Însemnele heraldice proprii, instituite şi utilizate în M.A.I.

constituie
mijloace de identificare şi particularizare a structurilor şi personalului
acestuia, îmbinând, prin simbolistica lor, tradiţiile de armă cu reprezentări
actuale.
 Art. 2. Stema este ansamblul elementelor dispuse într-un anume
mod, astfel încât să exprime plastic atribuţiile posesorului. La alcătuirea
blazoanelor se foloseşte un cadru general, scutul, care apoi se poate
separa în diferite partiţiuni. Prin partiţiuni se defineşte împărţirea
suprafeţei scutului prin linii verticale, oblice, drepte, undate, dinţate,
dantelate. Când câmpul scutului nu are nici o diviziune, este denumit
simplu sau plin.
La crearea şi blazonarea unei steme trebuie să ţinem seama de
principalele sale componente: a) scutul şi diviziunile sale; b) mobilele
cuprinse în câmpul său; elementele exterioare ale scutului compuse din: 1)
timbru, 2) sprijinitori, 3) mantou sau pavilion, 4) deviza.
Scutul este partea centrală a unei steme; el simbolizează arma de
apărare a cavalerilor medievali, suprafaţă pe care combatanţii îşi
reprezentau blazonul. În funcţie de liniile trasate, scuturile pot fi: scut
despicat, scut tăiat, scut sfertuit sau scartelat, scut tăiat în bandă, scut tăiat
în bară, scut tăiat în curmeziş sau scut tăiat încrucişat, scut gironat, scut
tripartit în pal, scut tripartit în fascie sau scut tripartit în brâuri, scut tăiat în
furcă, scut tăiat în furcă răsturnată, scut împărţit în şase părţi, scut împărţit
în nouă partiţiuni, scut tăiat în trei, scut împărţit în trei părţi egale.
Piesele heraldice sunt suprafeţe obţinute pe suprafaţa scutului
(sau a unui cartier) prin trasarea unor linii drepte sau curbe şi
reprezentarea acestora într-o cromatică diferită ce cea a câmpului scutului.
Figurile heraldice. Conform normelor ştiinţei blazonului, figurile
se clasifică în trei mari categorii, astfel: figuri heraldice naturale (din
domeniile: cosmosului, formelor de relief, florei şi faunei), figuri heraldice
artificiale (create de oameni) şi figuri heraldice himerice (creaturi mitice
născocite de mintea omului).
Smalturile heraldice. În afară de semnificaţia pieselor şi figurilor
cuprinse, o stemă vorbeşte despre posesorul său şi prin cromatica
elementelor însumate.
Termenul smalturi defineşte totalitatea materialelor folosite la
alcătuirea compoziţiilor, respectiv metale, culori şi blănuri. Metale sunt în
număr de două: aur şi argint. Aurul semnifică inteligenţă, prestigiu, virtute,
forţă, grandoare, bogăţie, iar argintul înseamnă devotament, corectitudine,
puritate, înţelepciune, durată în timp.
La completarea stemelor se folosesc şase culori, a căror
importanţă urmează clasificarea de mai jos. Roşul înseamnă putere,
acţiune, îndrăzneală, generozitate, dragoste, voinţă, agresivitate, dorinţa de
a servi patria, incitare la vigilenţă. Albastrul, cea de-a doua culoare după
importanţă, are următoarele semnificaţii: loialitate, profunzime, autoritate,
ordine, adevăr. Culoarea negru semnifică durere, modestie şi ştiinţă.
Verdele simbolizează onoare, raţiune, tinereţe, prospeţime, regenerare,
libertate şi sănătate. Purpura este o altă culoare folosită în realizarea
stemelor, specifică reprezentării pavilioanelor imperiale şi regale,
semnificând nobleţe, suveranitate. Ultima culoare folosită în heraldică este
portocaliul şi simbolizează energie, ambiţie, entuziasm, imaginaţie.
2
 Elementele exterioare ale scutului. Trecând la analiza
elementelor exterioare ale scutului, constatăm că elementul care urmează
ca importanţă scutului, în ansamblul unei steme, este timbrul.
Timbrul reuneşte următoarele elemente: coiful (casca), coroana
plasată peste acesta, creştetul şi lambrechinii.
Coiful, amintind de pavăza capului în luptă, atestă, o dată în plus,
originea militară a heraldicii.
Coroana, exprimând rangul social al posesorului, în stemele de
stat, ca expresie a suveranităţii şi independenţei, este plasată, de obicei,
deasupra coifului.
Creştetul este, după cum termenul o evidenţiază, elementul cel
mai sus al unei steme.
Lambrechinii sunt ornamentele exterioare ale scutului, având
forma unor fâşii din stofă sau vrejuri vegetale care cad din vârful scutului pe
flancurile acestuia.
Grupa tenanţilor cuprinde personajele umane şi mitologice care,
fiind plasate în dreapta şi stânga scutului, îl susţin, permiţând aşezarea lui
în centrul stemei.
Suporţii însumează diferitele animale utilizate în scopul sprijinirii
scutului.
Ultima categorie de sprijinitori, susţinătorii, cuprinde totalitatea
plantelor sau obiectelor folosite în acest scop.
Pavilionul, în cazul stemelor de stat (mantoul, în cel al stemelor
de demnitari) este ornamentul exterior al scutului care, evocând cortul ce
adăpostea luptătorii şi armele lor, înfăşoară întreaga compoziţie heraldică.
Devizele sunt textele succinte care însoţesc o stemă. Textul
devizelor, scris pe o eşarfă, se plasează în partea inferioară a compoziţiei.

Art. 3. Însemnul heraldic poate fi reprodus pe: legitimaţii, insigne,

ecusoane, medalii, plachete, antetul corespondenţei, diplome, obiecte de
protocol (invitaţii, fanioane, pliante etc.) sau pe frontispiciul publicaţiilor
M.A.I., cu respectarea strictă a proporţiilor şi cromaticii machetei originale.

Art. 4. Îşi pot elabora însemne heraldice proprii structuri ale

ministerului începând de la nivelul inspectoratelor judeţene sau similar. Fac
excepţie de la prevederile acestui alineat unităţile de pregătire a
personalului.

Art. 5. Inspectoratele generale, marile unităţi şi unităţi, instituţiile

de învăţământ îşi pot atribui „Denumiri Onorifice”, drept recunoaştere
morală pentru tradiţiile lor sau pentru rezultatele obţinute la îndeplinirea
misiunilor. Propunerea fundamentată se înaintează ierarhic la Comisia de
Însemne Heraldice a M.A.I. şi se aprobă de ministrul administraţiei şi
internelor. După aprobarea denumirii onorifice, aceasta se înscrie pe inelul
3
hampei drapelului de luptă şi pe toate simbolurile sau documentele emise
de unitatea respectivă.

II. MODUL DE ELABORARE ŞI APROBARE

Art. 6. La elaborarea însemnelor se vor respecta regulile

heraldicii, astfel:
• în alcătuirea blazoanelor este interzisă plasarea de metal peste metal
sau culoare peste culoare;
• tipul de scut unde vor figura însemnele heraldice proprii fiecărei unităţi
va fi de tip occidental de secol XX, aşa cum este cel al M.A.I. şi al
unităţilor ale căror însemne sunt înscrise în însemnul heraldic al
ministerului;
• orice împărţire a suprafeţei scutului mobilat cu piese sau figuri necesită
ca şi acestea să fie divizate;
• piesele sau figurile plasate pe acelaşi câmp, când sunt multiplicate sau
repetate, primesc acelaşi metal sau culoare;
• blazonarea (descrierea) unei steme trebuie făcută ordonat, complet şi
concis; a blazona o stemă înseamnă a o descrie metodic, în ordinea
importanţei heraldice, a mărimii scuturilor, cromaticii folosite, cât şi a
figurilor cu atribute specifice;
• compoziţia heraldică va fi plasată în scut, iar atunci când nu se
îndeplineşte acest criteriu sau nu se respectă, parţial, legile heraldicii,
însemnul va purta denumirea de emblemă;
• se vor respecta cele şase culori heraldice (roşu, albastru, negru, verde,
purpuriu, portocaliu), metalele (aur, argint) sau blănurile (hermină,
singeap), dacă va fi cazul;
• nu se admit culorile alb şi galben în loc de argint şi aur, precum şi
nuanţe diferite ale culorilor heraldice;
• însemnul va respecta profilul de activitate al structurii, dar cu obligaţia
de a se revizui eventualele compoziţii heraldice alcătuite greşit în
perioadele anterioare;
• elementele întrebuinţate în compoziţia heraldică nu pot avea înfăţişarea
unor caricaturi, iar la dispunerea figurilor în câmp trebuie să se
respecte proporţionalitatea, să se urmărească armonizarea diferitelor
componente;
• se pot introduce elemente heraldice noi, acolo unde evoluţia unităţii a
înregistrat o transformare majoră (ex.: schimbarea denumirii, a profilului
de activitate etc.);
• folosirea stemei ţării şi a drapelului naţional sunt excluse în heraldica
ministerului;
• nu se vor înscrie în scut: devize, nume, date;

4
• pentru alcătuirea însemnelor vor fi consultaţi specialişti heraldişti şi se
vor folosi atât piese heraldice, cât şi figuri heraldice naturale, artificiale
sau himerice;
• descrierea, semnificaţia şi reproducerea însemnelor heraldice se vor
face în conformitate cu ştiinţa şi arta heraldică;
• se exclude alăturarea reproducerii de sfinţi ori obiecte religioase cu
elemente profane, mult prea comune;
• compoziţia trebuie să fie expresivă, să aibă capacitatea de a ilustra, în
coduri heraldice, profilul, aspiraţiile, idealurile unei unităţi;
• comisia va verifica foarte atent limbajul heraldic, semnificaţia
elementelor şi reproducerea grafică a însemnului;
• specialistul heraldist de la Arhivele Naţionale, desemnat în Comisia de
Însemne Heraldice a Ministerului Administraţiei şi Internelor are rolul de
a asigura corectitudinea compoziţiei heraldice, răspunde de
respectarea metodologiei comisiei iar acordul său la avizarea
însemnelor în cadrul forului menţionat, este obligatoriu.

Se interzice:
• reproducerea stemei ţării în conţinutul propus;
• utilizarea chipurilor umane ca figuri heraldice pentru însemnele de
armă;
• imitarea altor însemne heraldice aparţinând unor posesori din ţară sau
din străinătate.

Art. 7. Actele şi materialele necesare depunerii dosarului pentru

avizare de către Comisia de Însemne Heraldice a Ministerului
Administraţiei şi Internelor:
- planşa color executată pe hârtie, în format A4, de către un grafician
specializat;
- planşa contur alb-negru;
- memoriu tehnic, cuprinzând denumirea unităţii/structurii, blazonarea şi
semnificaţia elementelor care intră în compunerea însemnului heraldic;
- suport electronic, conţinând planşele (mărime A4, format tif, CMYK,
rezoluţie 300 dpi) şi memoriul de mai sus (în format Word).
Numărul dosarelor va fi stabilit de secretar, care va ţine cont atât de
numărul membrilor Comisiei, cât şi de cel al invitaţilor la fiecare
reuniune.

Art. 8. Proiectele de însemne vor fi înaintate Comisiei de Însemne

Heraldice având avizul scris al şefilor structurilor din Aparatul Central sau,
după caz, ai instituţiilor/structurilor aflate în subordinea/coordonarea
Ministerului Administraţiei şi Internelor. La propunerea secretarului, potrivit
dispoziţiilor preşedintelui, Comisia se va întruni ori de câte ori este nevoie

5
şi va analiza solicitările primite. Hotărârea Comisiei se comunică în scris
solicitantului.

Art. 9. Comisia va verifica fiecare reprezentare propusă, va atesta

dacă aceasta respectă normele heraldice şi este realizată la un nivel
corespunzător din punct de vedere artistic. Atunci când se constată
încălcări ale regulilor heraldice sau o realizare artistică de slabă calitate, se
va restitui documentaţia, precizându-se motivele.

Art. 10. Comisia va delibera asupra propunerilor şi va decide, cu

majoritate de voturi. La lucrările comisiei va participa şi un reprezentant al
unităţii care solicită aprobarea însemnului heraldic.

Art. 11. După analizarea proiectului şi avizarea acestuia, comisia

îl va înainta spre aprobare ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 12. În cazul solicitării atribuirii de denumiri onorifice, unitatea

respectivă va întocmi o argumentaţie ştiinţifică ce va prezenta motivaţia
alegerii. Argumentaţia va fi susţinută de două referate ale unor specialişti în
domeniu.

Art. 13. Secretarul Comisiei de Însemne Heraldice va asigura

păstrarea documentelor importante create pe parcursul activităţii acesteia.

III. UTILIZAREA ÎNSEMNELOR HERALDICE ŞI DRAPELELOR

Art. 14. Însemnul heraldic specific fiecărei arme sau instituţii,

aprobat prin prezentul ordin, poate fi amplasat la intrarea în sediile unităţilor
sau instituţiilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, în sălile de tradiţii,
cluburi, muzee, săli de festivităţi, ţinându-se cont de decoraţiunile
interioare, stilul şi arhitectura edificiilor, precum şi de dimensiunile sălilor şi
birourilor. Totodată, însemnul heraldic poate fi inscripţionat pe navele
Poliţiei de Frontieră, pe aparatele de zbor, pe bordul sau portierele
autovehiculelor şi autospecialelor aparţinând Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
Însemnul heraldic se confecţionează prin brodare pe suport textil
şi se fixează pe axul mânecii stângi a articolelor de echipament, la 4-6 cm
distanţă de cusătura umărului.
Unităţile subordonate inspectoratelor generale/similare sau
Aparatului Central al Ministerului Administraţiei şi Internelor utilizează

6
pentru articolele de echipament însemnele heraldice ale structurii centrale
din care fac parte.

Art. 15. Dacă în acelaşi spaţiu este expusă şi stema României,

însemnele heraldice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor vor fi
aşezate în dreapta stemei ţării, privind stemele din faţă, şi nu vor avea
dimensiuni mai mari decât ale acesteia.

Art. 16. În situaţia în care în acelaşi spaţiu sunt amplasate două

sau mai multe însemne, aparţinând componentelor Ministerului
Administraţiei şi Internelor, diferenţierea între eşaloanele pe care le
reprezintă se va exprima prin dimensiuni şi poziţiile în care vor fi plasate,
urmând exemplul de la art. 14.

Art. 17. Însemnele heraldice se pot utiliza în antetul

corespondenţei între ministere, în relaţiile cu societatea civilă şi instituţii
similare din alte state.

Art. 18. Pe corespondenţa oficială sau pe alte imprimate este

permisă, de regulă, folosirea unui singur însemn heraldic, anume:
a) dacă însemnul se plasează sub cuvântul România, atunci acesta
va fi stema României, iar sub însemn se va înscrie denumirea
Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, de la caz la caz, cele ale
Inspectoratului General (Direcţiei Generale sau similar) şi/sau
unităţii subordonate;
b) dacă însemnul se plasează sub denumirile România / Ministerul
Administraţiei şi Internelor, atunci acesta va fi însemnul heraldic al
Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar sub însemn se va
înscrie, de la caz la caz, denumirea Inspectoratului General
(Direcţiei Generale sau similar) şi/sau unităţii subordonate;
c) dacă însemnul se plasează sub România / Ministerul
Administraţiei şi Internelor / Inspectorat General (Direcţie Generală
sau similar), atunci acesta va fi însemnul heraldic al
Inspectoratului General (Direcţie Generală sau similar), iar sub
însemn se va înscrie, de la caz la caz, denumirea unităţii
subordonate;
d) dacă însemnul se plasează sub România / Ministerul
Administraţiei şi Internelor / Inspectorat General (Direcţie Generală
sau similar) / unitate subordonată, atunci acesta va fi însemnul
heraldic al unităţii subordonate.

Art. 19. Pe corespondenţa oficială este permisă şi folosirea a

două însemne heraldice, doar atunci când documentul este emis de două
structuri, anume: însemnul structurii care iniţiază şi redactează documentul
va fi dispus în partea stângă, iar al celeilalte structuri, în partea dreaptă
privind actul din faţă.
7
 Art. 20. Drapelul unităţii va avea formă dreptunghiulară. Lăţimea
drapelului este egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar culoarea sa va fi
asemănătoare cu cea a câmpului scutului de la însemnul propriu aprobat.

Art. 21. Drapelul unităţii se arborează în mod permanent:

a) la sediile unităţilor;
b) la punctele pentru trecerea frontierei.

Art. 22. Drapelul unităţii se arborează temporar:

a) cu prilejul Zilei Naţionale a României, al zilei unităţii şi al altor
sărbători naţionale în locurile stabilite de conducerea unităţii;
b) cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local,
naţional şi internaţional, dacă acestea se desfăşoară în incinta
unităţii;
c) cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în unitate de şefi de stat şi
de guvern, precum şi de înalte personalităţi politice şi militare
reprezentând principalele organisme naţionale şi internaţionale;
d) în cadrul ceremoniilor militare;
e) cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive pe bazele sportive
proprii sau ale unităţilor (echipelor) cu care se concurează.

Art. 23. Drapelele altor state şi unităţi se pot arbora în locurile

stabilite de conducere şi pe clădirea unităţii numai împreună cu drapelul
naţional şi cu cel al unităţii şi doar cu prilejul vizitelor cu caracter oficial, al
unor festivităţi şi reuniuni naţionale şi internaţionale, dacă ele au loc în
incinta acesteia.
În locurile în care se arborează drapelul unităţii, în mod obligatoriu
se va arbora şi drapelul naţional.

Art. 24. În situaţia în care o dată cu drapelul unităţii se arborează

unul sau mai multe drapele, drapelul unităţii se arborează astfel:
a) când drapelul unităţii se arborează alături de drapelul României,
drapelul unităţii se va aşeza în dreapta, privind drapelele din faţă;
b) când drapelul unităţii se arborează alături de mai multe drapele şi
numărul drapelelor este impar, drapelul unităţii se va aşeza primul
din stânga, privind drapelele din faţă, iar drapelul României se va
aşeza pe mijloc;

8
9
10