Sunteți pe pagina 1din 3

Formarea tinerilor în spiritul interculturalității prin activitățile extracurriculare

Interculturalismul implică înțelegerea, aprecierea și valorizarea culturii proprii la care


se adaugă respectul bazat pe o informare autentică și pe construirea curiozității față de
cultura etnică a celuilalt.Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecția
dintre culturi,nefiind un scop în sine,dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt
sesizate transformările nefirești sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare
a culturilor.
Educaţia interculturală a devenit o temă de actualitate în şcoala şi în societatea
românească.Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante deschise, de acceptare
şi înţelegere firească a raportului „eu-celălalt” şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi
respectarea diferenşelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între
oameni şi nu prin plicarea polarităţii superior-inferior.
Educația interculturală presupune promovarea unor politici şcolare care să permită
egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale
pentru a le transforma în resurse pedagogice, iar responsabil de aceste demersuri este
cadrul didactic.
Identităţile mutiple tradiţiile şi obiceiurile se fac simţite şi în comunităţile
rurale.Acelaşi lucru îl putem spune şi despre modul de relaţionare dintre diverşi indivizi
sau grupuri de indivizi. Această diversitate presupune o nouă abordare a societăţii şi a
educaţiei. Interculturalitatea aduce în societate un plus de cunoaştere şi de îmbogăţire
culturală.
Educaţia interculturală se referă la teme ca acceptarea, convieţuirea cu ceilalţi,
participarea, evitarea prejudecăţilor şi promovarea unei educaţii democratice
interculturală/multiculturală. Când vorbim de educaţie interculturală ne referim ca un
element cheie şi anume interculturalismul.
Egalitatea diferenţelor trebuie să fie baza educaţiei interculturale. Pentru a acorda
oportunităţi şi posibilităţi tuturor culturilor, precum dezvoltarea fiecărei culture şi
identităţi educaţia interculturală trebuie să respecte diferenţele şi să promoveze egalitatea.
Acest lucru contribuie la depăşirea inegalităţilor sociale.
Educația intercultural promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare și
înțelegere firească a raportului ,, eu și celălalt” și a noțiunii de străin, recunoașterea și
respectarea diferențelor culturale prin valorificarea pozitivă a relațiilor de egalitate între
oameni și nu prin aplicarea polarității superior –inferior. De asemenea presupune
promovarea unor politici școlare care să permit egalizarea șanselor în educație și a unor
strategii de valorificare a diferențelor cultural pentru a le transforma în resurse
pedagogice.
Școala reprezintă principalul spațiu al învățării pluralității culturale prin prețuire
diversității, a notei distinct aduse de cultura fiecărui actor social participant.Ea trebuie să
formeze deprinderea prețuirii valorilor pluriculturale , nu există valori superioare și
inferioare, ci există valori specifice care trebuie judecate. În prezent în școlile din
regiunea Dobrogei se pune un deosebit accent pe modelarea orgoliului etnic al majorității
și întărirea încrederii în sine a minorității.
Școala este instituția care permite copiilor să învețe să trăiască împreună unii cu alții,
cu personae diferite, să-și poată ocupa ocupa progresiv locul în societate, să poată devein
cetățeni active.
Educația interculturală nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la transmiterea unor
conținuturi specific în cadrul unei discipline particulare, consolidarea abordării sale
interdesciplinare este fundamentală;nu poate fi concepută doar pentru mediul școlar, ci și
în legătură cu extrașcolarul ( familie, grupuri sociale, comunități, mass-media).
Interculturalitatea este înainte de orice respectul diferențelor. Cadrele didactice sunt
garanții acestor rogori ale spiritului care veghează asupra diferențelor, pentru a învăța,
acu noaște și a înțelege ceea ce ne leagă, ceea ce ne face asemănători, ceea ce ne apropie.
Suntem diferiți, dar asta nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toții avem un
potențial valoric egal. Toți avem o cultură care ne reprezintă prin costumele populare,
tradiții, obiceiuri, religie și limba vorbită. Unica posibilitate ca oamenii să devină solidari
este recunoașterea și estimarea acestor diferențe și similitudini.
Pentru orice cadru didactic este esențial să creeze relații positive în interacțiunea
dintre semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât și a relațiilor constructive în grup,
pentru a trăi sentimental propriei identități.
Venind din culture diferite avem șansa să ne integrăm într-o societate diferită,
multiculturală, care vaforizează sentimental de a fi în realitatea cotidiană, o
individualitate care nu seamănă cu nimeni. Didactica contemporană promovează concept
și atitudini educaționale noi, menite să determine forme variate de comunicare, cooperare
și colaborare în sprijinul copiilor și mai departe în viitorul tinerei generații.
Parteneriatul educațional este un astfel de concept care devine tot mai present în
relațiile de colaborare ce se stabilesc între unități de învățământ și diferite segmente ale
societății.
La nivelul Școlii Gimnaziale Greci-Tulcea prin constituirea Grupului Allegria s-a
realizat promovarea tradițiilor și obiceiurilor minorității italiene.De-a lungul anilor s-au
inițiat și derulat activități în parteneriat cu Asociatia Italienilor din România (ROASIT),
reprezentând o provocare cu un puternic impact puternic în educația elevilor. Rezultatele
activităților desfășurate în cadrul proiectelor s-au concretizat în:

a. participarea la diferite evenimente culturale:simpozioane, concursuri,festivaluri la


nivel local/județean/național;
b. apariții în cadrul unor emisiuni de televiziune dedicate minorităților;
c. promovarea elementelor de cultură ale minorității italiene prin momentele
artistice dedicate dansurilor și cântecelor tradiționale;
d. dezvoltarea spiritului de colaborare și prietenie cu reprezentanții altor minorități
din țară;
e. folosirea în învățare a diferitelor experiențe dobândite.

S-ar putea să vă placă și