Sunteți pe pagina 1din 11

PSIHOLOGIE

REFERAT

ANALIZATORUL CUTANAT

2021
ANALIZATORII

(organele de simt)

Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin


care sistemul nervos central receptioneaza informatiile din mediul extern sau intern, le
conduce si le transforma in senzatii specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale
sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in
acelasi timp, in mediul inconjurator.
Pentru o bună desfășurare a organismului uman este necesară o permanentă informare
a SNC (sistem nervos central) asupra poziției corpului, a diferitelor segmente ale corpului și a
gradului de contracție a mușchilor, informațiile fiind furnizate de receptorii aparatului
vestibular, receptori vizuali și cutanați dar și de receptorii specifici care se afla în aparatul
locomotor (proprioceptori).
Cunoașterea însișirilor individuale, particulare și externe, realizate nemijlocit, având
ca aparat anatomo-fiziologic organul de simț. Reprezintă legătura cea mai simplă a omului cu
realitatea. Studiul experimental al senzatiilor a constituit actul de nastere al psihologiei ca
stiinta autonoma. Cercetarile experimentale au permis stabilirea locului si specificului
senzatiilor in ierarhia celorlalte manifestari ale vietii psihice.
 Senzatia este procesul psihic de receptare si prelucrare a stimulilor din mediul extern
sau intern cu ajutorul unor analizatori specializati in vederea elaborarii unei imagini
senzoriale cu efect adaptativ. Din punct de vedere psihologic specificul senzatiei este conferit
de urmatoarele particularitati: existenta unor stimuli in raport cu care exista analizatori
specializati capabili sa recepteze energia specifica a acestor stimuli; stimulii sunt interni sau
externi; stimulii externi la randul lor pot fi nespecifici sau specifici; senzatia este primul nivel
de procesare a informatiilor, nivelul bazal care permite elaborarea unei imagini subiective in
plan cortical asupra stimulilor.
Dupa cum arata M. Zlate (1999), definirea senzatiilor si diferentierea lor de alte
mecanisme psihice este un demers dificil care reflecta disputele teoretice in jurul acestui
proces. Acelasi autor, incercand o definire a senzatiei propune trei perspective: definirea
senzatiei prin opozitie cu excitatia, prin opozitie cu perceptia si prin integrare
psihofiziologica.
Definirea senzatiei prin opozitie cu excitatia se impune atunci cand realizam distinctia
dintre excitatie si senzatie. In mod obisnuit excitatia determina o modificare reversibila sub
influenta stimulului, pe cand senzatia implica transmiterea mesajului nervos, a excitatiei pana
la centrii corticali (Feldman, 1993, in M. Zlate, 1999).
Analizatorii realizează legătura dintre organism și mediul înconjurător. Acestea sunt
sisteme complexe și unitare care recepționează, conduc și integrează sub formă de senzații
specifice și conștiente excitațiile din mediul extern și intern. 

Analizatorii sunt formați din trei segmente:

1. Periferic (receptor)
2. Intermediar (de conducere)
3. Central (de percepție)

Segmentul periferic : Este partea care se ocupă de recepționarea unor stimuli, având
receptori specializați localizați în toate organele de simț. Ei pot fi celule sau chiar terminații
nervoase dendritice, care prin excitare produc potențialul de receptor, ce generează un influx
nervos care continuă spre următorul segment. 
De exemplu: stimulul pentru analizatorul vizual este lumina, organul specializat pentru
captarea acestul stimul este ochiul, iar celulele receptoare sunt celulele cu conuri și bastonașe
din retină.

Segmentul intermediar: Este format din căile nervoase prin care influxul nervos, provenit
din segmentul periferic, este condus la scoarța cerebrală. Aceste căi sunt reprezentate de fibre
nervoase senzitive, cu traseu ascendent.
Prima parte a acestui traseu este reprezentată de:

 nervii cranieni senzitivi, 


 partea senzitivă a nervilor cranieni micști pentru organele de simț localizate în
extremitatea cefalică 
 partea senzitivă a nervilor spinali pentru organele se simț din restul corpului (ex
pielea). 

A doua parte este reprezentată de căi de conducere specifice fiecărui simț și este de obicei
sub forma unor fascicule (spinotalamic, spinocerebelar, spinobulbar etc.).

Segmentul central: Semnifică porțiunea sau aria scoarței cerebrale la care ajung căile de
conducere și la nivelul căreia stimulii sunt transformați în senzații. S-a demonstrat că
diferitele zone ale scoarței cerebrale sunt specializate în realizarea anumitor funcții.

Pe baza acestei idei scoarța cerebrală a fost împărțită în 52 arii de către Brodmann,
fiecărei arii fiindu-i atribuit un rol. De exemplu: aria 17 Brodmann este cortexul primar
vizual cu rol în procesarea informațiilor vizuale.

Deci, pentru a percepe o senzație, sunt necesare:

 Prezența unui stimul capabil să declanșeze un răspuns. De exemplu: sunetul trebuie să


aibe o intensitate între 0 și 140 dB (decibeli) pentru a fi auzit de urechea umană.
 Prezența unui receptor, care să transforme stimulul într-un influx nervos.
 Conducerea influxului nervos de la receptor la scoarța cerebrală.
 Interpretarea stimulilor, sub forma percepției, în arii corticale specifice.

Analizatorii din organismul uman sunt: 

 cutanat, 
 olfactiv, 
 gustativ, 
 vizual, 
 acustico-vestibular,  
 kinestezic.
ANALIZATORUL CUTANAT

A. Pielea - structură și roluri

În această lucrare tratăm  analizatorul cutant, sau pielea din punct de vedere


structural, axându-ne pe straturile sale anatomice: epiderm, derm, hipoderm și pe anexele
pielii. 

Pentru a înțelege cum și unde se percep aceste senzații este important să cunoaștem
structura analizatorului cutanat, format din epiderm, derm și hipoderm, pentru a înțelege
poziționarea receptorilor și pentru a percepe pielea ca organ complex cu multiple roluri de
protecție.

Pielea are de asemenea rol în termoreglare și în metabolismul vitaminei D etc. Deci


este important să o privim în ansamblul ei, pe toate cele trei straturi (epiderm, derm,
hipoderm) și nu doar ca analizator cutanat.

Sistemului tegumentar este un sistem format din:

 piele
 anexele acesteia: păr, unghii și unele glande asociate.

Pielea (analizatorul cutanat) este de multe ori percepută ca orice altceva în afară de un


organ, dar aceasta este chiar cel mai greu organ al corpului omenesc, cântărind aproximativ 4
kg.
Pielea constituie un înveliș cu rol protector, prezentând în același timp și o funcție
senzitivă, prin sensibilitatea tactilă, termică, dureroasă, presională și vibratorie.
Pe lângă funcția senzitivă, pielea mai îndeplinește următoarele roluri:

 Reprezintă o barieră protectivă între organism și mediul extern(împiedică


pătrunderea unor microorganisme, a apei și a unor radiații)
 Termoreglare, prin secreția produsă de glandele sudoripare
 Intervine în echilibrul acido-bazic, prin eliminare de acid lactic
 Are un rol important în metabolismul vitaminei D, deoarece la nivelul pielii se
produce aceasta prin expunerea la lumina soarelui
 Absorbția unor vitamine liposolubile (A, E, K) și chiar a unor medicamente (pe bază
de corticosteroizi, de asemenea, liposolubili)
 Sinteza unor substanțe: keratina, melanina.

Structura pielii:

Este alcătuită, de la suprafață spre profunzime, din trei straturi :

 Epiderm
 Derm
 Hipoderm (țesut subcutanat)
Epidermul

Este format dintr-un țesut epitelial pluristratificat keratinizat. 

Este un țesut avascular (nu conține vase de sânge), nutriția sa fiind asigurată de straturile


subiacente.
Straturile care alcătuiesc epidermul sunt, din profunzime spre suprafață, următoarele:

 bazal,
 spinos,
 granulos,
 lucid
 cornos.

Un aspect interesant este faptul că stratul lucid este prezent doar în zonele corpului cu
piele groasă, cum ar fi în talpă, sau palmă, el lipsind în zonele cu piele subțire.
Între aceste straturi ale epidermului se găsesc și o serie de celule, cu diferite funcții: 

1. melanocitele, care sintetizează melanina, pigmentul care dă culoare pielii, și


protejează celulele împotriva radiațiilor ultraviolete
2. cheratinocitele, tipul predominant de celule din epiderm, care produc cheratina,
3. celulele tactile sau celulele Merkel, care sunt un tip de receptor senzitiv, intrând în
componența discurilor Merkel,
4. celulele dendritice Langerhans, cu rol în imunitate.

Capacitatea regenerativă a epidermului este de-a dreptul impresionantă, omul pierzând în


timpul vieții în jur de 16 kg numai de la acest nivel.
Dermul

Este de fapt o pătură formată din țesut conjunctiv dens, dar în același timp felxibil. Aici
se găsesc vase de sânge și limfatice, terminații nervoase și anexe cutanate: foliculi piloși și
glande sebacee, sudoripare, fibre musculare.

Dermul comunică strâns cu epidermul, fiind unit cu acesta prin intermediul unor elemente
fibroase, care împiedică pătrunderea unor substanțe de dimensiuni mari sau a
microorganismelor.

De asemenea, există niște proiecții înspre epiderm numite papile dermice, care contribuie
la ancorarea celor două straturi.

Dermul este alcătuit din două straturi:

 Superficial avem stratul papilar, puternic vascularizat, format din țesut conjunctiv


lax, receptori senzitivi, fibre elastice. La acest nivel se găsesc și papilele dermice,
fiind mai evidente pe suprafața degetelor unde formează niște proeminențe numite
creste papilare, a căror întipărire dă naștere amprentelor, care au importanță în mărirea
suprafeței de contact a degetelor, pentru a putea prinde mai bine obiectele. 

De exemplu: Increțirea degetelor este un reflex (lucru evidențiat de faptul că odată cu


tăierea nervilor de la nivelul degetelor, acestea nu se mai încrețesc) pentru a
îmbunătăți controlul și a descuraja alunecarea în mediile ude

 Stratul profund se numește stratul reticular, și este format din țesut conjunctiv dens,


care contribuie în proporție de 80% la grosimea dermului.

Hipodermul

Nu este o componentă propriu-zisă a pielii; se mai numește țesut subcutanat sau


subcutis, dar prezintă aceleași caracteristici protective. 

Este format din țesut conjunctiv lax, bogat în grăsime.


În hipoderm se află:

 bulbii firlui de păr,


 glomerulii glandelor sudoripare
 anumiți corpusculi senzitivi.

Hipodermul formează fascia superficială, acoperind fascia groasă și densă a țesutului


muscular scheletal subiacent.

Anexele pielii

Sunt structuri care provin, în special, din epiderm, având variate funcții. După structura
lor, există:

 anexe cornoase reprezentate de firele de păr și unghii,


 anexe glandulare care sunt de fapt glandele sudoripare și sebacee.
EXEMPLU: Sudoarea nu are miros imediat ce este produsă și secretată de glandele
sudoripare, ci microbii de la suprafața pielii o descompun și îi dau mirosul neplăcut.

B. Segmentele analizatorului cutanat si receptorii

Segmentele analizatorului cutanat, cel periferic care conține receptorii cutanați, cel
intermediar sau de conducere și cel central sunt prezentate mai jos.

Sensibilitățile deservite de aceștia (de receptorii analizatorului cutanat):

 sensibilitate termică,

 sensibilitate dureroasă,

 sensibilitate tactilă grosieră sau protopatică ,

 sensibilitate tactilă fină sau epicritică.

            Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi din


ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor
cranieni: fibrele nervoase de la nivelul pielii sunt de doua tipuri:

-         Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si epiderm. In


epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate, amielinice, printre celulele
stratului granulos, in jurul foliculilor pilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de
a receptiona excitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.
Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foarte fine.

-         Terminatii nervoase senzitive incapsulate; sunt formatiuni conjunctivo-nervoase,


situate in derm si hipoderm; se mai numesc corpusculi senzitivi.
Receptorii analizatorului cutanat sunt:

 Tactili:

 Discurile tactile Merkel - (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice.


 Corpusculi Meissner - (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine.
 Corpusculii Vater-Pacini - (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe,
rapide si de mica intensitate.
 Corpusculii Golgi - corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in
hipoderma).

 Termici:

 Corpusculii Ruffini - Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru


senzatia de rece.
 Corpusculii Krausse - (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru
senzatia de cald.

 Durerosi:

 Receptorii durerosi - sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).


a). Discurile Merkel – retea nervoasa in forma de cupa care contine o celula mare,
modificata sunt sensibile la atingeri usoare, sunt situate in stratul spinos epidermic in
regiunile fara peri; au aspectul unei retele nervoase in forma de cupa care contine o celula
mare, modificata. Sunt receptori incapsulati.
b). Corpusculii Meissner - formati dintr-o stroma conjunctiva si o fibra nervoasa
eliptica, elicoidala, cu terminatiuni latite; la exterior, corpusculul este invelit intr-o capsula
conjunctiva lamelara.
Acesti corpusculi se gasesc in tesutul conjunctiv al papilelor dermice si au rol in
receptionarea excitatiilor tactile.
` c). Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai voluminosi; au o forma ovoida si sunt
alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva din 30-60 lamele concentrice, in interiorul careia se
gaseste portiunea axiala din tesut conjunctiv fibrilar.
In aceasta portiune patrunde fibra nervoasa senzitiva lunga, care se termina printr-o
umflatura sau gamalie bifurcata.
Acesti corpusculi se gasesc indeosebi in hipodermul regiunii palmare si plantare, dar
mai ales in pulpa degetelor; au rol de mecanoreceptori ai presiunii si tractiunii exercitate
asupra pielii.
d). Corpusculii Golgi-Mazzoni au forma ovoida, fusiforma, mai mult sau mai putin
cilindrica, iar din punct de vedere structural se aseamana cu corpusculii Vater-Pacini, insa nu
in intregime; astfel, lamele capsulei sunt mai putin numeroase, iar portiunea centrala este
mult mai voluminoasa.
Din punct de vedere functional, corpusculii Golgi-Mazzoni receptioneaza presiuni
mai slabe decat corpusculii Vater-Pacini; se gasesc in hipodermul pulpei degetelor.
e). Corpusculii Ruffini au o forma cilindrica mai mult sau mai putin fusiforma, cu o
lungime de 2 mm; din punct de vedere structural ei sunt constituiti dintr-o capsula
conjunctiva din 4-5 lamele care contin fibre elastice de colagen si celule conjunctive; in
interior patrunde o fibra nervoasa cu numeroase ramificatii fine in retea.
Acesti corpusculi localizati in structurile superficiale ale hipodermului si profunde ale
dermului au rol de a receptiona excitatiile pentru senzatia de cald si cele de tractiune si
deformare care se exercita asupra tesuturilor in care se gasesc.
Caile de transmitere - prezentate la functiile maduvei - sensibilitatea exteroceptiva
(curs nr. 7).
La acestea se mai adauga fibrele senzitive ale nervilor cranieni (trigemenul-V;
intermediarul Wrisberg din nervul facial VII; glosofaringianul-IX; vagul-X).
Segmentul central al analizatorului tegumentar este girul postcentral al lobului parietal
(ariile 1, 2 si 3, dar si 5, 7) - zona somestezica I.
f). Corpusculii Krausse au forma cilindrica, sferoidala, in care o fibra nervoasa
amielinica se ramifica in interiorul unei substante granuloase centrale delimitate de 1-2
lamele conjunctive.
Se gasesc in dermul pielii, dar si in mucoasa conjunctiva bucala; au rolul de a receptiona
excitatiile termice - reci.
 Sensibilitatea tactila fina (epicritica). Sensibilitatea tactila fina este determinata de
deformari usoare ale pielii. Zone cu sensibilitate mare sunt buzele si pulpa degetelor.
 Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica). Sensibilitatea tactila grosiera este
determinata de apasare.
 Sensibilitatea termica. Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii.
Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat cei pentru cald.
 Sensibilitatea dureroasa. Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant
foarte puternic care produce leziuni celulare. Durerea tegumentara se manifesta cu o
mare capacitate de discriminare. Receptorii pentru durere sunt mai rari in viscere si de
aceea durerea viscerala nu se poate localiza precis.
C. Patologia pielii : Bolile de piele au o gamă largă de simptome, pentru că afecțiunile
în sine sunt foarte variate. Nu orice iritație care apare pe piele este o boală. Printre
simptomele bolilor de piele se află: 
 Umflături proeminente roșii sau albe;
 Leziuni care pot fi dureroase sau prezintă prurit (mâncărime);
 Piele aspră sau solzoasă;
 Piele care se exfoliază;
 Ulcerații ale pielii (leziuni deschise);
 Piele uscată și care se crapă;
 Porțiuni de piele decolorată;
 Negi sau alt tip de umflături sau excrescențe ale pielii;
 Pierderea pigmentului pielii;
 Îmbujorare excesivă.

Cauze ale bolilor de piele

Stilul de viață și o serie de afecțiuni pot duce la dezvoltarea unei boli de piele, dar există
și boli de piele a căror cauză nu este cunoscută. Printre cauzele apariției celor mai frecvente
boli de piele se află: 
 Bacteriile din pori sau din foliculii de păr;
 Ciuperci, paraziți sau microorganisme care trăiesc pe piele;
 Virusuri;
 Contactul cu o altă persoană care are boli de piele;
 Sistemul imunitar slăbit;
 Contactul cu substanțe alergene, iritante sau toxice;
 Factori genetici;
 Afecțiuni interne sau endocrine, ale sistemului imunitar, rinichilor sau ale altor
organe, care dau și manifestări pe piele;
 Unele medicamente care dau efecte secundare cutanate.
Tipuri de boli de piele:  Acneea Herpesul oral, Urticaria, Negii, Candidoza pielii,
Dermatita de contact .

Boli de piele permanente: Rozaceea, Psoriazis,Vitiligo, Lupus, Eczema.

Alte clasificări ale bolilor de piele:

- boli de piele frecvente în copilărie: eczemele, eritemul fesier (iritația cauzată de scutece),


dermatita seboreica, varicela, pojarul, negii, acneea, eritemul infecțios (numit și boala a
cincea), urticaria, micozele, leziuni cauzate de infecții bacteriene sau fungice, leziuni cauzate
de reacții alergice. 

- boli de piele care apar în sarcină: melasma (hiperpigmentarea pielii), pemfigoidul


gestational (afecțiune autoimună care apare numai în sarcină și dispare la câteva săptămâni
sau luni după naștere), plăci sau papule urticariene pruriginoase, eczeme.

- boli de piele cauzate de stress: eczemele, psoriazisul, acneea, rozaceea, vitiligo, urticaria,


dermatita seboreică, ihtioza (uscare excesivă a pielii, se mai numește și boala solzilor de
pește) și alopecia areata (căderea bruscă a părului pe anumite zone). 

D. Prevenție și tratament

Bolile de piele genetice sau cauzate de alte boli nu pot fi prevenite. Există însă și boli
din sfera dermatologică pe care le poți preveni.

Afecțiunile cutanate contagioase ar putea fi evitate prin respectarea unor norme de


conduită, cum ar fi: spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, a evita să împarți cu alte
persoane obiectele din care mănânci și bei, evitarea contactului direct cu persoane care au o
infecție, vaccinarea (de exemplu, împotriva varicelei, rujeolei sau rubeolei) sau evitarea
stresului fizic sau emoțional. 

Tratamentele pentru bolile de piele sunt prescrise în funcție de afecțiune. Medicul


dermatolog va recomanda, după caz, antihistaminice, creme sau unguente medicale,
antibiotice, vitamine sau tratament medicamentos.  

Concluzie: Pielea este cel mai mare organ al corpului. Aceasta menține un  echilibru
între diverși parametri ai organismului nostru și este prima barieră care ne apără împotriva
agresiunii factorilor externi, cum ar fi de exemplu agentii infectiosi ( bacterii, virusuri,
paraziti).
Dermatologia este specialitatea medicală care se ocupă cu studiul afectiunilor pielii
(boli cutanate), ale anexelor pielii (păr și unghii) și ale mucoaselor adiacente (cavitate
bucală și organe genitale). 

Medicul dermatolog   pune diagnosticul și recomanda tratamentul a peste 3000 de


afecțiuni, inclusiv cancere de piele (de exemplu: melanomul), boli inflamatorii si infectioase
cutanate, acnee, boli cu transmitere sexuala, probleme legate de îmbătrânirea pielii .
BIBLIOGRAFIE

1. OpenStax College, Anatomy & Physiology. OpenStax CNX. May 27, 2015 - structura
pielii;

2. https://smartliving.ro/totul-despre-bolile-de-piele/;

3. https://www.esteto.ro/produse-57731-patologia-moleculara-a-pielii-alecu-mihail-editura-
medicala;

4. https://liceunet.ro/manual-biologie-anatomie/analizatorii;

5. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XI-a/Biologie/Corint1/A367.pdf;

6. https://www.researchgate.net/profile/Laura-Ciobanu,semiologie medicala semen si cazuri


clinice;

7. https://www.librariadelfin.ro/carte/anatomie-si-fiziologie-umana-descriptiva-si-aplicata-
crin-marcean--i6491?gclid=CjwKCAjw5c6LBhBdEiwAP9ejGwZ_HjiHoELd-mSngu-K-Y-
28LaeF6YhoighRKRbIGdhL9rVH8Tk2RoCFrwQAvD_BwE;

8. https://totuldespremame.ro/bebelusul-tau/bebelus-sanatos/t.