Definitii

Deficienta – pierderea sau alterarea unei structuri sau functii (leziune anatomica, tulburare
psihologica rezultand in urma unei maladii, accident in evolutia normala, dar si a unor carente
psihoafective ( pierderea parintilor sau neglijenta pedagogica).

Deficiente frecvente : auditive, vizuale, de limbaj, intelectuale, etc.

Incapacitatea – reducerea partiala sau totala a posibilitatii de a realiza o activitate (motorica sau
cognitiva) sau un comportament. Ex.: incapacitatea de comunicare, de igiena personala, de locomotie,
etc. Incapacitatea depinde, dar nu obligatoriu, si de o maniera uivoca, de dificienta. Atat deficientele, cat
si incapacitatile, pot fi vizibile sau invizibile, temporare sau permanente, progresive sau regresive.

Handicap- dezavantaj social, rezultat in urma unei deficiente sau incapacitati care limiteaza sau
impiedica indeplinirea de catre individ a unui rol asteptat de mediu. Categorii posibile: handicapuri de
independenta fizica, orientare, autonomie economica, integrare sociala, etc.

Dizabilitate- rezultatul sau efectul unor relatii complexe dintre starea de sanatate a individului,
factorii personali si factorii externi care reprezinta circumstantele de viata ale acestui individ. Datorită
acestei relaţii, impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ, cu o stare de sănătate dată, poate fi
extrem de diferit. Dizabilitate este termenul generic pentru afectări, limitări ale activităţ ii şi restricţ ii de
participare.

Incluziune- procesul de pregătire a unităţilor de învăţământ pentru a cuprinde în procesul de educaţie

toţi membrii comunităţii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dificultăţile acestora.

Institutionalizarea- incadrarea unor persoane cu diverse tipuri de deficiente in institutii specializate,

unde beneficiaza de ingrijire, hrana, odihna, educatie specializata, si chiar de locuri de munca sub
supravegherea unui personal de munca calificat.
Nevoi speciale- Nevoile speciale se referă la toate categoriile de trebuinţe ale persoanei cu handicap, comune
cu cele ale celorlalţi membrii ai comunităţii a căror satisfacere asigură un nivel de trai decent, susţine procesul de
recuperare/reabilitare a persoanei şi conduce la integrarea socială şi participarea deplină a acesteia în condiţiile unui
sprijin (suport) suplimentar, întărit, diferenţiat şi adecvat persoanei asigurat de societate.

Integrare - procesul acordarii unei persoane cu dizabilitati dreptul de a se implica in toate

formele sociale, activitati inclusiv pe plan educational, alaturi si impreuna cu ceilalti membrii ai
societatii, aceasta solutie fiind posibila in urma unor obstacole conditii care ar putea sa diminueze
handicapul.