Structurile și caracteristicile rețelelor de distribuție a energiei electrice

Structura unei rețele electrice de distribuție trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

- Siguranța în funcționare a schemelor rețelelor electrice trebuie să răspundă
cerințelor corespunzătoare categoriilor receptoarelor alimentate și să asigure
continuitatea în alimentare conform condițiilor contractuale stabilite între furnizor
și consumator.
- Elasticitatea (autostructurarea) schemelor electrice este acea proprietate de a se
adapta diverselor regimuri de funcționare și stări ale sistemului electroenergetic.
comodității efectuării întreținerii profilactice și reparațiilor în urma avariilor.
- Economicitatea care să conducă la o configurație optimă de rețea. funcție de
condițiile specifice impuse de natura fiecărui consumator, optimizare având ca
funcție obiectiv economicitatea în alimentare (investiții și pierderi minime de putere
și energie electrică).
- Calitatea energiei electrice furnizate. astfel ca o rețea să asigure nivelul de tensiune
la consumatori, în limitele impuse prin legislația în vigoare: să elimine. până la
anumite limite admisibile. factorii perturbatori cum ar fi regimurile nesimetrice și
deformante (armonice) care pot apare datorită receptoarelor unor consumatori și
care pot deranja funcționarea rețelelor electrice în ansamblu.
- Alegerea schemelor și a parametrilor rețelelor electrice de distribuție trebuie să se
facă pe o perioadă de 20-30 ani (considerată ca durată optimă de viață a acestora).

Criterii de alegere a structurii rețelelor electrice de distribuție

Alegerea tensiunii nominale.
În rețelele electrice de distribuție, tensiunile de alimentare a consumatorilor depind de o serie
de factori tehnici și economici și anume:
- mărimea puterii active solicitate de un consumator sau de un grup de consumatori, la
un moment dat
- amplasamentul consumatorilor față de rețelele electrice existente
- tipul receptoarelor de energie electrica instalate la consumatori
Pentru rețele electrice de distribuție sunt recomandate următoarele nivele de tensiuni:
- joasă tensiune: 400/230V
- medie tensiune: 10-13kV, 20-25kV, 33-45kV
Tensiunea de 6 kV și 10 kV se utilizează, în special, pentru alimentare motoarelor electrice,
respectiv în rețelele industriale;
- inaltă tensiune: 110kV
Puterile care se pot transporta la diferite niveluri de tensiune în rețelele de distribuție sunt, în
general, următoarele:
- joasă tensiune: sub 50 kW - pentru alimentarca consumatorilor casnici terțiari;
- medie tensiune: până la 2000 kW - pentru alimentarea consumatorilor din sectorul terțiar și a
celor comerciali cu puteri maxime simultan absorbite;
- înaltă tensiune: consumatori cu puteri maxim simultan absorbitr carc depășesc 5000 kW (în
general, mici consumatori industriali).
Având în vedere necesitatea economisirii energiei electrice, pe care furnizorul o poate
realiza prin reducerea pierderilor în rețelele electrice, se impune scurtarea lungimii rețelelor
electrice, în special, a celor de joasă și medie tensiune prin aducerea tensiunilor înalte cât mai
aproape de consumator (racorduri adânci).
Indiferent dacă este vorba de rețele electrice noi, pentru alimentarea unor consumatori, sau de
restructurarea celor existente, criteriile care stau la bază sunt unice și trebuie să urmărească:
- un nivel de fiabilitate ridicat, atât pentru ansamblul de rețele luat în considerare cât și
pentru fiecare element de rețea în parte;
- reducerea la maximum posibil a punctelor slabe care pot genera întreruperi în
alimentarea cu energie electrică a consumatorilor prin simplificarea schemelor primare
și secundare a instalațiilor;
- adoptarea de soluții de rețele electrice elastice (autostructurante), în special la MT, prin
posibilitatea adăugării, la o rețea existentă, de noi linii și conectarea de noi puncte de
injecție justificate de creșterea sarcinii, menținându-se structura, caractrtul inițial și
unitatea rețelei.
- Introducerea automatizărilor pentru reducerea la minimum a timpului de inactivitate
datorită avariilor unor porțiuni de rețea,
- utilizarea unor tipodimensiuni (proiecte tip, elemente tipizate) de lungă viabilitate;
- urmărirea economiei de energie prin adoptarea de configurații corespunzătoare de rețele
precum și printr-o dimensionare optimă economică a elementelor acestora;
- încadrarea în normele de protecție a mediului înconjurător;

Sistemul de distribuție la înaltă tensiune

Pentru rețelele electrice de distribuție la înaltă tensiune se folosește, de regulă,tensiunea

de 110 kV. În unele țări, de exemplu, în Franța se folosește tensiunea de 225 kV ca tensiune de
distribuție.
Rețelele electrice de 110 kV pot să aibă următoarele destinații, de care depinde
configurația și echiparea aleasă:
- de evacuare a puterii din centralele electrice de putere mijlocie (50 - 200 MW) și a
căror configurație depinde strict de corelarea cu condițiile impuse de centrala electrică
furnizoare;
- de alimentare a unor zone urbane sau rurale care au mai multe tipuri de consumatori;
- de alimentare a unor consumatori concentrați care prin puterea solicitată justifică o
stație de 110 kV/MT:
Configurația rețelelor de înaltă tensiune de 110 kV depinde și de structura și configurația
rețelelor de transport de foarte înaltă tensiune (400 și 220 kV), care face evacuarea puterii din
marile centrale electrice precum și transportul energiei electrice la distanțe mari, spre zonele
de consum. Rețelele de transport de foarte înaltă tensiune trebuie să aibă un grad mare de
siguranță în funcționare ele constituind de fapt sistemul «arterial» al unui sistem
electroenergetic, din care se alimentează rețelele de distribuție și în care debitează marile
surse de putere amplasate de cele mai multe ori excentric făță de zonele de consum,
amplasamentul lor fiind dictat de alți factori (existența combustibilului primar, a apei de răcire
etc.). Rețelele de transport au, de regulă o configurație inelară (unul sau mai multe inele) care
acoperă suprafața unei zone mari, cu posibile legături spre sisteme învecinate. În această rețea
debitează centralele electrice de putere mare.
Stațiile de transformare 400/110 kV și 220/110 kV alimentează, în principal, rețeaua de
110 kV, constituind pentru aceasta, alături de centralele de putere mijlocie puncte de injecție
de energie electrică.

Structura rețelelor de înaltă tensiune

Sistemul de 110kV este format din linii electrice și stații de transformare alimentate,
de regulă, din sistemul de transport și din centrale electricc de putere mijlocie.
Liniile de 110 kV sunt aeriene sau în cablu subteran, în funcție de traseul lor zona străbătută
(cu densitate constructivă mai mare sau mai mică).
Stațiile de transformare de 110 kV/MT sunt exterioare sau interioare, constructiv fiind
dictat de locul și spațiul de amplasare.
Sistemul dc distribuție de 110 kV format din linii și stații de transformare repartizează
cnergia electrică pe zone de consum, urbane și/sau rurale, va fi realizat funcție de consumul și
întinderea zonei deservite, precum și de configurația rețelelor de transport, pe de o parte, și de
medie tensiune, pe de altă parte.
De regulă, pentru distribuția de 110kV se va alege schema în buclă cu funcționarea deschisă,
bucla fiind alimentată de pe barele a două puncte de injecție diferite sau de pe barele secționate
ale aceluiași punct de injecție. Racordarea stațiilor de 110 kV/MT se va face în sistemul intrare-
ieșire, prin secționarea buclei și introducerea ei în stație.
Pentru localitățile urbane cu densitate de sarcină mare și cu nivel ridicat de siguranță solicitat,
se va adopta o schemă în inel simplu sau dublu, acesta fiind alimentat din una sau două surse
de tensiuni superioare, stațiile de 110 kV/MT fiind înseriate prin sistem intrare-ieșire în inel.

a) Statie de 110kV cu o unitate alimentata din 400(200)/110kV si rezervare pe MT

 b) Statie de transformare de 110kV cu două unități alimentată direct dintr-o stație de
400(200)/110kV, cu sau fără bară de transfer
Stațiile de transformare de 110/MT se vor realiza cu maximum două unități de
transformare cu puteri unitare între 10 și 25MVA. Cea de-a doua unitate de transformare
reprezintă rezerva primei unități în cazul unor consumatori cu necesități de siguranță ridicate
și când rezervarea nu se poate asigura prin reteaua de medie tensiune.
În figurile de mai sus se prezintă o schemă de alimentare la 110 kV a rețelelor electrice
de medie tensiune din zonele rurale sau urbane, când reteaua de MT are asigurată rezervarea
din altă stație de transformare racordată la o sursă diferită de 110 kV. În figura a) se dispune
de o stație sursă de 400(220)/110 kV, iar în figura b) există o stație de 110 kV/20 kV cu 2
unități de transformare, cu sau fără bare de 110 kV, în funcție de distanța geografică între A și
B.
În figura 2 se prezintă schema de alimentare la 110 kV a retelelor de MT din zone rurale
sau urbane, când rețeaua de medie tensiune are asigurată rezervarea de pe bare de MT din stații
diferite, cu alimentare separată la 110 kV, iar configurația geografică a amplasării stațiilor de
110 kV impune alegerea acestei scheme în locul celei de alimentare în inel. Soluția poate
constitui prima etapă a unei scheme «inel».

110 kV kV

Fig. 2. Schemă de 110 kV, de alimentare a rețelelor de MT când rețeaua are asigurată
rezervarea de pe bara de MT din stații diferite
Această schemă mai poate fi utilizată la alimentarea rețelelor de MT din zone urbane
cu rezervarea asigurată de pe barele de MT ale aceleași stații, sau la alimentarea stațiilor cu
profil mixt - consumatori edilitari, social-culturali și mici consumatori industriali -, care
necesită nivel ridicat de rezervare (clădiri administrative importante, transport în comun
electrificat, stațiile de pompare pentru alimentarea cu apă etc.).
 În cazul rețelelor de MT cu rezervare de pe bare de medie tensiune din stații de
transformare diferite, puterea instalată a stației se va calcula considerând ambele
transformatoare în funcțiune, de regulă, fără rezervare integrală între ele.
În figura 3. se prezintă schema de alimentare a unei zone în care sunt necesare atât stații
de transformare cu o unitate cât și stații cu două unități de transformare, racordate în derivație
la o magistrală de 100 kV.
Stațiile A și C sunt stații «sursă» (fie ale centralelor electrice, fie din rețeaua de foarte
înaltă tensiune).
În figura 4. se prezintă schema de alimentare prin LEA de 110 kV a zonelor rurale, la
care se amplasează stații de transformare cu două unități de transformatoare, condițiile
prezentate la schema din figura 2.
Stațiile A și C sunt stații «sursă» (fie ale centralelor electrice, fie din rețeaua de IT).
Numărul de racorduri se deduce din calculul sensibilității protecțiilor. În figura 5. se prezintă
schema utilizată în municipiul București.

Fig.3 Schema de alimentare a unei zone în care sunt necesare stații de transformare cu
una sau două unități de transformare, racordate în derivație la o magistrală de 110kV

Fig.4 Schema de alimentare prin LEA de 110kV a zonelor rurale

Fig.5 Schema rețelelor electrice de 110kV utilizată în București
 tație 4
00/110

Fig.6 Schema unei rețele electrice de 110kV de alimentare a unei localități urbane