6 RATINGUL

SI RISCUL DE TARA

6.1 Definirea riscului de tarã

Aparitia riscului de tarã este legatã de nationalizarea canalului de

Suez în 1956. La vremea respectivã era cunoscut sub denumirea de risc
politic si privea în primul rând nationalizarile din industria petrolierã din
Orientul mijlociu si Magreb1.
În anii ’80 se vorbea despre riscul suveran ca urmare a incapacitãtii
de platã a unor state latino – americane.
Din anii ’90 vorbim despre : ”criza din tãrile emergente”. Amintim
criza mexicanã din 1994, criza asiaticã din 1997 si cea rusã din 1998, iar în
2000 criza argentinianã 2.

1
Nationalizarea companiei franceze ELF în Algeria
2
care a antrenat constituirea de provizioane de sute de milioane de euro la nivelul bãncilor
din UE (în special Credit Agricole în Franta si BBVA în Spania).
Ratingul si riscul de tarã

Riscul de tarã 3 reprezinta probabilitatea pierderilor din

activitãti internationale, ca urmare a unor evenimente economice,
sociale si politice specifice fiecarei tari în parte.
Pierderile se pot concretiza sub mai multe forme:
q pierderi de oportunitati ca urmare a nerespectãrii clauzelor
contractuale,
q costur suplimentare implicate de demersurile efectuate în vederea
determinarii datornicilor sa-si respecte obligatiile asumate,
q pierderi reale concretizate în sumele care nu mai pot fi recuperate.
Riscul de tarã înglobeazã douã componente care se
interconditioneazã :
1 - componenta politicã rezultând din mãsurile luate de cãtre
autoritãtile publice locale sau centrale ale unei tãri, fie din manifestarea unor
cauze cum ar fi revolte, greve, razboaie, embargouri, etc.
2 - componenta economicã si financiarã care rezultã din inflatie
exageratã, absenta rezervelor valutare si nu în ultima faza incapacitate de
platã.

6.2 Factorii care genereazã riscul de tarã

Situatiile ce pot conduce la materializarea riscului de tara asociat

plasamentelor de fonduri în strainatate pot fi grupate astfel:
q evenimente care afecteazã profitabilitatea sau recuperarea
investitiilor de portofoliu: nationa lizãri, despãgubiri fortate, taxe
speciale, restrictii legislative în repatrierea profiturilor, limitarea
gradului de implantare în teritoriu,

3
Agentiile de rating utilizeazã notiunea de risc suveran.
 Rating financiar

q evenimente nefavorabile recuperarii împrumuturilor externe:

controlul schimburilor valutare, cresterea impozitelor, controlul
preturilor,
q alte situatii: informatii financiare incomplete sau false, absenta unui
control bancar adecvat, coruptia, existenta unui cadru legislativ
restrictiv, atitudine ostila fata de straini.
Dincolo ce aceastã grupare sumarã, putem identifica factorii care
genereazã ori influenteazã riscul de tarã.
1. Factori demografici, structurali si educationali ? rata de crestere a
natalitãtii, piramida vârstelor, ponderea populatiei urbane în total
populatie a unei tãri, gradul de educatie licealã si universitarã,
calitatea vietii (PIB/locuitor), speranta de viatã, calitatea
infrastructurii, resursele naturale (în special hidrocarburi).
2. Structura productiei si a comertului ? PIB nominal si real,
ponderea importurilor si a exporturilor în PIB, volumul exporturilor
si al importurilor pe regiuni geografice.
3. Dinamica sectorului privat ? rata de creare de noi întreprinderi,
numãrul privatizãrilor si metodele utilizate, ponderea sectorului
privat în economia nationalã.
4. Factorii de frânare a cresterii economice pe termen mediu ?
amploarea ecartului de productie (output gap), estimarea evolutiei
PIB în functie de ciclicitatea economic ã.
5. Politica macroeconomicã ? obiectivele politicii monetare,
stabilitatea preturilor, gradul de independentã al bãncii centrale,
evolutia ratei inflatiei, evolutia ratei dobânzii si a cursului de
schimb, cadrul politicii bugetare.
Ratingul si riscul de tarã

6. Politica de investitii si cea comercialã ? mãsuri de control al

importurilor, drepturi de vamã, subventii pentru export, politica în
materie de investitii strãine, controlul asupra repatrierii profitului, a
dobânzilor si a dividendelor.
7. Sistemul financiar-bancar ? analiza împrumuturilor pe tipuri de
institutii si sectoare de activitate, politicile de creditare, gradul de
interventie al bãncii centrale, reglementãrile prudentiale si
supravegherea bancarã, evolu tia pietei de capital si gradul sãu de
interconectare cu pietele internationale.
8. Datoria externã ? strategia îndator ãrii, datoria pe tipuri mari de
debitori (privati/publici), datoria externã netã si brutã, ponderea
datoriei cu rate variabile de tip LIBOR/EURIBOR, ponderea datoriei
externe în exportul de bunuri si servicii.
9. Politica statului ? gradul de consens asupra politicilor economice,
modul de succesiune la putere, nivelul de coruptie si de birocratie,
mãrimea fortelor armate, acordurile militare si economice.
10. Pozitia internationalã ? obiectivele si strategiile politicii externe,
apartenenta la organizatiile internationale, relatiile cu FMI si cu
principalele tãri industrializate: SUA, UE, Japonia.

6.3 Metode de analizã a riscului de tarã

6.3.1 Mãsurarea riscului de tarã

O categorie importantã de metode de previzionare a riscului de tarã

acoperã ansamblul tehnicilor numite rating sau cotare a riscurilor.
Abordarea constã în acordarea unei note tãrii examinate asa încât sã fie
posibilã o clasificare a tãrilor analizate în functie de riscul lor. Nota poate fi
globalã sau doar aplicatã pentru o parte a riscului.
 Rating financiar

Putem mentiona metodologia Credit Risk International care atribuie

note pentru 100 de rubrici specifice mergând de la existenta partidelor
politice la PNB pe locuitor.
Avantajul metodei este simplicitatea si costul redus : inconvenientul
rezidã în lipsa viziunii prospective – de exemplu Iranul beneficia de un
clasament excelent în 1978 câte va luni înaintea cãderii sahului; Kuweit-ul
era considerat o tarã fãrã risc inaintea invaziei trupelor irakiene din 1991.
Sistemul de notare 4 poate viza un tip de risc în mod particular, cum
este cel de incapacitate de platã. In acest caz nota nu priveste decât o
variabilã specificã si anume capacitatea de rambursare a tãrii respective.
Se poate face apel la agentiile de rating de tip Moody’s si Standard
and Poor’s care noteazã riscurile suverane.
De asemenea publicatii ca Euromoney calculeazã rating-uri de tarã
pornind de la riscurile financiare.
Utilizarea tehnicilor de mãsurare pune anumite probleme
metodologice privind aprecierea acestor riscuri:
q Care este pertinenta criteriilor utilizate?
q Cine este responabil cu ratingul?
q Care este partea subiectivã în acordarea ratingului?
În plus majoritatea tehnicilor nu sunt adaptate în mãsurarea riscului
tãrilor emergente. De aceea se face apel la tehnici mai sofisticate. Una dintre
acestea este „segmentarea dinamicã”. Aceastã tehnicã constã în identificarea
segmentelor etnice sau socioprofesionale cele mai reprezentative ale unei
tãri. Se studiazã modul în care acestea concordã sau din contrã au obiective
antagoniste.

4
Termenii de notare sau rating au acelasi înteles
Ratingul si riscul de tarã

Scopul acestui tip de analizã este mãsurarea gradului de stabilitate

politicã a unei tãri. Bãncile si societãtile de asigur ãri utilizeazã sistemele
expert în încercarea de identificare a evenimentelor politice si economice
susceptibile de a provoca sinistre.
O alta metodã utilizatã este cea bazatã pe probabilitãti în care sunt
imaginate diverse scenarii de evolutie.In practicã însã se utilizeazã un mix
de tehnici de estimare a riscului de tarã.
Pentru agentia de rating Standard and Poor’s mãsurarea riscului
suveran presupune cuantificarea unui set de 8 variabile:

Variabilele avute în vedere la analiza riscului de tar ã

Tabel 6.1

Variabila Analiza
1. riscul politic • forma de guvernamânt si gradul de adaptabilitate al
institutiilor,
• gradul de participare democraticã,
• calitatea procesului de succesiune a puterii,
• gradul de consens asupra obiectivelor de politicã
economicã,
• gradul de integrare în schimburile economice si
internationale,
• nivelul de securitate internã si capacitatea de aparare a
tãrii.

2. nivelul datoriei • activele financiare publice,

publice • gradul de îndatorare al statului,
• angajamentul statului în materie de pensii.
 Rating financiar

Variabila Analiza
3. stabilitatea • nivelul inflatiei,
preturilor • rata medie a dobânzii în economie,
• politica valutarã,
• gradul de independentã al bancii centrale.

4. structura • Nivelul de viatã, al veniturilor si accesul la serviciile

economicã a medicale,
veniturilor. • Existenta sau nu a unei economii de piatã,
• Accesul la resurse si diversitatea acestora.

5. flexibilitatea • impactul politicii monetare si fiscale asupra conturilor

balantei de plãti nationale,
externe • structura contului curent,
• compozitia fluxurilor de capital.

6. perspective de • nivelul economisirii si al investitiilor,

crestere • rata si structura cresterii economice.
economicã

7. flexibilitatea • Principalele constrângeri bugetare,

fiscalã. • Marja de manevrã a politicii fiscale,
• Presiunile asupra cheltuielilor publice.

8. datoria externã si • Nivelul si structura pe valute a datoriei externe,

gradul de • Importanta sistemului bancar,
lichiditate. • Istoricul serviciului datoriei si eventualele incidente de
platã.

Sursa: prelucrarea dupã Standard and Poor’s Rating Methodology

Ratingul si riscul de tarã

6.3.2. Metoda indicatorilor de risc ( Delphi si BERI)

Metoda Delphi consta în:

• stabilirea unei liste de criterii reprezentative privind situatia
politicã, economicã si financiarã a tãrii, cum ar fi:

a) criterii politice: stabilitatea regimului, puterea militara, situarea

într-o zona de conflict, etc.
b) criterii economice : structura exporturilor si a importurilor, rata
de economisire, situatia sectorului bancar;
c) criterii financiare : se calculeaza rate, cum sunt: rezerve
valutare/datorie externa; anuitati de rambursare ale
datoriei/exporturi.
• consultarea unor experti asupra pertinentei criteriilor de
notare;
• ponderarea fiecãrui criteriu si apoi determinarea unei note
(scor), care indicã riscul global al tãrii analizate.
În demersul sãu, metoda indicatorilor de risc, prezintã analogii cu
credit -scoringul, farã însa a se utiliza analiza discriminantã, datoritã
dificultã tilor în construirea unui esantion reprezentativ.
BERI (Business Environment Risk Index) este un indicator de risc
pus la punct in SUA si face obiect al unor revizuiri periodice pentru fiecare
tarã. Acest indicator se stabileste pornind de la cincisprezece criterii ,
ponderate fiecare în functie de importantã. Apoi, criteriile sunt notate de la 0
la 4 (0 pentru risc ridicat si 4 pentru risc scãzut), iar combinatia note -ponderi
dã pentru fiecare tarã scorul final, indicatorul de risc.
 Rating financiar

Tãrile se clasificã pe categorii în functie de nota obtinutã:

• 40 si sub :riscuri inacceptabile;
• de la 41 la 55 : riscuri ridicate;
• de la 56 la 69 : riscuri moderate;
• mai mult de 70, riscuri scãzute.

Criterii de analizã a riscului de tarã prin metoda BERI

Tabel 6.2
Criterii Coeficient Numãr de Total
de puncte (de (maximum
ponderare la 0 la 4) 100)
Stabilitatea politicã a tãrii debitorului 3,0
Atitudinea autoritãtilor în ce priveste 1,5
investitiile strãine si repatrierea
profiturilor
Tendinte de nationalizare 1,5
Constrângeri birocratice 1,0
Respectarea contractelor 1,5
Calitatea legislatiei si a normelor 0,5
contabile
Calitatea infrastructurii (comunicatii 1,0
si transporturi)
Competenta manageriala a debitorului 1,0
Cresterea economica a tãrii 2,5
Inflatia 1,5
Balanta de plati 1,5
Gradul de convertibilitate al monedei 2,5
locale (în devize)
Costul mâinii de lucru 2,0
si productivitatea
Ratingul si riscul de tarã

Criterii Coeficient Numãr de Total

de puncte (de (maximum
ponderare la 0 la 4) 100)
Credite pe termen scurt disponibile pe 2,0
piata local ã
Posibilitãti de îndatorare pe termen 2,0
lung în monedã locala, mai ales sub
forma cresterilor de capital
Sursa: Gestion de la banque, Sylvie de Coussergues, Ed. Dunod, Paris,1996

6.3.3. Analiza riscului de tarã pornind de la teoria valorii firmei

Mai recentã decât abordarile precedente, teoria valorii firmei,

utilizeaza ca instrument de lucru analiza financiarã care presupune:
q estimarea valorii economiei tãrii strãine. Conform teoriei valorii,
economia unei tãri straine este evaluatã prin capitalizarea fluxurilor
de venituri, reprezentate de excedentul balantei comerciale;
q compararea valorii economiei si a datoriei interne. Valoarea
economiei reprezintã garantia creditorilor. Creditorii nu pot însã
beneficia de o garantare de 100% din valoarea economiei, astfel cã
un indicator de risc extrem de util îl constituie nivelul datoriei
externe.
 Rating financiar

6.4. Gestionarea riscului de tarã de cãtre bãnci

Mãsurarea riscului asumat de cãtre bancã, presupune luarea în

considerare a mai multor elemente, cum ar fi:
q volumul riscurilor asumate, în conditiile în care mãsurarea lor se
face prin cumularea riscurilor directe si indirecte;
q includerea în riscuri a angajamentelor extrabila ntiere si a riscului pe
care îl implicã;
q divizarea riscurilor pe destinatar (sector public sau privat), pe
scadente sau dupã naturã (împrumut, linie de credit).
q limitarea riscului. Comitetul de risc al bãncii stabileste plafonul
maxim al angajamentelor, plafon ce nu poate fi depãsit pe zone
geografice si state suverane. Limitele sunt determinate în functie de
structura bilantului bãncii, de nivelul fondurilor proprii si politica în
materie de risc (agresivã sau conservatoare).

6.4.1. Mãsurarea riscului suveran de cãtre EXIMBANK

Clasificarile elaborate de Eximbank privesc riscul de tara pe termen

scurt rezultat din activitatile comerciale si pornesc de la doua categorii de
factori: economici si politici, a caror pondere în scorul final este de 50%.
Ratingul si riscul de tarã

Factori economici
1. Nivelul de dezvoltare al tarii, exprimat în PIB pe locuitor, se evalueaza
pe o scara de la 0 la 10, astfel:
PIB/LOCUITOR PIB/LOCUITOR SCOR
(USD) SCOR (USD)
0-500 0 3000-4000 5
500-1000 1 4000-5000 6
1000-1500 2 5000-6000 7
1500-2000 3 6000-8000 8
2000-3000 4 8000-10000 9

Pentru valori mai mari de 10000 se acorda 10 puncte.

2. Ritmul real de crestere al PIB, poate primi maximum 10 puncte, astfel:

RITM REAL DE CRESTERE AL PIB (%) SCOR
SUB –1 0
-1-1 2
1-3 4
3-5 6
5-8 8
PESTE 8 10

3. Situatia balantei de plati se calculeaza ca unraport procentual între soldul

balantei de plati si PIB si se apreciaza cu maximum 10 puncte, astfel:
SOLDUL BALANTEI DE PLATI/PIB (%) SCOR
SUB –10 0
-10- -5 2
-5- -3 4
-3- -1 6
-1- 2 8
PESTE 2 10
 Rating financiar

4. Rata inflatiei în anul curent,în procente, poate primi maximum

10 puncte, astfel:
RATA INFLATIEI (%) SCOR
PESTE 50 0
30-50 1
20-30 2
10-20 3
5-10 4
SUB 5 5

În functie de dinamica din ultimele patru trimestre se aplica un coeficient

de corectie de +/-1.

5. Dependenta de export se calculeaza ca raport procentual între încasarile

din principalul produs exportat si valoarea totala a exporturilor.
Indicatorul poate primi maximum 10 puncte, astfel:
ÎNCASARI DIN PRINCIPALUL PRODUS SCOR
EXPORTAT (%)
PESTE 55 0
55-50,1 1
50-45,1 2
45-40,1 3
40-35,1 4
35-30,1 5
30-25,1 6
25-20,1 7
20-15,1 8
15-10,1 9
SUB 10 10

În functie de conjunctura pietei internationale se aplica un coeficient

de corectie de –1, daca evolutia este nefavorabila si de +1 în caz contrar.
Ratingul si riscul de tarã

6. Gradul de acoperire al importului prin exporturi se calculeaza ca un

raport procentual între valoarea exportului si cea a importului si poate
primi maximum 10 puncte, astfel:
GRAD DE ACOPERIRE SCOR
SUB 80 0
80-100 2
100-110 4
110-120 6
120-130 8
PESTE 130 10

7. Situatia rezervelor în luni de importuri (maximum 15 puncte):

SITUATIA REZERVELOR SCOR
SUB O LUNA 0
1-2 3
2-4 6
4-6 9
6-9 12
PESTE 9 15

8. Datoria pe termen scurt ca procent în datoria externa totala (maximum

15 puncte):
DATORIA PE TERMEN SCURT /TOTAL SCOR
DATORIE (%)
PESTE 25 0
20-25 3
15-20 6
10-15 9
5-10 12
SUB 5 15
 Rating financiar

9. Situatia platilor externe se determina ca un raport între serviciul datoriei

si exporturi (maximum 15 puncte):
SITUATIA SITUATIA
PLATILOR SCOR PLA TILOR SCOR
EXTERNE (%) EXTERNE (%)
PESTE 70 0 30-40 9
60-70 3 20-30 11
50-60 5 10-20 13
40-50 7 SUB10 15

Factorii politici

1. Starea actuala a guvernarii (maxim 20 puncte), care la rândul ei

cuprinde:
• guvernare ineficienta, schimbari dese de guvern, nedemocratice,
coruptie -0 puncte;
• guvernare eficienta, schimbari regulate, normale de guvern – 20 puncte.
2. Politica economica a guvernului (maxim 15 puncte) se refera la:
• politica economica instabila, incoerenta si nefavorabila capitalului strain
–0 puncte;
• coerenta rezonabila, regim relativ restrictiv cu privire la capitalul strain
–7puncte;
• coerenta buna, regim favorabil capitalului strain –15 puncte.
3. Tensiuni interne (maxim 15 puncte):
• razboi civil-0 puncte;
• tensiuni sociale, etnice, politice, rasiale, culturale, religioase –2 puncte
pentru fiecare din factorii enumerati (în masura în care nu apar se vor
atribui 2 puncte).
Ratingul si riscul de tarã

4. Pozitia internationala (maxim 20 puncte):

• sanctiuni internationale –0 puncte;
• izolare externa –5 puncte;
• relatii diversificate- 10 puncte ;
• relatii bune cu marile puteri economice- 15 puncte;
• relatii preferentiale cu marile puteri economice – 20 puncte.
5. Restructurarea datoriei (maxim 15 puncte):
• sistarea platilor – 0 puncte;
• esec în negocierile cu FMI – 3 puncte;
• reesalonari repetate –6 puncte;
• reesalonare –9 puncte;
• fara probleme –15 puncte.
6. experienta relatiilor bilaterale (maxim 15 puncte):
• neplata - 0 puncte;
• dificultati în reesalonare –1 punct;
• reesalonari fara probleme –3 puncte;
• mari în târzieri –5 puncte;
• mici întârzieri –10 puncte;
• fara probleme- 15 puncte.

În functie de aprecierea analistului, se poate face o corectie de pâna la 5%.

Scorul final (indicele de risc de tara) se calculeaza astfel:

SCOR FINAL = ( SCOR ECONOMIC * SCOR POLITIC) /100

 Rating financiar

Dupã scorul obtinut, tarile se clasifica în 5 categorii, dupa cum

urmeaza:
Ratingurile Eximbank
Tabel 6.3
CLASA SCOR DEFINITIA CLASEI DE RISC
Aa 100-53 Dificultatile de plata apar ca
improbabile.
Bb 52-37 Dificultati de plata si pierderi
minore sunt posibile.
Cc 36-24 Dificultati de plata si pierderi
moderate apar ca previzibile.
Cd 23-15 Probleme de plata serioase,
inclusiv reesalonari, sunt
previzibile.
Dd 14-0 Pierderi apreciabile apar ca fiind
inevitabile.

Metoda elaborata de Banca de Export-Import a României se prezinta

ca o combinatie de analize cantitative si calitative, comparabila cu tehnicile
utilizate de marile agentii de rating

6.5. Ratingul de tar ã

Activitatea de notare întreprinsã de agentiile de rating este extinsã de

la nivelul bãncilor, firmelor si comunitãtilor locale la cel al statelor
suverane.
Acordarea de calificative sub forma de note este importantã pentru
emitent, întrucât de acestea depinde accesul tãrii respective pe pia ta
internationalã de capital.
Ratingul si riscul de tarã

Abordarea riscului de tarã, desi nu este o noutate, revine in prim-

planul preocuparilor investitorilor de fiecare data când o criza afecteazã
solvabilitatea unei tãri sau grup de tãri si pune în pericol creantele directe
detinute asupra acelui stat, întreprindere nationalã sau alta entitate.
În cursul ultimilor ani, preocuparile au vizat mai ales America de
Sud (în special Mexicul), iar dupã 1997 tãrile sud-est asiatice si Europa
Centralã si de Est, pentru ca în 2001 Argentina sã cunoascã cea mai gravã
crizã din istoria sa 5.
Ratingul de tarã a luat o amploare fãrã precedent: în 1981, Standard
and Poor’s nu nota decat patrusprezece tari, iar în 1999 notarea se referea
la circa optzeci. Thomson Financial Bankwatch a notat în 1999 emitenti din
94 de state suverane.
Majoritatea notelor în anii ’80 reflectau o înaltã calitate a creditului
(AAA si AA); astãzi, evantaiul este foarte larg: de la AAA la CCC.
În 1999, notele speculative (categoria BB) constituiau aproximativ o
treime din notele suverane acordate, în timp ce în 1990 singura notã
speculativa era atribuit ã Venezuelei.

6.5.1 Obiectivele notarii

Urmând definitia clasicã, notarea are drept obiectiv sã dea

investitorilor o opinie independentã asupra capacitãtii si vointei unui emitent
privind rambursarea datoriei sale, respectând calendarul contractual initial.
Aceastã pãrere este exprimata sintetic si conventional prin litere de
la AAA (calitatea cea mai înaltã a creditului) pânã la D (neplata datoriei).

5
Agentiile de rating si-au suspendat activitatea de notare.
 Rating financiar

Ratingul unei tãri nu este o judecatã asupra sistemului sãu economic

sau asupra regimului politic, decât în mãsura în care acestea influenteazã
puternic calitatea creditului unei tãri.
În situatia unor modificari minore, care nu afecteaza calitatea
creditului, agentia de rating nu considera necesar sã îsi facã cunoscut
punctul de vedere.
Dacã apar schimbari majore, care pot prejudicia interesele
investitorilor, se impune ca necesar un nou punct de vedere privind nota
acordatã.
Pentru ca o agentie de rating sã noteze o entitate publicã sau privatã
trebuie ca tara în care institutia respectiva îsi desfasoarã activitatea sã fie, la
rândul ei, notatã. De aceea, nu se atribuie niciodata unei entitã ti nationale o
notã mai mare decât cea a tãrii din care provine.
Exceptiile acoperã, operatiunile de titlurizare sau emisiuni a cãror
platã depinde de elementele exterioare tãrii (marile companii transnationale
au si venituri independente de tara de origine).

6.5.2. Abordarea riscului suveran

Pentru statele suverane, mijloacele legale de recuperare ale unei

creante sunt în practic ã aproape inexistente, doar bunãvoin ta de bitorului
permitând recuperarea fondurilor.
Existã numeroase exemple în care tãri confruntate cu dificultãti de
platã selec tioneazã creditorii, plãtindu-i pe criterii politice, privilegiindu-i pe
unii dintre acestia.
Ratingul si riscul de tarã

Pânã în prezent, cea mai mare parte a emisiunilor obligatare în valutã

au fost platite conform contractelor, în timp ce creditele bancare au avut de
suferit.
Între 1975 si 1998, 76 de emitenti suverani din circa 200 s-au gasit în
incapacitate de platã.
Douãzeci dintre acestia aveau, în acelasi timp, o datorie bancarã în
valutã si o datorie obligatarã.
Analiza calitãtii creditului unei tãri depinde de toate elementele
politice si economice, care concurã cu ponderi variabile, urmarindu-se
aspectele calitative ale principalilor indicatori macroeconomici.
Trebuie specificat cã notele de emisiune nu sunt echivalente cu
notele din contrapartidã, întrucât o emisiune particulara poate beneficia de
garantii proprii care duc la un rating superior.

6.5.3.Criterii de notare

Analiza riscului suveran se bazeazã pe întâlniri regulate cu

responsabilii diferitelor ministere, ai bancii centrale si ai tuturor institutiilor
al caror rol determina buna functionare a economiei unei tãri.
Aceste reuniuni permit o mai bunã interpretare a datelor si evaluarea
implicatiilor.
Notarea este un exercitiu comparativ. Nota AA, atribuitã, de
exemplu, Spaniei, corespunde unei aceeasi calitãti a creditului pentru
Australia sau British Petroleum.
Se au in vedere mai multe elemente, cum ar fi:
q riscul politic;
q structura economicã si perspectivele de crestere;
 Rating financiar

q marjele de manevrã bugetarã;

q datoria publicã;
q politica monetarã;
q ponderea datoriei externe si a angajamentelor explicite si
implicite ale statului.
Acestea sunt analizate detaliat, dar ponderea lor relativã în atribuirea
notei finale poate varia considerabil. În ceea ce priveste obiectivul notãrii,
trebuie izolati factorii reziduali, nesemnificativi, care pot influenta notarea
într-un sens sau altul.
Standard and Poor’s acordã, în general, douã note pentru fiecare tarã:
una priveste calitatea creditului în moneda nationala si altul pe cel în valuta.
Chiar dacã este vorba de îndatorarea aceleiasi tãri, comportamentul celor
douã tipuri de datorie nu este echivalent.
Privit global, riscul de neplatã a fost întotdeauna mai mic în moneda
locala, comparativ cu cel in devize.
Asa se explicã de ce nota datoriei în moneda localã este de obicei
mai mare decãt cea pentru datoria în valutã.

6.5.4. Riscul politic

Prin risc politic întelegem atât riscul intern, cât si cel extern al unei
tãri.
Libanul, de exemplu, rãmâne foarte sensibil la relatiile cu vecinii sãi
dupa anii de rãzboi civil, depinzând de procesul de pace din Orientul
Apropiat.
Stabilitatea politicã este un punct favorabil întrucât permite
cunoasterea regulilor jocului, aplicabile în circumstante diverse si
Ratingul si riscul de tarã

anticiparea, pânã la un punct, a reactiei guvernelor si a populatiei în caz de

dificultate.
Un sistem democratic solid, bazat pe un larg consens popular,
reprezintã un punct in plus in analiza calitãtii creditului fatã de de regimurile
autoritare, legate adesea de o personalitate a cãrei succesiune lasã loc de
incertitudine.
De la prima notare a Rusiei in 1996, Standard and Poor’s (BB-) a
avut în vedere fragilitatea institutiilor politice si incertitudinea privind
stabilitatea acestora.
Alt aspect care nu poate fi neglijat este integrarea tãrilor in rela tii
economico-financiare internationale, ca o consecintã a globalizarii tot mai
accelerate.
Se adaugã aprecieri privind gradul de respectare al obligatiilor
asumate de o tarã sau alta.
Nu se poate imagina cã o tara precum Luxemburgul, puternic
integratã în economia europeanã si mondialã s-ar putea exonera de datoriile
contractate.
Pe de alta parte, o tarã cum este Liberia, aflatã cvasipermanent în
rãzboi civil si fãrã un export semnificativ, este în incapacitate de plata din
1981.

6.5.5. Structura economica si perspectivele de crestere

Descentralizarea în luarea deciziilor, inerentã economiei de piata,

determina un risc de eroare strategica mai mic decât în cazul unei economii
hipercentralizate si etatizate.
 Rating financiar

Pentru acelasi nivel al ratingului, al ratelor datoriei, al balantei de

plati, al ratei de crestere economica si al somajului, etc. se constata ca
produsul intern brut pe locuitor este unul dintre cei mai omogeni indicatori.
Tarile notate cu AAA au un P.I.B. pe locuitor mai mare de 20.000
USD, iar tarile notate cu BB sau mai putin nu ating 10.000 USD pe locuitor.
Evolutia standardului de viata permite aprecierea capacitatii unei tari
de a suporta sau nu un nivel mai înalt al datoriei.
Structura exporturilor este un element cheie în analiza: o tara
exportatoare de materi prime brute este mult mai expusa la fluctuatiile de
curs, în timp ce tarile exportatoare de bunuri si servicii au o valoare
adaugata mai mare. Me ntionam aici problemele actuale din Rusia si
Venezuela, care nu sunt straine de dependenta de cursul petrolului.
Aprecierea datoriei publice tine seama, mai mult decât de nivelul
acesteia, de evolutia în timp si de mijloacele de care dispune tara pentru a
face fata rambursarilor. Ca exemplu, Italia si Belgia aveau o datorie de
119% si respectiv 118% din P.I.B. (în anul 1998) si beneficiau de note AA,
în timp ce Venezuela, cu o datorie de 25% din P.I.B. (tot în 1998) intra în
categoria speculativa B.
Suveranitatea fiscala si monetara a statelor le confera o importanta
marja de manevra în gestionarea nivelului de îndatorare. În functie de
obiectivele urmarite, guvernele pot creste sau reduce presiunea fiscala
pentru a-si respecta angajamentele.
În aprecierea completa a nivelului datoriei publice sunt luate în
calcul si angajamentele statului în societatile publice pe care le detine,
precum si finantarea regimului pensiilor si a cheltuielilor de sanatate.
Ratingul si riscul de tarã

6.5.6. Politica monetara

Cresterea deficitului bugeta r alimenteaza inflatia, fenomen ce poate

conduce la reducerea încrederii în guvern. În consecinta, responsabilii
politici reactioneaza prin luarea unor masuri antiinflationiste. Daca inflatia
persista si atinge nivele noi rezulta o serie de probleme economice care pot
culmina cu declararea incapacitatii de plata.
Din acest motiv, agentiile de rating importante considera datoria în
moneda locala ca indicator de referinta. Analiza se fundamenteaza, pe de o
parte pe nivelul si scadentele de rambursare ale datoriei publice, iar pe de
altã parte, pe perspectivele evolutiei îndatorarii.
O banca centrala autonoma, a carei misiune este asigurarea
stabilitatii preturilor, prezinta o garantie mai importanta împotriva
manifestarii dezechilibrelor în comparatie cu o banca legata prea strâns de
guvern. Germania si S.U.A., notate cu AAA, reprezinta un exemplu de
traditie în independenta Bancii de Emisiune. Aceeasi situatie se prognozeaza
si pentru Euroland cu Banca Centrala Europeana.
Între tarile în curs de dezvoltare, situatia statului Chile (AA, datorie
în moneda locala si A-, datorie în devize), prezinta o situatie similara.
La polul opus se afla influenta guvernului mexican asupra bancii
centrale (BBB+/BB, în anul 1998).
În ceea ce priveste situatia balantei de plati externe, analiza
societatilor de notare se concentreaza pe caracteristicile structurale ale
balantei, precum si pe impactul politicilor economice si monetare asupra
sectorului exterior.
Amploarea deficitului de cont curent al unei tari nu reprezinta, în
sine, un element negativ al notarii. Pentru a interpreta corect fluxurile
 Rating financiar

balantei de plati, agentia de rating analizeaza pozitia externa tinând seama si

de rezerva valutara.
Se compara datoria externa cu fluxurile anuale de exporturi de
bunuri si servicii (pentru anul 1998, rata este 33% în Germania, AAA si de
229% în Pakistan, B-). Comportamentul unei tari vizavi de creditori sai
joaca un rol esential în încrederea investitorilor straini.
Angajamentele institutiilor financiare risca sa afecteze calitatea
creditului tarilor în masura în care li se cere sprijinul (în caz de dificultati)
sub forma de: garantii, avansuri de lichiditati, etc.
În aceasta logica, agentia de notare clasifica sistemele bancare în
cinci categorii în functie de vulnerabilitatea la recesiune. Sistemele bancare
din: China, Cehia, Hong Kong, Japonia, Coreeea de Sud si Taiwan
reprezentau fiecare un risc potential de 30% din P.N.B. în cost bugetar si
economic, iar la începutul lui 1998 acest cost era deja atins în Japonia si
Coreea de Sud.
Paradoxal, în ciuda deficientelor structurale si a ratingului slab,
sistemele bancare din: Brazilia, Turcia, India si Rusia aveau un risc potential
mult mai scazut (15% din P.N.B. în 1998).
Adecvarea rezervelor valutare ale bancilor centrale la nevoile
comertului exterior reprezinta un alt punct de analiza a agentiei de rating.
S.U.A. nu au nevoie de rezerve importante datorita caracterului dolarului de
moneda universala în materie de plati internationale.
Probleme rezervelor devine critica pentru tara în cauza atunci când
cea mai mare parte a datoriei publice si private este pe termen scurt si în
valuta.
Ratingul si riscul de tarã

Pentru tarile europene din zona EURO va exista convergenta între

cele doua note acordate de agentia de rating în cadrul Uniunii Monetare
(nota tintita fiind AAA).

6.5.7 Supravegherea ratingului

Orice nota atribuita datoriei unei tari face obiectul unei supravegheri
permanente.
Elementele luate în considerare sunt cele avute în vedere si la prima
notare. De obicei, actualizarea notei se face anual, împreuna cu o analiza
care tine cont de ultimele informatii disponibile.
Situatia contagiunii prin risc sistemic nu este privita global, ci
diferentiat, în functie de caracteristicile fiecarei tari.
Nota AAA a datoriei Japoniei a fost confirmata în august 1998
întrucât Standard and Poor’s estima ca, în ciuda dificultatilor grave (criza
sistemului bancar, reducerea cresterii economice, etc.), tara dispunea de
resurse suficiente pentru a-si onora la termen obligatiile asumate 6.
Pertinenta notarii se dovedeste prin studierea statisticilor. Din cele
80 de tari notate de Standard and Poor’s nici una nu era, la începutul anului
1999, în incapacitate de plata.
Agentiile de rating constituie principala, dar si cea mai obiectiva
sursa de informare pentru investitori si pentru guverne.

6
Ulterior nota suveranã a fost redusã la AA, ajungând la AA- în 2003.