DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÂNT GENERAL, DUBĂSARI

TEST DE EVALUARE LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Clasa a X-a
30 martie 2021

NUME, PRENUME ELEV :Leșan Nicoleta

NUME, PRENUME PROFESOR :Malai Galina

Timp efectiv – 45 de minute

Citește cu atenție textele și realizează sarcinile propuse.

Cu siguranță vei reuși! Mult succes!

„L-am citit de-a lungul anilor, l-am ascultat rostindu-şi versurile în faţa unei săli arhipline ce-l
copleşea cu aplauze, i-am recitit acuma într-o zi şi o noapte de vară toată opera sa poetică, şi nu-mi
voi tăinui bucuria şi entuziasmul ce m-au cuprins de atâtea ori până la lacrimă, aşa cum ţi se întâmplă
ori de câte ori irupe adevărul frumuseţii în opera de artă, când peceţile cedează şi se stabileşte
comuniunea cea tainică între inima ce vorbeşte şi una ce ascultă, asupra vieţii de necuprins, asupra
suferinţelor ce-şi află transfigurarea din care se bănuie ieşirea biruitoare resurecţională.
Un poet angajat aşadar, un mare poet social, este acest tânăr plăpând, cu frunte înaltă, numai
ochii, scânteietori, ce ştiu plecarea-n jos, întru smerită cugetare, nu întru umilinţă stearpă cum ar
spune cei vechi, fixat ca-n rama dureroasă necuprinsul viu al câmpului unui tablou, pândă la
eveniment, pază la pasiuni dezghiocându-le miezul înainte de-a le da frâu liber, aproape nicicând, ca
şi Grigore Vieru, lacrimă uriaşă umbrită de enigmaticul surâs din colţul evlavioasei guri arsă, buză de
lut, de văpaia cuvântului, ca să înveţe neplânsul, ca să deprindă răbdarea îndelungă, pânda cea sfântă
întru lucrare şi priveghere pentru edificarea semenilor.
Căci poezia ţine de iubire, este foc mistuitor întrupat în cuvânt, este acest dor de comuniune,
irezistibil exprimat, lapidar, într-un poem memorabil de către Nicolae Dabija:
Doru-mi-i de Dumneavoastră
Ca unui zid – de o fereastră”.
Ioan ALEXANDRU, „Luceafărul”, 29 iulie 1989
 
 
„Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în complexitatea lui, tribun, rapsod şi
evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alţii, cântul atât de repede întrerupt al lui Alexei
Mateevici. Continuare la nivelul altui timp şi cu alte mijloace, dar o continuitate sui - generis, ca
început perpetuu...
Poezie de şoapte şi rememorări care s-ar vrea citită sau rostită în acompaniament de harpe şi
flaute, în lumini catifelate, scăzute. Între viaţă şi moarte, între pământesc şi astral – necontenit în
căutarea unui echilibru – poetul de la Chişinău e un centru de balans, o voce caldă care-şi reprimă
accentele înalte. Efuziunile sale cheamă, în contrapunct, propoziţii în surdină, tăceri, elocvenţe,
pauze.
Proiectată în orizont metafizic, trecerea în nefiinţă are în frumoasa Baladă cu Toma Alimoş
gravitatea poemelor unui Blaga: a unui Blaga asediat”.

Constantin CIOPRAGA, Nicolae Dabija – o conştiinţă vizionar-patetică,

prefaţă la volumul Aripă sub cămaşă, Iaşi, Editura Junimea, 1991

SUI-GENERIS adj. aparte, deosebit, particular, special, specific. (Un gust ~.)

TRIBÚN ~i m.  fig. Persoană dotată cu talent oratoric și publicistic, care luptă pentru interesele
poporului.
Nr. Item Puncte

crt.

1. Formulează, într-un enunţ, ideea comună pentru ambele texte propuse. L/0/1/
2

Ideaa comună pentru ambele texte propuse este admirația autorului față de Nicolae Dabija
ca un scriitor măreț și un exemplu de care au urmat pe parcursul multor ani.

2. Caracterizează, într-un text coerent, de 4 enunţuri, atitudinea autorilor faţă de scriitorul L/ 0/ 1/

Nicolae Dabija. 2 / 3/ 4

Reprezentant tipic al generaţiei de creaţie Nicolae Dabija,văzut de catre Ioan Alexndru ca

un poet angajat , un mare poet social,un tânăr plăpând, cu frunte înaltă, numai ochii,
scânteietori, ce ştiu plecarea-n jos.L-a citit de-a lungul anilor, l-a ascultat rostindu-şi
versurile în faţa unei săli arhipline, i-a recitit într-o zi şi o noapte de vară toată opera sa
poetică, ce l-au cuprins până la lacrimă. Între viaţă şi moarte, între pământesc şi astral –
necontenit în căutarea unui echilibru ca un centru de balans,astfel spune Constantin
Ciopraga despre Nicolae Dabija.Din aceasta secventa observam admiratia lui fata de poet
ca un mastru continuu chiar și după moarte

3. Intitulează fragmentele date cu câte un citat selectat din text. L/ 0/ 1/

2

1. „L-am citit de-a lungul anilor, l-am ascultat rostindu-şi versurile în faţa unei săli
arhipline ce-l copleşea cu aplauze, i-am recitit acuma într-o zi şi o noapte de vară toată
opera sa poetică, şi nu-mi voi tăinui bucuria şi entuziasmul ce m-au cuprins de atâtea ori
până la lacrimă

2. Poezie de şoapte şi rememorări care s-ar vrea citită sau rostită în acompaniament de
harpe şi flaute, în lumini catifelate, scăzute.

4. Comentează în 2 enunţuri sensul metaforei – poetul de la Chişinău (Nicolae Dabija) e un L/ 0 /1/

centru de balans 2 /3

Metafora- poetul de la Chişinău (Nicolae Dabija) e un centru de balans ,de a evidenția

eternitatea lui Nicolae Dabija și puritatea ce se emană din acest poet.El este comparat cu
un echilibru puternic care provoacă o senzație de liniște sufletească.

5. Prezintă 4 adjective care pot servi drept determinative pentru cuvântul - Arta L /1/2
 Artă-teatrală,modernă,coregrafică,veșnică

6. Subliniază, în șirul dat, 2 cuvinte care pot fi sinonime pentru cuvântul astral: L/0/1/

nemoarte, ceresc,ceas, moarte,celest, bătrân, poet, plânset, universal timp, stingere. 2

7. Alcătuiește, în spaţiul rezervat, un text coerent cu titlul: L/0/

.
1 /2/

Nicolae Dabija - foc mistuitor întrupat în cuvânt … 3/ 4/

Poetul Nicolae Dabija nu are limită în poezie, iar poezia lui „nu are cuvinte multe 5 /6/
pentru gânduri puţine” Opera sa poetică izvorăşte de foarte departe, din adâncurile limbii
ce ni l-a dăruit pe Eminescu, căreia îi ascultă în acest veac imperativele etice. 7/ 8/

Adevărul acesta s-a putut desprinde chiar din prima carte a autorului Ochiul al treilea. 9 /10

Un metaforism de calitate şi o perseverenţă uimitoare în exploatarea motivului

creaţiei nu lasă loc nici unei îndoieli că Nicolae Dabija a venit în poezie ca un chemat.
Sufletul, mintea, intuiţia lingvistică, îndemânarea stilistică, munca de cizelare a expresiei –
toate acestea confirmă o fire poetică, deosebită, ba chiar un destin poetic inconfundabil.
Autorul s-a impus chiar de la început prin îmbinarea măiestrită a tradiţiei cu inovaţia
modernă. Criticul Ion Ciocanu avea să constate:„Verbul lui Nicolae Dabija este în
majoritatea cazurilor inspirat şi plăcut auzului, vraja cuvântului său pune stăpânire pe
cititor, poezia sa înscriindu-se printre realizările neîndoielnice ale întregii noastre
literaturi.”. Autorul scrie o poezie în cheie imnică, elegiacă sau monadică, programatic
mesianică în ultimele volume. M. Cimpoi îl descoperă ca poet al unui univers al candorilor
în care dispar materialitatea şi obiectivitatea, fiindcă totul se înfrăgezeşte, înfloreşte şi
înmugureşte, iar M. Dolgan crede că ceea ce priveşte noutatea şi potenţialul lor estetic, „pe
atât de memorabile” în ceea ce priveşte originalitatea şi frumuseţea lor. Trei tensiuni animă
în permanenţă spiritul creator al lui Nicolae Dabija: „tensiunea căutării adevărului,
tensiunea trăirii acestui adevăr şi tensiunea exprimării cât mai plenare şi cât mai
pregnante”. El denotă capacitatea unui suflet pur de a se lăsa încântat nu de strălucirea
exterioară a vieţii, ci de frumuseţile trăite intens. Aşa se face că sufletul este conceput
drept o carte, pe care autorul o traduce în cuvinte.

Virtuţile intrinseci ale poeziei lui Nicolae Dabija vin să sporească prestigiul omului
de artă dedat cu trup şi suflet înaltei sale meniri, prin adevărul spus la timp şi răspicat, prin
puritatea ideilor şi sentimentelor comunicate, prin frumuseţile primare dezgropate din
tumultul cotidian. Este bine cunoscută fascinaţia pe care o exercită asupra poeticii sale
paradoxul, inclusiv inversarea relaţiei dintre autor şi operă: poetul este născocit de
poeme.Poetul Nicolae Dabija crede cu toate fibrele fiinţei sale în efectul magic al slovei
artistice, în forţa transformatoare a acesteia.

8. Corectitudinea tuturor secvenţelor scrise L/0/1/2

/3/4/5
Total - 30 de puncte
Ai obţinut - ______ puncte. Nota______