FACULTATEA DREPT

Pedeapsa penală
în Republica Moldova,
Arabia Saudită
și Norvegia.

Disciplina: Mari sisteme de drept

Realizat:

Chişinău – 2021
 Introducere
Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi
reeducare a condamnatului, ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii,
persoanelor care au săvârşit infracţiuni, cauzând anumite lipsuri şi restricţii
drepturilor.
Pedepsa penala este cea mai aspra masura a constringerii de stat pentru
infractiunea comisa. Ea are un sir de trasaturi specifice:
1. este o masura de constringere, stabilita de legea penala;
2. se aplica numai de judecata;
3. se aplica in numele statului;
4 .are caracter public;
5. se aplica numai persoanelor vinovate de comiterea unei infractiuni concrete;
6.exprima o apreciere moral-politica negativa si o apreciere juridica a faptelor
infractorului si a persoanei care le-a comis;
7.pricinuieste condamnatului anumite lipsuri sau limiteaza drepturile lui;
8.este o consecinta juridica a fiecarei infractiuni comise;
9.creeaza vinovatului antecedente penale.

Scopurile pedepsei penale sunt

a) corectarea condamnatului
Pedeapsa penală se aplică nu pentru a cauza suferinţe fizice condamnatului sau să-i
înjosească demnitatea, ci pentru a-i schimba concepţiile şi convingerile greşite care
l-au influenţat în vederea comiterii infracţiunii şi pentru a-i educa stima faţă de
normele scrise şi nescrise ale societăţii.
b) prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni de către condamnat.
Acest scop este atins prin corectarea şi reeducarea condamnatului, care, după ce va
executa pedeapsa, nu va urma din nou calea infracţională.
prevenirea generală a infracţiunilor, adică, prevenirea săvîrşirii infracţiunilor din
partea altor persoane decît cele condamnate. Acesta se realizează prin ameninţarea
cu pedeapsa. Astfel, simpla conştientizare de către justiţiabil a faptului că pentru
săvîrşirea oricărei infracţiuni se aplică inevitabil o pedeapsă, contribuie la
prevenirea săvîrşirii infracţiunilor de către persoanele predispuse.
 Pedepsele penale în Republica Moldova
Conform art. 62 alin. (1) Cod Penal [2,art. 62], persoanelor fizice care au săvârșit
infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:
a) amendă;
b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate;
c) retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de
calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat;
d)munca neremunerată în folosul comunităţii;
e) închisoare;
f) detenţiune pe viaţă.
Amenda
Amenda în conformitate cu alin.(1) art. 64 CP al RM, este o sancţiune pecuniară ce
se aplică de către instanţa de judecată în cazurile şi în limitele prevăzute de Codul
penal. Deci, amenda este o restrângere a drepturilor patrimoniale ale
condamnatului, care se manifestă în reducerea patrimoniului său. Este de
menţionat că, amenda reprezintă o pedeapsă la fel de veche ca şi privaţiunea de
libertate.
Atât în vechea, cât şi în noua reglementare, pedeapsa sub formă de amendă este
utilizată ca alternativă la pedeapsa închisorii.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională de
amendăeste egală cu 50 de lei. Amenda poate fi atât ca pedeapsă principală cât și
ca complimentară.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate,constă în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate
de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvârșirea infracţiunii.
Aplicarea acestui tip de pedeapsă este determinată în mod principal de necesitatea
prevenirii recidivei din partea persoanelor care au comis infracţiuni în legătură cu
funcţia ocupată sau cu activitatea profesională desfășurată.
Această pedeapsă poate fi extrem de efectivă, de exemplu, dacă este aplicată
persoanelor condamnate pentru înşelarea clienţilor, luarea de mită sau pentru
infracţiuni de corupţie, infracţiuni contra siguranţei transporturilorÎn cazul aplicării
acestei pedepse instanţa nu o poate dispune în general, ci trebuie să specifice
expres funcţia (tipul de funcţie: funcţie de conducere în organele de stat,
administrator al bunurilor materiale, funcţii educative etc.) care se interzice a fi
ocupată sau genul de activitate care nu mai poate fi desfăşurat.
Retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de
calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat
Retragerea gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat. Conform art. 66 Cod penal, în caz de
condamnare pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă,
instanţa de judecată, ţinând cont de circumstanţele săvârșirii infracţiunii, poate
retrage condamnatului gradul militar sau special, titlul special, gradul de calificare
(clasificare) şi distincţiile de stat.
Această pedeapsă complementară nu este indicată în cuprinsul articolului din
Partea Specială a Codului penal şi instanţa o aplică atunci când o consideră
necesar, ţinând cont de toate circumstanţele cauzei, în special de personalitatea
condamnatului. Aceasta este o pedeapsă cu trăsături şi amprente profund morale şi
se manifestă în pierderea anumitor drepturi, înlesniri, avantaje de care se bucură
persoanele care au grade militare, titluri speciale, distincţii de stat etc.
Munca neremunerată în folosul comunităţii
Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în
afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de
autorităţile administraţiei publice locale. Munca neremunerată în folosul
comunităţii este o pedeapsă aplicabilă doar în calitate de pedeapsă principală.
Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe un termen de la 60 la
240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi, iar în cazul condamnatului care
nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau la acordul
acestuia – până la 8 ore pe zi.
Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor cu
dezabilităţi severe şi accentuate, militarilor prin contract, femeilor gravide,
femeilor care au copii în vârstă de până la 8 ani, persoanelor care nu au atins vârsta
de 16 ani şi persoanelor care au atins vârsta de pensionare.
Închisoare
Lexemul închisoare semnifică locul în care sunt închise persoanele condamnate la
pedepse privative de libertate, sau sunt deţinute preventiv.
Închisoarea constă în privarea de libertate a persoanei vinovate de săvârșirea unei
infracţiuni prin izolarea impusă acesteia de mediul normal de viaţă şi plasarea ei,
pe baza hotărârii instanţei de judecată, pe un anumit termen într-un penitenciar.
Închisoarea este una dintre cele mai severe pedepse din categoria celor principale,
care se caracterizează în mod esenţial prin două trăsături – izolarea forţată de
societate a condamnatului şi instituirea unui regim bine reglementat de executare a
acestei pedepse.
În cazul închisorii, concomitent cu privarea condamnatului de libertate, are loc şi
limitarea substanţială a altor drepturi: dreptul la muncă în totalitatea aspectelor sale
(libera alegere a genului de activitate, timpul de muncă etc.), dreptul de a fi ales
etc.
Conform art. 70 Cod penal, închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la
20 de ani. . La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni,
pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani pentru adulţi şi 12 ani şi 6 luni pentru
minori, iar în caz de cumul de sentinţe - de 30 ani pentru adulţi şi 15 ani pentru
minori.
Detențiune pe viață
O altă pedeapsă prevăzută de Codul penal este și detenţiunea pe viaţă care este cea
mai severă pedeapsă aplicabilă persoanelor fizice, care a fost introdusă în Codul
penal al Republicii Moldova încă din 1961 odată cu abolirea pedepsei cu moartea,
luându-i locul şi devenind cea mai aspră pedeapsă, astfel, fiind păstrată şi în Codul
din 2002.
Conform art. 71 alin. (1) Cod penal, detenţiunea pe viaţă constă în privarea de
libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii. Detenţiunea pe viaţă poate fi
stabilită numai pentru comiterea unei infracţiuni excepţional de grave.
Conducându-se de principiul umanismului şi în scopul respectării convenţiilor
internaţionale, legea penală exclude femeile şi minorii din categoria de persoane
cărora le poate fi stabilită această pedeapsă severă (alin. (3) art. 71 CP RM).

Pedepsele penale în Arabia Saudită

Criminalitatea este destul de scăzută în Arabia Saudită din cauza aplicării stricte a
legii din partea guvernului. Arabia Saudită este una din cele aproximativ 30 de țări
din lume cu un sistem judiciar care permite pedepsele corporale.
Printre pedepsele utilizate se numara:
 pedeaspa cu moartea pentru blasfemie, homosexualitate, tradare si crima;
 moarte prin aruncarea de pietre pentru adulter;
  amputarea mainii drepte pentru furt;
 amputarea mainii si piciorului pentru banditism
Pedepse conform Codului Sharia
- blasfemie împotriva lui Allah: pedeapsa cu moartea
- blasfemie împotriva Profetului Mohamed: pedeapsa cu moarte, chiar dacă
acuzatul se căieşte
- blasfemie impotriva islamului: pedeapsa cu moartea
- adulter: lapidare, în cazul persoanelor căsătorite, sau 100 de lovituri de bici şi
exilul, în cazul persoanelor necăsătorite
- sodomie/homosexualitate: moartea persoanelor implicate în actul sexual
- furt: tăierea mânii
- consum de alcool: 80 de lovituri de bici
- calomniere: 80 de lovituri de bici
- spionaj în favoarea necredincioşilor: pedeapsa cu moartea
- apostazie: pedeapsa cu moartea
- crimă şi furt: moartea prin crucificare
- crimă: pedeapsa cu moartea
- furt (ca parte a unei tâlhării): amputarea mâinii drepte şi a piciorului stâng
- terorizarea persoanelor: exil
Sistemul juridic saudit se bazează pe Sharia sau legea islamică și astfel interzice
adesea multe activități care nu sunt infracțiuni în alte națiuni, cum ar fi consumul
de alcool sau porc, afișarea publică a simbolurilor religioase non-islamice sau text,
afecțiunea dintre sexul opus în afara căsătoriei , imagini de artă sau imagini
„indecente”, vrăjitorie, homosexualitate, îmbrăcare încrucișată și curvie sau
adulter.
Deși unele țări occidentale și susținătorii drepturilor omului critică sistemul de
corecții din Arabia Saudită pentru modul în care infractorii sunt pedepsiți, de fapt
multe astfel de pedepse provin inițial din Islam și sunt aplicate indiferent de religie
oricui comite infracțiuni. Articolul „Legea islamică peste granițele culturale:
implicarea cetățenilor occidentali în procesele de ucidere din Arabia Saudită” de
Esmaeili & Gans (2000), a discutat câteva puncte importante referitoare la cele trei
tipuri majore de pedepse stabilite în temeiul legii Sharia. Aceste trei sunt „Hudud”
(limită sau limită), „Qisas” „represalii” și „Tazirat” „pedepse discreționare”.
Aceste pedepsesunt stabilite de Coran și Sharia și nu pot fi modificate de nicio
autoritate judiciar.
Prima pedeapsă numită Hudud (limită sau hotar) include închisoarea pe viață. În
ciuda potențialului său de duritate, pedeapsa prin Hudud este impusă treptat și sub
supravegherea comunității.

A doua pedeapsă numită Qisas (represalii) este rezervată infracțiunilor de violență,

cum ar fi crima și agresiunea. Instanțele nu au un rol inițial de condamnar,
deoarece Qisas urmează o justiție de represalii ochi pentru ochi, ceea ce înseamnă
că infractorul este pedepsit în același mod și prin aceleași mijloace, ca infracțiune
pe care ea sau el a săvârșit-o . Astfel, pedeapsa pentru crimă este moartea, iar
pentru agresiune este o bătaie.

A treia pedeapsă se numește Tazirat (pedepse discreționare) și depinde de

gravitatea infracțiunii. În această categorie nu este necesară aprobarea regelui ca în
categoriile anterioare. Deci, dacă o persoană comite un păcat care încalcă legea,
judecătorul o poate pedepsi. Practicarea Tazirat include pedepse precum „lovirea,
închisoarea sau exilarea, este specificată în formă scrisă”
Pedeapsa capitală
Arabia Saudită permite pedeapsa cu moartea, inclusiv execuții publice prin
decapitare. Pedeapsa capitală poate fi impusă pentru o serie largă de infracțiuni
precum omorul, violul, jaful armat, folosirea repetată a drogurilor, apostazia,
adulterul, magia și vrăjitoria și poate fi executată prin decapitarea cu sabia,
lapidare sau plutonul de execuție, urmată de crucificare.
În plus față de decapitarea cu o sabie arabă (cel mai frecvent tip de execuție), sunt
utilizate și lapidarea și (rareori, în primul rând pentru femei). În cazuri speciale,
există chiar și cazuri de răstignire a unui corp decapitat. Majoritatea execuțiilor au
loc în public, cel mai adesea în piața centrală a orașului.
În Arabia Saudită, există funcția de călău de stat. Poziția călăului șef al Mecca este
moștenită în familia lui al-Bishi și fiecare moștenitor este aprobat chiar de rege.
Însăși procesul de execuție din Arabia Saudită este o întreagă ceremonie, ale cărei
tradiții au fost păstrate și completate de-a lungul a sute de ani.Toate execuțiile au
loc după rugăciunea de la prânz în piața centrală. Condamnatul la moarte este livrat
la locul legat la ochi. Forțele de ordine degajează zona de mașini și trecători, după
care o bucată de pânză albastră sau plastic este întinsă pe pământ.Ofițerul îi
conduce pe cei condamnați în centrul acestei chestiuni, condamnații îngenunchind
cu fața spre Mecca. Poliția citește verdictul și a dă ordin să se execute.Călăul
primește o sabie din mâinile unui ofițer de poliție, se apropie de condamnat din
spate și, înainte de a-i tăia capul, face mai multe valuri de sabie în aer. Pentru a
opri sângerarea țâșnită cât mai curând posibil, un lucrător medical este întotdeauna
prezent la execuție. Corpul persoanei decapitate este îngropat în aceeași zi.
În medie în Arabia au loc o execuție odata la trei zile.

Pedepsele penale in Norvegia

Societatea norvegiană a înțeles că a pedepsi mai puțin și a ajuta mai mult este un
„win-win situation”, iar lipsirea de libertate nu trebuie dublată și de o restrângere
inutilă a celorlalte drepturi civile, pentru că mai devreme sau mai târziu toți vor ieși
din închisoare, și oricine se poate întâlni seara, pe o alee pustie, cu un fost deținut.
Codul penal general norvegian din 22 mai 1902, n. 10 prevede următoarele
pedepse ordinare:
 Închisoarea;
 Închisoarea preventivă (închisoarea pe durată nedeterminată)
 Detenția (în prezent abrogată);
 Munca în folosul comunității;
 Amenda;
In Norvegia, unde pedeapsa capitala a fost abolita in 1979.
Decăderea din unele drepturi (drepturile constituționale ale unei persoane nu îi pot
fi retrase niciodată ca urmare a unei condamnări penale).
Minimul pedepsei cu închisoarea este de 14 zile. Maximul pedepsei este de 30 de
ani (pentru infracțiuni de genocid, crime de război și crime împotriva umanității),
și 21 ani pentru alte infracțiuni. Legislația norvegiană nu prevede detențiunea pe
viață. Totuși, teoretic, detenția preventivă poate deveni o pedeapsă pe viață,
întrucât poate fi prelungită cu câte 5 ani. Este posibil să fie dispusă condamnarea
atât la pedeapsa închisorii cât și la amendă pentru aceeași infracțiune. Dacă
amenda nu este plătită, poate fi transformată într-un anumit număr de zile de
închisoare. Când o persoană condamnată este transferată, se solicită doar preluarea
pedepsei cu închisoarea.
Vârsta răspunderii penale este 15 ani. Pentru persoanele care aveau mai puțin de 18
ani la data săvârșirii infracțiunii, pedeapsa cu închisoarea poate fi dispusă doar în
anumite cazuri speciale. Pedeapsa închisorii în cazul inculpaților cu vârsta sub 18
ani nu poate depăși 15 ani
În mai puțin de un deceniu, numărul infracțiunilor raportate a scăzut cu peste 80 de
mii de cazuri. În timp ce aproximativ 395 de mii de infracțiuni au fost raportate
autorităților norvegiene în 2012, numărul a scăzut la aproximativ 311 mii de cazuri
începând din 2019. Din perspectiva populației, aceasta a fost o schimbare de la
82,8 la 58,2 infracțiuni comise la o mie de locuitori între 2009 și 2009. 2019.existat
în total 25 de crime în Norvegia.
Pedeapsa se va executa într-un mod care ţine cont de scopul pedepsirii, care
împiedică comiterea de noi infracţiuni, care este satisfăcătoare/protectoare pentru
societate şi care în acest cadru asigură deţinuţilor condiţii satisfăcătoare.
Condamnatul are obligaţia de a participa la activităţi în timpul executării şi a
reacţiilor speciale de pedepsire penală. Obligativitatea participării la activităţi se
referă la muncă, servicii utile societăţii, activităţi educaţionale, programe şi alte
măsuri menite să împiedice noi infracţiuni. Obligativitatea participării la activităţi
poate fi suspendată în caz de boală sau incapacitate de muncă.

Concluzie
Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte faţă de
muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Principalul rol al pedepseei penale este de a preveni săvârșirea noilor infracțiuni si
este menita sa asigure restabilirea ordinii de drept incalcata prin savarsirea
infractiunilor.
In conceptia pozitivista scopul pedepsei era punerea la adapost a societatii contra
unor noi atacuri din partea infractorului; ducand pana la extrem aceasta idee,
pozitivistii asemanau pedeapsa cu tratamentul curativ, adecvat fiecarei categorii de
infractori, la care erau supusi bolnavii in spitale sau in alte locuri de tratament.
In viziunea moderna pedeapsa nu poate avea un scop in sine, anume: de a raspunde
la rau cu rau, deoarece ea nu apare dintr-o dorinta abstracta de razbunare ori de
rasplatirea raului cu rau, ci dintr-o necesitate concreta de a impiedica repetarea
faptelor antisociale si apararea valorilor sociale fundamentale. Pedeapsa neavand
alt fundament decat apararea sociala finalitatea sau scopul acesteia este
eminamente preventiunea.
Codul penala pune accentul pe atingerea a patru scopuri in urma aplicarii pedepsei
fata de condamnat:
- restabilirea echitatii sociale;
- corectarea condamnatului;
- preventia speciala sau prevenirea savarsirii de noi infractiuni din partea
condamnatilor;
- preventia generala sau prevenirea savarsirii de noi infractiuni din partea altor
personae.

Aproximativ 301 de mii de infracțiuni au fost raportate autorităților norvegiene în

2020. Acesta a fost cel mai mic număr de infracțiuni raportate în perioada
analizată. Numărul infracțiunilor raportate a atins punctul culminant în 2012, cu
aproximativ 394,6 mii infracțiuni la o populație de 5.328 milioane, dar a scăzut
anual în anii următori.
În 2020, în Norvegia au fost comise un total de 301.287 de infracțiuni. Cel mai
mare număr de infracțiuni a fost legat de furt, spargere și jafuri, ajungând la 92.932
de cazuri. Cu 55.504 de cazuri, infracțiunile din trafic au reprezentat a doua cea
mai mare infracțiune însă în alte state ele sunt considerate contravenții, urmate de
infracțiunile violente cu 30.722 de cazuri.
Printre infracțiunile grave în Norvegia se enumeră genocid, infracțiuni de război,
omorul. Corupția la fel ca omorul și alte infracțiuni este considerată una gravă în
Norvegia, astfel un polițist a primit 21 ani de detenție pentru luare de mită, fiind
pedeapsa maximă în sistemul penal Norvegian.
Această statistică arată numărul de cazuri penale care au fost formulate în Arabia
Saudită în 2019, defalcate în funcție de infracțiuni. În acest an, au existat peste
193,7 mii de cazuri de infracțiuni financiare în Arabia Saudită la o populație de
34.27 milioane de oameni.
În comparație cu Norvegia infracțiunile ce prevalează în Arabia Saudită sunt mai
grave.
La 100 mii de locuitori Norvegiei îi revine 0,47 infracțiuni cu 11,42% mai puțin
decât în anul 2017, pe când la Arabia Saudită numărul infracționalității este mai
mare, astfel la 100 mii de locuitori îi revin 1,27 infracțiuni cu 14,95 % mai puțin
decât în anul 2015.
Conform informaţiei Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2019 pe teritoriul
Republicii Moldova au fost înregistrate 31,7 mii infracţiuni, fiind în scădere cu
20,4% comparativ cu anul 2015. Rata infracţionalităţii constituie 118 infracţiuni la
10 mii locuitori, comparativ cu 141 infracţiuni în anul 2015.
Cele mai multe infracțiuni sunt comise în mediul urban. Fiecare a 3-a infracțiune a
avut loc în mun. Chișinău – 33,1% din numărul total de infracţiuni şi mun. Bălţi -
5,3% din total infracţiuni. Din infracţiunile înregistrate 17,7% sunt infracțiuni
excepţional de grave, deosebit de grave şi grave, inclusiv 3,1% revin infracţiunilor
excepţional de grave şi deosebit de grave, iar 14,6% revin celor grave. În ultimii 5
ani, se înregistrează o scădere a infracţiunilor deosebit de grave (-36,3%), a celor
mai puţin grave (-15,5%) şi uşoare (-22,3%).

Aproape fiecare a doua infracţiune este din categoria infracțiuni contra

patrimoniului, iar fiecare a șasea din domeniul transporturilor

În structura infracţiunilor înregistrate, aproape fiecare a doua infracţiune comisă

este contra patrimoniului (47,7%), după care urmează infracţiunile în domeniul
transporturilor (16,0%), infracţiunile contra autorităților publice (5,0%) şi cele
contra securităţii publice (4,8%). În anul 2019, numărul persoanelor decedate în
urma infracţiunilor înregistrate a constituit 620 persoane. Astfel, aproape fiecare a
treia persoană a decedat în urma unui accident rutier (35,3%), după care urmează
decesul din cauza omorurilor (20,6%) şi vătămărilor intenţionate (11%). Cele mai
multe persoane au decedat în rezultatul infracţiunilor excepțional de grave,
deosebit de grave și grave - 476 persoane.
Cel mai frecvent au fost aplicate următoarele pedepse: munca neremunerată în
folosul comunității – 3977 persoane (34,2%), condamnarea condiţionată – 2582
persoane (22,2%), privaţiunea de libertate – 2449 persoane (21,0%), amendă –
2288 (19,6%). În cazul minorilor, predomină condamnarea condiţionată (42,1%),
după care urmează privaţiunea de libertate (25,1%) şi munca neremunerată în
folosul comunităţii (18,4%).
După cum am observant în toate trei state nivelul criminalității este in descreștere
din motivul eficienței pedepselor aplicate.
În concluzie pot afirma că indifferent de nivelul de dezvoltare a țării și a
pedepselor aplicate, există infracțiuni atât ușoare cât și deosebit de grave, însă
numărul infracțiunilor la 100 mii locuitori se deosebește constant, aspectele care
difirențiază statistica infracțiunilor dintre țări sunt rata de dezvoltare economică și
socială a statului.
Din studiul realizat putem conchide că religia la fel joacă un rol important în
statistica infracțiunilor și totodată în practica legislativă ce ține de reglementarea
normelor infracționale.
Comparând diferite sisteme de drept și forme de guvernare ajungem la ideea că,
democrația din Norvegia prevalează favorabil monarhiei absolute din Arabia
Saudită, observând din rata infractiunilor la 100 mii de locuitori.
Conceptul de pedeapsă variază de la o țară la alta, comparând trei țări total diferite
cu o gândire social diferită, rolul principal al pedepseelor se deferențiază, astfel în
Norvegia scopul principal al pedepsei este de a introduce condamnatul înapoi în
societate, pe când în Republica Moldova scopul principal al pedepsei penale este
prevenirea recidivei. În Arabia Saudită religia are un rol important în stabilirea
pedepselor, astfel din motivul aplicării pedepselor dure putem observa scăderea
ratei de infracțiuni.