Între vârsta de 7-11 ani, creşterea corpului păstrează ritmul lent din perioada anterioară. Valorile medii anuale ca şi cele înregistrate în cei patru ani sunt sensibil egale la ambele sexe. Se menţine ritmul încetinit de creştere a trunchiului, toracelui, abdomenului, în timp ce membrele inferioare şi superioare au un ritm mai riguros. Anvergura care era mai mică decât înălţimea corpului, înainte de 7 ani, ajunge la 10 ani egală cu aceasta. Creşte diametrul transvers al bazinului care ajunge să-l egaleze pe cel al umerilor. Continuă dezvoltarea şi perfecţionarea marilor funcţiuni care conferă organismului echilibrul funcţional şi capacitatea de a se adapta cerinţelor mediului ambiental. Raportul dintre talie şi greutate (T/G) scade de la 7 la 11 ani demonstrând faptul că ritmul de creştere al greutăţii este mai viguros decât cel al creşterii în înălţime. Acest lucru este mai evident la fete decât la băieţi şi confirmă aserţiunea conform căreia la 7-10 ani are loc cea de-a doua rotunjire a corpului. Spre sfârşitul perioadei 10-11 ani apar modificări în sistemul endocrin şi cel nervos care anticipează profundele transformări ce vor apărea în perioada pubertăţii. Dezvoltarea psihică înregistrează progrese deosebit de mari care favorizează activitatea complexă din şcoală. Deşi sunt tentaţi de joc, acesta nu le mai ocupă tot timpul şi nu le mai oferă aceleaşi satisfacţii. Şcoala schimbă dominanţa activităţii copiilor şi le reorientează interesele. Ei învaţă să scrie, să citească, să asculte. Îşi îmbogăţesc limbajul, culeg noi informaţii, îşi dezvoltă memoria şi imaginaţia. Gândirea are un pronunţat caracter intuitiv, ceea ce impune pedagogului dezvoltarea treptei senzoriale a cunoaşterii şi folosirea în lecţie a materialelor intuitive, accesibile înţelegerii copiilor.