virtutea. Aceasta
nu poate nici să scadă, nici să sporească,- aşa cum nu
se strîmbă rigla cu care se probează o linie dreaptă :
orice ai schimba Ia dîmsa este o abatere de la linia
dreaptă. Acelaşi lucru vom spune şi despre virtute : şi
aceasta este dreaptă, nu admite o indoitură. Cum poate
să fie ceva mai întins decît atunci cînd este drept de tot ?
Această virtute judecă despre toate lucrurile ; despre ea
însă, niciunul. Dacă ea nu poate fi mai dreaptă, nici
cele săvîrşite de dînsa nu sînt unele mai drepte decît
altele, căci este firesc ca ele să-i răspundă exact. Aşadar
sînt egale.
„Cum aşa ? “ — zici tu. „A şedea întins la un banchet
şi a fi schingiuit e tot una?“ — Ţi se pare de m irare?
Miră-te mai degrabă de asta : a şedea la masă e^un rău
şi a fi tras pe butuc e un bine, dacă ospăţul ticăloşeşte,
iar schingiuirea cinsteşte pe cineva. Nu împrejurarea
creează binele sau răul, ci virtutea : oriunde apare, totul
are aceeaşi măsură şi aceeaşi valoare. Cel care preţuieşte
sufletul tuturor după al său, îmi scoate acum ochii, pen­
tru că spun că a fi judecător cinstit este un bine egal
cu a fi împricinat cinstit, pentru că spun că binele unui
ins sărbătorit în triumf este egal cu al altuia dus îna­
intea carului triumfal, dar sufleteşte neînvins. Sînt oa­
meni care cred că tot ce ei nu pot face nu există. Ei îşi
dau cu părerea despre virtute după nevolnicia lor. De ce
te miri că unora le face bine, ba cîteodată chiar plăcere,
să fie arşi, răniţi, ucişi, legaţi ia stîlp ? Pentru un des-
frînat cumpătarea este o pedeapsă, pentru un leneş efor­
tul e un chin, cel firav se înduioşează de cel^care truT
deşte, pentru un trîndav străduinţa este o tortură. Tot aşa
şi noi : la tot ce sîntem neputincioşi cu toţii, zicem că-i
greu şi de nesuferit, uitînd că pentru mulţi lipsa vinu­
lui sau sculatul dis-de-dimineaţa este o tortură. Nu-s
lucruri grele prin natura lor, ci noi sîntem scurşi şi vlă­
guiţi- _ . u . .
. Despre lucrurile mari trebuie să judeci cu suflet mare.
Altminteri, ni se va părea că defectul nostru e defectul

:1«6

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXZ-A
,---------- * ,

lor. Tot astfel, un obiect foarte drept vîrît în apă dă,


cînd îl priveşti, o imagine curbă sau frîntă. Important
este nu numai ce vezi, dar şi cum vezi. L a vederea ade­
vărului sufletul nostru se înceţoşează. Dă-mi un tînăr
neîntinat şi viguros' sufleteşte : va spune că mai fericit
este omul care poartă pe grumazul său încordat toate
poverile nevoilor, înălţîndu-se deasupra destinului. Nu-i
nici o mirare ca cineva să nu fie zguduit, oimd pretu­
tindeni e linişte. Mirare este cînd cineva se înalţă, atunci
cînd toţi sînt doborîţi, şi cînid stă în picioare, atunci cînd
toţi zac la pămînt. Care este tot răul la o schingiuire şi
la altele asemenea, ,pe care le numim nenorociri ? Acesta,
cred : spiritul se clatină, se încovoaie şi se prăbuşeşte. N i­
mic dintr-acestea nu se poate înfcîmpla omului înţelept :
stă drept sub orice povară. Nimic nu-1 micşorează, nimic
din ce trebuie să îndure nu-i e nesuferit. Căci dacă
asupră-i cade orice-ar putea să cadă asupra unui om,
el nu se plîinge : îşi cunoaşte puterile, (ştie că-i făcut isă
ducă poveri. < _ _
Nu scot pe înţelept din rîndul oamenilor şi nici nu-i
alung durerile, facîndu-l un fel de piatră fără simţire,
îmi amintesc că este alcătuit din două părţi : una este
iraţională, şi aceasta este supusă schilodirii, focului, du­
rerii, alta este raţională, şi aceasta are convingeri neclin­
tite, este neînfricată şi neabătută. Este cea în care sălăş­
luieşte supremul bine al omului. Mai înainte ca binele
să se împlinească, spiritul se clatină nesigur ; după ce
însă se desăvîrşeşte, statornicia lui este neclintită. Prin
urmare, cel care porneşte pe calea virtuţii şi, practi-
cînd-o, se îndreaptă spre culmile ei, chiar dacă, fără a
fi ajuns la capăt, este aproape de binele desăvlîrşit, va
da uneori înapoi şi va şovăi în încordarea spiritului,
fiindcă n-a trecut încă peste nesiguranţă, ci e încă pe
un povîrniş lunecos.
Omul fericit însă, a cărui virtute este desăvîrşită, e
încîntat de sine tocmai cînd se supune la cele mai grele
încercări. Ei nu numai că suportă, ci îmbrăţişează cu
drag tot ce altora le este de temut, dacă acesta este
preţul îndatoririi lui moralfc, şi preferă să se spună des-
\ i

107

Scanned by CamScanner
SENECA* SCRISORI CĂTRE LUCILIU

pre dînsul : „E cu mult mai capabil“ d eo ît: „E cu mult


mai norocos“.
Ajung acum acolo unde mă cheamă aşteptările tale.
Ca să nu crezi că virtutea rătăceşte în afara lumii aces­
teia, înţeleptul nostru tremură, plînge, îngălbeneşte, căci
toate acestea sînt manifestări (fizice ale emoţiilor. în ce
stă nenorocirea, unde-i adevăratul^rău ? Desigur, dacă
aceste emoţii înjosesc sufletul, dacă-1 silesc să se^ recu­
noască robul lor, dacă îl fac a se căi. într-adevăr, în­
ţeleptul învinge prin virtute soarta. Mulţi însă dintre cei
care se dedică înţelepciunii sînt înspăimîntaţi uneori de
cele mai uşoare ameninţări. Dar aci e o greşeală a noas­
tră, care pretindem unui începător ceea ce pretindem
unui înţelept. Deocamdată numai îmi recomand ceea ce
preţuiesc, dar eu nu sînt pe deplin convins. Şi chiar daca
aş fi convins, n-aş avea pregătirea şi experienţa ca să
pot întîmpina toate împrejurările. Precum lina prinde
unele culori dintr-o data, iar de altele nu se îmbibă
decît dacă-i lăsată mult în apă şi-i fiartă, tot aşa ^spiri­
tul nostru se deprinde dintr-o dată cu unele învăţături ;
înţelepciunea însă, dacă nu ne pătrunde adine şi dacă
nu se aşază cu încetul, dacă nu dă altă culoare spiri­
tului nostru, ci numai îl stropeşte, nu reuşeşte nimic
din tot ce promitea. Repede şi în cîteva cuvinte se poate
spune doar atît : „Singurul bun este virtutea, nu există
bine fără virtute, virtutea sălăşluieşte în cea mai bună
parte din noi, adică în cea raţională“. D ar ce este
această virtute ? — Judecata dreaptă şi nestrămutată. De
la dînsa vin îndemnurile spiritului. E a este aceea care
duce la limpezirea tuturor părerilor care pun în mişcare
spiritul. Drept urmare a acestei judecăţi, putem socoti ca
bune şi egale între ele toate acţiunile care stau în atingere
cu virtutea.
Bunurile trupului sînt bunuri numai pentru trup, dar
nu sînt bunuri în întregime. Un oarecare preţ au ele,
ce-i drept, dar n-au nici o demnitate. între ele sînt mari
diferenţe : unele sînt mai mari, altele mai mici. Trebuie
să mărturisim că mari diferenţe există şi între cei care
tind spre înţelepciune : unul ajunge doar să îndrăznească

198

Scanned by CamScanner
SCRISO AREA A L X X II-A

a-şi ridica (privirile asupra măririlor, dar pentru puţin


timp, căci, orbit de marea lor strălucire, îşi pleacă ocihii ;
altul le poate numai înfrunta cu privirea, dacă n-a ajuns
la desăvîrşire şi dacă n-are deplină încredere într-însul.
Tot ce este nedesăviîrşit este firesc să fie schimbător :
uneori porneşte înainte, alteori alunecă la vale sau se
prăvăleşte. Toţi cei care nu vor stărui să meargă şi să se
sforţeze se vor prăvăli. Dacă zelul şi obişnuita încordare
slăbeşte cît de puţin, se duc de vale. Nimeni nu poate
s-o ia din nou, de unde rămăsese.
Să ne străduim deci şi să stăruim. Mai mult decît am
izbîndit ne aşteaptă ; dar succesul în mare parte stă în.
voinţa, de a învinge. îmi dau seama de acest lucru : vo-
iesc şi^ voiesc din tot sufletul. Văd că şi tu a i aceeaşi
dorinţă şi că te îndrepţi cu acelaşi avînt spre tot ce-i
mai frumos. Să ne grăbim. Numai aşa viaţa este o bine-*
facere. Altminteri, este pierdere de vreme, într-adevăr
nemernic ruşinoasă, a celor ce înoată în josnicii. Să facem
aşa ca tot timpul să fie al nostru. Dar el nu va fi, dacă
noi nu vom începe mai întâi să fim ai noştri, Gînd vom
ajunge oare să dispreţuim şi soarta bună şi pe cea rea ?
Cînd vom ajunge să strigăm tuturor patimilor înăbuşite
şi puse sub călcîiul nostru : „Am învins“ ? întrebi pe
cine am învins ?^Nici pe perşi, nici pe mezii îndepărtaţi,
nici pqpoarele războinice de dincolo de daci, ci lăcomia,
ambiţia, frica de moarte, care au învins pe învingătorii
neamurilor.

Cu bine.

■SCRISOAREA A LX X II-A

Aveam limpede în minte ceea ce mă întrebi, căci e un


lucru pe care l-am ştiut foarte bine ; dar de multă vreme
nu mi-am mai pus la încercare memoria şi de aceea cu
greu mă mai ascultă. Aşa cum se întâmplă cu foile unor
cărţi care se lipesc de mult ce zac neatinse, tot astfel văd
că se întâmplă şi cu mine : trebuie să-mi răscolesc mintea
şi să iau la scuturat tot ce-am adunat într-însa, ca să-mi

199

Scanned by CamScanner
/

SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

fie la-ndemiînă de cîte ori am nevoie. De aceea să amî-


năm deocamdată discuţia, căci ne-ar cere multă oboseală
şi multă strădanie. De îndată însă ce voi socoti că mă
pot opri mai mult asupra ei, voi reveni. Sînt lucruri pe
care le-ai putea scrie şi într-o brişcă ; altele cer o sofa,
linişte, singurătate. Totuşi chiar şi în zilele în care sintem
prinşi de treburi, să facem cîte ceva ; şi în toate zilele,
căci treburile vin mereu unele după altele : noi singuri
le semănăm şi dintr-una răsar mai multe. Apoi ne punem
singuri termene, ziaînd : „de îndată ce voi sfînşi cu asta,
am să mă pun pe lucru din toată inima“, sau : „dacă voi
aranja chestiunea asta plictisitoare, am să mă pun pe
treabă“. De filosof ie să ne ocupăm nu cînd n-avem alt­
ceva de ifăcut. Trebuie să dăm la o parte orice treburi
şi să ne dedicăm ei : dacă ne-am strădui din copilărie
şi p,înă la adînci bătrîneţe, tot n-ar fi deajuns. Că nu
ne ocupăm de loc de filosofie, sau că ne ocupam cu în­
treruperi nu-i mare deosebire, căci ea nu rămîne acolo
unde ne întrerupem ; ca şi resorturile care scapă, de în­
dată ce încordarea încetează, se întoarce la locul de
pornire.
Trebuie să rezistăm treburilor şi să nu le sporim, ci să
le înlăturăm. Nu există timp nepotrivit pentru acest stu­
diu binefăcător. Mulţi însă nu studiază, prinşi de tre­
buri pentru a căror dezlegare ar trebui tocmai să stu­
dieze. „Se întâmplă totdeauna ceva care te împiedică“.
Pe omul al cărui suflet este voios şi sprinten la orice
treabă nu-1 împiedică. La cei nedesăvîrşiţi voioşia se
mai întrerupe uneori. Mulţumirea înţeleptului este însă
continuă, nu-i întreruptă de nici o pricină, de nici o în-
tîmplare. El este mereu şi pretutindeni liniştit, căci nu
atîrnă de altul şi nu aşteaptă bunul plac al norocului
sau al omului. Fericirea lui este lăuntrică. Dacă ar veni
din afară, înseamnă că 1-ar putea părăsi. Nu, izvorăşte
dintr-însul. Uneori se iveşte oîte ceva din afară, care-i
aduce aminte că e muritor, dar aceasta e neînsemnat
şi-i zgîrîie doar pielea la suprafaţă. îl ajunge şi pe el,
repet, cîte o neplăcere, dar binele lui cel mare este ne­
clintit. Sînt neplăceri ce vin din afară, ca spuzeala şi

200 '

Scanned by CamScanner
/

SCRISOAREA A LX X n-A

bubuliţele pe un conp robust şi falnic, dar nu vreun rău


lăuntric. Deosebirea dintre un om a cărui înţelepciune
este desăvîrşită şi altul care tinde spre înţelepciune este
aceeaşi ca între omul sănătos şi cel care iese dintr-o
boală lungă şi grea, pentru care o uşoară îmbunătăţire
trece drept însănătoşire : dacă nu se îngrijeşte, starea
lui se înrăutăţeşte pe dată şi cade din nou. înţeleptul
nu poate cădea din nou, şi nici să cadă vreodată. Sănă­
tatea trupească este trecătoare. -Chiar dacă doctorul ţi-o
restabileşte, nu ţi-o garantează : trezit din somn, el vine
adeseori la cel care-1 chemase şi alte daţi. Sulfletul se
însănătoşeşte deodată în întregime. Am să-ţi spun ce în­
ţeleg prin „sănătos“ : este sănătos, dacă este mulţumit de
sine, dacă este încrezător în sine, dacă e convins că toate
dorinţele muritorilor, toate binefacerile făcute sau ce­
rute nu au nici o importanţă pentru fericirea vieţii. Cui
i se poate adăuga ceva nu e desăvîrşit ; cui i se poate
lua ceva nu este perpetuu ; cel a cărui bucurie este per­
petuă, acela are parte de mulţumirea deplină. Toate lu­
crurile la care lumea cască gura curg încolo şi încoace.
Soarta nu dă nimic în deplină proprietate. Dar şi aceste
bunuri întîmpiătoare ne fac plăcere numai an d raţiunea
le stăpîneşte şi le rînduieşte : tot ea este cea care apre­
ciază şi bunurile dinafară, de care cei ce abuzează din
lăcomie îşi fac rău. ^
Attalus 243 se folosea adesea de această comparaţie :
„Văzutnai vreodată un dine c a r e caută să apuce, stîrtd
cu gura căscată, o bucată de pîine sau de carne aruncată
de stăpînu-său ? Tot ce primeşte înghite nemestecat,
dintr-o dată, şi stă mereu cu gura căscată, doar de-o
mai fi ceva. Aşa şi noi : stăm în aşteptare şi tot ce soarta
ne azvîrle înghiţim pe dată, fără nici o plăcere, aţinîn-
du-ne nemişcaţi la altă pradă“. Unui înţelept aceasta nu i
se întîmplă: el este sătul. Chiar dacă întîmplarea îi
scoate în cale vreun lucru, el îl primeşte liniştit şi-l
pune deoparte. Bucuria de care are parte este fără sea­
măn, fără încetare, proprie. Unii oameni au bunăvoinţă,
sînt în progres, dar mai au mult pînă să ajungă la desă-
vîrşire ; alţii acum urcă, acum coboară, acum se ridică

201
, î i •

Scanned by CamScanner
(

SENECA. SCRISORI CĂTIţE LUCILIU

în slava cerului, acum se prăbuşesc la pămînt. Proştii şi


nepricepuţii nu au nici o limită în zorul lor şi cad în
acelaşi haos al lui Epicur, în vidul fără margini 244. Mai
este şi o a treia categorie, a celor care sînt cît pe ce să
ajungă la înţelepciune, n-au atins-o totuşi, idar o văd şi
sînt la un pas de ea. Aceştia nu mai sînt bătuţi de valuri,
nici măcar mînaţi la întâmplare : nu siînt pe ţărm, dar
sînt în port. Aşadar, cum între cei mai înaintaţi şi cei
mai înapoiaţi sînt deosebiri atît de mari,^ şi cum cei de
la mijloc au ei răsiplata lor. dar în acelaşi timp sînt şi-n
mare primejdie de a aluneca spre tot ce-i mai rău, nu
trebuie să ne lăsăm prinşi de treburi : să le-alungăm.
De îndată ce pătrund, aduc şi pe altele în locul lor. Să
ne opunem de la intrare. E mai bine să le pui stavilă
de la început decît să le alungi mai tîrziu. *
Cu bine.

SCRISOAREA A L X X III-A

Cred că greşesc cei ce socot că adepţii credincioşi


ai filosofici sînt oameni încăpăţînaţi, îndărătnici îşi dis­
preţuitori ai magistraţilor, regilor şi ai tuturor celor care
administrează treburile publice. Dimpotrivă : nu le sînt
alţii mai recunoscători, căci nici unora nu li se face un
serviciu mai mare ca acestora, cărora li se îngăduie să
se bucure în linişte de viaţa lor retrasă. Prin urmare cei
cărora liniştea publică le permite în «bună măsură să-şi
urmărească scopul vieţii morale, e firesc să respecte pe
autorul acestei binefaceri ca şi pe un părinte, fireşte cu
mult mai mult decît acei agitaţi, aflaţi în miezul tre­
burilor, care datoresc multe, dar pun şi multe pe seama
conducătorilor şi pe care nici o dărnicie nu-i poate^ în­
destula, oît să ,le /sature poftele, ce cresc pe măsură ce
se împlinesc. Cine însă se gîndeşte la ce va căpăta, uită
de ce-a căpătat. Păcatul cel mai mare al poftelor este
nerecunoştinţa. Adaugă acum că nici unul dintre cei care
participă la viaţa publică nu priveşte la cei pe care îi
întrece, ci la cei care-1 întrec pe el. Plăcerea de a vedea

202

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXIlT-A

în urma Iui mulţi inşi nu-i atît de mare ca durerea de


a vedea pe vreunul înaintea lui. Orice ambiţie are acest
păcat : nu priveşte în urmă. Şi nu numai ambiţia este
fără astîmpăr, ci orice poftă, fiindcă, de (îndată ce sfîr-
şeşte, începe din nou.
Dar omul neîntinat şi pur, care părăseşte şi senat şi
for şi orice slujbă publică, ca isă trăiască retras, dedi-
cîndu-se unor lucruri mai înalte, iubeşte pe cei. datorită
cărora poate face nestinigherit acest 'lucru, şi numai el
le poartă recunoştinţă dezinteresată, ştiind cît de mult
le datorează, chiar dacă ei n-o ştiu. Aşa cum îşi vene­
rează şi respectă învăţătorii, care l-au ajutat să scape de
rătăcire, tot aşa şi pe aceia sub a căror oblăduire cultivă
nobilele lui îndeletniciri. „Dar un rege ia sub protecţia
lui şi pe alţii“. — Cine-o tăgăduieşte ? D ar precum, din­
t tre cei care au avut parte de aceeaşi mare linişte, mai
îndatoraţi lui Neptun se crdd cei care au transportat
pe-o astfel de mare mai multe şi mai de preţ mărfuri —
negustorul îşi înalţă mai (din inimă ruga decfît un simplu
călător, iar dintre negustori, cel care-a transportat mi­
. rodenii, purpură şi altele ce cîntăresc aur e mai recu­
noscător deoît cel care a adus mărfuri fără valoare,
care-au servit ca lest navei în furtună — tot astfel bine­
facerea acestei păci, care se revarsă asupra tuturor, se
pogoară mai adînc asupra celor care se folosesc bine
de ea. Căci sînt mulţi cetăţeni de vază pentru care pacea
este mai obositoare decît războiul. Oare crezi că se simt
' 'la fel de îndatoraţi faţă de această linişte cei care şi-o
strică pe beţii, pe dezmăţ şi pe alte ticăloşii, care în
timp de război ar trebui să înceteze, vrînd-nevrînd ?
Afară doar dacă socoteşti că înţeleptul este atît de nedrept
încît nu se simte anume îndatorat pentru bunurile co­
mune. Soarelui şi Lunii îi sînt foarte îndatorat, şi doar
nu răsar numai pentru mine. Anului, precum şi divi­
nităţii care îl mînă, mă simt anume îndatorat, deşi nu
şi-a descris orbita de hatîrul meu. Lăcom ia prostească
a oamenilor distinge posesiunea de proprietate şi nu con­
sideră că tot ce este public este şi al lor, înţeleptul, dim­
potrivă, nu socoteşte ca al său nimic altceva mai mult

y 203

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

ca lucrul din care se împărtăşeşte împreună cu tot nea­


mul omenesc.
De fapt, toate aceste bunuri nu ar fi comune, dacă
n-ar reveni fiecărui om o parte dintr-însele. Tot ce
este în oricît de mică măsură comun creează o în­
tovărăşire.
Mai adaugă că marile tşi adevăratele^ bunuri nu se pot
împărţi, astfel încît fiecăruia să-i revină cîte o părticică :
fiecare axe parte de ele în (întregimea lor.^ ° distri­
buţie populară fiecare om primeşte atîta cit s-a hotărit
de cap ; la o pomană, mîncarea, carnea şi tot ce capătă
cineva în mînă se împarte în părţi egale ; dimpotrivă,
aceste bunuri indivizibile, pacea şi libertatea, aparţin în
întregime tot pe atîta tuturor cît şi fiecăruia în parte.
De aceea înţeleptul se gîndeşte cui se datoresc aceste
foloase şi binefaceri, cui îi datorează faptul că nu-i che­
mat la arme, la facerea străjilor, la apărarea zidurilor,
la plata feluritelor dări de război, şi aduce mulţumiri
conducătorilor lui. Filosofia îl învaţă în primul rind sa
recunoască cum trebuie binefacerile şi să le răsplătească
cum trebuie. Iar uneori răsplata este tocmai recunoaş­
terea lor. El va mărturisi, aşadar, că e foarte îndatorat
aceluia prin grija şi înţelepciunea căruia are parte de
toată tihna, de libera folosinţă a timpului său, de o linişte
netulburată de treburile obşteşti.
„Doar un zeu îmi dete mie liniştea, o, M elibee ,
Eu pe dînsul totdeauna ca un zeu l-oi socoti ‘ 245.
Dacă şi liniştea unor oameni pentru care darul cel mai
mare pe care cineva li—
1 putea face este ca :
„Vacile pe-aici să pască'el îmi dete învoire ^
Şi să cînt ce-mi place mie dintr-o trestie subţire“ 246,
dacă şi acea linişte, zic, datorează mult celui ce le-a
hărăzit-o, cu cît mai vrednică de cinste nu-i pacea
aceasta a noastră, de care ne bucurăm printre zei şi
care ne face ca nişte zei ? .
Da, Luciliu, te chem la ceruri pe drumul cel mai
scurt. Sextius 247 spunea adesea că „Iupiter nu are mai

204

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXIII-A

mulftă .putere decît un om virtuos“. Jupiiter are de dat


oamenilor mai multe lucruri, dar dintre doi oameni
virtuoşi mai bun nu este cel care este mai avut, precum
dintre doi cîrmaci, care ştiu la fel de bine să conducă
o corabie, nu vei spune că cel mai bun este acela a
cărui corabie este mai arătoasă. Prin ce întrece Iupiter
pe omul virtuos ? Virtutea lui are o durată mai lungă,
înţeleptul însă nu se socoteşte cu nimic mai prejos,
pentru că virtuţile lui sînt reduse la o durată mai
scurtă. Aşa precum, dintre doi înţelepţi, unul care moare
bătrîn nu este mai înţelept decît celălalt a cărui virtute
a ajuns la desăvîrşire în mai puţini ani, tot astfel di- »
vinitatea nu întrece pe înţelept în fericire, chiar dacă
îl întrece în durată. 0 virtute nu este mai mare, fiindcă
durează mai mult. Iupiter este stăpînul tuturor lucru­
rilor, dar el le-a dat desigur în stăpînirea altora. Pentru
el nu 'şi-a păstrat decît folosinţa lor, care este şi cauza
folosirii lor de către toţi oamenii. înţeleptul priveşte şi
dispreţuieşte ceea ce au alţii tot atit de liniştit ca şi
Iupiter şi este eu atît mai încîntat de isine, cu cît Iupiter
nu poate, pe cînd înţeleptul nu vrea, să se folosească
de acele bunuri. ,
Să avem deci încredere în Sextius, care ne arată calea
cea mai frumoasă, strigîndu-ne : „Pe-aici ajungi la
astre !“ 248. Pe-aici, dar pe calea cumpătării, pe calea
chibzuinţei, pe calea curajului. Zeii nu sînt trufaşi, nu
sînt invidioşi : te cheamă la ei :şi întind mîna celor care
urcă spre* dînşii. Te miri că omul se duce spre zei ? De
fapt, divinitatea vine spre om, ba mai mult şi mai ne^
mijlocit, pătrunde în om. Nu există înţelepciune fără
ajutorul divinităţii. In trupurile oamenilor se află răs­
pândite seminţe divine : dacă au parte de un grădinar
bun, răsar după cum le e neamul şi se fac la fel cu
cele din care purced ; dacă au parte de^ un grădinar
rău, dacă dau de un pămînt sterp sau mlăştinos, atunci
mor şi, în loc sa rodească, ingraşa pammtul.
Cu bine.

18 - c . 271 2^5

Scanned by CamScanner
t • * ,
• I

• • ,

SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

SCRISOAREA A LXXIV-A

Scrisoarea ta m-a bucurat şi m-a trezit din amor­


ţeală. Ba mi-a înviorat şi memoria care e încă greoaie
şi înceată. De ce oare, Luciliu, să nu crezi că mijlocul
cel mai bun de a ajunge la fericirea vieţii este această
convingere că „singurul bine este virtutea“ ? Cine vede
binele în altceva ajunge în stăpînirea soartei, ascultă
de bunul plac al altuia. Cel care însă îngrădeşte vir­
tutea la ceea ce este moral îşi găseşte fericirea înăuntrul
lui. Unul e îndurerat jde pierderea copiilor, altul e în­
grijorat de boala lor, altul e abătut de ticăloşiile lor
şi de ruşinea Suferită. Pe unul ai să-l vezi chinuit de
dragoste pentru nevaslta altuia, pe altul pentru a lui.
Unul se topeşte de ruşinea unei înfrîngeri în alegeri,
pe altul îl chinuie măririle. Gloata mare a nenorociţilor
de toate neamurile o formează însă cei chinuiţi de
aşteptarea morţii, care-i plodeşte din toate părţile : nu
e loc de unde să nu apară. De aceea, ca şi cei ce se
află într-un ţinut duşman, trebuie să ne rotim ochii
cînd într-o parte, cînd într-alta şi să întoarcem capul
la cel mai mic zgomot. Dacă n u vom alunga din piept
această teamă, vom trăi cu frica-n sîn. Vei întîlni oa­
meni izgoniţi în exiliu sau alungaţi din averile lor. Vei
întîlni oameni — e forma cea mai grea a mizeriei —
suferind lipsuri în mijlocul bogăţiilor. Vei întîlni nau­
fragiaţi, sau asemenea unor naufragiaţi, pe care valu­
rile mxniei sau urii mulţimii — armă aducătoare de
moarte pentru cei aleşi — Si răstoarnă cînd nici nu se
gîndeau sau se temeau, ca o furtună care se dezlănţuie
uneori tocmai aîrnd te-ncrezi mai mult în seninul ceru­
lui, sau ca un fulger neaşteptat la căderea căruia tot
ce-i în jur se cutremură. Căci, aşa cum, cînd trăsneşte,
ceea ce se află pe-aproape încremeneşte ca trăsnit, tot
astfel cînd vine o nenorocire, ea izbeşte pe unul singur,
dar teama îi cuprinde pe toţi şi, fiindcă ar jfi putut fi
izbiţi^ se îngrozesc de parcă ar fi fost cu adevărat.
Precum păsările se sperie numai ce-aud o praştie goală,

206

Scanned by CamScanner
/

SCRISO AREA A L X X IV-A

tot aşa şi noi ne zbuciumăm nu numai la o lovitură a


soartei, dar la orice zvon al ei.
Prin urmare, nu ,poate fi fericit omul care se lasă
în seama părerilor, căci fericit înseamnă netemător, iar
viaţa în (nesiguranţă e o pacoste. 'Cel care se ibizuie pe
ce-i întâmplător îşi creează prilejuri nenumărate şi ne-
sfîrşite de tulburare. Pentru cine caută liniştea, singura
cale este isă dispreţuiască cele din afara lui şi ,să se mul­
ţumească cu virtutea. Căci cine crede că există ceva
mai bun decît virtutea, sau vreun alt bine în afară de
dînsa acela întinde poala la tot ce-azvîrle soarta şi
aşteaptă neliniştit să-i cadă ceva. Pune-ţi în faţa minţii
această imagine : soarta dă serbări şi ^aizvîrle acestei
gloate de muritori ranguri, bogăţii, strălucire. Unele
dintr-aoestea se sfîşie în mîinile celor care trag de ele,
altele se împart cu tovarăşi înşelători, altele se dobîn-
desc cu schilodirea celor care le prind. Unii, care se
zbat, mai prind cîte ceva, alţii, 'fiindcă se reped la multe,
nu apucă nimic, sau, trăgiînd vîrtos, le scapă din mîini.
Nimeni însă, orici't de norocos ar fi la pradă, nu se
bucură de ce-a apucat mai mult de o zi. De aceea cei
înţelepţi, de îndată ce văd ică se aduc micile daruri, fug
din teatru 249, ştiind că fleacurile astea costa foarte
scump. Nimeni nu tabără asupra cuiva care se dă în
lături şi nimeni nu izbeşte pe cel ce se re tra g e : în­
căierare e numai în jurul cîştigului. Aşa se întâmplă şi
cu cele pe care soarta le-azvîrle asupra noastră : ne
înfierbîntăm, nenorociţi ce sîntem, ne îmbulzim, am
vrea s-avem mai multe miini, ne aţinem cind ^intr-o
parte, cînd lîntr-alta, ne pare că^ soarta ne aruncă prea
în c e t'to t ce ne aţîţă poftele, că ceea ce toţi aişteaipta
ajunge doar la oîţiva. Stăm gata să luăm înaintea celor
care cad, sîntem fericiţi cînd prindem ceva^sau oind
alţii se reped în gol, înşelaţi de o speranţa deşarta.
Plătim cu multă suferinţă o pradă ieftina sau sîntem
amăgiţi. Să ne retragem, aşadar, din acest .joc şi sa
lăsăm loc liber celor care cauta prada. Privească e
aceste bunuri, ce le-atârnă deasupra capului ; atirne ei
de dînsele. , ,

207

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

Cine-şi propune să fie fericit acela trebuie să creadă


că există un singur bine : ceea ce este moral. Căci dacă
el crede că există un altub mai fintîi are o greşită părere
despre providenţă, fiindcă multe suferinţe cad ^ asupra
unor oameni nevinovaţi îşi fiindcă tot ce ea ne hărăzeşte
e scurt ;şi neînsemnat în comparaţie cu durata întregului
univers. Din această plângere a noastră rezultă că în­
ţelegem greşit divinitatea şi ca-i smtem nerecunoscători.
Ne plîngem că n-avem totdeauna parte de bunurile ei,
că ele sînt puţine, nesigure şi trecătoare. Urmarea e că
nu voim nici să trăim, nici să murim : unm viaţa, dar
ne temem de moarte. Orice hotărîre se clatină,^ nici o
fericire nu ne poate îndestula. Cauza este că n-am -
ajuns la acel bine nemăsurat şi de nedepăşib la care
voinţa noastră trebuie să se oprească, pentru că dincolo
de desăvârşire nu mai e nimic. Mă întrebi de ce vir­
tutea nu ştie ce-i lipsa? Pentru că ea se bucură de ce
are şi nu doreşte ceea ce nu are. Cît îi este de-ajuns e
destul de mult. Daca nu te uneşti cu această judecată,
nu va mai exista pietate, nu va mai fi bună-credinţă :
cel care ar dori să le cultive ar trebui să îndure multe
aşa-numite nenorociri şi să sacrifice multe din „bunu­
rile“ noastre dragi. Piere astfel curajul, care este dator
să se primejduiască, piere generozitatea, care nu se
poate arăta decît dispreţuind ca lucruri fără de preţ tot
ce mulţimea preţuieşte mai mult, piere recunoştinţa şi
plata recunoştinţei e socotită ca un chin, dacă credem
că există ceva mai de preţ ca buna-credinţă, dacă nu
avem în faţă desăvârşirea.
Dar, ca să trec mai departe, sau aceste burfuri nu
sînt bunuri, sau omul e mai fericit decît divinitatea,
fiindcă tot ce noi avem la îndemînă, ea nu cunoaşte :
nici desfătările simţurilor, nici ospeţele bogate, nici ave­
rile, nimic din tot ce macină pe om şi-l târăşte în jos­
nice plăceri.
Prin urmare sau trebuie să credem că aceste bunuri
lipsesc divinităţii,- sau tocmai aceasta este dovada că
cele ce lipsesc divinităţii nu sînt bunuri. Mai adaugă
că multe dintre aceste pretinse bunuri se găsesc mai
i
208

Scanned by CamScanner
SC R ISO A R EA A L X X IV -A

din belşug la animale decît la oameni. Acelea mănînca


mai mult, sînt mai neobosite în dragoste,^ au o putere
mai mare şi o vigoare statornică : urmează deci că sînt
mult mai fericite ca omul. Ele îşi duc viaţa departe de
ticăloşie şi minciună, se bucură de plăceri, pe care şi
le procură în mai mare număr şi mai lesne, netulburate
de sfială sau căinţă. Gândeşte-te dar dacă s e poate numi
b i n e ceea ce ar face ca divinitatea să fie mai prejos
decît omul. Binele sujprem să-l păstrăm pentru viaţa
'sufletească. D acă el trece din ce este mai^ bun m fiinţa
noastră la ceea ce este mai rău şi dacă se aplica la
simţuri, care la animalele necuvîntătoare sînt mai vii,
atunci dispare. Suprema noastră fericire nu poate sta
în hoitul nostru. ^ . A
Adevăratele bunuri, nestricăcioase şi veşnice, surit
acelea pe care nî le dă raţiunea şi ele nu pot nici sa
dispară, nici să descreasca sau să se micşoreze. Celelalte
sînt bunuri părelnice : poartă aceleaşi nume ca şi ade­
văratele bunuri, dar nu au proprietăţile acestora. De
aceea să le zicem mai bine f o l o a s e , sau, ca sa ma ex­
prim în limba noastra, p r o f i t u r i . De altfel, sa fim iu
credinţaţi că ele sînt lucruri în stăpânirea noastră, nu
părţi din noi : să ni :le însuşim astfel, încît să nu uităm
că sînt în afara noastră. Oricît ni le-am însuşi, să le
socotim printre lucrurile inferioare ^şi neînsemnate, cu
care nimeni n-ar trebui să se fălească. Căci ce este oare
mai nesăbuit decît ca cineva să se încînte de un lucru
pe care nu el l-a făcut ? Toate aceste bunuri să ni se
alăture, nu să se lipească de noi, aşa incit, daca ni
s-ar lua, să le părăsim fără nici o sfîşiere. Să le folosim,
nu să ne fălim cu ele, îşi să ne folosim cumpătat, ca
de nişte lucruri lăsate în păstrarea^ noastră, ^care vor
trece în mîna altora. Oricine le stăpâneşte fara jude­
cată prea mult nu le are, căci şi fericirea, daca nu-i
înfrînată, devine o povara. Daca ea^ se încrede in u
nurile cele mai trecătoare, în scurtă vreme acestea o
părăsesc şi chiar dacă n-o părăsesc, 0 1V(M\ * w.1’.
Puţini oameni au putut să coboare lin din înălţimea
măririi lor ; ceilalţi se rostogolesc odată cu bunurile
( 1 ■­
209 , '

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

printre care se ridicau şi tot ce-i înălţase altădată acuma


îi striveşte. De aceea e nevoie de înţelepciune, pentru
ca ea să pună măsură şi cumpătare în fericire, fiindcă
neînfrînarea îşi năruie singură puterea şi (împinge spre
ipieire. ’ Nici un lucru prea mare nu durează, decît dacă
e (bine strunit de raţiune. Destinul multor oraşe, a căror
putere covîrşitoare s-a prăbuşit în culmea înfloririi, îţi
arată acest lucru. Tot ce se crease prin virtute s-a năruit
din necumpătare. Să ne apărăm de asemenea primejdii.
Dar nu există zid pe care soarta să nu-1 poată trece.
Să ne fortificăm înăuntrul nostru. Dacă partea aceasta
este 'tare, omul poate fi izbit, dar prins, nu.
Doreşti să ştii care-i acest mijloc de apărare ? Omul
să nu se indigneze de nimic ce i se întâmplă. Să fie
convins că tot ce pare că-1 izbeşte este în legătură cu
conservarea universului şi face parte din ceea ce asi­
gură mersul şi ordinea lumii. Tot ce e pe placul divi­
nităţii să-i fie pe plac şi omului, Să se mândrească totuşi
că nu poate fi învins, că e mai presus de orice rău, că
prin raţiunea sa, decît care nimic nu-i mai puternic, el
calcă în picioare întâmplarea, durerea, năpasta. Iubeşte
raţiunea ! Iuibirea ei te va înarma împotriva celor mai
grele încercări. Pe ifiare dragostea pentru puii lor le
face să se arunce în ţepuşele vînătorilor : pornirea lor
oarbă le face neîmblânzite. Setea de glorie împinge
uneori chiar sufletele tinere la nesocotirea săbiei şi a
focului. Pe alţii numai chipul îşi umbra virtuţii ;îi îm ­
pinge la o moarte de bunăvoie. Cu cît raţiunea este
mai puternică decît toate aceste pricini, cu cît ea este
mai statornică, cu atît se va arăta mai dîrză în faţa
temerilor şi a primejdiilor.
,,Atîta vreme — va zice cineva — cît tăgăduiţi că
există vreun alt fel de bine în afară de ceea ce este
moral, nu veţi reuşi.*Acest mijloc de apărare nu vă
poate adăposti şi scuti de loviturile soartei. Spuneţi —
nu-i aşa ? — că a avea copii iubitori, o cetate cu fru­
moase virtuţi, părinţi buni, toate acestea sînt bunuri.
Dar voi nu puteţi privi liniştiţi primejduirea acestora,

210

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X IV -A

căci asedierea cetăţii voastre, moartea capiilor, înro­


birea părinţilor vă vor tulbura adînc“.
Am să-ţi dau mai întiîi răspunsul care se dă de obicei
,de către ai noştri, apoi am să adaug ceea ce cred eu
că trebuie să se răspundă. Cu totul alta este condiţia
acestor bunuri, care, îndată ce dispar, lasă în locul lor
un neajuns : sănătatea zdruncinată se sdhimbă în boală,
stingerea luminii ochilor aduce orbirea,^ o dată cu tăie­
rea vinelor de la picioare nu numai că dispare iuţeala
în mers, dar devenim infirmi. Aceaistă primejdie nu
ameninţă însă bunurile despre care vorbeam mai înainte.
De ce ? Dacă pierd un prieten bun, nu înseamnă că in
locul lui trebuie să sufăr viclenia altuia ; dacă îngrop
nişte copii buni, nu înseamnă că în locul lor voi avea
alţii, ticăloşi. în sifiîrşit, nu-i vorba aici de moartea prie­
tenului sau a copiilor, ci de moartea trupurilor lor.
Binele însă nu piere decît într-un singur fel : sahim-
bîndu-se iîn rău ; dar aceasta este împotriva naturii lui,
fiindcă orice virtute şi orice lucrare a virtuţii rămîne
nestricată. Apoi, chiar dacă ne mor prieteni, chiar dacă
ne mor copii buni, care răspundeau dorinţelor^ părinţi­
lor lor, avem mijlocul de a umple golul. ^Ma antre!bi
care este acesta ? Este virtutea, care-i făcuse buni .
aceasta nu îngăduie nici un gol, pune stăpînire pe în­
. treg sufletul, "alungă orice regret, îşi este singură de
ajuns, pentru că toate bunurile îşi trag puterea şi
obîrşia dintr-îhsa. w w
Ce importanţă are că o apă curgătoare este captata
sau abătută din cursul ei, dacă izvorul din care curge
este intact ? Nu poţi spune că viaţa cuiva căruia-i trăiesc
copiii este mai corectă decît^a celui care i-a pierdut,
mai cumpătată, mai înţeleaptă, mai virtuoasa : prin ur­
mare, nici mai bună. Nu numărul mai mare sau mai
mic de prieteni face pe cineva mai •înţelept sau mai
nesăbuit îşi, deci, nici mai fericit isau mai nenorocit. _
„Cum aşa? Nu este mai fericit omul înconjurat de-o
mulţime de prieteni şi de copii ? “ — Nu, şi iata de ce.
Binele suprem nu scade şi nu sporeşte, ci rămâne a
măsura lui, oricare ar ifi împrejurările. Fie ca cmeva

211

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU C IL IU

are parte de o bătrîneţe lungă, fie că sfârşeşte mai


înainte de-a ajunge bătrîn, măsura binelui suprem este
aceeaşi, oricît de diferită ar fi durata vieţii. Fie că
desenezi un cerc mai mare, fie unul mai mic, diferenţa
stă în aria lor, nu în forma lor ; fie că unul se păstrează
mai mult, fie că celălalt se şterge pe dată, amestecîn-
du-se cu nisipul în care l-ai desenat, amîndouă vor fi
avut aceeaşi formă. Ce este drept nu se judecă^ nici
după mărime, nici după număr, nici după durată, nu
poate nici spori şi nici descreşte. Restrînge cît ^pofteşti
o viaţă virtuoasă, care numără o sută decani, şi redu-o
la o singură zi : va fi la fel de virtuoasă. Uneori vir­
tutea se exercită pe o suprafaţă mai mare : conduce
regate, oraşe şi provincii, face legi, cultivă prietenii, îşi
împlineşte datoriile faţă de rude şi copii. Alteori ea se
restrînge da cercul strîmt al vieţii unui om sărac, al
unui exilat, al unuia singur pe lume. Trecînd din înăl­
ţimea măririlor la o viaţă obişnuită, de la strălucirea
unui palat la sărăcia unui bordei, de la cîmpul iarg al
activităţii publice la strîmtorarea unei case sau a unui
ungher, virtutea totuşi nu este mai mică. Ea este la fel
de mare, oricît s-ar retrage în sine, izgonită din toate
părţile ; /îşi păstrează acelaşi puternic şi nobil avînt,
aceeaşi perfectă înţelegere a lucrurilor, acelaşi nepăr­
tinitor simţ de dreptate. Prin urmare, ea este egal de
fericită. Această fericire îşi are un singur temei şi el
se află numai (în suflet ; într-însul stă toată statornicia,
măreţia şi liniştea şi aici nu se poate ajunge fără cu­
noaşterea lucrurilor omeneşti şi divine.
Iată acum ce spuneam că aş mai răspunde eu. înţe­
leptul nu se lasă abătut de pierderea copiilor sau a
prietenilor lui, căci el suportă moartea lor cu acelaşi
curaj cu care o aşteaptă pe a sa. Aşa cum nu se teme
de moartea lui, tot aşa nu se lasă îndurerat de a acelora,
într-adevăr, virtutea stă în armonia cu sine. Toate lu­
crările ei sînt în concordanţă şi în armonie cu dînsa ;
această concordanţă dispare, dacă sufletul, care trebuie
să se înalţe deasupra lucrurilor, este copleşit de durere
sau de mîhnire. Orice zbucium, orice nelinişte, orice

212 - i

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X IV -A

tînjire în acţiune este ceva nedemn. Virtutea este sigură


.pe sine, neîncătuşată, neînfricată, gata de luptă. „Cum
oare ? Omul virtuos nu va simţi nici măcar o umbră
de tulburare ? Culoarea feţei lui nu se va schimba ?
Privirea nu i se va tulbura ? Trupul nu-i va în­
gheţa ?“ — şi tot aşa despre toate celelalte manifestări
care iau naştere dintr-un fel de necugetată pornire a
naturii noastre, nu din chibzuinţă. Recunosc, dar în­
> ţeleptul va ţfi tot timpul convins că nimic dintr-acestea
nu e un rău şi că nimic nu trebuie să-l facă a-şi piende
judecata sănătoasă. El îndeplineşte curaj os jşi fără preget
tot ce trebuie să facă. S-ar putea spune că semnul pr o- .
priu al nesăbuinţei este că face lînced şi în silă tot ce
face, că mînă trupul -într-o parte şi sufletul într-alta, că
se împarte între mişcările cele mai felurite. Ea^ este
dispreţuită tocmai din motivele pentru care se făleşte
şi se admiră şi nici măcar lucrurile cu care se făleşte
nu le face bucuros. Iar dacă se teme de vreun rău, se
chinuieşte în aşteptarea lui, ca '.şi cum s-ar fi întîmplait,
şi tot ce se teme c-ar putea suferi, sufere din cauza
temerii. Aşa cum trupul simte semnele prevestitoare ale
slăbiciunii — un fel ide moleşeală lîncedă, oboseală care
nu se datoreşte vreunei sforţări, căscat şi fiori care
străbat prin toate încheieturile — tot astfel sufletul
bolnav se clatină cu mult mai înainte de a fi izbit de
necazuri, se chinuieşte şi se pierde înainte de vreme.
Dar este nebunie mai mare deoît să te nelinişteşti de
ce are să fie, în loc să-ţi păstrezi puterea de a înfrunta
chinul ?
Să umbli tu însuţi după necazuri şi să ţi le atragi,
cînd cel mai înţelept lucru ar fi, dacă nu le poţi alunga,
măcar să le amîi ? Vrei să te convingi că nimeni nu
trebuie să se chinuiască cu ce va fi în viitor ? înohi-
puie-ţi că cineva află că peste cincizeci de ani va fi
supus la torturi. El nu se poate tulbura decît dacă va
sări peste tot acest răstimp şi se va chinui cu ce are
să fie în secolul următor. La fel se întîmplă ^şi cu su­
fletele bolnave, cărora le place să se chinuiască şi caută
pricini de durere, întristîndu-se de cele trecute şi uitate.

218

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SCRISORI C Ă T R E L U C IL IU

Şi cele trecute şi cele viitoare sînt dqparte de noi : nu


le simţim nici pe unele, nici pe altele. Durerea însă nu
se naşte deoît din ceea ce simţi.
Cu bine.

CARTEA A IX -A
’ ■ i . »
SCRISOAREA A L X X V -A

Te piangi că-ţi trimit scrisori mai puţin Îngrijite. Dar


• cine vorbeşte îngrijit, afară de cel care vrea să se ex­
prime afectat ? Precum mi-ar fi vorbirea, dacă am şedea
alături sau ne-am plimba, nechinuită şi liberă, aşa aş
vrea să-mi fie şi scrisorile : să n-aibă nimic cajitat, ni­
mic făcut. Dacă s-ar putea, aş vrea mai bine sa-ţi arăt,
,decît să-ţi spun, ce simt. Chiar dacă aş vorbi în pu­
blic, n-aş bate din picior, n-aş agita braţele, n-aş ridica
glasul. Aş lăsa aceste mijloace oratorilor, mulţumindu-
mă doar să-ţi împărtăşesc ideile, pe care nu le-aş^ îm­
podobi, dar nici nu le-aş înjosi. Aş vrea numai să fii
deplin convins că spun numai ce gîndesc, şi nu numai
ce gîndesc, dar şi iubesc. Altfel îşi sărută cineva iubita
şi altfel copiii ; şi totuşi, chiar şi în îmbrăţişarea aceasta
atît de curată şi de liniştită, se vede bine cît de adîncă
e simţirea. w
N-aş dori, pe Hercule, ca stilul în care se îmbracă
idèi atît de înalte să fie sărac şi uscat, căci filosofia nu
respinge talentul, deşi nu se cade să se străduiască prea
mult, căutîndu-şi cuvintele. Pe scurt, ţinta noastră să
fie aceasta : să vorbim aşa cum gîndim, să gîndim aşa
cum vorbim, vorbirea să fie în concordanţă cu viaţa
noastră. Răspunde aşteptărilor cineva care este acelaşi,
fie că-1 vezi, fie că-1 auzi- Cum este el, cît (preţuieşte,
vom vedea mai tîrziu ; numai sa fie om dintr-o bucata.
Vorbele noastre să fie nu încântătoare, ci folositoare. Dacă
totuşi putem vorbi frumos, fără să ne dăm anume^ si­
linţa, dacă avem acest dar şi dacă nu ne cere decit o

214

Scanned by CamScanner
j
SCRISOAREA A L X X V -A

mică sforţare, fie binevenit. El poate îmbrăca cele mai


1 alese idei, cu condiţia să pună în lumină ideile mai
mult decît pe sine. Alte discipline se adresează numai
inteligenţei ; aici e vorba de suflet. Nici un bolnav nu
umblă după un doctor care poate vorbi frumos, ci după
unul care-1 poate vindeca. Dacă însă se întîmplă ca cel
care te poate vindeca să-ţi vorbească îngrijit despre ce
ai de făcut, cu atît mai bine. N-ai totuşi de ce te fe­
licita, cînd dai de un medic care-i şi bun vorbitor. Este
ca şi cum un bun cîrmaci de corabie ar fi pe deasupra
îşi om frumos. Ce-mi tot gîdili urechile, ce mi le încînţi ?
E vorba de altceva : am nevoie de fierul roşu, de cuţit,
de înfrînare ; pentru aceasta te-am dhemat. Trebuie să
îngrijeşti o boală veche, grea şi care bîntuie peste tot.
Ai de lucrat tot atîta cît şi un doctor în caz de molimă.
Umbli după cuvinte ? Fii mulţumit, dacă ai vreme să
te ocupi de lucruri. Gînd ai să înveţi atîtea ? Gînd ai
să-ţi întipăreşti cele ce-ai învăţat, ca să nu le poţi
uita ? Gînd le vei mai putea pune la probă ? Căci nu-i
de ajuns, ca în alte ştiinţe, să le ţii minte : trebuie să
le încerci în practică. Fericit este nu cel care are aceste
cunoştinţe, ci cel care le aplică.
„Cum oare ? în fericire nu există trepte cobomtoare ?
Din înţelepciune cazi deodată în prăpastie ? w — După
părerea mea, nu există, căci chiar cel care se urcă spre
dînsa se află totuşi în numărul neştiutorilor, deşi e la
mare distanţă de dlînşii. Apoi, chiar şi între cei oare urcă
spre înţelepciune isînt mari Idistanţe. După părerea unora,
aceştia se împart în trei clase. s
Prima clasă o alcătuiesc cei care nu posedă încă în­
ţelepciunea, dar care au ajuns în apropierea ei. în apro­
piere înseamnă totuşi în afară. Mă întrebi care sînt
aceştia ? 'Sînt cei care au scăpat de toate pasiunile şi
de toate viciile şi care au învăţat tot ce trebuiau sa
înveţe, dar n-au căpătat încă siguranţa pe care o dă
experienţa : binele nu le-a devenit încă o deprindere.
Ei nu mai pot totuşi cădea în păcatele de care au
scăpat, căci au ajuns acolo de unde nu mai pot aluneca
înapoi, dar acest lucru nu le este încă destul de clar ;

215 V

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

precum îmi amintesc că-ţi scriam într-o scrisoare : ,,ei


nu ştiu că ştiu“ 250. Ajung să se folosească de virtutea '
lor, dar n-au încă deplină încredere. Unii cuprind în
această categorie, despre care am vorbit, pe cei care au
scăpat, zic ei, de bolile sufleteşti, dar nu şi de unele
porniri, îşi care stau încă pe un teren lunecos, fiindcă
nu este în afara primejdiilor răutăţii sale decît cel care
o alungă cu totul ; dar nu o alungă cu totul deoît cel
care o înlocuieşte cu înţelepciunea.
Care este deosebirea dintre bolile sufleteşti şi porni- r
rile sufleteşti, ţi-am spus-o adeseori şi iţi-o amintesc şi
acum. Bolile sînt vicii învechite şi grele, precum sînt
lăcomia şi ambiţia. Acestea înving cu mult mai tare
decît altele sufletul şi-l chinuiesc fără încetare. Ca să
închei repede, boala este o judecată care stăruie în
greşeală, ca, de exemplu, a dori cu înfocare ceea ce e
foarte puţin de dorit, sau, dacă preferi o altă definiţie :
a urmări cu ardoare ceea ce e puţin de dorit sau nici­
decum, ori a pune mare preţ pe lucruri de puţin sau
de nici un preţ. Pornirile sînt îndemnuri sufleteşti ne­
cugetate, momentane şi violente. Acestea, dacă sînt dese
şi neluate în seamă, se transformă în boală, precum
un guturai trecător provoacă tuse, iar altul neîntrerupt
şi învechit, oftică. Aşadar, cei mai înaintafi pe drumul >
înţelepciunii sînt în afara bolilor, dar au încă porniri,
deşi sînt cei mai aproape de desăvîrşir-e.,
A doua categorie o formează cei care au scăpat de
cele mai mari vicii şi porniri sufleteşti, dar nu sînt încă
în deplină siguranţă, căci pot cădea din nou într-însele.
A treia categorie este în afara multor şi mari vicii,
dar nu a tuturor. Unii scapă de lăcomie, dar sînt încă
cuprinşi de mînie ; nu mai sînt munciţi de poftele tru­
pului, dar îi munceşte încă ambiţia ; nu mai au dorinţe,
dar au încă temeri ; şi ohiar în faţa temerilor uneori
se ţin tari, alteori se dau bătuţi : dispreţuiesc moartea,
dar se tem de durere. Să stăruim puţin la această ca­
tegorie. N -ar fi prea rău de noi' dacă am fi primiţi
printre cei care o compun. Ca să intrăm în categoria
a doua, ar fi nevoie de multe daruri naturale şi de o

2 ir> i

Scanned by CamScanner
I

SCRISOAREA A LXXVI-A

continuă încordare la studiu. Dar nici aceasta nu-i de


dispreţuit. Gîndeşte-te oîte ticăloşii vezi în jurul tău,
observă că nu-i nelegiuire care să nu-şi aibă exemplul,
cît de mult creşte pe fiecare zi nemernicia, oîtă păcăto­
şenie e în viaţa publică şi particulară şi vei înţelege
că vom fi destul de cîştigaţi, dacă nu ne numărăm printre
cei mai răi.
„Dar eu cred că aş putea să fiu într-o categorie mai
bună“ — zici tu. Asta aş dori-o şi eu pentru amîndoi,
dar de promis nu ţi-aş putea promite. Sîntem mai di­
nainte prinşi. Tindem spre virtute, zbătîndu-ne între
vicii. Mi-e ruşine s-o spun, dar cultivăm virtutea atîta
timp cît n-avem altceva de făcut. Ce frumoasă răsplată
ne-ar aştepta dacă am rupe cu treburile noastre şi cu
aceste îndărătnice păcate ! N-am mai fi miînaţi de pofte
sau de temeri. Nechinuiţi de groază, neîntinaţi de plă­
ceri, n-am mai avea spaimă nici de moarte, nici de zei :
am .şti că moartea nu este un rău, că zeii nu sînt răi.
Cel ce face rău altuia şi cel care-1 îndură sînt la fel
de nevolnici : desăvârşirea nu cunoaşte împilare. Dacă
vom scăpa vreodată din această mlaştină şi vom urca
spre înălţimile cerului, ne-aşteaptă acolo liniştea sufle­
tească şi, o dată cu sfîrşitul rătăcirilor, libertatea de-
săvîrşită. Mă întrebi ce înseamnă aceasta ? înseamnă a
nu te teme nici de oameni, nici de z.ei, a nu dori ce-i
rău şi ce-i prea mult, a avea asupră-ţi stăpînire deplină.
Nepreţuit lucru e să fii al tău !
Cu bine.

SCRISOAREA A LXXVI-A

îmi declari că. rupi prietenia cu mine, dacă nu vei şti


tot ce fac zi de zi. Ca să vezi cît de sincer sînt cu
tine, am să mă supun şi la asta. Audiez un filosof şi,
iată, e a cincea zi de cînd mă duc la lecţiile lui şi-l
ascult vorbind de la ora două după-amiază înainte.
„Eşti şi la vîrsta potrivită“ — zici tu. De ce nu ? Căci
ce e oare mai stupid decît să nu înveţi, fiindcă mult
timp n-ai mai învăţat ? „Cum oare ? Să fac la fel cu

217

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

eleganţii şi cu tinerii ? w E bine de mine, daică numai


asta nu se potriveşte cu bătrâneţea mea. Şcoala aceasta
primeşte oameni de itoate vârstele. — „Să îmbătrânim oare,
ca să imităm pe cei tineri ? “. L a teatru mă iduc, foin-
du-mă în toate părţile, şi nu e .partidă de gladiatori
fă ră mine, şi la un filosof să-mi fie ruşine să mă duc ?
Trebuie să înveţi atîta timp aît nu ştii şi, dacă dai cre­
zare proverbului, atîta timp cît trăieşti. Aceasta nicăieri
nu se potriveşte mai bine ca aici : trebuie să înveţi cum
să trăieşti, atîta vreme cît trăieşti. Acolo ^eu totuşi învăţ
cîte ceva şi ipe alţii. Mă întrebi ce-i învăţ ? îi învăţ că
şi un bătrîn trebuie să înveţe. Dar ori de dîte ori intru
în şcoală, mi-e ruşine de speţa omenească. Ştii că, pentru
a ajunge la casa lui M etronax251, trebuie să treci pe
lîngă teatrul napolitan. Acela, ce-i drept, este înţesat :
se decernează, cu o pasiune fără margini, titlul de cel
mai bun flautist ; pe d e a s u p r a , un trompetist grec şi un
crainic adună multa lume în j u r u l lor. Acolo însă unde
se caută omul virtuos, acolo unde se învaţă ce este
omul virtuos, foarte puţini a s is ta şi ei par celor mai
mulţi că n-au altceva mai b u n d e fă cu t: lumea le zice
oameni de nimic, nişte p i e i d e - v a r ă . Batjocura asta poate
să cadă şi asupra mea : tre b u ie .să asculţi senin bîrfelile
proştilor şi, dacă ai pornit pe calea virtuţii, trebuie să
dispreţuieşti chiar, şi dispreţul.
Porneşte la drum, Luciliu, şi grăbeşţe-te, ca să nu ţi
se întîmple şi ţie ca şi mie : să inveţi la batrineţe. Şi
grăbeşte-te cu atît mai mult, cu cit nu-i multa vreme
de cînd te-ai apucat de-un lucru pe care de-abia la
bătrâneţe îl poţi cunoaşte bine 252. „Cît voi pro­
gresa ?w — zici tu. Cît te vei sili. Ce mai aştepţi ? Ni­
meni nu ajunge la înţelepciune din mtimplarcp Banii
îţi vor veni de la sine, marirea ţi se va oferi, puterea
şi demnităţile, poate, vor cadea peste capul tău, virtutea
nu va da peste tine din întîmplare. Nu-i mică oboseala
şi nu-i neînsemnat efortul prin care o cunoşti.^ D ar me­
rită să te străduieşti, cînd printr-însa devii stapinul tu­
turor bunurilor. Căci există un singur bun şi acesta este

218

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXVI-A

virtutea. In^ tot ce e pe placul lumii n-ai să găseşti


nimic adevărat, nimic statornic.
De ce unicul bun este virtutea ? Ţi-o voi spune,
fiindcă după părerea ta, în scrisoarea precedentă n-am
izbutit s-o fac (decît puţin şi fiindcă, socoţi tu, mai mult
ţi-am lăuldat acest lucru dedt l-am dovedit. Voi rezuma
pe scurt ceea ce am spus. Toate lucrurile îşi au temeiul
existenţei într-o calitate proprie lor. Preţuim viţa-de-vie
după rodnicia ei şi după buchetul vinului ; pe cerb,
după iuţeala lui. L a vitele de povară întrebi cît de tare
li-e spinarea, fiindcă singurul lor rol este să poarte
poveri. L a cîini cea dintîi calitate e fineţea mirosului,
dacă trebuie să caute sălbăticiunile, iuţeala, dacă tre­
buie să le gonească din urmă, curajul, dacă trebuie să
le sfîşie sau să le prindă. Peste tot, lucrul cel mai bun
trebuie să fie acela pentru care cineva e făcut şi prin
care este luat în seamă.
L a om, care este lucrul cel mai bun ? Raţiunea. Prin-
tr-însa el este superior celorlalte vieţuitoare, printr-însa
vine îndată după zei. Aşadar, raţiunea desăvînşită este
binele propriu o m u lu i ; c e l e l a lt e însuşiri îi sînt comune
cu animalele şi cu p la n t e le . Este puternic ? D ar şi leii
sînt. Este frumos ? Dar şi păunii sînt. Este iute ? Dar
şi caii sînt. Nu mai spun că în aceste însuşiri toţi îl
depăşesc. D a r nu mă interesează oe însuşire are el în
cel mai înalt grad, ci care e însuşirea proprie lui. Are
trup ? Dar î l a u şi copacii. Are un impuls şi o mişcare
voluntară ? O au şi fiarele, o au şi viermii. A re glas ?
Cu dît nu-i mai puternic cel al clinilor, mai ascuţit cel
al vulturilor, mai profund cel al taurilor, mai dulce şi
mai mlădios cel al privighetoarei!
Ce este propriu omului ? Raţiunea. A ceastă raţiune,
dreaptă şi desăvînşită, face întreaga fericire a omului.
Prin urmare, dacă orice lucru este demn de lauda, atunci
cînd îşi desăvîrşeşte calitatea proprie lui şi ajunge pînă
la limita impusă de natura sa, şi dacă însuşirea proprie
omului este raţiunea, el este demn de laudă şi atinge
limita impusă lui de către natură, dacă-şi desăvîrşeşte
raţiunea. Această raţiune desăvîrşită se numeşte virtute

219

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORr CĂTRE LUCILIU

şi ea este totuna cu valoarea morală. Aşadar, singurul


bine al omului este acela care este număr al omului.
Căci acum noi nu cercetăm ce este binele, ci ce este
binele la om. Dacă nimic altceva nu este propriu omu­
lui decît raţiunea, aceasta va fi singurul lui bine, dar
acest bine trebuie să ifie judecat m raport cu alte feluri
de bine. Un ticălos va fi, cred, hulit, un om moral va
fi, cred, lăudat. Deci la om cea dintâi însuşire şi singura
proprie este aceea prin care el dobândeşte lauda sau hula.
Tu nu te îndoieşti că acesta este un bine, d an te
îndoieşti că este singurul bine. Dacă cineva le-ar avea
pe toate celelalte : sănătate, avere, numeroase chipuri de
strămoşi 253, atriul plin de clienţi,^ dar^ ar fi în mod
evident un imoral, l-ai huli. Dacă iarăşi cineva n-ar
avea nimic din tot ce-am pomenit, dacă ar fi lipsit de
bani, dacă n-ar fi înconjurat de o gloată de clienţi,
dacă n-ar avea nobleţe, nici un şir de moşi şi de stră­
moşi, dar ar fi în chip evident un om moral, l-ai
lăuda. Deci acesta e singurul bine al om ului; cine îl
are, chiar dacă e lipsit de altele, e demn de laudă
cine nu-1 are, chiar dacă le are pe toate celelalte, este
condamnat şi dispreţuit.
Cu oamenii se întîmplă la fel ca şi cu lucrurile.
Numim o corabie bună nu pe aceea care este pictată
cu culori bogate, nu pe cea care are un cioc de argint
ori de aur 254, nu pe cea al cărei zeu protector este
lucrat din fildeş 255, nici pe cea încărcată cu comori şi
avuţii regeşti, ci pe cea care are stabilitate şi soliditate,
care nu lasă să treacă apa prin pereţii ei, care rezistă
la loviturile valurilor, care ascultă de comenzi, este iute
şi nu simte bătaia vîntului. Numim o sabie bună nu pe
cea care are o cingătoare de aur sau o teacă împodo­
bită cu pietre scumpe, ci pe cea al cărei tăiş taie uşor
şi al cărei vîrf străpunge orice pavăză.
La o riglă căutăm nu cît de frumoasă e, ci cît de
dreaptă este. La orice lucru preţuim însuşirea proprie
pentru care ni-1 procurăm. Prin urmare şi la om nu
interesează ce suprafaţă de pămînt cultivă, cîţi debitori
are, cîţi clienţi îl salută, cît e de luxos patul în care

,220
• • ■%

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXVI-A

doarme, cît e de translucid paharul din care bea, ci cît


de virtuos este el. Şi este un om virtuos, dacă judecata
lui este limpede îşi dreaptă şi dacă e adaptată scopului
naturii lui. Aceasta se numeşte virtute, aceasta este
valoarea morală şi unicul bine omenesc. Căci dacă nu­
mai raţiunea desăvîrşeşte pe om, numai raţiunea desă-
vîrşită îl face fericit ; dar singurul bine al omului este
numai acela prin care el devine fericit.
Numim de asemenea bine tot ce derivă din virtute
şi este influenţat de ea, adică toate acţiunile ei. Vir­
tutea este singurul bine, tocmai fiindcă nu există nici
un bine fără de dînsa. Dacă orice bine sălăşluieşte în
suflet, tot ceea ce întăreşte, înalţă şi sporeşte sufletul
este un bine. Dar tocmai virtutea întăreşte, înalţă şi
sporeşte sufletul. Căci toate celelalte, care ne aţîţă pof­
tele, înjosesc în acelaşi timp sufletul şi-l împing spre
prăpastie ; părînd că-1 înalţă, îl îngîm(fă şi îl fac o ju­
cărie prin marea lor zădărnicie. Aşadar există un singur
bine : acela prin care sufletul nostru devine mai bun.
Toate acţiunik întregii noastre vieţi sînt dictate de
părerea noastră despre bine şi rău : aceasta conduce
raţiunea în a face sau a nu face un lucru. îţi voi ex­
plica ce^ vreau să spun. Omul virtuos va face tot ce va
socoti că este moral, chiar dacă aceasta este greu, chiar
dacă l-ar păgubi, chiar dacă l-ar primejdui. Şi invers,
<el nu va face o faptă imorală, chiar dacă aceea i-ar
aduce avere, plăcere sau putere. Nimic nu-1 va abate
de la ce este moral, nimic nu-1 va atrage spre ce e
imoral. Aşadar, dacă el va urmări, în toate împrejură­
rile, ce este moral şi va evita, în toate împrejurările,
ce este imoral şi dacă, în orice act al vieţii lui, va ţine
seama de aceste două principii : ,,nu există alt bine
decit ceea ce este moral şi nici alt rău deoît ceea ce este
imoral“, dacă virtutea singură este incoruptibilă şi nu­
mai ea se menţine permanent egală cu sine, atunci sin­
gurul bine este virtutea şi ei nu i se poate întîmpla sa
nu fie binele ; e în afară de primejdia oricărei schim­
bări. Nechibzuinţa se poate înălţa pînă la înţelepciune,

19 - C. 271 221

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

d ar înţelepciunea nu coboară din nou pînă la nechib-


zuinţă.
Spuneam, dacă cumva îţi mai aminteşti, că mulţi,
duşi de o pornire necugetată, au căljcat în picioare lucruri
în chip obişnuit dorite sau temute. S-au igăsit oameni
care şi-au pus mina în foc 256, care în mijlocul tortu­
rilor nu conteneau să rîdă, care n-au scos o lacrimă la
înmormîntarea copiilor lor, care au înfruntat neînfricaţi
m o a rte a : iubirea, mînia, cupiditatea le cereau să se
primejduiască. Ceea ce este în stare să facă o sforţare
de scurtă durată, pricinuită din cine ştie. ce imbold, nu
va fi în stare, cu atît mai mult, s-o facă virtutea, care,
acţionînd nu dintr-o pornire neaşteptată, ci în chip urn-
form, are o forţă constantă ? Urmează că ceea' ce nesă­
buiţii dispreţuiesc adeseori, iar înţelepţii totdeauna,
aceasta nu e nici bine, nici rău. Unicul bine este, aşadar,
virtutea, care-işi urmează mîndră drumul printre îm­
prejurările fericite ale vieţii, ca şi printre celle neferi­
cite, disjpreţuindu-le şi pe unele şi pe celelailte.
D acă vei admite că există un alt bine în afară de v a­
loarea . morală, nu este virtute care să nu fie primej­
duită, fiindcă nici una ,nu ya putea fi bine stăpânită, dacă
priveşte la ceva din afara ei. O asemenea părere ar sta
în contradicţie cu raţiunea, din care se nasc virtuţile, şi
cu adevărul, care nu există fără de raţiune ; dar orice
părere care e în contradicţie cu adevărul e falsă. T re­
buie să admiţi că omul virtuos este de o desăvîrşită pie­
tate faţă de zei. Aşadar, el va suporta cu sufletul senin
orice i s-ar întîmpla, ştiind că aceasta s-a întîmplat după
legea divină din care rezultă totul. Dacă este aşa, pen­
tru el singurul bine va fi valoarea morală, pentru că
aceasta înseamnă a te supune zeilor, a nu te tulbura în
faţa neprevăzutului, a nu-ţi plînge soarta, ci a accepta re­
semnat destinul şi a îndeplini tot ce el îţi porunceşte.
Căci dacă ar exista vreun alt bine în afară de valoarea
morală, am fi mereu mînaţi de pofta de viaţă şi de pofta
de-a avea tot ce uşurează viaţa, lucru intolerabil, fără
limită şi veşnic rătăcitor. Aşadar, singurul bine este vir­
tutea, care îşi are o măsură. Spuneam că dacă lucrurile

222

Scanned by CamScanner
y

SCRISOAREA A LXXVI-A

de care zeii nu se folosesc, de exemplu, banii şi onoru­


rile, ar fi bunuri, viaţa oamenilor ar fi mai fericita decît
a zeilor. Mai adaugă acum că, dacă sufletele desfăcute de
trup continuă să trăiască, starea lor este mai fericită
decît aceea în care se află atît timp cît sînt afundate în
trup. Dacă însă aceste lucruri de care ne folosim prin
mijlocirea trupului sînt bunuri, urmeaza că, o dată pier­
dute, sufletele s-ar găsi într-o star.j mai rea. ^ ^
Dar este absurd ca sufletele închise şi înlănţuite in
trup să fie mai fericite decît cele libere şi răspmdite in
întregul univers. Mai spuneam că, dacă acele lucruri d6
care au parte atît oamenii, cît şi fiinţele necuvintătoare
sînt bunuri, urmează că şi fiinţele necuvintătoare pot fi
fericite, ceea ce este cu totul imposibil. Noi trebuie să
îndurăm totul pentru virtute, dar aceasta n-ar trebui să
se întîmple, dacă ar exista vreun alt bine în afară de
virtute.
Deşi am tratat aceste lucruri mai pe larg în scrisoarea
trecută, acum le-am rezumat şi le-am trecut pe scurt în
revistă. O astfel de concepţie însă nu ţi se va părea nici­
odată adevărată, de nu-ţi vei înălţa sufletul şi de nu le
vei întreba singur : „Dacă mi s-ar cere să mor pentru
patrie şi să răscumpăr viaţa tuturor concetăţenilor prin
propria mea viaţă, oare mi-aş întinde gîtul nu numai
resemnat, dar chiar şi bucuros ? “ — Dacă ai face aşa,
înseamnă că nu există alt bine : laşi totul, ca să-l ai pe
acesta. Ia seama cît este de mare puterea virtuţii : ai muri
pentru patrie, chiar dacă ai afla că trebuie s-o faci în
momentul în care o afli. Poţi avea uneori de pe urma
unei fapte frumoase o mare bucurie, chiar dacă pentru
puţină şi scurtă vreme. Deşi rezultatul faptei împlinite
nu atinge pe cel mort şi răpit dintre cele omeneşti, to­
tuşi chiar şi contemplarea urmării faptelor tale te bucură.
Omul curajos şi drept, care-şi reprezintă răsplata morţii
lui : libertatea patriei şi viaţa tuturor acelora «pentru care
şi-a dat viaţa, se bucură de cea mai aleasă plăcere şi de
sacrificiul său. Dar şi cel care n-are parte de această
bucurie, cea mai mare şi cea mai de pe urmă^ pe care
împlinirea faptei lui i-o acordă, se va duce fără şovăire

223

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

la moarte, mulţumit că a săvîrşit ce este drept şi legiuit


de zei. Adu-i oricît de multe argumente ca să-l abată
din cale, spune-i că ifapta lui va fi acoperită de o repede
uitare şi de ingraţituidinea concetăţenilor, el îţi va răs­
punde : „Toate acestea sînt în afara faptei mele ; pe
aceasta o am eu în veidere ; ştiu că este o faptă virtuoasă
şi de aceea alerg oriunde mă duce şi mă chiamă“.
Aşadar, acesta este unicul bine şi asta o vede nu numai
sufletul desăvîrşit, dar şi unul generos şi bine înzestrat
de natură. Toate celelalte bunuri sînt uşoare, schimbă­
toare ; cine le are se chinuieşte. Chiar dacă, printr-o
favoare a norocului, s-ar grămădi cu toatele asupra
unui singur om, ele i-ar fi io ipovară, l-ar apăsa necon­
tenit şi pînă la urmă l-ar strivi. Nici unul dintre ăştia pe
care-i vezi îmbrăcaţi în purpură nu este fericit, precum
nu sînt fericiţi actorii cărora rolul le impune pe scenă
sceptrul şi hlamida : după ce în faţa publicului păşesc
mîndri, înălţaţi pe coturni, îndată ce ies din scenă sînt
descălţaţi şi revin la propria lor statură. Nici unul din­
tre aceştia, pe care averile şi onorurile îl ridică la un
rang mai înalt, nu este cu adevărat un om mare. De ce
ţi se pare astfel ? Fiindcă îl măsori cu soclu cu tot. Nu
este mare un pitic, chiar dacă ar sta pe un munte ; uria­
şul îşi păstrează mărimea, chiar dacă ar sta într-un puţ.
Greşeala în care sîntem îşi care ne stăpîneşte este că
nu măsurăm omul după ceea ce este, ci punem la soco­
teală tot ce-1 împodobeşte. Dacă vei vrea să faci o ade­
vărată măsurătoare şi să-l ştii cum este, priveşte-1 gol.
Să-şi lepede averea, să-şi lepede onorurile şi toate daru­
rile înşelătoare ale norocului. Să-şi lepede chiar trupul.
Priveşte-i sufletul, vezi ce fel şi cît de mare este, dacă
este mare dintr-al altuia sau dintr-al său. Dacă poate
privi cu ochii ţintă săbiile scăpărătoare şi dacă este con­
vins că n-are nici o importanţă de-şi dă sufletul pe gură
sau prin gîtlej, numeşte-1 un om fericit. E fericit dacă,
atunci cînld i se vesteşte schingiuirea trupului, datorită
ori întâmplării, ori împilării celor puternici, cînd i se

224

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LX X VII-A

vestesc lanţurile, surghiunul şi tot ce înspăimîntă fâră rost


minţile oamenilor, le primeşte netulburat şi zice :
„ Fecioară, din multele-amaruri
Nu mi s-arată nici unul ca nou şi ca fără-de-veste!
Toate de mult le-am pătruns, chibzuindu-le-n suflet
pe toate“ 257.
„Tu mi le vesteşti astăzi ; eu mi le-am prezis mereu
şi am pregătit ,pe omul din mine la tot ce-i omenesc“.
Loviturile unei nenorociri .prevăzute sînt uşoare. Proştilor
însă şi celor ce se încred în soartă orice faţă a lucrurilor
le apare nouă şi neaşteptată. O mare parte a nenoroci­
rii stă, pentru cei neştiutori, în noutatea ei. Dovada ?
După ce se obişnuiesc, ei suportă mai cu curaj tot ce li
se părea prea greu. De aceea înţeleptul se obişnuieşte cu
nenorocirile viitoare şi toată uşurarea pe care altora le-o
aduce îndelunga suferinţă, lui i-o aduce îndelunga me­
ditaţie. Auzim uneori vorbele unor proşti : „Ştiam eu că
mă aşteaptă una ca asta ? “ înţeleptul ştie că totul ui aş­
teaptă. L a tot ce i se întîmplă, zice : „Ştiam“.
Cu bine.

SCRISOAREA A LX X V H -A

Astăzi ne apărură pe neaşteptate corăbiile alexandrine,


care sînt de obicei trimise mai înainte şi anunţă sosirea
flotei care le urmează. Li se zice „mesagerele“ 25® şi ivi­
rea lor e prilej de bucurie în Campania. T oată lumea
se află pe digul de la Puteoli 259 şi-n m area mulţime
de nave recunoaşte pe cele din A lexandria după pînze :
numai ele pot să-şi desfacă pînzele mici pe care în larg
şi le întind toate corăbiile. Nimic nu ajută mai mult mer­
sul unei nave ca partea de sus a pînzelor : printr-însa
mai ales corabia e împinsă înainte. De aceea, ori de cîte
ori vîntul se iuţeşte şi devine mai puternic decit trebuie,
antena se cob o ară: cu pînzele coborîte, vîntul nu mai
are atîta putere. De îndată ce ajung la Caprae şi la pro-
i

225

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

montoriul tde pe care „Pallas priveşte întinsul mării în­


volburate de furtună“ 260, celelalte corăbii trebuie să se
mulţumească cu pînza cea mare ; pe cele alexandrine le
recunoşti după pînza lor mică.
în vălmăşagul celor care zoreau spre ţărm, simţeam o
mare plăcere mergînd alene, fiindcă, aşteptând doar vreo
scrisoare de la ai mei, nu mă grăbeam să aflu cum uni
stau treburile pe-acolo îşi nici ce mărfuri îmi sosesc. E
multă vreme de cînd nu mai pierd şi nu mai cîştig nimic.
Aceasta ar fi 'trebuit s-o ştiu, chiar dacă n-aş fi fost
bătrîn. Acuma însă cu atît mai mult, căci, oricît de puţin
aş avea, am totuşi mai multe merinde decît mi-e de lung
drumul, mai ales că am pornit pe-o cale pe care^ nu
sînt nevoit să o duc pînă la capăt. Un drum, dacă te
opreşti la mijlocul lui sau mai înainte de ţintă^ înseamnă
că nu l-ai dus la c a p ă t; viaţa însă e dusă pînă la capăt,
dacă este o viaţă virtuoasă : ‘oriunde o vei încheia, dacă
o închei frumos este întreagă. Iar uneori trebuie să ai
curajul s-o închei, şi .nu din cele mai de seamă pricini :
nu cele mai de seamă ne opresc.
Tullius Marcellinus, pe care l-ai cunoscut foarte bine,
tânărul potolit şi atîta de devreme îmbătrînit, fiind cu­
prins de o boală nu incurabilă, dar lungă, chinuitoare şi
tare pretenţioasă, începu să se gîndească la moarte. Şi-a
chemat mai mulţi prieteni : fiecare-i dădea, fie de teamă,
sfatul pe care şi l-ar fi dat lui însuşi, fie din linguşire şi
din dorinţa de a-1 mângiîia, sfatul pe care-1 socotea mai
plăcut celui ce-1 întrebase. Un prieten de-al nostru, un
stoic, om de seamă şi, ca să-l laud cu cuvintele cu care
se cade să fie lăudat, om curajos şi inimos, mi se pare
că i-a dat cel mai hun s f a t: „Nu te mai zbuciuma atâta
Marcelline, ca şi cum ai chibzui despre un lucru extra­
ordinar. Nu este extraordinar să trăieşti : toţi sclavii tăi
trăiesc, toate vieţuitoarele. Extraordinar este să mori fru­
mos, înţelept, curajos. G,îndeşte-te de cîtă vreme faci
unul şi acelaşi lucru : mîncare, somn, dragoste. Acesta
e cercul în care ne învîrtim. Poţi dori moartea nu numai
fiindcă eşti înţelept, curajos sau sărac, ci şi de silă“.

226

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXVII-A

Marcellinus nu avea nevoie de un sfătuitor, cît de un


ajutor : sclavii nu voiau să-l asculte. Atunci stoicul nostru
Ie-a risipit mai întîi frica, arătîndu-îe că sclavii casei
sînt expuşi primejdiei numai atunci dînd nu se ştie că
moartea stăpînului a fost de 'bunăvoie 261 şi că, altminteri,
ar fi o vină tot atît de mare să-işi oprească stăpînul de
Ia moarte, ca şi să-l ucidă. Apoi el sfătui pe Marcellinus
să nu se zgîrcească : precum la sfîrşitul unei mese restu­
rile se împart sclavilor din jurul nostru, tot aşa la sfîn^
/şitul unei vieţi se cade să dăm ceva celor care ne-au slu­
jit toată viaţa. Marcellinus avea o inimă lariga şi era
darnic, chiar şi dintr-ale sale. Aşadar, împărţi sclavilor
care plîngeau cîte o mică sumă de bani şi el însuşi îi
mîngîia. N -a avut trebuinţă nici de , sabie, nici de des­
chiderea vinelor : a refuzat să mănînce trei zile şi a pus
să i se aducă un cort chiar în odaia de dormit. I se aduse
apoi o balie, în care stătu multă vreme, şi, tot tumînd
într-însa apă caldă, îşi pierdu lîncet-încet cunoştinţa, nu
fără plăcerea — zicea el — pe care ţi-o dă de obicei un
leşin dulce şi pe care eu, care am leşinat uneori, am în­
cercat-o.
M -am întins prea mult cu această povestire care nu-i
lipsită de interes pentru tine, căci poţi afla că moartea
prietenului tău n-a fost nici grea, nici nedemnă. Deşi şi-a
făcut singur seama, totuşi s-a stins foarte uşor şi parcă
s-ar fi strecurat pe furiş din viaţă. D ar această poves­
tire s-ar putea să-şi aibă şi un oarecare (folos, căci ade­
sea nevoia ne cere astfel de exemple. Adesea trebuie să
murim şi nu voim, ba chiar murim şi nu voim. N u-i ni­
meni atît de prost, ca să nu ştie că într-o zi va trebui
să moară. Totuşi cînd ceasul i s-apropie, şovăie, tremură,
jeleşte. Nu crezi că, dacă cineva ar plînge că n-a trăit
acum o mie de ani, ar fi un nebun fără pereche? L a fel
de nebun este şi acela care plînge că n-are să trăiască
peste o mie de ani. Că n-ai să mai fii şi că n-ai fost,
aceasta e tot una. Şi o vreme, şi cealaltă 'îţi sînt străine.
Ai fost zvîrlit în lume la acest moment pe care, chiar
/
227

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUC1LIU

de l-ai prelungi, cît ai să-l prelungeşti ? De ce plângi ?


Ce doreşti ? E în zadar :
„Nu mai spera că prin plînset s-ar fn n ge
2fi2
c '
zeiasca ursita
' ' i

E hotărâtă şi nestrămutată tşi se împlineşte după marea


şi veşnica lege a necesităţii. Te vei duce acolo unde toate
se duc. Ce e într-asta nou pentru tine? Aceasta-i legea
^f>re a cărei împlinire te-ai născut. Aşa s-a întâmplat cu
tatăl tău, cu mama ta, cu strămoşii tăi, şi aşa se va în-
tîmpla cu toţi cei care vor veni după tine. O înlănţuire
pe care nici o putere nu o poate rupe sau schimba cu­
prinde şi tîrăşte totul. Cît puhoi de muritori te va urma,
cîţi te vor însoţi ! Ai fi, crezi, mai tare, dacă o dată
cu tine ar mai muri mii alţii ? Dar chiar în acest mo­
ment, în care şovăi să mori, multe mii de oameni şi de
animale îşi dau duhul în felurite chipuri. Nu te gândeai
că ai s-ajungi într-o 'bună zi la ţinta spre care mergeai
tot timpul ? Nu există drum care să nu te scoată undeva.
Crezi că-ţi voi aduce acum pildele unor oameni mari ?
Nu, ci pe-ale unor copii. A rămas de pomină acel spar­
tan, un copil totuişi, care, fiind luat prizonier, striga în
graiul lui doric : „Nu voi fi rob“ şi şi-a ţinut cuvîntul.
îndată ce primi ordinul să facă o treabă josnică şi jigni­
toare — i se poruncise să aducă hjîrdăul de murdării, re- J
pezindu-se cu capul într-un perete, şi-l zdrobi. Cînd liber­
tatea e atît de aproape, mai poate fi cineva sclav ? Oare
n-ai voi mai bine ca copilul tău să moară astfel decît
să îmbătrânească în trândăvie ? Ce te mai tulburi, dacă
şi un copil poate muri cu curaj ? Să zicem că nu vrei să
te duci : vei fi dus. Fă de bunăvoie ceea ce este voia alt­
cuiva. Nu poţi să prinzi şi tu curaj cît un copil şi să zici :
„Nu voi fi rob“ ? Nefericitule, eşti robul oamenilor, eşti ,
robul treburilor, eşti robul vieţii. O viaţă lipsită de
tărie în faţa morţii este robie. Ce altceva mai ai de aş­
teptat ? Plăcerile, care te fac să zăboveşti şi te ţin pe
-loc, le-ai b ă u t: nu este una pe care să n-o ştii, nici una
pe care să .n-o urăşti, dezgustat. Gustul vinului şi pe-al
hidromelului îl ştii. N -are nici o importanţă dacă trec /

228 |

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXVII-A

prin tine o sută sau o mie de amfore : tot burduf eşti.


Ce gust are striidia îşi barbunul, ştii prea bine : dezmăţul
nu ţi-a lăsat pentru anii ce vor veni nici un lucru
neatins.
Acestea sînt oare bunurile de care te desparţi fără
de voie ? Căci de ce altceva te-ai putea plînge că te
lipseşti ? Prieteni ? Dar cine-ţi poate fi prieten ? Patrie ?
Dar o preţuieşti măcar atîta ca să întîrzii de la masă
pentru dînsa ? Lumina soarelui ? Dac-ai putea, ai stinge-o.
Ai făcut tu vreodată o faptă vrednică de lumina zilei ?
Mărturiseşte că nu de dragul senatului,' al forului sau
al lumii pregeţi să mori : laşi ifără de voie piaţa, în care
n-ai mai lăsat nimic. Te temi de moarte. Dar cum o maj
dispreţuieşti, atunci cînd !te ghiftui cu ciuperci ! Vrei să
trăieşti. Dar oare ştii? Te temi să mori. D ar viaţa asta
a ta nu-i moarte curată ? C. Caesar 263 trecea odată pe
Calea Latină. Dintr-un convoi de deţinuţi, unul, care avea
o barbă albă pînă la brîu, îşi ruga moartea. „Apoi acum
trăieşti ? w— zise Caesar.
Aşa ar trebui să răspundem şi noi ăstora pe care moar­
tea i-ar izbăvi : ,,Te temi de moarte. Dar acum trăieşti ? “
„Eu însă, va zice unul, vreau să trăiesc, căci fac multe
.
fapte bune. Părăsesc cu^greu îndatoririle vieţii, pe care
le împlinesc cu credinţa şi sîrguinţă“. Cum o a re ? Nu
ştii că una dintre îndatoririle viefii este şi aceea de a
muri ? Nu părăseşti nici o îndatorire. Nu există vreun
număr fix de îndatoriri, pe care eşti dator să le împli­
neşti. Orice viaţă este scurtă. Dacă ţii seama de uni­
versul întreg, chiar viaţa lui Nestor şi a acelui Sattia 264,
care^ a pus să i se scrie pe piatra mormântului că a trăit
nouăzeci şi nouă de ani, este scurtă. Vezi pe oîte unul
mindrindu-se cu o lunga batrîneţe. Dar cine ar fi putut-o
suporta, dacă ar fi avut parte Ide-o sută de ani ? Ca şi
o piesă de teatru, aşa şi viaţa, nu interesează cît de mult
a ţinut, ci cit de frumos s-a desfăşurat. N-are impor­
tanţa in ce moment o sfîrşeşti. închei-o unde vrei, numai
la-i o încheiere frumoasă.
Cu bine.

229

/•

Scanned by CamScanner
**

SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

SCRISOAREA A LX X V H I-A

Sînt mîhnit că te chinuie guturaiul ăsta fără sfîrjşit şi


acea febră uşoară care însoţeşte gripele lungi, devenite
cronice, şi-s cu atît mai mîhnit cu cit şi eu am încercat
asemenea stări pe care la început nu le luam jn seamă :
cît eram încă tînăr, puteam să suport încercările şi să
nu ţin socoteală ide boli. Mai tîrziu nu le-am mai putut
ţine piept, începeam să mă topesc şi ajungeam intr-un
hal de slăbiciune fără seamăn. Adeseori îmi venea să-mi
pun capăt vieţii : numai bătrîneţele prea bunului meu
tată m-au oprit. Mă gîndeam nu atît că n-aş putea su­
porta curajos moartea, cît că el n-ar putea ’ suporta cu
curaj durerea. Aşadar, mi-am impus să trăiesc.
Cîteodată şi a trai înseamnă a fi curajos. Am să-ţi
spun care mi-a fost mîogîierea, dar mai înainte iţi voi
spune că tocmai gîndurile cu care mă mai linişteam
aveau puterea unui leac tămăduitor. Mîngîierile alese se
prefac în leacuri şi tot ce înalţă sufletul foloseşte şi trupu­
lui ; mie studiile noastre mi-au fost scăparea. Dacă m-am
sculat din pat şi dacă m-am înzdrăvenit, o datorez filoso-
fiei. Ei îi datorez viaţa şi asta este cea mai mică da­
torie faţă de dînsa. Mult m-au ajutat să mă însănătoşesc
şi prietenii care, cu îndemnurile lor, cu vegherile lor, cu -
vorbele lor mă mai uşurau. Nimic, Luciliu, tu, cel mai
bun dintre oameni, nu întremează şi nu ajută atîtâ pe
bolnav ca afecţiunea prietenilor ; nimic nu-i alungă mai
mult gîndul şi teama de moarte. Lăsîndu-i în viaţă după
mine, nu consideram că mor. Socoteam, zic, că voi trăi
nu împreună cu ei, dar prin ei. Nu mi se părea că-mi dau
sufletul, ci că li-1 trec lor. Aceste gînduri mi-au dat
voinţa de a mă ajuta pe mine însumi şi de a răbda
orice fel de chinuri : altminteri este o mare nenorocire
ca, renunţînd la curajul de a muri, să nu-1 ai pe acela
de a trăi. <
aSpre aceste leacuri aleargă. Doctorul îţi va prescrie
cît să te plimbi, ce exerciţii să faci ; el îţi va spune sa
nu te laşi cuprins de lâncezeala către care o sănătate şu­
breda e aplecată, să citeşti ceva mai tare şi să-ţi regulezi

280

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X V m -A

suflul, căci căile respiratorii -şi plămînul sînt încă slă- '
bite, să călătoreşti pe mare şi să-ţi datini printr-un uşor
zdrunicin măruntaiele- El îţi va recomanda ce mâncăruri
să consumi, cînd să recurgi la vin, ca să prinzi putere,
şi când să-l Jntrerupi, ca să nu-ţi irite şi să nu-ţi înte­
ţească tuşea. Eu îţi recomand un leac -bun nu numai pen­
tru boala asta, ci pentru întreaga viaţă : dispreţuieşte
moartea. De îndată ce scăpăm de frica ei, nu mai e nimic
apăsător.
L a orice boală sînt trei neajunsuri: teama de moarte,
durerea fizică, încetarea plăcerilor. Despre moarte ţi-am
vorbit destul. Un singur lucru am să-ţi mai spun : această
teamă nu se datoreşte bolii, ci naturii noastre. Boala a
amînat moartea multora şi scăparea lor a fost că se cre­
dea că sînt pe ducă. Vei muri, nu fiindcă boleşti, ci
fiindcă trăieşti. Lucrul acesta te aşteaptă şi după ce te
vei face ibine : dnd te vei însănătoşi, nu de moarte vei
scăpa, ci de boală.
Să ne întoarcem acum la acel neajuns propriu ei :
boala Nprioinuieşte chinuri mari. Dar pe acestea vremea
le face suportabile, căci intensitatea unei dureri prea
mari îşi găseşte sfîrşitul. Nimeni nu se poate chinui prea
tare şi prea multă vreme : în nesifîrşita ei iubire, natura
ne-a alcătuit aşa, incit a făcut durerea sau suportabilă
sau scurta. Durerile cele mai mari se fixează pe cele mai
reduse părţi ale corpului : nervii, muşchii şi tot ce e mic
doare foarte rău, atunci dnd vătămătura e pe o mică
suprafaţă. Dar aceste părţi amorţesc repede şi tocmai din
cauza durerii nu mai simt durerea, fie că fluxul vital,
fiind împiedicat în cursul lui firesc şi fiind Viciat, îşi
pieide forţa prin care ne întreţine puterea şi simţirea, fie
că umorile noastre fiind corupte, neavînd unde să se
scurgă, se strîng aci şi, năpădind asupra acestor părţi, le
răpesc orice sensibilitate. Astfel, reumatismul picioarelor
şi mîinilor şi toate durerile în oase şi-n muşchi se poto­
lesc din cînd în cînd, atunci cînd ele fac să amorţească
locul suferind : primul lor acces este chinuitor, dar in­
tensitatea durerii scade pe măsura trecerii timpului şi
sfîrşitul ei este amorţeala. Durerile de dinţi, de ochi, de
231

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

urechi siînt mai ascuţite, tocmai fiindcă iau naştere într-o


mică parte a trupului ; tot astfel şi durerea de cap ; dacă
însă aceasta e prea puternică, se schimbă ,în pierderea
de sine şi-n somn. Aşadar, la o mare durere mîngiîierea
este că, dacă o simţi prea tare, urmarea e ca n-o mai
simţi. Ceea ce face pe neştiutori să se simtă rau, atunci
cînd trupul le e în suferinţă, este că nu s-au obişnuit
să se mărginească la suflet şi că au avut prea mult de-a
face cu trupul lor. iDe aceea un om ales şi înţelept îşi
desprinde sufletul de trup şi convieţuieşte mai mult cu
partea mai bună dintr-însul, care este de origine di vinăj
cu cealaltă, care se văicăreşte nevolnic, numai atit cit
e nevoie. _ .
„Dar e neplăcut — zici tu — să te lipseşti de plă­
cerile obişnuite, să te abţii de la mîncare, să fii însetat
şi înfometat“. Numai începutul abţinerii e greu ; apoi
poftele, după ce organele prin care dorim obosesc şi
slăbesc, se potolesc. Stomacul nu mai are poftă, respinge
tot ce Idorea altădată, ba chiar şi dorinţele jder. Nu este
însă prea greu să nu ai ceea ce ai încetat să mai doreşti.
Adaugă ca orice durere încetează cînd şi cînd sau cel
puţin slăbeşte. Adaugă că poţi să-i preîntîmpini venirea
şi, dacă te ameninţă, să o combaţi. Nu este una care
să nu dea semne prevestitoare, mai ales ^cele care de
obicei revin. Boala se poate suporta, dacă dispreţuieşti
ce e mai greu în ameninţarea ei. Nu-ţi spori chinurile
şi nu-ţi îngreuia starea cu bocete. Durerea este uşoară,
dacă ideea pe care ţi-o faci despre dînsa n-o măreşte.
Dimpotrivă, dacă vei începe să te încurajezi, spunm-
du-ţi : „Nu-i nimic“ sau „desigur, e puţin lucruj să răb-
dăm, are să treacă“, o vei uşura, tocmai fiindcă o soco­
teşti uşoară.
Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o^facem
despre ele : nu numai ambiţia, desifrînarea şi lăcomia
depind de această idee, ci şi durerea. Un om este pe^atit
de nenorocit pe cît crede. Să încetăm, socot, cu văicăre­
lile pentru durerile din trecut şi cu cuvinte ca acestea :
„Nimeni n-a îndurat mai mult ca mine. Gîte chinuri, oiţe
suferinţe am răbdat ! Nu credea, nimeni c-am sa ma

232

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X XVIII-A

mai scol. De cîte ori n-am fost bocit de ai mei, de cîte


ori n-am fost condamnat de doctori ! Cei .puşi pe bu­
tucul de tortură nu sînt atît de torturaţi“. Chiar dacă
acestea sînt adevărate, au trecut. L a ce bun să-ţi amin­
teşti durerile din trecut şi să te chinuieşti, fiindcă altă­
dată te-ai chinuit ? Ce să mai zic că nu-i om care să
nu-şi exagereze durerea şi să nu se înşele singur ? în
sfîrşit, este plăcut lucru a fi suportat ceea ce a fost
amarnic de suportat : este firesc lucru să te bucuri de
sfîrşirea unei suferinţe. Aşadar, trebuie să stîrpim aceste
două lucruri : teama de ce va veni şi amintirea vechii
suferinţe, aceasta fiindcă nu mă mai interesează, aceea
fiindcă nu mă interesează încă. Dar chiar cel care se
află în situaţii grele să-şi spună : „Poate că odată-mi voi
aminti cu plăcere şi de acestea“ 265. Să lupte împotriva
lor din tot sufletul : dacă va da înapoi, va fi învins ;
dacă se va împotrivi durerii, va învinge. Acum cei mai
mulţi asta fac : îşi atrag asupră-le ruina căreia ar fi
trebuit să se împotrivească. Tot ce te apasă, tot ce sta
deasupra capului tău, tot ce te ameninţă se va prăvăli
peste tine şi te va copleşi mai rău, dacă vei începe să dai
înapoi. Dacă vei sta împotrivă şi dacă vei vrea să ţii
piept, vei alunga primejdia. Cîte lovituri ;în faţă nu pri­
mesc atleţii, cîte iîn restul corpului ! Totuşi ei suportă
orice durere din dorinţa de glorie şi rabdă toate acestea
nu numai fiindcă luptă, ci ca să poată lupta. Chiar şi
exerciţiile lor sînt un chin. Să biruim şi noi toate nevoile.
Răsplata nu este cununa, ramura de palmier sau trîm-
biţaşul care vesteşte, făcînd tăcere, gloria numelui nos­
tru, ci virtutea şi tăria sufletească şi liniştea dobândită
pentru totdeauna, dacă destinul a fost înfrînt odată în
vreo luptă. .
— „Simt o durere ajdîncă“ — Ei, şi ? D acă o vei su­
porta ca o femeie, n-o mai simţi ? Precum duşmanul este
nimicitor pentru cei ce fug, tot aşa orice năpastă a soar-
tei apasă mai mult pe cel care d ă înapoi, întorcînd spa­
tie* — „Dar e grea“ — E i, şi ? Tărie-i asta, să suporţi nu­
mai ce e uşor ? Vrei oare ca boala să-ţi fie lungă sau
mai bine violentă şi scurtă ? Dacă este lungă, dar te mai

233

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

slăbeşte uneori, dacă te lasă să-ţi revii, dacă-ţi dă răgaz,


ca trebuie, aşa cum vine, sa şi înceteze. O boală scurtă
şi năvalnică, una din două : ori o răpui, ori te răpune.
Ce deosebire este că nu mai exis'â ea sau nu mai exişti
tu ? în amîndouă cazurile suferinţa se termină.
De folos îţi va fi, pe lîngă aceasta, să-ţi îndrepţi min­
tea spre alte gloduri şi să-ţi uiţi de durere. Gindeşte-te
la ce ai făptuit frumos şi cu curaj. Retrăieşte părţile fru­
moase ale vieţii tale ; îndreaptă-ţi atenţia asupra a tot
ce-ai admirat mai mult. Te vor întîmpina toţi cei care
au luptat cu curaj şi au învins durerea : cel care in timp
ce se lăsa operat de varice continua să citească o carte,
cel care nu contenea să rîdă în timp oe călăii îndârjiţi în­
cercau asupra lui toate uneltele sălbăticiei lor. Durerea
nu va fi învinsă prin raţiune, ea care a fost învinsă
prin rîs ? Poţi să-mi vorbeşti despre ce-ai vrea, despre
guturaiul tău şi despre pacostea de tuse continua care-ţi
scoate măruntaiele, despre febra care-ţi arde pieptul, des­
pre setea ta şi despre membrele strîmbate prin devierea
articulaţiilor : mai greu lucru însă este flacăra, butucul
de tortură, fierul roşu, vîrît în rănile umflate, spre a le
redeschide şi a le adînci. „
Şi totuşi s-a găsit un ora care în mijlocul acestor chi­
nuri n-a gemut. Şi asta-i puţin : n-a cerşit. Şi asta-i pu­
ţin : n-a răspuns. Şi asta-i puţin : a rîs chiar din inimă 266.
Tu nu vrei, după toate acestea,-să-ţi rîzi de durerea t a ?
,,Dar boala, zici, nu-mi îngăduie să fac nimic, căci
mă smulge de la orice fel de treburi“. Boala are în stă-
pînire trupul tău, nu şi sufletul. Prin urmare ea va stîn-
jeni în mers pe un curier şi va lega mîinile unui cizmar
sau unui fierar. Dacă în mod obişnuit te foloseşti de spi­
ritul tău, atunci vei îndemna şi vei învăţa pe alţii, vei
asculta şi vei învăţa de la alţii, vei cerceta şi-ţi vei
aminti. Şi apoi crezi că nu faci nimica, dacă eşti un bol­
nav cuminte ? Vei dovedi că boala poate fi învinsă sau
cel puţin suportată. Şi în patul tău găseşti, crede-mă,
prilej de virtute. Nu numai luptele şi frontul fac dovada
unui suflet viu şi neabătut de spaime : un om de curaj

234

Scanned by CamScanner
SCR ISO AR EA A L X X V III-A

se arată şi în aşternut. Ai ce face : să te luipţî vitejeşte


cu boala. Dacă nu te constrînge la nimic, dacă nu va
dobîndi nimic de la tine, dai un frumos exemplu. Ce
cîmp larg cîe eroism, dacă am fi priviţi cînd sîntem
bolnavi ! Tu priveşte-te pe tine şi laudă-te. .
Mai mult. Sînt două feluri de plăceri : pe cele fizice
boala le stăvileşte, totuşi nu le suprimă. Ba chiar, dacă
te gîndeşti bine, le aţîţă : setosul bea mai cu plăcere, celui
înfometat mîncarea i se pare mai bună ; tot ce vine după
o perioadă de înfrînare se înghite mai lacom. Plăcerile
sufleteşti însă, care sînt mai mari şi mai sigure, pe aces­
tea nici un doctor nu le interzice bolnavului. Cine le ur­
măreşte şi le înţelege cum trebuie acela dispreţuieşte
toate amăgirile simţurilor. „O, cît de nefericit e bolna­
vul ! “ De ce ? Fiindcă nu-şi topeşte zăpadă în vin ? Fiind­
că nu-şi răceşte tot timpul băutura, mestecînd-o într-o
cupă largă deasupra căreia sparge bulgări de g h eaţă?
Fiindcă nu i se dezghioacă chiar pe masă stridiile de
Lucrin ? 267. Fiindcă în jurul sălii de mîncare nu stau o
droaie de bucătari, care aduc o dată cu miîncărurile şi
cuptoarele ? Căci huzurul a mai născocit una : pentru ca
nici o mîncare să nu se răcească şi astfel să frigă prea
puţin cerul gurii tăbăcit, bucătăria se ţine după bucate.
O, cît de nefericit e bolnavul ! Va mînca numai cît
poate mistui. Nu va mai zăcea în faţa lui un mistreţ,
luat apoi de pe masă ca o carne proastă, şi pe tablaua
lui nu se vor mai îngrămădi piepturi de pasăre (de pri­
vit întregi îi e silă). Ce rău a dat peste tine ? Ai să mă-
nînci ca un bolnav ; poate că în sfîrşit, ca un om
sănătos.
Dar toate astea supa, apa călduţă şi tot ce pare
nesuferit pretenţioşilor şi celor moleşiţi de Ilux, bolnavi
mai degrabă la suflet decît la trup, le vom suporta uşor,
numai de-am înceta să ne îngrozim de moarte. Şi vom
înceta, dacă vom cunoaşte limitele binelui şi ale răului 268.
Numai aşa viaţa nu va mai fi o silă şi moartea o spai­
mă. Nu-i poate fi silă de viaţă unuia care priveşte atî-
tea lucruri variate, măreţe, divine. Numai trîndavul ne­
putincios ajunge să şi-o urască. Celui care cercetează
235

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE L U C IU U

natura nu-i va fi niciodată silă de adevăr : de neadevăr


îi e silă. Şi iarăşi, Idacă îi vine sau îl cheamă moartea,
oricît de timpurie ar fi, oricît i-a r curma viaţa la jumă­
tate, el va fi cules rodul uneia foarte lungi, căci va fi
cunoscut natura în cea mai mare parte a ei. El ştie că
virtutea nu creşte o dată cu timpul. Este firesc ca orice
viaţă să li se spară scurtă celor care şi-o măsoară după
plăcerile lor zadarnice şi tocmai de aceea fără sfîrşit.
întremează-te cu astfel de gînduri şi uneori găseşte-ţi
timp să-mi mai şi scrii. Va veni odată timpul să fim
alături şi din nou împreună. Oricît de scurt ar fi, dacă
vom şti să-l folosim, el va spori, căci, cum spune Po­
sidonius : 269 ,,o singură zi de-a înţelepţilor e mai lungă
decît cea mai lungă viaţă a proştilor“. între timp rumegă
aceste sfaturi : nu te da ibătut în faţa greutăţilor, nu te
încrede în fericire, nu scăpa din ochi orice capriciu al
soartei, care e în stare să facă tot ce poate face. O su­
ferinţă dinainte aşteptată te atinge mai uşor.
Cu bine.

SCRISOAREA A L X X IX -A

_Aştept scrisoarea ta în care să-mi spui ce lucruri noi


ai aflat făcind înconjurul întregii Sicilii şi mai cu seamă
ştiri mai precise despre Charybda 27°. Că Scylla este o
stincă şi că ^nu-i chiar de speriat pentru navigatori, o
ştiu foarte bine. Aş dori sa-mi scrii amănunţit dacă ceea
ce se spune despre Charybda e adevărat. Dacă cumva
ai luat seama căci e un lucru vrednic de luat în
seama — spune-mi dacă viitoarea este pricinuită de un
anume vint sau nu cumva orice furtună o învolbură, aşa
cum se înfîmplă şi în largul mării, şi dacă e adevărat că
tot ce e înghiţit de virtejul apelor ei este tîrlît pe dede-
sufet^la o distanţă de mai multe mile şi apare aproape
de farmul tauromenitan 2n.
După ce-mi vei înfăţişa aceste lucruri, am să îndrăz­
nesc sa-ţi cer să te urci, în cinstea mea, şi pe Etna. Sînt
unii care trag concluzia că muntele se consumă şi scade

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X IX -A

puţin cîte puţin din faptul că altădată apărea navigato­


rilor de la o mai mare distantă. D ar aceasta poate fi, nu
fiindcă înălţimea muntelui a scăzut, ci fiindcă focul s-a
domolit şi se înalţă mai ,puţin năvalnic şi puternic, fu ­
mul, de aceea, fiind în timpul zilei mai slab. D ar fiecare
dintre aceste două presupuneri e demnă de crezare : un
munte care se consumă pe fiecare zi se micşorează, zic
unii ; muntele rămiîne la fel, zic alţii, căci nu se consumă
el însuşi, ci focul, care ia naştere într-un fel de vale sub­
terană, clocoteşte, hrănindu-se cu alte materii ; muntele
nu e pentru el o hrană, ci o cale. în L ycia 272 există o
foarte cunoscută regiune, numită de locuitori Hephaestion,
un sol bortelit în mai multe locuri, în jurul căruia se
înalţă, fără nici o pagubă pentru tot ce se produce acolo,
un foc nevătămător. Astfel, ţinutul este roditor şi plin de
vegetaţie, căci flăcările nu ard nimic, ci numai strălu­
cesc cu o putere scăzută şi obosită.
Dar să lăsăm acestea, spre a le discuta după ce-m i
vei scrie la ce distanţă de craterul vulcanului sînt zăpe­
zile celea pe care nici vara nu le topeşte, atît de adă-
postite-s de focul învecinat. N -ai să-mi pui la socoteală
oboseala asta. Chiar dacă nimeni nu ţi-ar fi cerut-o, ai
fi făcut-o de dragul pasiunii tale, numai să mi le înfă­
ţişezi într-un poem al tău A etna şi să tratezi acest loc
comun tuturor poeţilor. Pe Ovidiu nu l-a îm piedicat cu
nimic faptul că Vergiliu îl tratase desăvîrşit27â. Cornelius
Severus 274 nu s-a speriat nici de unul, nici de celălalt.
Această temă s-a arătat fericit de bogată tuturor, iar
cei care ne-au precedat cred că n-au scos dintr-însa tot
ce se putea scoate, ci au deschis numai calea. D ar este
mate deosebire dacă te apropii de un subiect secătuit, sau
de unul abia a ta c a t: acesta creşte în fiecare zi şi tot ce
s-a spus nu dăunează la tot ce se va spune. Gel care-1
trateaza la urma se află in cea mai bună situaţie : cu-
vintele-i stau la îndemână şi, altfel orânduite, ele capătă
o nouă faţă ; nu se face stăpân pe ele ca şi cum i-a r
l străine, căci sint de domeniu public. Jurisconsulţii spun
ca un bun public nu se poate însuşi de cineva prin uz 275.

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU CILIU

Sau nu te cunosc eu bine, sau nu mai poţi după Etna


asta. Doreşti să scrii ceva măreţ şi pe măsura scriitorilor
anteriori, dar modestia nu-ţi îngăduie să tinzi la mai
mult. Şi modestia aceasta este atît de mare, încît cred
că ţi-ai înfrîna puterea talentului, dacă ar exista pri­
mejdia să depăşeşti pe înaintaşi, atît de mare-i respec­
tul pe care li-1 porţi.
Printre altele, înţelepciunea are şi acest avantaj : nimeni
nu poate fi învins de un altul, decît atîta vreme cît
urcă ; oînd a ajuns în vîrf, totul este egal : nu se mai
poate urca ; toată lumea stă pe loc. Oare Soarele adaugă
ceva la mărimea lui ? Oare Luna iese din mersul ei
obişnuit ? Mările nu cresc, universul are acelaşi cuprins
şi aceleaşi proporţii. Cele care şi-au împlinit mărimea
cuvenită nu se mai pot înălţa. Oricine ar fi înţelepţii, ei
sînt la fel şi egali. Fiecare dintr-înşii va avea calită­
ţile Iui proprii : unul va fi mai afabil, altul mai înde-
mînatic, unul mai spontan în vorbire, altul măi talen­
tat, dar însuşirea despre care e vorba şi care face pe
om fericit este egală la toţi. Dacă Etna ta se poate surpa
şi prăvăli peste ea, sau dacă forţa necontenită a focului
mănîncă acest creştet falnic, care se vede de la mare dis­
tanţă pe întinsul mării, nu ştiu; virtutea însă nu se
surpă nici prin flăcări, nici prin prăbuşiri. Este singura
mărire care nu ştie să coboare. Nu poate nici să se mai
înalţe, nici să scadă. înălţimea ei, ca şi a celor divine,
este aceeaşi.
Către aceasta să ne străduim a ne înălţa. Pînă acum
am făcut mult. Mult şi nu prea, dacă e să spun adevă­
rul. Căci a fi mai bun decît cei răi nu înseamnă a fi
bun. Cine s-ar făli cu ochii lui, dacă de-abia ar bănui
că e ziuă ? Cel care vede lumina soarelui prin negură,
oricît ar fi de încîntat că a scăpat de întuneric, nu se
bucură încă de binefacerile luminii. Numai atunci su­
fletul nostru va avea de ce să fie încîntat, cînd, scăpat
din aceste întunecimi tprin care se împleticeşte, va înota
m lumină, şi nu o va zări idoar cu vederea lui slabă, şi
cînd se va reîntoarce în cerul său, redobînidindu-şi locul
sortit să-l aibă de la naştere. Obîrşia lui îl cheamă sus

238

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X IX -A

şi el va ajunge acolo înainte de a ,se dezrobi din această


temniţă, dacă^şi va lepăda păcatele şi dacă, neîntinat
şi uşor, îşi va lua zborul spre cugetările divine.
Sînt bucuros, Luciliu, dragul meu, că facem aşa, că
ne îndreptăm cu tot elanul spre această ţintă, chiar dacă
numai cîţiva o ştiu, chiar dacă nimeni nu o ştie. Gloria
este umbra virtuţii : o urmăreşte chiar fără voia ei. D ar
precum umbra o ia uneori înainte, alteori te însoţeşte sau
îţi urmează, tot aşa gloria se arată vederii uneori înain­
tea noastră, alteori în urma noastră, şi e cu atît mai
mare, cu cît e mai tîrzie, atunci cînd orice invidie a dis­
părut. Cît timp nu s-a crezut că Democrit este un ne­
bun ! 276 Pe Socrate faima cu greu l-a îmbrăţişat. Gîtă
vreme Roma n-a vrut să ştie de Cato ! 277 L -a respins
şi nu l-a înţeles, decît cînd l-a pierdut. Curăţenia lui
Rutilius 278 şi virtutea lui ar zăcea în uitare, dacă el n -ar
fi suferit nedreptatea : ifiind violată, a strălucit pentru
toţi. Avea, nu-i aşa, Jde ce să fie recunoscător destinului
sau şi ,să-işi îndrăgească exilul î
Vorbesc de aceia pe care soarta, izbindu-i, i-a pus în
lumină. Cîţi sînt cei ale căror izbînzi nu s-au cunoscut
decît după moartea lor ! Pe cîţi gloria nu numai că i-a
cruţat, dar i-a dezgropat. Vezi cît de mult îl admiră
pe Epicur 279 nu numai învăţaţii, dar şi gloata asta de
ignoranţi ; şi el era necunoscut chiar şi la Atena, oraşul
în care se ascunsese. Aşadar, supravieţuind mulţi ani lui
Metrodor 280 şi comemorîndu-i cu recunoştinţă într-o
scrisoare amintirea, adaugă la urmă că „printre atîtea
binefaceri nu simţise, nici el, nici Metrodor, vreun ne­
ajuns pentru că acea nobilă Grecie nu numai că nu-i
cunoscuse, dar abia dacă auzise de ei“. Oare n-a fost
descoperit numai după ce a încetat din viaţă ? Oare
faima lui nu s-a înălţat strălucitoare ? Acest lucru îl
mărturiseşte într-o scrisoare :şi Metrodor, spunînid că „el
şi Epicur n-au fost destul de cunoscuţi, dar că mai tîrziu
urmaşii lui şi ai lui Epicur, care vor vrea să meargă pe
aceleaşi urme, vor avea un mare renume“.
Nici o virtute nu zace în întuneric şi, dacă ar zăcea,
paguba nu e a ei : va veni o zi care o va scoate la

239

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU CILIU

lumină, chiar idacă e îngropată şi înăbuşită de -răutatea


secolului. Cine se gîndeşte 'doar la lumea vremii sale,
pentru puţini inşi s-a născut. Vor trece peste noi mii de
ani şi mii de popoare ; la aceasta gîndeşte-te. Chiar dacă
pizma i-a făcut să tacă pe toţi contemporanii tăi, vor
veni alţi oameni care vor judeca fără nedreptate şi fără
părtinire. Dacă virtutea are vreun cîştig de pe urma
gloriei, nici acesta nu se va pierde. Vorbele urmaşilor nu
vor ajunge la noi, e d re p t; totuşi ele ne vor preamări şi
ne vor răspîndi numele fără să o ştim. ^
Nu e om, viu sau mort, pe care virtutea să nu-1 fi
răsplătit, dacă a urmat-o cu bună-credinţă, dacă nu s-a
înzorzonat cu ea şi nu s-a fardat, dacă a fost acelaşi fie
că-1 vedeai pe anunţate, fie nepregătit şi pe neanunţate.
Făţărnicia nu ajută la nimic ; pojghiţa întinsă uşor pe
dinafară puţină lume înşală. Adevărul este acelaşi pe
orice faţă a lui. Tot ce amăgeşte n-are temeinicie. Min­
ciuna-! transparentă : dacă te uiţi atent, se străvede bine
prin ea.
Cu bine.

SCRISOAREA A L X X X -A

Pe ziua de azi sînt liber datorită nu numai mie, dar


şi unui spectacol care a atras la o întrecere cu min­
g e a 281 pe toţi sîcîitorii ăştia. N-are să mai dea nimeni
buzna la mine, n-are să-mi mai tulbure nimeni gîndu-
rile care, prinzînd curaj, se avîntă mai îndrăzneţ. Uşa
nu se va mai pocni tot timpul, perdeaua nu se va mai
ridica : am să-mi pot vedea de treabă fără grijă, .ceea
ce este mai ales necesar celui ce merge cu puterile lui
şi-şi urmează propriul său drum. înseamnă oare că nu
urmez pe înaintaşi ? îi urmez, dar îmi îngădui să mai
descopăr şi eu cîte ceva, să mai schimb sau să las la o
parte ceva. Nu sînt robul, ci părtaşul ideilor lor.
Mare vorbă spusei, promiţîndu-mi linişte şi singură­
tate jietulburată. Iată că dinspre stadion se înalţă nişte
strigăte uriaşe : nu mă scot dintr-ale mele, dar mă fac
să-mi îndrept gîndurile chiar asupra acestui lucru. Mă

240

Scanned by CamScanner
SC R ISO A R E A A L X X X -A

gîndesc cît de mulţi sînt cei care se îngrijesc de trup,


şi cît de puţini cei care se îngrijesc de su flet; cît puhoi
de lume aleargă la un spectacol fără folos şi neserios şi
cît pustiu e în jurul artelor frumoase ; cît de bicisnici
sufleteşte sînt cei pe ai icăror muşchi îşi umeri le admi­
răm. Tot frămînt în mine acest gînd : dacă trupul poate
ajunge prin exerciţii la astfel de rezistenţă, încît poate
suporta pumni şi picioare, şi nu de la un singur ins, şi
dacă el stă cîte o zi întreagă, şiroind de sînge, ipe praful
înfierhîntat, răbdînd soarele cel mai arzător, cu cît maî
uşor nu s-ar putea ofeli sufletul, ca să înfrunte neabătut
loviturile soartei şi, doborît la pămînt, călcat în picioare,,
să se ridice ?
Căci, spre a fi tare, trupul are nevoie de multe ; su­
fletul însă creşite din sine, se hrăneşte singur, se for­
mează singur. Aceia au nevoie de multă mîncare, de
multă băutură, de multe unsori, în sfîrşit, de multă în­
grijire ; tu vei ajunge la virtute fără pregătire, fără.
cheltuieli. Ceea ce te poate face bun este în tine. Ce-ţi
trebuie ca să fii bun ? A voi. Dar ce poţi voi mai de­
grabă decît să te smulgi din această robie, care ne apasă,
pe toţi şi pe care chiar şi sclavii cei mai de rînd, care s-au
născut în această josnică stare, încearcă în tot felul s-o
scuture ? Ei îşi dau economiile pe care şi le-au adunat
înşelîndu-şi foamea^ pentru a-şi cumpăra libertatea. Tu,
care zici că te-ai născut în libertate, nu vei dori să' dai
oricît şi să ajungi la libertate? Ce^priveşti către lada
cu bani ? Aceasta nu se poate cumpăra. In zadar în re­
gistrul censorului stă cuvîntul libertate 282 : pe aceasta nu
o au nici cei care şi-au cumpărat-o, nici cei care şi-au
vîndut-o. Se cuvine ca tu singur să-ţi faci acest dar :
ţie cereţi-1.
Liberează-te mai înfcîi de frica de moarte : acest jug
ne apasă mai ales ; apoi de frica de sărăcie. Dacă vrei
să te convingi că nu e nici o nenorocire să fii sărac*
compară între ele chipurile săracilor cu ale bogaţilor r
săracul rîde mai des şi mai din inimă ; nici o îngrijo­
rare nu-1 zbuciumă adînc ; chiar dacă îl bate vreo grijă,
ea trece ca un nor uşor. Voioşia celor care se ch-iamă că-s

241

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LU CILIU

fericiţi este prefăcută, pe cînd tristeţea lor este adîncă,


ca o cangrenă, şi e cu atît mai adîncă, cu cît nu pot să-şi
dea pe faţă nefericirea, ci <în chinurile care le rod pînă şi
inima trebuie să se prefacă fericiţi. V a trebui să mă fo­
losesc mai des de exemplul următor, căci nu-i altul care
redă mai bine această comedie a vieţii omeneşti, care
ne atribuie roluri ipe care le jueăm atît de rău. Iată un
actor care intră semeţ în scenă şi rosteşte mîndru :
„ S în t d o m n în A r g o s şi c o n d u c r e g a t u l
L ă s a t d e P e lo p s , p e - u n d e H e ll e s p o n t u l, ţ
Ş i io n ic e le a p e sca ld ă I s t m u l“ 283.
E un sclav ; primeşte 5 baniţe /de gr,îu şi 5 dinari /pe lună.
U n altul trufaş, nestăpânit şi umfll'îndu-se în pene de
puterea lui, declamă :
,,D e n u te lin işteşti, M e n e la s , d e b ra ţu l ăsta v e i p e r i “ ;
e plătit cu ziua şi doarme pe nişte zdrenţe. Acelaşi lucru
îl poţi spune despre toţi domnişorii, purtaţi pe sus în
lectică deasupra capetelor oamenilor, deasupra gloatei.
Fericirea tuturor acestora este o mască. D acă le-o smulgi,
ai sa-i dispreţuieşti. Dacă ai să cumperi un cal, ceri să
i se scoată şaua ; pe sclavii de vînzare lîi dezbraci de
veşminte, ca să nu ascundă niscaiva metehne. P e om îl
preţuieşti înfofolit cu de toate ? Negustorii de sclavi
ascund tot ce nu place cu vreo podoabă înşelătoare, de
aceea, cumpărătorilor tocmai aceste podoabe le sînt sus­
pecte. Dacă ai vedea un picior sau o mînă bandajată, ai
porunci ca sclavul să se dezbrace de tot şi să-şi arate
trupul întreg. Vezi pe acel rege al Sciţiei sau al Sarm a-
ţiei cu capul încununat de podoabe ? Dacă vrei să-l cîn-
tăreşti şi să-l cunoşti cu adevărat, dezleagă-i pamblica :
sub ea zace multă ticăloşie.
wCe vorbesc eu despre alţii ? D acă vei vrea să te cîn-
tareşti tu singur, lasă Ia o parte banii, palatul, onorurile
şi priveşte înăuntrul tău, căci deocamdată, ca să ştii
cum eşti, te iei după alţii.

Cu bine. '

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X X I-A

CARTEA A X -A

SCRISOAREA A LX X X I-A

Te plîngi că ai dat peste un om nerecunoscător. Dacă.


asta e pentru prima oară, mulţumeşte norocului sau pre­
vederii tale. Dar prevederea nu poate, în privinţa asta,
decît să te facă neomenos, căci, dacă vei vrea să scapi
de această primejdie, n-ai să mai faci nici un bine, şi
astfel, ca să nu-! iroseşti tpe alţii, :se va irosi lângă tine.
Mai bine să culegi nerecunoştinţă, decît să nu faci bine
cuiva. Trebuie să semeni şi după un an rău. Adesea bel­
şugul unui singur an acopere pagubele unui pământ ne­
roditor mai mulţi ani în şir. Ca să găseşti un om recu­
noscător, face să dai şi peste nerecunoscători. Nimeni nu:
are o rnînă atît de sigură în facerea de bine, ca să nu
se înşele uneori : pînă să nimerească, trebuie să dibu-
iască. Oamenii pornesc pe mare şi după cîte un nau­
fragiu. Pe cămătar nu-1 alungă din for falitul. Viaţa
s-ar împotmoli repede într-o stearpă nelucrare, dacă ar
trebui să fugim de tot ce ne supără. Pe tine întâmplarea
aceasta să te facă şi mai darnic, căci, acolo unde rezul­
tatul este nesigur, trebuie să încerci de mai multe ori„
ca să reuşeşti o dată.
Dar despre aceste lucruri am vorbit destul fin acea.
lucrare care se intitulează Despre binefaceri 284v Acum
mi se pare că ar trebui să cercetez mai ales ceea ce
cred că nu s-a tratat suficient : dacă cel care ne-a făcut
un bine şi după aceea ne-a făcut un rău a terminat la.
egalitate şi dacă ne-a liberat de datorie. Adaugă, dacă.
vrei, că mai tîrziu ne-a făcut un rău cu mult mai mare
decît binele făcut mai înainte. Dacă aştepţi sentinţa unui
aspru judecător, acesta va cumpăni una cu alta şi va
zice : „deşi răul făcut trage mai mult, ce prisoseşte din
rău să fie lăsat de hatârul binelui. Răul e mai mare,
dar binele e făcut mai înainte. Trebuie, prin urmare, să
ţinem seama şi de timp“. Că trebuie să vezi cu cît drag
ţi-a făcut cineva un bine sau cît de împotriva voiei lui
ţi-a făcut un rău, fiindcă atît binele, cît şi răul stau în

243

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

. c u g e t: acestea sînt lucruri prea evidente, ca să trebu­


iască să ţi le amintesc. N-am vrut să-ţi fac un bine :
m -am lăsat învins de timiditate, de stăruinţa solicitato­
rului, de folosul sperat. Datoria noastră este în raport
cu intenţia binefăcătorului. Cîntărim nu cît de mare
este darul, ci din ce intenţie porneşte.
Să excludem deocamdată presupunerile. Văd de o parte
o binefacere, de cealaltă o pagubă care întrece măsura
binefacerii anterioare. Un om bun face astfel socote­
lile, încît lasă de la el : mai adaugă ceva la binefacere,
mai reduce ceva din pagubă... Un alt judecător mai în­
găduitor — şi. aş dori să fiu eu acela — îţi va cere să
uiţi de pagubă şi să-ţi aminteşti de binele făcut. — Dar
dreptatea — va zice cineva — cere să dai fiecăruia ce-i
al său, să răsplăteşti binele cu bine şi răul cu rău sau
cel ipuţin cu supărare. — Asta ar fi adevărat, dacă răul
ţi-ar fi fost făcut de cineva şi binele de altcineva, căci,
dacă e vorba de una şi aceeaşi persoană, prin binele
făcut răul se stinge. Într-adevăr, dacă s-ar fi cuvenit să
ierţi pe cineva, chiar dacă nu ţi-ar fi făcut mai înainte
vreun bine, celui care te-a păgubit după ce.ţi-a făcut bine
îi datorezi mai mult dedît iertarea. Nu pun acelaşi preţ
pe un lucru ca pe celălalt: pentru mine binele cîntăreşte
mai mult dedît răul făcut. Nu toţi ştiu să se arate recu­
noscători pentru binele făcut : chiar şi nesăbuitul, necio­
plitul sau un om de rînd poate să fie recunoscător, mai
ales dacă binefacerea e recentă. Dar el nu ştie cît da-
toreşte pentru ea. Numai înţeleptul ştie la ce preţ trebuie
să fie apreciat orice lucru. Căci prostul, despre care vor­
beam adineauri, chiar dacă are bunăvoinţă, se plăteşte
sau cu mai puţin decît trebuie, sau la un timp şi la
un loc nepotrivit ; el îţi aruncă sau îţi zvîrle ceea ce
trebuie să restituie.
Este extraordinară proprietatea termenilor la unele
noţiuni. Uzul vedhii noastre vorbiri atribuie unora nuanţe
foarte potrivite şi care le arată bine rolul. Astfel, de
obicei spunem : „Cutare a adus la rîndu-i mulţumire
cutăruia“. „A aduce la rîndu-i“ înseamnă a aduce din
propriu îndemn ceea ce datorezi. Nu zicem „i-a întors

244

/ . i

Scanned by CamScanner
SC R IS O A R E A A L X X X I-A

recunoştinţa“, căci „întorc“ şi cei cărora li se cere şi cer


care o fac fără voia lor, orioînJd sau prin mijlocirea
altcuiva. Nu zicem „şi-a plasat o binefacere“ sau „şi-a
achitat-o“ : nu a fost găsit potrivit nici un cuvînt care
s-ar fi potrivit şi la achitarea unei datorii. „A aduce la
rîndu-i“ înseamnă a duce un lucru la cel de la care l-ai
primit. Cuvîntul exprimă o înapoiere făcută de bună­
voie ; cel care înapoiază face aceasta, apelînd la sine.
înţeleptul va socoti totul în sinea lui : cît a primit, de
la cine, unde, cum. De aceea afirm că nimeni nu ştie să
fie recunoscător decît (înţeleptul, precum nimeni nu ştie
să facă binele decît înţeleptul, care se bucură de ceea
ce dă, mai mult decît de ceea ce primeşte.
Cineva ar putea număra aceste idei ale mele printre
cele prin care noi părem a spune lucruri la care nu te
aştepţi şi pe care grecii le numesc rcapaSo^oc p arad oxe).
El spune : „Aşadar, nimeni nu ştie să fie recunoscătoj,
afară de cel înţelept ? Atunci nici să-şi achite datoria că­
tre creditor nu ştie nimeni, afară de înţeleptul tău şi nici,
dacă cumpără ceva, să dea vînzătorului preţul cuvenit“.
Ca să nu mă invidiezi, află că tot aşa zice şi Epicur.
Metrodor 285, cel puţin, afirmă că numai înţeleptul ştie
să fie recunoscător.
Şi apoi acelaşi ins se minunează cînd spunem : „Numai
înţeleptul ştie sa iubească, numai el ştie să fie prieten“.
Dar o parte a iubirii îşi a prieteniei este a fi recunoscă­
tor, ba chiar acesta dste un lucru mai obişnuit şi m ai des
întîlnit decît adevărata prietenie. în sfîrşit, acelaşi ins
se minunează, dînd spunem că „nu există Ibună-credinţă
decît la omuil înţelejpt“, ca şi -cum n -ar spune îşi el la
fel. Oare crezi ca e de bună-credinţă un om care nu
ştie ce e recunoştinţa ? Prin urmare, să înceteze a ne
bîrf-i, ca şi cum ne-am făli cu lucruri de necrezut, şi să
fie convins că virtuţile se găsesc numai la înţelept, iar
la vulg numai nişte măşti şi chipuri de-ale virtuţilor.
Nimeni altul nu ştie să fie recunoscător decît înţelep­
tul. Ghiar şi prostul şi-ar arăta, cum ştie şi cum poate
el, recunoştinţa, dar îi lipseşte mai degrabă ştiinţa decît
voinţa ; căci a voi nu se învaţă. înţeleptul va compara

245

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE L U C IL IU

între ele toate lucrurile, căci ceva, chiar dacă este acelaşi
lucru, devine mai mare sau mai mic după timp, loc, cauză.
Adesea bogăţii revărsate asupra unei case n-au .avut
atîta trecere ca o mie de dinari 286 daţi la timp. Este
mare deosebire dacă dăruieşti pe cineva sau (îl ajuţi, dacă
dărnicia ta îl salvează sau îi sporeşte starea. Adesea
ceea ce se dă e foarte puţin, dar ceea ce rezultă dintr-asta
este mare lucru. Cîtă deosebire este iarăşi între cineva
care ia banii din lada lui, spre a ajuta, şi altul care pri­
meşte o binefacere, ca să poată face bine altuia !
Dar ca să nu ne întoarcem din nou asupra^ aceluiaşi
lucru pe care l-am cercetat destul, în această cumpă­
nire a binelui cu răul făcut un om virtuos va judeca,
fireşte, cum este mai drept, dar va fi părtinitor cu bi­
nele ; în această parte va înclina mai mult. în lucruri de
felul acesta mare importanţă are de obicei şi persoana :
„Mi-ai făcut un bine cînd cu sclavul rneu, dar mi-ai
făcut rău în întâmplarea cu tată-meu. Mi-ai salvat fiul,
dar mi-ai distrus tatăl“. El va continua aşa cu^ toate
elementele prin care se face o comparaţie şi, dacă deo­
sebirea dintre o parte şi cealaltă va fi mică, o va trece
cu vederea. Chiar dacă va fi mare, dar va putea trece
peste dînsa, fără a răni pietatea şi^ bunacredinţă, va
lăsa să treacă de la dînsul, dacă adică tot răul nu-1 pri­
veşte decît pe el. Important e să fie om de înţeles în
cumpănirea lucrurilor : va lăsa mai mult de la el. Să
plătească împotriva voinţei lui o binefacere, punînd în
cumpănă răul făcut ; să dorească a fi recunoscător şi în
aceasta direcţie să încline, către aceasta să tindă.
Greşeşte cel care primeşte o facere de bine mai cu
plăcere decît şi-o plăteşte. ^ A
Cu cît este mai voios cel care-şi achita datoria deut
cel care face împrumutul, cu aţît trebuie să fie mai vesel
acela care se plăteşte de datoria cea mare a unei bine­
faceri primite decît acela care tocmai o contractează.
Căci nerecunoscătorii se înşală şi într-aceasta : plătesc
unui creditor pe lîngă suma (împrumutată şi ceva pe
deasupra 287, dar socotesc că folosirea binefacerilor este
gratuită. Dar şi ele îşi măresc valoarea în raport cu

246

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X X I-A

timpul ; trebuie să plăteşti cu atît mai mult cu cît te plă­


teşti mai tîrziu. E un nerecunoscător acela care-şi plă­
teşte facerea de bine fără dobîndă. Aşadar şi acest lucru
va trebui să fie tinut în seamă, cînd se vor compara „in­
trările cu ieşirile“.
Trebuie să facem orice, ca să fim cît mai recunos­
cători : e spre binele nostru, aşa cum dreptatea nu este,
cum crede mulţimea, ceva care priveşte pe alţii, ci în
mare măsură se întoarce chiar asupra ei : cine face un
bine sie şi-l iface. Nu spun asta pentru motivul că cel
ajutat va voi să ajute şi el la rîndul lui, cel apărat să
apere şi el, că un exemplu bun se întoarce printr-un
ocol asupra celui ce-1 săvîrşeşte, precum exemplele rele
cad asupra autorilor lor, că n-au parte de nici o com­
pătimire cei care suferă împilări pe care,^ săvîrşindu-le,
au arătat că se pot face, — ci fiindcă răsplata tuturor
virtuţilor stă în ele înseşi. Intr-adevăr, nu le practicăm,
ca să fim răsplătiţi : răsplata unei fapte bune este a fi
făcut-o. .
Sînt recunoscător nu pentru ca altul să se arate mai
binevoitor cu mine, îndemnat de exemplul de mai îna­
inte, ci ca să fac o faptă foarte plăcută şi foarte fru­
moasă. Sînt recunoscător nu fiindcă îmi foloseşte, ci
fiindcă îmi face plăcere. Ca să te convingi că este aşa,
dacă n-aş avea putinţa să fiu recunoscător decît părînd
nerecunoscător, dacă nu m-aş putea plăti de binele făcut
decît părînd că fac rău, aş porni foarte liniştit spre
scopul meu frumos, folosindu-mă de orice ticăloşie. Mi
se pare că nimeni nu preţuieşte mai mult virtutea, nimeni
nu-i este mai devotat decît acela care-şi pierde faima
de om virtuos, ca să nu-şi piardă conştiinţa. Aşadar,
precum spuneam, eşti recunoscător mai mult spre binele
tău decît spre al altcuiva. Acela are parte de un lucru
de rînd îşi obişnuit în fiecare zi : capătă înapoi ceea ce
dăduse ; în schimb tu ai o mare mulţumire, pornită din-
tr-o stare sufletească fericită : aceea de a fi fost recu­
noscător. Căci dacă ticăloşia face pe oameni nenorociţi,
■iar virtutea fericiţi, şi dacă recunoştinţa este o virtute,
atunci ai făcut un lucru obişnuit, dar ai cîiştigat altul ne-

247

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI C Ă T R E L U C IL IU

preţuit, conştiinţa recunoştinţei, care nu se revarsă decît


asupra unui suflet divin şi fericit. ^
Un suflet aflat într-o stare ^contrară acesteia e apă­
sat de o nefericire fără seamăn. Nu se poate zice că
un nerecunoscător va fi nenorocit. Nu-i dau nici un ră­
gaz : el este pe dată nenorocit. Aşadar, sa ne păzim a fi
nerecunoscători, nu pentru alţii, ci pentru noi. Prea pu­
ţină şi prea neînsemnată parte din ticăloşie se revarsă
asupra altora. Tot ce-i mai rău într-insa, drojdia, ca să
zic aşa, rămîne înăuntru şi apasă asupra celui care o
poartă, aşa cum obişnuia să spună Attalus 288 al nostru :
„Răutatea îşi bea singură cea mai mare parte jlin ve­
ninul ei“. Veninul acela, pe care şerpii îl varsă, ca să
vatăme pe alţii, şi îl păstrează fără nici o primejdje
pentru ei, nu se aseamănă cu acesta, care este vătămă­
tor mai ales pentru cei ce-1 ţin. Nerecunoscătorul se ^chi­
nuieşte şi se macină ; el urăşte tot ce capătă, fiindcă va
trebui să dea înapoi, şi-i micşorează valoarea, in schimb
umple lumea cu pagubele lui şi le sporeşte proporţiile.
D ar ce este mai nefericit decît omul ide care nu ;se lipeşte
nici o binefacere, pe cînd pagubele se ţin lanţ ?
Dimpotrivă, înţelepciunea înfrumuseţează orice bine­
facere, o ţine mereu vie şi se desfată, amintindu-şi de
ea în tot momentul. Cei răi au o singură plăcere, şi
aceasta scurtă : clipa în care primesc binefacerea ; dintr-
aceasta înţeleptul îşi face o lungă şi necurmată mulţu­
mire sufletească. Căci pe el nu-1 îneîntă a primi o facere
de bine, ci faptul de a o fi primit şi acesta este un lucru
fără de moarte, perpetuu. înţeleptul dispreţuieşte doar jig­
nirile şi le uită, dar nu din nepăsare, ci cu voinţă. El nu
răstălmăceşte totul în rău şi nu caută ipe seama cui sa
pună o întîmplare, ci dă vinile oamenilor mai degraba
pe seama soartei. Nu suspectează cuvintele şi privirile,
ci uşurează, interpretmd în bine, orice se lîniîmplă. Nu-şi
aminteşte îndeosebi de o jignire şi mai puţin de o bine­
facere. Pe cît poate, se duce cu gîndul la ce a fost bun
mai înainte şi nu-şi schimbă părerea faţă de binefăcă­
torii lui decît dacă răul făcut e cu mult mai mare şi
dacă diferenţa bate la oohi, oricît s-ar face că n-o vede ;

. 248

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X X I-A

dar şi atunci numai aşa, ca idupă o jignire mai adîncă


să fie Ia fel ca mai înainte de facerea de bine. Ori de
cîte ori răul făcut este egal cu binele, stăruie în sufletul
nostru ceva din bunele noastre sentimente. Precum acu­
zatul este, la voturi egale, achitat şi /precum omenia
noastră înclină în caz de îndoială spre bine, tot aşa su­
fletul înţeleptului va înceta să mai datoreze ceva, atunci
cînd răul făcut este egal cu binele, dar nu va înceta
să se considere dator şi să se poarte întocmai ca aceia
care-şi achită datoriile, îşi după ce datoriile se anulează
prin vreo lege.
Nimeni însă nu poate fi recunoscător decît dispreţuind
toate acestea rpentru care mulţimea îşi iese din minţi :
dacă vrei să-ţi arăţi recunoştinţa, va trebui să pleci în
exiliu, să-ţi verşi sîngele, să ajungi în mizerie, să-ţi pă­
tezi chiar numele şi să-l expui bîrfelilor nedemne. Nu e
puţin lucru să fii un om recunoscător. Nu socotim nimic
mai scump decît o facere de bine, atîta timp cît o dorim,
şi nimic mai ieftin, de îndată ce-am obţinut-o. Mă în­
trebi ce ne face să uităm ce-am căpătat ? Dorinţa de-a
mai căpăta. Căci noi ne igîndiim nu la ce-am obţinut, ci
la ce-ar trebui să mai cerem. Averile, rangurile, puterea
şi celelalte,care după părerea noastră sînt de preţ, iar
după preţul lor sînt de nimic, ne abat din calea cea
dreaptă. Nu ştim să preţuim lucrurile, pe care ar trebui
să le cîntărim nu după faima lor, ci după ce zice natura.
N-au nimic măreţ Intr-însele, prin care să ne atragă
sufletele, afară de faptul că ne-am obişnuit să le admi­
răm. Nu sînt lăudate fiindcă sînt de dorit, ci sînt dorite
fiindcă sînt lăudate ; greşeala cîtorva devenind greşeala
tuturor, greşeala tuturor duce apoi în greşeală pe fiecare
în parte. Dar dacă aşa credem, să credem aşijderea ce
zice mulţimea, anume că nu e nimic mai frumos ca
recunoştinţa. Toate oraşele, toate neamurile, chiar cele
/ din ţinuturile barbare, îţi vor striga acest lucru. într-asta
se înţeleg şi buni şi răi. Vor fi unii care vor lăuda plă­
cerile, vor fi alţii care vor prefera strădaniile ; vor fi
unii care vor zice că durerea e cel mai mare rău ; vor fi
alţii care nici n-o vor numi un rău ; se va găsi unul care

249

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI C ĂTR E L U C IL IU

să spună că bogăţiile sînt supremul bine ; altul va zice


c-au fost născocite spre nenorocirea vieţii omeneşti şi că
omul cel mai bogat este acela căruia norocul nu are
ce-i da. ., . w4 .
într-această atît de mare diversitate de judecaţi, toţi
îţi vor afirma într-un singur glas, precum^ se zice, că
trebuie să fim recunoscători faţă de binefăcătorii noştri.
Această gloată atît de pestriţă va fi în privinţa^ aceasta
de acord, deşi uneori noi plătim binele cu răul. Iar
prima cauză pentru care cineva este nerecunoscător este
că nu poate fi destul de recunoscător. Nebunia noastră
a ajuns pînă acolo, încît cel mai primejdios lucru e să
faci cuiva un mare bine. Fiindcă acesta socoate ruşinos
că nu se poate plăti, nu vrea să mai existe omul pe care
ar trebui să-l răsplătească. • .
Păstrează pentru tine tot ce ai prim it: nu-ţi^cer,^nu-ţi
pretind nimic. Bucură-te fără teamă. Nu există ură mai
primejdioasă decît aceea iscată de ruşinea de a fi pm -
gărit o binefacere.
Cu bine.

- SCRISOAREA A LXXXII-A

Nu mai am nici o grijă dinspre partea ta. — ,,Ce zeu,


spui tu, îţi dă această chezăşie ? M— Acela care nu în-
şală pe nimeni : spiritul tău iubitor de dreptate şi de
bine. Partea cea mai bună din tine este la adăpost.
Soarta ar putea să-ţi facă rău, dar, ceea ce este mai im­
portant, nu mă tem că tu iţi-1 mai poţi face. Continuă, aşa
cum ai început, şi rînduieşte-ţi felul tău de viaţă cu calm,
dar nu cu moleşeală. Aş vrea mai ibine să trăiesc rău
decît în lenevire. Ia cuvîntul rău în sensul în care se
foloseşte în popor : greu, aspru, trudnic. Auzim de multe
ori spunîndu-se despre viaţa unuia, care este invidiat :
„Uşor mai trăieşte !“ Asta înseamnă : „Moleşit mai e î4*
Căci încet, încet sufletul se moleşeşte, topindu-se în to­
ropeala şi trîndăvia în care zace.
Oare nu ar fi mai bine ca omul să fie puţin mai din
topor ? Pe urmă rafinaţii aceştia, după ce şi-au făcut

250

Scanned by CamScanner
SC R ISO AR EA A L X X X II-A

viata la fel cu moartea, sînt cuprinşi de teama morţii.


E mare deosebire între o viaţă tihnită şi o viată înmor-
mîntată. „Cum oare ? — zici tu — nu e mai bine să
zaci aşa, derît să te abaţi în vlîrtejul acestor itreburi ? “
Şi sforţările şi toropeala, a'mîndouă aceste lucruri (îţi gră­
besc moartea. Socotesc că un mort întins pe un pat de
flori şi altul tîrît cu cangea este la fel ide mort. Repaosul
fără studiu e moarte curată şi înmormîntare de viu. Cc-ţi .
foloseşte pînă la urmă că te-ai retras de lume ? Ca şi
cum cauzele grijilor nu ne urmăresc şi peste mări ! Care-i
ascunzişul în care nu pătrunde teama de moarte ? Ce
linişte a vieţii e atît de bine apărată şi afcît de sus pusă,
ca să nu se spăimînte de durere ? Oriunde te vei ascunde,
relele omeneşti vor hui în jurul tău. Multe sînt în afara
noastră ; ne împresoară, ca să ne înşele sau să ne^ zdro­
bească ; multe sînt înăuntrul nostru şi clocotesc în cea
mai tainică singurătate. ~ - •
Să ne împrejmuim cu zidul filosof iei, zid de nepă­
truns, pe care soarta, oricît l-ar izbi cu multele ei ma­
şini, nu-1 poate trece. Sufletul care a părăsit lucrurile
■din afară stă pe o poziţie de neclintit ; adăpostindu-se în
cetăţuia lui, nici o săgeată nu ajunge pînă la dînsul.
Soarta nu are mîini lungi, cum credem noi : nu înşfacă
decît pe cel ce se lipeşte de ea. De aceea, cît putem, să
ne ferim ,în lături. Nu vom reuşi decît cunoscîndu-ne şi
cunoscînd natura. Omul să ştie de unde vine, unde se
duce, ce e binele, ce e răul, ce să urmărească, de ce să
se ferească, care este criteriul după care va deosebi ce-i
de dorit de ce-i de respins, cum se potoleşte nebunia pa­
timilor, cum se înfrînează chinurile spaimelor. Unii cred
că şi-au înfrînat singuri toate acestea fără ajutorul filo­
sofici, dar, de îndată ce-i încearcă fără de veste vreo
nenorocire, sînt siliţi să-işi recunoască, tîrziu, neputinţa.
Atunci cînd schingiuitorul le apucă mîna, cînd moartea
se apropie de ei, vorbele mari dispar. Unuia dintre aceş­
tia i-ai putea spune : Uşor ţi-era să înfrunţi suferinţe
inexistente pentru tine. Iată aci durerea, despre care
spuneai ca e suportabilă ; iată moartea, în contra căreia

251

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE L U C IL IU

multe şi mari vorbi mai spuneai'; bicele troznesc, săbiile


scapără :,
„Suflet îţi trebuie-acum şi tărie de înger, A en ea s! “ 289.
Dar inima tare ţi-o va da îndelunga m editare, nu vîn-
turatul vorbelor, ci călirea sufletului, pregătirea împo­
triva morţii, în înfruntarea căreia nu te va îmbărbăta şi
nu te va întări cel care va încerca să te convingă prin
sofisticării că moartea nu este un rau. îmi place, Luciliu,
tu, cel mai bun idintre oameni, să-mi rîd de inepţiile gre­
ceşti, de care, oricjît e de mirare, n-am scăpat încă. Zenon
al nostru foloseşte următorul raţionament: „Nici un rău
nu e vrednic de laudă ; moartea însă e vrednică de
' laudă; prin urmare moartea nu este un rău“.^M-ai pro­
copsit : am scăpat de frică ; după asta n-am să mai şovăi
să-mi pun gîtul la tăiere. Nu vrei sa vorbeşti mai serios
şi să nu stîrneşti rîsul cuiva în pragul morţii ? Cu greu,
zău, aş putea spune cine a fost mai nătîng : cel care prin
acest raţionament a crezut că stirpeşte frica de moarte,
sau cel care a încercat să scape prin acest mijloc, ca şi
cum s-ar potrivi la aşa ceva-
Zenon însuşi a opus acestui raţionament unul contrar,
■izvorît din faptul că socotim moartea printre lucrurile
indiferente, numite de greci âSufyopoc. „Nici un lucru indi­
ferent, zice el, nu este demn de glorie ; moartea însă
este vrednică de glorie : aşadar, moartea nu este indife­
rentă“. îţi dai seama unde este înşelătoria la acest silo­
gism : nu moartea este vrednică de glorie, ci numai o
moarte vitejească este lucru vrednic de glorie. Şi atunci
cînd zici : „Nimic indiferent nu este vrednic de glorie“,
sînt de părerea ta, dar mai adaug că nimic nu este vred­
nic de glorie decît în comparaţie cu lucruri indiferente.
Drept lucruri indiferente, care adică nu sînt nici bune,
nici rele, socotesc boala, durerea, sărăcia, exilul, moartea.
Nici unul dintre acestea nu este în sine vrednic^ de. glo­
rie, dar nu există lucruri vrednice de glorie fără ele :
lăudăm nu sărăcia, ci omul pe care aceasta nu-1 supune
şi nu-1 înconvoaie... 290 ; lăudăm nu durerea, ci pe acela
pe care durerea nu-1 supără cu nimic ; nimeni nu lauda

252

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X X II-A

moartea, ci pe acela căruia moartea i-ar putea lua mai


degrabă sufletul, decit să i-1 tulbure. Toate acestea nu
sînt fapte virtuoase şi vrednice de glorie în sine, ci vir­
tuoasă şi vrednică de glorie devine orice faptă care a
stat în apropiere şi în atingere cu virtutea. Altminteri
ele sînt la mijloc : este vorba dacă asupra lor pune stă-'
pînire răutatea sau virtutea.
Moartea aceea care la Cato a fost vrednică de laudă,
Ia Brutus a fost cu totul netrebnică şi ruşinoasă291. Este
vorba de acel Brutus, care, sortit să piară în curînd şi cău-
tînd să mai întîrzie moartea, s-a dus să-şi facă nevoile.
Fiind chemat la moarte şi poruncindu-i-se să-şi întindă
grumazul, zise : ,,îl întind, numai să trăiesc ! “. Ce mare
nebunie e să fugi, cînd nu mai poţi da înapoi. „Am
să-l întind, zise, numai să trăiesc ! “ Cit pe ce să adauge :
„chiar sub Antoniu“. O, ce om vrednic să fie lăsat să
trăiască ! Dar, precum începusem, îţi dai seama că moar­
tea nu e nici bine, nici rău. Cato a îndurat-o foarte fru­
mos, Brutus foarte ruşinos. Orice lucru, cînd i se alătură
virtutea, capătă o podoabă pe care n-o avea. Spunem că
un dormitor este foarte luminos şi tot despre el că e
foarte întunecos în timpul nopţii ; ziua îl scaldă cu lu­
mina ei, noaptea i-o răpeşte. Tot astfel, acestor lucruri
pe care noi le numim indiferente sau de mijloc, ca : avere,
frumuseţe, ranguri, domnie sau, pe de altă parte, moarte,
exiliu, boală, dureri şi toate celelalte de care ne temem
mai mult sau mai puţin, tuturor acestora, zic, răutatea
sau virtutea le dă numele de bine sau de rău. O masă
de minereu nu este în sine nici caldă, nici rece ; dacă
e azvîrlită într-un cuptor, se încălzeşte ; dacă e pusă în
apă, se răceşte. Moartea este virtuoasă prin ceea ce este
virtuos într-însa, adică prin virtute şi prin dispreţul bu­
nurilor din afară.
Dar şi între aceste lucruri pe care le numim de mij­
loc este, Luciliu, o mare deosebire. Moartea nu este tot
pe atît de indiferentă precum îţi este indiferent dacă
firele tale de păr sînt egale sau nu, căci moartea se află
printre acele lucruri care nu sînt fintr-adevăr rele, dar au
totuşi aparenţa răului. Există o iubire de sine şi o dorinţă

253
21 _ c. 271

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SC R IS O R I C Ă T R E L U C IL IU

înnăscută de prelungire a vieţii şi ide conservare a ei,


•precum există o oroare de (descompunere, fiindcă ni se
pare că moartea ne răpeşte multe bunuri şi ne scoate din
acest belşug cu care ne-am obişnuit.
U n alt motiv care ne face să fugim de moarte este
c ă lumea aceasta o cunoaştem, pe oînd pe aceea către
care vom pleca n-o ştim cum este şi necunoscutul ne
înspăimîntă. Pe Iîngâ aceasta, teama de întunericul în
care moartea se crede că ne-ar împinge este firească.
Aşadar, chiar dacă moartea este un lucru indiferent,
totuşi nu este dintre acelea care se pot nesocoti uşor.
Trebuie ca sufletul să se (întărească prin multe exerciţii,
pentru ca s-o poată privi şi vedea cum se apropie.
M oartea trebuie să fie dispreţuită mai mult decît se
obişnuieşte, căci noi credem multe despre dînsa : multe
talente s-au luat la întrecere, ca să-i sporească numele
ei rău. Ni s-a înfăţişat o temniţa subpămînteană şi un
ţinut acoperit de o veşnică noapte, în care uriaşul
portar al infernului,
„ S t în d to lă n it în p eştera cru n ta pe o a s e-a b ia ro a se“

„ L a t r ă în t r - u n a şi u m p le d e g ro a z ă -o filite le u m b r e a 292.
D ar chiar după ce te vei convinge că toate acestea
sînt poveşti şi că cei săvîrşiţi din viaţă n-au de ce se
mai teme, apare o altă temere : oamenilor le e la fel
de frică să fie în infern ca şi să nu fie nicăieri.
în lupta cu atîtea temeri cu care o convingere stră­
veche ne-a întunecat mintea, cum să nu socotim că o
moarte curajoasa e un lucru vrednic de laudă şi
printre cele mai măreţe fapte ale spiritului omului ?
Acesta nu se va înălţa niciodată pînă la virtute, cît
timp va socoti că moartea este un rău ; se va înălţa
numai daca o va socoti ca un ,lucru indiferent. Firea
lucrurilor nu îngăduie ca cineva să se îndrepte din
toata inima spre ceea ce consideră ca un rău ; el se va
mişca greoi şi şovăitor. Dar nu este vrednic de laudă
ceea ce cineva face fără vo:a lui şi tot amînînd : vir­

254

Scanned by CamScanner
SC R ISO AR EA A L X X X H -A

tutea nu face nimic de nevoie. Mai adaugă că nu (poţi


jăvîiTşi o faptă virtuoasă decît dacă sufletul întreg se
dăruieşte şi o îmbrăţişează, fără ca vreo parte dintr-
însul să se împotrivească.
Atunci an d cineva porneşte pe calea răului, fie de
teama unor rele mai mari, fie din speranţa unui bine,
pe care l-ar merita, după ce a pătimit numai suferinţe,
judecăţile lui se bat între ele : unele îi cer să-şi ducă
la capăt hotărârea, altele să dea înapoi şi să fugă de
un lucru suspect şi primejdios. Prin urmare este aci
o dezbinare. Dacă este aşa, nu mai poate fi vorba de
glorie, căci virtutea îşi împlineşte hotărârile în unire cu
tot sufletul şi nu se teme de ce face. '
„ N u le lăsa d o b o rît d e a m a ru ri, c i stă -le-m p o triv ă
Ş i m a i sem eţ, p e o riu n d e -a ta soartă te m in ă ..." 293.
Nu le vei sta împotrivă, dacă le vei socoti ca un
rău. Trebuie să-ţi scoţi din minte acest gînd, altminteri
nesiguranţa îţi va tăia avîntul. Vei fi împins de la
spate2 cînd tu trebuie să dai năvală. Stoicii noştri, e
adevărat, vor să creadă că raţionamentul lui Zenon este
corect, ,pe cînd celălalt raţionament care i se opune este
înşelător şi fals. Eu nu reduc toate acestea la legile
dialecticii şi la acele laţuri ale unei argumentaţii ame­
ţitoare. Sînt convins că genul acesta de raţionamente
prin care cel întrebat are impresia că e încolţit din
toate părţile şi, silit să se recunoască învins, una răs­
punde şi altceva gîndeşte, trebuie să fie cu totul în­
lăturat. Ca să spui adevărul, trebuie să vorbeşti mai
direct ; împotriva temerilor rosteşte-te mai bărbăteşte.
Dacă aş vrea să dezleg şi să desfac această ţesătură în
care sîntem înfăşuraţi, aş face-o ca să conving pe
cineva, nu să-l silesc. .
Cînd cineva are să scoată la luptă pe soldaţii unei
armate care vor trebui să înfrunte, pentru soţiile şi
copiii lor, moartea, cum oare îi va îmbărbăta ? Iată pe
cei doi Fabii 294 care luau asupra unei singure familii
războiul întreg al republicii. Iată pe Spartanii aflaţi în
strîmtoarea Termopilelor. Ei nu mai speră nici victorie*

235

Scanned by CamScanner
/

S E N E C A . SC R IS O R I C Ă T R E L U C IL IU

nici întoarcere ; aci le va fi mormîntul ; cum ai să-i


îmbărbătezi ? L e vei spune : „Ceea ce este rău nu e
vrednic de laudă ; moartea este ^ vrednică de laudă ;
prin urmare m oartea nu este un rău ? “ Nimerită cuvîn-
tare ! Cine, după aceasta, va mai şovăi să se azvîrle
asupra săbiilor duşmane şi să^ moară neabătut ? Dar
vestitul Leonida 295 cât de băribăteşte le-a vorbit !. „Ca­
marazi, zise el, prînziţi aşa ca îşi cum aţi avea să cinaţi
pe cealaltă lume“. Şi totuşi mîncarea nu li s-a oprit
în gură, nu le-a stat în gît, nu le-a căzut din «pini :
s-au arătat voioşi şi de acest prînz şi de acea cină.
Ce să mai spun de acel comandant roman care, tri-
miţîndu-şi soldaţii să ocupe o poziţie, deoarece aveau de
trecut prin mijlocul unei armate duşmane, le spuse :
„Camarazi, e nevoie să mergeţi într-un loc de unde nu
e nevoie să vă întoarceţi“ 296. Vezi cît de limpede şi -
de poruncitor se rostea virtutea. Pe care dintre oameni
îl pot face mai curajos şi mai semeţ întortochenle
voastre ? Ele frîng avintul sufletesc, care niciodată nu
trebuie să fie mai puţin înfrînat şi redus la lucruri m ă­
runte şi spinoase ca atunci cind se pune la cale un
lucru măreţ. Nu trei sute de oameni, ci toţi oamenii
trebuie sa fie iscapaţi de teama morţii. Cum^ ai sa le
arăţi c ă ea nu este un rău ? Cum vei dezrădăcina con­
vingeri de o viaţă întreagă, de care omul e din pruncie
îmbibat ? ;Ce sprijin nevolniciei omeneşti vei alia r Ce
le vei spune, ca să se arunce înflăcăraţi în mijlocul pri­
mejdiilor ? Cu ce cuvinte vei risipi această temere ge­
nerală, cu ce putere a minţii vei răsturna convingerile
întregului neam omenesc, ridicate împotriva ta . Ce-mi
înşiri cuvinte amăgitoare şi-mi ţeşi^ nişte biete silo­
gisme ? Dihănii'le mari .sfînt izbite cu săgeţi mari. Şarpele
acela grozav din A frica 297, mai de temut legiunilor
romane decît războiul însuşi, în zadar era lovit cu săgeţi
şi cu praştii ; nici Apollo Pitianul nu l-ar fi putut ram,
căci mărimea lui uriaşa şi, tot pe atîta, vîrţoşenia lui
' trupească nu lăsa să-l străpungă nici fierul şi nici vreo
altă armă aruncată de braţ omenesc, piînă ce, în sfirşit,
fu zdrobit cu nişte stînci Cît pietrele de moară. Şi im-

256

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X X III-A

potriva morţii tu te lupţi cu asemenea fleacuri ? Te


aţii »în contra leului cu sula ? Cele »spuse de tine sînt
idei ascuţite, dar nimic nu-i mai ascuţit decît trestia.
Sînt unele lucruri pe care tocmai subtilitatea lor le face
inutile şi fără rost.
Cu bine.

SCRISOAREA A LXXXIII-A

îmi ceri isă-ţi descriu fiecare izi în parte şi icu de-amă­


nuntul : bună părere ai despre mine, dacă socoteşti că
n-am nimica de ascuns. Fireşte, trebuie să trăim aşa,
ca şi cum am trăi în văzul lumii ; trebuie să cugetăm
aşa, ca şi cum altul ar putea să privească în adîncul
inimii noastre. Şi, într-adevăr, poate. Ce foloseşte oare
să ai vreun secret faţă de oameni ? Zeului nimic nu-i
este ascuns. El este în sufletul nostru şi intervine în
gîndurile noastre, intervine, repet, ca şi cum uneori ar
mai lipsi. Voi face deci aşa cum îmi ceri şi am să-ţi
scriu cu plăcere ce fac şi în ce ordine. Mă voi examina
mai întîi eu singur şi, ceea ce este lucrul cel mai folo­
sitor, îmi voi trece în revistă fiecare zi. Nimeni nu-şi
întoarce privirile asupra vieţii lui »şi aceasta ne face
atît de răi. Ne gîndim doar la ce avem de făcut ; şi
aceasta rar ; la ce am făcut nu ne mai gîndim ; dar
orice plan de viitor se naşte din trecut.
Ziua de azi este una dintre cele pline : nimeni nu
mi-a luat ceva dintr-însa. Am petrecut-o toată şezînd
în aşternut şi citind. Prea puţin am cheltuit cu exerci­
ţiile fizice şi tocmai de aceea îi sînt recunoscător bă-
trîneţii : nu mă costă prea mult. Cum mă mişc, obosesc.
Or, acesta este sfîrşitul exerciţiilor chiar şi la cei mai
zdraveni. întrebi de antrenorii mei ? Unul singur
mi-ajunge. E Pharius, un băiat simpatic, cum ştii, dar
am să-l schimb. -Caut altul mai îngăduitor. Zice el că
sîntem acelaşi leat, fiindcă amîndurora ne cad dinţii,,
dar de-abia mă mai pot ţine de dînsul la fugă şi peste
cîteva zile nici asta n-am să mai fiu în stare: observă

257

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SC R ISO R I C Ă T R E L U C IL IU

cît foloseşte exerciţiul zilnic. între doi inşi care merg


pe drumuri opuse se iface Tepede o mare distanţă : el
urcă, iar eu în itimpul ăsta icobor, şi tu ştii bine cu cît
mai repede se face această ultimă^ treabă. Mint. Viaţa
mea nu merge la vale, ci se prăvăleşte. Mă întrebi cu
ce rezultat s-a încheiat întrecerea noastră de astăzi ?
L a egalitate, ceea ce se lîntîmplă rar la alergători. După
oboseala asta, oboseala mai mult decit exerciţiu, am
intrat în apă re ce : aşa numesc eu o apă care nu-i
destul de caldă. Acel vestit psichrolutes 298 cai e la 1 ia­
nuarie făceam onorurile cuvenite basmului, care, de
Anul nou, precum îmi propuneam să citesc,^ să scriu
sau să compun ceva, tot astfel mă azvîrleam an izvorul
D ianei2" , mi-am mutat lîntîi tabăra pe malul Tibrului
şi apoi am ajuns la această cadă pe care, atunci cind
mă simt mai în puteri şi toate-mi merg cum trebuie, o
încropeşte soarele. Nu mai am mult şi-am sa ajung
la baia de aburi. Iau apoi o bucată de piine uscata şj
îmbuc dîte ceva din picioare, după care nu trebuie sa
te mai speli pe mîini. Dorim foarte puţin. îmi cunoşti
obiceiul : uri somn foarte scurt şi întrerupt. îm i e destul
că nu mai sînt treaz ; uneori nici nu ştiu c-am dormit,
alteori numai bănuiesc. w . . . A .
Iată că se înalţă un strigăt dinspre circ : urechile îmi
sînt izbite de nenumărate glasuri care izbucnesc deodată,
dar ele nu-mi alungă gîndurile^ şi^ nici măcar nu mi le
întrerup. Suport cu ifoarte multa răbdare huietul : multe
glasuri topite într-unul singur sînt pentru mine ca o
apă, ca un vînt ce vîjîie prin pădure, sau ca orice alt
sunet fără înţeles.
Mă întrebi spre ce-mi îndreptasem gîndurile De ieri
mă tot frămîntă un gînd, şi anume ce-au urmărit acei
bărbaţi prea înţelepţi, aducînd cele mai neserioase şi
mai confuze dovezi la lucrurile cele mai de seamă care,
chiar dacă ar fi adevărate, totuşi seamănă cu o înşelă­
torie. Zenon 30°, omul cel mai de seamă, fondatorul
acestei şcoli a curajului şi a purităţii, vrea să ne le­
cuiască de beţie, Ascultă cum argumentează el că omul
virtuos nu va fi un beţiv : „Unui om beat nu-i încre-

258

Scanned by CamScanner
SCRISO AREA A L X X X IU -A

dinţează nimeni un secret ; unui om virtuos însă îi în­


credinţează ; aşadar, omul virtuos nu se va îmbăta“. Ia
seama, cum, printr-o arigumentare opusă — aici e de .
ajuns una dintr-atîtea — Zenon poate fi dat de ruşine :
„Unui om care doarme nimeni nu-i încredinţează un
secret ; unui om virtuos însă -îi încredinţează ; aşadar,
omul virtuos nu doarme“.
Posidonius 301 apără în singurul chip posibil pe Zenon
al nostru, dar, după părerea mea, nici aşa nu poate fi
apărat. El susţine că cuvîntul ebrius se poate înţelege
în două feluri : „unul, cînd cineva e potopit de vin şi
nu mai ştie de el, al doilea, cînd cineva are obiceiul sa
bea şi este robit acestei patimi“. Zenon ar indica aici
pe cel care are obiceiul să se îmbete, nu pe cine este
beat şi acestuia, zice el, nimeni nu i-ar încredinţa se­
crete, care pot fi destăinuite la băutură. Aceasta este
fals. într-adevăr, prima propoziţie a silogismului se
referă la cel care este beat, nu la unul care va fi. Vei
recunoaşte, de asemenea, că este mare deosebire între
beat şi beţiv, căci se poate ca cineva care e beat să fie
atunci pentru prima oară şi să nu aibă aceasta patimă
şi, pe de altă parte, ca cel -care este beţiv, de midte ori
să nu fie în stare de beţie. Prin urmare, eu înţeleg acest
cuvînt aşa cum se înţelege de obicei, mai ales cînd este
folosit de un om care face caz de precizie şi care-şi
oîntăreşte cuvintele. Mai adaugă că, dacă Zenon a în­
ţeles aşa şi a vrut ca şi noi să înţelegem la fel, prin
această imprecizie a cuvântului înseamnă că a căutat
un prilej de a ne înşela, ceea ce nu trebuie să se în-
tîmple acolo unde se caută adevărul. .
Dar să zicem că a înţeles aşa : concluzia că nu se
încredinţează un secret unuia care obişnuieşte să bea este
falsă. Gîndeşte-te la cîţi soldaţi, nu totdeauna cumpă­
taţi, generalul, tribunul sau centurionul nu le-a încre­
dinţat secrete.
Planul asasinării lui C. Gaesar, vorbesc despre acela
care a cîrmuit statul după înfrîngerea lui Pompei 302, a
fost împărtăşit atît lui Tillius Gimber, cît şi lui
G. Cassius. Cassius a băut toată viaţa numai apă ;

259

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SC R IS O R I C Ă T R E L U C IL IU

Tillius Cimber era şi nestăpînit la băutură, şi scanda­


lagiu. Despre acest lucru el însuşi spunea : „Să suport
pe cineva, eu care nu pot duce la băutură ? “ Gm-
dească-se fiecare la cei pe care-i ştie că tin rău la
băutură, dar ţin bine un secret. Eu am să pomenesc
doar un singur exemplu, care-mi vine în minte, ca să
nu-mi scape, căci viaţa noastră trebuie să fie modelată
după exemple celebre ; nu trebuie să recurgem mereu
la cele din trecut. L. Piso, prefectul oraşului, de cum a
intrat în funcţie, a ţinut-o într-o beţie. Cea mai mare
parte din noapte o petrecea la c h e f ; dormea pînă la
douăsprezece la amiază ; asta-i era ora de sculare. To­
tuşi şi-a făcut cu toată conştiinciozitatea datoria lui de
administrator al oraşului. Divinul Augustus i-a dat în­
sărcinări secrete, făcîndu-1 conducător al Traciei, pe
care a potolit-o, tot aşa Tiberiu atunci cînd a plecat în
Campania şi cînd în urma lui lăsa la Roma multe
temeri şi multe uri. Şi tocmai fiindcă o nimerise bine
cu beţivul de Piso, mai tîrziu a făcut prefect al Capi­
talei pe Cossus, om serios şi potolit, dar căzut la beţie
şi adeseori stropit, aşa încît odată, fiind copleşit la o
şedinţă a senatului la care venise după chef, de un
somn din care nu mai putea fi trezit, fu luat pe sus.
Acestuia totuşi Tiberiu îi scria chiar cu mîna lui multe
lucruri pe care nici slujitorilor lui nu socotea că tre­
buie să le încredinţeze. Lui Cossus nu i-a scăpat nici­
odată vreun secret privitor la viaţa particulară sau
publică. t
Aşadar, să dăm la o parte aceste declamaţii : „Un
suflet robit de beţie nu mai e stăpîn pe sine. Aşa pre­
cum din cauza mustului chiar butoaiele se sparg şi forţa
căldurii scoate la suprafaţă tot ce zace la fund, tot
astfel, cînd vinul fierbe în tine, tot ce zăcea ascuns
înăuntrul tău se dă pe faţă şi iese la iveală. Precum
cei îmbuibaţi de băutură nu mai pot ţine într-înşii mîn-
carea, fiindcă vinul d ă pe dinafară, aşa nu pot ţine
secretele : ei dau pe faţă şi ce-i al lor, şi ce-i al al­
tora“. — Dar chiar dacă acest lucru se întîmplă obiş­
nuit, tot pe atît de obişnuit ne sfătuim în împrejurări

2C0 '

Scanned by CamScanner
SCRISO AREA A L X X X III-A

giele şi cu cineva caruia ştim ca-i iplace băutura. Aşa­


dar nu este adevărat, ceea ce se^ înfăţişează ca o axiomă,
că unui om care obişnuieşte să se îmbete nu i se în­
credinţează un secret. '
N -ar fi oare mai 'bine să acuzăm deschis beţia şi să-i
dam pe faţa păcatele, pe care chiar îşi omul obişnuit
le-ar evita, necum înţeleptul desăvîrşit care se mulţu­
meşte doar să-şi stingă setea ? Ghiar (dacă uneori ve­
selia, din cine ştie ce cauză, îl împinge să treacă mă­
sura, el nu ajunge totuşi niciodată pînă la beţie. Vom
vedea mai tîrziu dacă spiritul înţeleptului se tulbură de
prea multă băutură şi dacă face şi el tot ce ifac alţii
la beţie. Pînă atunci, dacă vrei să mă convingi că ,,un
om virtuos nu trebuie să se îmbete“, de ce-mi umbli
cu silogisme ? Spune-mi cît e de urît ca cineva să bage
in el mai mult idecît îl încape, cît de urît sa nu-şi cu­
noască măsura stomacului, cîte lucruri fac oamenii ibeţi
de care la trezie se ruşinează ; spune-mi că beţia nu
este altceva decît nebunie voluntară. Prelungeşte timp
de cîteva zile acea stare de beţie şi n-ai s-o deosebeşti
de furia nebunului. Nici acum nu e mai mică, dâr e
mai scurta. Aminteşte-ţi exemplul lui Alexandru cel
Mare, care a spintecat la un chef pe Glitus, cel mai
drag şi mai credincios prieten al sau, şi care, cînd şi-a
dat seama de crima săvîrşită, a vrut să se omoare, cum,
desigur, merita.
Beţia aţîţă şi dezvăluie toate patimile, alungind sfiala
care se împotriveşte ticăloaselor lor încercări. Căci cei
mai mulţi se abţin de la ce-i oprit mai mult din ruşinea
de a păcătui deaît din convingere morală. Atunci cînd
vinul se face stăpîn pe suflet, tot ce este rău şi şedea
ascuns iese la lumină. Beţia nu creează ea viciile, ci
numai le scoate la iveală : 'atunci desfrînatul nu mai
aşteaptă vremea culcării, -ci-şi dă pe loc drumul pofte­
lor, orice acestea i-ar cere ; atunci neruşinatul îşi dă
pe faţă meteahna şi şi-o face cunoscută tuturor ; atunci
arţăgosul nu-şi ţine nici gura, nici mîna, obraznicului
îi creşte trufia, sălbaticului cruzimea, invidiosului răuta­
tea : orice viciu se simte slobod şi-şi ia vînt. Mai adaugă

261

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI C ĂTR E L U C IL IU

acea pierdere de sine, vorbele neclare şi fără şir, ochii


tulburi, mersul nesigur, ameţeala, pereţii care se mişcă
de parcă un vîrtej ar rostogoli toată casa, răul la stomac
cînd vinul începe să ifiarba şi pintecele se umflă. Şi
totuşi acestea sînt oricum de suportat, cît timp beţivul
ştie de el. Ce se întîmplă însă cînd somnul îi înrăută­
ţeşte starea şi ceea ce fusese beţie devine intoxicaţie^?
Gândeşte-te cîte nenorociri a pricinuit beţia J n masă.
Ea a predat duşmanilor neamuri vajnice şi războinice,
a deschis ziduri apărate ani întregi prin lupte indirjite,
a pus pe oamenii cei mai semeţi şi mai dispreţuitori ai
robiei la cheremul altuia, a înfrînt prin puterea vinului
pe cei neînlfrînţi prin puterea armelor. Pe Alexandru,
despre care pomenii adineauri, atîtea marşuri, atîtea
bătălii, atîtea ierni prin care trecuse, înfruntând, greută­
ţile vremii şi locurilor, atîtea fluvii ce veneau din locuri
necunoscute şi atîtea mări l-au lăsat neatins ; lăcomia
la băutură, vestita şi nefericita cupă herculeană303 l-a
culcat la pămînt. Ce fală e să înghiţi atita Chiar dacă
vei cîştiga cununa biruinţei şi adversarii tăi^ topiţi de
somn sau vărsînd, nu-ţi vor mai primi închinările, chiar
dacă tu singur vei rămîne încă la ospăţ, chiar dacă-i
vei învinge pe toţi prin tăria ta minunată şi nu va fi
nimeni atît de harnic la băutură ca tine, un butoi te
va doborî. Pe Marcus Antoniu 304, care era un om de
seamă şi o fire deosebită, ce altceva l-a distrus şi l-a
împins spre moravuri străine şi vicii necunoscute de
romani dedt beţia şi, în aceeaşi măsură, iubirea pentru
Cleopatra ? Aceasta l-a făcut duşmanul patriei sale,
aceasta l-a făcut mai prejos decît duşmanii lui, aceasta
l-a făcut crud. în timp ce mînca, i se aduceau capetele
fruntaşilor statului. în timpul ospeţelor celor mai straş­
nice şi în mijlocul unui lux regal recunoştea feţele şi
mîinile proscrişilor. Sătul de vin, era totuşi însetat de
sînge. Era intolerabil chiar faptul că se îmbăta. Cu cît
mai intolerabil era că făcea aceste lucruri tocmai cînd
era beat ! Cruzimea însoţeşte aproape totdeauna beţia,
căci sănătatea minţii se strică şi se tulbură. Aşa cum
bolile lungi fac ,pe oameni nesuferiţi şi mînioşi la cea

262

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X X IV -A

mai mică nemulţumire, tot astfel beţiile care se ţin lanţ


sălbăticesc sufletele. Căci cum ide multe ori oamenii nu
mai ştiu de ei, nebunia devine obişnuinţă şi păcatele
născute din beţie stăruie şi fără ea.
Spune-mi, deci, pentru ce înţeleptul nu trebuie să se
îmbete. Arată-m i prin fapte, nu prin vorbe, urîţenia
şi primejdiile acestui viciu. Dovedeşte-mi, ceea ce este
foarte uşor, că aceste aşa-zise plăceri sînt, atunci cînd
întrec măsura, o adevărată pacoste. Dacă vei căuta să
dovedeşti că înţeleptul se ameţeşte bînd mai mult vin,
dar că, chiar ameţit, ţine drumul cel drept, atunci va
trebui să dovedeşti că nu va muri, dacă va înghiţi o
otravă, nu va dormi, dacă va lua un somnifer, nu va
voma şi nu va elimina tot ce are într-insul dacă va lua
elebor 305. D ar dacă privirile i se clatină şi limba i se
împleticeşte, pentru ce să-l socoteşti că într-o privinţă
este treaz şi într-alta este beat ?
Cu bine.

CA RTEA A X I-A —X III-A


SCRISOAREA A LX X X IV -A

Călătoriile acestea care-mi scutură lîncezeala cred că


folosesc şi sănătăţii mele, şi studiilor. De ce folosesc
sănătăţii, o vezi bine : pasiunea studiului mă face să
trîndăvesc şi să-mi neglijez trupul ; făcînd altceva, mă
înviorez. Am să-ţi arăt de ce folosesc studiilor : nu
renunţ Ia lecturile mele. Ele sînt, după părerea mea,
necesare, mai întâi ca să nu m ă îneînt de mine, apoi
pentru ca, cunoscînd cele descoperite de alţii, să pot
judeca şi despre ce s-a descoperit, şi despre ce trebuie
să se mai descopere. .
Lectura hrăneşte spiritul şi-l înviorează, oînld e obosit
de studiu, dar tot prin studiu. Nu trebuie să scriem
numai, sau numai să citim : primul lucru, vorbesc de
scris, te întunecă şi te sleieşte de puteri, celălalt te ri-

263

Scanned by CamScanner
S E N E C A . S C R IS O R I C À T R E L U C I L I U

sipeşte şi te dizolvă. Trebuie să ne folosim de amândouă


şi să cumpănim una cu alta pentru ca ceea ce dobândim
prin lectură, condeiul să toarne într-o formă. Trebuie
să imităm, cum se spune, albinele care rătăcesc peste
tot, culegînd din toate florile bune de miere şi apoi,
orînduind ce-au strîns, umplu fagurele, precum zice
Vergiliu al n o stru : :
■ „ ...ic i l i m p e d e la m u r - a r m e r ii
A l t e l e - a d u n ă ş i- n t in d n e c t a r u l c e l d u l c e p r i n f a g u r i “ 306.
Nu este sigur dacă albinele scot sucul din flori şi
acesta se face îndată miere, sau dacă nu cumva ele
transform ă ce-au adunat, de-i dau această dulceaţă,
printr-un fel de amestec şi printr-o proprietate a lor.
Unii cred că nu-i vorba de vreo dibăcie de a face
mierea, ci de a o culege. Se zice că în India se g ă­
seşte miere în frunzele unor trestii, pe care o produce
fie rouă cerului aceluia, fie un suc dulce şi mai gros
al trestiei însăşi. Chiar şi ierburile de pe la noi au un
asemenea suc, dar mai puţin vizibil şi caracteristic,
pentru ca vreun animal anume făcut pentru aceasta
să-l caute şi să-l adune. Unii socot că, printr-un fel de
preparare şi aşezare, tot ce albinele culeg de pe cele
mai tinere ,plante şi flori se schimbă în miere, nu fără
ajutorul unui ferment, ca să zic aşa, prin care toate
acestea se prefac într-o singură substanţă.
Dar, ca să nu mă abat de la ceea ce e în ^discuţie,
.şi noi trebuie să facem ca albinele şi mai întîi să punem
la o parte tot ce-am adunat din diferitele noastre lec­
turi — ceea ce se separă se păstrează mai bine — >
apoi, folosind toată atenţia şi toată priceperea minţii
noastre, să contopim şi să dăm acelaşi gust ia ceea ce
am pigulit din toate părţile, aşa încît, chiar dacă s-ar
vedea de unde am luat ceva, să arate altfel de cum
era acolo. A şa vedem că face şi natura cu corpul nostru,
fără o anume oboseală din partea noastră : alimentele
pe care le înghiţim, atîta vreme cît rămîn aşa cum
sînt şi înoată întregi în stomacul nostru, ne sînt o po­
vară ; numai după ce s-au schimbat din ceea ce erau,
264

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X X IV -A

abia atunci se transformă în forţă şi în sînge. Aşa să


facem şi noi cu cele ce ne hrănesc spiritul : să nu ilăsăm
întregi cele ce înghiţim, ca să nu ne rămînă străine ;
să le mistuim, căci altminteri vor trece în memorie, nu
în inteligenţă. Să le asimilăm temeinic şi să le facem
ale noastre, pentru ca din mai multe lucruri să rezulte
unul singur, precum din mai multe numere rezultă
unul, atunci cînd un calcul cuprinde sume mai mici şi
felurite. Aşa să facă şi spiritul nostru : să idea la o
parte tot ce i-a stat într-ajutor şi să arate numai ce a
realizat. Chiar dacă se va vedea vreo asemănare cu
cineva pe care admiraţia ţi l-a întipărit mai adine în
minte, aş dori să semeni aşa cum seamănă cu cineva
un fiu, nu un portret : imaginea este lucru mort.
Cum oare ? Nu se va vedea pe a cui vorbire o imiţi ?
Pe ale cui argumentare şi idei ? — Cred că pînă la
urmă nu, dacă un spirit puternic îşi va pune pecetea
pe tot ce-a adunat din toate părţile, aşa îndt să se
topească intr-o unitate. Nu vezi din cîte glasuri se
compune un cor ? Totuşi din toate rezultă un singur
cîntec. Unele voci sînt ascuţite, altele joase, altele de
mijloc ; femeile cîntă laolaltă cu bărbaţii, intervine
uneori flautul : vocea fiecăruia se pierde, se aude nu­
mai corul. Vorbesc despre corul aşa cum îl ştiau vechii
filosofi : la reprezentaţiile noastre sînt mai mulţi cântăreţi
decît erau spectatorii odinioară la teatru ; şirul de co­
rişti umple toate culoarele, galeria e plină de trompeţi
şi de pe scenă răsună tot felul de flaute şi de instru­
mente ; din sunetele lor diferite se face un tot armo­
nios. Aşa aş vrea să fie şi spiritul nostru : să cuprindă
multe cunoştinţe, multe învăţături, multe pilde din toate
vremile, dar ele să se contopească laolaltă.
„Cum se poate face a c e a s ta ? “ — zici tu. Printr-o
neîntreruptă încordare, adică nefăcînd nimic deoît după
sfatul raţiunii. D acă vei vrea s-o asculţi pe dînsa, îţi
va spune : „Părăseşte de îndată toate acestea după care
aleargă lumea ; părăseşte bogăţiile, primejdie sau po­
vară pentru cine le are ; părăseşte plăcerile trupului şi
ale sufletului : moleşesc şi vlăguiesc omul ; părăseşte
265

Scanned by CamScanner
S E N E C A . S C R ISO R I C À T R E L U C IL IU

goana după măriri : e plină de îngîmfare, deşartă, »bă­


tuta de toate vînturile, nu are nici o limită, se zbuciumă
şi cînd vede pe cineva mai înainte, şi cînd îl lasă în
urmă. E muncită de invidie şi de o dublă invidie. îţi
dai seama cît de nenorocit este acela care, invidiat de
alţii, este invidios ipe alţii. Vezi palatele celor puter­
nici, intrările la care se îmbulzesc, certiîndu-se, clienţii ?
Multe jigniri pînă să intri, dar şi mai multe, după ce-ai
intrat ! Treci pe lîngă aceste scări ale bogaţilor şi pe
Iîngă intrările lor ridicate pe înalte terase, căci alt­
minteri vei sta nu numai la marginea prăpastiei, dar
pe un povîrniş lunecos. îndreaptă-te mai degrabă spre
înţelepciune şi caută bucuriile ei liniştite şi cu totul
îndestulătoare.
L a tot ce pare mărire în cele omeneşti, oricît de ne­
însemnată ar fi şi oricît s-ar înălţa numai în compa- _
raţie cu tot ce-i mai umil, ajungi pe cărări grele şi
aspre. Drumul spre culmile măririi este prăpăstios. Dar
dacă tu vei dori să urci acel pisc în faţa căruia mări­
rile se îndhină, atunci vei privi la picioarele tăie tot ce
se socoteşte mărire şi totuşi vei atinge culmea pe drumul
cel mai neted“.
...... Cu bine.

SCRISOAREA A LX X X V-A

T e cruţasem pînă acum şi trecusem peste tot ce era


complicat, mulţumindu-mă a — ţi da numai o idee despre
ce spun stoicii noştri spre a dovedi că „numai virtutea
e în stare să înfăptuiască fericirea vieţii“. îmi ceri
acum să mă ocup de toate argumentele noastre sau de
cele născocite pentru compromiterea noastră. Dacă aş
vrea să fac acest lucru, ar trebui să scriu o carte, nu
o scrisoare. Ţi-am mărturisit de-atîtea ori : nu-mi plac
astfel de argumente. M i-e ruşine să mă încing la o
luptă dată pentru zei şi pentru oameni, înarmat cu ,
o sulă. '
„Cine este prevăzător este şi moderat ; cine este mo­
derat este şi statornic ; cine este statornic este şi netul-

266 •

Scanned by CamScanner
SC R ISO A R E A A L X X X V -A _________________ __

burat ; cine este netuliburat nu este moihorît ; cine nu


este mohorît este fe ric it: aşadar, omul prevăzător este
fericit şi prevederea este suficientă pentru fericirea
vieţii“. La această argumentare unii peripatetici 307 răs­
pund că ei înţeleg prin netulburat, statornic, iar m o h o rît
pe acela care se tulbură rareori şi cu măsură, nu pe
cel care n u se tu lb u ră niciodată. Tot aşa, m o h o rît spun
celui care n u este co p leşit d e tristeţe şi nu se lasă în­
vins prea adeseori şi în mare măsură de acest defect,
căci a spune că sufletul cuiva este ferit de tristeţe în­
seamnă a tăgădui că este om. înţeleptul, zic ei, nu este
copleşit de durere, dar el este impresionat ; şi cele­
lalte la fel şi în conformitate cu doctrina lor. Prin
aceasta ei nu exclud afectele, dar le temperează. .
Cît de puţin merit recunoaştem noi înţeleptului, dacă „
el este mai curajos decît cei mai nevolnici oameni, mai
voios decît cei mai întristaţi, mai cumpătat deaît cei
mai desfrînaţi, mai mare decît cei mici ? C e-ar mai fi
dacă Ladas 308 şi-ar admira iuţeala, comparîndu-se cu
şchiopii şi cu neputincioşii ?
„ Ş i p este h o ld e în a lte a r tre c e z b u rîn d fă r - o clip ă
S ă le a tin g ă şi-n g o a n a -i n -a r frî?ig e u n s p ic cît d e
w# .. fraged;
Ş i p r in a l m ă rilo r m ijlo c, p lu tin d p este a p e le - n clo c o t ,
D r u m ş i-a r tăia, d a r g ră b itu -i p icio r n e u d a t i- a r
r ă m î n e “ 309.
Aceasta este o iuţeală preţuită în ea însăşi şi nu lăudată
prin comparaţie cu cei mai trîndavi. Ce-ar mai fi să
numeşti sănătos pe cineva care febricitează uşor ? Să­
nătate nu înseamnă boală mai uşoară.
înţeleptul — se spune — este numit n e tu lb u ra t, aşa
cum numim fr u c t e fă r ă s îm b u r e , nu pe acelea care n-ar
avea nici un fel de sămînţă tare, ci pe acelea la care
uu-i aşa de tare. Dar este o greşeală, căci prin om
virtuos eu nu înţeleg ,pe acela care are mai puţine pă­
cate, ci pe acel care n-are de loc. Păcatele trebuie să
nu existe, nu să fie mici, căci dacă cumva există, ele
vor creşte şi cu timpul îi vor fi o piedică. Dacă o

267

Scanned by CamScanner
S E N E C A . S C R IS O R I C Ă T R E L U C IL IU

fluxiune oftalmică mai mare şi ajunsă la limită pro­


duce orbirea, o alta mai mică tulbură vederea. Dacă
înţeleptului îi atribui unele afecte, raţiunea nu se va
putea măsura cu ele, ci v a fi răpită ca de un fel de
torent, mai ales că-i laşi nu o singură patimă, cu care
să se lupte, ci o sumă de patimi. D ar o sumă, oricît
de mici ar fi patimile, face mai mult decît una singură,
oricît de violentă. Cutare e stăpînit de dorinţa de bani,
dar e o dorinţă modestă ; este stăpînit de ambiţie, dar
nu una violentă ; de mînie, dar de una care se potoleşte
uşor ; de nestatornicie, dar nu de una atît de nestabilă
şi schimbătoare ; de patima dragostei, dar nu de una
nebunească. Mai ibine e de cel care are o singură pa­
timă, una şi bună, decît de cel care le are pe toate,
chiar dacă-s mai uşoare.
în sfîrşit, nu are importanţă cît de mare este patima ;
oricît de mică ar fi, ea nu ştie ce-i supunerea, nu pri­
meşte nici un sfat. Precum nici un animal, fie sălbatic,
fie domestic, nu ascultă de raţiune, căci prin natura lui
el este surd la sfaturi, tot aşa nu te urmează şi nu
ascultă patimile, oricît de mici ar fi. Tigrii şi leii nu-şi
pierd niciodată cruzimea, ci numai şi-o domolesc, dar
cînd te aştepţi mai puţin sălbăticia îmblînzită se re-
deşteaptă. Patimile niciodată nu se potolesc cu ade­
vărat. în sfîrşit, dacă raţiunea este puternică, ele nici
măcar nu se vor ivi ; dacă vor apărea fără voia ra­
ţiunii, vor şi persista fără voia ei, căci e mai uşor să
le opreşti de la început decît să le stăpîneşti furia.
Prin urmare, această idee a moderării patimilor este
greşită şi inutilă ; e ca şi cum cineva ar zice că e bine
săjfim smintiţi, dar cu măsură, să fim bolnavi, dar cu
măsură. Măsură nu-i decît în virtute. Patimile sufle­
teşti nu suferă înfrînare : e mai uşor să le stîrpeşti
decît să le ţii în frîu. Este oare vreo îndoială că defec­
tele învechite şi înrădăcinate în sufletul omenesc, pe
care Tsamim boli, precum : lăcomia, cruzimea, nestă-
pînirea, impietatea, sînt nemăsurate ? Aşadar nemăsu­
rate sînt şi pornirile, către dlînsele, căci de la acestea
se ajunge la acelea. în sfîrşit, dacă acorzi vreun drept

268

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X X V -A

tristeţii, temerii, lăcomiei şi celorlalte porniri nesănă­


toase, ele nu vor mai fi lîn puterea noastră. De ce ?
Fiindcă tot ce le aţîţă e în afara noastră. Prin urmare,
ele vor creşte în măsura în care cauzele care le zgîndără
vor fi mai mari sau mai milei. Tem erea va fi mai mare,
dacă va privi mai mult sau mai de aproape la ce-i de
temut ; lăcomia va fi mai mare cu cît va fi stîrnită
de speranţa unui cîştig mai mare. D acă nu depinde de
noi faptul de a avea sau nu unele porniri, nu depinde
de noi nici cît de mari sînt. D acă le dai voie să apară,
ele vor creşte o d ată cu cauzele lor şi vor ajunge atîta_
cît vor putea. Mai adaugă acum că, oricît de mici ar
fi, ele tind să se mărească. Niciodată pornirile spre
pierzanie nu păstrează măsura. L a început boala te
pătrunde pe nesimţite, dar apoi cea mai mică înrăută­
ţire culcă la pămînt trupul bolnav. Nu este oare o ne­
bunie să crezi că avem putinţa să punem capăt unor
lucruri ale căror începuturi sînt în afară de puterea
noastră ? Cum am să pot curma ceea ce n-am fost în
stare să împiedic, cînd ar fi fost mai uşor să nu las
să pătrundă răul decît, o dată pătruns, să-l înăbuş ?“
Alţii au făcut următoarea distincţie, spunînd : ,,Omul
moderat şi prudent este liniştit prin atitudinea <şi prin
starea lui obişnuită de suflet, dar nu şi în fapt. Cît
despre starea lui obişnuită de suflet, el nu este tulburat,
nici întristat, nici temător ; dar se pot ivi multe cauze
din afară care să-i pricinuiască o tulburare“. E i vor să
spună că cineva nu este un irascibil, dar că se miînie
totuşi cîteodată, că nu este un fricos, dar că se teme
cîteodată, că adică este lipsit de patimi, idar nu şi de
afecte. D acă se admite această părere, team a prea des
resimţită se va transforma în boală sufletească şi mînia
pătrunsă în adîncul sufletului va nărui aşezarea unui
suflet lipsit de mînie. Pe de altă parte, dacă sufletul nu
dispreţuieşte cauzele care vin din afară şi dacă are vreun
fel de temeri, atunci cînd. va trebui să pornească curajos
împotriva săgeţilor şi a focului, ca să apere patria,
libertatea şi legile, va porni şovăitor şi cu sufletul în-

22 - c, 271 269

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SCR ISO RI C Ă T R E L U C IL IU

dqit. Această nepotrivire nu se întîlneşte insă la omul


înţelept.
Pe lingă aceasta, cred că trebuie să luăm seama să
nu amestecăm două lucruri care trebuie să fie dovedite
fiecare în parte. Printr-un raţionament anume se dove­
deşte că există un singur bun şi acesta este virtutea ;
printr-altul, iarăşi, că virtutea este suficientă pentru a
trăi fericit. Dacă există un singur bine, şi anume vir­
tutea, toţi admit că virtutea este suficienta spre , a trăi
fericit; dimpotrivă, dacă numai virtutea poate face pe
cineva fericit, nu se va admite că singurul bine este
virtutea. Xenocrate şi Speusip310 cred că „fericit poate
deveni cineva chiar şi numai prin virtute, şi totuşi nu
admit că singurul bine este virtutea“. Epicur,^ de ase­
menea, socoteşte că „cineva este fericit dacă posedă
virtutea, dar că virtutea nu este suficientă spre a ajunge
la fericirea vieţii, fiindcă fericit te face plăcerea, care
porneşte din virtute, dar nu chiar virtutea“. O distincţie
fără rost, căci tot el spune că nu există virtute fără
plăcere ; prin urmare, dacă virtutea este totdeauna le­
gată de plăcere şi e inseparabilă, atunci este suficientă
ea singură. Iar a spune că cineva e fericit chiar şi nu­
mai prin virtute, dar că nu va fi perfect fericit, aceasta
este o absurditate, care nu văd cum este posibilă, căci
viaţa fericită cuprinde în sine binele perfect, de .nede­
păşit ; dacă este aşa, ea este perfect fericită.
Dacă nu există nimic mai înalt şi mai bun decît
viaţa zeilor şi dacă viaţa fericită este o viaţă de zei, atunci
aceasta nu are cum se mai înălţa. Pe lingă aceasta, dacă
viaţa fericită nu duce lipsă de nimic, orice viaţă fericită
este perfectă şi în acelaşi timp şi fericită şi perfect feri­
cită. Te îndoieşti oare că viaţa fericită este binele suprem?
Aşadar, dacă cuprinde binele desăvîrşit, ea este desă-
vîrşit fericită. Precum binele suprem nu admite nici un
fel de adaos (căci ce poate fi deasupra a ceea ce este
suprem ?), tot aşa nici viaţa fericită, care nu poate
exista fără binele suprem. Dacă vei închipui pe cineva
mai fericit, ai să-l închipui şi cu mult mai fericit şi ai
să creezi nenumărate deosebiri în binele suprem, pe cînd

270

Scanned by CamScanner
SC R ISO AR EA A L X X X V -A

eu înţeleg prin bine suprem pe acela care nu are trepte


deasupra sa. Dacă cineva este mai puţin fericit decât
altul, urmează că acesta doreşte viaţa celuilalt, care
este mai fericit, mai mult idecît pe a sa. Omul fericit
însă nu preferă nimic vieţii lui. Amîndouă urmările sînt
de necrezut: sau că celui fericit îi mai rămîne de dorit
ceva pe lingă ceea ce este, sau că nu (preferă tocmai ce
este mai bun. De ifapt, cu cît este mai înţelept, cu atît
el se va îndrepta spre ce este mai bun şi va dori să-l
dobîrtdească în orice chip.
Dar cum poate fi fericit un om care încă mai poate
dori, ba chiar trebuie să dorească ? îţi voi spune de
unde vine această eroare : oamenii nu ştiu că viaţa fe­
ricită este una singură. Ceea ce o ridică la acest grad
de desăvîrşire nu este mărimea, ci calitatea ei. Aşadar
este egal dacă ea este lungă sau scurtă, largă sau mai
strîmtorată, risipită în multe locuri şi în multe părţi
sau strînsă la un loc. Cine o măsoară cu numărul, cu
măsura sau pe părţi acela îi răpeşte tot ce e mai de
seamă într-însa. Şi ce este mai de seamă într-o viaţă
fericită ? Faptul că e deplină. La mîncare şi la băutură
sfîrşitul este, credem, saţi-ul. Unul mănîncă mai mult,
altul mai puţin. Ce importanţă are ? Amîndoi sînt sătul.
Unul bea mai mult, altul mai puţin. Ce importanţă are ?
Amîndurora nu le mai este sete. Unul trăieşte mai
mulţi ani, altul mai puţini : nu-i nici o deosebire, dacă
pe unul anii săi mulţi l-au făcut tot atît de fericit cît
pe celălalt anii săi puţini. Cel pe care tu-1 numeşti mai
puţin fericit nu este fericit : această calitate nu se poate
micşora.
„Cine este curajos este fără teamă. Cine este fără
teamă este neîntristat. Cine este neîntristat este fericit“.
Această argumentare aparţine stoicilor noştri. L a aceasta
adversarii încearcă să răspundă că noi luăm drept bine
o afirmaţie falsă şi controversată, şi anume că omul
curajos ar fi fără frică. Cum oare ? — va zice cineva —
curajosul nu se va teme de nenorocirile care-1 ame­
ninţă ? Asta ar însemna să fie nebun şi smintit, nu cu­
rajos. — De i f apt, el se teme cu foarte multă măsură,

271

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SC R ISO R I C Ă T R E L U C IL IU

dar nu e cu totul în afara temerii. Cei care spun aşa


alunecă din nou în greşeala de a considera ca virtuţi
viciile mai mici.
într-adevăr, cel care se teme, dar mai rar :şi mai
puţin, nu e în afara răului, ci e încercat de un rău mai
uşor. — Dar cred că este un nebun acela care nu se
înspăimîntă de răul ce-1 ameninţă. — Este adevărat ce
spui, dacă acela este un rău. D ar dacă este convins ca
nu este un rău şi tdacă socoteşte că singurul rău este
ticăloşia, va trebui să privească liniştit primejdiile şi să
dispreţuiască ceea ce altora le este ide temut. Sau, alt­
minteri, dacă numai prostul şi nebunul nu se tem de
rău, urmează că cu cît cineva este mai înţelept, cu atît
se va teme mai mult. — După părerea voastră — se
va zice — (curajosul va ieşi lîcn calea primejdiilor — . De
loc. Nu se va teme de ele, dar le va evita : să se pă­
zească ise cade, să se iteamă nu i se cade. — Cum aşa —
se va zice — nu se va teme de moarte, de lanţuri, de
foc şi de alte lovituri ale destinului ? — Nu. Ştie că
acelea nu sînt un rău, ci par numai. Le socoteşte pe
toate ca temeri ale vieţii omului. Descrie-i captivitatea,
biciuirile, cătuşele, lipsa, trupul sfîşiat fie de boală, fie
de împilare, pune-i în faţă tot ce vrei : el le consideră
pe toate printre spaimele bolnave ; sînt de temut pentru
cei fricoşi. Oare socoteşti că este un rău lucrul la care
trebuie cîteodată să ajungem de bunăvoia noastră ?
Mă întrebi ce e răul ? A te lăsa covîrşit de ceea ce
numim rele şi a-ţi sacrifica libertatea, pentru care ar
trebui să suferi orice. Dacă nu di spreţu ieşti tot ce ne
subjugă, libertatea piere. Dacă oamenii ar şti ce este
curajul, n-ar mai fi îndoială asupra a ceea ce se cu­
vine să facă un om curajos. Curajul nu este temeritate
nesăbuită, nici dorinţă de primejduire, nici căutarea a
tot ce înspăimîntă. Este o ştiinţă să distingi ce este
răul şi ce nu este. Curajul este ifoarte grijuliu cu apă­
rarea proprie şi foarte răbdător la ceea ce are aparenţa
falsă de rău. — Cum oare ? D acă sabia stă gata să
izbească grumazul unui bărbat curajos, dacă el este
sfîrtecat bucată cu bucată, dacă-şi vede sub ochi mă-

272
t

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A L X X X V -A

runtaiele scoase, dacă, spre a simţi şi mai mult chinu­


rile, acum e lăsat, acum e din nou pus la torturi, dacă.
sînge mereu proaspăt scaldă viscerele lui secătuite' — ,
acest om nu se teme ? Ai să spui oare ca el nu simte
durerea ? —- O simte, fireşte, căci nici un fel de vir­
tute nu ia omului simţirea, dar nu se teme : neînvins.,
el îşi priveşte de sus durerile. Mă întrebi care este
starea lui sufletească în acel moment ? Ca şi a acelora
care îmbărbătează un prieten bolnav.
„Tot ce este rău dăunează ; tot ce dăunează face pe
cineva mai rău ; durerea şi sărăcia nu-1 fac însă mai
rău, deci ele nu sînt un rău“. — „E greşit — ni se
spune — ce susţineţi voi, căci nu tot ce dăunează face
mai rău. Furtuna şi uraganul îi dăunează cîrmaciului
de corabie, dar nu-1 fac mai rău“. — Unii dintre stoici
răspund astfel la acest argument : furtuna şi uraganul
îl fac mai rău pe un cîrmaci de corabie, fiindcă el nu
poate să împlinească ce şi-a propus şi nu-şi poate ţine
drumul. El nu se face mai rău în măiestria lui, ci în
fapt. La care peripateticul adaugă : Aşadar îşi pe în­
ţelept îl fac mai rău sărăcia, durerea şi altele asemenea ;
nu-i vor răpi virtutea, dar vor împiedica înfăptuirea ei.
— Aceasta ar fi adevărat, dacă situaţia cîrma­
ciului şi a înţeleptului n-ar fi deosebite. Înţeleptul are
ca scop în acţiunile vieţii lui nu să realizeze în toate
cazurile ceea ce încearcă, ci să acţioneze moral ; dtoma-
ciul are ca scop să conducă în orice chip corabia în
port. Meşteşugurile sînt mijloace : ele trebuie să dea
ceea ce promit. înţelepciunea este stăpînă şi conducă­
toare. Meşteşugurile servesc vieţii, înţelepciunea îi po­
runceşte. *
Eu cred că ar trebui să se răspundă într-alt fel, şi
anume că nici arta cîrmaciului nu pierde din cauza unei
furtuni şi nici modul de practicare al artei. (Cârmaciul
nu ţi-a promis fericirea, ci o acţiune utilă şi dibăcia
de a conduce o corabie. Aceasta se vede cu atît mai
bine, cu cît mai mult îi stă în cale o piedică întîmplă-
toare. Cine poate spune : „Neptune, n-ai să scufunzi
niciodată această corabie decît spintecînd valurile“ şi-a

*73

Scanned by CamScanner
SE N E C A . SCR ISO R I C Ă T R E L U C IL IU

făcut pe deplin meseria : furtuna a împiedicat nu pu­


nerea în practică a artei cîrmaciului, ci succesul. —
„Cum oare — va zice cineva — nu dăunează cîrmaciu-
lui o întîmplare care-1 împiedică să ajungă în port,
care-i zădărniceşte încercările, care-l împinge înapoi sau
tl ţine pe loc şi-i rupe pînzele ?“ — îi dăunează, nu
întrucît el este cîrmaci, ci întrucît călătoreşte pe mare.
Şi nu numai că furtuna nu stînjeneşte arta cîrmaciului,
dar, mai mult, i-o pune în lumină, căci pe o mare li­
niştită, zice proveilbul, oricine poate fi cîrmaci. Toate
acestea dăunează călătoriei navei, nu conducătorului ei,
întrucît este conducător. Intr-un cîrmaci sînt două per­
soane : una comună cu toţi cei care s-au urcat în aceeaşi
corabie, după care şi el este un călător, şi alta proprie,
după care este cîrmaci. Furtuna îi dăunează întrucît e
călător, nu cîrmaci. în sifîrşit, arta cîrmaciului este un
bun al altora, care interesează pe cei pe care el îi
transportă, precum arta medicului se referă la cei pe
care-i îngrijeşte. înţelepciunea este un bun comun şi al
acelora cu care înţeleptul trăieşte, şi al lui însuşi. Aşa­
dar cîrmaciului, al cărui rost pus în slujba altora este
împiedicat de furtună, poate că i s-o fi făcînd vreun
rău ; înţeleptului însă nu-i dăunează nici sărăcia, nici
durerea, nici alte furtuni ale vieţii. Căci nu sînt împie­
dicate toate faptele lui, ci numai acelea care interesează
pe alţii ; el este veşnic în acţiune şi e mai puternic
tocmai atunci cînd destinul i se opune: atunci el îm­
plineşte datoria înţelepciunii, despre care am spus că
este un bun comun şi altora, şi lui însuşi.
Pe lîngă aceasta, el nu este împiedicat să fie de folos
altora, nici chiar cînd este apăsat de unele nevoi. Este
împiedicat de sărăcie să arate altora cum trebuie să fie
cîrmuit statul, în schimb învaţă pe alţii cum trebuie să
se cîrmuiască în sărăcie ; activitatea lui se întinde asupra
întregii vieţi. Astfel, nici o situaţie, nici o împrejurare
nu interzice activitatea înţeleptului. El acţionează chiar
în cazurile în care îi este interzis să facă altceva. Este
pregătit pentru ambele eventualităţi : este călăuză a bi­
nelui şi biruitor al răului. S-a format astfel, încît îşi

274

Scanned by CamScanner
S C R IS O A R E A A L X X X V I-A

arată virtutea at'ît la bine, cît îşi la rău şi are în vedere


nu materia ei, ci pe ea însăşi. De aceea pe el nu-1 îm­
piedică nici sărăcia, nici durerea, nici tot ce "abate din
calea dreaptă şi mină în prăpastie pe ignoranţi. Crezi
că este apăsat de nenorociri ? Nu, se serveşte de dîn-
sele. Fidias ştia să facă statui şi 'din altceva decît din
fildeş : le făcea şi din aramă. Dacă i-ai fi dat marmură,,
dacă i-ai fi dat cihiar un material mai rău încă, ţi-ar
fi făcut nişte statui cît mai bune posibil dintr-un^ ase­
menea material. Tot astfel înţeleptul îşi va desfăşura
virtutea, dacă e posibil, în bogăţie, dacă nu, în sărăcie ;
dacă e posibil în ţara lui, dacă nu, în exiliu ; dacă se
va putea, ca general, dacă nu, ca- soldat ; dacă va putea,
ca un om în toată puterea, dacă nu, ca un om fără
vlagă. în orice stare ar fi pus, va face dintr-însa ceva
memorabil. Sînt unii îmblînzitori de fiare care silesc
cele mai sălbatice animale şi cele mai înfricoşătoare la
vedere să suporte pe om şi care, nemulţumindu-se nu­
mai să le îmblînzească, le fac să vieţuiască împreună
cu ei ; dresorul îşi vîră mina în gura leului, paznicul
îşi sărută tigrul, cel mai pipernicit etiopian porunceşte
elefantului să îngenunche şi să meargă pe funie. T o t
astfel înţeleptul este meşter în domolirea nenorocirilor.
Durerea, lipsurile, ruşinea, temniţa, exiliul, spăimîntă-
toare pentru oricine altul, cînd dau peste dînsul se îm -
blînzesc. ^
Cu bine.

SCRISOAREA A LXXXVI-A

îţi scriu această scrisoare din casa lui Scipio Afri­


canul 311, în care mă aflu, după ce am prăznuit pome­
nirea lui şi m-am închinat la altarul care bănuiesc că
este mormîntul acestui mare om. Sufletul lui însă, sînt
convins, s-a reîntors în cerul din care se trăgea, nu
fiindcă a fost conducătorul unor mari oşti —• asemenea
armate a avut şi furiosul Cambyses 312, cel care a avut
unele succese de pe urma nebuniei lui — ci din cauza
moderaţiei şi pietăţii lui, mai de admirat, cred, cind

275

Scanned by CamScanner
S E N E C A . SC R ISO R I C Ă T R E L U C IL IU

şi-a părăsit patria, decît atunci oînd şi-o apăra. Trebuia


ca sau Scipio să rămînă la Roma, sau Roma să rămînă
în libertate. „Nu vreau — zise el — să ştirbesc nimic
din puterea legilor şi orânduirilor noastre ; toţi cetăţenii
să aibă aceleaşi drepturi. O, ipatrie, bucură-te fără mine
de tot binele ce ţi-am făcut ! Am fost cauza libertăţii
tale, tot eu voi fi şi dovada. Plec, dacă m-am înălţat
mai sus decît este spre folosul tău “. Cum să nu admir
m ăreţia aceasta sufletească cu care s-a retras într-un
exiliu de bunăvoie şi a liberat statul de povară ? L u ­
crurile ajunseseră acolo, încît sau Scipio trebuia să
dăuneze libertăţii sau libertatea să-i dăuneze lui Scipio.
N ici una, nici alta nu se cădea. Aşadar, dădu întâietate
legilor şi se retrase la Liternum, putînd pe drept cuvînt
pune pe seama Romei atât exiliul său, cît şi pe-al lui
H anibal313.
I-am văzut casa făcută din piatră cioplită, zidul tras
de^ jur împrejurul unor copaci, chiar şi nişte turnuri
înălţate de ambele părţi, ca nişte apărătoare ale casei,
un bazin cu apă, ascuns de clădiri şi de nişte tufişuri,
din care s-ar fi putut adăpa o armată întreagă, baia,
o încăpere micuţă şi întunecoasă, cum se obişnuia în
vechime. (Strămoşii noştri credeau că o baie nu e caldă,
dacă nu e întunecoasă.) Mare plăcere m -a cuprins, gîn-
dindu-mă la felul de viaţă al lui Scipio în comparaţie
cu al nostru. în acest ungher îşi îmbăia trupul, trudit
de munca cimpului, omul care fusese groaza Cartaginei
şi căruia Roma îi datoreşte faptul că a fost cucerită
doar o singură d a tă 314. Se întărea prin muncă şi, după
obiceiul celor vechi, el singur îşi lucra pămîntul. Sub
acest acoperiş atît de umil a trăit el ; pe aceste lespezi,
atît de fără preţ, călca el.
Astăzi însă cine ar mai primi să se îmbăieze aşa ?
Dacă pereţii băii nu iau ochii prin oglinzile lor mari şi
scumpe, dacă marmura de Alexandria nu e încrustată
cu placaj numidic, dacă ea nu e acoperită cu un mo­
zaic migălos lucrat şi variat ca o pictură, dacă bolta
acoperişului nu-i de sticlă, dacă piatra de Thasos 315, pe
care altădată n-o puteai vedea decît rareori în vreun

276

Scanned by CamScanner
SC R ISO A R E A A L X X X V I-A

templu, nu ne căptuşeşte bazinele în care ne afundăm


trupurile vlăguite de atîta transpiraţie, dacă apa nu
ţîşneşte din robinete 'de argint — omul se socoteşte un
calic şi un păcătos. Şi nu vorbesc acum decît de con;
duetele de la băile plebeilor. Ce va fi cînd voi ajunge
la băile liberţilor ? Cîte statui, cîte columne care nu
susţin nimic, ci sînt puse numai de podoabă, aşa ca sâ
se facă cheltuială! Cîte cascade căzînd cu vuiet pe
trepte ! Am ajuns la atîta lux, îneît nu vrem să călcăm
decît pe pietre scumpe.
L a această baie a lui Scipio sînt, în loc de ferestre,
nişte foarte mici deschizături, tăiate în zidul de piatră,
aşa îneît lasă să intre lumina fără nici o primejdie
pentru soliditatea construcţiei. Dar astăzi, dacă băile nu
sînt astfel aşezate ca să primească prin ferestre imense
lumina soarelui tot timpul zilei, dacă, o dată cu îm­
băiatul, omul nu se bronzează, şi dacă din pragul lor
nu are vedere spre cîmpuri şi spre mare, zice că sînt
nişte păducherniţe. Toate cîte au stîrnit atracţie şi ad--
miraţie, cînd au fost inaugurate, sînt acum părăsite,
trecute printre vechituri, îndată ce luxul fără măsură
inventează ceva nou, prin care el însuşi se eclipsează.
Dar odinioară băile erau puţine şi nu erau luxos îm­
podobite. De ce ar fi ifost împodobită o treabă de cinci
parale, născocită de nevoie, nu pentru desfătare ? Apa
- nu se revărsa în valuri şi nu venea mereu proaspătă
ca dintr-un izvor termal ; nu se credea că e important
să-ţi laşi jegul într-o apă cît mai limpede. Şi, zei buni,
ce plăcere să intri într-o baie de aceasta întunecoasă,
dată cu o tencuială de rînd, cînd ştii că cel care potri­
vea cu mîna lui apa era Cato, pe cînd era edil, sau
Fabius M axim us316 sau vreunul dintre Scipioni ! Căci
edilii cei mai vestiţi îşi împlineau şi datoria asta : intrau
în localurile în care se aduna mulţimea, cercetau cură­
ţenia, impuneau o temperatură folositoare şi sănătoasă,
nu aceasta care s-a inventat de cîtăva vreme, de crezi
că-i un incendiu. Numai un sclav, prins asupra unei

277

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI C ĂTR E L U C IL IU

crime, ar trebui să fie „îmbaiat de viu astfel, căci mie


mi se pare că azi nu se mai face deosebire intre o baie
care te frige şi alta caldă.
Gît de primitiv, spun unii, a fost Scipio, fiindcă nu
primea lumină în sala de aburi prin vitralii late, fiindcă
nu se cocea la soare pîna nu mai putea «şi nu aştepta
■să-şi facă digestia în baie. O, ce nenorocit ! N -a ştiut
să trăiască. Nu se îmbăia cu apa filtrata, ci uneori cu
una tulbure, tar cînd ploua mai tare, aproape^ miloasă.
Nu-i păsa însă prea mult că se îmbăia astfel, căci venea
acolo ca să se spele de sudoare, nu ide pomezi. Ce crezi
că vor zice unii dintre cei de azi ? >>Nu-l invidiez pe
Scipio : cine se spăla aşa, cu adevărat trăia in ^exiliu .
Ba încă, dacă ai şti, nici zilnic nu se spăla. Căci, aşa
precum ne spun cei care ne-au transmis străvecthile mo­
ravuri din oraşul nostru, strămoşii noştri îşi spălau zil­
nic numai mîinile şi picioarele, care, fireşte, se murdă­
reau în timpul lucrului ; altminteri se îmbăiau de tot
numai Ia nundine 317. Aici unul îmi va spune : „De mullt
ştiam că erau foarte murdari. A ce crezi că miroseau ?
A război, a munca, a bărbăţie. De cînd s-au inventat
băile astea curate, oamenii sînt mai murdari. Ca să
descrie pe un ticălos, vestit prin rafinamentele lui, Ho-
raţiu Flaccus zice : „Buccillus miroase a pastile parfu­
mate“ 318. Să zicem că mi-ai da azi un Buccillus : ar
mirosi la fel cu un ţap şi s-ar afla în locul lui Gargo-
nius pe care acelaşi Horaţiu îl opunea lui Buccillus. E
puţin lucru că te dai cu parfum, dacă n-o faci de două-
trei ori pe zi, ca să nu se treacă. Ce să mai spun că
oamenii ăştia se fălesc cu acest parfum, ca şi cum ar
fi mirosul lor propriu ! ?
Dacă toate acestea ţi se par prea mohorîte, pune-le
pe seama casei lui Scipio, unde totuşi am învăţat de la
Aegialus, un foarte harnic gospodar, proprietarul ac­
tual al pămîntului acestuia, că un arbust, oricît de bă-
trîn, se poate transplanta. Acest lucru e bine să-l ştim

278

Scanned by CamScanner
SC R IS O A R E A A L X X X V I-A

noi, bătrînii, care cu toţii sădim măslinii pentru alţii... 3191


Şi pe tine are să te umbrească pomul ce *
„Creşte cu greu, căci umbra-i tîrziu veseli-va nepoţii“ 320,
cum zice Vergiliu al nostru, care a avut în vedere nu
atît să înfăţişeze cu exactitate lucrurile, ci să le spună
eît mai frumos, şi a ţintit nu să înveţe pe agricultori,
ci să desfete pe cititori. Căci, ca să trec peste multe al-
•tele, am să-ţi citez numai această observaţie, pe care a
trebuit s-o descopăr de-abia astăzi :
r „Bobul în Martie-l pui. Atunci şi pe tine, lucerno
Brazdele moi te primesc. Urmează-apoi m eiul
sa-l semeni -
Că aceste plante trebuie să fie semănate o dată şi că
semănatul lor se face primăvara poţi s-o vezi dintr-asta :
iată e iunie cînd îţi scriu această scrisoare, un iunie pe
trecute, aproape de iulie ; ei bine, am văzut în aceeaşi zi
şi cules de bob şi semănat de mei.
M ă întorc la măslinii, care am văzut că se răsădesc
în două moduri. Trunchiul pomului în putere, după ce
i s-au tăiat de jur împrejur ramurile fiind lăsate de un
picior lungime, este răsădit împreună cu rădăcina sa,
după ce ,se amputează rădăcioarele, lăsiîntdu-se numai
capătul de care ele depindeau. Acest capăt, muiat în bă­
legar, se vîră într-o groapă şi apoi nu numai că se adună
în jur pămîntuî, ci se calcă şi se bătătoreşte. Aegialus
spune că nimic nu este mai ifolositor decit aceasta batato-
rire : printr-asta, pasămite, arborele se apără de frig şi
de vînt. Pe lîngă aceasta, este mai puţin zgîlţîit şi de
aceea poate să dezvolte rădăcini şi să le înfigă în pă-
mînt, pe care altminteri, cum sînt firave şi de-abia înţî-
nate, chiar şi o clătinare uşoară le-ar putea smulge. îna­
inte de a se îngropa, rădăcina se răzuieşte puţin de coajă,
fiindcă se zice că din lemnul care a fost răzuit dau noi
rădăcini. Trunphiul nu trebuie să se înalţe de la pămînj:
mai mult de trei-patru p icio a re ; aşa, el va fi pe dată
îmbrăcat cu frunze chiar de la poale şi nu va fi in cea

279

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUCILIU

mai mare parte a lui uscat şi pipernicit, cum vezi măsli­


nii bătrîni.
Alt chip de a răsădi un pom este acesta : se îngroapă
în pămînt, în acelaşi mod, ramuri vînjoase, dar nu cu
coaja prea groasă, ca nuielele, ide exemplu. Aceste ra­
muri cresc mai încet, idar deşi se înalţă de la pămiînt^ nu
au nimic respingător sau neplăcut la vedere. Am văzut
transplantîndu-se departe de arborele ei chiar şi viţă
bătrînă : trebuie să aduni, dacă se poate,^chiar şi cîrceii ;
apoi viţa trebuie să fie bine întinsă la pămînt, pentru ca
să dea rădăcini chiar din vrejul ei. Am văzut viţă trans­
plantată nu numai în luna lui februarie, dar şi la sfir-
şitul lui martie : prind şi se caţără şi ele pe ulmii pe care-i
găsesc. Toţi aceşti arbori însă care sînt, ca să zic aşa,
cu tulpina înaltă, trebuie, zice-se, să fie udaţi cu apă
din bazin : dacă aceasta le foloseşte înseamnă că avem
ploaia la îndemma noastră.
Nu mă gîndesc să-ţi spun mai multe, ca nu cumva,
aşa cum Aegialus a făcut din mine un rival al lui, să
nu te fac şi eu egal cu mine.
Cu bine.

SCRISOAREA A LX X X VD -A

Am naufragiat înainte de a mă urca în corabie. Cum


s-a întâmplat, nu ţi-o mai spun, ca să nu zici că şi ăsta
trebuie să fie unul din paradoxe'le stoicilor, deşi nici unul
dintre ele nu este greşit şi atît de ciudat cum pare la
prima vedere. Ţi-o pot dovedi cînd vrei, ba chiar şi dacă
n-ai să vrei. Pînă una alta, drumul acesta m i-a arătat
cît de multe lucruri de prisos avem şi cît de uşor am pu­
tea părăsi bunuri a căror pierdere, atunci cînd nevoia ni
le smulge, n-o mai simţim. ^ a o a
Cu cîţiva sclavi numai, atîţi cîţi puteau să^ încapă în-
.tr-o singură căruţă, şi fără nimic altceva decît ce era pe
noi, eu şi prietenul meu Maximus 322 am petrecut două
zile fericite. O saltea pe pămîntul gol şi eu pe saltea^ Dm
cele două mantale una a devenit aşternut, cealalta in-
velitoare. Prînzul a fost cum nu se poate mai redus :

280

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXXV1I-A

pregătirea lui n-a durat mai mult de o oră, dar peste tot
şi~n tot momentul am avut cu mine smochine uscate şi
tăbliţele 'de scris. Acelea, daca am piine, sînt pentru mine
ca o mm ca re cu carne j idacă n-am, îmi fin loc ide pîine.
Ele mă fac să cred că-n fiecare zi e Anul nou, zi pe
care eu o sărbătoresc şi o fac spornică prin gîndurile
mele bune şi prin înălţarea sufletului meu. Iar acesta
nu-i nicicînd mai înălţat decît atunci cînd dă în lături
tot ce-i e străin, cînd îşi găseşte liniştea, alungind orice
temere şi îşi găseşte îndestularea, alungind orice poftă.
Căruţa în care mă aflu e una ţărănească. Catîrii îţi
arată că sînt vii prin faptul ca se mişcă, iar vizitiul e
desculţ, nu din cauza căldurii. Cu greu lîmi impun să
las să se creadă că e căruţa mea : atît de înrădăcinată
este absurda ruşine de ceea ce se cade să fii.-D e cîte
ori ne încrucişăm cu vreun echipaj mai ales, roşesc fără
să vreau, ceea ce dovedeşte că aceste convingeri, pe care
le împărtăşesc ;şi pe care le admir, nu au încă un teren
sigur şi neclintit. Cine roşeşte de o căruţă proastă, se
va făli cu una de lux. Puţin am progresat : nu îndrăz­
nesc încă să-mi arăt lumii cumpătarea ; încă mai iau
seama la părerile drumeţilor. Ar fi trebuit să-mi înalţ
glasul împotriva părerilor fie şi ale neamului omenesc
întreg : „Sînteţi nişte nebuni, sînteţi nişte rătăciţi, staţi
uimiţi în faţa unor deşertăciuni, pe nimeni nu-1 preţuiţi
după valoarea lui ! Cînd însă este vorba de avere, calcu­
laţi cu foarte mare precizie conturile acelora cărora aveţi
să le împrumutaţi vreo sumă sau să le faceţi vreun bine,
căci şi pe acesta îl treceţi ca avans : «cutare are avere
mare, dar are şi multe datorii ; are o casă frumoasă,
dar e făcută cu bani de împrumut ; nimeni ca diînsul nu-ţi
va prezenta imediat o mulţime de sclavi de lux, dar nu-şi
plăteşte poliţele ; dacă şi-ar plăti creditorii, nu i-ar mai
rămîne nimic»“. Aşa ar trebui să faceţi şi-n altele : să-î
scuturaţi pe fiecare şi să vedeţi cît are cu-adevărat. Zici
că cutare este bogat, fiindcă vesela lui de aur îl însoţeşte
chiar şi în călătorie, fiindcă are moşii în toate provinciile,
fiindcă răsfoieşte un registru mare de conturi, fiindcă
are atîta pămînt la marginea Romei că ar fi de invidiat

281

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CĂTRE LUC1LIU

de l-ar avea chiar şi-n pustiul Apuliei. După ce vei spune


toate acestea, am să adaug : este sărac. — De ce ? —­
Fiindcă este dator. — „Cît ? “ — zici tu. — Totul. A fară
doar de socoteşti că e vreo deosebire dacă cineva s-a
împrumutat unui om sau soartei. Ce au de-aface aci ca-
tîrii ăştia îmbuibaţi, toţi de aceeaşi culoare ? Ce rost au
aceste care încrustate, aceşti sirepi întraripaţi,
„ A co p eriţi toţi cu c e rg ă d e p u rp u ră m în d ră b ro d a tă ;
L a n ţu ri d e a u r le ca d d e la co a m ă p e la rg ile p iep tu ri^ ^
N tun a i în a ur, cu d in ţii ch ia r m estecă g a lb e n u l a u r 3_J-
Toate astea nici pe stăpîn nu-1 pot face mai bun, nici
pe catîr. ' -■ ^
M. Cato Censorul 324, a cărui viaţă a fost un bine tot
atît de mare pentru statul nostru ca şi a lui Scipio, căci
unul s-a războit cu duşmanii noştri, iar celălalt, cu năra­
vurile noastre, umbla tras de un cal jugănit, pe^care mai
punea şi nişte samare, ca să aibă la îndemînă tot ce-i
trebuie. 0 , cît aş mai dori să-i iasă în cale unul dintre
aceşti tineri bogaţi, mînînd nişte telegari numizi 325 şi
stîrnind nori de praf înaintea lor ! Acest ins care, trăit
în acest lux rafinat, stă pe gînduri dacă sa se angajeze
gladiator la circ sau mai bine luptător cu fiarele, ar apă­
rea în lume mai îngrijit, fără îndoială, şi însoţit de uii
alai mai mare deoît Cato. O, strălucit secol, când un ge­
neral care fusese sărbătorit în triumf, un censor şi, ceea ce
întrece totul, un Cato se mulţumea cu un singur cal şi
nici cu acesta în totul, căci o parte o ocupau desagii
care atîrnau de amîndouă părţile. Oare n-ai pune în
fruntea tuturor acestor căluţi durdulii, a buestraşilor as-
turieni 326 şi a trăpaşilor pe acest singur cal pe care Cato
îl tesăla cu mina Iui ?
Văd că subiectul acesta e fără sfîrşit, afară doar de
n-am să-i pun eu unul. Nu mai spun deci nimica despre
toate celea pe care el le-a prezis că vor deveni aşa cum
sînt astăzi şi pe care cel dintîi le-a numit : „impedi­
mente“. Acum vreau numai să-ţi înfăţişez cîteva raţio­
namente de-ale stoicilor noştri privitoare la virtute, pe
care noi o socotim suficientă spre a face viaţa fericită.

282

Scanned by CamScanner
SCRISOAREA A LXXXVII-A

„Ceea ce este bun face pe cineva să fie bun, căci în


muzică ceea ce este bun face pe cineva muzicant. Cele
întâmplătoare nu fac pe oameni buni ; prin urmare, nu
sînt bunuri“. L a aceasta peripateticii spun că premisa de
la care pornim este falsă. „Din faptul că ceva este bun
— zic ei — nu urmează că oamenii devin buni. în muzică
există ceva bun, de exemplu, flautul, lira sau vreun alt
instrument care ajută cîntării ; nici unul dintre acestea
nu face pe cineva muzicant“. — Aici vom răspunde :
„Nu înţelegeţi ce am zis noi că este bun în muzică“.
Căci nu vorbim despre ceea ce serveşte unui muzicant,
ci despre ceea ce îl face să fie muzicant ; tu te referi la
instrumentele artei, nu la arta însăşi. Dacă însă în arta
muzicală este ceva bun, acest lucru de bună seamă îl va
face pe cineva muzicant. Vreau acum să fiu şi mai clar. .
Bun în arta muzicală se înţelege în două feluri : într-un
sens e vorba de ceea ce serveşte pe muzicant ca execu­
tant, în celălalt, de ceea ce îl ajută ca artist. Instrumen­
tele muzicale, flautele, organele, lirele privesc rezultatul,
nu arta însăşi, căci cineva este artist şi fără ele, dar atunci
probabil că nu-şi poate exercita arta. Acest înţeles dublu
nu se întâlneşte şi la om, căci ceea ce este bun este bun
şi pentru om, şi pentru viaţă.
Lucrul de care pot avea parte cei mai dispreţuiţi şi
mai ticăloşi oameni nu este un bun : de averi au parte
şi codoşul şi antrenorul de gladiatori ; prin urmare ave­
rile nu sînt bunuri. — „Este greşit — mi se spune —
ceea ce afirmaţi voi, căci şi în gramatică şi în arta me­
dicală sau în aceea de a conduce corăbii vedem că oa­
meni foarte de rînd ating desăvîrşirea“. — Dar aceste
arte nu şi-au propus înălţarea sufletului, nu se ridică
spre înălţimi, nici nu dispreţuiesc ce-aduce întâmplarea.
Virtutea înalţă omul şi-l aşază deasupra lucrurilor scumpe
muritorilor ; ea nici nu doreşte prea mult, dar nici nu
se înspăimîntă prea mult de ceea ce numim întâmplări'
fericite sau nenorocite. Chelidon, unul dintre drăguţii
Cleopatrei, a avut o avere mare.
în vremea noastră, Natalis, acest om care avea o
limbă tot pe-atît de rea, pe cît de spurcată şi în gura

283

Scanned by CamScanner
SENECA. SCRISORI CÀTRE LUCILIU

căruia se uşurau femeile, a moştenit pe mulţi şi a avut


o m