Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
În anul 1857, Dally a definit termenul de kinetologie ca fiind ,,stiința ce studiază mișcările
organismelor vii și a structurilor ce participă la aceste mișcări”. Cu alte cuvinte, Kinetologia
medical (kinetoterapie) se ocupă cu studiul structurilor și mecanismelor neuro-musculare și
articulare care asigură omului activități mortice normale, înregistrand, analizand și corectand
mecanismele deficitare.
Obiectivele de bază în kinetoterapie au fost concretizate de către Tudor Sbenghe, iar acestea
sunt următoarele:
Kinetologia medicală este împărțită în trei ramuri, după cum urmează: kinetoterapia
profilactică, kinetoterapia de recuperare și kinetoterapia terapeutică. Așadar prevenția în kinetologie
se numește kinetoprofilaxie sau kinetologia profilactică, care va cuprinde totalitatea metodelor și
mijloacelor kinetologice care se adresează menținerii și întăririi stării de sănătate, deci prevenii
stării de boală. Acesta ar fi doar o latură a profilaxiei, denumita profilaxia primară sau de gradul I.
Kinetoprofilaxia secundară (de gradul II) constă în aplicarea tuturor mijloacelor necesare pentru a
preveni agravarea sau apariția complicațiilor patomorfofuncționale ale unei boli cornice. Iar al
treilea tip de prevenție in kinetologie este kinetologia terțiară (de gradul III) care are ca scop
menținerea și consolidarea rezultatelor obținute de-a lungul tratamentului.
Exercițiile fizice, de orice natură, constau în repetarea sistematică a unor sisteme de mișcări
cu scopul influențării dezvoltării fizice si a capacității de mișcare a unei peroane, fără producerea
unor modificări morfologice vizibile. Aceste exerciții au drept scop creșterea capacității
coordinative (echilibrul, orientarea spațială, precizia) dar și posturarea cat mai corectă.
Astfel se recomandă persoanelor care lucrează la birou, sau elevilor, ridicarea lor de pe
scaun periodic (din 30-50 de minute în 30-50 de minute) și executarea unor exerciții simple de
flexie și extensie a capului, flexie și extensie a mebrelor superioare, genuflexiuni. Iar dacă spațiul
sau vestimentația nu permite acest lucru, la fel de benefică este și o simplă plimbare. Pauzele scurte
și dese sunt mai benefice decat cele lungi, acestea le oferă mușchilor timp pentru a se relaxa, în timp
ce efortul este preluat de către alți mușchi. Este o bună metodă de prevenire a tensionării și
înțepenirii spatelui.
În imaginea atașată mai jos, sunt prezentate niște reguli simple prin care este explicată
poziția corectă pe care trebuie să o avem atunci cand lucrăm la birou pentru a preveni cifoza,
durerile lombare și durerile la nivel umărului.
Monitorul- ajustarea distanței și înălțimii (marginea de sus la nivelul ochilor, înclinat ușor în
sus, la o distanță de 45-70 cm)
Masajul este o altă metoda de prevenție. Acesta reprezintă preluarea mecanică metodică a
părților moi ale corpului printr-un ansamblu de procedee manuale (sau cu ajutor instrumental) în
scop profilactic, terapeutic sau igienic, de întreținere. Masajul este folosit cel mai des la sportive,
împreună cu faza de încălzire efectuat anterior efortului, în timpul efortului sau postefort.
1
https://www.mirus.ro/cum-te-ajuta-un-scaun-ergonomic-si-de-ce-ar-trebui-sa-ai-si-tu-unul/
4. tegumentului- vasodilatație, activează secreția de sebum si sudoare, favorizează exfolierea
celulelor cornoasă
Alimentația este un factor foarte important atunci cand este vorba deprevenția în kinetologie.
Atunci cand o persoană cantarește mult în greutate apar diferite afecțiuni la nivelul sistemului
muscular și osos, dar nu numai. Articulațiile care au cel mai mult de suferit este cea femuro-tibială
și articulația gleznei. Din cauza greutății prea mari și a presiunii acestea au de suferit și organismul
trebuie sa se adapteze. Astfel se produce o deviație de ax a genunchilor în plan frontal, spre interior,
în așa numita afectiune genum valgum. În special, este important să nu mănanci mai multe calorii
decat arzi în fiecare zi.
O altă metoda de prevenție în kinetologie, care este dedicate în special sportivilor este
folosirea benzilor kinesiologice. Tehnicile de taping sunt larg folosite pentru prevenția, tratamentul
şi reabilitarea accidentelor sportive. Tapingul poate fi definit ca aplicarea unei benzi adezive -
elastică sau neelastică - în scopul asigurării unui suport şi a unei protecții, țesuturilor moi şi
articulațiilor cu o minimă limitare funcțională. Banda adezivă trebuie astfel aplicată încât să
realizeze întărirea structurilor de susținere în pozițiile normale de relaxare şi să protejeze țesuturile
lezate de o accidentare mai gravă. Utilizarea tapingului se poate face atât în cadrul profilaxiei
primare, pentru a împiedica apariția unei accidentări în condițiile unui joc dur. Scopul este de a
menține mişcările articulare şi musculare în limite de siguranță care să permită realizarea unei
activități sportive cât mai performante și fără accidentări.
Ultimii doi ani au lăsat urme adanci asupra sănătații noastre. Restricțiile datorită condițiilor
pandemice ne-au afectat atat starea de sănătate fizică dar și psihică. Muncitul de acasă, lucratul de la
birou, conectarea la orele online și staționare pe scaun într-o poziție incorecta dar și neglijarea
igienei alimetației și igiena corporală, i-au facut pe medici și pe fiziokinetoterapeuți să desfășoare
campanii de informare. Acestea aveau în componența lor și sfaturi de activități, realizabile în casă
pentru a preveni sedentarismul, iar o data cu acesta deformările la nivelul structurii corporale și a
obezității. Așadar prin exemplele prezentate mai sus am dorit să evidențiez o parte din metodele de
prevenție ale kinetologiei medicale, dar și faptul ca este mult mai ușor să prevenim decat sa tratăm,
de aceea trebuie să avem grija de sănătatea noastră.
Bibliografie
1. “Kinetologie”- Tudor Sbenghe, Mihai Berteanu, Simona Elena Săvulescu, editura medicală-
2019
2. “Kinetoterapie/Physiotherapy”- Vasile Marcu, Mirela Dan, editura Universității din Oradea,
2006
3. “Bazele generale ale kinetoterapiei”-Prof. Univ. Dr. Marza-Dănilă Doina, editura Alma
Maste Bacău-2012