INSTRUCŢIUNI INTERNE DE SECURITATE A MUNCII

PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT

Art.1 In activitatea societăţii factorii de risc cei mai frecvenţi sunt :

Factori de risc care depind de executant prin:
a)acţiuni greşite
b)omisiuni in efectuarea sarcinii de muncă
Acţiuni greşite pot fi: executarea defectuoasă de operaţii: comenzi, manevre greşite, utilizarea
greşită a mijloacelor de protecţie desi executantul a fost instruit intârzieri sau devansări in efectuarea
unor operaţii de muncă efectuarea de operaţii care nu sunt prevăzute de sarcina de muncă:
staţionarea in zone periculoase, alimentarea sau oprirea de curent electric, cădere la acelaşi nivel sau
de la inălţime
Omisiuni pot fi: omiterea unor operaţii din tehnologia de lucru impusă  neutilizarea mijloacelor de
protecţie din dotare. 
Art.2 Factori de risc care depind de sarcina de muncă impusă muncitorului efortul prea mare al
personalului muncitor,  operaţii de lucru greşit, operaţii de lucru forţate, ritm mare de lucru, solicitarea
muncitorului peste posibilităţile acestuia. 
Art.3  Factori de risc care depind de mijloacele de producţie 
a)Factori de risc mecanic - organe de maşini în miscare neprotejate, deplasări ale mijloacelor de
transport, alunecări, răsturnare, cădere, surpări, prăbuşiri, suprafeţe periculoase (înţepătoare,
tăioase), recipiente sub presiune neprotejate.
b)Factori de risc electric - atingerea directă sau indirectă a instalaţiilor şi echipamentelor tehnice aflate
în funcţiune şi neprotejate.
Art 4 Factori de risc care depind de mediu - temperatura aerului, umiditatea aerului, vibraţii
Pentru diminuarea acestor riscuri în cadrul AFER se iau următoarele măsuri:
Cunoaşterea şi respectarea cu stricteţe a prevederilor legale în domeniul protecţiei muncii de căţre
salariaţii AFER (conducători şi executanţi);
1. Instruirea salariaţilor şi verificarea însuşirii cunoştinţelor de către aceştia;
2. Dotarea corespunzătoare cu mijloace de protecţie a echipamentelor tehnice şi verificarea
periodică a acestora din punct de vedere tehnic;
3. Dotarea cu echipament de protecţie a muncitorilor;
4. Realizarea unei semnalizări de securitate la locurile de muncă;
5. Verificarea medicală a salariaţilor în vederea asigurării stării de sănătate corespunzătoare
sarcinii de muncă;
6. Organizarea primului ajutor.
Art.5 Prin măsuri de prim ajutor se înţeleg primele îngrijiri –urgenţe, care se dau unui accidentat,
înainte de a sosi organele sanitare, care urmează să acorde asistenţă medicală calificată. 
Art. 6 Eficacitatea măsurilor de prim-ajutor depinde de rapiditatea cu care se aplică, de corecta lor
aplicare şi de prezenţa de spirit a persoanelor din imediata apropiere a accidentatului; ele trebuie să
fie cunoscute de întregul personal.
Art.7 Primul ajutor în caz de răni, hemoragii, fracuri, arsuri, degerături, leşin, intoxicaţii, axfisiere,
sufocare, electrocutare, se acordă după cum urmează:

Rănile.
Art .8 Se curăţă pielea din jurul rănii, prin spălare (de preferat cu apă fiartă şi răcită) şi se
dezinfectează cu alcool, tinctură de iod, eter, benzină, bromocet, apă oxigenată, (la sânge din
abundenţă); se va respecta direcţia din spre marginea plăgii spre afară. Spălarea rănii propriu-zise cu
îndepărtarea cheagurilor de sânge sunt interzise.
Art. 9 Se va da atenţie deosebită rănilor murdare de pământ, a celor cauzate de materiale metalice
ruginite, deoarece prezintă pericolul îmbolnăvirii de tetanos.
Art. 10 În cazul unor răni uşoare, se face spălătură cu o soluţie slab antiseptică (rivanol, apă
oxigenată, etc.), după care se procedează la aplicarea pansamentului (doua-trei comprese sterile
peste care se pune vată şi se execută înfăşurarea cu tifon).
După pansare, accidentatul va fi transportat la cea mai apropiată unitate medicală.
Art. 11 Corpurile străine care pătrund sub pleoape se îndepărtează uşor, cu un tampon de vată sau
tifon sau prin spălarea ochiului cu jet de acid boric sau de apă curată, jet îndreptat din spre coltul de la
tâmplă al ochiului spre colţul interior (spre nas).
Dacă nu se reuşeşte înlăturarea corpului, accidentatul va fi transportat imediat la medicul
oftalmolog.

Hemoragiile.
Art. 11 După felul vasului sannguin care sângerează, pot fi hemoragii externe, interne sau
exteriorizate (curgerea sângelui din nas).
1. Hemoragia externă materială (sângele de culoare roşie-deschisă ţâşneşte în ritmul bătăilor
inimii) şi hemoragia externă venoasă (sângele de culoare roşie-închisă curge continuu) se
opresc prin compresie digitală deasupra (la artere) sau sub rană (la vene), prin îndoirea
membrelor din încheieturi şi mai ales prin aplicarea garoului. În acest din urmă caz, la o
hemoragie produsă la un membru se va proceda astfel:
- garoul se aplica pe un tifon sau o bucată de panză, mai sus sau mai jos de plagă, după
cum hemoragia este arterială sau venoasă;
- strangerea garoului se face până când pielea membrului respectiv devine palidă, iar pulsul
arterial la nivelul lui nu se mai simte;
- pentru a nu se produce gangrenarea membrului, garoul se menţine 1,5-2 ore, apoi se
desface pentru puţin timp şi se leagă din nou;
- în apropierea garoului se prinde un bilet pe căre se indică ora şi minutul cand s-a aplicat,
pentru a fi cunoscut de organele sanitare.
La hemoragiile de abdomen, torace, cap, unde nu se poate aplica garoul, se vor folosi
pansamente compresive (bandaje puternic strânse).
2. Hemoragia internă, care se manifestă atât prin dureri localizate, cât şi prin starea generală
gravă, impune extremă urgenţă de transportarea bolnavului, înfăşurat în paturi, la cel mai
apropiat spital.

Fracturile şi luxaţiile.
Art. 12 Fracturile pot fi închise (pielea şi muşchii nevătamaţi) sau deschise (însoţite de răni). Se
înterzice rănitului orice mişcare a membrului traumatizat, care va fi imobilizat cu ajutorul unor atele
imbrăcate în vată. Atelele se aplică astfel încât să nu apese pe fractură, ci numai să impiedice
progresarea ei; ele vor depăşi cele două articulaţii vecine fracturii, fixandu-se cu fâşii.  
Art. 13 Primul ajutor în caz de accidentare se poate acorda de orice persoană care este pregatită
pentru această situaţie şi care se numeşte salvator.
Art 14 Salvatorii pot fi: medici, cadre medii medicale, lucrători instruiţi în această direcţie
Art.Salvatorii din categoria a treia trebuie să cunoască riscurile specifice locurilor de muncă.
Aceştia se găsesc de regulă la locurile de muncă şi sunt colegi de muncă ai victimelor.
Art. 15 Se vor respecta urmatoarele restricţii la producerea unui accident soldat cu victime:
- dacă persoanele aflate în apropierea victimei nu sunt pregatite pentru acordarea primului ajutor nu
trebuie să intervină cu orice preţ în salvarea victimei - se va cheme cel mai apropiat salvator,se va
anunţa cel mai apropiat post de prim ajutor.
Art. 16 În activitatea AFER mai frecvent pot apare următoarele situaţii privind accidentele la locul de
muncă:
Pierderea cunoştinţei - această stare se datorează unor posibile traume cranio cerebrale, contuzii
cerebrale insolaţii.
Nu se administrează nimic pe cale orală unei persoane inconstiente. Dacă victima respiră este
aşezată pe burtă sau pe o parte. Ea nu va mai fi manipulată (întoarsă pe spate sau pe o parte)
avându-se grijă să se faciliteze respiratia şi scurgerea eventualelor vărsături. Se cheamă medicul.
 
Plăgi – hemoragi 
Plaga (rană leziune) reprezintă orice întrerupere a continuitaţii unui ţesut (tegumente, mucoase).
2
Art. 17 Plaga este însoţită de sângerări, hemoragii. Obiectivele principale in îngrijirea plăgilor sunt:
- constatarea hemoragiei,
- prevenirea infecţiei,
- combaterea durerii .
Art 18 Materiale necesareintervenţiei sunt: - comprese sterile,vată, leucoplast, alcool sanitar, tinctură
de iod, apă oxigenată sau tablete de perogen, soluţie de cloramină, permanganat de potasiu, rivanol,
algocalmin, antinevralgic.  

Fracturi, entorse, luxaţii

Fractura este orice rupere de os, zdrobire, pleznire ca urmare a unui traumatism puternic.
Art. 19 Primul ajutor are rolul să prevină complicaţiile şi să diminueze durerea.
Art. 20 Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile. Victima nu
trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii. Primul ajutor în cazul
fracturii se acordă la locul accidentului exceptând cazul în care persistă un pericol pentru salvator sau
pentru victimă. În acest caz victima trebuie aşezată în cel mai sigur loc pentru a i se acorda primul
ajutor.
Art. 21 Se diminuează durerea cu calmante. Se cheamă medicul.
Art. 22 Alte posibile accidente sunt: 
a. leziuni ale ochilor,
b. leziuni ale muşchilor,
c. arsuri,
d. accidente determinate de curentul electric (electrocutări)
Art. 23 În aceste situaţii se recomandă transportul bolnavului la spital pentru acordarea ajutorului de
specialitate. 

Aceste norme sunt obligatorii şi nu sunt limitative, fiecare şef de compartiment poate aduce
îmbunătăţiri şi completări ulterioare