Referat la tema: Mass-media și opinia

publică

A realizat: Negară Radu

Ce este Mass-media?
DEX-ul ne spune că acest termen, atât de familiar astăzi, „desemnează ansamblul
mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice,
cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; alte mijloace de comunicare în masă”.
Provine din limba engleză, fiind o expresie folosită la plural – „mediile de mase”, formulă în
care s-a încetățenit în mai toate limbile lumii.

Mai nou, cuvântul este folosit şi la singular, atunci când vrei să indici asupra unei anume
entităţi („media X nu respectă etica jurnalistică”), şi se pare că în polemica referitoare la
utilizarea sintagmei cu pricina doar la plural sau şi la singular încă nu se întrezărește un
final. Comunicatorii şi jurnaliștii de modă/școală (mai) veche insistă asupra pluralului –
„mass-media sunt produsul societății în care există” -, dar tot mai des vom întâlni şi
versiunea „mass-media este a patra putere în stat”1.

Ce este opinia publică?

Termenul de „opinie publică” (public opinion) a fost preluat din limba engleză. Etimologic,
provine din limba latină, opinio derivat de la opinari – a exprima o părere – echivalent al
cuvântului doxa din limba greacă. Dicţionarul latin-român (Guţu, 1996, 215) specifică:
opinio, onis, s.f. – părere, credinţă, gând, presupunere. Asociat, cuvântul publicus, derivat de
la populus, semnifică popor. Plecând de la etimologie, înțelegem prin „opinie publică”
părerea poporului, gândirea lui 2.

Încercând o sinteză a principalelor componente luate în consideraţie în diferite abordări

generale-psihologice, sociologice filosofice, se constată că opinia publică este echivalată cu
părerile aprecierile, opţiunile publicului, ale maselor; ea devine manifestare in actu a
conştiinţei sociale, exprimată în atitudini adoptate în diverse probleme de viaţă ale unor
grupuri sau comunităţi umane şi poate cuprinde sfere diferite, de la grupe mici la ansamblul
unei naţiuni sau chiar la scară internaţională; fiind un fenomen psihosocial, opinia publică
1
Ce este mass-media? : http://mediacritica.md/ro/ru-mass-media-un-fenomen-creat-de-si-pentru-oameni/ (vizitat
20.09.2021)
2
Septimiu Chelcea. Sociologia Opiniei Publice. București, 2000.

2
are o determinare de ordin obiectiv (structura sociologică a publicului, sistemul de valori şi
norme dominante în grup, faptele sociale ce devin obiect de opinie) şi condiţionări subiective
(conştiinţa individuală influenţele grupului şi liderilor de opinie, prestigiul şi autoritatea
acestora, motivaţiile personale şi colective, mentalităţile, stările de spirit etc.). 1

Este deja un loc comun faptul că mass media au un rol covârşitor în formarea opiniei
publice, cu atât mai mult cu cât s-au consacrat ca fiind mijlocul prin intermediul căruia este
asigurată interfaţa legăturilor, conexiunilor, raportului dintre diversele structuri sociale, de la
instituţii publice, instituţii comerciale, corporaţii ş.a., până la individul particular. Mass
media se constituie totodată ca fiind mediul în care comunicarea publică se împlineşte, iar
relaţiile sociale se transformă în interacţiuni sociale care au ca miză influenţarea intenţionată
sau neintenţionată, directă sau indirectă a opţiunilor, atitudinilor şi comportamentelor
entităţilor implicate. Asociate relaţiilor de putere şi de control social, procesele de
influenţare socială presupun construcţia clasică a comunicării pe tripartiţia: sursă - mesaj -
ţintă, precum şi punerea în mişcare a controversatelor mecanisme de persuasiune,
manipulare, îndoctrinare, etc 2.

În literatura de specialitate se menţionează şi definiţia opiniei publice propusă de Virginia

Sedman (1932), conform căreia „opinia publică este o forţă activă sau latentă, derivată dintr-
un amestec de gânduri, sentimente şi impresii individuale, care amestec este măsurat prin
gradul de influenţă variabil al diferitelor opinii în interiorul agregatului”. Rezultă că opinia
publică există în mod manifest, dar şi latent şi că nu este nici unitară, nici monolită 3.

În fapt, comunicarea publică a apărut ca urmare a nevoii de adaptare a diverselor organisme

din spaţiul public la schimbările din ce în ce mai rapide din mediul extern lor (cf. Borţun
2005, Toma 1999, Ficeac 2004, Lull 1999, ş.a.), iar ideea de „manipulare, în sensul de
exercitare a unui supra-control asupra mediului extern pentru a menţine tensiunile din
interiorul acestuia la un anumit nivel acceptabil astfel ca schimbarea să nu mai constituie o
1
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.
2
Rolul Mass Mediei româneşti în formarea opiniei publice :
https://www.ssoar.info/ssoar/bitstream/handle/document/7163/ssoar-commargps-2007-2-ghita-
rolul_mass_mediei_romanesti_in.pdf;jsessionid=743AE06F14B7F95648A1D285A4E558E3?sequence=1
3
Septimiu Chelcea. Sociologia Opiniei Publice. București, 2000.

3
surpriză, căpăta o nuanţă din ce în ce mai accentuat peiorativă. În acest sens, nu ne sunt
deloc străine criticile sociale ale culturii de masă venite din partea reprezentanţilor Şcolii de
la Frankfurt, care punctau efectele perverse ale unui astfel de supra-control asupra conştiinţei
sociale. Două concepte extrem de importante erau avansate în prima jumătate a secolului XX
de către Herbert Marcuse (1955, 1964, 1969, ş.a.), anume cel de „introiecţie democratică şi
cel de „servitute voluntară. Marcuse observa extrem de bine faptul că în nevoia permanentă
de adaptare menţionată mai sus ceea ce se produce este o uniformizare a conştiinţei sociale,
o îndoctrinare tacită cu ideea unor false nevoi pe care individul va tinde să şi le asume ca
fiind reale, personale şi stringente şi pe care va tinde să le satisfacă înrobindu-se voluntar în
raporturi sociale de muncă şi consum represive. Raporturile de conlucrare dintre organizaţie
şi mass-media devin în aceste condiţii extrem de importante, iar grupurile şi organizaţiile
purtând diverse interese sunt identificate ca fiind sursa mesajelor, în timp ce mass media
rămân canalul de transmisie. Rolul mass media în formarea opiniei publice, în influenţarea
socială şi astfel în asimilarea parţială sau totală a mesajului la nivelul receptorului şi
tranformarea lui în atitudine cognitivă sau în comportament social, este unul cu precădere
indirect 1.

Obiectul și subiectul opiniei publice

Prin urmare, controversele în jurul definirii şi analizării opiniei publice nu au fost şi nu sunt
simple abstracţii, ci efectul constatării că un asemenea fenomen social colectiv poate fi
cunoscut şi influenţat pentru a corespunde anumitor scopuri. Democratizarea politică şi
transformările specifice societăţii moderne au determinat creşterea interesului pentru
cunoaşterea opiniei publice sau mai exact a opiniilor publicului, întrucât nu există opinie
publică unică, omogenă.

După cum apreciază majoritatea sociologilor, în folosirea categoriei de opinie publică este
foarte indicat să se distingă dacă este vorba de cercetarea opiniei publice generate de vreun
eveniment concret sau despre opinia publică în expresia ei de fenomen social în general. De
1
Rolul Mass Mediei româneşti în formarea opiniei publice :
https://www.ssoar.info/ssoar/bitstream/handle/document/7163/ssoar-commargps-2007-2-ghita-
rolul_mass_mediei_romanesti_in.pdf;jsessionid=743AE06F14B7F95648A1D285A4E558E3?sequence=1
4
fapt, cel de-al doilea aspect nu există şi nu se poate manifesta în afara opiniilor publice
concrete, independent de ele, ci reflectă particularităţile generale, esenţiale ale opiniilor
publice concrete. Dacă opinia publică este avută în vedere ca fenomen sociologic, atunci, în
centrul analizei vor sta chestiuni de tipul următor: Care este structura sociologică a opiniei
publice în condiţiile concrete ale unei societăţi? Care sunt mecanismele şi structura
comunicaţională în funcţionarea ei? Ce rol îndeplineşte opinia publică în jocul forţelor
politice? Care sunt raporturile ei cu sistemul de instituţii ale societăţii? Care sunt
posibilităţile de dezvăluire a diferitelor sale structuri morfofuncţionale? ş.a.m.d.1

În funcţie de ce se schimbă opiniile? Harwood L. Childs face o distincţie utilă pentru

contextul de faţă. El vorbeşte despre „cauze proxime” ale opiniilor noastre, despre factori
primari, activi şi decisivi şi despre „factori latenţi”, secundari, care doar ne predispun să
acţionăm. Cine ar intra în această a doua categorie? De pildă, locul unde domiciliem, vârsta,
gradul de prosperitate. Sunt factori care asigură un gen de fundal pe care se proiectează
evoluţiile şi schimbările opiniei publice. De unde ne dăm seama de acest lucru? Pentru că cel
mai adesea ei rămân constanţi sau cvasiconstanţi, dar pe acest fond apar schimbări
spectaculoase de opinie publică. Prin urmare, este legitim să ne întrebăm cu privire la
cauzele adevărate ale acestor schimbări. „Determinanţii nemijlociţi ai opiniilor – afirmă
Childs – sunt canalele de comunicare şi ceea ce ne parvin prin ele: ideile, relatările, ştirile,
reprezentări care constituie lumea noastră a simbolurilor” (An Introduction to Public
Opinion, p. 111).

Sprott consideră, de asemenea, că opiniile se schimbă în funcţie de informaţiile pe care le

deţin persoanele sau grupurile. Nu poţi să ai o opinie despre nimic. Informaţia nouă,
proaspătă, declanşează în general un proces de reordonare. Fireşte că fiecare om sau grup
întâmpină într-un anume fel informaţia, o receptează în mod specific, o evaluează şi o
interpretează diferit. Dar legătura dintre informaţie şi opinie nu este pusă la îndoială de
nimeni. De aici importanţa covârşitoare a media în formarea şi orientarea opiniei publice.
Materia primă a media este informaţia. Influenţa media asupra opiniei publice poate fi

1
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.

5
reţinută cel puţin în două planuri. Influenţa imediată, pe termen scurt. Aici rolul informaţiei
transmise prin media este, cum spuneam, acela de a declanşa procesul de reordonare a
datelor existente până în acel moment. Mai avem de-a face cu un impact pe termen mediu şi
lung, mult mai important şi mai durabil. Un flux informaţional cu o durată măsurată în ani de
zile poate influenţa nu numai opinia propriu-zisă, ci chiar instrumentele de evaluare ca atare;
nu numai reacţia, ci chiar mentalitatea 1.

Prin urmare, publicul efectiv nu se confundă cu populaţia competentă. Opinia de masă este o
categorie diferită, atât în conţinut, cât şi ca extindere, de opinia publică. Opinia de masă face
abstracţie de diferenţele calitative care există între populaţia competentă, publicul efectiv şi
alte categorii de populaţie, incluzând opinia tuturor oamenilor.

Totuşi, ca urmare a condiţiilor social-istorice complexe şi în continuă schimbare, trebuie

ţinut seama de cel puţin două împrejurări-realităţi:

a) În cazuri speciale, se poate întâmpla ca întreaga populaţie să se ridice la nivelul publicului

efectiv. Apariţia unei astfel de situaţii depinde nu numai de gradul de interes public al
evenimentului indicator respectiv, ci şi de nivelul cultural şi de viaţă al populaţiei, de
evoluţia sau involuţia democratizării. În cursul istoriei, asemenea cazuri se ivesc numai în
situaţii cu totul deosebite, în contextul revoluţiilor sociale;

b) În anumite situaţii sociale, când se suspendă instituţiile democratice, publicul efectiv

poate să dispară. În asemenea cazuri, populaţie competentă există, dar, ca urmare a structurii
organizaţionale (instituţionale) antidemocratice, aceasta nu se manifestă, mai precis,
explorările sociologice nu pot măsura existenţa şi acţiunea unui public efectiv2.

Rolul mass media ca factor esențial în formarea și exprimarea opiniei publice

Sociologii au început să elaboreze metode de anchetă și să pună la punct instrumente

statistice pentru a cunoaște mai bine opinia populației priving anumite teme. Astăzi am ajuns
1
Prof. univ. dr. Paul DOBRESCU, Asistent univ. drd. Alina BÂRGĂOANU. MASS MEDIA ȘI SOCIETATEA. București 2001.
202p.
2
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.
6
să asimilăm starea opiniei politice cu ceea ce măsoară sondajele. Acestea nu sunt decât
răspunsuri foarte punctuale la întrebări, un fel de fotografie la cald a reacțiilor unor persoane
aflate în fața unui chestionar. În realitate, sondajele nu măsoară decât mișcări de opinie și în
niciun caz nu pot fi confundate cu opinia publică, care este mult mai dificil de sesizat.

Presa scrisă a fost unul dintre fatorii care au favorizat apariția și progresul opiniei publice.
Gabriel Tarde a sublinial importanța difuzării pe scară largă a ziarelor preocupate de
conversațiile și ideile care ciruclă în societățile noastre, pentru a produce o teorie modernă a
opiniei. El propune o distincție între mulțime și public.-Mulțimea este instabilă și
neașteptată, reacționează impulsiv și emoțional.-Publicul este o colectivitate pur spirituală,
formată din indivizi separați din punct de vedere fizic, a căror coeziune e doar mentală.
Membrii publicului sunt mai ponderați, uniți de convingerea că împărtășesc în același
moment anumite idei. Cauzele care au dus la apariția publicului: mulțumită ziarelor și
proliferării acestora a apărut un public adevărat. Această nouă formă de asociere colectivă se
intensifică datorită dezvoltării mijloacelor de comunicare și de transport, extinderii difuzării
presei pe tot teritoriul. Se produce atunci o accelerare a circulației opiniilor, o fuziune a
opiniilor personale locale într-o opinie colectivă și națională1.

Cercetarea sociologică a mass-media pune în evidenţă, teoretic şi metodologic, următoarele

elemente:

a) analiza conţinutului ce se comunică; în acest context trebuie avut în vedere modul propriu
de structurare a acestuia, determinat de mediumul sau instrumentul de comunicare, fiecărui
canal de comunicare corespunzându-i un limbaj specific;

b) analiza modului în care se transmite mesajul, ceea ce presupune examinarea unui anumit
conţinut cultural, „prelucrat” în virtutea difuzării lui în masă şi structurat conform
restricţiilor impuse de codurile specifice limbajelor de comunicare;

c) analiza dimensiunii sociale, în sensul evaluării (estimării) mesajelor ce sunt transmise pe

canalele comunicării de masă şi se adresează publicului în anumite scopuri;

1
Remy Rieffel, Mass-media, opinia publică și spațiul public: https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-
bucuresti/introducere-in-sistemul-mass-media/remy-rieffel-mass-media-opinia-publica-si-spatiul-public/3748229
7
d) studiul efectelor (ce efect are mesajul), corelat cu analiza producătorului (cine transmite)
şi, deopotrivă, analiza conținutului cultural şi a modului de structurare a mesajului (ce şi cum
se transmite)1.

Mass-media au modificat modalitățile de exprimare a opiniei publice. Odată ce opinia

publică nu se mai limitează la momentele nominale, trebuie să încercăm să surprindem
substanța momentelor reale. În trecut, obiectivul principal al manifestațiilor era de a se face
auzite în stradă. Azi, scopul lor este să se facă auzite în special de mass-media. Ele devin
deci „manifestații mediatice”. Astfel, mass-media participă la construirea evenimentului.

Mijloacele de comunicare în masă pot uneori să impună pe ordinea de zi anumite subiecte și

să genereze conformism, iar alteori pot să dea amploare dezbaterii și să favorizeze
pluralismul opiniilor. Ideea conform căreia mass-media definesc problematica momentului
trimite la teoria agendei, care presupune că media au asupra cetățenilor un efect puternic și
direct, având doar puțină autonomie în comportamentul lor. O abordare similară o găsim în
teoria privind efectul de obturare simbolică prin care mass-media au devenit tribunalul
opiniei: actualitatea se circumscrie subiectelor despre care vorbesc jurnaliștii deoarece
identifică și delimitează tot ceea ce merită a fi adus sau nu la cunoștință publicului 2.

Cum subliniază unii analişti sociali, „aceste opţiuni au variat în mod ciclic, de la ideea
efectelor puternice la aceea a efectelor slabe, şi invers. Caracteristicile acestor efecte s-au
schimbat în mod substanţial: cercetătorii au trecut de la efecte globale la efecte speciale, de
la cele directe, pe termen scurt, la efecte difuze, indirecte, pe termen lung. În acelaşi timp,
imaginea receptorului s-a modificat: de la un public pasiv, supus influenţei mesajelor, s-a
ajuns la un public activ, care filtrează, selecţionează conţinuturile” 3.

De-a lungul timpului au fost formulate teorii care măsoară consecințele sociale ale acțiunii
mass-media.

1
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.
2
Remy Rieffel, Mass-media, opinia publică și spațiul public: https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-
bucuresti/introducere-in-sistemul-mass-media/remy-rieffel-mass-media-opinia-publica-si-spatiul-public/3748229
3
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.

8
Teoria glonțului magic

Expresia „injecţie hipodermică” îi aparţine lui Lasswell, care dorea în acest fel să sugereze
că mass media au un efect sau impact nediferenţiat asupra indivizilor atomizaţi. Principalele
postulate ale teoriei sunt important de prezentat într-o formă sistematizată, pentru că, aşa
cum am mai subliniat, ele arată direcţiile în care se vor îndrepta teoriile moderne despre
procesul comunicării de masă (S. A. Lowery, M. L. DeFleur, Milestones in Mass
Communication Research, p. 14):

a) Membrii societăţii de masă duc vieţi izolate din punct de vedere social, exercită control
social minim unul asupra celuilalt deoarece au origini sociale diferite şi nu împărtăşesc un
set comun de norme, valori şi credinţe;

b) Precum animalele, oamenii sunt înzestraţi din naştere cu un set uniform de instincte care
le ghidează modalităţile de a răspunde stimulilor din lumea înconjurătoare;

c) Din moment ce acţiunile umane sunt ghidate de instincte uniforme şi de condiţii sociale
determinate de izolare, indivizii percep şi interpretează evenimentele în mod similar;

d) Mesajele media pot fi concepute ca gloanţe simbolice, care lovesc fiecare ochi şi fiecare
ureche şi ale căror efecte asupra gândirii şi comportamentului sunt directe, imediate,
uniforme şi puternice. Mesajul media este primit separat şi nefiltrat de către fiecare individ
care reacţionează aproape ca la o injecţie, mecanic, independent de alţii. Relaţia dintre
individ şi mesajul media fiind una de stimul – răspuns, mass media sunt direct responsabile
pentru schimbarea valorilor, ideilor, atitudinilor, opiniilor, comportamentelor 1.

Modelul fluxului în doi pași

Modelul „celor doi paşi în comunicare” sau al „fluxului în doi paşi”, prezentat, în linii mari,
anterior, evidenţiază rolul surselor intermediare în procesul de comunicare, în particular,
rolul liderilor de opinie. De această dată, mass-media nu mai influenţează direct receptorii, ci
indirect, mediat, prin intermediul liderilor de opinie, persoane mai bine informate, care devin
„autorităţi” în grupurile lor, capabile să selecteze şi să interpreteze informaţiile pe care le

1
Prof. univ. dr. Paul DOBRESCU, Asistent univ. drd. Alina BÂRGĂOANU. MASS MEDIA ȘI SOCIETATEA. București 2001.
202p.
9
deţin, să asigure echilibrul grupului, având un „rol reglator”. Prin urmare, efectele acţiunii
mass-media, exercitate asupra receptorilor, nu se resimt nici total, nici uniform, nici imediat.
Ele contribuie mai degrabă la consolidarea, întărirea unor opinii şi comportamente
preexistente, decât la schimbarea lor. Cercetările efectuate de diverşi sociologi confirmă
aceste aprecieri 1.

Agenda setting

A. S. Lowery şi M. L. DeFleur consideră că primele cercetări ale mass media au condus la

credinţa în atotputernicia media ca urmare a strategiilor de cercetare folosite şi a
presupoziţiilor aflate la baza demersului de cercetare. Potrivit acestor presupoziţii, efectele
mass media sunt generate în următoarea ordine:

a) media atrag atenţia publicului cu privire la un subiect, la o temă (sensibilizare);

b) media pun la dispoziţie un volum de informaţii despre acel subiect/ acea temă;

c) informaţia oferită de mass media duce la formarea şi schimbarea atitudinilor;

d) atitudinile formate în acest fel influenţează comportamentul (Milestones in Mass

Communication Reserach)2.

Trebuie subliniat faptul că efectul de „agendă” acţionează diferit, în funcţie de tema aflată în
dezbatere. În general, cercetările au arătat că, în timp ce în probleme vitale indivizii depind
mai mult de factori conjuncturali, în chestiuni de ordin general, fără impact direct asupra lor,
ei se lasă „dirijaţi” de „reprezentările” transmise prin mass-media 3.

Teoria spirala tăcerii

1
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.

2
Prof. univ. dr. Paul DOBRESCU, Asistent univ. drd. Alina BÂRGĂOANU. MASS MEDIA ȘI SOCIETATEA. București 2001.
202p.
3
Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
320p.
10
Există o altă teorie conform căreia mass-media generează conformismul, numită spirala
tăcerii. Opinia publică este rezultatul interacțiunii dintre indivizi și mediul lor, fiind definită
ca acea opinie care poate fi exprimată în public fără riscul unor sancțiuni și pe care se poate
sprijini orice acțiune realizată în public. Oamenii se află într-o stare de dependență de mass-
media, idee care se bazează pe următoarele ipoteze:- Indivizii își construiesc o reprezentare
privind repartizarea și succesul opiniilor în mediul lor social- Mass-media reprezintă
principala sursă de referință pentru tot ceea ce nu ține de sfera personală- Atunci când nu se
simt susținuți, indivizii nu mai îndrăznesc să își exprime opiniile, se retrag din dezbaterea
publică și se instalează într-o spirală a tăcerii1.

Bibliografie:

1. Aurelian Bondrea. Sociologia Opiniei Publice și a Mass-Mediei. Editura Fundației România

de Mâine, București, 2007. 320p.
2. Prof. univ. dr. Paul DOBRESCU, Asistent univ. drd. Alina BÂRGĂOANU. MASS MEDIA
ȘI SOCIETATEA. București 2001. 202p.
3. Septimiu Chelcea. Sociologia Opiniei Publice. București, 2000.
4. Ce este mass-media? : http://mediacritica.md/ro/ru-mass-media-un-fenomen-creat-de-si-
pentru-oameni/ (vizitat 20.09.2021)
5. Remy Rieffel, Mass-media, opinia publică și spațiul public:
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-bucuresti/introducere-in-sistemul-

1
Remy Rieffel, Mass-media, opinia publică și spațiul public: https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-
bucuresti/introducere-in-sistemul-mass-media/remy-rieffel-mass-media-opinia-publica-si-spatiul-public/3748229
11
 mass-media/remy-rieffel-mass-media-opinia-publica-si-spatiul-public/3748229 (vizitat
20.09.2021)

6. Rolul Mass Mediei româneşti în formarea opiniei publice :

https://www.ssoar.info/ssoar/bitstream/handle/document/7163/ssoar-commargps-2007-2-
ghita-
rolul_mass_mediei_romanesti_in.pdf;jsessionid=743AE06F14B7F95648A1D285A4E558E3
?sequence=1 (vizitat 20.09.2021)

12