BACALAUREATUL DE NOTA 10

ISTORIE

SINTEZE
20 de variante rezolvate
Colec ţ ia „ BAC A LA URE AT UL DE NO TA 1 _0"

ISTORIE
Sin teze / 21 de va ria n te rezolva te
 Editură acreditată C.N.C.S.I.S. cod I 020
Mariana Vasile
Colecţia .,Bacalaureatul de not a I O" este coordonat ă de Ale xandru Muşina
GAVRILĂ MANEA
© Editura „AULA"
. S.C. A!JLA MAG NA S.R.L.
O.P. 11, C.P. 962, Braşov, 50061O
T elefon/ Fax: 0268/31.86.47; 32.66 .47; 0725.915.335
editura_ aula@yahoo.com
www.aula.ro

Redactor: Cristina Vasilică

Tehnoredact are: Cristina Vasilică
Corectură: autor ii
Coperta: Radu Silves tru
ISTORIE
Descrie rea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GAVR I LĂ, MAR IAN A SINTEZE
Istorie: bacalaureat
Mariana Gavr il ă, Vasile Manea
Braşov: Aul a, 2010
(recapitularea materiei din programă)
IS BN 978-973-754-093-5

I. Manea, Vasi le 21 DE VARIANTE COMPLETE

94(10 0) (075 .5)
371.279.8:373.5 (rezolvate şi explicate)

---
-8 cWludafVt,clniNSal. 1'1'. 3 1.

f e d p r in t
t ip o g r a
Tel:411.oo.55; 411.41.15 t,d@p-,o
f i e
AULA
 CU P R I N S

Sinteze
A. P OPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE
Romanitatea românilor în viziunea ist oricilor............................7
8 . O AME NII, SOCIE TATEA ŞI LUMEA IDEILOR
Secol ul XX între democraţie şi totalitarism.
Ideologii şi practici politice în Româ nia şi în Europa..................1 O
C onstitu ţiile din Rom ânia............................................................15
C. S TATUL ŞI PO LITICA
Auto nomii locale şi instituţii centrale în spaţ iul românesc
(secole le IX-XVIII)....................................................................21
Stat ul româ n modem: d·e la proiec t politic
la real izarea Românie i Mari ( s ec o lel e XV III -XX)..............34
Româ nia postbelic ă . Stalinism, naţio nal- c omunis m şi disi
denţă antico mu nis tă. Constr ucţi a democraţiei postdecemb riste
.........................................................................................................47
D. RELAŢIILE -INTERNAŢIONALE
Spaţi ul româ nesc într e diplomaţie şi confl ic t în Evul Mediu
şi la începuturi le modernită ţii.......................................................51
Ro mânia şi c o nce rtul e uropean. De la „Criza orie ntală"
la marile alianţe ale secolului XX.................................................62
România în perioada Războiul ui Rece.........................................65

21 de variante
Varianta I........................................................................................71
Varianta 2....................................................................................77
Varianta 3....................................................................................79
Varian ta 4.......................................................................................82
Varianta 5....................................................................................85
Varianta 6....................................................................................87
Varian ta 7.......................................................................................90
Varia nta 8.......................................................................................92
Varianta 9.............................................................................95
Varianta I O.........................................................................................97
Varianta 12................................................................................102 Varianta 15................................................................................109
Varianta 13......................................................................................04 Varianta 16....................................................................................111
Varianta 14................................................................................107 Varianta 17.....................................................................................114
Varianta 18................................................................................116
Varianta 19....................................................................................119
Varianta 20.....................................................................................121
Varianta 21
........................................................................·.........................123
Rezolvarea variantelor
Rezolvarea- varia ntei I..................................................................129
Rezolvarea variantei 2.................................................................133
Rezolvarea variantei 3..............................................................138
Rezolvarea variantei 4..............................................................142
Rezolvarea variantei 5..............................................................146
Rezolvarea variantei 6..............................................................150
Rezolvarea variantei 7..................................................................1 5
Rezolvarea variantei 8..................................................................15
Rezolvarea variantei 9....................................................................62
Rezolvarea variantei I O
......................................................1..6 4
Rezolvarea variantei 11..............................................................168
Rezolvarea variantei 12............................................................172
Rezolvarea variantei 13............................................................175
Rezolvarea variantei I 4................................................................179
Rezolvarea variantei 15.............................................................182
Rezolvarea variantei 16............................................................187
Rezolvarea variantei 1 7 .......................... .... ......
...................... 191
Rezolvare a variantei 18...............................................................194
Rezolvarea variantei 19 .................................'.........................198
Rezolvarea variantei 20............................................................201
Rezolvarea variantei 21 .............,.................................................205
A. POPOARE ŞI SPAŢII
ISTORICE
Romanitatea românilor în viziunea
istoricilor
Românii sunt un popor romanic (latin) a cărui
etnogeneză (proces de formare) a cunoscut trei etape:
civilizaţia geto-dacă supusă cuceririi rom ane, sinteza
daco-romană realizată în urma procesului de romanizare
şi adaosul slav din secolele VI-VII . Romanitatea
reprezintă un element esenţial al identităţii lingvistice şi
culturale a poporului român.
Originea latină şi vechimea românilor pe aceste meleaguri
este sublini ată în istoriografia Evului Mediu. Primii autori
aparţin lumii bizantine, unde identitatea etnică a românilor
era bine cunoscută . Într-un tratat militar, Strategikon
(secolul al VII-iea), datorită limbii, aceştia erau numiţi
romani, termen întâlnit ma i târziu şi Ia împă ratul
Constantin al VII-iea Porfirogenetul (912-959) care, în
lucrarea sa Despre administrarea im periului , preciza că
„aceştia se mai numesc şi romani pentru că au venit din
Roma şi poartă acest nume până în ziua de astăzi"' . Acest
c)Spect a fost confirmat în cronica sa de Ioan Kynnamos,
care a străbătut teritoriile nord-dunărene: ,,Se zice că sunt
vestiţi demult din Italia".
La fel ca şi bizantini i, ungurii au întreţinut un contact
permanent cu românii, romanitatea acestora fiindu-le
cunoscută. Notarul anonim al regelui Bela afirma în cronica
sa, Faptele ungurilor (Gesta Hungarorum) . că, la sosirea lor,
ungurii au găsit în Panonia slavi, bulgari şi „blachi, adică
păstoriiromanilor". La fel, ungurii, conduşi de şeful lor
Tuhutum,
i- au găsit în Transilv ania (sec. IX-X) pe români şi pe
slavi. Un secol mai târziu , Simon de Keza nota în Gesta
Hunnorum et Hungarorum, că românii erau în Panon ia la
venirea hunilor, iar în vremea lui Attila romanii, locuitori ai
oraşelor s-au înapoiat în Italia, doar„vlahii", care erau
păstorii şi agricultorii acestora, rămânând de bunăvoie în
Panonia. Intrarea spaţiu lui românesc în sfera de interese
a Romei şi a misi onarilor ei face ca papali tatea să ia
cunoştinţă despre existenţa românilor şi apartenenţa lor la
„ritul grecilor", nele gitm în viziunea curiei papale. Mai
târziu, odată cu desfăşurarea lu ptei antiotomane a Ţărilor
Române, interesul european faţă de români a sporit,
manifestându-se în preocupările umaniştilor faţă de originea
şi istoria acestora. Poggio Bracciolini a fost printre primii
umanişti care au afirmat originea romană a poporului
 român. Pe lângă numeroa se elemente comune limbii
latine şi române, el a constatat existenţa la românii nord-
dunăreni a unei tradiţii referitoare la descendenţa lor
7
Is torie . Bac Sinteze

dintr-o colonie fondată de Traian. Contemporanul său, Flavio Bio ndo ,

în Transilvania, unde îi vor găsi stabiliţi pe ungun ş1 pe saşi. Prin
afirma despre românii cu care se întâ lnise la Roma că „invocau cu
teoria sa, Sulzer sfida părerea unan i mă din cultura şi ştiin ţa istorică
mândrie originea lor romană" , iar cu Enea Si lv io Piccolomini, euro pe an ă care îi considera pe români urmaşi ai romanilo r lu i T ra ian.
devenit papă sub numele de Pius al II-iea, ideea orig inii romane a
Isto ricul englez E. Gibbon, autor al unei celebre istorii a Imperiu lui
acestora a
Roman (1787), arată că în Dac ia, după retragerea aurelian ă, a rămas „o
intrat în circ uitul ştiinţific european. .
Istoriogra fia românească este prezentă prin Nicolau s Ol ahus, umamst parte însemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de
tra nsilvăne an de faimă euro peană, el îns uşi de ori gine rom ână, care în migrare decât de stăpânitorul got". De la aceşti loc uitor i vor dep rinde
lucrar ea sa Hungaria (1536), este primul care susţine unan imitatea de migrato rii „agricultura şi plăcerile lumii civilizate". Ne temein icia
neam, li mbă, obiceiu ri şi reli gi e a români lo r. Deasemenea, Joh annes a firmaţiilo r lu i S ulze r a fost relie fată de reprezentanţi i Şcolii Ar delene
Honterus , orioinar din Braşov, înscrie în harta sa (1542 ) numele (S. Micu , Gh. Şincai, P. Maio r, I. Bud ai-De leanu) , dar şi de cărturarii
„Dacia" pent întreg terito riul locuit de români. Mai sunt şi cr? ni arii saşi (L. Toppelti nus, J. Troste r).
Mai târz iu , după realiz a rea dual ismul u i austro-ungar (186 7),
moldoven i: Gr igore Ureche, în letopiseţul Ţării Moldovei şi Miron
im ig raţionis mu l este readus cu şi ma i multă tărie în dezbaterile ist or
Costin, în De neamul moldovenilor, care vorbesc desp re originea
icilo r de către un geograf austriac , Robert Roesler. Teoria lui Sulze r
noastră latină: ,,De la Râm ne tragem şi cu a lor cuvinte ni-i
este rel uată şi îmbogăţită în l uc rarea Studii româneşti. Cercetăr i
amestecat graiuI''. Stolnicul Consta ntin Cantacuz ino, în Istoria Ţării
Româneşti , precum şi Dim itrie Cantemi r, în Hronicul vechimii asupra istoriei vechi a românilor şi va fi denum ită „roesle rian ă" .
Ide ile princ ip ale s usţ in ute de aceasta caută să demonstre ze exterm in
romano-moldo vlahilor, au sublini at continu it a tea de viaţă a dacilor
area daci lo r în urma războaielor cu roman ii, cauză care a contri bu it şi
sub stăpânirea romană, unitatea şi continuitatea românilor.
Odată cu cronicarii moldoveni şi munteni , cuno scător i ai scrier ilo r la disp ariţia vechilor toponimii dacice; romanizarea nu se putea efectua
în cei 165 de ani de stăpânire romană, iar, pentru că dacii rămaşi în
umaniste, chestiunea unanimităţii este transferată din sfera tradiţ ie i
viaţă trăiau izolaţi, Dacia a rămas pustie la retragerea aureliană;
î n cea a istoriografiei, pentru ca Şcoala Ardeleană să facă din aceasta
poporul român şi limba română s-au format în sudul Dunării.
o armă în lupta de emancipare naţională şi socială a . româ nilo r
Scopul acestor teorii era limpede: anularea arg4mentelor istorice ale
transil vănen i.
românilor în lupta politică din Transilvania şi justificarea poziţiei
Politiz area romanitătii românil or. Până în secolul al XVIJI-lea,
continuitatea românilor ·în ţinut uri le carpato-dunărene era consid era tă priv ilegiate deţinute de către maghiari, saşi şi secui. Teoria roesleriană
un fapt normal şi logic . Însuşi împăratul Austriei, Iosif al II-iea (1780- a fost combătută cu succes de lucrările istoricilor români B.P. Hasdeu
1790), îi considera pe români „incontestabil, cei mai vechi şi mai şi A.O. Xenopol. Mai târziu, investigaţiile ştiinţifice conduse de marii
noştr i istorici şi lingvişti - N. Iorga, V. Pârvan, C. Daic o vic iu, Gh .1.
numeroşi locuitori ai Transilvaniei"'. Dar, pentru populaţia majoritară a
Brătianu, Al. Rosetti, C.C. Giurescu, alături de cercetarea arheologică,
Transilvaniei, începe lupta pentru drepturi politice refuzate secole de-a
au făcut progrese remarcabile , infirmând teoria imigraţionistă. Pe
rândul de către „naţiunile privilegiate" . A fost elaborat Supplex li bellus
aceeaş i poziţie s-au situat şi mulţi istorici străini - Th. Mom msen ,
Valaclwrum (1791), memoriu prezentat Curtii de la Viena în care se
I. Jung, C. Patsch, P. Mackendrick, care consideră că românii sunt
subliniaz ă că românii sunt cei mai vechi Joc itori ai Transilvaniei, fiind
urmaşii daco-romanilor şi că s-au format ca popor în Dacia Traiană.
urmaşi ai coloniştilor lui Traian.
În această atmosferă a fost lansată „teoria imigraţionistă" a lui Franz
Sulzer, din Istoria Daciei Transalpine, potrivit căreia românii nu se
trag din coloniştii romani din Dacia, aceasta fiind părăsită în întregime
odată cu retragerea aureliană. Prin urmare, românii s-au născut ca
popor Ia sud de Dunăre, undeva între bulgari şi albanez_i, de I ar
au preluat influenţe în limbă, precum şi credinţa ort doxă. De a1c1,
au emigrat către mijlocul secolului al XIII-iea dm sudul Dunărn

8 9
•
 B. OAMENII, SOCIETATEA ŞI
LUMEA IDEILOR
Secolul XX între democraţie şi totalitarism
Ideologii şi practici politice în România şi în Europa
Aparenta victorie a democraţie i. Sfârşitul ma rii conflagraţii mondiale
(19 I 8) c ons finţea nu numai victoria Ang liei , Franţei şi Statelor Unite,
ci şi o victorie a democraţiei. Im peri ile mu ltin aţiona le , bazate pe
regimuri autoritare, s-au destrămat şi locu l lor a fost luat de state naţionale
, care vor opta pentru sisteme politice republicane sau monarhii
constituţionale. Schimbarea hărţii pol itice, precum şi noile raporturi de
forţă cent ral şi est-europene aveau să fie confinnate prin tratatele de
pace de la Paris (1919-1920). Europa ieşis e, însă, zdruncinată din război.
Atât înving ătorii , cât şi învinş ii , se confruntau cu grave probleme
economice, sociale şi finan ciare. Războiul produsese pierderi umane şi
materiale uria şe: zonel e care fuseseră teatre de război erau devastate ;
munc itorii cali ficaţi pieriseră pe front în bună parte; feme ile care i-au
înlocuit în fabrici şi uzine man ifestau o tendi nţă de emancipare, ce se va
accentua în timp prin dezvoltarea m işc ării feminist e; efortul prelu ngit
de război a f rţat statele partici pante la cheltuie l i care le depăşea u
posibilităţil e. ln felul acesta, raportur ile eco nomice dintre S.U.A. şi
marile puteri europene se vor modi fica . Anglia şi Franţa au dev enit
datoare Americ ii , iar pieţele lor de pe alte cont inen te vor fi pierdute în
favoarea S.U.A. şi a Japonie i.
Statele Un ite, ieşite mai putern ice din război, s-au impli cat economic
în Europa, ch iar dac republ ica nii reveniţ i la putere au adoptat o
politi că iz olaţion istă. I ntre I 920-1 933, cei tr ei preşedinţi repub lic
an i ( Hardin g, Cooli dge şi Hoover) au limitat intervenţia statului în
eco nomi e, lăsând-o în s eama oamenil or de afaceri. S ufragiu l
universal devine realitate prin ex tinderea dreptului la vot şi pentru
feme i (1920). In Fran ţa şi Ang l ia democraţia parlament ară şi- a unnat
cursu l, neîn trerup de războ i. Apariţia Partid ului Laburist face ca scena
pol it ică britanică .să funcţion e ze câţiva ani cu tre i partide; feme i lor li
se acordă dreptul de vot (1 91 8); refacerea economică s-a datorat unei
remarcabil e stabilit ă ţi politice şi inte rvenţiei st atu lui în eco nomie.
În ceea ce-i pr iveş te pe francezi, e xistenţa unui număr mare de partide
politi ce a ind us un anume grad de instabi litate. Formarea unor coaliţi i
(Blocul Naţ ional ş i Un i unea Naţio nală) aveau ca scop principal
blocarea accesului la putere al extremelor pol itic e apărute im ediat după
încheiere a războiul ui.
10
Sinteze
It ali a părea de neguv ernat, democr aţia liberală fiind în criz ă. Opin ia
pub lic ă era foarte decepţionată de rezult atul răzb oiu l u i, de grav it atea
probleme lor economice şi s ociale, precum şi de instabili tatea m inis
terială (4 guve rne în 3 ani, 191 2-19 2 2). În Genn ania, dup ă tulbu rările
revoluţionare care l-au silit pe Wilhelm al II-iea să abdice şi să părăsească
ţara, este proclamată republi c a parlamen tară, nu mită Republica de
la Weimar ( l 912). A fost desfiinţ ată autoritatea prin ţilo r, au fost
acordate drepturi şi libe rtăţi democ ratic e ce tăţenil or şi a fost intro dus
votul uni vers al. Ţara se stabilizează sub conducerea unei maj o rităţi
conse rvatoare şi a mareşaulu i Hindenburg, ales preşedin te (I 925).
România, unificată din punct de vedere ter ito rial ( 1 918) , se înscr ie
pe aceeaşi lin ie e volut ivă: acordarea votului un iversal ( I 9 1 8 ) , rezol
varea probleme i agrare prin împ roprie tărirea ţărani lo r (1 921 ) ,
precum ş i înfiinţarea partidelor ce aparţin minorit ăţilo r au impulsionat
viaţa pol iti c ă, contribui nd la consolidarea democraţiei. Noi le real i tăţ i
po lit ice sunt con sacrate prin Consti tuţia din 1 9 23, iar dezvo ltarea
econom ic ă va atin ge nivelul anteb e li c în anii unnători.
În concluzie, sf ârşitul Marelui Război ( 1918) consac ră victor ia
demo craţiei d a r, în realit ate, atât desfăşurarea conflictulu i cât şi evo l
uţia postbe lică au impus renunţări permanente la acest idea l. Noile state
din centr ul şi sud-estul Europe i, recunoscut e prin tratatele de la Versai
lles , îş i simţeau frontierele vulnerabi le în faţa tendin ţe lor revizion is
te, motiv pentru care democraţia este repusă curând în dis cuţie. Situaţia
se complic ă şi mai mult, ca unn are a faptului că statele învins e şi Rus
ia Sovietică nu lu aseră parte la înch eie rea păcii.
Abandonarea democraţiei. După război, confrun tându- se cu reale
d ificu lt ăţi de adaptare la provocările lu m i i postbe l ice şi neg ăsind
soluţi i în gândir ea politi că şi în s is temu l polit ic democratic, mul te
ţări s -au orie ntat spre oferta totalitară. ·
În mod paradoxal, prima sursă a viitoare lor crize politice o vor consti
tui frus tările create de tratatele de pace. Ge nnania, dec larată unic
vinova t pentru declanşarea războiului şi oblig ată la plata unei ur iaşe
despăgubiri de război, t rebuie să abando neze orice pretenţii c oloniale
şi să ren unţe comp let la propria armată. Frustrarea poporul ui german
est e alimen tată şi de criza economică, de inflaţia galopantă şi de
ocuparea Ruhrului (1923) de către . franc ezi. It alia, deşi se num ără între
statele învingătoare, este departe de a fi o sursă de stabilit ate. Comun iş
tii erau autori i uno r greve de proporţii (1 920), iar forţele ult ranaţiona
li ste îşi afişa u viol e nt nemu lţum irea atât faţă de tratatel e de pace, care
nu ofere au It ali ei toate teritoriile a nterior promis e, cât şi faţă de
ascensiune a stângii.
11
 Istorie. Bac
După vic toria sovietelor în Rusia (1 91 7), bolşe vicii au insti tuit un
regim de dictatură în nu mele proletariatului. În real itate, ,,dictatura
prolet ariatului" însemna dic tatura partidului co mun ist care a eliminat
· partidele de opozi ţie şi a practicat teroarea de stat prin organe de
represiune şi supravegher e a populaţie i. Economia de piaţă a fost
li chidată , trecându-se la economia planifica tă, împreună cu o
indus tria lizare şi cole ctiviz are fortată.
Admi ra torii revol uţiei sovietice'devenea u tot mai activi în Europa,
detenn inând apariţia partidelor comunis te, care vor fi bin e int egrate în
Interna ţionala Comun istă coordonată de la Moscova. În felu l acesta,
partidele co munis te au jucat în ţările lor rolul de ins trume nte de
su bversi une poli tică şi de spri jin în favoarea U. R.S.S., primu l s tat
total i tar.
Tot după război au apărut şi mişc ările fasciste , mai întâi în tările
învinse (Germania, Ungaria, Bulgaria) sau nem ulţum ite (Italia). Mişcări
cu caracte r fascist au apărut şi în celelalte ţări (Spania, Portug al ia;
Angl ia, Franţa, Rom ânia), toate afişând un na ţional is m agres iv şi
fiind profund antidemocratice .
St atele totali tare au fost un produs al ideologiil or ex tremis te : de
stânga (comu nism) sau de dreapta (fascis m). Apărute ca o reacţie la
amen inţare a comuni st ă, regimur il e totali tare de dreapt a au l im itat
sau suprimat dre pturi le ş i libertăţil e democ ratice ş i au elimin at din
viaţa politică forţe le c are li s e o punea u. Fascismul itali an, bazat pe
ideologia statu lui şi a naţiunii, l- a propulsat la putere pe Mussoli n i
(19 22). Pun ctele sale de sprij in erau mitu l naţiun ii un it are şi trecu
tul g lo rios al Italie i. Valo rile li berale erau negate, fiind consi derate
vinov ate de decl in u l statu lui, iar pluralismu l politic era privit ca o
sursă de divizare a naţiun ii . Musso lini se dorea şeful unui stat puternic,
având un control comple t asupra cetăţen il or şi reprezentân d in teresul
naţional. La baza socie tăţii trebuia să fie omu l nou, dis cipli nat şi
dornic de cucerire.
Cunoscută sub nume le de nazism , ideolo gi a care 1-a adus pe
Adolf Hitler la putere în Ge rman ia (1933) se baza pe pur itatea rasei.
Poporu l german , în viz iunea naziş til or, se identifica cu o astfel de rasă
superioa ră, cea ariană. Pentru Hitle r, statul totalitar nu era altceva
decât un instrument capabil să apere această comun itate rasială.
Elem entele impure şi decade nte care puteau vic ia puritatea rasei ariene
erau e vre ii, ţiganii şi slavii, c o nside raţi rase inferioare. Un stat german
pute rnic e ra, în viziunea naziştilor, sin gurul ca re putea spăla umilinţa
la care fuseseră supuşi germanii Ia Versailles.
În ceea·ce priveşte Rusia interbe lică, marea ambiţie a lui Stalin a fo st
să transforme U.R.S.S. într-un stat modem şi putern ic. In strumente le
1')
Sinteze
folosite în acest scop au fost planificarea, industrializarea şi
colectivizarea forţată în agricul tură, toate dublate de o propagandă uriaşă
şi de o teroare organizată împotriva întregului popor.
Ca t ţi dictator ii, Musso lini , Hitler şi Sta lin doreau menţinerea
cetăţem lo r sub un control extrem de strict. Astfel, imense le aparate de
propagandă p se în mi şcare ave_audrept scop glorificar ea imaginii
conducăt orulm suprem , precum ş1 o atentă supravegher e a tot ceea ce
pute a influenţa modu l de gândire al oamenilor: ziarele , rad io ul,
filmul , li teratura. Liderul u i suprem i s-a conferit apelativu l „Ducele "
în Itali a şi „Fiih rer" în German ia, desemnând autoritatea absolu tă -
conducă torul.
Dacă regimur ile totalitare au avut trăsături comune, au exis tat şi
ele nte spe ifice e care acestea le - au cunoscut. De exemplu ,
stahmsmu l - 1deolog1a primului regim comunist din is torie - se baza
pe prin cipiile fundamentale ale mar xism -le ninismului , tinta sa finală
fiind const: uirea societăţii _comun ste , etapă în care atât statul cât
şi clasele sociale urmau să dispară. ln ca zul German iei, s tatu l totalitar
bazat pe superioritatea rasei trebuia să apere această comun itate de ele me
n_tel e in:ipure şi să asigure arienilor spaţiul vital necesar proprie i
dezvoltări. Ş:1 cum acest spaţiu depăşea cu mult graniţele statului
german, se aJunge la război, ca princ ipal instrument care rezolvă
această situatie.
În c_e priveşt România , înfiinţarea Partidului Comuni st (1921), supus
Commternulu 1 (Internaţionala Comunistă) de la Moscova, urmată de
mişc re _de factură_ fascistă l egiunea Arhanghelului Mih ail (19 27
), au const1tu1t prmctpalele forţe ant idemoc ratice din perioada
interbelică.
D că miJcarea comunis tă avea o pondere puţin semn ificat ivă, în
sc him b, mişcarea legionară era în plină dezvoltare. Condu să de
Corneliu Zele a Codre_anu, numit Căpitan al mişcării, legiunea a
profitat de ne ul ţum irea populară faţă de guve rnare a partide lor
tradiţionale şi a acţionat pentru menţine rea Român iei Ma ri, dar a
practicat şi vio le nţa faţă de adversarii poli tici şi autorităţi, ajungând
chiar la asasinate: I.G. uca, Vir?_il Madgearu, Nicolae Iorga. În
pofida acestei realităţi ş i a 1mperfecţmmlor democraţiei româneşt i,
România a rezistat ofens ivei totali are până în 1938, când regele Carol al
II- iea şi-a impus regim ul auton tar (19 3 8-I 9 4 0), urmat apoi de dic
tatura milit ară a generalu lui Antonescu (I 94 1-1944 ) şi, în final, de
perioada regim u lui comunis t (1947- 19 89). A fost perioada în care
tradiţia democraţie i româneş ti
a fost abandon ată şi mulţi oameni poltic i şi de cu ltură au fost obli oati
să-şi părăsească ţara sau să se supun ă riscu lui e l imi nării fizic e° fu
puşcăr iile comuni ste.
13
Istori e. Bac
Lumea postbelică. Sfârşit ul celui de-al Doilea Război Mondial nu a
reuşit să tranşeze competiţia dintre democraţie ş i totalitarism. Prin
înfrângerea Gennanie i, Italie i şi Japonie i erau înlăturate principalele
regimuri fasciste, cel ital ian şi cel gennan, dar victor ia o bţinută de
Uniunea Sovietică şi ocuparea de către armatele acesteia a celei mai
mari părţi din Europa de Est au avut drept consecinţă ins talarea prin
lovituri de forţă şi fraude elec torale a unor regimuri comun is te în
ţări precum Polonia, România, Ungar ia, Bulg aria, Cehos lova cia şi
Ge rmania de Est. Tot cu sprij inul dir e c t sau indire ct al U.R .S.S.
comun iş tii vor prelua puterea şi în alte ţări: Iugosl avia, Albania, China,
Coreea de Nord, Vietnam şi Cu ba.
Deş i fuse seră aliate cu Rusi a Sovietic ă împotriva regim uri lo r
fascis te, democraţiile occidentale au sfârşit prin a înţelege pe ric ol ul
pe care îl reprezenta extin derea totalitarismu lui co mun ist. In frunte
cu S. U. A., ele au trecut la un program de stăvilire (c ontainment) a
expasiu nii comun is mu lui (194 7). Prin urmare, statele lumi i s- au
regrupat, de această dată pe criterii pol itic e, lum ea evoluând în
unnătoarele dece nii în lo gic a noului tip de conflic t - ,,războiul rece" .
Se năştea astfel o lume bipolară, construită în ju rul princ ipalelo r centr e
de putere econo mic ă şi m i litară a l um ii : N.A .T.O. (în jurul S.U.A.)
şi Pactu l de la Varşovia (în jurul U.R.S.S.). Prima grupare,
denumit ă şi
„lumea li beră", a continuat să se dezvolte pe principiile democ raţiei
pl uraliste , iar cea de-a doua, blocul c omunist totalitar - pe princ ipiile
dem ocraţiilo r pop ulare.
Cons tituit ca urma re a amenintării Armatei Roşii, blo cu l s ovie ti c
avea
să cunoască, mai târziu , prime le fisuri_: revoluţ ia magh iară din 19
56, criza cehoslovacă din 19 68, precum ş i fenomen ul „Soli daritatea",
din Polon ia anilor ' 80. Imens a presi un e economică impusă Uniunii
Sovie tice de cursa înarmărilo r au determin at regimurile c o munis te
est-europene să treacă la reforme poli tice. Promovarea acestora de către
Mihail Gorbacio v a condus nu numai la dezmem brarea blocului com
unist (19 89), ci şi a U.R. S. S ( 199 I ) . Era sfâ rş.itul totalitarismului
promovat de ideolog ia comunis tă şi înce putul tranziţie i s pre
democraţie a statelor est-euro pene. Se încheia, deoc amdată, înfruntarea
dintre democraţie şi totalitaris m, care a const ituit una dintre
principalele c aracteris itici al e secol ului al XX- ie a.
14
Constituţiile din România
Constitu ţia reprezintă un act juridic şi politic fundamental al une i
ţări. Prin constituţie se reglemente ază relaţiile referitoare la forma de
guvernământ, struc tur ile şi atribuţiile puterilor în stat şi se form
ulează drepturile funda men tale ale cetăţenilo r.
Consti t uţi a din 1866
Prima constituţie românească a fost elaborată în anul 1866, în timpul
domnie i lui Carol de Hohenzo lle rn Sigmaringen (domn între anii 1866-
1881 ; rege între anii 1881-191 4) şi a avut ca model textul actu lui
fundame ntal di n Belgia , considerat la acea dată cel ma i democratic la
nivel european.
Structurată pe titl uri, secţiuni , capitole şi articole, Constituţia înscrie
unnătoarele principii de bază: suvernanitatea naţională, separarea
puterilor în stat , guvernarea reprezentativ ă.
De menţ ionat faptul că, deşi România era sub suzeranitatea Im periulu i
O toman, Constituţia nu făcea nicio referire la acest aspect juridic
in ternaţional , de dependenţă faţă de Poartă.
Const ituţia prevedea că „Principat ele unite formează un singur stat
cu numele de România" şi că teritoriul statului era inalienabil (nu putea
fi îns trăinat) şi indivizibil (nu putea fi împărţit).
Cele trei puteri publice - executiv ă, legis lativ ă şi judecăt orească - , se
specifică în Constituţie , ,,emană de la naţiune, care nu le poate exercita
decât numai prin delegaţiune" .
Puterea executivă o exercita domnitorul şi guv ernul , având la bază
prin c ipiul monarhiei ereditare , pe linie masculină şi prin ordinul de
primogenitură (primul născut în familie).
Constituţ ia acordă largi prerogative domnitoru lu i: dreptul de a
numi şi revoca min iştrii. şi înalţii funcţionari publici; conducător
suprem al armatei; sancţionează (aprobarea unei legi de către şeful
statului pentru a dobândi un caracter executiv) şi promulgă legile (a
oferi un caracter execu tm:iu unei legi ), acordă amnistie (iertarea
pedepsei şi înlăturarea răspunderii penale) şi graţiere (scutirea totală
sau parţială de executarea pedepsei, menţinând însă condamnarea), are
drept de veto abso l ut (drept de a se opune adoptării unei propuneri
sau hotărâri), poate să dizolve Parlamentul (cu condiţia să organizeze
alegeri într -un interval de maximum o lu nă), conferă decoraţii şi
grade militare ; semnează convenţii comerciale vamale şi altele
asemenea. ·
Puterea legislativă este colec tivă, formată din domn şi Parlament
(numit Reprezentanţa Naţională ). Sistemul parlament ar este bic am eral
15
 I storie . Bac
(Adunare a Deputaţ il or şi Senat) şi, datorită votului cenzitar (dreptul de
vot este acordat cetăţenilor în funcţie de averea, veniturile, capitalul
bancar sau industrial de care dispun) se împarte în colegii (Adunare a
Deputa ţil or avea, ini ţial, 4 co legii , ulteri or 3, iar Senatul - 2 co le gii) .
P arla mentul votează legile şi are drept de interpelare parlamentară
(procedură parlame ntară prin care dep uta ţii pot să ceară explica ţii unui
memb ru al guvernului sau întregu lui guvern); Adunarea Deputaţilo r
are şi un atribut special: discut ă şi votează bugetu l de stat (aspect nou
faţă de actele cu valoare constituţională anterio are).
P_uterea ; 1decătorească se exercită de către Curţi de Judecăţi şi
Tn bunale; mstanţa supremă este !nalta Curte de Casaţie; hotărârile şi
sent inţe le lor se pronunţă în virtutea legii şi se exercită în numele
domnului.
Principiul responsabilităţii min is teriale atestă că legile semnate
de domn sunt contrasemnate de miniştrii (de resort), fiind singurii
răspu nzători de repetarea acestora.
Princ ipiul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti însc rie: libertatea
conşt iin ţei, cu vântu l u i, presei, de asociere şi întrunire; inviolabilitatea
dom icil iului; libertatea individuală vize az ă prezumţ ia de nevin ovăţie;
articolul 7 acorda cetăţenie română (,,împământen ire") doar creştin i lo r,
iar proprietatea pri vată este considerată sacră şi inviolabilă (exproprierea
se făcea în situaţii excepţionale de interes public , cu acordul domnitorului
·şi cu dreaptă despăgubire); dreptul la educaţie (învăţământul primar este
obligatoriu şi gratuit).
Concluzie: Constituţia din 1866, prin preveder ile ş i p rin cipiil e care
stau la baza ei, poate fi considerată una dintre cele mai l ibera le din
epocă.
Const ituţia din 1923
Adoptată în urma desăvârşirii unităţii statale naţionale din 1918
(formarea României Mari) şi a modificărilor politice (I 881 - România
de vine regat ; 1877 - proclamarea independenţei de stat a României),
considerată una dintre cele mai democratice din Europa perioadei
in terbe lice , Constituţia din 1923 este structurată asemeni celei din
1866 (titluri, secţiuni, capitole şi articole); sunt menţinute o parte din
articolele Constituţie i din 1866 , altele dispar şi apar articole noi, care
reflectă schimbările petrecute la sfârşitul secolului al XIX-iea şi
începutul secolului al XX - ie a.
România era stat naţional unitar român, ceea ce confirma unirea
provinc iilor româneşti - Basarabia, Bucovina şi Transilvania - cu Tara
Românească, din anul 19 18. ' man (regele are atribuţii le gisl ative, execu tive şi judec ătoreşti); Regele
16
Sinteze
Ro mâ ni a er.a regat _iar rege le , împreună cu guve rn ul , rep rezenta
puterea executivă . Prm Constituţia din 1923, în cazul mino ratu lu i
rege lui se inst itui·a o Regenţă alc ătuită din trei persoane, stabilite de
rege în timpul vieţii , şi nu prin testament; pe durata acesteia nu se
putea aduce nicio modificare Constitutiei.
În ceea ce priveşte puterea legislati;ă, se desfiinţează colegiile din
Adun area. Deputaţi or şi Senat, datorită legii electorale din 1918, pe
baza căreia votul este un ive rsa l, direc t, egal, secret pentru bărbati
începân d cu vârsta de 21 de ani (excepţie făcând femeile mag istr atii şi
mili tarii ). ' ·
Se prevede_a, de aseme ea, înfiinţarea unui Consiliu Legis lativ ,
care avea menirea de a a3uta în mod consultati v nu deliberat iv la
elaborarea şi coordonarea legilor. ' '
Pe baza Constituţiei din 1923 se acordă dreptul de cetătenie
indi ferent de religie , limbă şi etnie; proprietatea privată este oara tată·
învăţă1?ântul primar es_te obligatori şi gratuit în mediul urba şi rura li
zăcăm1_ntele sub sol ului (cu excepţia petrolului) intră în proprietatea
stat ulu1.
·Celel alte prevederi, principii, drepturi şi libertăţi rămân nes c;him bate.
Concluzie: legile fundamentale din 1866 şi 1"923 au asiourat functionarea
unui regim democratic în România. t> '
Constituţia din 1938
:A- optată _în co t xtul în care, în anul 1937, la alegerile parlamentare,
mc mn p 1d polit _c n u_a obţinu t 40% din voturi pentru a primi
„prima ele ctorala , Constituţ ia dm 193 8 este constituţia în timpu l
regelui Carol al II-le (1930-1940) şi se bazează pe o concepţie autoritară.
Constitutia nu ai emană de la naţiu ne, ci de la puterea executivă. ·
D.m pu ctul e vedere al organizării fiecărei puteri în stat, noua
const1tuţ1e conţine diferenţe esenţiale faţă de constituţiile anterioare.
Regele este capul statului; puterea legislativă se exercită de către
Rege prin Reprezentanţa Naţi onală, care se împarte în două: Senatul şi
Adun area Deputaţ il or.
Constituţia preved e d? uă atribute. esenţiale ale capului statului, şi
anume: persoana rege lui este in violabilă; miniştrii lui sunt răspunzăto ri
- ?c tele de stat ale Regelu i vor fi contrasemnate de un ministru care,
prm aceasta, devine răspun zător de ele.
Constituţi a declară responsa bili pe miniştrii care au cont rasem nat
a tul şi, prin? ce s ta, îşi angajează responsab ilitatea lor proprie.
ln onst1tuţia dm 19 3 8 prerogativ ele şefulu i statului sunt deosebit de
17
 Istorie. Bac
avea drept de veto absolut , întrucât putea refuza sancţionarea unei legi
fără să fie nevoit să exp lice refuzul sancţionării acesteia; putea dizolva
Parlamentul fără să fie obligat să-l convoac e într-un anumit termen ;
se consacra dreptul şefului statu lu i de a legifera prin decrete-legi;
horărârile ;udecătoreşti se execut ă în numel e Regelui.
Titlul II din Constituţia din 1938, care tradiţion al trata despre
drepturile omului, este împărţit în două capito le: ,,Despre
datoriileromânilor" şi
„Des pre drepturile românilor". Prio rit atea datoriilor faţă de drepturi
dem onstrează însuşi sp ir itul c onstituţie i.
În constituţiile anterioare, românii aveau numai două datorii: de a
urma cursurile şcolii primare şi de a îndeplini serviciul militar.
. În privin ţa împărţiri i admin is trative a ţării, se s uprimă articolul care
viza organiz area în judeţe şi este înlocuit cu a rticol ul prin care ţara este
împ ărţit ă mai întâi în rezidenţe regale, apoi în ţinutur i.
Concluzie: exerciţiul puterilor constituţionale trece în mâinile
Regelui ,
căruia îi este atribuit chiar şi monopolul revizu irii Constituţiei.
Constituţia din 1948
Adoptată în urma abdicării forţate a regelui Mihai 1 (30 decemb rie
1947) şi a proclamării Repub lic ii Populare Române, o „demo craţie
populară" im pusă, Constituţia din 1948 evidenţi ază instituţ ionalizarea
comun is mulu i prin transformarea treptată a societăţii româneşti după
modelul st ali nist.
Alcăt uit ă după modelul Constituţiei so viet ice în vigoare, Constituţia
din 1948 a avut un caracter proviz ori u, în care prevederile econ omice
prevalau asupra celor politice, şi a reprezentat ins trumentul regal prin
care se pregătea trecerea întreg ii ec onomii sub controlul statului.
Cons tituţi a prevedea : mijlo acele de producţ ie, băncile şi socie
tăţile de asigurare pot deven i proprietatea statului când interesul
general o cere; comerţul intern şi extern trece sub controlul statului;
planificarea economiei nationale.
În Republi c Populară Română organul suprem al puterii se stat este
Mar ea Adunare Naţională (M.A.N .), organul legislativ. Prezidiul
M .A.N. este răspunzător faţă de M.A.N.
Guvernul este organul executiv şi administrativ şi dă seama în faţa
M.A.N. şi a Prezidiului M .A.N. în perioada dintre sesiuni.
Instanţele ;udecătoreşti sunt Curtea Supremă, tribunalele şi
;udecătoriile populare; se suprimă inamovibilitatea (calitate a unui
demn itar de a nu putea fi transferat, înlocuit sau destituit din funcţia
pe care o ocupă) jud ecătorilor.
18
Sinte ze
Const itu ţia putea fi oricâ nd mod ificată la propunerea ouve rnulu i sau
a unei treimi din deputaţi, de către Marea Adunare Naţ i nală.
Consecinţe: se naţionalizează, în 1948 , principalele întreprinder i
industriale , miniere, bancare, de asigurări şi de transpo rt; au fost
naţionalizate o mare parte a clădirilor şi locu inţelor; se face o nouă
reformă monetară (sunt confiscate ultimele rezerve în numerar) şi se
hotă răşte trasformarea sociali stă a agriculturii.
Constituţia din 1952
Const itu ţia din 1952 este legea totalei aserviri a Republic ii
Populare Române faţă de Uniunea Sovieti că.
Prin capitol ul int roductiv, Constituţia p une la baza existenţei statulu i
român dependenţa faţă de Uni une a Sovietică. Prieten ia cu U.R. S.S.
con sti tuie „baza politicii noastre externe".
Pi:încipiul de bază al puterii de stat este dictatura proletariatului,
regim u l de stat al Româ niei este regimul democraţiei populare, care
reprez i ntă inte rese le cel or ce muncesc. Statu l democrat popular este o
formă a dict aturii prole tariatulu i exercitată de Partidul Com un ist.
Organ ! executiv suprem al R.P.R. este Consiliul de Miniştrii. Justiţia
e te _realizată de către Tribunalul Suprem al R. P R., tribuna le le regio nale
_ş1 tribuna le le populare, şi de către trib unalele judec ătoreşti, înfii nţate
prm lege .
Unic ul organ legiuitor este Marea Adunare Naţională (M .A .N.),
aleasă pe o perioadă de 4 ani. M.A.N. ale g e Tribunalul Suprem pe o
perioa dă de 5 an i.
Titlul „Drepturile şi datoriile fundamentale aie cetăţenilor" sub!iniază
preponderen ţa statului asupra cetăţean ului şi accent uează mai m ult
datori ile decât drepturile.
D r ptul la mun că şi învăţătură, dreptu l de supravieţuire (odihnă, p ns
_1: ) e ra mai mu lt datorii. Libertatea cuvâ ntu lui, presei, întrunirilor ŞI
m1tm gunlor (ele ment de noutate), l i be rtatea de mo nstratii lor de masă
se exercită „în conformitate cu interesele celor ce m' uncesc şi în
vederea întăririi regimului democraţiei populare".
„Partidul Muncitoresc Român este forţa conducătoare atât a
organizaţiilor celor ce muncesc, cât şi a organelor şi instituţiilor în
s ta f'; dreptul de asociere era subordonat înregimentării sub conducerea
P.M.R.
În ceastă Constituţie se vorbeşte pentru prima dată despre
pr o pnetatea socialistă şi de „rolul conducător al partidului'' .
19
Istorie. Bac ic ă
din spaţ iui românesc cu principiile constituţionale europene.
Constituţia din 1965
România este republică socialistă, teritoriul fiind „inalienabil şi 2
indivizibil". . 0
Constituţia Republicii Socialiste România confer ea roi ul conducător
Partidului Comun ist Român, în întreaga viaţă a socie tăţii .
Or ganul suprem al puterii de stat este Marea Adunare Na ţiona l ă,
s ingurul organ legiuitor.
Co nsiliul de Stat, organul s up rem al puterii de stat, era subor dona
t
M.A.N.
În anul 1974, prin legea nr. I , a fost instituită funcţia de preşedinte al
R.S. .R, iar atribuţiile deţin ute până atunci de Consiliul de Starte venea
u şefului statului.

Constituţia din 1991 (revizuită în 2003, prin referendum)

Co nstit utia a fost elaborată în contextul evenime ntelor din 1989 -
p ăr buş ire regimului comunist în Ro mânia şi revenirea _la un
reg(m de moc ratic. No ua Const ituţie îmbină tradiţia democratică cu
noile princip ii constituţionale eu ropene.
România este un stat naţi ona l, suve ran şi independent , uni atr
şi
indivizibil; forma de guvernământ este republica semi prezi den iţa l
ă;
s u veranitatea naţională aparţine poporului român, care o execr it ă p r
in organele sale reprezentative şi prin referendum. . .
Constituţia are la bază prin cipiul s eparării puterilor în stat, a s1_s temu lu
1
p arlame ntar bicamera şi a drept ur i lor şi libertăţilor democratcie.
Puterea executivă es te reprezen tată de Preşed intele României (
veo hează la respectarea Constituţiei) şi de guvern (asig ură reali zar ea
p o l itic ii interne şi externe şi cond uc erea generală a adm inis t raţ ie
i
publice ).
Puterea legislativă o exercită Parlamentul bicamera l, organ
rep rez entativ şi singura autoritate legiuitoare; legile adopta te
de Parlament se tri mit sp re promulgar e preşedinte lu i Românie i.
P utereai udecă torească o reprezintă ins tanţele judecăto reş it- Cu rtea
Su premă de Ju stiţie. _
Dreptu ri şi libertăţi cetăţeneşti: li bertatea individ uală, de epx rmi
are,
dreptul la învăţătură, dreptul de vot (de la 18 ani), dreptul dea fi ales; p ro
prietatea este ocrotită (drept mo dificat în 2003 , când prorpie ta tea de
vi ne garantată), dreptul de a fi ales în Parlament ul European, rdep tu l
la liber ă circulaţie în ţară şi strin ătate; interzicerea pedepsei cu moartea
şi a torturii, libertatea de asociere şi de întrunire.
Constitutia din 1991 , revizuită în 2003, îmbină tradiţia democ rat
 C. STATUL ŞI POLITICA
Autonomii locale şi instituţii centrale în
spaţiul românesc (secolele IX-XVIII)
Conte xt intern. Autonom iile exi ste nte în secolele IX-X III erau în
pericol de a fi anihil ate de către un gur ii instalaţi în Panonia şi de către
Imperi ul Biz antin.
Perioa de i secolelor V III -IX îi este caracteristică convietuirea r<?_mâno-
slavă, în cadrul uno r forma ţiuni politice timpuri i. '
In spaţi ul carpato-danubiano -pontic predominau structurile ter itoriale
tradiţio nale: obştile săteşti (fonne de organizare socială specifice societătii
fe dale , c aracteriza te pri munca în com un şi îmbinarea proprietăţii
private cu cea comună, prm autoconducere şi apărare şi strâns e le oături
econom ice între mem bri); în spaţiul românesc, obştea sătească fost
principala fonnă de organizare socială în perioada fonnării limbii române şi
a poporulu i român; în interioru l aces teia s-au fonnat cateooriile sociale
fundament ale ale soc ie tăţii feudale . Obştile săteşti/ter itoir ale se
grupează în uniuni săteşti (N. Iorga - ,,romanii popul are").
Formele tradiţi onale de organizare politică românească predominante în
seco lel e IX-XIII erau cnezatul (fonnaţiune poli tică care include două
sau mai multe sate, de obicei pe vale a unui râu şi aflat sub autor itatea
unui cneaz) şi voievodatul(formaţiune politică alcătu ită din două sau mai
multe cneza te, condusă de un voie vod, al cărui atribut special e ra cel m il
itar).
Con extul extern este reprezentat de raportul cu un gurii , ale c ăror
atacuri spre Vest au fost oprite în 955 de către Otto J. Actiun ile lor se vor
îndre pta spre Est, iar cucerirea Transilvaniei se înc he.ie în secol ul al
XIII- ie a.

Tipuri de autonomii româneşti

Spaţiul i tracarpatic. Izvorul istoric Anonym us, Gesta Hungarorum,
face me nţiunea, pentru secolul al IX-ie a, a următoarelor formatiuni polit
ice: - '
-;- ducatul/voievodatul lui Menumorut (în Criş ana); centrul situat Ia
B1harea (Bihor);
- ducatul/voievodatul lui Glad (în Banat); centre întă rite la Cuvin şi
Orşova;
.- ducatul lui Gelu (Trans ilvania propriu-zisă); centre întărite la
Dăbâca ŞI Mo ld veneş ti, ,,Gelu quidam Blac us" (,,Gelu zis Ro
mânul"), a vând ca s puşi pe români şi slav i (,,Blahii et sclavii"'), care
trăiesc în „ţara de dincolo de păduri", având un pământ fertil, sare şi
aur.
21
 Is torie. Bac
Continu it atea în formaţ i unea lui Ge l u prin Gyla (refuză creşt inar ea în
rit catol ic ) şi cea a lui Gla d prin Ahtum (care vămu ie ş te sarea regalită ţii
maghiare, care cobo ară pe Mu reş; învi ns de maghiari, teritoriul său
es te oc up at) este afirmată de iz vo rul Viaţa Sfântului Gerard, pentru
secolul a l XI-iea.
În spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre , izvorul istoric Diploma cavalerilor
ioaniţi ( 1 24 7) , acordată de regele Un garie i, Bela al IV-iea, preceptoru lui
ordinului ioa nit Rem bald, şi Actu l papal din 1227 atestă existenţa
următoarelor formaţi un i poli tice :
- 2 cn eza.te în drea pta Oltulu i:
- al lu i Farcaş, în nord, spre Vâlcea
- al lui Ioa n, în sud, fostu l jud eţ Romanaţi
- 2 voievodate:
- al lui Litovoi, în nordu l O ltenie i şi Ţara Haţeg ului (peste
m unţ i, în Trans il van ia)
- al lui Se ne s lau, în nordul Munte niei şi Ţa ra Seve rinului,
pân ă la Olt (în 1230 devine Banatul de Severin )
Formaţi uni le polit ic e, cu excepţia voie vodatelor , e rau dăruite de regele
Ung ariei cavaler i lor ioa niţi, alăt urâ ndu-se şi Cumania (organi za rea
. unei episc o pii cu sediul la Civ it as Milcovia e).
În spaţi ul de la est de Carpaţi sunt atestate în izvor u l istoric Cronica
lui Nestor (sau Cronica de la Kiev/ Povestea vremurilor care au trecut)
formaţ iuni pol i tice denumite de izvoare le istorice externe ca „ţăd',
locuite de „vlah t' .
În jurul anului 1000, tradiţia localizează „Ţara Sipeniţiulut' care,
împreun ă cu structura polit ico-a dminis trativ ă „Codrii Cosminu/ut',
grupează aşezările întărite din secolele fX-XI din jurul oraşului Cernăuţi;
„Codrh Herţet"' , cu centrul la Fund ul Herţei, fortificaţ ie de păm,ânt cu
val uri şi palis a de; ,,câmpuri" ( ,,Câmpul lui Dragoş"); ,,cobâle" (Neamţ,
Bacă u, Vas l u i); ,,ocoale" (Câmpul ung, Vrancea).
În spaţiul dintre Dunăre şi Mare a Neagră, izvoarele epigrafice şi cele
scrise menţ ionează următoare le formaţ iun i politice :
- ;u panatele: Jupan Dim itrie ( atestat de inscripţia de la Mircea Vodă,
din judeţ u l Constanţa, la 943) şi Jupan Gheo rghe (atestat de inscripţ ia
de la Basarab i- Mu rfa tlar, secolul al X-le a )
- Thema Paristrion (circumsc ripţie a d minis tra tiv-ter itori a lă militară
în Imperiul Biza nt in, cu conduce rea aparţin ând unui stra teg cu atribuţii
adminis trative, judecătoreşt i şi m ilitare , numit de împărat, 971-1204)
Alte forma ţiun i poli t ice loc ale s unt atestat e de Anna Comnena, în
Sinteze
Constit uirea statelo r mediev ale româneşti
Fa tor ii interni_ care au favorizat formarea statelor medieva le sunt:
- via ţa economică prosperă;
- creşterea demografică semnificativă·
- dezv o l tarea drumurilor comercial e ('de la Nord Ia Su d _ D I
· d l Vi „ ru mu
mouovenesc l ; e a _es t la st - lega uropa centrală de Marea Nea gră);
.1
- „s acc en tue z ă d1ferenţ1erea soc ială (Diploma cavalerilor ioaniţi
men ţ oine ază existenţa a „ma;oresterrae" - mai marii pămantulu ·" ·
,,ru.sflc - ăţ ranu.. d e ma .i târz ,, I ' ŞI
r"' iu )
Factori externi, cu rol în crearea statelor med ievale:
- incu rsiu ni le/i nv az iil e cui-nanilor şi tătarilor ( 124 J- o presc
1 24 2 ) ex p· an sm
u e .a ngan:
• • 1_la sud şi est de Carpaţi;
- Ung a riaş 1Po l o nia viza u el iminarea Hoardei de Aur (de Ja nord de
Marea Neagră);
- cr i a in_as t ic ă d i n Ungaria, prin stingerea dinastiei Arpadienil o .r
C l d inta 1 stact_r ea t de romanitatea răsăriteană a aparţinut vlah ilo r din
Peninsula Balca nică.
Ame in ţa ţ i de Im periul Bizantin (de dinastia Anghe los,) vlahii din
B ? lca, s- a r ăs cu la t su c?nducerea rui Petre şi Asan , în anu l 11
85.
V1c ton o bţ inut ă de a msemnat şi formarea statului vlaho- bu ioar
vla, h
0
creat ŞIrec uno sc u în timpu l lui Ioniţă cel Frumos (1197- 1 2 07 ,)
d c t_rePap a ln cenţw al III-iea, ca „rege al vlahilor şi bulgrail or
".
I_nt im p ! lui Ioan Asan al fl-le a (1 218- 1 2 4 1), statul vla ho-bu lg
ara atmsa Jo? oue l putern sale, a rupt legătura cu papalitatea şi areve
n it la con fe s iu ea ortodoxă, restabi lin d leg ătur a c u
Patriarhia de la Cons t ant inopo l; e le mentu l bulgar devine
predominan t.
For mare a Voie voda tului Transilvaniei
T Un o l i p ? rt t în fo area c l ui dintâi stat med iev al -
Voievoda tul rans,_lvaniei- 1I r prezi tă: exis tenţa autono mi ilo r local
e;a tac ur i le
? un l r sp e est ş1 cucerirea Tr sil vaniei, c are se încheie în secolu ]
X IJ le a (m n I 1222, ungum sunt atestaţi documentar la li m
ita r s ă 1te ană, pe hma Carpaţi lor) . .
lnJ Uru_l anului I OOO, regele Ungariei se creş ti nează sub numele
de Ştefan ŞI, sub P: tex ul :âSP dirii creştinis mulu i c a tolic, va acţiona în
ve der ea cucenm ten ton ulu 1 intr aca rpat.ic
După anul 11 0 0 , reg alit atea ungară va încerca să impună treptat
mo de le ! de o ganizare pol itico- administrative, religioase şisoc ia
l ec _o nom1ce de tip apusean.
Alexiada , ş i figurează ca fiind conduse de Tatos, Ses la v şi Satza (pentru _lnp l na_ politic, la 1111 sunt atesta Mercurius ,princeps Ultrasilv anu.s"
secolele XI-XIII). ŞIS im io, catolic, în calitate de „episcopus Ultrasilvanus". '
n
22 23
 ar m a te / ungare în âmpul cuce rir ii T ransil vaniei. De aceea, au
Istorie . Bac
fost 24
Forma de organizare care se va impune este forma de organizare
românească - voievodatul.
La 1176 documentele îl menţionează pe „voievodul l eustach ius ,"
vasal al regelui Ungariei. . .
Menţinerea vechii denum iri autohtone are, pe de o pai,: semni caţ1a
existenţei populaţiei româneşti, iar pe de altă part , s bh 1 ă rezistenţa loca
ln ic il o r la modelul impus anterior de cucenton , rpmc 1ap tu. ) Spr
sfârşitul secolu lui al XIII-iea şi începutul cel i urmă or,vo 1evozn
Roland Borş şi Ladislau Kan îşi asumă pr rogat1ve s onte., _
Din punct de vedere adminis r tiv, egalt ate_a m gh1arăa mc er a t
sa impună comitalul (unitate adm m1st rat1v-ten tonală m Europam :d 1: v
.al ă ap use an ă, în U ng aria şi Transilvania, condu de_ u comite,s ta
panm d
un domeniu sau un comple x de domenn , ş1 m care s t ţ o1na ?
g a rnizoan ă militară). Primul comitat organizat a fost cel alB 1hor u
\u, 1 atestat documentar la 1111. Au urmat apoi com itatele Dăbâ ca, C r as
na,
Cluj , Alb a, Sătmar şi Arad. .
în ce le l alt e zone din Transilv ania se păstrează vech ielforne1 d
oroan zi ar e admi n is trativă - districtele: Ţara Făgăraşului , ŢaraRo
dne, 1 Ţ:;.aOaş ul ui, Ţ ara Am laşulu i. Acestea cupri dea vech_lei_ cn za
e sau părţi alevo ie vodatelo r şi erau conduse de v01evoz1, cneJI sau JU
,ZIca r e aplicau principiile „obiceiului pământi lui"'.. ..
Unitateat erit orial-adminis trativă a saşilor ş1 a secuilor purtadenum 1re_ a
desc aun şi era de in sp iraţie dis tric tual româneasc ă (exme pul : M
e d ia ş, S ig h şi oara, Rupea , Nocri ch /Odorhe i, T rei Sc aune ,Gurg h u1.)
Saş i,i colonişti de origine germană din ecolel X_I -X l,ll au f
st a duş i de regel e Ungar iei , An drei al II-iea',._ş co_lorn aţ1m zo e
lo u 1te
majoritar de români (Ţara Bârsei, zo B1s tn ţe1_) . E1 ua a_ u,t n.pnmul
rând, un rol economic şi au fost dăruiţi cu o sene de pnv1\eg11( dr e ptu !
dea constitui cetăt·i de lemn şi de a face comerţ), largă autonomie ŞI
de p en den tă exclusi vă de regele magh iar, aşa cum re iese din Bula de
aura saşilor de la 1224. Cele mai importante oraşe, până la marea
invazie tătară (1 241-1 242), au fo,st Braşov, Cluj , Bistriţa şi cent:ele e p is
c opale Alba-Iuli a şi O: adea. In s c lul al I-IIl a, cuc e nrea
Tr an s il van iei de către regahtate ţl maghi ara a fost mchea1t ă odată cu
colonizarea cavale rilor teutoni (1211 -1 225). . · Mo
t ive le prezenţei saşilor au fost multiple: m_il!t aer (re spm g r
ea
a tcau rloi r m i oratorilor), religioase (atragerea la catolicism a uato hto
nilo r _) şi politice ( onsol id area puterii regalităţii maghiare în acestsp
a ţ ui
geografic).
Secuii a c ă ror orioine este controversată, au reprezenta t avangarda
 Sinteze

întâlniţi iniţial în Bihor (secolul al X I-i ea). apoi pe Tâmave (secolul al XII-
iea) şi, abia la începutul secolului al XIII- iea, în zona de Est (un de se află
şi astăzi).
Atribuţ iile se cuilor în zona intracarpatică erau es enţia lmen te m ilita re.
Se poate considera că voievodatu l T rans il vaniei a fost primul stat medie
val românesc. Cuceritori i maghiari nu au putut să-şi impună stăpânirea
asupra unei populaţi i majori tar româneşt i, astfel că au fost
nevoiţi să accepte o largă autonomi e şi largi privilegii.

Formarea statu lui medieval Tara Românească

La începutul seco lulu i al XIIi-lea, regatul Ung ariei încearcă să-şi extin
dă stăpânir ea la sud şi est de Carpaţi, sub ma sca cruc iade i împotriva sch is
matici lor ortodocş i.
La începutul secolului al XIV- ie a, criza po li tic ă se agravează în cadru l
regatu l ui ung ar. Ultim ul re preze ntant al dinastiei arpadiene , Andrei al
III-iea, încearcă să evite des tră marea regatulu i. În anu l 1291, re ele se
afla în Trans il vani a cu scopu l de a- l aduce la ascul tare pe v01e vodu l
local; rege le co nso l idează pri vile giil e ma gh iarilo r, sec ui lor şi saşilor
şi an i hi le ază autonomia românească din Ţara Făgăraşu l ui . Potrivit
tradiţiei istorice care a circu lat până în secolul al XV II-iea eveni mente le
din Făgăraş l-au dete rm i nat pe voie vod u l Radu Negru să treacă Carpaţi
i şi să se ins taleze la Câmp u l un g, sediul une i c omun ităţi c atol ic e
forma te din saşi şi un guri . Descălecatul (termen utili zat de cronicari
pentru înt eme ie rea state lor med ie va le ) la Câmpulun g es te urmat de
treptata u ni re a formaţ iun i lor politice ex is tente în jurul
,,descălec ătoru I ui".
Cum trebuie în ţeles „descă leca tu l" de la Câmpu l un g? Consid erăm
că rea li tatea is toric ă con fir mă o contri buţ i demografică şi, posi bil ,
in stituţ ională, pe care locuitorii din spaţ i u l in tracarpa tic , în s pec ial
cei din Ţ ara Făgăraşu l u i, o au la formarea statului med iev al Tara
Românească. ·
Perioadei de criză politică din regatul Un gariei i se pune capăt prin
venirea la tron a lui Carol Robert, din dinastia fra nc e ză de Anjou,
preocupat în primi i ani de domn ie de refacerea unităţii rega tulu i.
Documente le înreg is trează la sud de Carpaţ i un stat puternic, al că ru i co
ndu cător, Basarab I, poartă num e le de „mare voievod' . Basarab I (131
0-13 52) se dovedeşte un price put conducător mil i tar, dar şi un bun
d\plomat.
ln anul 1 324, Carol Robert îl recuno aşte pe acesta ca „voievodul nostru
transal pin" . Dar existenţa unui stat puternic şi a unui conducător pe
măsură reprezentau o pie dică în calea tendinţelor hegemonice ale

25
 Istorie. Bac
r eg a tu lui maghiar ş1, m special , în calea celor pentru stăpânirea
Banatului de Severin . ..
După restabilirea autorităţ ii în. T nsilvania , erge ! Ung an 1
co ns i deră necesară extinderea autorităţu la sud deC arpaţ i. C amp
ania din toa mna anului 1330, organizată de regalita tea maghiar ,
es!e soldată cu înfrângerea armatei lu i C a rol Robert la Posada (loac h
zat ă m
Ţ ar a Loviştei). .. · · . . . ie la est de m unţi, astfel că re gel e Ungariei, Ludovic I, este nevoit să
Victoria asigură independenţa poht1că a Ungro-Vlah e! 1 0'l_ah1a de
lângăU ngaria ); izvorul istoric care prezintă acest conflict m htare s te Cron ci
a pictată de fa Viena, care nare despre_ ocul mg u t al
des făş urării luptei, despre pierderile suferite de nob 1hmea ma gh1
ă ! des pr e oştirea lui Basarab, aflată pe înălţimi, aruncând cu bo lov a
ni ş1
trăgând cu săgeţile spre oastea duşmană. . .
în vremea regelui Ludovic de Anjo u (1 42- 138 ), garia ş1Ţ ara
Rom âne ască actionează împreună împotriva dommaţ 1e1 tăta r e de la
g ur ile Dunării ş'i de la est de Carpaţi. Un rol impo rtant_î l are şi u ş
I lu i Basarab I Nic olae Alex andru (1352-1364) care, d m 1 3 5 9,_
1ş1 a! titlul d„e
do,;,,n autocrat ' (de sine stătător) şi întemei ă M1tŢopo ha Ungro-
Vlahiei, cu sediu l la C rte de Argeş (su_b autontated ierc t ă a
Pa tria r h ie i Constantinopolului). Fml să u, Vlad1slav I (V_ la 1c-u V
<:,i)â
( 13 64- 1 376) re uşeş te să de păş ea sc ă cu price ere confl!ctelepo litic, e
religioase şi mil ita r e cu regele Lud vic_I: sp g un prin at c to m an
IaDun ă rea de Jos şi organizează mst1tuţ 11le c1v1le ş1 e clez1sat c1e
al
s ta tu lui. Vladis la v I îşi ia titl ul „Io, Vladislav, mare voievod, domn
şz
singur stăpân itor a toată Ungrovlahia'' . .. • .
Aş a da,r se reconfirm a statut ul d e sine stătător al Ţaru Romaneştt.
Formarea statului medieval Moldova . DQbrogea, cond us de S a lic a şi Dobroti ţă.
înter na ii 134 5- 135 4, re ge le Ungariei , Ludovic l, organizează
mat multe expediţii împotriva tătarilor, care av au c scopcon t rolu l
_asupra
drumului comercial ce lega Marea Baltică ş1 oraşele-porturi d la
Dun ăre a de Jos şi Marea Neagră , drum aflat sub controlu l Ho arde i
de
Aur. .
în acest context, are loc prima etapă a întemeierii M l dov e 1 -
d ecs ă le catul lui Dragoş. Fru ntaş al românilor mar amrueş e , Draoş
ni
trece munţii însoţit de cetele sale şi _este mn i der e e l m g h 1ar!
Sinteze
statut est de nea cc ep tat de către loc a l n ici , care se răscoală în 1359,
ajutaţi de voievodul maramureşan Bogdan din Cuhea. Nemulţumit de
restrângere a auton omiei Ma ramure şu lu i de către Ludovic I, Bogdan
trece la est de Carpaţi împreună cu însoţitorii săi.
Descălecatul lu i Bogdan (a doua etapă) este urmat de înlăturarea lui
Bale şi de unific area formaţiu nilor poli ti ce din nordul şi centrul Moldovei.
În timp ul lui Bogdan (1359-1365) sunt respinse încercările de hegemon
rec unoască i ndepe nd en ţa stat ul ui• med ieva l românesc
Mo ldova, cu capitala la Baia.
Dacă statutul de in depende nţă al Ţării Româneşti se obţinea în urma
confl ic tului milit ar din 1 330, cel pentru Moldova este recunoscut pe
cale d iplo mat ică, dat fiind faptul că însuşi regele Ludovic I era
imp lic at în con fl ic tul m ili ta r cu otoman ii.
laţcu. fiul lu i Bogda n, este succesorul său în perioada 1365 - 1375;
intră în legă tură cu papa li tatea, cu scop ul de a con tra ca ra tendintele lui
Ludov ic I; va accept a const i tuire a unei e pisco pii catolice la Siret, în
1370. Laţc u va fi recuno scut ca duce al Moldovei.
Petru Muşat ( 13 7 6- 139 1 ) organize ază ţara din punct de vedere statal
şi se afirm ă în plan inte rnaţio nal. În 1 387 sunt puse bazele mitropoliei
Mo ldov e i, cu sed iu l la Su ce ava, care va fi rec uno sc ută de Patriarhia de
la Consta ntino pol abi a în anu l 1401, în timpul domniei lui Alexandru
cel Bun.
Roman I ( 139 1-1394) va eli bera te rito ri u l sud-estic până la Nistru şi
"' i <111::a f';;i r:i <ie sub dominaţia tătară şi se va intitula în 1393 drept
„voievod ş, .ivmn singur stăpânitor al Ţării Moldovei, de la munte
până la M are" .
Noul stat Mo ldova, al cărui proces de formare se înche ie în timpul lui
Roman I. este recu nos cu t şi în Europa vremi i.
f orm area statului medieval Dobrogea
In an u l 1230 este menţ ion ată „Ţara Cavarnet' (teritoriul dintre Vama
şi Ca l iac ra), structură politică lo ca lă, nucleul pentru formarea statului
D brotiţă (Dobrotici, 1354- 1 386 ) este recunoscut iniţial ca strateg şi
Ludovic I conducăt orul mărcii (unitate poht1co -a dmm1s trat 1vă ş1
m ilit ar ă, î; fi inţată în nord-ve stul Moldovei, cu scopul de a apărazona a OJ ca des pot de cătr e lmp riu l Bizantin ; unifică formaţiunile politice
respecti vă), cu sediul la Baia. . . . . dmtre Dunăre şi Marea Neagră .
Statutul Moldovei aflate sub conducerea Im Dragoş ş1 a urm _1Iors ă,i Dobrogea este inclusă în statul condus de Mircea cel Bătrân domnitorul
sas şi Bale, este unul de dependenţă faţă de regele Ungar1e1.Aces t Ţăr!i Româ neşt i, du pă în frângerea oştilor otoman (Ţara Românească
m tim pul domnito rului menţ ionat se întindea de la „Marea cea Mare"
26 la Sever in).

27
 Sinteze
Ist orie. Bac
în Transilvania, voievozii ţării nu sunt suverani, prin urma re nu sunt
Instituţii centrale în spaţiul românesc domni" . Domn i erau doar reg ii Ung ariei, c are îi numeau pe voievozii
Caracteristici : . . . Transilvaniei şi îi considerau printre marii lor dregători.
_ ni stitut iile românilor, inclus iv statu l, sunt de on gme romană Transilvania beneficia de o organizare auton omă în cadrul re ga tului;
ş1 unii voievozi au format adevărate „dinastii voievodale" (familia Lackfi -
romano-bi antină„ influen ţate de modele slave; . în secolu l al XIV-ie a, famili a Csaki - în seco lul al XV-iea). Voievozii
_ în Transilvania, unde statul şi institu ţiile_ au_ aJns să f e îşi numeau vicevo ie vozi, pe comiţii celo r şapte comitate, pe castelani,
ne rom âneşti, s-a impus treptat modelul ungar de ms p1raţ1e eg rman, pe notari. Apare sporadic în secolu l al XIV-iea şi demnitatea de „duce
a al Transilvaniei"' , deţinută de un me mb ru al familiei re gale;
fără a înl ătura vechile structuri locale; .
_ în Tara Române ască şi Moldova regimul politic este 1:o1nar h 1 , Atribuţiil e/prerogativele domnitorului:
as em ănător cu cel al monarhiei feudale, dar cu trăsături p rpo r, n În Ţara Românească şi Moldova:
datorate specificului române sc. - executive: asigură ordin ea inte rnă, numeşt e şi revocă dregătorii,
acordă pri vile gii şi rangur i boiereşti;
DOMNlA - le gislative: domnul este ,,!ex animata" (,,legea vie") şi , în această
în Ţara Românească şi Mo ldova se afla, ncă din secolul al XIV-iea,
domnul care îşi asum a şi titlul de mare-voievod: .
_te en ul „domn" provine din lim ba latin (,, 1 ominus" - rt calitate, emite acte normat iv e (hrisoave, aşezămint e);
titlup_ at
deş e fii statulu i roman în timpu l Dominatulm) ş1 desemnează stapanul - ;udecătoreşti: este ju decătorul s uprem (cea mai îna ltă in stanţă
de
suprem al ţării şi sup uş ilor; . . ,. _ judecată), poate pronunţa pedeapsa cu moartea, are drept de graţiere;
_s in t agma mare voievod provme dm slavonă ş1 mse amna cmo an dan t - militare: este comand ant suprem al armatei (mare voievod);
mili tar; • ", _ - financiare: fixe ază dările (impo zitele), acordă imun itate (scutire de
_p a rticula „Io" (prescurtare de la num ele sac u „Ioanne! ,ms ea m a ob li gaţii faţă de domnie );
cela l e s de Dumnezeu") a fost introdus;\ de b1sen că, pnn ceremonia - de politică externă: reprezintă ţara în poli tic a externă, încheie
ngerii suve ranului la urcarea pe tron; tratate, declară război şi hotărăşte înche ierea păc ii; are drept de legaţie
_ domnul era şi „singur stă pânitor"! ,,autocrator" , desemnând (trimite şi primeşte sol i); •
faptul - bisericeşti: nu intervine în dogmă şi nu este autoritate supremă în
că el era suveran, iar statul său era in dependent; biseri că; hotărăşte înfiinţarea de mi tropolii , episcopii şi mănăstiri;
_ se c6 nsid era că pute rea domnului venea de la Dumne zeu, fapt marcat numeşte şi revocă m itropoliţii şi epis copi i: regleme ntează compete nţa
în titl ul oficial prin formula „din mila lui Dumne eu"; de ju decată a bis ericii.
- î nsemnele puterii erau coroana, buzdu ganu l ŞI sceptrul; . În Transilvania, vo iev odul avea atribuţ ii admin is trativ e, judicia re şi
S uccesiune a la tron se făcea pe baza princ ipiului dtiar- e l c militare şi exerc ita puterea în comitatele So l nocu l Inferior, Dăbâca,
tiv: domn ul era ales
dintre membrii celor două fam1!11 dom ntioare
( B asarabii - în Ţara Românească, Muşati ii - î ol ova _de c ă t Cluj, Turd a, A lba, Hunedo ara şi Târnava .
) e'.
Adun area Ţării, formată din categoriile sociale pnv1le g iate (stănle dm fi171a:ţ ! de către sultan; din a doua jumătate a secolulm al XVI- iea ,
Apu s): boie rii, cle rul, curtenii. . . sursad v1ma a puterii este completată cu una pământeană !m ăratul
Do mnii se rec unoşt eau frecvent în secolele XIV-XVI_ cavas a li a1 sau ltnau )
regilor Ung ariei ş i Poloniei, fără să fie afectat statutul de mde pende n ţ ( ! deşi domnii se consid erau şi se declarau „unşu /uz Dumnezeu, dă
ă ruţ1 1 cu autoritate „din mila lui Dumnezeu".
al tărilor lor. . .
. După instaurarea suze ranităţii otomane, specifică la ud Ş I Es t d
Ca rpaţi (secolu l al XIV-iea), domnii aleşi de_ţară trebuiaucon
 Din 1541 (destrămarea Ungar iei), se vor numi „princ ipi" ş i vor fi
aleşi de Adună ril e ţării (numite şi „Diete"). Principele este confirmat de
sultan (Trans il vania avea acelaşi statut extern ca şi Ţările Române
extracarpatice).
28
Istorie. Bac
SfatuluiDom nes c era bizantină, prin filieră slavă , dar simi lar ă cu ce
le oc c identale. d · · Ţ - ··
Dregătoriile erau, cu puţine e c pţii, comune _ olA o e1 -
Rom âneş t,i şi nu aveau o spec1a hzare absolut_a _m_ f a tn b ţu.
on c dreg ăt or p utea îndeplini orice poruncă a domnulu i. Un 11 mandr g
ăton (banul, fogofătul, vornicz:l, vist ie rul, pâ călabul) aveau,ma _i
a les,
atribuţii de ordin public, ta r alţu (poste mcz:l, paha r c1u / : !to lm
cu[)'.
mai mult personale, slujbe către domn ş1 smta sa. Cei mat importanţi
dregători erau: . .
_ banu l (in it i a l al Severinul ui, a poi al Olteniei): eracon duc ăto rul
administratiei '1a vest de Olt; marele ban era denum it „domnu l c l m ic
_vo rnic / e ra conducătoru l c urţii domneşti ş i va ajunge săa bi ă ce
mai importante atri butii judecătoreşti, dupădomn ; .
_ fogofătul (cance\a l) era şeful ca ce lariei domneşt i ş1 seoc p a cu
re dac tare a decizi ilor luate de domn ş1 de Sfat, sub from ă de h nsoave
sau porunci domneşti; · . . . . .
_ vistierul avea ca atribut evidenţa vemt un lor ş1 a chelut 1ehlo r ţ _r, n
_sp ătaru l comanda oastea căla re şi purta spada domnu lu i la
ceremon ii; . . . • · d.· .
_p ârc ă la b ii erau comandanţi ai unor cetăţi ŞI ai regwn _ilor 1 J ,r
_ postelnicul (şambelanul) se ocupa de camera domnito rulu iş 1 e
ra
sfătuit o rul de taină al acestuia; . . .
_pa ha rn icu l se ocupa de aprovizionarea cu vm a p vi nţie
lo r
domneşti; . ·. . armelo r de foc, scumpe şi greu de mânuit, prec um şi de necesi tat ea
- stolnicul avea în grijă ma sa v01e voduul 1. . . ..
_ La în ce p ut, în Sfatul domnesc erau foarte importa ţJ _bo1 m făra
dreoătorii dar. cu timpu l ( în se colul a l XV-ie a), vor fie h_ m ţ 1 terp
ta,t în favoarea dreoătorilor domnie i ( mar i boie ri cu dregătorn). lns
eco lu l al XV-I i e a, în° contextul accent uării d_e pendenţe i faţ
de"Im p en u l Otoman Sfatul Domnesc era n um it tot mai frecvent
„Dvian .
în Tra silvania, voievoz ii, ne fiind suverani, nu ea uns fa sau
consilieri; cei mai pute rnici voie vozi au încerca t să-1u ntie pe regi
sub
S FATUL ( C ONSILIU L ) D OMNESC
Mem brii Sfatulu i domn esc erau marii boieri, mitropoli t ul, e pisco
pii , egume nii mănăstirilor, fiii domnului ( I 0-1 5 în Ţara Românească,
20-30 în Moldova). Rolu l Sfatului era acela de a aproba sau de a
resping e principalele acte ale suveranului; influenţa în alcătuirea şi rolul
Sinteze
jude carea unor cauze de importanţă majoră, stabil irea obligaţ iilo r P?
pulaţiei faţă de stat şi t rim iterea de solii foarte impo rtante.
ru
In Transilvania, adunările generale acţionau ca foruri de judeca tă, dar
aveau şi atribute economice, adminis trative, reglemen tau raporturile
dintre bise rică şi nobilime cu priv ire la dijmele eclezia stice, vămi,
combaterea răufăcătoril or. La ele partic i pau nobi lime a celo r şapte
comitate şi, probabil, categ o rii de oameni lib e ri (numite în
documentele latine „congrationes" sau „universitas" ); din secolul al
XIV-ie a se întruneau anual sau ch iar bianual. Existau şi adunările
lărgite , convocate din porunca regelui, la care participau toate stările: no
bilimea, saşii, secuii, românii (e xemple: 1291 şi 1355). Treptat, românii
nu au mai fost convocaţi în aceste instanţe; cre area „uniunii frăţeşt t'
"; (1437) (numită, după anul 1500, ,,uniunea celor trei naţi unt' ) fără
participarea românlior, se va îndrepta, în specia l în epoc a mod ernă,
le chiar împotriva românilor.
A RMAT A ŞI SIST EM UL DE APĂRARE
Organizarea militar ă confi rmă progresele ce ntrali z ării: ,,oastea cea
mică'' - armata permanentă, formată din categoriile privilegiate , şi
··.
„o_astea cea mare" - alcătuită din întreaga populaţie aptă de serviciul
m1l!ta r, în scopul apărării ţă rii, şi care se convoac ă în caz de
primejdie. D n ecol ul al XV lea. ştii domneş ti i s e putea adăuga un
număr vanabtl de mercen ari, mot ivat de extinder ea, din secolul al
XVI-i ea, a
acest aspect.
A DUNĂR ILE DE ST ĂRI ( A DUNĂRIL EŢ Ă RII ) . . .. .
S im bo l iza u „ţara legală" şi îi reuneau pe tn mş1n gr p un lo_
r privilegiate; se dezvoltă în speci al în secolu _! al XIV-iea ( T rnas 1lva
nia)
 asigurării or dini i interne.
Un rol important în apărare îl avea u fortificaţiile, în spe cia l cetăţile
cu _ şanţ (Hotin, So roca, Orhei, Tigh ina, Cetatea Albă Chil ia
Crăciuna - iste _de fortificaţii real izat de domnito rul Şt efan c l Mare)
şi
• tăr rea ş1 reconstruire a cetăţilor Giurgiu , Turnu, Târgşor,
Târgovişte, dm_ ttmp ul domnitorilo r Mircea cel Bătrân şi Vlad
Ţepeş.
şi secolul al XV-iea (la sud şi est de Carpaţ. . . .
)i
în Ţara Românească şi Mo ldova era,u f a'.e dm bo1e,n cel rul m
a l '. şi curteni; se întruneau când luau dec u 1mpoi:a te p n tur
alegerea domnilor, abdicarea lor, declaraţu de răzb01,mc he 1eera p ăcn,
30
Istorie . Bac
conducerea ţinuturilor erau pârcălabii (ţ inut ur ile cu cetăţi) şi staroştii
(ţinutur ile de la marginea de nord - Cernăuţi, şi de sud - Putna).
În Transilvania erau mai multe tipuri de unităţi administrative,
rezu ltat al sup rapuner ii model ului unga ro-german cel ui tradiţio nal,
precum şi al colonizării unor populaţii străine. Comitatele (în unna
cuce ririi de către Regatul Ung ar) erau conduse de un comite, numit de
voievo dul ţării, şi de un viceco mite num it de comite (] 11 1: pr imu l
c omita t, Bihoru l; I 164: comitatele Crasna şi Dăbâca; 117 5: comitatele
Cluj, Alba, Tim iş ; sec olul al XJil-lea: comitate le Arad, Zarand,
Târnava).
Teritoriul secuiesc era împărţit în scaun e (unit ăţi judiciar
adm inist rative) , în fruntea cărora se afla un căpitan şi un jude (şapte
scaune secuieşti - Odorhei, Ciu c, Mureş); teritoriul saşilor era
împărţit tot în scaun e (conduse de juz i): Sibiu, Sebeş, Cincu, Rupea
, lo.r lstoncu!C ?nst
Sighişoara; au existat două districte ale saşilor - Braşovul şi Bistri ţa;
saşii din scaune s-au bucurat de statutul de li bertate, pe când cei din
afară au urmat calea aservirii sau a înnobilării; saşii au luptat pentru
păstrarea şi întărirea autonomiei lor, precum şi pentru inc lude
rea
tut uror în aceeaş· i organiz aţie teritorială şi politică, numită
,,Universitatea saşilor" , consfinţită legal în secolul al XV-ie a, de
către .
regele Matei Corvin. Românii au moşteni t o organizare teritorială de
origine romano-bizantină şi influenţă sla vă, bazată pe ţări; numele de
„districte ale românilor" devin e frecvent utilizat peste aceste forme
de organizare teritorială.
Ş1 în Trans ilvania voie vodul, deşi nu era autocrat avea atributii
militare importante: în oastea regală el comanda oştile tr ân se din ce'ie
şapte comitate transilv ănene, alături de cetele propriilor vasali.
A DMIN IST RAŢIA
Ţ()ra Român ească era împărţită în iud eţe, iar Moldova - în ţinut uri.
Judeţ le devin în secol ul al XV-iea unităţi adm inistrative ale organelor
• putem centrale trimise în teritoriu; conducătorii jude ţelor şi ţinuturilor
erau r prez ntanţii d o mniei, c u atribuţii administrative, ju ecătoreşti,
x ec 1ve şt fiscale (s trângerea dărilor ); în fruntea judeţelor se aflau
ţra. Judeţu ( sudeţil), cu atribuţii similare celor ale pârcălabilor, iar la
31
Sinteze
. Din secol u_l al X_YI-le a, după formarea principa tului, forul supremde
· Ju decată era pnnc1pele , care avea un dregător situat în frunteajus t it ie
i _ palatinus/i udex curiae. ·
Dreptuls cr is a trium at în secolul al XVI-l a, când Istvan Wreb co
zy a elaborat codul de legi cunoscut sub numele de
Tripartitum(1517).
B IS ERICA
Ceama i imp o rtantă institu ţie pe plan spiri tual în Evul Mediu Biesr
ci a
? en n(u t u. n ita te .a spi: itu al a românilo r. Biser ic a Jegiti:na
toate
mst1 uţ11le Ş I drep un le, 1 c]_us1v statele medie vale şi pe suv erani i
t m - Gmrescu afirma: ,,suntem în această
patre a
Europeice i maz vechi creştini; creştinismul, ca şi graiul nostru
estede caracter latin". '
Spres f'aşr l mileniului I d.Hr., creştinismul popular românes c era e
i ut unfenom mas_ă; c eştinarea nu a fost impusă de sus, caîn cazu l
e_n
tu _ror ecm, lor direcţi, ci s-a produs natu ral, treptat, in itialp
r ni m1s10nan. ·
ţn ŢaraRom âne ască, mitropoliaa fost creată din iniţiativa domni t o ruul i
N1co!aeAJex n d ru (1359): c se diul la Curtea de Argeş. în 1 370, s u b
Vlad1slav ':la, cu , s const1 1e a doua mi tropolie a ţării , la ; în
Seevr ni
O RGAN IZAR EA JUDE CĂTOREA SCĂ
în Ţara Românească şi Moldova, judecă torul suprem era domnul,
care judeca adesea în Sfatul Domnesc, unde îşi impunea propria voinţă.
Domnul putea să dea pedepsele capitale şi să rezolve litigiile grave
între mar ii feud ali ; boie rii aveau drept de judecată pe domniile lo r;
ţăranii erau supuşi, ca şi orăşenii, judecăţii dregătorilor domn eşt i.
Bis e ric a judeca , în spec ial, ca uze morale şi religioase.
Din secolu l al XV I- iea , pravilele se şi tipăresc în lim ba slavonă şi în
cea română.
În Transilvania , sistemul juridic era şi mai com plex, dator ită supra
punerii stăpânirii magh iare asupraArea lităţil or vechi româneşti şi a
colonizării saşilor şi aşezării s e cuilor. In co mitate predom ină justiţi a
seniorială; dup ă scaunu l de judecată al stăpânulu i urma sca unul
comitatens (pe ntru liti gi i le dintre nobi li); de la comitat se putea face
apel la scaunu l de jud ecată al voie vodului sa u al vicevoievo du lui;
d ; , u dov ic celM are, pnn Diplomele,_ regale, cond iţionează cali ta tea
s-a ?ezv ?lt t; n secolele XII-XIII ex is tau cele mai ve hi b is er ic i
T icol?e- _ mare centru.de cultură a român ilor . Biserica ortodoxă d
c ntb 1sn c 1 ş1 au cut donaţ ii generoase acestora.
ultima inst anţă putea fi cea
regală.
a omnu lu 1, membru de drept al Sfatul ui, locţiitor al domnu lui în caz
32
Istori e. Bac
de vacanţă a tronu l ui. Acesta participa la alegerea domnitorului şi îi
conferea autor it ate sac ră prin încoronare şi ungere cu mir. El veghea la
buna funcţionare a cultu lui ş i consa cra episcopii numiţi de domn. Era
ales de episcopi şi marii boieri ai ţării şi era confirmat de domn.
Biserica s-a bucurat de atenţia şi protecţia domn iei, confirmată de
înălţarea de lăcaşuri înzestrate cu moşii, c u cărţi şi obiecte de cult.
Ctitorii domneşti: Cozia, Argeş (în Ţara Române ască), Voroneţ,
Putna , Suc evi ţa (în Moldova).
Statul român modern:
de la proie ct po litic la realizarea României
Mari (secolele XVIII-XX)
Proiecte politice şi încercări de modernizare în spaţiul românesc
(secolul a l XVIII- ie a - începutul secol ului al XIX-iea
R EFORM ISMUL DOMNESC
1403_serev, e I o singu ră mitropolie a ţării. Mitropoli a este
recunos cu tă de P tn a h • dm Constantino pol, care acordă
Mitropolitului Tăr i i
Romane t •t 1tl_ ul de „exarh al plaiu rilor" (autoritate spirituală as pra
O!:lo docş llo r dm Transilva nia).
I_n M o l dova , prima mitropolie ortodoxă a fost creată din in it ia t iva
Im _Per _ ruM uş a t pe la 1_3 8 7, dar recun oaşterea sa canoni c ă sa- rpo dus
mai tar z_u1 ( 1 4 01), dm cauza unui conflict cu Patriarh ia de
la C!)ns tantm opol.
In_ T :ans il van ia _ a predom!na: r: lig ia o rtodo xă, re l igia populaţiei a
Jo ntar e. eg a litatea maş h•a a a mcer cat să impună catol ic ims u
l. În
66
nobil d ap a rtenen ţa la cato li cism. In ci uda persecutiil or Bis
0
er ci a rtodoxă dm Transilvania, Banat şi părţile vestice a supra
ietuti şic h ia r
; eşti dm p1 tră, de 1 : Strei, Densuş, Streis ângeorgiu,
Sântamarie N" ea,pr o top op iat a existat în Şcheii Braşovulu i, la
biserica S.f
in i:n3-s_il v ma _ a_ f st susţinută de domnii Ţărilor Române:
domnitorii au
dit ropo lti era considerat al doile a demnitar în stat, cel dint â i s fe tnic
!l'
1
33
Începând cu anii 1711 în Moldova şi 17 I 6 în Ţara Românească, s-au
instaurat domniile fanariote. Regimul fanariot, care a durat până în primele
decenii ale secolu lu i al XIX- ie a (18 2 1), s-a caracterizat prin numirea
domnitorilor direct de către Poartă, restrângerea statutului de autonomie,
sporirea obligaţiilor pentru Ţările Române, accentuarea conflictelor dintre
boierimea autohtonă şi cea venită împreună cu domnitorii, dar şi adoptarea
unor măsuri reformatoare .
Constantin Mavrocordat(1730-1769) a domnit alternativ în Moldova şi
Ţara Românească; a aplicat un program de reorganizare administrativă,
fiscală, judiciară.
Reforme:
- în fisca l itate: instituirea unei dări unice, prin comasarea dărilor
multiple; plata impozitului unic în patru rate anuale;
- în adminis tr aţie: judeţele erau conduse de ispravnici şi s-a introdus
leafa pentru dregători (pentru a se evita abuzurile săvârşite de aceştia);
- sociale: desfiinţarea şerbiei în Ţara Românească (1746) şi Moldova
(1749); consecinţa: ţăranii devin clăcaşi , liberi din punct de vedere
juridic, dar dependenţi economic , ceea ce determină obligaţia în zile de
muncă (claca): 12 zile pe an, în Ţara Românească, şi 24 de zile pe an, în
Moldova;
. - reforme juridice : Ţara Românească - codul de legi (cel dintâi)
Pravilniceasca Condică (1780), al lui Alexandru lps il anti; Leg
Sinte::e
iuirea lui Caragea (1818)- Gh. Caragea.
- în Mold ova - Codul Callimac/1i (18 I 7 ), redactat din ini tiativa lui
34 $cariat Callimachi. ·
- în Transilvania, măsur ile refo rmatoare adoptate de Maria Tereza
( I 740-1780 ) ş i Iosi f al II-ie a (1780- I 79 0), în Imperiul Habsburoic
au avut efecte şi în spaţiul intracarpatic: 0 '
- reforma social ă ( 178 5): prin patenta imperială s-a desfiintat iobăgia
în Transi lvania; ·
- reforma religioasă: recunoaşte rea oficia lă a tuturor reli oiilor din
Tra_nsilvania (Maria Tereza, prin Edictul din 1789, a restaurat ;rtodoxia;
Ios_if a! 11-1 - prin Edictul de toleranţă, din 1 781, asigura liberul
exerc1ţm reh g11lor nec atolic e; s e păstra primatul catolic ismului.

RE FORM ISM UL BOIE RESC

Me mor ii le înain tate de boierime cereau: respectarea autonomiei
statale ş i obţinerea in dependenţei; neutralitate a pământului românesc
domnitori pămân ten i, res pectarea drepturilor politice . '
For ele de guve rnământ propuse de proiec tele politi ce ale boieri lo r
· era u: instau rarea unei repu bli ci aristocratice, co nduse de boierime
cerinţa „ partidei naţionale" condusă de Gavril Callim achi; domnia :
o rgan de supraveghere şi control , iar puterea reală trebuia să treacă în
mâ na une i Ad unări o bşteşti şi a unui divan controlat de boierime -
proie ct de refo ă a lui Rosetti-R osno vanu (I 817-18 J 8).
Program ul poht1c Cercurile norodului românesc, Tudor Vladimirescu
( 1 8 2 I ) ,_ p eved a înlătu area domnit o rilor fanarioţi şi reinstaurarea
ce lo r pamantem; se considera că aluniarea grecilor reprezenta primul
pasp ntru cuc ri ea in epend nţei. In anul 182 2, Poarta a acceptat mlo
c u1rea fanan oţ1lor prm numirea domnito rilor Ionit ă Sandu Sturdza
(în Moldova) şi Grigore Dimi tr ie Ghica (în Ţara Ro ânească);

P roie cte de reformă ale boierimii mici şi mijlocii ale intelectualitătii

şi ale o răşenilor: ' ·
- C onstituţia cărvunarilor, Ionică Tăutu ( 18 22), prin care se cerea:
d_o n pământean, Aduna re obştească, respectarea autonomiei,
drepturi ş1 hbertăţi.
_-r e form le pr p se de Eufrosin Poteca: impozit unic pe venit,
hb e !1ate a t1parulu1 ş1 ocupa rea funcţiilor administ rative;
- l se '!!l'are a călătoriei mele, Dinicu Golescu ( 1826), unirea tuturor
p rovmcul or româneşti sub forma Daciei Mari.
- Act deunire şi independenţă şi Osăbitul act de numire a suveranului
rom ân ilo r ale grupării naţionale din Ţara Românească, din jurul lui
Ioan Câmpineanu. Cel dintâi prevedea: unirea Principatelor într-un

3
5
Is torie . Bac regat al Daciei, domn ereditar, înlăturarea suzeran it ăţ ii otom ne şi a
protectoratului ţarist. Cel de-al doil ea reprezenta un proiect de
 constitut ie.
Societ tea secretă „Frăţia" (1843) , program ce înscria: unire Ţări!
Româ neşt i cu Mo ldo va, independenţa, emanciparea clăcaşilor ş1
egalitate în faţa legii.
P ROIECTE CU CONŢINUT NAŢIONAL
- memorii ale episco pulu i greco-catol ic lnochentie Micu: Su pplex
. Libel/us (1744 ), pr in care se cerea: reprezentarea naţiunii române î via ţa
publ ic ă ; uşur area sarcinilor io băgimi!; larga repre zent re a <:_ler lm în
Dietă şi un post de consilier în Gubemm: ,,să nu se hotaras_c a nimic de
noi fără de noi şi în absenţa noastră'' ; î nfiinţarea de şcoli la toate
nivel uri le.
- programul politic şi naţional al Şcolii Ardelene (S. Mi u, Gh. Ş i nc i,
P. Ma ior , I. Budai-Deleanu ) şi al personalită ţilor de seamă dm Transtlvarna
(Io n Pa ra, Iosif Me heş i şi Ioan Mo lnar Pi ar iu ), numit '!pplex
Libellus Valac/wrum ( 17 9 1), pre vedea: desfimţarea den um mlor de
,,toleraţi" , ,,neadmişi între stărt ' , considerate ned m e şi jignitoare ;
num ire a în funcţii pro porţion al cu num ărul de loc u1ton ; rec unoaş er
na ti un ii române a l im bii şi religiei ortodoxe; utilizarea topo
. 01m1e1 ân ' . . ..
Program ul este înaintat împăratu lui lm pen ulu1 Habsburgic , Leopold
al II-ie a, apoi este trim is de acesta Dietei de la Cluj, care îl re s pinge . Mo
t ivu l: ,, recunoa şterea drepturilor ar fi răsturn at ordi nea
constituţională a Transilvaniei'' .
Anul 1848 şi proiectul poli ti c. Anul I 848 a reprezentat an l
re vo l ut ionar în întreaga Europă; pentru spaţi ul românesc s-a dont refo r,m
area societăţii după modelul revo luţi ilor europene.
I. Cauzele declanşării revoluţi ei române de la 1848: · de împroprietărire) şi înfiinţarea unor noi instituţii.
- determinante sunt : cauzele inte rne - menţ ine rea relaţiilo r fe udal e;
suz eranitatea Imp er iul ui O toman (în Moldo va şi Ţa ra Româneas_c ă) ş
a Imper iului Hab sb urgic (în Trans il vania), protectoratul Impen ulu!
Ţ arist (în cazul Moldovei şi al Ţării Româneşt i); stat tu l de depe den al
tăranilor; plura lism ul statal (existenţa celor trei state romaneşti; ne
ultum irea tut uror categoriilor sociale din Ţările Român e faţă de cond
itiil e poli ti ce şi eco nomic e ex istente.
- co ;uncturalelocazionale: re voluţia decla nşa tă în Europa.
Nicolae Bă lcescu , în Mersul revoluţiei în istoria românilor, afirm ă
că „revoluţia european ă a fost ocazia, iar nu cauza revoluţie i române" .
· 36
Sintez e
Inte lec tu a lii liberali paşoptişti recu no ştea u în Europa occidentală un
model po li tic şi c:ultural demn de urm at.
2. Obiective:
_ naţio nale: eliberarea Ţăril or Române de s ub dominaţia stră in ă;
unirea (în prima etapă Mo ldova şi Ţara Românească, în a doua etapă
unirea cu Transilvania);
_ sociale : elibe rarea ţăranilor din depend enţă şi împ roprietărirea
acestora cu pământ;
- libe rale: drepturi şi libertăţi cetăţeneşti (libertatea persoanei, libertatea
presei, egalitate în faţa leg ii , desfiinţarea pedepselor corpo ra le).
3. Acţ iuni ale românilor la 1848:
- organizarea şi desfăşurarea adunărilor populare (Iaşi, hote l Petersbur
g: 27 martie; Bla j, Câm pia Li bertăţii: aprilie - prima adunar e, 3-5 mai - a
doua adunare, sept em brie - a treia adunare ; Is laz : 9 iun ie; Bucureşti: 13
iunie; Lugoj: 15 i unie) . Semnificaţia adunărilor popula r e: preze ntar ea
programelor revoluţiei, cunoaştererea conduc ător i lor revoluţiei de către
participanţii la adunări, depunerea ju rămâ ntu lui de credinţă, caracteru l pleb
iscita r al adunărilor populare;
- inte rvenţia domnitorului Mihail Sturdza (În Mo ld o va) cu forţa militară
determ ină continuarea acţiunilor prin miş căr ile soc ia le ş i participarea unor
revoluţionari moldoveni la acţiun ile din Trans ilvan ia şi ela borarea sub
influenţa programului de la Blaj a unui nou program, la Braşov;
- în Ţara Românească s-a format Comitetul revo lu ţio nar, cu sco pul
o rganizăr ii unei revolte armate ; formarea şi prel uarea puterii de că tre
guvernul provizor iu care a urmăr it promov area/adoptarea unor reforme
(desfiinţarea privilegiilor boiereşti, desfiinţarea cenzur ii , înfiinţarea comisiei
4. Programele revoluţiei:
- Mo ldova: laşi (27 martie 18 48), Petiţia Proclamaţie
(V. Alecs andri, Al.I. Cuza, Gr. Cuz a);
- Transilvania: Blaj (3-5 mai 1848) , Petiţia Naţională
(Simion Bămuţiu);
- revolu ţionari moldo veni: Braşov (12 mai 1848) , Prinţipiile noastre
pentru reformarea patriei (C. Negr i, V. Alecsa nd ri);
- Ţara Românească: Is laz (9 · iu nie 18 4 8) , Proclamaţie
(I. He liade-Rădu lesc u);
- Bucovina: Cernăuţi (20 mai 1848), Petiţia Ţării
(Eudox iu Hu nn uzachi) ;
- (a ugu st 1848), Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova
(M. Kogălniceanu).
37
Istori e. Bac
PREVEDERI COMUNE PROGRAMELOR DE LA 184 8
Asp ecte naţionale:
- recunoaşterea naţ iu ni i rom âne având la bază principi ul libertăţii,
eg alităţii şi fraternităţii (Blaj, Bucovina: Petiţia Ţării, şi Lugoj);
- unirea Moldovei cu Valahia ( ,,într-un singur stat neatârnat
românesc" Braşov; ,,cheia de boltă fără de care s-ar prăbuş"i tot edi
ficiul naţionaf' - Cernăuţi, M. Kogăln ice anu).
As pecte sociale:
- elibe rarea şi împroprie tărirea ţăranilor (fără despăgubire: Blaj şi
Braşov; prin despăgub ire: Is laz, Lugoj; ,,grabnica îmbunătăţire a stării
locuitorilor sătent' - laşi).
Mode rnizarea statului şi drepturi şi libertăţi cetăţeneş ti:
- desfiintarea vechilor adun ări şi înfiin ţarea unor adunări (ge ne rale,
naţionale) ·compuse di n rep reze ntan ţi ai tuturor stărilo r _ (categoriilor
sociale) (laşi, Blaj, Islaz, Bucovina - Petiţia Ţării);
- desfiin tarea vech il or gărzi şi înfiinţarea gărzilor naţionale în
reprezenta(ea tuturor categoriil or sociale (laşi, Blaj, Is laz);
- reorganizarea învăţământulu i (învă ţământ românesc în teritoriil e
unde nu era cunoscu tă naţi unea română): Iaşi, Blaj, Islaz, Cernăuţi -
Dorinte/e Partidei Nationale din Moldova );
- eg alit atea politic·ă, l i bertatea tiparului, li bertatea persoane i,
desfiinţarea cenzurii (laşi, Blaj, Is laz , Ce rnău ţi - Dorinţele Partidei
Naţionale di11 Modova , Braşov, Cernăuţi - Petifia Ţării).
PREVEDERI SPECIFI CE'.
- Iaşi: ,,S fânta păzire ,a Regulamentul ui Organic" (aspect naţional -
determ inat de teama unei in tervenţii armate a Rus ie i) ;
- Blaj: ,,Naţi unea română răzimată pe principiul libertăţii ,
egalităţii
şi fraternităţii, pretin de inde pend enţa sa naţional ă" ; recunoaşterea
limbii române ca l imbă oficia lă şi a religie i ortodoxe; respin gea
anexarea Transilvaniei la Ung aria (aspect naţional);
- Isla z: ,,In depe n denţa administr ativ ă şi legislativă a Ţării
Româneşti (...) şi neamestec al niciunei puteri din a fa ră, în cele
dinăuntru ale sale" (aspect naţio nal);
- domn responsab il, ales pe cinci ani, şi căutat în toate stările
societăţii (regim republ ic an)
- Braşov şi Cernăuţi - Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova:
problema unirii Moldove i cu Valahia, posib il de luat în cons iderare
· datorită caracterului neoficial al celor două programe .
38
Sinteze
5. Cauze care au îm piedicat în făptuirea programelor revoluţionar
e in spaţiul românesc:
_ în Transilvania, Dieta de la Cluj a votat anex area Transilv anie i la
Ungaria (18 mai 1848) ;
- sep tembrie 1848: la a treia Adunare de Ia Blaj se votează o rezo lu ţie
prin care se protestează împotriva „uniunit' Transilv aniei c u Ungar ia;
- se trece la organizarea politico -ad ministra tivă şi m ili tar ă a
Transil vaniei: 15 prefecturi şi 15 legiuni, organe polit ico-administrat ive
şi militare care trebuiau să constituie instituţiile autoguvernării naţion ale;
- declanşarea războiului civil , în care au fost implica ţi şi românii,
luptând ală turi de annatele aus triec e împotr iva trupelor revoluţion are
maghiare; revoluţio narii români nu s-au subordonat deplin politic şi
militar armate i imper iale;
- în martie 1849 , noua Constituţie a Imperiului Habs burgic recunoş
tea autonom ia Transilvaniei şi admitea existenţa naţională a românilo
r;
Urmări:
- ·guve rnu l maghiar a apelat la generalu l polonez Ios if Bem ca să
conducă armata maghi ară; mare parte din Trans il van ia es te cuceri tă
(mai puţin munţii Apusen i, zonă organ izată de Avram Ianc u); se
dec lanşează represiunea împotriva românilor, prin organ iz a rea
,,tribun alel or de sânge";
- în prima jumătate a anului 1849 se duc tratative româno-mag hiare;
tratativele purtate de Lajos Kossuth şi Nicolae Bălcescu se concretize ază
în Proiectul de paci fica re de la Seghedin, prin care se recunoşteau
unele drepturi pen tru români: folosire a limbii române în adm inis tratia
comitatelor cu majo ritate românească, independenţa bis e ric ii o rtodo e.
R mânea însă valab ilă un irea (anex area) Trans ilvaniei la Ungaria .
lnţele ge rea şi colaborarea dintre cele două revolu ţii, ma gh ia r ă şi
românească, s-a realizat prea târziu pentru că, la 1 3 august 18 4 9, la
Şiria (lângă Arad), arma ta maghiară a capitulat; înfrângerea revoluţiei
maghia re s-a realiza t în context ul interventiei fortelo r militare ale
Imperiu lu i Habsbu rgic sprijinit de Imperiul Ţaris t. ·
- în Ţara Românească, intervenţia străină (Imperiul Otoman şi
Imper iul Ţarist) are ca urmare înlo c uirea guvernului provizoriu cu
locotenen ţa domnească (organ colec tiv provizo ri u c u rol politico adm
ini s trativ, care exercita atribuţiile co nducăto rul ui în co ndiţiile în care
sca unul domnesc era vacant sau domnitorul nu se afla în ţară), din care
făcea parte I. Hel iade Rădulescu, Nicolae Goles cu ş i Christian Teii;
locotenen ţa domnească este înloc uită cu un caimacam (locţiito r al
domnitorului) ; _
Annata otomană a intrat în Bucureşti (13 septembrie 1848), punând
capăt revoluţiei în Ţara Rom ânească .
39
Istorie . Bac
Făurirea şi modernizarea statului român modern
Contextul internaţional şi intern. Contextul internaţional premergător
anului 1859 ne aduce în centrul atenţiei un nou conflict între Rusia
taristă şi lmperiul Otoman, conflict cunoscut sub numele de Războiul
Crimeei şi desfăşurat între anii 1853-1856. În perioada războiulu i,
Principatele Române au fost ocupate de trupele ruseşti şi austriece;
domnitorii s-au refugiat fu Impe riul Habsburgic. După cei trei ani de
război, în care au intervenit Marile Puteri, ale căror interese gravitau în
jurul Balcanilor (Austri a, Franţa, Anglia), Rusia a fost înfrântă şi a
acceptat negocierile de pace_ de la Paris şi încheierea tratatului la
30 martie 1856.
În plan intern, după revoluţia de la 1848-1849 din Principate le
Române (Moldova şi Ţara Românească), Convenţia de la Balta-Liman
(1849) restabilea Regulamentele Organice şi confirma dominaţia
imperiilor Otoman şi Ţarist. Cele două puteri - suzerană şi protectoare
- controlau activitatea domnitorilor, consideraţi înalţi funcţionari
ai Porţii, dorind să suprime răspândirea ideilor liberale şi na ţion ale.
Cu toate acestea, domnitorii Barbu Ştirbei - în Ţara Românească,
şi Grigore Alexandru Ghica - în Moldova, au încurajat dezvoltarea
economiei şi a învăţământului , iar cel din urmă menţionat a îngăduit
revolutionarilor exilati să revină în tară şi chiar, pe unii dintre ei, i-a
numit iniştrii (Co t che Negri şi Mihail Kogălniceanu).
Congresul de pace de la Paris (1856). La Congresul de pace de la
Paris, preşedintele acestuia, contele Walewski, ministru de externe a)
Franţei, a propus unirea Principatelor Române sub conducerea unm
principe străin. Propunerea era menită să oprească expansiunea
rusească în Peninsula Balcanică.
Tratatul de pace înscria următoarele prevederi:
- puterea suzerană rămâne Imperiului Otoman;
- protectoratul singular al Rusiei ţariste este înlocuit cu garanţia
colectivă a Marilor Puteri (Anglia, Franţa, Sardinia, Prusia , Im periul
Ţarist, Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman);
- judeţele din sudul Basarabiei, Bolgrad, Cahul ş1 Ismail, erau
retrocedate spaţiului românesc;
- revizuirea Regulamentelor Organice;
- dreptul la armata naţională;
- libertatea de navigaţie, comerţ şi culte;
- convocarea în Principate a câte unei adunări consultative şi
reprezentative, numite adunări ad-hoc (cu rol de a consulta românii în
problema unirii).
40
Sint eze
Hotărârile adoptate la Paris au avut drept efect dezvoltarea unei practici
poli ice: i_ş carea_ nionistă fo ată d n lita paş ptis!ă i boierim
ea liberala (la Iaşi, era orgamzată m Jurul Im M1ha1l Kogă lnice
anu; la Bucureşti, în jurul lui C. A. Rosetti şi I.C. Brătianu).
Rezoluţiile adunărilor ad-hoc (Bucur eş ti, Iaşi , 1857) au prevăzut:
_ unirea Princ ipatelor într-un singur stat cu numele de România;
_ prinţ străin dintr o familie domn ito are europeană, ai cărei
moşten it ori să fie crescuţi în religia ţării;
- respectarea autonomiei Principatelor potrivit capitu la ţiilor;
- neu tralitatea şi inviolabil itatea teritoriului;
- Adu nare legislativă şi guvern constituţional reprezentative, sub
garanţia Ma ril or Puteri;
Rezolu ţiile au reliefat dorinţa. de unire a românilor şi opţiunea lor
pentru un regi m politic democratic , precum şi instaurarea unei mo narhii
străine cu scopul de a oferi sprijin extern.
Situaţia Principatelor Române prin„Convenţia " din cadrul
Conferinţei de la Paris ( I 858)
Statutul intern şi internaţional privind Principatele Române a fost
stabilit prin „Convenţ ia''. de la Paris, care prevedea următoarele:
- unirea sub forma unei uniuni : ,,Principatele Unite ale Moldovei şi
Ţării Rom âneşt i";
- suze ranitatea Imperiului Otoman ;
- protectoratul colectiv al Marilor Puteri;
- princ ipi ul separării puterilor în stat;
- puterea executivă deţinută de doi domni (aleşi pe viaţă, prin vot
censitar) ş i două guverne; ·
- puterea legislativă deţinută de domnitori, Adunări legislative separate
şi Comisia Centrală cu sediul la Focşani (elabora legile comune
Principa telor); .
- puterea judecătorească exerciată de Înalta Curte de Justiţie şi
Casaţie, cu sediul la Focşani;
- articolul 46 stabilea: egalitatea între munteni şi moldoveni în faţa
legilor şi la plata impozitelor, desfiinţarea privilegiilor boiereşti,
dreptul de a deţine proprietate în reciprocitate (muntenii în Moldova şi
invers), egalitate la promovarea în funcţii şi stabilirea unor noi
raporturi între proprietari şi ţărani.
Realizarea Unirii. Misiunea de a organiza alegerile pentru adunările
elective (aveau rolul de a-l alege pe domri) a revenit caimacamilor
(câte trei numiţi pentru fiecare dintre Principate).
41
Istorie. Bac
În Moldova, ,,partida naţională", care era puternică în agunarea
electivă, propune candidatura lui Alexandru Ioan Cuza. ln 5/17
ianuarie 1859, acesta este ales domn al Moldovei cu unanimitate de
voturi. în Ţara Românească, adunarea electivă era dominată de
conservatori, care se opuneau unirii.
Singura soluţie pentru realizarea unirii era alegerea lui Al.I. Cuza şi
în Ţara Românească (este speculată omisiunea din „Convenţia" de \a
Paris referitoare la faptul că aceeaşi persoană nu poate ocupa funcţia
de domnitor în ambele Principate) .
La 24 ianuarie I 859 Al.I. Cuza este ales domn şi în Ţara
Românească. Dubla alegere a lui Al.I. Cuza a însemnat realizare a
primului pas în formarea statului român modem.
Domnia lui Al.I. Cuza (1859-1866). Măsuri de consolidare a Unirii
Dubla alegere a domnitorului Al.I. Cuza, la 5 ianuarie în Moldova şi
la 24 ianuarie în Tara Ro mâne ască, atestă uniunea personală care
trebuia recunoscută' de Mar ile Pute ri. În condiţiile existenţei a două
guverne şi a două adunări legisl ative, obiectivele principale ale
domnito ru lui erau: recunoaşterea dublei alegeri, real iz area uniri i
politice şi administrative depli ne şi recunoaşterea ei, c rearea unui plan
de reforme care să modernizeze societatea românească.
Marile Puteri , cu toate obiecţiile Imperiilor Habsburgic şi Otoman, au
acceptat dubla alegere în perioada martie - august 18 59, în cadrul
Conferinte i de la Paris.
În plan· inte rn, au fost unificate serviciile de vamă şi ser vic iil e
t ele g rafului, au fost promov ate elemente ale burghezie i în aparatul de
stat au fost num it i functionari munteni în Moldova şi in vers, a fost
cre tă armata unic' ă cu se.diul la Floreşti (lângă Ploieşti) şi s-a înfi inţat
primul min is ter - Minis teru l de Război. Capitala a fost stabilită la
Buc ureşti, iar stema reunea simbolurile celor două spaţii geografice.
La sfârşit ul anului 18 61 , în ca drul Conferin ţei de la Cons tantin
opol, Ma rile Puteri au convins sult anul să emită un firman prin care
să recu noască ofic ial unirea pe ti mpul domniei lui Al.I. Cuza.
Proclamatia" către tară adresată de domnitor tăcea cunoscut succesu l
obţin ut şi pr cla ma u ir e a depli nă şi naş terea naţiu nii române:
,,unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată" .
Astfel s-a constituit , la 22 ian uarie 1 86 2, prima Adunare le giuito are şi
cel dintâi
g uve rn unic, condus de Barb u Catargiu.
Instabil itatea guvername ntală, în special în perioada 18 59-186 2, a
fost determinată de lipSl! exerciţi ulu i politic de tip democratic, de
contr adicţiile e x iste nte în conţinutul „Convenţiei" şi de fragilitat ea
clasei pol itice româneşti.
42
Sintez e
Instalarea guvernului Mihail Ko gălniceanu. Cons iderat cel ma i
impo rta nt pentru activitatea sa reformatoare; guve rnu l condus de
Mihail Kogălni ceanu a fost instalat în 1 1 octombrie 18 63 .
În noie mbrie 1 8 6 3, la desch iderea lucrărilor Ad unăr ii legis la tive,
Al.I. Cuza anunţa în mesajul său programul le gislati v: reforme le
elec torală şi agrară, organizarea armate i, reforma instituţiilor public e,
secularizarea averil or mănăstireşti.
La 25 de cembrie 186 3 a fost votată legea de sec ularizare a aver il or
mănăstireşti, care reprezentau 25% din pământu l arabil. Este vorba de
averile mă năstiril or închin ate, deci aflate sub patronaju l P atriarhiei de
la Constantinopol. Conform leg ii, aceste bunuri treceau în proprietatea
statului, veni turi le aparţinând bugetului.
Perio ada decembrie 18 6 3 - mai 1864 se caracterizează printr-o
activitate legis lativă bogată: sunt adoptate legi după modelul francez:
Codul civi l (garanta libertatea persoanei şi egalitatea în faţa leg i lor),
Codul penal, legea organizării judecătoreşti.
lovitura de stat (2 mai 1864). Măsura reformatoare care va stârni
disputa dintre guvern şi Adunarea legislativă (Camera) este legea rurală.
Proie ctul prezentat de Mihail Kogăl ni ceanu este respins de adunarea
domin ată de cons ervator i, guvernul primind vot de neîncredere ;
consecin ţa a fost obligaţia acestuia de a se diz olva. Domn ito rul a
preferat să menţină guve rnu l şi , prin lovitura de stat din 2 mai 18 64, a
dizolvat forul legisl ativ.
Actul de la 2 mai 1864 a însemnat:
- dizolvarea adunării le gisl ative;
- menţi ne rea guvernului;
- elaborarea un e i noi legi fundamentale de organizare a statulu i,
cunoscută sub numele de Statutul dezvo /tător al Conventiei de fli Paris·
- o nouă lege e le ctorală. · '
Prin cipalele reforme şi importanţa lor. Statutul dezvoltător al
Convenţiei de la Paris, aprobat prin plebiscit (acţiune de consult are a
opi iei publ ice , care se pronunţa prin „da" sau „nu " asup ra unei
hotărâri maJore) prevedea:
- sporirea cons iderab il ă a prerogativ elor domnu lu i: are şi in itiativ a
le _g islativ ă, numeşte un sfert din me mbr ii Senatului (numit :,c orp
Ponderator" ) şi preşedintele Adunăr ii .
- legile erau elaborate de Cons iliul de Stat, înfiinţat în 1864, iar
dreptul de a primi petiţii revenea numai Se natulu i.
43
Istorie. Bac
Prin legea electorală, creştea conside rabi l numărul aleg ătoril or, care
se împărţeau în două categorii : alegătorii primari (vo tau prin delega ţi
1 la 100 şi erau plătitori de im pozit - 48 de lei /s a te şi 80-100 lei /oraşe)
şi alegătorii direcţi ( plătitori de impozit - 4 galbeni/ pens ion ari" şi
intelectua li).
La 14 august 186 4, Al.I. Cuza a promulgat legea rurală, pe care a
însoţit-o şi de o „Proclamaţie" , care arăta că ţăranii au de acum propria
lor moşie, au o patrie de i ubit şi de apărat. Legea eli bera ţăranii din
dependen ţă, îi împ roprie tărea cu loturile de pământ avute în posesie
(folos in ţă), în funcţie de puterea economică (num ărul de vite), se
desfiinţa claca, dij ma, carele de lemne şi alte obligaţi i datorate
proprietarilor fie în natură, fie în bani.
Ţ ăranii trebuiau să plătească despăgubiri pentru clacă timp de 15 ani
iar pământul nu putea fi ipotecat sau înstrăinat timp de 30 de ani. Cei
care nu au făcut clacă deveneau proprietari numai pe loturile de casă şi
grădinărit.
Caracterul moderat al legii, limitele acesteia au fost:
- întinderea m ic ă a lotului cu care au fost împroprietăriţi ţăranii; .
- un număr mare de ţărani au rămas neîmpropr ie tăr i ţi;
- nu exis ta un regul ament de aplicare a leg ii;
- măsurătorile s-au făcut cu multă greutate şi s-au săvârşit abuzuri.
Prin legea instrucţiunii publice, de la 25 noie mbr ie /7 decembrie
1864, prima lege mode rnă a învăţământului public şi pri vat, elementar
şi superior, se instituiau principalele li bertăţi, oblig ativităţi şi gratuităţi,
egali tatea între sexe şi laicizarea sistemului de învăţământ. Liceul
avea şapte clase, cu o pondere a disciplinelor um anis te; şcolile de
agricul tură, arte, meserii şi comerţ, de pregătire pedagogică a viitori lor
dascăli erau inclu se în sistemul de învăţământ tehnic şi profesional.
În văţământu l superior a cunoscut o dezvoltare deosebită prin
înfiin ţarea univers ită ţil or de la Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864).
Sis temul de învăţământ era pus sub autoritatea Ministe rului Cultelor şi
Inst rucţiunii Publice.
Reforme le adoptate în timpu l domniei lui A l.I. Cuza au favor izat
procesul de mode rniza re a societăţii româneşti în sp iritul programului
paşoptist.
Mare a Unire. Situaţia din Rus ia după lo vitura de stat bolşevică
Realiz area Român iei Mar i prin unire a Basarabie i, Bucovinei şi
Transilvaniei cu Vech iul Reg at a fost rezulta tul acţiuni lor românilor în
condiţiil e favorab ile create de sfârşitul Primului Război Mondial, când
disp ăreau de pe harta Europei Impe ri ul Ţarist şi cel Austro-U ngar.
44
Sinteze
Declanşarea revoluţiei bolşevice din octombrie 1917 era, de fapt, mai
curând o lovitură de stat prin care bolşev ic ii puneau mâ na pe putere.
Noul guve rn, Consiliul Comisarilor Poporulu i, co ndus de Lenin,
adopta Decretul asupra păcii, prin care se exprima hot ăr ârea de a
scoate ţara din războ i, şi Declaraţia ,lrepturilor popoarelor din Rusia,
care recunoştea drep!ul acestora la a utodete rmin are, mergând până la
despărţ irea de stat. In baza acestui princip i u, o parte din teritor iil e
ocupate de Imperiul Ţarist îşi vor proclama in depe ndenţa.
Evenimentele din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Prima provincie
românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În 1917 s-a
constitu it Partidul Naţional Mo ldovenesc , care va coo rdona mişc area
de elibe rare a Basarab ie i. Cu prilejul Congresului ostaşilor mo ldoveni
reunit la Chişinău (noiembrie f9 1 7), acesta va proclama autonomia
politic ă şi teritorială a Basarabiei; hotărăşte const ituirea forţelor armate
proprii şi convocarea unui organ repre zentat iv al Basarabiei, S fatu l
Ţării, condus de Ion Inculeţ.
Rea li zarea deplină a autonomiei se înfăptuia prin proclamarea
Republi cii Democratice Moldoveneşti (decembrie 1 9 17 ), membr ă cu
drepturi depline în cadru l Re pu blicii Federat ive Ruse.
Situaţia Basarabiei s e agravează odată cu lo vitura de stat bolşe vic ă.
Pentru a se pune capăt anarhiei şi dezordinilor provocate de soldatii
ruşi în retragere, se cere sprijinul armatei româ ne. Ace asta va restabili
o rdine a şi prestigiu l S fatu l u i Ţ ării , c ee a ce va dete rm i na guvernul
R,!Jsiei Sovietice să întrerupă relaţiile diplomatice cu România.
ln faţa ameninţăr il or Rusie i şi Ucrai nei , Basarabia îşi proclamă
indepe ndenţa (4 februarie 1 91 8), iar la 27 martie 19 1 8 Sfatul Tării
car c_uprinde a reprezentan ţi ai tuturor naţi onali tăţilor', a adopt t
c m,,aJon tate de voturi hotărârea Basarab iei de a se uni cu Româ nia.
ln timpul primei conflagraţi i mondiale, Bueov ina a fost teatru de r
boi. numeroşi tiner i fiind înrolaţi în armata austro-ungară. Începânt
dm toamna anului 191 8, situaţia provinci e i s - a înrăutătit. În
contextu l
r eo g ani zării Im periul ui pe baze federative, autorităţjle habsburg ic e
veh icul au teza anexării Buc ovine i la Ga li tia.
De emenea , Ucraina ridic a pretenţ ii d stăpânire asupra provinciei,
ap enmţând cu intervenţia militară. ·
ln octombri e 19 1 8, la iniţiativa lui Sex til Puşcariu şi Iancu Flon dor,
a fo t co vocată la Cernăuţi o adunare a reprezentanţilor populaţiei
r om aneş ti care a ales Consiliul Naţional şi a cerut în nu me le naţ iuni i
dreptul la autodeterminare. Lider poli tic al acestuia a fost ales Iancu
Flondor.
45
Istorie . Ba c
Amen intarea uc rainean ă l-a detenninat pe acesta să ceară sprijinul
armatei r mâne. Consi liul Naţional stabileşte instituţiile Buco vine i (12
noiembrie 1918) şi decide independenţa acesteia. .
La 15/28 noiemb rie I 918 Congresul General al Bucovine i, format
din reprezentanţi ai românilor, polonezilo r, germanilor şi ru!enilor,
votează unirea cu Regatul Ro mân iei.
În ceea ce priveşte Transilvania , încă de la începu tul Primului Război
Mondial s-au divers ificat mijloacele de luptă ale româ nilor pent ru
unirea cu tara, activitate coordonată de Partidul Naţio nal Român
(P.N.R.). î toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puter il or
Centra le şi ale prăbuşi ri i Austr o-Ungarie i, mişcarea naţi onală a
românilor din Transilvania s-a ampl ificat.
P.N.R. proclamă la Oradea independenţa naţiunii române din cadrul
dublei monarhi i. La 12 noie mbrie 1918 se formează Consiliul Na ţional
Rom ân Central ( C.N.R. C.), alcătuit din reprezentanţi ai P.N.R. (Pa
rtidul Naţ iona l Român ) şi P.S.D. (Partid ul Social Democrat). Sedi_ul
C.N.R. C. s-a stabilit la Arad şi avea rolul de a coordona, ca organ umc ,
mişc area naţion ală a românilor transil vănen i.
După modelu l acestuia, s-au format consilii şi gărzi locale în întreaga
Transilvani e. Acestea au preluat controlul politic şi adm inis trativ în
întreaga provincie, reu ş ind să menţină ordine a. _ .
Pentru a da expresie vo in ţei rom ânilor transil vănem, C.N.R.C. dec1? e
c onvocarea unei mari adun ări la I decem brie 19 18, la Alba Iu lia.
M.A .N. (Marea Aduna re Naţiona lă), sub preşedin ţia lui Gh eorghe Pop
de Săseşti, se deschide în prezenţa a 1228 de dele gaţi, a e pisco _pul
ui
ortodox Miron Cris tea, a episco pului greco-cat olic l ul iu Hossu ş1 a
peste I 00 OOO de persoane.
Vasile Goldiş a c itit Rezoluţia U11irii cu Român ia. A doua zi au fost
ale se o rganele proviz o rii ale puterii de stat, Ma rele Sfat Naţ ional şi
Cons iliul Dirigent, prez idat de Iuliu Man i u. ,
Un ire a a fost salutată şi recunoscută de naţionali tăţile din Trans il van ia.
Ungari a recunoa şte unirea prin tratatul de la Trianon (I 920 ).
Importanţa unirii pentru dervoltarea ulterioară a României. Marea
Un ire din anul 1 9 18 încununa aspiraţ iile de veacur i ale românilor de
a trăi într-u n singur stat, fiind rezultatul lupte i tuturor forţelor şi
categoriilor sociale interne.
Astfel, se desăvârşea formarea României Mari, nou l stat având o
suprafaţă de 295 049 km2 şi o populaţie de peste 18 mil ioan e de -
locuitori. Recunoaştetea noului stat s-a făcut în plan internaţ io nal prin
tratatele de pace încheiate la Paris, în anii 1919- 1 920.
46
România postbelică
Stalinism, na ţional-comun
ism şi disidenţă anticomunistă
Construcţia democrfiţiei postdecembriste
Stalinizarea ţării. După actul de la 23 august 1944, România
iese din războiu l contra Naţiunilor Uni te, dar este ocupată imediat de
Armata Roşie. Era primul pas spre instaurarea comun is mului.
Profitând de protecţia trupelor sovietice, P.C.R. îşi măreşte numărul de
membri, dezvoltă un discurs politic demagogic şi populist în care
termeni ca „dreptatea socială" şi „egali tatea" se întâlne au fre cv en t.
Comuniş tii deveneau campionii luptei pentru eliberarea imediată a
ţării alături de Armata Roşie şi pentru realizarea reformei agrare.
Drumul lor spre cucerirea puterii politice a parcurs mai multe etape.
Cererea imperativă a lui Stal in ca regele Mihai să îi aducă la putere
pe comun iş ti a avut drept rezultat instalarea, la 6 martie 1 945, a unui
guvern procomunist condus de Petru Groza. Noile autorităţi au preluat
Transilvania de Nord-Vest (eliberată de armata română în octombrie
1944) şi au realizat reforma agrară promisă. Speranţa opoziţiei că acest
guvern nu va fi recunoscut de SUA şi Anglia, la fel ca şi actul de
rezistenţă al regelui (greva regală) au rămas fără consecinţe.
Fraudarea alegerilor de la 19 noiembrie 1946 a dus la victoria Blocului
Partidelor Democrate, alianţă condusă de' comunişti , asigurându-le
acestora o majoritate confortabilă în noul Parlament. Guvernul a
elaborat o nouă lege ele ctorală, prin care sporea numărul alegătorilor,
adăugându-le şi pe femei, şi desfiinţa Senatul.
A urmat apoi înscenarea de la Tămădău (iulie 1947), prin care era
anihilată opoziţia democratică: P.N.Ţ. a fost scos în afara le gii, iar
P.N.L. a ales autodizolvarea. Prin urmare , pluralismul politic era
desfiinţat iar drumul spre instituirea partidului unic şi a dictaturii
proletariatului - larg desch is .
Stăpâni pe guvern (puterea executivă) şi parlament (puterea legislativă),
comuniş tii vor trece la lichidarea ultimului bastion al legalităţii interbe lic
e: m_on rhia. Lipsit practic de orice putere, suveranul, aproape exilat la
Şma1a, este chemat la Bucureşti şi silit să abdice (30 decembrie 19 4 7).
ln aceeaşi zi, România a fost proclamată republică populară.
O tă încheiată preluarea puterii şi distrugerea vechiul ui regim
poht1c, c omuniştii au continuat sovietiz area României prin im punerea
statului totalitar şi al c ontrolul ui c omple t asupra societ ăţii. S-a rea li z
at
47
Ist orie. Ba c
în timpul regimulu i lui Gheorghe Gheorghi u-Dej (1948-1963), favorizată
şi de prezenţa Armate i Roşii. . . ·•
în plan intern, s-a înfiinţat partidul unic, Partidul Mu c1toresc oman
(februarie 1948), prin fuziu nea P.C.R. cu acea parte dm P.S.D. dis
pusă să-i recunoască întâietatea. Noile constituţii alcătuite după
modelul sovietic (1948 şi 1952) au dat putere de lege noulu_i regi
politic. Preocuparea principală a noilor autorităţi_ fos să re nme once
fo ă de rezistenţă, motiv pentru care, cu spnJm d1rect ş1 cadre
aduse dm
U.R.S.S., a fost creată Securitatea (1948) şi Miliţia (1949).
Obiectivele economice ale noii puteri erau deosebit de ambiţioase. Se
avea în vedere transformarea vechii economii de piaţă într-o economie
centrali zată. Prin urmare, se trece la naţionalizarea principalelor
mijloace de producţie şi trecerea lor în profriet tea statu_lu_i (I 948). Un
proces asemănător este aplicat agriculturn _rnn cole t1v1zare (1 49-
196 2), care a făcut ca 96% din suprafaţa a 1colă a ţă 11 _să fie cuprinsă
în structur i colectiviste. Industrializarea ş1 cooperativizarea nu erau
decât modalităti de control asupra resurselor materiale şi um ane,
subordonate a toritătii unice. Dezvoltarea econom ic ă este supusă
planu ril or anuale şi, lter i? r: celor cin_cinale. .. • _ •
S tal in izarea s-a extins ş1 m domeniul cultum . lnvăţamantul a fost
reo roanizat după modelul sovie tic, din biblioteci au fost scoşi auto ri i
acu:a ti de nat ionalism " sau „cosmopolitis m" , din expoziţii au fost
el im i ate t;blo rile sau scu lpturile socotite decadente, iar în domeniul
muz ical, compozitorii care nu înfăţişau viaţa nouă a ţării erau inter zişi .
Oamenii de ştiinţă unanim recunoscuţi au fost îndepărt ţi 4e la cated'.ă,
un i i dintre ei pierzându-şi viaţa în ani grei de detenţie. In do:nemul
religi os, Biserica Ortodoxă a fost subordonată faţă de stat, iar cea greco-
catolic ă - desfiinţată (19 48). . . . .
Nati onal- c omunismul (1965-1989) a fost caractenst1ca reg1mulu 1
lu i N ic olae Ceauşescu, regim care la început a cunoscut o relativă
!
destindere şi li bera liz are. A fost adoptată o nouă cons tituţ ie (
965)! prin care România devenea republică socialis tă, au. fost e 1beraţ1
deţinuţii politici iar învăţământul a fost pus pe baze naţionale ş1 a fost
permis studiul şi altor limbi străine (franceză, engle ză, germană )
alături de rusă.
În anii care au urmat, gesturile de insubo rdonare faţă de Moscova au
fost însoţite de o largă deschidere spre Occident. Ceauşescu s-a întâlnit
la Bucureşti cu mari lideri ai lumii, precum: Charles de C?a lle: .
preşedintele Franţei, Richard Nixon şi. Gerald Ford, preşe mţ1_ a1
S.U.A. La toate acestea s-a adăugat o importantă relaxare m viaţa
culturală, condiţiile de viaţă s-au îmbunătăţit şi s-a putut călători în
48
Sinteze
străinătat e. Considerându-se suficient de popular, Ceauşescu
înfiinţează funcţia de preşedinte al României , pe care şi-o însuşeşte
(1974).
Dar, la ju mătatea anilor '70, regimul său intrase deja pe o pantă
descendentă. Industrializarea forţată, care înghiţe a o bună parte a
venitului naţional, a continuat să dea naştere unor coloşi industriali ce
produceau, cu c nsumur uri şe de energie, mărfuri de sl bă c litate şi
necompetitive. lntr-o s1tuaţ1e asemănătoare se afla ş1 agricultura,
lipsită de forţă de muncă (ani de zile dirijată spre oraşele industr iale)
, insuficient mecanizată şi cu o producţie scăzută. Rodul pământu lu i
era cules cu ajutorul soldaţilor, elevilor şi funcţionarilor publici. La
acestea se adăugau realizarea unor obiective grandioase, extrem de
costisitoare (Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, comb in
atele de utilaj greu etc.) care, alături de mai multe calamităţi naturale
(inundaţiile din anii 1970 şi 1975, cutremurul din 4 martie 1977) au
contribuit la triplarea datoriei externe (10,2 miliarde de dolari, în
1981).
Această situaţie a fost resimţită puternic în rândul populaţ iei , care a
trebuit să suporte efectele raţionalizării alimentare şi energetice.
Foamea şi frigul au cont inuat să se asocieze cu lipsa celor mai
elementare libertăţi cetăţeneşti: societatea era continuu supravegheată
şi controlată. Desigur că nu mai era aceeaşi teroare a anilor '50, dar
Securitatea veghea neclintită. O armată de informatori îşi
supravegheau zilnic „obiectivele" încredinţate, oferind rapoarte
amănunţite „stăpân ilor". Era în plină desfăşurare „Epoca
Ceauşescu" sau „Epoca de Aur", cum o denumeau ideologii de partid,
perioadă în care se dezvoltă, până la proporţii aberante, cu ltul
conducătorului.
Această degradare a condiţiilor de trai avea să grăbească prăbuşirea
regimului naţi onal-comunis t al lui Ceauşescu prin declanşarea
evenimente lor din decembrie 19 89.
Rezisten ţa anticomunistă a reprezentat modalitatea prin care
populaţia s-a manifestat faţă de instaurarea comun is m_ul ui în România
, dar şi atitudi nea, dezvoltată mai târziu, faţă de dezvoltarea regimului
comunist. Sosirea trupelor sovietice ( I 944) a contribuit la constituirea
primelor grupe de rezistenţă armată din mu n (Făgăraş, Vrancea,
Muscel, Apuseni) formate din luptători ce proveneau din toate
segmentele sociale: mi litari, legionari, intelectuali, preoţi, studenţi,
ţărani ce se opuneau cole c tivi zării, femei şi muncito ri. Oficialii
regimului comunist îi nwneau bandiţi, terorişti, legionari, fascişti. Ei se
auto intitulau „Sumanele Negre", ,,Haiducii lui Avram Iancu", ,,Haiducii
Musce lulu i" e tc. Dotarea lor cu armament era precară iar durata şi
eficien ţa acestor grupări depin dea de atitudinea populaţie i locale. Nu
me roşi săteni le ofereau adăpost, alimente şi informaţii, al ţii trădau.
Deosebit de puternică

49
Istorie . Bac
a fost rezistenţa din Munţii Făgăraşulu i, unde acţionau grupurile conduse
de Ion Gavrilă Ogoranu, fraţii Amăuţoiu şi colonelul Gh. Arsenescu.
O altă formă de rezistenţă ant ic omunis tă o constituiau revoltele şi
răscoalele ţăranilor care se_ opunea u co lectivi zării. Regiuni întregi au
fost asediate cu ajutorul miliţiei şi armatei în Bihor, Suc eava, Vrancea
şi Gorj .
După lichidarea grupurilor armate din munţi şi transformarea
socialistă a agr icultu rii, regimul nu a mai fost confruntat cu fenomene
de rezistenţă până în 197 5, an în care apare disidenţa intelectuală.
Scriitori precum Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Ana
Blandiana şi Andrei Pleşu au criticat cultul perso. nalit ăţii
conducătorului şi au cerut repectarea drepturilor omul ui. lmpo triva
lor, regimul va dezlă nţui un val de persecuţii, izolându-i, instituind
domiciliul fortat în zo ne depărtate ale ţării. Ei·s-au alăturat protestelor
minerilor din Valea Jiului (I 977), precum şi puternicii demonstraţii a
muncitorilor din Braşov ( 15 noiembrie 1987). Un rol important în
susţinerea disidenţei şi a moralului celor ce luptau împotriva regimului
comunist a revenit postu lu i de radio Europa Liberă, deservit de
intelectuali care reuşiseră să emigreze, precum Vlad Georgescu,
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.
Construcţia democraţiei postd ecembris te. După căderea regimului
comunist (22 decembrie 1989 ), conducerea ţării a fost preluată de o
-nou ă structură poli tică, Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.), format din
foşti disi denţi , inte lec tual i şi militari. S-a revenit la democraţie şi
pluralism politic , fapt ce a dus la revenirea vechilor partide politice din
perioada interbelică (P.N.L., P.N.Ţ. şi P.S.D.), dar şi la formarea altora
noi. Primele alegeri libere organizate la 20 mai 1990 au fost câştigate
de Ion Iliesc u şi F.S.N . La scurt timp, noua putere aleasă s-a confruntat
cu manifestaţii la Tim işo ara şi Bucureşti, precum şi cu venirea
minerilor din Valea Jiului la Bucureşti, care, prin comportamentul
a&res iv, au oripilat opinia publică internă şi internaţională.
ln 1991 a fost adoptată noua Constituţie, revizuită în 2003, care
constituie baza juridică a regimului democratic din Rom ânia. În
penoada 199_0-2090, preşedinţii ţări au fost Ion Iliescu, Emil
Constantinescu şi Traian Băsescu. Reforma instituţională (justiţie,
administraţie etc.) a progresat, impulsionată şi de cerinţele imperative
ale Uniunii Europene. S-au înregistrat progrese în domeniul
economic, în reforma sistemului de învăţământ şi de sănătate.
Corolarul acestor împliniri l-a constituit integrarea României în
N.A.T.O. (2004) şi în Uniunea Europeană (2007).
50
.
D. RELAT IILE INTERNAT, IONALE
Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict
în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii
t. Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul mediu
Cadrul internaţional (secolele XIV-XVI ). Rezistenţa antiotomană a
Ţărilor Române (secolele XIV - XV ).
Seco lu l al XI V- iea ma rchează intrarea pe arena politic ă central- şi
su d-est europeană a românilor ca subiect inte ma tional cu un cad ru
politic propri u recun oscut, prin afirmarea statelor o mâdeşti unitar e.
La sr rşitu l secol lui al Xlll -le a, regatele Boem ie i, Polonie i şi
Un gane1 c un osc cnza care se pre l u ngeşte şi în primul dece niu al
seco lulu ( al _Xl"'.7-l_ea ( dator tă, în parte, stingerii ve hilor din astii) .
Tot mai pn me Jd1o asă devine ameninţarea otomanilor în Balc ani şi în
Europ Ce tral . Tu rci i otomani au supus pe rând imens e regiun i din
Imperiul Btzantm (cu oraşul Ad rianopol, 1 361 ), au desfi in tat taratele
bulgare, i-au învins pe sârbi la Kossovopol je (13 89) şi şi-·au fixa t
hotarul pe Dunărea de Jos.
R acţia la ceastă situaţie vizează concentrarea de forţe creş tine
o c dentale ş1 cen tral-eu ropene sub conducerea regelui Ungarie i,
1g1_s m d de Luxemburg , sub forma „cruciadei târzii"' pentru oprirea
mamtărn otomane (bătălia de la Nicopole , 1 396); deş i so lda tă cu un
e ec pentru forţele creştin e, i-a oprit pe otomani la sud de Du năre.
: s e_ ol ul al_ XV- iea, Ţăril e Române , Un garia, Polonia şi
forţele s arbeşt1 ş1 occidentale au reuşit să obţin ă succese în oprirea
n
înaintării otoman il o r în centrul Europei ( li der ii c are au un it fortele
antiotomane· l ncu de Hune d ara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Ma tei
Corvin ). ·
ln 1 453, cucerirea Constant inopolu l u i de către sultanu l Ma homed
al II-le a reprezentat o grea lovitură pentru creştin ătate. Înfrâng erea
otomarn lor la Belg rad (1456) a oprit, pent ru aproape un veac înaintarea
1<-?_r spre Buda şi Vie na. '
ln a doua jumătate a secolu lui al XV-iea, Ung aria şi Polon ia s-au
plasat pe o poziţie predominant defensi vă faţă de Imper iul Otoma n.
Ţar Ro:11âneas că şi Moldova au încercat să îmbine politica de
rezistenţa cu cea de conciliere.
Se col ( -I XV I-ie.a confi ă in fluenţa sporită a dominaţ ie i şi
s u z ra01tăţ11 otomane m reg iune, în condiţi i le autoritătii sultanului
o lima n Mag nificu l ( 1521-1566). În 1456 turcii ocupă in ula Rhodos, m
1521 ocu pă Belgradul, în I 526 zdrobesc oastea maghiară ta Mohăcs,
51
Is torie . Bac
în I 541 transfonnă Ungaria Centrală în provincie otomană (Ungaria de
Est, respectiv Transilvania, devine principat autonom sub suzeranitatea
turcilor).
Caracteristice secolului al XVI-iea sunt războaiele între Imperiul
Otoman şi Imperiul Habsburgic, cu scopul stăpânirii Ungariei şi al
dominaţiei în Europa Centra lă.
În a doua jumătate a secolului al XVI-iea, conflict ul armat se va
desfăşura între forţele din Liga Creştină (Imperiul Habsburg ic, Spani a,
Sfântul Scaun ; ducatele italiene Mantua, Toscana, Ferrara) şi Imperiul
Otoman.
Domnii Ţărilor Române s-au înscris în spiritul european de rezistenţă,
sub autoritatea habsburgilor şi prin acţiunea militară a l ui Mihai
Viteazul.
Extinderea dominaţiei otomane până la Dunăre, în secolul al XIV-iea ,
reprezenta pentru Ţă ri le Române o ameninţare pennanentă de
transformare în paşa lâcu ri, c a re avea să planeze până târziu asupra
acestora. De aceea, pe faţă sau în ascuns, românii şi-au afinnat o
constantă opoziţie faţă de Poartă, socotindu-se un bastion avansat al
cre şt inăt ăţii, o barie ră în faţa perico le lor care amenin ţa u dinspre Sud
Europa şi civ ilizaţi a ei.
Domnii românii au dec is s a u au fost sil iţi, în anumite împre jurări , să
depună ju rămint e de fidel ita te faţă de su veranii vecini, re g ii Ungar ie i
ş i ai Polon iei ( vasali tatea a fost percepută nu ca supu nere , ci drept
protecţ ie ).
Mai dificilă a fos t suze ranit a tea Imperiului O toman as upra Ţări lor
Române: avea alte princ i pi i şi era din afara l umi i c reştine.
MI RCEA CEL BĂTRÂN (1386- 14 1 8)
Mircea a fost cel mai vrednic din tre princip ii Basarabi, numit „Bătrân"
spre a-i marca prestigi u l şi valoarea. Domnit o rul a simţit dubla
a men inţare exte rnă - a regatului Ungar şi a Impe riului Otoman . De
aceea, a înc heia t în 13 89- I 3 90 un tratat de alianţ ă cu rege le P o lonie i,
Vla dis la v Jagello (prin mi jloci rea do mn ul ui din Mold ova, Petru I),
prin care se prev edea ajutor recip roc „cu toată puterea şi cu toată
putinţa" contra oric ă rui a tac al regelu i ungar şi al al iaţi lor a c est uia.
· Politic a externă a domn ito rului a urmărit lim ita rea şi chiar înlătura rea
suzeranităţii ungare şi îndepărtarea perico lulu i ot oman .
Regele Ungariei nu a privit cu simpatie alianţ a cu Polonia şi,
p rofitând de pericolul ot oma n, s-a adresat domn it o rului Mircea cel
Bătrân, care i-a acceptat oferta (1395 - tra tat cu caracter ant ioto man).
52
Sint eze
Creş er ea pericol ului antiotoman l-a detenninat pe Mircea cel Bătrân să-
l aJut: pe neazu! L_ază: al Serbiei în bătă li a de la Ko ssov opol je ( 1
38 9) , mche1ată prm mfrangerea sârbilo r. Răs pun su l tu rcilor va fi in
vaz ia condusă de Baiaz id Ilder i m ( 13 9 5).
S o ld aţii turci trec Dunărea pe la Turnu, înaint ând într-un teritoriu
pusti it. Izvoarele şi trad iţi a istoric ă contopesc cele două actiuni milit are
(I_Ooc ?m b rie 13 4 şi 1.7 mai 13 95) sub num e le de „Lupta de
/a Rovine (lo c mlă şt inos , rapos). Confrun tarea de la Rovine se încheie
prin retragerea otoman ilo r, speriaţi de posibila in terventie a reoe ]ui
un gar; confr untarea a oprit pent ru momen t înain tare a otomanil r la
nord de Dun ăre.
În 1 3 9 , s_ub co nducere a_i:e ge lui ngariei , S igis mu nd de Luxem burg,
se const1tu .e o mare coaliţie antio to mană . Cava le rii apu sen i sosesc
la Bu d ş1 mpr ună cu armata mag hiară pornes c spre Dunăre. Arma e 1c
u 1ate I se vor alătura oştile lui Mircea şi ale voievo dul ui Trans il
varne 1. După elibe rarea cetăţilo r Vidin şi Rah ova, creşt ini i se vo n
_u!'r ta c.u ie icerii şi spah ii lui Ba iazid, la N ico po le. Deşi so
lic ita mta1etate m mceperea lu ptei , Mircea este refuzat de cavale rii apus
eni (fiul duce l ui B urgund ie i).
Vic o ria otoma ă de la N icopole a dat curaj l um ii isl amice şi a dus
la des fmi ţr e a cel 1 _de al oi}ea Ţ arat Bulgar de Ia Vidin, Ia
ocuparea
_nord u l u i Bu lg an e1, desfimţand statul. ·
Du pă victoria de la Anka ra ( 1402 ), c â nd Timur Lenk conducăto rul
mo gol ilo r, îl _ ia prizo nie r pe Baiazi d, domnitorul Mir ea cel Bătrân de v_me
_ un arb it ru al l up telor pentru succesiune (între fi ii l ui Baia zi d)
1g urandu-se o re lati vă sta bi l itate. '
lnce le din urm ă, prel ua rea tronului de către Mahomed I a însemnat r e ul
a r e a pol itici i agresive faţă de Ţara Româneasc ă. În aceste conditii
dupăo n uă exped iţie toma nă în spa ţiul de la nord de Dun ăre, Mir·ce
cel Bă tra n a_ fost ne voit să ceară o înţe leg e re, să plătească un trib ut
nual, ca simbol al răsc um părării păcii şi să obtină garantarea
independenţei ţării. ·
lA CU DE HUNEDOARA ( 1441- I 456)
Vo ive o d al Tr ns il va_nie i ( 1441-14 56), g uverna tor al Regatu lui
Ungariei ( 1 446- 1 4 52) ş1 căpit a n genera l al regatu lui menţi onat
(1453-14 56, ) l ncu deH edoa r a fost un s i mbol al lumi i în car e a trăit;
provenea d!_Iltr-o _fam1lte c nezială românească înno bilat ă din Ţa ra Ha
ţegulu i.
• lnce p d c anul 144 1 , Iancu a o bţinut, an de an, vic torii antio toma ne;
!n l 4 42 m fra nge o astea oto mană in trată în Transil van ia , apoi intervine
m Ţar a Româneas că şi obţine vic torie pe râu l Ialo m i ţa.
53
Isto rie. Bac
În anii I 44 3-1 44 4 , Iancu de Huned oara desfăşoară o cam pan ie
( ,,campania cea lungă" ) pe teritoriul Serbiei şi al Bulgariei, eli berea ză
Nişul şi Sofia şi amen inţă chiar centrul Imperiul ui O toman; turcii cer
pace, care se înche ie, g raţie lu i Iancu , în 1 444, pe o perioadă de 10 ani.
La insis tenţele papale, ale pri nci pilor occidentali ş i ale un or cercu ri
din Ung aria, se reiau planuril e creştin e de război. Voie vodul nu a
agreat ruperea păcii, dar dec izia luată l-a situat în frun tea oştilor transi
lvănene, croate, bosniac e, lu ptând alături de oastea regală ung ară şi de
cea a Ţării Rom âneş ti. Bătăli a s-a dat la I O noiembrie 1 444, la Vama ,
unde oastea creştină a fost înv insă de otomani ( în con fr un tare a murit
îns uşi regele Ungariei ş i Polon iei, Vladisl av I).
În 14 53, Mahomed al II- iea cucere ş te Consta ntino polul şi vizează
extin derea I mper i ulu i Otoman către zona centrală a Eu ropei.
În 1 4 56, Iancu de H un edoara re uşeş te să-l opească pe cuc eritorul·
Co nst antin opol ul u i în faţa Be lgradul ui, ,,cheia Ung ariei'' ş i a
Europei Centrale.
Vestea victoriei străbate Eur opa, iar papa Cali xt al III- ie a l- a num it
,,cel mai puternic atlet al lui Hri stos" .
Dar, la câtev a zi le du pă vic torie, Iancu de Hune doara mur ea răpus de
cium ă. A fost înm orm ânt at în catedrala din A l ba-Iuli a, iar pe piatra de
mo rmânt au fost înscri se cuvi ntele : ,,s-a stin s lumina lumii"' (itali anul
Ioan de Capestrano).
VLAD Ţ EPEŞ (14 4 8; 1 4 56-14 62; 1 476)
Fiu al l ui Vlad Drag ul (di n facţi un ea Dragu l ilor, după afirmaţiil e
um anis tulu i Aenea s Syl viu s Piccolomi ni), Vlad Ţepeş a reorgan izat
oastea, a limi tat privil egiil e care slăbeau în interior ţara, a pedep sit
aspru nesu puner ea, trădarea şi hoţia, a întronat ordinea se veră în Ţara
Ro mâneasc ă. Programu l poli ticii externe a vizat eman c i parea ţări i
de sub otoman i şi redobând i rea cetăţilo r pierdute de la Dunăre (Turnu
şi
G iu rgiu , cu Polonia.
).
Problem a cea mai i mpo rtant ă era per ic ol ul otom an. ln 14 59,
domnul refuză plata tr ibutul ui; în iarna anil o r 146 1 - 146 2, Vlad
Ţepeş a pătrun s prin surprindere la sud de Dun ăre şi a dis trus toate
punc tele fortificate ale turc il or, de la Raho va până la Chilia; domnu l a
dejucat cursa care i s e întinses e de către begu l de Nic opole ş i a în vi ns
oastea turce ască venită pentru a-l capt ura.
Ca urmare, în primăvara anului 1462, o armată redutab ilă, în frunte
cu sultanul Mahomed al I i- lea, porneşte spre Ţara Rom ânească pentru
a ocupa acest ter ito riu ; la 16 iulie 1462 , Vlad Ţepeş organizează un
atac de noapte asupra taberei inamice , cu gândul de a-l asasina pe
Sinteze
sualt ;n scopul nu a fost atins, dar a provocat panic ă· domnul s-a
retras
lanor d de capitală, pentru a face jonctiunea cu o;a tea aşteptată de Ia
Matei Corvin. · ·
Eş ec u l transformări i Ţării Româneşti în paşalâc nu a însemnat ş i
renunaţr ea de către Mahome d al II-iea la ideea înlăturării lu i
Vla d Ţe peş; su ltanul 1-a adus şi pe înlocui torul domnitorului Vlad în
persoana fratelui acestuia, Radu ce l Frumos. '
.De ter io rarea r l ţiilor dintre Vlad Ţepeş şi Matei Corvin (pr in
• tleun ţra ea _ce lui dm _urmă de către negust orii transilvăneni, pl
ăsmutio ri attex te lor d_ m care e eşea c domn ul rom ân ar fi trădat
tabăra creştină) d ,ce la prmdere a ş1 mtemmţarea la Buda şi Vişe grad
(peste IO ani)a
lutVl d_ Ţe peş. Va reuşi să reia tronul în anul 1476 , cu ajutorul reeg
lu i Upg an e1, dar pentru scurt timp.
In 14 62 , între Radu cel Frumos şi sultan erau reglemen tate raportru i
le româno- o tomane (se dă Ţării Româneşti o nouă „capitul aţie "
princare erarec u noscută suzeranitatea Porţii , plata unui tribut anu al
în sc him bu l g arantării protecţiei statului şi păstrării instituţiilor sale ).
VladŢe peş a rămas în galeria pricipalilor eroi ai luptei ant iotomane
apărător de ţară şi creştinis m. '
Ş TEFAN CEL M A RE (1457-)504)
. Ested o mnito rul din Moldova care a dat numele unei epoci şi carea
intrat în folclor, tradiţie şi legendă. ,
Ales_ de către „ţară" (Adunarea Ţării) şi uns de mitropolitul Teotcis ,t
o mto rul s-a orientat spre o mai bună organizare a
administratiei hm t t ea pr iv_il_e g ilor _ma rii_ bo erimi anarhice,
crearea trupe lo·r d
oşte • r ov emţ1 dm ţăram lt ben , întărirea şi refacerea s istem ul ui de
cetăţi (m special cele de pe Nistru) şi adaptarea tehnic ii m iiltare
la p ogresele făcute de artilerie.
ln pla_ne xtern a realizat un sistem de alianţe cu Ungaria şi, maia les,
Într-?p r im ă etapă a domniei sale a realizat consolidarea domniei
o rgan zar a oşti rii, respinge re a agresiunii maghiare , vasalitatea faţă d P?
loma ŞI pregătirea pentru înfrun tarea cu Poarta în conditiile plătii
tn u tu ul i faţă de sultan; etapa a doua a fost ca;r c terizată de
efort !
antioto • iar cea de-a treia - de conflictul cu Polonia şi pacea
cu otomanu ş1 cu polonii .
Ştefance l Mare a încercat iniţial să aibă relaţii bune cu toţi vecni ii
are vea pr e te ţii de suzer itate_ asupra Moldo vei, respectiv cu p lon a
. ŞI U ngan a. _A depus J rămmte de fidelitate faţă de regele
lonte1. Cu Ungaria raportunle erau încordate , în special după

54 55
Istorie . Bac
reluarea Chiliei de către moldoven i. Campania organizată de regele
Ungariei, Matei Corvin , în anul 1467 s-a sfârşit prin înfrângerea oştirii
maghiare la Baia, unde regele însuşi a suferit „răni mortale".
Moldova era presată să cedeze Chilia (reluată de Ştefan în 1465) şi
Cetatea Albă otomanilor. D.e aceea, în 1473 domn itoru l a rupt legăturile
cu Poarta, a refuzat plata tributului şi cedarea cetăţilor menţionate.
Consecinta a fost trimiterea de către cuceritorul Constantinopolului,
Soliman· Paşa (guvernato rul Rumeliei), pe timp de iarnă (lucru
neobişnuit ) a peste I 00 OOO de o ameni. Ştefan, cu aproxill!ativ 40 OOO
de oş teni, a obţinut o însemnată victorie la Vaslui (Podul Ina lt), în I O
ianuarie 1475. . Rom âne.
Prin scrisoarea circu lară trimisă la scurt timp după bătălie princ ipilor
c reşini, puterilor antiotomane aliate (Veneţia , Ungar ia , Sta tul Papal) se
exprimă clar concep ţia despre Moldova ca „poartă a creştinătăţii"
(dac ă aceasta va cădea, ,,toată creştinătatea va fi in mare prime jdie" ).
În anul următor , în ciuda avertis ment ului adresat , Ştefa n cel Mare s-
a aflat singur înaintea oştir ii c on du se de însuşi sulta nul Mahomed al II-iea
, la Războ ie ni (Valea Albă , 26 iul ie 1476) , unde „au biruit păgânii pe
creştini".
Domnito ru l Mo ldove i · a mai purtat bătălii contra i nam icilo r
creşt in ătăţii a pro ximat iv I O a n i. În 1484 , sultanul Baiazid al II- iea avea
să ocu pe ce le două importante cetăţi dinspre Marea Nea gră (Chilia şi
Cetatea Albă); Marea Ne ag ră devenea „lac turcesc" iar comunicarea
statelo r şi popoarelor creşti·ne din zonă cu lumea maritimă au fost puse
pe deplin sub control tu rcesc.
În dorinţa de a· recuceri cetăţile cu spr i jin po lo n, Ştefan depune la
Colomeea (1485) omagiu de vasalitate regelui Vladislav Jage llo.
În anii 1486- 148 7, domnul Moldovei se regăseşte singur în faţa
otomanilor, ceea ce îl detemină să încheie pace şi să accepte plata
tributului pentru recunoaşterea şi acceptarea autonomiei.
În anul 1497, Ioan I Al bert, succesorul Ia tronul Polonie i, intră în
Moldova, în fruntea unei armate de 100 OOO de oameni, sub pretextul
eliberării cetăţilor de la Marea Neagră . Oastea polonă asediază Suceava,
iar confruntarea cu armata domn it o rului Moldovei a avut loc la Codrii
Cosminului (1497); în urma unei expediţii moldoveneşti în Polonia , în
1499 , s-a încheiat un tratat moldo-polon, la Hârlă u, în care cele două
Sinteze
M IH AI V IT EAZUL (1593-1601)
,D, ?mn al Ţărzi Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Modlov
e,i'' con s ide rat „ o m al trecutului medieval şi un om modern", Mihai
Viteazul s te îns ăuna t domn a_l Ţării Rom âneşti (susţinut de boierii
Craioveşti
nţar ă 1 de Cantacuzm1_la Istanbul!, într- o epocă în care conjunctur
a m te a ţ 10!1al era favorabtlă luptei ant ioto mane. Impe riul
Otoman s u !er s!e m franger _ e a de la Lepan to (157 I ), iar
habsburgii dev in pn nc p1a la forţă dm zonă, care vor relua ofensiva
spre Serbia şi Tăr il e
·
Lain iţ i t iv Pa pei C le ment al VII-iea şi a împăratului Rudolf alH- le
a al lmpenulu1 R om ano-German, se constituie o alian tă antiotoman
ă ligacre t in ă , la care au aderat Spania, ducatele it liene Tos
cana ' an tua ş, Ferrara iar, în fina l, şi Ţările Rom âne. Popoare le dinBa
lacn i
1ş1 le au s er an ţele c;le e libe rare şi indep end enţ ă de acţiu nea mar
il o r puten creştme.
Lup ta a n t i ?t ? n: ană este dec la nşa tă de Mihai prin uci derea credtoi r il
or turc o- le ant 1 1ş_, m asacr : ea ga iz o anei turceşti din Bucur eş ti
( 1594 ). U rmaza apo, atacarea ş1 mcend1e rea cetăţilor de la Dun ăre oucp
a te de g am_rz oane otomane şi înfr â ng erea armatelo r t urco-tătare
(veni te s ă- l m az rlae s ă pedom n) (a Puti iu, S t neşt i şi S e rpăteşti (i
anu arie 1 595 ).
S_un t libe rate Rus, c uc, S r hstr a ş1 Brăila; oştile lui Mihai
Viteaz u l aJung pană la Dună re.
Reac ţ ia Po riţi se produce în vara anului 1595 . Înc ă din uln a m a
i su l_tanu l dec la rase Mo ldov a şi Ţara Românească provincii tur ce ş
t i : num nd lacon du cer ea lor paşa le . O puternică armată otomană con dus ă
deSm an- p aş trece Dunărea pe la G iurg iu, înaintând spre Trâ gov iş te.
LaC_ ă lug ăr em 3 august 1595) , Mihai zdrobeşte avangarda turc,ă dar
ap rpor er a. ma rn armate toroane _îl obligă să, se retragă spre fa
munţ, i
Stoene ş tI_,m aşteptarea, a1ut rulu1- ans ilvan. Intre timp Sinan ocupă
B cure ş t,_u, asediază Targ_ov1ştea ş1 mcepe organizarea ţării înp aş a l âc,
l
prmnum irea reprezentanţilor otomani în administratie.
_ Bene fci i in d de ajutorul lui Sigismund Bathory, principele Trasn il van ie, i
ŞIŞt e R ăzv an, domnul Moldovei, Mihai trece la ofens ivă
fna eliberând
ele g ov iş te _ şi uc u_:eşti (octombrie 1595) şi îi u ăreşte pe
T_
ţări apar drept parteneri egali.
Ş tef an cel Mare (,,St eph anus ille magnus", după cum i-a spus regele
Poloniei, Sigism und I, şi după cum îl numeau şi ai săi) a devenit
simbolul şi patronul Moldovei şi al românilor.
56
om mp an ă la Gmrg1u . A te i, Miha i atacă avangarda turcă care nua
avut timp ă treacă fluviul , distruge podul de vase şi zdrobeş e unitătile
tomane,t ar cetatea Giurgiu este cucerită. Cronicar ii turci ai vre ii
- u tafa a !m ) , a reciau lupta de la Giurgiu ca „cea mai groanz ic ii
m,r angere dm 1stona turcilor" .
Pre ţ I · · •
. u v 1cton e1 avea să fie teribil: ţara pustiită, pu tinele o raşeje fuit e
ŞIars e, po pu laţia satelor risipită în bejenie, iar omerţul cu sudul

57
Istorie . Bac
Dunăr ii co mp le t dezorganizat. Dezastrul suferit i-a obligat pe turci
să-şi schimbe direcţia de atac spre Ungaria, unde o are armată
condusă de sultanul însuş i (Mahomed al III-iea) va zdrobi la Kerestes
(1596) forţe le cr eştine.
În anu l 1597 sultanul i-a propus lui Mihai o pace avantajoasă,
rec uno scân du- i domnia pe viaţă şi reducere a tr ibutului la jumătate.
Prin urmare, se evită trasformarea ţării în paşalâc iar în anul următor
(1598), prin tra tatu l de la Mănăstirea Dealu, înche iat cu Rudo_I!" a! II-
iea, voievodul muntea n se impunea drept principal fac tor al coah ţ1e1 cre
şt ine în Sud-Estul Euro pei. . .
Documentul prevedea ca Ţara Românească să reia lupta ant1otom nă'.
împăratul oferea domnitorului bani pentru întreţinerea armatei ş1
re cunoştea acestuia domnia ereditară . P ractic , Mihai V iteaz ul d e
venea conducă toru l m ilitar al Ligii Creştine, prestigiul său europe an
fiind în continuă creştere.
Unirea Ţărilor Române în timpul domniei lui Mihai Viteazul. În vara
anului I 599 se contura un nou raport de forţe în Carpaţi şi la Dunăre.
În Transilvania Sioismund Bathory renunţă la tron în favoarea vărului
să u, cardinalu lA ndrei Bathory, favorabil Poloniei şi adept al încheierii
păcii cu turcii.
Prin urmare, se consolida poziţia Poloniei , care control a Moldova
prin Iere mia Movilă şi uneltea cu acesta îndepărtarea şi înlocuirea lui
Mihai cu Simion Movilă.
Liga Creştină era pusă în dificultate , iar pentru continuarea luptei
antiotomane se impunea o acţiune energică, care să îi surprindă pe
adversari. De aceea, aşezarea tuturor românilor sub o conducere unică,
autoritară (,,pla nul dacic"), a fost gândită de Mihai Viteazul ca o
acţiune antiotomană. .. .
Deteriorarea relatiilor cu Transilvania ca urmare a cerem Im Andr ei
Bathory, sprijinită' şi de Polonia, ca Mihai să părăsească tronul ţării,
crea o gravă ameninţare pentru securitatea Ţării Româ neşti .
În scopul alungării cardinalului Bathory, domnitorul organizează o
rapidă intervenţie militară în Transil vania. Armata lui Mihai trece
Carpaţii în două coloane, pe la Buzău şi Turnu Roşu, întâlnind oastea
principelui transilvan Ia Şelimbăr (28 octombrie 1599).
Exemplul personal al lui Mihai şi atacul l i Baba_ No c asupra
spatelui armatei in amice vor contribui la câşt1 are v1cto 1;e1. Fug m?
de pe câmpul de luptă, Andrei Bathory este prms ŞI omorat de secm.
Lupta de la Şelimbăr face din domnul muntean stăpânul Transilv aniei, _
pe care Poarta îl recunoaşte ca atare, Rudolf al II- iea îl socoteşte doar
Sintez e
guve rnato,r ia r Dieta Princi patu l ui l- a acceptat dre pt ,.lo cţ itor "
împă ratu l al
ui.
La I s ep tem br ie 1599 , Mihai Viteaz ul intră în Alba Julia, unde
este acalm a t ca p r i nc ipe al Transilvaniei. În această cali tate, a urmărit
îmbun ăt ă ţ ir ea situaţiei ţăranilor români şi a bisericii
ortodoxe, a recon firmat pri vileg iile secuilor şi ale micii
nobi li m i române d in
T rans i lvan ia ,a emis acte în limba română, pe lângă acelea în latină
şi maghia ră.
Po li t i a ostilă a lui Ieremia Movi lă l-a cfeterminat pe Mihai să în trepr in dă ,
în v ara anu l ui 1600, o expediţie în Moldova. Cele trei a rmate pr
eg ă ti te în ace st scop îşi fac intrarea în Mol dov.a Din Sud venea
N ico la e P ă t raşcu, fi ul domn it o rul ui , cu armata mu nteană; cea
ai m ar e partea o ş ti r ii c o nduse de_ Mi hai trece prin valea Trotşuu
lu, i iar pe la Rodna rte ce Baba Novac . ln faţa Sucevei, soldaţii mo ldove n i
renunţă la luptă şi- l aclamă pe M ih ai. Părăsit de armată, Ieremia Mov
ilă se adăposteşte la Hotin.
Cetăţ il e şior aşele Mo ldovei sunt repede ocupate de armata lui Mihai iarace s
ta se va in titula într- un hrisov emis în ce tatea Suceve„i domn_ a
ŢăriiRom â n eşti. Ardealului şi Moldovd ' (27 ma i 1600). Se realiza,în
felulac es ta, pri ma mare unire politică a Ţărilor Rom âne. Activitatea i
politicăa vo iev odu lu i ro mân va stârn i o s tili tatea marilor pute.ri
Polonia nu c ce_ p t ă p ie r er ea Mo ldovei, dorind re înscă unarea
Mov lieş t i lo.r Nob 1 hm ea m agh iară arde le a nă era ostilă l ui Mihai, ia r
hasb bur oii nu eraumu lţ um iţ i de prezenţa ac est uia în T rans il va nia, pe
careo r â nea u pentru ei.Gene ralu l Basta, repreze nta nt u l împăratului Rudo
lf al Ii-lea era una dvers ar ho tărât al voie vodului. În aces te cond itii re vo l
. t
no b il !m ii transilvane aliată cu Basta provoac ă lu i Miha i înfrân.gerea de la M 1r
s l ău şi pie rderea Transi l vaniei , iar în Moldova păt
rundere a
atei p lone aduce pe tron pe Ie remia Movi lă . Continuându-
şi 1 am tare a m Ţara Ro mâneasc ă, polon ez ii î l î nfrâ ng pe Mihai la
Bucov ŞICu_ rtea de Argeş , ridic ân du-l dom n pe Sim ion Movilă,
acceptat de
tur 1: Se p r ă b uşe a, astf e l, î ntr-un t imp foarte scurt, întreaga operă
poht1că a lui Mihai Vit eaz u l.
• Plecatla Praga pent ru a obţ in e ajuto r de la Rudolf al II-iea,Mi ha i
se int arceş i o b ţine vic toria de la Gurus lă u ( 16 0 I). Evenimenteel p ăr eau
s ă : 1 0e fvao r a bile şi î n pr ivinţa Ţă rii Româneşti şi a Moldovei,
dar Mihaie s te ucis pe Câmpia Tur zii de me rcena rii valo ni, din
ordinul lu i Basta (16 0 1) . Se înch e ie, în acest fel, destinul ce lui care vadeven
i pestes ec ole sim bolul luptei pentru un itate a românilo r.
58
59
Istorie . Bac
Statutul Ţărilor Român e faţă de Poartă. Ţările Rom âne au făcut
parte, confo rm dreptului isl amic , din „Casa păc ii" sau „Casa pactulu i".
S tatutul era fixat în ahdna me sau cărţi de leg ământ (cărţi de pace),
numite „capitulaţit ' de către creştin i ( redactate pe articole, care se
nume au „capitula"). Prevederile lor princi pale erau:
- statele să fie cond use de un prin cipe creştin;
- ale gerea princ ipelui de către „ţară", dintre famili ile princiare loc ale;
- con firmarea alesului şi in vestire a lu i de către sultan (începând cu
sec olu l ai XV-iea);
- păstrarea drepturilor şi privileg ii lor ţării, a credinţei (organizare
inte rnă proprie , fără interve nţia otomană);
- plata unui tribut (răs cumpărarea păcii) ş·i a unor daruri oficiale către
sultan şi înalţi i demnitari;
- Domnito rul trebuia să fie „prietenul prietenilor şi duşmanul
duşmani lor" su ltanulu i;
- Poarta se angaja să apere şi să proteje Prin cipa tele de oric e agresor;
- regimul vamal o bişnuit pentru mărfurile otomane (tarife preferenţiale
pent ru produsele române şti e xportate în I mperi ul O toma n);
Din a doua jumătate a secolului al XV I- iea dependenţa Ţărilor
Române faţă de Imp eriu l Otoman a crescut sens ibil, abuzur ile au
sporit (tributu l s poreşte la 155 OOO de galbeni plătiţi de Ţara
Românea sc, ă 65 OOO de galbeni plătiţi de Mo ldova, I 5 OOO de
galbe ni plătiţi de Trans il vania ).
Cresc dările (peşcheşur il e) , ob lig aţii le în muncă, aprovizionarea
Porţi i cu produse româneş ti ia preţ uri preferenţiale (mai mici cu I 5-
20% decât ce le de pe piaţa românească) şi se plăteau sume uriaşe pen
tru cum părarea domn ii lor şi confirmare a lor).
Concluzie: Ţările Române erau state creşti ne autonome , ajunse într -un
anum it grad de depend enţ ă faţă de Imper iu l O to man.
Au ex is tat teritori i româneşt i, sau locuite de români, ocupate de
otomani: ce tăţile Tu rn u, Giurgi u, Brăila (seco le le XV-XVI),
Dobrogea (secolul XV) , cetăţile Chilia ş i Cetatea Albă (secolul XV ),
Tigh ina (se colul XVI), o parte a Banatul ui (secol ul XVI).
2. Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict la începuturile
modern itătii
Secolele I XVIII - ie a şi al XIX -ie a aduc schimbări în spaţiu l Ţăril or
Rom âne, dete rminat e de:
- declinul Imperiu l ui Otoman;
- asce nsiunea Imp eriu lui Ţ arist în Balcani;
60
Sinte ze
- Rusia, Austria şi Prusia îşi dispută dominaţia asupra Ţărilor Române
zonei Balca nic e şi Polo niei ; '
- Franţa îşi protejează interesele în Orient, iar Marea Britanie-
drumul Ind iei;
- desfăşurarea războaielor ruso-austro-otomane creşte influenta
Rusiei în detrimen tul Imperiului Otoman; ·
- Imperiul Ţ ari t şi cel Habsburgic manifestă tendinţe expansionis t;e
- , bI m a orientală" au „Chestiunea orientală" vize ază
moştenirea lmpenulm O toman , dontă de Imperiul Ţarist şi de cel
Habsburgic (interesele uno r state precum Anglia au făcut ca Impe riu l
Otoman să supravie ţuiască în timp).
În se colele al XVIII-iea şi al XIX-iea au avut loc o serie de războaei
(1716-1718, 1 736-1 739, 1768-1774, 1 789-1 791/1792, 1
806-1812,
1853-1856), care au avut ca urmări : ·
- pier de_era unor_ teritorii: Banatul şi Oltenia, integrate Imperi
ulu i Habsburg,c (Olt ma revine la spaţiul românesc în 1739),
Bucovni a (1775_ - laI mperi ul Habsburgic ), Basarabia (I 812 - la
Imperiul Ţar is t );
- pnn tr_atatul ?e _la Kuciuc- Kai nargi, încheiat între Rusia şi I m pre
iu l Otoma1_1, sem st1tu1a protectoratul celei dintâ i, c onfirmat de tratatul
de la Adn a nopol, care conso li da protectoratul ţarist asupra spaţ
iu lu i
românesc;
- I 8 :5)-1 8 56: războiu l Crime i i, între Rusi a şi Imper iu l Otoman,
reprezintăo n_ouă e tapă a „Proble me i O rien tale". Prin Congresul
de pace d la Paris( ! 856), protectoratu l si ngu lar al Im periul ui Ţa
ris t este înlocu1t_cu garanţia olectivă a Marilor Puteri europene; este
menţinută
suzeranitatea Impe riul u i O toman·
- P b lem ae se nţia lă a români lo în r laţiil e in ternaţio nale era unirea,
favonzată de tratatul de pace de la Paris;
- 1857: ad unăr ile ad-hoc de la laşi şi Bucu reşti;
- I 58: ,,Convenţia"/Conferinţa de la Paris (puterea suzearn ă -
lmpe ul Oto man; puterea protectoare - garanţ ia c ole c tivă a Mar il or
Puten);
5
-. 1859: d ubla alegere a l ui Alexandru Ioan Cuza în Moldova i
anuarie ) şiî n Ţara Românească(24 ianuarie) punea puterile garante
in faţa faptului împlinit.
61
 Sinteze

intervenţ ia diplomaţiei occidentale şi pătrunderea flotei britanice în

România şi concertul european strâmtori au împiedicat prăbuşirea Imperiului Otoman. Congresul de la
Berlin (1878) recunoştea oficial independenţa Românie i, care primea
De la Criza orientală" la marile alianţe Dobrogea cu Delta Dunări i ş i Insula Şerpilor, dar retroceda Rusiei
" ale secolului XX sudul Basarabiei, primi t în 1856.
După război, deteriorarea relaţiilor cu Rusia a apropiat România,
" . d mai vechiul ei proiect de control acum independentă, de gruparea Puterilor Centrale, cu care a semnat în
„Criza orientală. U rmăn n_ I i s co aterea Imperiului secret un tratat de alianţă (1883). Astfel, după încheierea celor două
asupra strâmto rilor Bo for ş i Dar a; otl Crimeii (1853 -1856). conflicte balcanice (care puneau, de fapt, capăt „Crizei orientale" înce
Otom din Eur p a, Rus ai a de :a;şa\rientală" în prim-planul put ă la sfârşitul secolului al XV II-ie a) şi în preajma Primului Război
politicii Conflictul avea sa read_ucă ,, ro e t . pentru spatiul românesc . Mondial, Rom ânia era o ţară stabilă, în plină dezvoltare economică şi
europene, c cons c nţe im p o rta? 1nş;ia) şiîn frângerea Rusiei membră a unei ali anţe puternice. Viitorul ei depinde a însă de reunirea
au Victoria turcilor(a ha ţ 1 u .'.radnţa ş1 -ogpr e ască Rusia în tuturor românilor în graniţe le unui singur stat naţiona l. Marile alianţe.
expa nsiu nea creat o situatie nouă. Ahaţ 11 oreaus a .s tat tampon la Poli tica ge rmană , având ca rezultat formarea Triplei Ali anţe , nu putea
ouril e lăsa indiferente celelalte state europene. Astfel că, la începutul secolului
· · · · terpunerea unui "'
ei spre spaţiul ba lac mc prm mld ace tinutl a Paris (1856)hotără şte . al X -le a, echilibrul de forţe a fost redimensionat prin co nstituirea
Dunării. Prin urmra, on grse P I Princ pi a t e lor Române; su dul Triplei lnţelegeri sau Antanta (1907), care, nu pes!e
revizuire tsa tu tu Im m le m ţ • f ;a e fas t fe l fiind îndepărtată Rusi a de
.
Moldoveia os t retroce u lte u ; r i i ; r e preze ntantul Franţe i, Co et mult timp, îşi va disputa întâietatea cu gruparea Puterilor Centrale. ln
le primii doi ani de la izb cnirea Primu lui Război Mondial, România şi-a
zona strate g_1_ăc de lag . . . p n·e ip a te lor sub un pri nţ declarat neutra li tatea. ln această perioadă ambele alianţe militare au
străm. Walewski, a n d1cat .Po: b le a um_n 1_ n tem e fva or a bi le , tlcut oferte ca Ro mânia să participe la război alături de ele. Dispusă să
confirmată şi recunoască dreptur il e noastre asupra Transilvaniei şi Bucovinei,
Prin urma:e,ap an ţiacon Jun_c : ; xur a t ă tot la Paris (18 58), Antanta va obţine din partea României semnarea convenţiilor militare
alături prin Conferinţa Manlor u t 'd e an c ip a re politic ă, au şi politice şi intrarea ei în război (1916).
favori zat de voinţa fermăa r o r:iandi or _e i Al Cuza (24
r ianuarie
li 1859 ) n u u1 .
I
ea zar ea dublei alegen .a om ! tor .
şi,• • r 1 - area statulm roman modem. . _ • 1• Con junctura anilor 1917-1918 avea să aducă românilor beneficii
impc1 ,1 ere ... d 1 · ( 1 86 1 ) politica externa a tanăru Ul
După recuno aştrea um ru ei _me . d ;pen den t e i şi a unor importante: Basarabia s-a unit cu România (27 martie 19 18), ca urmare
garanţii stat român s-a onen ta t sp r e r er : i ; de p os i b i le a revo luţiei bolşevice care a acordat dreptul la autodeterminare pentru
agresiuni externe. popoarele oprimate din vechea monarhie rusă; prăbuşirea Austro
de securitat e care să fre asc a orna ă dev in ă obiectivul major Ungariei şi refuzul de a mai păstra vreo legătură cu Ungaria postbe li c ă
al Obţinerea independenţei de stat vea s
domniei luiCa ro,_l s cc s o !,u t itiată de răscoalele antiotomane au condus spre momentele Cernăuţi (28 no iembrie 191 8) şi Alba Iulia
O nouă etapă a„ r
ze1one e um i d e atacarea otomanilo r ( I decembr ie 1918), când Bucovina şi Transilvania s-au alăturat ţării.
7
din Bosnia (18:5) 1Bu lg a riaO 8 ( )sÎ) Peş acest fond,
prin tentor u l nosti:_u, I d in urmă impasul la care s-a ajuns
cooperare. Aveas- o impu , !nce d u l eşuat alP l e vnei. Trecâ nd fluviul, în
România a de către Serbia ş1 unten egru . a le di lo
matică, fiind îns ă luptele din sudu1 D nănşi_ 1 as te victorii reuşind să cucerească
armata română ao bţm u_t im(G_p a ţan Rahova ,Plevna, Smâ rdan).
încercat obţinerea m :p : : a, p e cla rarepa independenţ_ei (9 ma i Dar numeroase redute turceşti nv1, ,
refuzată de că e. oa . lă .n· d i free n ţă în Europa iar Rus ia, care 18 77) a
fostpn v 1t_a cur \ea - : car e trupele sale putea u trece spre
·semn ase o conve_nţ1 m1I ara se ferea săa ccepte orice formă de Balcani
Tratatele de pace încheiate în cadru l Conferinţei de pace de la Paris
(1919 -1 92 0) consfinţeau înfăptuirea Marii Uniri, aşezând Rom ânia
alAături de marile democraţ ii occidentale.
ln cei 20 de ani ai perioadei interbe lic e, România a aderat la Societatea
Naţi unilor (1919) şi s-a orientat spre încheiere a unor alianţe region a le.
62
Apare astfel Mica Ant aYJ tă (1921), formată împreună cu Cehoslo
vacia şi Iugoslavia, alianţă cu caracter defens iv care a constituit un factor
de echil ib ru şi pace în Europa Centrală, descurajând tendinţele
revizion iste maghiare; cu Polonia, ţara noas t ră semnează un tratat de
Hanţă ( I 921, I 926) care acorda garanţii generale împotriya oricărui
tip de agresiune; cu Grecia, Turcia şi Iugosl avia formează lnţelegerea
63
 Istorie. Bac

Balcanică (1934) , menită să neutralizeze politica germană

manifestată odată cu ven irea lui Adolf Hitler la putere.
De asemenea, România a urmărit colaborarea cu cele lalte state: a
încheiat tratate de amiciţie şi alianţă cu Franţa şi Italia (1926), care-i
oferă un plus de garanţie în plan moral; a semnat Pactul Briand-
Kellogg (1928), care scotea războiul în afara legii; a încercat
nonnalizarea
relaţiilor cu U.R.S.S. prin tratative purtate miniştrii de externe
_de
Nicolae Titulescu şi Maksim Litvinov. Negocierea unui tratat de
neagresiune a eşuat ca unnare a demiterii lui Titulescu (1936).
România în perioada Războiului Rece
Div i area Europei. După încheierea celui de-al Doilea Război
Mondial? confruntarea dintre Marile Puteri a continuat sub o altă formă
- Războm; Re e - având_ a principali protagonişti S.U.A. şi U.R.S.S .
Repr_eze_ntand s1st m_e politice opuse - democraţia occidentală, respectiv
ot tah t n sm ul st lmist -, cele două superputeri au intrat în co nflict
deschis la scurt timp după încheierea păcii . 1

Tensionarea situaţiilor internaţionale ca urmare a acordului de la S. U. in enţi na să susţină o lume postbelică construită pe modelul
A. _
Mtinchen (1938), prin care Germania începea dezmembrarea demo raţie1 occidentale, crearea O.N.U. fiind primul pas în acest sens. P
Cehoslovaciei, urmată de încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov roftian d de o prezenţă militară masivă, U.R.S.S. a refuzat statelor a
(1939) şi apoi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au găsit flate _în .zona s ? influenţă dreptul la organizarea de alegeri libere,
Bucureştiul într-o stare avansată de izolare. După prăbuşirea Franţei con tn b umd dec1s1v la transformarea lor în „democraţ ii populare". în
(1940), România se afla în faţa agresivităţii dezlănţuite a celor două e
felulac est a, ţările Europei de Est au fost transformate în satelit i ai
. state totalitare: Gennania şi U.R.S.S. Notele ultimative sovietice şi Mo c ve i, cărora li s-au impus regimuri politice asemănătoare c·elui
Dictatul de la Viena au obligat guvernul român la cedarea Basarabiei sov 1e t1c .
şi Bucovinei de Nord, a Transilvaniei nord-vestice şi a Cadrilaterului Expansiunii sovietice americanii îi răspund prin lansarea doc tr in i
dobrogeap. Vinovat de această situaţie, regele Carol II abdică în Truman _(I 94 7), numită şi „doctr i na îndiguirii" ( conteinment). În plan
favoarea lui Mihai, dar adevărata conducere a ţării a fost preluată de ec ono s t at le euro ene urTŢlau s ă pri mea scă un substanţial sprijin
generalul Ion Antonescu, care aderă la Pactul Tripartit, format din 1:1c,1 amen an. Pn nele a1utoare, de urgen ţă, sunt diri jate către
fiannc _
a1_r
Germania, Italia şi Japonia. aspiraţiile românilor spre o lume li beră, de care fuseseră siliţi să se
Alături de trupele Axei, Antonescu a atacat U.R.S.S. (22 iunie 1941), despartă cu o
având ca scop recuperarea teritoriilor răpite de sovietici. După luptele jumătate de secol înainte. _
de la Stalingrad, în condiţiile înfrângerilor suferite de Axă, România a
iniţiat discuţii în vederea încheierii armistiţiului cu Naţiunile Unite .
Evenimentele de la 23 August 1944 au marcat o spectaculoasă răsturnare.
România întorcea armele împotriva Germaniei şi se alătura Naţiunilor
Un ite, unde principalul aliat, pe lângă S.U.A. şi Anglia, devine
U.R.S .S., care a impus armistiţiul din 12 septembrie I 944, a ocupat
teritoriul ţării şi a pregătit sovietizarea.
Deşi contribuţia materială şi umană a ţării noastre la înfrângerea
Germaniei a fost impresionantă, nu ni s-a recun oscut statutul de ţară
cobeligerantă. România a semnat Tratatul de pace de la-Paris (1947)
ca ţară învinsă, fiind obligată Ia plata unor mari despăgubiri de război.
Mai târziu, prin semnarea Pactului de la Varşovia (1955) alături de
celelalte ţări socialiste din Europa de Est, Român ia îşi sublinia
apartenenţ a la blocul răsăritean opus democ raţiil or occidentale
conduse de S.U.A. şi N.A.T.O. Reîntoarcerea la democraţie după
eveni men tele din decembrie 19 89 au marcat, în mod firesc,
 Gr ec ai _ ŞI Turc ia, urmand ca pentru Europa Occidenta lă asisten urnele de „Răz boi ! Rece", n-a degenerat înt r-un război propri u-zi -s
ta mtre cele do ă ţă 1, dar a cun oscut o suc cesiu ne de crize
fi nc ira ă să devină sist ematică şi masivă (Plan ul Ma rshall). În politice:
pla:n m iltar , se p n bazele Pactului Atlantic ( 1 948), semnat de b ol c_a re a Berl mu lu1 (1_948), criza rachetelor d in Cuba (1962),
12 state occ dien tale ŞI trans forma t un an mai târziu în Organiza/i dra ş i c n ,flc te locale, ?esch1se,_Precum războaie le din Coreea şi
a Tratatului apoi cel dni Vie tn m . _co_stun!e exorbitante ale cursei înarmăr il or,
Atlanticului de Nord (N.A. T.O.). ' dar şi „le c ţii le"
Re_p li ca U .R.S.S. fost pidă: era constitu it C.A.E .R. -u l ( Cons ili ;ăz bo, u lu 1 d_rn _Y1et am, au condus, spre anii ' 70, la detensio
ul deA uJ to Econom c Reci proc), a realizat prima exploz ie narea rep ta tă a relaţ11 Ior dmtre cele două blocuri politic o-milit are,
nu cle ară (19 49 )_ ŞI_ a organizat împreună cu statele comuniste nou pent ruca up ă 19 5- 1ha!I Gor ciov, preşedintele U.R.S. S., să reducă
create Orgamzaţw T:atatului de la Varşovia ( 1 9 55). · esponsab1h_tăţ1le Moscovei m l um e, deoarece această pozitie
Aces t nou tip _de conflict d i nt re S.U.A. şi U.R.S. S., cunoscut sub înghitea" prea mult dm resursele ţării. · " ·
64
65
i storie . Bac
Sinteze
România şi Războ iul Rece. Înche iere a războiului (19 45) situa
România în tabăra statelor învinse, cu toate consecinţele politice şi emulţumirea socială tot mai accentuată dato rată crizei ec onomice
economice ce au urmat. Plasarea sa în zona de influenţă a U.R .S.S. s- mteme, cultul exacerbat al personali tăţii c onduc ătoru lui politica
a dovedit a fi decisivă pentru evoluţia regimulu i pol itic după I 947. den:iogra că şi atitudin a faţă de lumea satelor a condus la răbuşirea
Impus prin forţă, regimul comunist a scos pentru o jumătate de secol regu1:utui Ceauşescu ŞI, odată cu el, a comunismu lui în Româ lfia.
ţara din rând ul naţiunilor democratice. România denunţă planul Evemmentele de la fine le anulu i 1989 vor readuce România înter
Marshall (1947), devine mem bră C.A.E.R. (1949) şi aderă la Tratatul statele democratice ale lum ii.
de la Varşovia (1955). În timpu l regim ului de nuanţă stalinistă al lui _Odată cu revolu ţiile ant ic? muniste desfăşurate în 1989 în Europa de
Gheorghe Gheorghiu-Dej, România a susţinu t poziţia Moscovei în Est, care au dus la prăbuşirea comunismulu i, se încheie şi Războiul
criza iugoslavă şi cea maghiară (1956) . Sub conducerea comunistului Rece.
reformator Imre Nagy, maghiarii încercau să. pună capăt sistemului
partidului unic şi să obţină retragerea Ungariei din pactul de la Varşovia,
motiv pentru care Dej a susţinut fără echivoc invadarea Ungariei de
către Hruşciov. În condiţiile sporirii încrederii pe care Moscova o
manifesta faţă de liderii Partidului Comunist din România , se obţin e
retragerea trupelor sovietice din ţară (1958}.
Criza rachetelor din Cuba şi conflictul chinezo-sovietic din anii ' 60
i-au permis lui Dej să facă primii paşi în „destalini zar ea" ţării şi să
adopte o linie comunistă naţionalistă. Odată cu declaraţia din aprilie
(1964) prin care România respingea Planul Valev lansat de U.R.S.S .,
în cadrul căruia ţării noastre îi revenea rolul de furnizor de produse
agricole, distanţa faţă de puterea sovietică se va accentua. Primii ani ai
regimului Ceauşescu aduc o perioadă de relativă destindere şi o
accentuare a distanţării faţă de politica Moscovei. Este vremea unor
decizii majore, precum recunoaşterea R.F.G., România devenind astfel
primul stat socialist cu care Germania stabileşte relaţii diplomatice
(1967). Se stabilesc relaţii diplomatice cu Israelul, ţara devine membră
a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale şi s-a declarat
ferm împotriva cursei înarmărilor, în special a celor nucleare . Refuzul
Ro mâniei de a participa la intervenţia militară a trupelor Tratatului de
la Varşovia în Cehoslovacia (1968) a reprezentat un moment
semnificativ în detaşarea ţării de politica Moscovei, fiind apreciată
admirativ de politicienii vremi i.
Dar independenţa faţă de U.R.S.S. reprezenta, în acelaşi timp,
consolidarea naţional-comunismului, care va evolua treptat spre
revenirea practicilor staliniste şi spre izolarea diplomatică a României.
La începututl anilor ' 70, în urma vizitelor efectuate în China şi Coreea
de Nord, practici ale „revolu ţiei culturale" chineze, precum şi modelul
nord-coreean de dezvoltare se vor regăsi tot mai pregnant în politica
economică, socială şi culturală promovată de regimul Ceauşescu.

66
67
- 21 DE VARIANTE
Varian te

VARIANTA !
Subiectul I (30 de puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Noi, Ştefan [cel Mare], domn al Ţării Moldovei, facem cunoscut(
...) că dorind să ne ţinem de obiceiuri şi să [urmăm exemplul altor]
voievozi moldoveni, (...) tot aşa şi noi( ... ) suntem datori să urmăm,
întotdeauna, prin credincioasă supunere, voinţei [regilor] Poloniei. (...)
[Regele] Cazimir (...) ne-a ind_rumat, zicându-ne că trebuie să
călcăm pe urma celor ce au fost înainte de noi; (...) de aceea, noi
dorind să-l încredinţăm pe deplin de credinţa noastră statornică,
[făgăduim] că vom păstra credinţă curată şi dreaptă, că vom face tot
binele pentru domnia şi pentru cinstea lui. (...) [Mai făgăduim] că nu
vom înstrăina niciun [teritoriu al Moldovei] fără voinţa regelui, prin
niciun mii/oe; dimpotrivă, dacă vreunul din acestea s-ar fi înstrăinat*,
pe acela vrem să-l câştigăm înapoi şi îl vom câştiga."
(Tratatul dintre Ştefan cel Mare şi Cazimir al IV-ie a, 1 462)
*era vizată cetatea Chiliei

B. ,,Noi Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei,

facem cunoscut că( ... ) după ce, într-o vreme de mult trecută, într e noi şi
Ioan Alb ert [regele] Poloniei au fost oarecare vrăimăşie şi cunoscuta
ceartă şi luptă, (...) acum domnia sa, (...) ne-a iertat de toate pagubele pe
care i le-am făcut domniei sale.
Astfel că, intre noi( ...) are să fie linişte şi pace veşnică; aşa că de
aici înainte , atât noi cât şi urmaşii noştri, vom trăi şi vom stăpâni în
vremile viitoare [Mo ldova] slobozi şi fără griiă şi fără nicio piedică
din partea domniei sale şi a urmaşilor domniei sale. (...)
Noi, Ştefan voievod, îm preună cu fiul nostru, Bogdan voievod şi cu
tot [cler ul] şi cu toţi boierii noştri făgădui m regelui Ioan Alb ert că (
... ) pe el şi pe urmaşii lui îi vom aiuta, totdeauna, c u s fatul şi cu fapta
împotriva tuturor vrăimaşilor lor."
(Tratat ul dintre Ştefan ce l Mar e şi Ioan Albert, 1 499)

Porn ind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

I. Precizaţi, din sursa A, o obli gaţie asuma tă de Ştefan cel Mare în
privinţa teritoriului statulu i pe care-l c onduce a. 2p
2. Precizaţi o categorie socială la care se referă sursa B. 2p
3. Numiţi cele două state prec izate atât în sur sa A cât şi în surs a B.
6p

71
Istorie. Bac
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei - are
susţine ideea după care tratatul menţinea cursul anterior al relaţ11lor
bilaterale , selectând două informaţ ii aflate în relaţie cauză-efect. 5 p
5. Scr ieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
combate ideea după care tratatul menţinea cursul anterior al relaţiilor
bilaterale, selectând două informaţii aflate în relaţie cauză-efect. 5 p
6. Menţionaţi alte două evenimente politico-militare la care au participat
românii, în Evul Mediu şi/sau Ia înc eputurile modernităţii, în afara celor
precizate în text. · 6
P sursa A, respectiv, o organizaţie profesională, din sursa B.
7. Argwnentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia
auton omiile locale au contribuit la constituirea statelor med ie va le , în
spaţiu l românesc. (Se punctează coerenţa şi pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 6. Precizaţi două caracteristici ale democraţiei din Europa secolului
p al XX- ie a.
Subiectul II (30 de puncte)
Citiţ i cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Nu sunt singurul care-şi pune o întrebare: de unde vin banii
şefilor fascismului, bani care sunt din abundenţă? ( .. . ). Se zicea, că
fascismul îşi trage principalele resurse din contribuţiile pe care le
plătesc marii proprietari din Emilia*, de pe valea râului Pad şi din
Toscana*. Se spunea, de asemenea, că este finanţat de marii
industriaşi din Lomba rdia*, în vederea combaterii duşmanului
comun, comunismul, care era ca o lepră în această parte a !taliei."
(B ryens , Patru ani la Roma )
*provincii ale Italiei
B. ,,Pentru fascism, totul este în stat, . nimic uman sau spiritual
nu există şi nu are valoare în afara statului. În acest sens, fascismul
este totalita r. În afara statului, [nu există] nici indivizi, nici
grupuri (asociaţii , sindicale, clase ). De aceea, fascismul se opune
socialismului, care accentuează mişcările politice ale luptei de clasă
şi ignoră unitatea statului, care fundamentează clasele sociale pe o
singură realitate economică şi morală. Şi într-o manieră omoloagă,
fascismul se opune sindicalismului."
(8 . Mussolini, Fascismu l, 1934 )
C. ,,Fascismul [reprezintă o] ideologie şi un regim politic apărute în
Europa, după Primul Război Mondial, în condiţiile declanşării unor
crize economice şi sociale (... ). Devenind ideologie oficială a mai
multor state, s-a caracterizat prin: naţionalism extremist, misticism,
violenţă, cultul forţei ( ... ); a presupus (...) supunerea necondiţionată
72
Variante
faţă de voinţa [liderilor charismat ici] , tendinţa de monopolizare a
tuturor sferelor vieţii sociale, promovarea rasismului, în forma
antisemitismului şi a şovinismului".
(Dicţ ion ar enciclopedic)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerin ţe:
I. Precizaţi evenimentul politico-m ilit ar la care se referă su rsa C. 2 p
2. Numiţi statul la care se referă sursa A. 2p
3. Menţionaţi o ideologie politică precizată alături de fascis m, în
6p
4. Menţionaţi , din sursa B, un punct de vedere referitor la fascis m,
su sţi nându- l cu o explicaţie din text. 5 p
5. Menţionaţi , din sursa C, un punct de vedere referitor Ia fascis m,
susţi nându-l cu o explicaţie din text. 5 p
6
p
7. Prezentaţi o practică politică democratică din Europa secol ulu i
al XX- ie a, precizând şi un stat în care aceasta a fost aplicată. 4 p
S ubiectul III (30 de puncte)
Ela boraţ i, în aproximativ două pagini, un eseu despre Implic area
României în relaţiile internaţionale, având în vedere:
- menţionarea câte unui obiectiv urmărit de România prin implicarea
sa în „Criza orientală", respectiv în relaţiile internaţionale din prima
jumătate a secolului al XX-iea;
- prezentarea unui eveniment, desfăşurat pe plan inte rnaţ ional, în a
doua jumătate a secolului al XX-iea, în care s-a impli ca t România şi
preciz area unei consecinţe a acestuia pentru statul român;
- menţionarea unei asemănări _şi a unei deosebiri dintre
acţiunile des făşurate de România, pe plan internaţional, în prima,
respectiv în a doua jumătate a secolului al XX-iea;
- formularea unui punct de vedere referitor Ia imp lic area Românie i în
relaţiile internaţionale din secolul al XX-iea şi susţinerea acestuia printr-
un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvat,
structurarea prezentării, • evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în
li mita de spaţiu precizată.
73
 Istorie . Bac
BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE
•Se punctează oricare alte formulări/modalităţi de rezolvare corectă a
cerinţelor.
•Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate
explicit prin barell}. Nu se acordă fracţiuni de punct.
•Se acord ă I O p uncte din ofici u. Nota finală se calculează prin
împărţirea puncta jului tota l aco rdat pentru lucrare Ia 10.
Subiectul I (30 de puncte) . 3 puncte pentr u susţinerea punctului de vedere ment ionat cu oricare
I. 2 puncte pentru precizarea, din sursa A, a oricărei oblig aţii
asumate de Ştefan cel Mare în privinţa teritoriului statului pe care-l
conducea.
2. 2 puncte pentr u precizarea oricărei categorii sociale Ia care se
referă surs a B.
3. Câte 3 puncte pentru nu mir ea fiecăruia dintre cele două state
precizate atât în sursa A cât şi în sursa B. (3px2=6p)
4. I punct pentru scrierea, pe foaia de examen, a literei A,
corespunzătoare sursei care susţine ideea după care tratatul menţinea
cursu l, anterior, al relaţi ilo r bilaterale.
4 puncte pen tru sele cta rea, din sursa precizată, a oricăror două
in fo rmaţ ii aflate în relaţie ca uză- e fect. · politică menţionată.
5. I punct pen tr u scrierea, pe foaia de examen, a literei B,
corespunzătoar e sursei care combate ideea după care tratatul menţineq
cursu l, anterior, al relaţiilor bila terale .
4 puncte pentru selectarea, din sursa precizată, a oricăror două
in fo rma ţii a flate în relaţie cauză-efect.
. 6. Câte 3 puncte pentru menţionarea oric ăror alte două eveni men te
politico- militare la care au participat român ii , în Evul Med i u ş i/sa u la
începu turile mode rnită ţii, în afara celo r precizate în text. (3px2= 6p)
7. I punct pent ru coerenţa argumentă rii a firmaţiei con fo rm căre ia
autonomiile locale au contr i buit la cons tit ui rea state lor med ie va le în
spaţiul românesc;
I punct pentru pertinen ţa argumentări i afirmaţie i date;
I punct pentru selecta rea oric ăru i fa pt is to ric r e le vant care susţine
afirmaţia dată;
I punct pentru utiliza rea conector ilor care exprimă ca uz a litate a
(d eoarece, pentru că etc .), respectiv conc l uzi a ( aşadar, ca urmare
etc.) .
74
Variante
Subiectul II (30 de puncte)
I. 2 puncte pent ru precizarea evenimen tului politi co-m ilita r la care
se referă sursa C.
2. 2 puncte pentru numirea statu lui Ia care se referă sursa A.
3. Câte 3 puncte pentru menţio nar ea ideologiei politice precizate
a ătu ri de fascism, în sursa A, respectiv a oricărei organizaţii
profesionale, dm sursa B. (3px2 =6p)
4. 2 punc_te pent ru menţionarea, din sursa B, a oricăr ui punct
de vedere referitor la fascism .
explicaţie din sursa B. ·
5. 2 puncte pentru menţi on area, din sursa C, a oricărui punct de
vedere refer itor la fascism.
· 3 puncte pentru susţin erea punctului de vedere menţionat cu oricare
explicaţie din sursa C. ·
6. Câte 3 puncte pentru precizarea oricăror două caracteristici ale
democraţiei din Europa seco lului al XX- iea. (3p x2 =6p)
7. I punct pent ru men ţion area or icăre i practic i politice democratice
din Europa secol ului al XX- lea. ·
2 pun cte pent ru prezentarea practicii politice menţ io nate.
1 punct pen tru precizarea oricărui stat în care s-a aplicat practica
·
Subie ctul III (30 de puncte)
In formaţ ia is torică - 24 de puncte distr ibuite astfe l:
•câte 3 puncte pentru men ţio narea or ică ru i o biec tiv urmărit de
România prin implicarea sa în „Criza oriental ă", respect iv în relatiile
internaţ io nale din prima jumă tate a secolului al XX- iea (3px2=6p),
. •2 pu cte pentru menţionarea oricărui eveniment, desfăşurat pe plan
mtem aţ1o na l, în a doua jumătate a secolului al XX - ie a, în care s-a
implicat Român ia ;
•3 puncte pentru prezentarea coerentă a evenimen tului me nţionat ,
prin evidenţ ierea relaţiei istorice de cauzalitate şi uti lizarea unui
exemplu/a unei caracteristici;
1 p unct pentru uti liza rea doar a unui exe mpl u/a une i
ca racterist ici refe ritoa re la evenimentu l me nţionat;
•2 puncte pentru preciza rea oricărei consecinţe a evenimentu lui
men ţionat pentr u sta tul român;
•câte 3 puncte pentru menţionarea oricăr ei asem ănări şi a oricărei
? eosebiri dintre acţiunile desfăşurate de România ; pe plan internaţional,
m prim a, respectiv, în a doua jumătate a secolulu i al XX-iea; (3px2=6 p)
75
Istorie. Bac
•1 punct pentru foimularea oricărui punct de vedere cu privire la
implicarea României în relaţiile internaţionale din secolul al XX -iea;
•l punct pentru coerenţa argumentării punctului de vedere formulat;
•l punct pentru pertinenţa argumentării punctului de vedere formulat;
•l punct pentru selectarea oricărui fapt istoric relevant care susţine
punctul de vedere formulat; ·
•1 punct pentru utilizarea conectori lor ca re exprimă cauzalitatea
(deoarece, pentru că etc.), respecti v, concluzi a ( aşadar, ca urmare
etc.).
Ordonarea şi exprima rea ideilor menţi onate - 6 puncte
distrib uite astfel: · Ungariei, obligându-se să plătească ce sul la tzmr:-u_l ob1şnuz,t. ·
•2 puncte pentru ut iliza rea Jim bajului is toric adecvat;
l punct pentru utilizarea parţială a limbajului istoric adecvat;
O puncte pcmtru lipsa limbajului istoric;
•1 punct pentru structurarea textulu i (introducere - cuprins -
concluzii);
O puncte pentru text nestructurat;
•2 puncte pentru respectarea succesiunii cronologice/logice
a faptelor istorice;
I punct pentru respectarea parţială a succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice;
O puncte pentru nerespectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice;
•1 punct pentru respectarea limit ei de spaţiu ;
O puncte pentru nerespectarea li m ite i de spaţiu.
76
Variante
VARIANTA 2
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţ ie textele de mai jos:
A. ,,Iar in acel timp Bogdan, voievodul românilor din Maramure[,
adunând în ;urui său pe românii din acel district, trecu pe ascuns m
Ţara Moldovei, supusă coroanei regatului, dar lipsită e locuitor_i de
multă vreme datorită vecinătăţii tătarilor şi, cu toate ca a fost lovit de
multe ori de armata regelui, crescând mul numărul locuitori/or
români, acea ţară a crescut [devenind] un stat. Insă voievodul pe care-
alegeau românii din acea ţară se recunoştea rept va al I ,;egeluz
(Cronica lui Ioan, arh1d1acon de Tarnava)
B. ,,Regele [Carol Robert de Anjou, în 1330] a cuprin Severi ! şi
fortăreaţa lui( ...). Basarab a trimis , astfel, la rege o solze vrednica de
toată cinstea ca să-i spună regelui: Fiindcă voi, rege şi stăpân al meu,
v-aţi străduit în strângerea oştirii, eu voi răsplăti osteneala voastră u
7000 de mărci de argint şi vă voi lăsa în pace Severinul, cu toate ce
ţm de el, pe care acum cu puterea le ţineţi !n mâinil_e vo_as.tr·: Pe
deasu pra , tributul pe care-l datorez coroanei voastre 11 voz plall cu
credinţă, în tot anul. Şi nu mai puţin voi trimite la cu:tea voastra pe_
unul din fiii mei ca să servească pe banii mei şi cheltuiala mea, numai
să vă întoarceţi îndărăt în pace( ... ) pentru că dacă veniţi şi mai mult
înlăuntru ţării, nu veţi putea nicidecum să [scăpaţi de per ico l]. "
(Cronica pictată de la Viena)
Pornind de la aceste tex te, răspunde ţi următoar elor cerinţe:
I. Precizaţi, din sursa A, statutul politico-juridic al Ţării Moldovei. 2 p
2. Precizaţi o obligaţie pe care şi-o asuma Basarab faţă de rege le
Ungariei , la care se referă sursa 8 . 2
P
3. Numiţi cele două teritorii precizate atât în sursa A, cât şi în sursa 8.
6p
4. Scrieţi litera corespunzăt are sursei c'";:e s us_ţi ne ide:a potri
it că reia tributu l datorat va fi plătit anual, selectand o mfo rma ţ1e aflată
m relatie cauză-efect. · 5
P
5. Scrieţi lite ra corespunzătoare sursei care susţine ideea
„descălecatului", selectând o info rm aţie aflată în relaţie cauză-efect .
5P
6. Mentio nati alte două evenimente politico-mi litare la care au
participat' românii în perioada 1475-1 688 , în afara celui precizat în
text. 6 P
77
Istorie. Bac
7. Argumentaţi, prin tr-un fapt istoric relevant, afirm aţia conform
căreia conflictele militare în care s-au implic at voievozii români, s-au
integrat în relaţiile internaţio nale din Evul Mediu . ( Se punctează
coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin utilizarea unui
fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea
şi concluzia.)
4p
Subiectul II (30 puncte )
Citiţi cu atenţie te xtele de ma i jos:
A. ,,Principatele Muntenia şi Moldova vor continua să se bucure,
sub suzeranitatea Porţii şi sub garanţia puterilor contractante, de
privilegiile şi de imunităţile pe care le au. Nicio protecţie exclusivă nu
va fi exercitată asupra lor de vreuna dintre puterile garante. Nu va
exista niciun drept particular de amestec în treburile interne."
( Tratatul de pace de la Paris, 30 martie 18 56)
B. ,,1. Respectarea drepturilor Principatelor, îndeosebi a
autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii.
2. Unirea Prncipatelor într-un singur stat, sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie
domnitoare din Europa şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în
religia ţării.
4. Neutralitatea pământului Principatelor.
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti adunări în care să
fie reprezentate toate intereself naţiei.
Toate acestea sub garanţia colectivă a puterilor care au subscris
tratatului de la Paris (...)"
(Rezoluţia Adunării'ad-lwc din Ţara Românească -
referito r la Unirea Principa telo r)
C. ,,Art. I. Principatele Mo ldovei şi Valahiei, constituite de acum
înainte sub denumirea de Princ ipatele Unite ale Moldovei şi
Valahiei, rămân sub suzeranitatea Măriei Sale Sultanul.
Art. 2. (...) În consecinţă, principatele se vor administra liber şi în
afară de orice amestec al Sublimei Porţi, în limitele stipulate prin
acordul puterilor garante cu curtea suzerană.
Art. 5. Puterea executivă va fi exercitată de către hospodar (domn ).
Art. 6. (...) Legile prezentând un .interes special pentru ambele
principate vor fi pregătite de către Comisia Centrală şi supuse votării
adunărilor de către hospodari.
Art. 7. Pute rea ;udecătorească, exercitată în numele hospodarului,
va fi încredinţată magistraţilor numiţi de el, fără ca cineva să se
poată sustrage ;udecătorilor săi naturali."
(,,Convenţia" de Ia Paris)
78
Variante
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Precizaţi evenimentu l politico-diplomatic la care se referă sursa C.
2p
2. Num iţi terito riile la care se referă sursa A. 2p
3. Menţionaţi statutul polit ico-ju ridic al Pri ncip atelor, din sursa A,
respectiv denumirea conducăto rului statul ui Român ia, din sursa B. 6 p
4. Menţionaţi, din sursa -8, un punct de vedere referitor la dorinţel e
rom ânilo r în problema uni rii, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5
p
5. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referito r la unire a
Princ ipate lor , su sţ inându- l cu o explicaţ ie din text. 5p
6. Precizaţi două caracteristici ale democraţiei secol ulu i al XIX - iea.
6p
7. Prezentaţi o acţiune politico-militară din a doua jumătate a
secolului al XI X- iea, din Europa, precizând şi implicarea oricărui stat
în cadrul acesteia. 4p
Subiectul III (30 puncte)
Ela bo raţi, în aproxim at iv două pagini, un eseu despre Teoria roesleriană
şi netemeinicia ei, având în vedere:
- cauzele apariţiei teoriei imigraţioniste;
- afirmaţii ale teoriei imigraţioniste;
- netemeinicia teoriei roesleriene;
- explicaţi de ce teoria roesleriană are un caracter politic.
Notă! Se punctează şi utilizarea limba;uluiistoric adecvat,
structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
un ui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argume ntăr ii e la borate prin utilizarea unui fapt istoric relevant,
respectiv a conecto rilor ca re exprimă cauzalitatea şi conc luzia),
respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi
încadrarea ese ului în limita de spaţiu precizată.
VARIANTA3
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textel e de mai jos:
A. ,,Iancu de Hu nedoara, născut valah, nu era de origine nobilă... El
a arătat cel dintâi ungurilor că fronturile turceşti pot fi sporite şi
învinse... Numele lui umbreşte şi pe al altora; a mărit mult gloria nu
numai a ungurilor, ci şi pe cea a valahilor din care s-a născut."
(Enea Silvius Picolomini - Papa Pius al II- iea , În Europa)
79
 80
Istorie. Bac

B. ,,Expediţia din iarna anului /443-1444 a fost denumită «campania

cea lungă>>. Numele era cu totul îndreptăţit pentru vremea aceea,
când armatele feudale duceau în general campanii foarte scurte, de o
lună sau două, după care se retrăgeau în tabere, pentru a se re face.
De data asta, armata lui Iancu fusese în acţiune mai bine de şase luni,
din care patru luni în teritoriul duşman, susţinând şapte lupte mari,
victorioase, atât în înaintare, cât şi în retragere."
(Camil Mureş an, Iancu de Hune doara
)

P o rnind de la aceste texte, răspundeţi următoare lo r cer inţe:

I. Precizaţi, din sursa A, originea lui Iancu de Hunedoara. 2p
2. Precizaţi exped iţi a antiotomană la care se referă sursa B. 2p
3. Numiţi teritoriul unde îşi exercita calitatea de voievod Iancu de
Hunedoara şi perioada în care a deţinut această calitate. 6 p
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei în care Ungaria este
atenţionată asupra posibilită i de a înfrânge Imperiul Otoman,
selectând o informaţie aflată în relaţie cauză-efect. 5p
5. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care menţionează cea mai
lungă campanie antiotomană şi argumentaţi denumirea dată acesteia.
5p
6. Menţ ionaţi alte două evenimente politico-militare la care au partici
pat românii în Evul Me diu şi/sau la începuturile modernităţii, în afara cel
ui precizat în text. 6p
7. Argu men taţi, printr-un fapt istoric rele vant, afirmaţia conform
căreia Ţările Române nu au fost transformate în paşalâcuri. (Se punctează
coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin utilizarea unui fapt
istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.) 4p

Su bie ctu l II (30 punct e)

Citi ţi c u atenţie textele de mai jos:
A. ,,Naţiunea română este cu mult cea mai veche dintre toate
naţiunile Transilvaniei din vremeanoastră, întrucât este un lucru sigur
şi dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiţii niciodată
întrerupte, a asemănărilor limbii, datinilor şi obiceiurilor. că ea işi
trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al
doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rânduri în Dacia..." .
(D. Prodan, Din istoria formării naţiunii române, I 984)

B. ,,Cum şi-ar putea cineva măcar închipui că ungurii şi cu nemţii,

aşezându-se într-o ţară cu totul pustie, să nu fi dat ei numele
semeţilor munţi care le închideau orizontul, râurilor sale celor mari
cu cursul
 - principalele reforme înfăptuite în timpul guvernului Miha il
Variant Kogălniceanu;
e - formularea unui punct de vedere referitor la importanţa reformelor
şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
lung şi cotit, şi să aştepte să vină românii care să îi înveţe pe
dânşii c um să le numească? Ar fi deci după firea lucrurilor că,
dacă ungurii şi nemţii ar fi fost cei dintâi locuitori ai Daciei, să se 81
_găsească m c r numele celor mai însemnaţi munţi şi celor mai
mari ape de obarş1e ungurească sau germană. Le găsim,
dimpotrivă, româneşti sau dace."
(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler)

C. ,,Pe dacii din ţinuturile de dincolo de Dunăre( ...) i-a prefăcut

în provincie Traian, în timpul domniei sale, după ce regele Io:
pecebaa fost omorât. Galienus însă le-a pierdut în timpul dommez
sale, zar împăratul Aurelian, rechemând de acolo legiunile, le-a
aşezat în Moesia..."
(lordanes,
Getica)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Precizaţi poporul la care se referă cele dou surse. . . .2 l
2. Numiţi, pe baza sursei A respectiv a sursei B, un spaţiu 1stonc m
care au evoluat românii. 2 P
3. Menţionaţi, pornind de la sursa C, numele a trei împăraţi care
au avut legătură cu Dacia.
5 P
4. Menţionaţi, pornind de la sursa B, popoarele la care se referă
autorul. 5 P
5. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
demonstrează vechimea românilor, selectând două informaţii în acest
sens.
6 P
6. Scrieţi, pe ·foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
demonstrează numele Jocurilor, selectând două informaţii în acest
sens. ·
6P
7. Precizaţi teoria combătută de cele două surse. 4
P

Subiectul III (30

puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagm1, un eseu despre
Politica re formatoarea domnitorului Al.I. Cuza, având în
vedere:
- menţionarea unor acţiuni pe plan intern şi extern în vederea
consolidării unirii;
- lovitura de stat (2 mai I 864);
Istorie . Bac
Variante
'
NotA! Se puncteaz.ă şi utilizarea /imba;ului istoric adecvat, Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoa relor cerinţe:
structurarea
prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct I. Precizaţi, din sursa A, o acţiune asumată de Miha i Viteazul pentru
a obţine victoria împotriva oto manilor. 2p
de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa argumen tării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a 2. Precizaţi o categorie socială la care se referă sursa B. 2p
conectorilo r care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea 3. Numiţi teritoriu l în care domneşte Mihai Viteazul şi perioad a
succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi Încadrarea eseului domniei. 6p
în limita de spaţiu precizată. 4. Scrieţ i litera corespunzătoare sursei care susţine ideea potrivi t
căreia doar ridicarea la.l uptă va elibe ra ţara de otoman i, sele ctând o
informaţie aflată în relaţie cau ză-efect. 5p
VARIANTA 4 5. Scrie ţi litera corespunz ătoare s ursei care confirmă necesitatea
intervenţiei do mnitorului pentru a schim ba eşecul într-o victorie,
Subiectul I (30 puncte) selectând o informaţie aflată în relaţie cauză-efect. 5p
Citiţi cu atenţie textele de ma i jos: 6. Menţionaţi alte două eve nime nte politic o-mili tare la care au
participat românii în secolele XIV-XV, în afara celor precizate în text.
A. ,,În 15 95, oastea otomană atinge malul Ţării Româneşti, îl ocupă
6p
(...) şi în locul ce se chema Călugăreni (...) se opreşte. Lupta ţine
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţ ia conform căreia
mai multe ore (...) turcii îi resping pe creştini, aceştia se retrag,
Ţările Române nu au fost transformate în paşalâcuri. (Se punctează
luptându-se neîncetat şi pierd 11 tunuri (...). Era momentul când se
coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin utilizarea unui fapt
cerea neapărat o acţiune eroică, o faptă măreaţă care să cutremure
istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă· cauzalitatea
inimile păgânilor şi să le Înalţe pe ale creştinilor. [De aceea]
şi concluzia. ) 4 p
mărinimosul [voievod Mihai Viteazul] a smuls o secure sau suliţa
ostăşească şi pătrunzând el Însuşi în şirurile sălbatice. ale duşmani/o,;
Su biect ul li (30 p un cte)
străpunge pe un stegar al armatei, taie cu sabia o altă căpetenie şi
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
luptând se întoarce nevătămat. În acest timp (...) două sute de cazaci
A. ,,A încercat să facă acelaşi lucru şi în Dacia, dar l-au oprit de la
(...) taie oştile turcilor, pe când din coastă loveşte( ...) domnul cu ai
aceasta prietenii săi, ca nu cumva să fie daţi pe mâna barbarilor
săi, făcându-se aşa mare învălmăşeală, încât până in seara au fost
numeroşi cetăţeni romani, deoarece Traian, după cucerirea Daciei,
redobândite cele 11 tunud'.
adusese o mulţime foarte mare de oameni din toate colţurile lumii
(Cronicarul Balthazar Walter, apud Istoria Român iei în texte)
romane( ...)."
(Eutro pius, Scurtă istorie de la îniemeierea Romei, VIII, 6, 1-2)
B. ,,(...) şi într-aceia vreme împresurase turcii Ţara Românească cu
datorii multe şi cu nevoi foarte grele, încât nu mai avea să plătească
B. ,,Văzând că Jllyricum este devastat şi Mo esia ruinată, pierzând
ţara şi să scape de gurile vrăimaşilor şi Începuseră turcii a coprinde
năde;dea de a le mai păs tra, a părăsit provincia Dacia întemeiată
Ţara Românească şi a-şi face lăca şuri şi meceturi. Şi (...)
de Traian dincolo de Dunăre, retrăgând armata şi provincialii,
pretutindenea era vaet şi suspin de răul turcilor; şi în multă vreme
iar po pulaţia adusă de acolo a aşezat-o în Mo esia şi a numit-o Dacia
creştinii ziceau: doar să vor potoli turcii de asuprăle; iar ei mai mult
sa( ... )."
rău făcea ci-şi strânse toţi boiarii mari şi mici din toată ţara şi să
(Vo piscus , Istoria Augusta, Aure lian 39,7)
s făt uiră cum vor face să izbăvească Dumnezeu ţara din mâinile
păgânilor. Şi deacă văzură că într-alt chip nu vor putea izbăvi, deci ei
C. ,,Cercetările arheologice confirmă de alt fel prezenţa populaţiei
ziseră numai cu bărbăţie să ridice sabie asupra vrăimaşilor."
daco-romane pe vechiul teritoriu al prov inciei. l a Sarmizegetusa,
(Letopiseţul Cantacuzinesc ) am fite atrul şi alte clădiri publice sunt folosit e ca locuinţe de o

83
82
 Istorie. Bac
populaţie nevoiaşă încă cel puţin un secol după paras1re; urme
asemănătoare au fost identificate şi la Napoca, Porolissum, Apulum,
precum şi în numeroase aşez-ări de tip rural."
(Vlad Georgescu, Istoria românilor, 1992)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoa relo r cerinţe:
I. Numiţi provincia romană la care se referă cele trei surse istorice. 2 p
2. Identificaţi, din sursa A, numele împăratului cuceritor. 2p
3. Identificaţi, din sursa B,.numele împăratului care părăseşte provincia.
3p
4. Identificaţi, din sursa C, trei oraşe romane din Dacia. 3p
5. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
menţionează originea coloniştilor, susţinând-o cu o explicaţie din text.
5p
6. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
menţionează cine părăseşte Dacia Ia retragerea aureliană, susţinând-o
cu o explic aţie din text. 5p
7. Pornind de la sursa C, identificaţi un aspect important al etnogenezei
româneşti. 10 p
Subiectul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre Anul 1918 în
istoria românilor, având în vedere:
· - situaţia din Rusia după revolu ţia de stat bolşe vic ă;
- evenimente le din Basa rabia şi Bucovi na;
- Marea Adunare de la Alba Iulia;
-formularea unui punct de ved ere referitor la im portanţa Uniri i pentru
dezvo ltarea ulterioară a Românie i şi susţinerea acestuia printr-un
argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea /imbaiului istoric adecvat,
structurarea prezentării, e videnţierea relaţie i c auză-e fect, sus
ţinerea unui punct de vede re cu argumente istorice (coerenţa şi
pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cau litatea şi con cluzi
a), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi
încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.
84
Variante
VARIANTA S
Subiectul I (30 puncte )
C iti ţi cu atenţie textele de maj jos:
A. ,,O, bărbat demn de admirat, întru nimic inferior comand anţilor
eroi, pe care îi admirăm atât de mult; acesta, în vremea noastră este
cel dintâi dintre principii lumii, care a repurtat asupra turcilor o
biruinţă atât de măreaţă. După ;udecata mea, el este cel mai vrednic
ca să i se încredinţeze şefia şi conducerea întregii armate şi mai ales
funcţia de şef suprem şi comandant împotriva turcilor, fiindcă alţi regi
şi principi catolici sunt apăsaţi de trândăvie, plăceri lumeşti sau
războaie civile."
(Cronicarul polonez Jan Dlugosz despre Ştefan cel Mare)
B. ,,Ast fel, pe când se întorceau şi toate le ţine în mare pază, după
ce ostaşii din Polonia Mică , mai bine înarmaţi (...) au fost atacaţi de
mercenari turci, de ungurii transilvăneni şi de moldoveni au fost ucişi
şi nimiciţi. Oastea duşmană urmărind pe pruteni şi moscoviţi, care se
aflau în urma taberei polonilor i-au ucis sau luat prizonieri şi apoi i-
au vândut ca robi. Şi mulţi poloni legaţi unii de alţii de păr erau bătuţi
în faţa lui Ştefan voievodul, iar restul au fost vânduţi ca sclavi în
Turcia sau în alte ţări. O parte din prada luată de la poloni a fost
trimisă de Ştefan cel Mare sultanului Baiazid al 11-lea."
(Cronicarul polonez Matei Miec lowski, desp re
bătălia de la Codrii Cosminul ui)
Pornind de la ac este texte, răspundeţi urmă toare lo r cerinţe:
l. Precizaţi, din sursa A, o trăsătură caracteristică atribuită lu i Ştefan
cel Mare. 2p
2. Precizati oastea cu care se confruntă domnitorul Ştefan cel Mare,
la care se r feră sursa B. 2P
3. Numiţi teritoriul pe care îl conduce Ştefan cel Mare şi precizaţi anii
de domnie . 6
P
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţ ine ideea înfrângerii
ostaşilor din Polonia, selectând o in fo rmaţie aflată în relaţie cauză
efect. 5
P
5. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care confirmă calita tea
lui Ştefan cel Mare drept cel mai vrednic între principi, selectând o
in fo rmaţ ie aflată în relaţie cauză-efect. 5 p
6. Menţionaţi alte două evenimente politico-mil itare la care au
participat românii în secolul al XV-iea, în afara celui precizat în text. 6 p
85

Istori e. Ba c
7. Argumentaţ i, printr-un fapt istoric rele vant, afirmaţia conform
căreia Tările Române nu au fost transformate în paşalâc uri. (Se
punctează coerenţa şi pertinenţa argumentări i, elaborate prin
utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia . ) 4 - negocierile cu cele două alianţe politico -mili tare;
P - participarea la război;
Su biectu l II (30 puncte)
C it iti cu atentie textele de mai jos:
A. ,,RĂZBUN Ă RE NAŢ IUNE GERMAN
Ă!
Astăzi, în Camera Oglinzilor, a fost semnat dezgustătorul tratat. Nu
uitaţi acest moment. Poporul german îşi va recuceri locul pe care-l
merită printre naţiunile lumii."
(Deutsche Zeitun g, 28 iunie 1919 )
B. ,,Aşadar, totul a fost în zadar. În zadar toate sacri ficii le. În
zadar orele în care, cu sentimentulmorţii cuibărit în inimile noastre,
ne-am făcut datoria. În zad ar moartea a două milioane dintre noi. Pe
ntru asta au murit ei..."
(A. Hitle r, Mein Kampf, 1 92 5)
C. ,,Tratatul nu conţine mcw prevedere re feritoare la re facerea
economică a Europei, nu decide nimic pentru a stabili relaţii de bună
vecinătate între im periile centrale învinse şi vecini, nimic pentru
organizarea noilor state europene, sau pentru salvarea Rusiei. (...)
Nicio dispoziţie nu este prevăzută pentru a re face finanţele dereglate
ale Fra nţei şi ale Italiei şi a reorganiza funcţionarea lumii vechi şi a
celei noi."
(J.M. Keynes , Consecinţele ec onomi ce ale păcii, 1920)
Pornind de la ace ste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Precizati seco l ul la care se referă cele trei surse.
2. urniţi tratatul de pace la care se referă sursele A şi C.
3. Identificaţi, în sursa B, o informaţie referitoare la pie rderile ge rmane
din Primul Război Mondial.
4. Me nţionaţ i, din sursa A, un punct de vedere referitor la evenimentu I
descris, susţ in ând u-l cu o explicaţie din text.
5. Menţi onaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la refacerea
finanţe lor, susţinându-l cu o explicaţie din text.
6. Identificaţi autorul lamentaţiilor din sursa 8.
7. Numiţi un sistem totalitar de stânga care se dezvoltă în Rusia. 6 p
86
Variante
Su biectul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproxima tiv două pagini, un eseu despre România şi
marile alianţe. Primul Război Mondial, având în vede re:
- atitudinea României faţă de război ( 19 14- 1916);
- sfârşitul războiului şi desăvârşirea unităţii statale.
Notă! Se punctează şi util izarea limbajului istoric adecvat, structurarea
prezentă rii, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct
de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertin enţa argumentăr ii
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor
care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectar ea succesiunii
cronologice/logicea faptelor istorice şi încadrarea eseului în lim it a de
spaţiu prec iz ată.
VARIANTA6
Sub ie ct ul I (30 punc te)
Citiţi cu atenţ ie textele de mai jos:
A. ,,Afirmaţiile cuprinse în scrierile savanţilor străini din secolul XV
dovedesc din plin că nu cronicarii moldoveni( ...) au a firmat cei
dintâi, între români, descendenţa romană a poporului român. Într-
adevăr, savanţii străini îşi întemeiază concluziile relative la originea
romană a poporului român nu atât pe propriile lor investigaţii şi
descoperiri, cât, în primul rând, pe înseşi mărturiile românilor,
mărturii cunoscute direct sau indirect."
(Ş. Papacostea, Geneza statului in Evul Mediu rom/ine sc, 1988)
3p B. ,,Aceasta este în primul rând ideea despre descendenţa romană a
4p românilor din coloniştii romani trans plantaţi în Dacia troiană: de
aici, decurg logic o serie de idei înrudite şi adiacente, dar care fac
3p parte din ansamblul categoriei istorice de romanitate a românilor.
Aceste idei complementare sunt: ideea stăruinţei elementului roman în
5p
Dacia abandonată de Aurelian năvălirilor barbare, ideea unităţii de
neam a românilor din întreg teritoriul locuit de ei, ideea latinităţii lim
5p
bii române, ideea esenţei romane a unor obiceiurişi datini populare."
4p
(A. Ann bruster, Romanitatea romlinilor , 1972)
87
Istorie . Bac Variant e

·Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoar elo r:- cerinţe: 15/28 noiemb rie 191 8)
I . Precizaţi secolul numit în sursa A. 2P
2. Indicaţi la ce categorie istorică se referă sursa B. 2P
3. Numiţi, din sursa A respectiv din sursa B, câte o trăsătură comună
a descendentei românilor. . 6
P
4. Menţion ţi populaţia la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B. 5 p
5. Menţ io naţ i, din sursa B1 numele împăratului care a efectuat
retragerea romană din Dacia................................................................. 5
P
6. . Precizaţi , din sursa A, un punct de vedere referitor Ia
ongmea românilor sustinându-1 cu o explicaţie din text. 5
P 7 . Prec i ţi,· din sursa B, un punct de vedere referitor Ia originea
românilo r, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5
p

Subiectul li (30 puncte)

Citi ti cu atent ie te xte le de mai jos:
A. )n numele.poporului Basara biei, Sfatul Ţării declară: Republica
Democratică Moldov enească (Basarabia ) ( ) ruptă de Rusia acum o
sută şi mai bine de ani, din trupul vechii M oldave. În put erea dreptu
lui istoric şi dreptul ui de neam, pe baza principiului ca noroadele
singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentrutotd eauna se
uneşte cu mama ei România .
Preşedintele Sfatului Ţării - Ion Inculeţ
Vicepreşedintele Sfatului Ţării - Pant elimon Ha/ippa
Secretarul Sfatului Tării - I. Buzdugan"
(D eclaraţia de nire a Basarabiei cu România , 27 martie 1918)

B. ,,Astăzi, când după sforţări şi iert fe uriaşe din par tea Români ei
şi a puternici/or ei aliaţi s-au întronat in lume principiile de drept
şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma lovituri/or
zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a
prăbuşit, şi toate neamurile încătuşat e in cuprinsul ei şi-au câştigat
dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei
desrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeaun a
am legat nădeidea desrobirii noastre.
Drept aceea noi, Congresul Generalal Bucovinei , întrupând
suprema
putere a ţării şi fiind singura cu puterea legiuitoare, in numele
suveranităţii naţionale hotărâm :
Unirea necondiţionată şi ·pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare
până la Ceremuş, Co/acin şi Nistru cu Regatul Români ei." ·
(Declaraţia de unire a Buco vinei cu România,
 C. ,./. Deplina libertaet naţională pentru toate popoarele
conlocuitoar.e Fiecare popor se va instrui , administra şi iudeca în
limba sa proprie, prin indivi zi din sânul său şi fiecare popor va
primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea
ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională
pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate
tărâmurile vieţii publice. Votulobştesc, direct, egal, secret, pe
comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de
ani la reprezentarea în comune, iudeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera
propa gandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Re forma agrară radicală."
( Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia)
Pornind ·de la aceste texte, răspundeţ i următoa relor cerinţe:
I. Precizaţi even imen tul isto ric la care se referă sursa C.
2. Numiti teritor i ul la care se referă sursa A.
3. Menţionaţi un princ ipi u politic precizat în sursa A, respec tiv o
li bertate/un drept cetăţenesc, din sursa C.
88
p
4. Menţ io naţi, din sursa B, organul politic care a decis unirea Bucovinei
cu Rom ânia, susţinându-l cu o explicaţie din text . 5
p
5. Menţ ionaţi , din sursa C, un punct de vedere referitor la dreptur il e
şi libertăţile cetăţeneşt i, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
6. Precizaţi două caracteristici ale democraţiei din Europa secolului
al XX- iea . 6p
7. Prezentaţi o caracteristică a ideologiei democratice din epoca
contemporană, numind şi statul care a promovat-o. 4p
Sub iec t ul III (30 puncte )
Elabo raţi, în aproxin,ativ două pagini, un eseu despre România in
timpul regimului Ceauşescu, având în vedere :
- perioada destinderii relative şi îndepărtarea de Moscova ;
- opţiuni econo mic e şi efectele lor soc iale ;
- cultul persona lităţ ii conducătorului;
2p - sfârşitul regimului ceauşist.
2p
Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvat, structurarea
6 prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, su sţiner ea unui punc t
89
Istorie . Bac
de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor
care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de
spaţ iu precizată.
VARIANTA 7
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Moldovenii au aceeaşi limbă, rit [şi] religie ca muntenii; pe
alocuri se deosebesc parţial în port. (...) Graiul lor şi al celorlalţi
valahi a fost cândva latin, ca al unora ce se află într-o colonie a
romanilor; în vremea noastră se deosebeşte foarte mult de acela,
numai că multe cuvinte ale lor sunt de Înţeles pentru cei [care vorbesc]
latineşte. (...) Valahii se susţine că provin dintr-o colonie a romanilor."
(N. Olahus, Hungaria, 1536)
B. ,,Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin
Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat
întotdeauna între dânşii (...) până astăzi, acelaşi nume este dat
îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor şi celor ce locuiesc în ţara
Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat in curgerea anilor din
roman; şi astăzi când întreb pe cineva dacă ştie .moldoveneşte spun:
ştii rumâneşte( ...). Un alt nume ei înşişi nu au primit intre ei
niciodată. Străinii Însă îi numesc în chip felurit."
(Miron Costin , De neamul moldovenilor)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelo r cerinţe:
l. Precizaţi secolul la care se referă sursa A. 2p
2. Numiţi teritoriul menţionat în sursa B. 2p
3. Numiţi, din sursa A respectiv din sursa B, câte două populaţii de
români ce locuiesc spaţiul fostei Dacii. 6p
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la o trăsătură
comună românilor, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la.o trăsătură
comună românilor, susţinându-l cu explicaţie din text. 5 egalitatea raselor, susţinându- l cu o explic aţie din text.
p 6. Prezentaţi o pract ic ă totalitară legată de persoana cond uc ătorului.
6. Prezentaţi o acţiune politică a românilor pentru susţinerea
drepturilor lor. 6 7. Numiţi un conducător privit ca un salvat or al Gennaniei in terbelice .
p 4p
90
Varia nte
7. Argumen taţi afirmaţia ,,Străinii îi numesc în chip felurit.'' ( Se
punctează coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin
utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4p
Subiectul li (30 puncte)
Citi ţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Înainte de toate, Partidul trebuie să fie detaşame ntul de
avangardă al clasei muncitoare. (...) Partidul este şe ful politic al
clasei muncitoare şi statul-maior al luptei proletariatului."
(I.V. Stalin, Probleme ale leninismului, 1926)
B. ,,Dacă fascismul nu este altceva decât ulei de ricin (...) şi nu
pasiunea orgolioasă a ceea ce au mai bun tinerii, este greşeala mea!
Dacă toate violenţele au fost rezultatul unui anumit climat istoric,
politic şi moral, ei bine, a mea este responsabilitatea, pentru că eu
sunt cel care a creat acest climat ( ...). Italia, .da, domnilor, vrea
pace, vrea linişte, vrea muncă. Noii le dăruim, dacă e posibil, prin
dragoste şi, dacă este necesa,; prin forţă."
(8 . Muss ol ini, discurs în Parlament, 3 ianuari e 19 25)
C. ,,Concepţia rasială nu crede deloc în egalitatea raselor, ci,
dimpotrivă , recunoaşte diversitatea lor şi nivelul lor mai mult sau
mai puţin elevat. Această recunoaştere îi conferă obligaţia de a
favoriza victoria celor mai buni şi mai puternici, de a pretinde
subordonarea celor răi şi slabi. Arienii au fost singurii fondatori ai
unei umanităţi su perioare, cea care a creat civiliza ţia."
(A. Hitle r, Mein Kampf, 1925)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Precizaţi secolul la care se referă cele trei tex te. 3p
2. Numiţi ţara precizată în sursa B. 3p
3. Identificaţi rasa superioară la care se referă sursa C. 4p
4. Menţionaţi , pe baza sursei B, un punct de vedere referitor la viole
nţă, susţinându-l cu o explica ţie din text 5
p
5. Menţ iona ţi, pe baza sursei C, un punct de vedere referitor la
5p
6p
91
Istorie . Bac
Sub iectul 111 (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagin i, un eseu despre Sovietizarea
României, având în vedere:
- evenimentul de la 23 august 1944 şi consecinţele sale;
- principalele etape ale ascensiunii P.C.R. Ia putere;
- transfonnarea socialistă a economiei;
- sovietizarea culturii româneşti;
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat;
structurarea prezentării , evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului
în limita de spaţiu precizată.
VARIANTA8
Subiect ul I ( 30 p uncte)
Citiţi cu atenţie texte le de ma i jos:
A. ,,Cu profund respect pentru domnul Maniu, îmi permit să afirm
că părerile mele sunt exact contrarii. Eu sunt contra marilor
democraţii ale Occidentului, eu sunt contra Micii Înţelegeri, eu sunt
contra Înţelegerii Balcanice şi n-am niciun ataşament pentru
Societatea Naţiunilor, în care nu cred. Eu sunt pentru o
politică externă a României alăturea de Roma şi Berlin (...). În 48 de
ore după biruinţa Mişcării Legionare, România va avea o alianţă cu
Roma şi Berlinul( ...)"
(C. Zelea Codreanu despre poziţia Leg iunii în probleme de politică
externă a României, 30 noiembr ie I 937)
B. ,,Fuhrer-ul a declarat că, după părerea sa, este imposibil de a
guverna România împotriva Gărzii de Fier. Cu toatea acestea,
Antonescu va fi nevoit să devină în cele din urmă şi conducătorul
Gărzii de Fier ( ...). Dar orice s-ar întâmpla , Fuhrer-ul este convins
că An tonescu este singurul om capabil de a călăuzi destinele
României.". (Stenograma convorbir ii dintre I. Antonescu şi Hitler,
14 ianuarie 1941)
92
Variante
Porn ind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Numiţi personajul care se adresează d-lui Maniu , din sursa A. 2 p
2. Precizaţi cine era „Fuhrer-uf' din sursa B. 2 p
3. Menţ ionaţi, din sursa A respectiv din sursa B, câte o informaţie
referitoare la România. 6
p
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la
conducătoru l Mişcării Legionare, susţinându-l cu o explicaţie din
text. 5p
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor Ia
conducerea Gărzii de Fier, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
6. Prezentaţi două metode ale luptei politice folosite de legionari. 4 p
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform
căreia atât regimurile fasciste, cât şi cele comuniste au fost adversare
declarate ale democraţiei . (Se punctează coerenţa şi pertinenţa
argumentării, elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant,
respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 6 p
Subiectul II (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Art. I. Sfânta păzire a Regulamentului [Organic] în tot cuprinsul
său şi fără nicio răstălmăcire.
Art. 3. Siguranţa personală, adecă nimeni să nu poată fi pedepsit
decât pe temeiul legilor şi în urma unei hotărâri judecătoreşti.
Art. 4. Grabnicaîmbunătăţire a stări i locuitorilor săteni.
Art. 8. Reforma şcoalelor pe o temelie largă şi naţională spre
răspândirea luminărilor în tot poporul.
Art. 32. Obşteasca Adunare de astăzi să se desfiinţeze şi îndată să
se în jghebez e o noi,ă Cameră, care să (ie o adevărată reprezentaţie
a naţiei."
(Petiţia-Proclamaţie, Iaşi, 27 martie 1848)
B. ,,Art. 7. Naţiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie şi
a tipări fără de nicio cenzură, prin urmare pretinde libertatea tipa
rului pentru orice publicare de cărţi, de jurnale şi de altele, fără
sarcina cea grea a cauţiunii, care să nu ceară nici de la jurnalişti,
nici de la ti pografi."
(Petiţia Naţională, Blaj, 3-5 mai 1848)
C. ,,Art. 2. Egalitatea drepturilor politice.
Art. 3. Contribuţie generală.
Art. 8. Libertatea absolută a ti parului.
Art. I 2. Emanciparea mănăstirilor închinate.
93
Istorie. Bac
Art. 13. Emanciparea clăcaşilor ce se fac proprietari prin
despăgubire. _ _
_
Art. 16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot romanul de amandoua
sexele.
. Art. 17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au funcţii.
Art. 19. Desfiinţarea atât în faptă cât şi în vorbă a pedepsei cu
moartea."
(P roclamaţia de la Islaz, 9 iu nie 1848)
Pornind de Ia aceste texte, răspunde ţi următoarelor cerin ţe:
I. Precizaţi un principiu politic la care se referă sursa C. 2 P.
2. Precizaţi revendicarea socială la care se referă sursa A. 2p
3. Mentionati statutul social al tăraniJor la care se referă sursa C,
respectiv'o pr vedere referitoare 1 învăţământ, din s rsa A. 6_
P
4. Menţfon aţi, din sursa B, un punct de vedere refentor la dreptunle
naţiunii române, susţinându-l cu o explicaţie din text..
_5P
5. Me nţionaţ i, din sursa C, un punct de ved ere refentor la dreptunle
şi libertăţile cet ăţene şti, susţinându-l cu o explic aţie din text. 5p
6. Precizaţi două caracter istic i ale democraţie i din Europa, în seco lu l
al XIX-iea. 6
P B. ,,Art. 82. Puterile constituţionale ale Domnului sunt ereditare, în
7. Prezentaţi o practică democratică europea nă din secolul al XX-
iea, precizând şi statul în care a fost aplicată. 4 de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat in bărbat prin ordinul de
P primogenitură şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor
S ubiectul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproxim ativ două pagini, un eseu despre lntemeierea
statului medieval Ţara Românească, având în vedere:
- formaţiuni politice în teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre;
- ,,descălecatul" lui Negru- Vodă; Basarabii, mari voievozi şi domni;
- obtinerea şi consolidarea independenţei;
- fo ularea unui punct de vedere referitor la raportul dintre Domnie
şi Bis eri că în Evul Med iu şi susţinerea acestuia printr-un argument
istoric.
otă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric a ecvat, stru
turarea prezentării, evidenţ iere a relaţiei cauză-efect, susţmerea unm
pun ! de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentăm elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant,
respectiv a conecto _lo care exprim ă cauza litatea şi conc luzia ),
respectare a succes1un11 cronologice/logice a faptelo r isto rice şi
încadrarea eseulu i în limita de spaţiu precizată. · reprezentativităţii, selectând o informaţie aflată în relaţie cauză-efect.
Variante
VARIANTA9
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu ate nţie textele de mai jos:
A. ,,Art. 33.·Toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le
poate exercita decât numai prin delegaţiune şi după principiile şi
regulile aşezate în Constituţiunea de faţă.
Art. 34. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi
Reprezentaţiunea naţională. Reprezentaţiunea naţională se împarte în
două Adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor. (...) Nicio lege nu
poate fi supusă sancţiunii regale decât după ce va fi discutat şi votat
liber de ma;oritatea ambelor Adunări.
Art. 39. Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită
în modul regulat prin Constituţie.
Art. 40 Puterea ;udecătorească se exercită de organele ei. Hotărârile
lor se pronunţă in virtutea legii şi se execută în numele Regelui ."
(Bogdan Murgescu, Isto ria României În texte -
Constituţia din 1923)
linie coborâtoare directă şi legitimă a Măriei Sale Principele Carol I
lor. Coborâtorii Măriei Sale vor fi crescuţi în religia ortodoxă a
răsăritului."
(Bogdan Murgescu, Istoria României În tex te
- Constituţia din 1866)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Precizaţi, din sursa A, un principiu promovat de legea fundamentală.
. 2p
2. Precizaţi principiul la care face referire legea fundamentală din
sursa B. 2p
3. Menţion aţi cele două secole la care se referă legile fundamentale
atât din sursa A, cât şi din sursa B. 6
p
4. Scrieţi litera corespun zătoare sursei care susţine principiul
eredităţii prin „primul născut", selectând o informaţie aflată în relaţia
cauză efect. 5p
5. Scrieţi litera corespunzătoare surse i car e susţine ideea
5p
94 95
Istorie. Bac 7. Prezentaţi caracteristicile unui stat democratic. 6p

6. Menţionaţi alte două legi fundamentale elaborate în prima jumătate 96

a secolului al XX-iea. 6
p
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric rele vant, afirmaţia conform
căreia adoptarea legilor fundamentale este determinată de schimbările
_politice structurale, în spaţiul românesc. (Se punctează coerenţa
şi pertinenţa argumentării, elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv a conectori/or care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)
4p

Subiectul II (30 puncte)

Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,În războiul acesta nu este la fel ca în cel trecut; cel care ocupă
un teritoriu Îşi impune şi sistemul său social. Fiecare îşi impune
sistemul său acolo unde aiunge armata sa. Altfel nici nu poate fi_"
(I. V. Stalin într-o convorbire cu M. Djilas)

B. ,,Regimurile nou-înfiinţate pe care ei nu întârziau să le implanteze

în Europa de Est erau, de altfel, calificate drept «democraţii populare».
Această alunecare terminologică a contribuit mult la aura comunismului
imediat după război."
(J.F. Sou let, Istoria comparată a statelor comuniste)

C. ,,Comuniştii îşi urmează planul dictat de Moscova şi scot masele

de muncitori la mani festaţii . Miniştrii comunişti nici nu se
interesează de treburile departamentului lor, fiind ocupaţi cu
întrunirile şi discursurile incendiare ce trebuie să ţină la aceste
întruniri."
(C. Sănătescu, Jurnal, 1993)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

I . Numiţi autorul ideilor din sursa A. 3p
2. Precizaţi , din sursa B, termenul prin care erau numite statele
comuniste. 3
p
3. Utilizând sursa C, menţionaţi autorul observaţiilor tăcute despre
comunişti. 4p
4. Menţ io naţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la apariţia
regimurilor comuniste, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
5. Menţionaţ i, din sursa C, un punct de vedere referitor la activitatea
comuniştil o r, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
6. Identificaţi, din sursa C, activităţile de mase organizate de
comunişti.
4p
 Variante

Subiectul Ul (30 puncte)

Elabo raţi, în aproximativ două pagini, un eseu de spre Unirea Ţărilor
Române în tim pul domniei lui Miha i Viteazul, având în vedere:
- cauzele care au condus la Unire;
- unirea T ransilvaniei cu Ţara Românească;
- unirea Moldovei;
- intervenţia împotriva Uniri_i.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvat, structurarea

prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-e fect, susţinerea unui punct
de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertine nţa argumentării
e laborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor
care exprimă cauza litate a şi conc l uzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de
spaţiu precizată.

VARIANTAlO
Subiectul I (30 puncte)
Citi ţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Cârmuirea autoritară a mareşalului Ion Anton es cu (23
ianuarie 1941- 23 august 1944) a avut o orientare de centru-
dreapta; a fost net anticomunistă. Regimul Antonescu a păstrat
alcătuirile de bază tradiţionale ale ţării. A interzis activitatea
partidelor politice, dar nu a luat măsuri împotriva fruntaşilor şi
cadrelor partidelor Naţional Ţără c, Naţional Liberal sau Social
Democrat."
(Dinu C. Giurescu, Romdnia în al dollea război mondial)

8. ,,Baza statului o alcătuiesc familia, şcoala, biserica şi în special

armata. Armata estf sinteza unui popor (...) Armatu este celula cea
mai sănătoasă a acestui popor şi mai ales a naţiei noastre."
(Ion Anton escu, Cuvântare la Şcoala Superioară de Ril't,boi,
aprilie 1943)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

I. Numiţi conducătorul precizat în sursa A. 3p
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 3p
3. Precizaţi funcţia deţinută de Antonescu, din sursa A. 4p
4. Menţionaţi; din sursa A, un punct de vedere referitor la armată,
susţinându-l cu o explicaţie din text. S
P

97
Ist orie. Bac
5. Menţionaţi, d in su rsa B, un punct de vedere referitor la caracteru l
statului, susţinându-l cu o explicaţ ie din text. 5 p
6. Folosind sursa A, precizaţi două acţiuni ale regimului Antonescu.
4p
7. Numiţi două regimuri totalitare cu ca re reg imul An tonescu a
cola borat. 6p
Subiectul II (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,.,S-a adăugat, ca un handicap su plime nLar, şi sisle mul ne fericit
al succesiunii la tron (mai bine zis. lipsa unui adevărat sistem ). Nu era
njci ereditar, nici pur şi simplu electiv, ci ameste cat «erediLar-elec
tiv». Ereditar, în principiu, în cele două dinast ii (Basarabii în Ţara
Român ească, Muşa/inii în Moldova), dar ignorând criteriul apusean
al tra nsmiterii tronului în linie directă: nu numai fiii (femeile erau
excluse ), dar şi fraţii sau rudele mai înde părlale puteau aspira la
domnie.
Singura condiţie : să fie «os domnesc», <<Să aparţină familiei»."
(Lucian Boia, Romlinia - ţară de frontieră a Europei')
B. ,,Jo, Mircea mare voievod şi domn singur stăpânitor a toată ţara
Ungrovlah iei şi al părţilor de peste munţi, încă şi spre părţil e
tătăreşti şi Herţ eg al Amlaşului şi Fă găraşului şi domn al Banatului
Severinului şi de amândouă părţile peste toată Podun avia, încă până
la Marea- cea Mare şi singur stă pânitor al cetăţii Dârsto r."
(Titlul domnesc a lui Mircea ce l Bătrân -
Dania către Mănăstirea Cozia, 1 404-14 06)
C. ,,Tradiţia bizantinii pătrunde în Principate încă din secolul al XIV-
iea, înainte deci de iuarea de către turci a Constantinopolului, în I
453 (...) inscripţiile de pe aşezămint ele sociale ale lui Ştefan cel
Mare exprimă o trimitere clară la tradiţia bizantină: ascendenţa
domniLoru/ui este numită graţia divină, este menţionată în
titulatură, este numit domn
«prin voia lui- Dumnezeu şi iubitor de Hristos» - se dezvoltă cultul
dinastic." . · Subiectul I
(Catherine Durandine, Jst ria romlinilor)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Precizaţi principiul care stă la baza alegerii domn itorilor în spaţiu l
românesc, la care se referă sursa A. 2p
2. Numiţi domnitorul la care se referă sursa B. 2p
98
Variante
3. Menţionaţi denumirea actuală a ,,părţilor tătăreşti" şi a
„Podunaviet',
la care se referă sursa B. 6p
4. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la tradiţia
bizantină în Principa te, susţin ându- l cu o explicaţie din text. 5p
5. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la
succesiunea la domnie în Ţara Românească şi Mo ld o va,
susţinându-l cu o explicaţie din text. 5
p
6. Precizaţi două institu ţii medievale româneşti, altele decât
Domnia şi Biserica. 6p
7. Prezentaţi ins tit uţia cen trală - Domnia - , în Evul Mediu, din Ţara
Românească şi Moldova, precizând o diferenţă între aceasta şi
instituţia Voievodatu lui din Transi l vania. 4p
Subiectul III (30 puncte)
Elab oraţi, în aproxima tiv două pagin i. un eseu desp re Romanitatea
românilor -: o problemă politică, având în vedere:
- marea familie roman ic ă europeană;
- dezvoltarea conştiinţei naţiona le mode me;
- politizarea romanită ţii rmo âni lo r;
- romanitatea în epoca contemporană.
Notă! Se punctează şi utilizarea limba jului istoric adecvat, structurarea
prezentării, evidenţier e a relaţiei c auză-e fect, susţinerea unui punct
de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinen ţa argumen tării
e laborate prin utilizarea unui fapt istoric rele vant, respectiv a conectorilor
care exprimă cauzalitatea şi concluzi a), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelo r is torice şi încadrarea eseului în lim ita de
spaţiu precizată.
VARIANTA 11
(30 puncte)
Citiţi cu atenţi-e textele de mai jos:
A. ,,Revoluţia viitoare nu se mai poate mărgini a voi ca românii să
fie lib eri , egali, propriet ari de pământ şi de capital şi fraţi asociaţi la
fapta unui progres comun. Ea nu se va mărgini a cere libertatea din
lăuntrul care e peste putinţă a dobândi fără libertat ea din afară,
libertatea de supt domnirea streină, ci va cere unitatea şi libertatea
naţională.
Deviza va fi: Dreptate, Frăţi e, Unitate.
99
Istorie. Bac
Ea va fi o revoluţie naţională. Aceasta este calea ce va lua
Revoluţia Română in viitor.
Şi numai atunci când resboiul sfânt va mântui naţia de apăsarea
streinilor şi o va Întregi in libertatea şi unitatea sa, adunarea
poporului, Constituanta. va pUlea să realizeze în pace toate
reformele politice şi sociale de care el are nevoie şi să constitueze
domnirea democraţiei, domnirea poporului prin popor."
(Nicolae Bălcescu, Mersul revoluţiei in istoria romlinilor)
B. ,,Îndată după revoluţia Vienei, Bălcescu convoacă la dânsul o
adunare în Paris( ... ). Toţi moldo-românii, afară de fraţii Brătieni, se
adunară la 20 martie, seara. Acolo, s-a hotărât în cea dintâi adunare
a se face o mişcare; s-a făcut un program (...) Într-a doua [adunare]
s-a hotărât ca toţi s(i plece cu să intre in ţară. Bălcescu( ... ) a pro pus
cu toţi, atât moldovenii, cât şi românii, să se adune în Valah ia, ca sci
înceapă mişcarea de-acolo şi să treacă, iarăşi îm preună, în Moldov
a.
Moldovenii au fost de părere ca mişcarea siJ fie simultană şi ca
fiecare să înceapă cu principatul lui.•·
(1848 la romiini. O istorie în date şi mărturii, voi. I)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I . Precizaţi, din sursa A, o obliga ţie de îndeplinit fără de care nu
poate fi realizată libertatea internă. 2p
2. Precizaţi scopul adunării de la Paris, la care se referă sursa B. 2 p
3. Menţionaţi numele revolu ţio narului şi teritoriul în car e a acţio nat
acesta, precizate atât în sursa A, cât şi în sursa B. 6p
4. Scrieţi. liter1:l corespunzătoare sursei care susţine ideea declanşării
revoluţiei în acelaşi timp în toate teritoriile, selectând o in formaţie
aflată în relaţie cauză-efect. 5p
5. . Scrieţi lite ra corespunzătoare sursei care menţionează ideea
principiului suveranităţi i poporului, selectând o in fo rmaţie aflată în
relaţie cauză-efect. 5p
6. Menţionaţi. două programe de la 1848 care au înscris prevederi
naţionale, sociale de moderni zare a societăţii şi drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti. 6p
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform
căreia revoluţia de la l 848-1849 din spaţiul românesc a fost înfrântă
prin intervenţia forţelor contrarevolutionare externe. (Se punctează
coerenţa şi pertinenţa argumentării elaborate . prin utilizarea unui
fapt istori c relevam, res pectiv, a conectori /or care exprimă
cauzalitatea şi concluzia.) · 4 România.
p
100
Variante
Subiectul II (30 puncte)
A. ,,Regimul comunist( ... ) a zdrobit şi anulat proprietatea privată,
a introdus arbitrarul politic şi li psa de apărare ca principiu de bază
al justiţiei (...), a Încurajat şi premiat oportunismul individual, a fixat
servitu/ea ca bază a ascensiunii sociale, a statuat minciuna şi
denunţul ca datorie patriotică."
(T. Ungureanu, Despre Securitate, Romlinia,
ţara „ca şi cum", 2006)
B. ,,Poate că efectul cel mai retrograd al erei comuniste a fost acela
de a crea o po pulaţie in cea mai pare parte depend entă, care se
obişnuise să primească ma joritatea celor necesare traiului de la stat.
Securitatea şi bunăstarea materială ale unei persoana depindeau de
con formis u/ ei politi c dovedit în mod inevitabil."
(T. Gallagher , România de la comunism Încoace, 2004)
C. ,,...sistemul nu a avut succes complet, din cauza rezistenţei a ·
numeroşi cetăţeni din România. Şi iată că România se face cunoscută
şi în acest domeniu. (...) Existe nţa opoziţiei faţă de regim a unor
oameni curajoşi are Însemnătate concludentă. Ea demonstrează că un
element al adevăratei Românii supravieţuieşte ca un fir subţire, alături
de „ omul nou"".
(D. Funderburk. Un ambasador american, 1981- I 985)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Precizaţi secolul în care au apărut fragmentele din sursele A şi B.
3p
2. Ide ntificaţi calitatea autorulu i s urse i C. 3p
3. Folosind sursa A, ide ntificaţ i ca lităţile individuale încurajate de
regimul comunist. 4
p
4. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vede re referitor la bunăs tarea
materială, sustiJ!ându-1 cu o explica ţie din text. 5
p
5. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la succesu l
sistemului comunist, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
6. Ide ntificaţi, din sursa B, efectele retrograde ale comunismului. 4 p
7. Prezentaţi câteva forme ale opoziţie i faţă de reg imu l comunist din
6p
101
 Istorie. Bac
Subiectul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pag ini, un eseu despre Momentul
1859
in istoria românilor, având în vedere:
- analiza contextului inte rnaţional;
- Congresul de pace de la Paris;
- si tuaţia Prin cipat elor în Conferinţa Marilor Puteri (I 858);
- realizarea Uniri i (1859).
Notă! Se puncteaz.ă şi utilizarea limba;ului istoric adecvat,
structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-e fect, susţin erea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumen tării e la borate prin utilizarea unui fapt istoric relev ant,
respectiv a conectorilor care exprim ă cauzalit atea şi c onclu zi a), respe
ctarea succesiunii cronologice/logice a faptelo r is toric e şi
Încadrarea eseu lu i în limita de spaţiu precizată.
VARIANTA12
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,.La 6 martie, o mână de oameni pe care ţara nu i-a văzut la
muncă, au confiscat puterea. De atunci încoace au bat;ocorit toate
instituţiile ţării (...). Cetăţen ii care nu au acceptat robia au fost
persecutaţi. Temniţele, tortura, persecuţii le, înscenările cele mai in
fame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate
au fost sporite şi aplicate cu o cruzime de neegalat. (...) Acuzăm
guvernul că s-a făcut vinovat de falsi ficare a voinţei naţionale."
(Iuliu Maniu, Declaraţie după alegerile din 1 945)
B. ,,Teroarea poliţienească este o trăsătură de bază a regimurilor
totalitare, confirmată intru totul de regimul comunist din România...
Crearea noii societăţi prin distrugerea celei existente s-a înfăptuit cu
aiutorul partidului unic, a cărui elită conducătoare şi plină de zel,
avea ca scop economia centralizată, c ontrolul absolut al presei şi al
armatei."
(Denis Dile tant, Ceauşescu şi Securitatea)
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I . P rec izaţi secolul la care se referă sursa A. 3p
2. Id e ntificaţi aut o rul sursei B. 3p
102
Variante
J. Utilizând sursa A, precizaţi data alege rilor (zi, lună, an). 4p
4. Me nţ io naţ i, din sursa A, un punct de vede re referitor la persecuţii
aplicate cetăţeni lor, susţinân du-l cu o explicaţie din tex . 5
P
5. Menţio naţi, din sursa B, un punct de vedere referitor Ia teroarea
poliţiene ască, susţinându- l cu o ex plicaţie din te?'t. . 5P
6. Preciza ţi două insti tuţii represive ale statulm comunist. 4
7. Insp irându-vă din sur sa B, faceţi o scurtă prezentare a statului
totalitar. 6P
Subiectul li (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,În sud-estul Transilvaniei, secuii au format o comunitate
deosebită, cu resturi de orânduiri patriarhal-genti/ice, regalitatea
atribuindu-le privilegii în schimb1f l apărării pasurilor pe te
Carpafi îm potriva invadatorilor străini. ln secolu l al Xii -lea, e1 erau
de1a maghiarizaţi, fiind apoi împărţi ţi în trei stări soc ale (secuii fr
n_taşi: călăreţii şi pedestraşii ) echivalente cu organizarea lor militara
consemnată abia în secolul al XIV-ie a."
(I.A. Pop, Th. Năgle r, Istoria Transilvaniei,voi. I - până la 1541)
B. ,,ln vremea lui Andrei al 11-i ea (1205-1235) se încheie cucerirea
Transilvaniei de către Ungaria prin acordarea Ţării Bârsei ordinului
cavalerilor teutoni. Pentru apărarea Transilvaniei de Sud-Est. Andrei
al Ii-lea şi maestrul ordinului teuton au încheiat, in 1211. o înţelegere
prin care cavalerii teutoni prim eau Ţara Bârsei împreună cu largi
libertăţi, ei fiind scutiţi de plata vămilor, având voie să folosească
bogăţiile solului şi ale subsolului, putând constru oraşe şi for ifi aţii
de lemn... Ca şi coloniştii saşi, cavalerii. teutoni erau supuşi direct
regelui: şi nu voievodului transilvan... Jn cadrul misiunii . catolice
promc,vate de ordin, sunt demne de amintit: mrinţarea episcopiei
Milcoviei sau a cumani lor în exteriorul Carpaţilor, colonizarea cu
germani a I 5 loc alităţi din Ţara Bârsei, dar mai cu seamă
ză dărnicirea atacurilo r cumane prin trecătorile din curbura
Carpaţilor.."
(I.A. Pop, Th. Năgler, Istoria Transilvaniei, voi. I - până Ia 1541)
C. ,,( ) voievodulTransilvaniei, prin scrisoarea de faţă, dăm de ştire
tuturor ( ) comiţii secuilor şi cu nobilii ţării, cu saşi din cele şapte
plus două scaune săseşti şi cu cei din Bistriţa, cât şi cu secuii din
toate scaunele in târgul Că pâ/na (...) s-a făcut următoarea unire
frăţească intre sus-zişii nobili, saşi şi secui.."
(Unio Trlum Nationum, 1437)
103
Istorie. Bac
Pornind de la aceste texte, rAspundeţi următoarelor cerinţe:
I . Precizaţi alianţa creată la care se referă sursa C. 2p
2. Numiţi teritoriul în care au fost colo nizaţi ca valerii teutoni, la
care se referă sursa B. 2p
3. Menţionaţi o stare (categorie) socială din sursa A, respectiv un
privilegiu acordat de regalitatea maghiară cavalerilo r teutoni, din sw-
sa B.
- 6p
4. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la alianţa
creată, susţinându-l cu o explicaţ ie din text. 5p
5. Menţionaţ i, din sursa A, un punc t de vedere referito r la sco pul
aşezării secu ilo r în sud-est ul T rans il vaniei, susţinâ nd u-l cu o
explicaţie din text. 5p
6. Precizaţi două instituţii medie vale rom âneşti, altele decât Domniiţ
şi Biserica. · 6p
7. Prezentaţi instituţia centrală în Evul Mediu din Ţara Românească
şi Moldova, precizând o diferenţă între aceasta şi instituţia Vo ie vodatului
din Transil van ia. 4 p
Subiectul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre Anul /989 În
ist oria românilor, având în vedere:
- contextul intern şi internaţiona l;
- principale le momente ale desfăşurării revoluţie i;
- stă rşitu l d ic taturii lui Ceauşescu;
- consecin ţe în plan poli tic şi economic.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvat,
structurarea prezentă rii, evi denţierea relaţiei cauză-e fect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprim ă cauza li tatea şi concluz ia), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelo r is torice şi încadrarea eseului
în limita de spaţiu precizată.
VARIANTA13
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Ne-am prezentat aşadar la ora prevăzută pentru intâlnirea lui
Mih ai cu Groza la casa de la şosea. Cum se anunţase numai Groza,
acesta a cerut şambelanului să comunice Regelui că este însoţit de
mine,
104
Variante
ca reprezentant al poporului ( ...). Mihai a acceptat şi Groza a început
o lungă discuţie fără a spune clar şi precis pentru ce venisem (...).
Atunci am luat actul de abdicare din mâna lui Groza şi am cerut lui
Mihai să-l citească şi să-l semneze. Mihai ezita."
(Relatarea lu i Gheo rghiu-De j în Dosare le istor iei, I l /1997)
B. ,,Groza cu un zâmbet jovial a spus: «Am venit să discutăm despre
un divorţ amiabil.» «despre ce divorţ e vorba?». Atunci Groza s-a
incurcat Într-un lung şir de expli caţii, că monarhia împiedică
modernizarea. Aberaţii. Dacă monarhia n-ar fi respectat regulile
democraţiei nici ei nu ar fi ajuns atât de uşor la mine. Apo i mi-a
Întins o hârtie. Am protestat cu atât mai mult cu cât mi se cerea
acordul pe loc."
(M. Ciobanu, Convorbire cu Mihai I al Romdniei, 1997 )
Pornind de la aceste texte, răspundeţi urmiltoarelor cerinţe:
I. Precizaţi secolul la care se referă cele două surse . 3p
2. ldentîficaţi autorul sursei A. 3p
3. Nm_ riiţi omul politic men ţiona t atât în sursa A, cât şi în sursa B. 4 p
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la scopul
viz itei celor doi, susţinându-l cu o explica ţie din text. 5p
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vede re refer itor la
modernizarea ţării, su s ţinându- l cu o explicaţie din text. 5 p
6. Identificaţi personaj ul căruia i se cerea abdic area , menţionat atât în
sursa A, cât şi în sursa 8 . 4p
7. Prezentaţi trei etape în care comuniştii prel uau puterea politică în
România. 6p
Subiectul II (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Art. 5. Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă
sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea
Învăţământului, de libertatea presei, de libertatea Întrunirilor, de
libertatea de asociere şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin
legi.
Art. 7. Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni, de origine
etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi
drepturile civile şi politice şi a le exercita. Numai naturalizarea
aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor p_oli
tice."
(Constituţia Rom/iniei din 1923)
105
Istorie. Bac
B. ,,Art. I 6. Toţi cetăţenii Republicii Populare Române, fără
deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie sau grad de cultură, sunt
egali în faţa legii.
Art. J 7. Orice propovăduire sau manifestare a urei de rasă sau de
naţionalitate se pedepseşte de lege.
Art. 24. În Republica Populară Română se asigură naţionalităţilor
conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne şi
orga_nizarec:_ învăţământului de toate gradeleîn limba maternă. (...)
Predareahmb11 şi literaturii române este obligatorie in şcolile de orice
grad''.
(Constituţia Re publ ic ii Populare Române dm 1948)
Variante
Notli! Se punctează şi utilizarea limba juluiistoric adecvat,
structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţine rea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzali tatea şi concluzia), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelo r is torice şi încadrarep eseul ui
în limita de spaţiu precizată. ·
VARIANTA14

C. ,,Art. 5. (2) Români a este patria comună şi indivizibilă a

tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţi onalitate, de Subiectul I (30 puncte)
origine Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică,
de avere sau de origine socială. 106
Art. 6. ( / ) Statul recunoaşet şi garantează persoanelor
aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea
şi la exprimarea identităţii etnice, culturale lingvistice şi religioase."
(Cons tituţia Români ei din 1 9 9 I)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

I . Precizaţi drept u l c e tăţenesc la care se referă sursele A, B, C. 2 p
2. Precizati denum irea statului ro mân la care se referă sursa B. 2 p
3. Menţio aţi o prevedere democratică garantată de lege, din su rsa C,
res pectiv o pedeapsă înscri s ă în lege, din sursa B. . p
4. Menţ ionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la drepturile
şi li bertăţile ce tăţeneşti, susţin ându-l cu o expli caţie d(n text. p
5. Men ţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la drepturile
minor ităţilo r, susţi nân du- l cu o explica ţie din text. 5
p
6. Precizaţi do uă caracteri st ic i ale democraţiei d in Europa, în s eco l
ul al XX- ie a. 6
P
7. Prezentaţi o pract ic ă polit ică democ ratică d in Europa în secolul al
XX -iea, precizând şi un stat în ca re ac eas ta a fost aplicată. 4p

Subiectul III (30 puncte)

Elaboraţi, în aprox imativ două pagin i, un ese u despre Mihai Viteazul
şi li ga Creştină, având în vedere:
- persona litatea lu i Miha i Viteazul;
- aderarea la Liga Creştină ini ţiată de habs burgi;
- c ampania antiot om ană condus ă de Sina -paşa; . .. .
- formularea unui punct de vedere referitor la preţul v1c ton e1 din
1595 şi susţinerea acestuia printr-un argumen t is toric .
 A. ,,Aşadar trebuie _să dovedim că dacă voim să fim naţiune
liberă şi independentă, nu este ca să neliniştim pe vecinii noştrii.
ci ca să ne ocupăm de noi, să ne ocupăm de dezvoltarea
noastră... Noi voim să facem legături cu toate puterile şi cu Rusia
şi cu Austria şi cu Turcia vom face legături noi..."
(M. Kogălniceanu, Declaraţia de independenţă, 9 mai 1877)

B. ,,Noi voim pe ac(!st pământ al României Mari să întronăm

libertatea naţională pentru toţi. Voim- ca fiecare naţiune să se
poată cultiva in limbae i, se se roage lui Dumnezeu în credinţa ei şi
să ceară dreptate în limba ei. Noi, care am vărsat lacrimi văzând
limba noastră scoasă din şcoli, biserici. justiţie, nu u vom lua
altora. Nu vom lua putinţa vieţii de la a/ţii."
(Iuliu Maniu, Discurs la Alba Iulia, I decembrie 19 I 8)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelo r cerinţe:

1. Identificaţi data proclamării independ enţei Românie i din sursa A.
4p
2. Numiii un stat precizat în sursa B. 2p
3. Identificaţi; din sursa B, data unirii Transilvaniei cu regatul României.
. 4p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
susţine punctul de vedere confonn căruia românii voiau libertate
naţională pentru toţi, selectând două in formaţi i aflate în relaţie cauză-
efect. 5 p
5. Scrieţi, pe foaia de examen, l ite ra corespun zătoare sursei care
combate punctul de vedere conform căruia obţinerea statutului de
naţiune liberă pentru· români trebuia să-i nelinişte ască pe vecini,
selectând două informaţii în acest sens. 5
p

107
 Istorie. Bac

6. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la relaţiile cu 108

puterile' vecine. . 4
P
7. Prezentaţi două conflicte la care Româma este parte la mceputul
secolu lui al XX -iea. 6P

Sub iectul II (30 puncte)

Citiţi cu atenţie textele de mai jos: ._.
A. ,,O cortină de fier s-a lăsat asupra Europeide la Steltm, m B lt,ca,
la Triest, În Adriatica. În s patel e acestei linii se găsesc capitalele
tuturor ţărilor Europei Orientale. (...) Toate ace_ste oraş e!
ebre, precum şi populaţia lor, se află în sfera de influenţa sov1et1ca.
(... ) Aceasta nu este Europa liberă pentru care noi am luptat."
(W. Churchill, disc urs la Un ive rsitatea din Fulton,
1946)

B. Politica Statelor Unite trebuie să fie ace ea de a susţine popoarele

/ibe; care rezistă tentativelor de aservire venite din partea
minorităţilor înarmate şi a presiunii externe. (...) Cred că a;utoru n
sfr:' trebui s se concentreze în special în susţinerea economica ş1
financiara indispensabile stabilităţiii economice şi unei vieţi politice
coerente."
(H. Truman despre doctrina îndiguirii, 1947)

C. ,,Niciun fenomen n-a in fluenţat atât de mult sistemul internaţi

nal creat după cel de-a/ doilea război mondiaJ ca acea con f: ntare
d1nt e cele două superputeri, S.V.A. şi U.R.S.S. ln aceste condrţu, vor
trebuie elucidate «noile» probleme internaţionale..."
(Wilfried Loth, Istoria războiului rece)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

l. Prec izaţi se col ul la care se referă sursele A şi B. · 4P
2. Identificaţi n ume le fenomenu l ui din sursa C. 3P
3. Identificaţi, din sursa A, den um ir e a liniei ce sep Europa.: 3 p
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la d1v1z.area
Europei, s usţinându - l cu o explicaţie din text. . . P
5. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la Războiul
Rece, susţinând u-l cu o explicaţie din text. .. 5P
· 6. Pornind d·e la sursa A, definiţi ce le două sfere pohtlce europene. 4
p
7. Prezentaţi o cons ecin ţă a politicii de distanţare a României faţă de
U. R.S.S., prezentând şi un mo ment important al ac e st eia. 6P
 Variant e 109
Subiectul m (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre Ţările
Române şi Poarta, având în vedere:
- raportul de forţe şi tactica de luptă;
- con fruntări militare cu otomanii în vremea lui Mircea cel Bătrân;
- Mahomed al II-iea împotriva lui Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare;
- formual r ea unui punct de vedere referitor la semnificaţia
acestor lup te şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

No tă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvaJ,

structurarea p rezen tăr, i evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării e al borate prin utilizarea unui fapt istoric relevant,
respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia),
respectarea succesiunii
crono log ic e/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita
de spaţiu precizată.

VARIANTA 15
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Carol nu cunoaşte meseria de rege şi in dorinţa sa de a părea
un in ovato r n a- reuşit să fie decât un diletant. De aceea in criza
politică cedă in u i şe t e de atâta vreme sub ochii lui n-a reuşit încă să se
fixeez
asupra soluţiei . Repetă necontenit: guvern de concentrare, fără să p oat
ă rezista la o discuţie asupra posibilităţilor de realizare..."
(Octavian Goga, Jurnal politic, 1931)
B. ,,Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit. în deplină
înţe egere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru
sa lvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa
cu p uter ile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile
Unite.( ..). D in acest moment Încetează lupta şi orice act de ostilitate
împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea
Britanie şi
Statele Unite." ·
(Proclamaţia regelui Mihai I către ţară, 23·august
1944)
Istorie. Bac
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Numiţ i personajul la care se referă sursa A. 3p
2. Precizaţi, din sursa B, funcţia lui Mihai. 3p
3. Menţionaţi secolul la care se referă cele două surse. 4p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
susţine punctul de vedere confonn căruia Carol este incompetent ca
rege, selec tând două infonnaţii aflate în relaţie cauză-efect. 5p
5. Scrie„ţi pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
combate punctul de vedere confonn căruia Rom ânia trebuia să lupte
alături de ţările Axei, selectând două infonnaţii aflate în relaţie cauză
efect. 5p
6. _Pornind de la sursa B, identificaţi ţările care făceau parte
din Naţiu nile Uni te. . 4p
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia confonn căreia
„Problema orientală" a constituit cadrul internaţional propice afinnării
„problemei româneşti", susţinându-l cu un fapt istoric relevant. (Se
notează coerenţa şi pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea
unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia. ) 6p
Subiectul li (30 puncte)
Citiţi cu atenţie tex.tele de mai jos:
A. ,,Conştienţi de-greutatea menţinerii unei identităţi politice proprii
într-o zonă politică atât de divizată, boierii s-au străduit să
internaţionalizeze problema Principate/or, trans formându-le În state
neutre tampon, menite a preveni ciocnirea intereselor diverg ente ale
Rusiei, Austriei $i Turciei."
(V. Georgescu , Istoria romlJnilor,
1989)
B. ,,În perioada dintre Revoluţia de la 1848 şi 1866 s-au precizat
contururile_ României moderne. Fruntaşii politici, pro fitând de
interesele. 'contradictorii ale Marilor Puteri, au realizat unirea
Principatelor _şi_au asigurat independenţa lor. (...) lnstill/ţiile
politice interne au căpătat forme europene, iar gândirea politică a
dobândit noi niveluri de complexitate în confruntările dintre liberali
şi conservatori."
(Keith Hitchins, RomlJnii 1774-1866)
C. ,,Această nenorocită ţară care a fost întotdeauna sub iugul cel
mai aspru, se pomeneşte trecând fără tranziţie de la un regim
despotic la o constituţie atât de liberală, încât niciun popor din
Europa nu are alta la fel."
(Carol I, fragment dintr-o scrisoare către tatăl său)
110
Varia nte
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Numi ţi st atele cu proble me divergente din sursa A. 3p
2. Precizaţi, din sursa B, inter valul de tim p al făur irii României
modţrne. 3p
3. Identi ficaţi, din sursa C, Constituţia la care se referă Carol I. 4 p
4. Menţi onaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la
in ternaţiona lizarea problem ei Principatelor, susţinân du-l cu· o
explicaţie din text. 5
p
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vede re referitor la instituţiile
politice din Principate, susţinându- l c u o explicaţie din text. 5p
6. Numiţi , d in sursa B, rolul pe care l- au avut frunta şii politici în
moderni zarea Principatelor, s usţinându-l cu o explic aţie din text. 4
p
7. Prezentaţi o consecinţă a actului de la 23 august 1 9 44, precizând şi
un co nducăto _r politic implicat. 6p
Subiectul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România suh
semnul independen ţei, având în vedere: · •
- contextul intern şi internaţional;
- proclamarea independenţei şi participarea la luptele din Balcani;
- tratatele de pace de la San Ştefano şi Berlin;
- fonnularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia statutului
de independenţă al României şi susţinerea acestuia printr-un argument
istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat,
structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente isrorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv
a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului
în limita de spaţiu precizată.
VARIANTA16
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Şi oprindu-se aici mult timp, atunci Tuhutum, tatăl lui Horea,
cum era el om priceput, după ce a început-să afle de la locuitori
despre bunătăţile ţării U/trasilvana, unde stăpânirea o ţinea un
oarecare blac Gelu, a început să ofteze, dacă n-ar fi fost posibil a
primi graţie ducelui Arpad să obţină ţara Ultrasilvana. pentru sine şi
urmaşii săi.
111
Is torie. Bac linia definită

Ceea ce ulterior s-a şi intân:i plat in fapt, căci urmaşii lui Tuhutum au 112
obţinui teritoriile de peste... împreună cu cei doi fii ai săi, Bivia şi
Bucna, ar fi vrut să se facă creştini şi dacă n-ar fi acţionat fără
încetare împotriva sfântului rege. după cum se va spune în cele ce
urmează"
· (Anonymus, Gesta Hungarorum)

B. ,,(...) ii dăm şi îi dăruim lui (Rembald, conducătorul

cavalerilor ioaniţi) şi prin dânsul numitei case, întreaga ţară a
Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce
atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul
Olt, afară de pământul 'voievodului Litovoi, pe care ii lăsăm
românilor aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum( ...);
deoarece acel preceptor Rembald s-a îndatorai (...) să ia arme
pentru a jutorarea regatului nostru în vederea apărării credinţei
creştine."
(Diploma cavalerilor ioaniţi)

Pornind .de la aceste texte, răspundeţi următ oarelor cerinţe:

l. Precizaţi, din sursa A, numele celui ca re a condus înaintea lui
Tuhu tum. 2p
2. Precizaţi o fo rmaţiune politică" la care se referă sursa B. 2p
3. Numiţi cele două izvoare is torice, precizate atât în sursa A, cât
şi
în sursa B. 6p
4. Scrieţi litera corespunzătoare· sursei care susţine ideea potr
ivit căreia voievodatele rămâneau în stăpânire a românilor, selectând o
informaţie aflată în rela ţie cauză-efect. Sp
5. Scrieţi litera "corespunzătoare sursei care susţine idee a stăpânirii
maghiare în spaţiul intracarpatic, selectând o informaţie aflată în relaţie
cauză-efect. · . Sp
6. Menţionaţi alte două formaţiuni politice prestatale existente în
spaţiul românesc între secolele IX-XIII, în afara celor precizate în text.
. 6p
7. Argumen taţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform
căreia fonnaţiunile politice au contribuit la întemeierea statelor
med1t,vale,_în spaţiur românesc. (Se punctează coerenţa şi
pertinenţa argumentării, elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv a conectori/or care exprimă cauzalitatea şi
concluzia. ) 4 p

Subiectul II (30 puncte)

Citiţi cu atenţie textele de. mai jos:
A. ,,Limba de lemn este de trei ori necesară. Mai întâi ea
constrânge ideologia să se desăvârşească şi să devină putere. Apoi
 I l 11· ia11 1e susţinându-l cu o explica ţie din text. 5p
5. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la propaganda
este reluată de ansamblul cetăţenilor, care în acelaşi discurs fac act comunistă, susţinându-l cu o explicaţie din text. Sp
de credinţă. În s fârşit, puterea este exact proporţională cu 6. Folosind cele trei surse , identificaţi câte o procedură specifică
ortodoxia ideologică şi ereticii potenţi ali sunt neutralizaţi.. ." totalitarismului. 4
(F. Thom, Limba de lemn, 1987) p
7 . Precizaţi un aspect comun regimurilor totalitare, precizând şi un
B. ,,Cenzura, actul oricărei entităţi politice, religioase, militare conducător politic al acestora. 6
sau administrative de a condiţiona expunerea sau difuzarea de in p
formaţii, opinii, idei (în sens larg secretul intelectual) pe care
publicul are dreptul să le cunoască." Subiectul III (30 puncte) .
(T. Troncotă, România comunistă , 2006) Elaboraţi, în aproximativ două pagm1, un eseu despre „Criza
orientală" şi independenţa României, având în vedere:
C. ,,Propaganda comunistă a fost una dintre cele mai susţinute - poziţia lui Carol I faţă de problema inde pendenţei;
doctrine de control şi diriiare a opiniei publice. După ce - redeschiderea „Proble mei Orientale";
personalitatea devenea o aşa-numită tabula rasa cu a;utorul - atitudinea României faţă de aceste evenimente;
cenzurii, propaganda reconstruia, de fapt revaloriza fiecare detaliu - luptele din Balcani şi tratatul de la Berlin.
anterior distrus."
(T. Troncotă, România comunistă, 2006) Notă! Se punctează şi utilizarea l{mbaiuluiistoric adecvat,
structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe: unui punc t de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinen ţa
I. Precizaţi secolul la care se referă sursa A. 3p argumentării
2. Precizaţi secolul la care se referă sursele B şi C. 3p
3. Identificaţi autorul surselor B şi C. 4p 113
4. Menţ ionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la cenzură,
din voturi( ...) Rezultatele reale ale alegerilor din 19 noiembrie 1946 nu
sunt cunoscute până acum."
Istorie. Bac
(F. Constantinescu, Rom/inia intre 1944 şi 1989)
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
care exprimă ca_uzalitatea şi concl uzia) , respectarea I . Numiţi, din sursa A, autorul acuzaţiei. 3p
succesiunii cronologice/logice a faptelor istor ice şi încadrarea eseului 2. Numiţi, din sursa B, personajul care cunoştea principiul lui Stalin .

!:
în limita de spaţiu precizată.
3. Precizaţi secolul la care se referă cele două surse.
VARIANTA17
Sub iectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,la 6 Martie, o mână de oameni pe care ţara nu i-u văzut la
muncă au confiscat puterea( ... ) Acuzăm guvernul că s-a făcut
vinovat de crima de falsificare a voinţei naţionale, ii acuzăm că, prin
politica lui nefastă a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, haosul
economic şi înfometarea maselor populare. Dar conştiinţa naţionlă a
vibrat puternic, din colibă până in palat."
(I. Maniu, Declaraţia după alegerile din 1946)

B. ,,Emil Bodnăraş cunoştea desigur, principiul lui Stalin: «Nu

contează cine şi cum votează, contează cine numără voturile» atunci
când spunea că, graţie unor «tehnici speciale» pot. fi obţinute 90%
 patriei noastre." . . . . . .
Variant e ( N. Ceauşescu , Disc urs pn leJUJ t de mtervenţ1a trupelor i:ratatulm
de la Varşovia în Cehoslo vacia, 1968 )
Su b ie ctul li (30 puncte)
C. Fort ele contrarevoluţionare au declanşat un război nede
Citiţi cu atenţie textele de mai jos: _ ..
A. ,P, oporul ungar doreşte să întreţină in confor7:11t te cu p1ntul calra t împ;;rivd Republicii democratice a A f?anistanul i, pelc ân d
Cartei Naţiunilor Unite, în deplină independenţ _ş,e ag_ dep e teritoriul pakistanez şi în alte state vecine. Atunci guvernula fg
ltia te, o amiciţie sinceră cu vecinii săi, cu Uniu n ea So an a
1et1ca ş _ i cu toate popoarele lumii. Poporul unga doreşte _sa co făcut apel la a jutorul sovietic "
(Punct de vedere, agenţia TASS, 1979)
olideze ş1 sade zvolte rezultatele deţin ute prin revoluţia sa
naţwnala.
. (Irnre Na gy, Declaraţie citită la radio, 1956) Pornind de ta aceste texte, răspundeţi urmă toarelor cerinţe:
J . Pr ec izaţi, din sursa A, autorul acestei declaraţii. . 3 P
B. ,S,-a spus că în Cehoslovacia există pericolu/ 2. Numiti, din sursa B, anul interv enţi ei din Cehoslovac.ia 3 P
Numiti din sursa C anul ocupării Afganistanului de cătreU. R. .S S.
contrarevoluieţ i; se vor găspi . . .' ' 4p
, în aceastăa dunare, se manifestă tendinţe contrarevolu 3
4.Men ţ io naţi, din sursa A, un punct de veder e referitor Iar ev o lu ţ
ţionare. Răspundem tu ur r : întregul popor român nu va
permite nimănui să încalceten ton u l ia poporului ungar, susţinându-l c u o ex plicaţie din text.. 5
P
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la crima de .5 Menţionaţ i, din sursa B, un pune de_ ve ere refentor la răpsunsu
care se face vinovat guve rnul, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5 p l lui Ceauşescu, susţinându-l cu o exphcaţ1e dmetx t. . 5
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor Ia principiul
lui Stalin, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5 P
p 6. Formulaţi, din sursa B respectiv C, u p ct de vederer e fne tor
la
6. Identificaţi, diri sursa A respectiv B, un rezultat al alegerilor,
contra revolu ţie, susţinu t cu o argumentaţie dmetx t. . • 4_ P
susţinându-l cu o explicaţie din text. 4
p .7 Pre zen taţi un aspect al politicii de regim totalttar în Romama,
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform precizând şi un momen t im portant al acestuia. 6
căreia statutul special al Ţărilor Româ ne în relaţiile cu Poarta P
Otomană a contribuit la supravieţuirea lor şi menţineţi-l cu un fapt
istoric relevant. (Se punctează coerenţa şi pertinenţa Subiectul III . (30 puncte)
argumentării, elaborate prin E la bo raţ i, în aproximativ două pagini, un eseu des_Pre
utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv â conectorilor care legile fun dame ntale ale României în prima jumătate a ser'">lulu1
exprimă cauzalitatea şi concluzia. ) 6p alXX- iea,
având în vedere:
114
115
Istorie. Bac
- trei legi fundamentale din Român ia , din prima jumătate a secolului
al XX-lea , şi câte o cauză pentru adoptarea fiec ăreia ;
- o asemănare şi două deosebiri între prevederile a două legi
fundamentale (în prima jumătate a secolului al XX-iea);
- o consecinţă a aplicării uneia dintre legile fundamentale menţionate
pentru viaţa economico-socială a României ;
- formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia adoptării
uneia dintre legile fundamentale şi susţinerea acestuia printr-un
argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvat,
structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi conc l uzia ), respectarea
succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului
în limita de spaţiu precizată.
VARIANTA 18
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Forţele antisocialiste şi revizioniste au acaparat presa, radioul,
televiziunea, trans formându-le în tribune pentru a ataca partidul
comunist, pentru a dezorienta clasa muncitoare şi poporul muncitor.
Frontiera occidentală a Cehoslovacieinu îi aparţine numai acesteia,
ci întregii tabere soci aliste. Acesta este un rezultat al celui de-al
Doilea Război Mondial pentru care U.R.S.S. a trebuit să plătească un
preţ foarte ridicat."
(,,Primăvara de la Praga" în viziune a cond uc ătorilor
comuniş ti reuniţi la Varşovia, 1 968)
B. ,,Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia
constituie o mare greşeală şi o primeidie gravă pentru pacea în
Europa, pentru soarta socialismului în lume. (...) nu există nicio ;usti
ficare, nu poate fi acceptat niciun motiv pentru a admite, pentru o
clipă numai, ideea intervenţiei militare în treburile unui stat socialist
frăţesc."
(N: Ceauşescu de s pre intervenţia Tratatului de la Varşovia
în Cehos lovacia, aug ust 196 8)
116
Variante
Pornind de la aceste texte, răspunde ţi ur mătoare lo r cerin ţe:
I . Identificaţi, din sursa A, oraşul unde s-a hotărât interven ţia militară
din Cehoslovacia. 4p
2. Numiţi, din sursa B, conducătorul care se opune invaziei . 3 p
3. Menţionaţ i, din sursa B, anul în care s-a produs invazia. 3p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
susţine punctul de vedere conform căruia trebuia invadată
Cehoslovacia, selectând două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
5p
.5. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care
combate punctul de vedere conform căruia trebuia invadată Cehoslovacia,
selectând două informaţii în acest sens. 5p
6. Menţionaţi, din sursa A, denumirea sub care era cunoscută
acţiunea reformatoare a guvernului de la Praga . 4p
7. Argum ent aţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform
căreia opoziţia faţă de hegemonia sovietică a dus la apariţia comunismului
de tip naţional. (Se notează coerenţa şi pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unu factor istoric relevant , respectiv
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 6p
Subiec tul II (30 puncte)
Citiţi cu atenţ ie textele de mai jos:
A. ,,(...) noi am intrat în Ţara Moldovei, unde am găsit toate satele şi
aşezările părăsite şi ogoarele arse, deoarece contele Ştefan, dându-şi
seama că nu va putea ţine piept sultanului , se gândise să izbândească
în alt chip. Astfel a pus pe locuitori să fugă din ţara sa dincolo de
munţi şi să meargă spre Polonia. (...) De asemenea a poruncit ca toate
grânele să fie tăiate, şi până şi papura din mlaştini şi, după ce s-au
tăiat ierburile şi grânele, a pus să fie totul ars, astfel că sultanul a
rămas păcălit deoarece crezuse că găseşte ţara îmbelşugată în grâne
şi păşuni, cum este ea într-adevăr, şi a găsit-o deşartă de oameni şi
pretutindeni se ridica un nor de cărbune( ...)."
(Relatarea italianului G.M. Ang iolello, despre campania otomană
din 1476 în Moldova)
B. ,,Şi totuşi acei dintre ei care se numesc Basarabi nu numai că au
rezistat timp foarte îndelungat cu forţe atât de mici împotriva întregii
puteri a turcilor, dar foarte adesea chiar i-au atacat... mult timp după
aceasta au a;uns la supunere, astfel încât totuşi şi-au păstrat toate
aşezămintele lor, averea şi până şi libertatea. Iar moldovenii... îşi
păzesc şi acum restul ţării lor... iar românii după ce au respins
armatele şi toate încercările acestea , s-au închinat prin tratate, nu ca
învinşi, ci ca învingători."
(Filippo Buonacorsi Callim achi, învăţat italian din secolul al XV- ie a)
117
Istor ie. Bac
C. ,,Dacă o victorie militară hotărâtoare nu poate fi obţin ută, din
cauza resurselor demo-militare modeste ale celui slab, el poate, în
schimb, printr-o rezistenăţ îndelungată şi tenace, să obţină o
victorie politică în înţelesul că adversarul este constrâns fie să
renunţe de finitiv la continuitatea con flictului, fie să accepte o formulă
de pace, favorabilă, in parte, părţii slabe."
(Flori n Constantiniu , O istorie sinceră a poporului român ) .
Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe :
I . Precizaţi la ce dinastie se referă sursa B. 2p
2. Numiţi domnitorul la care se referă sursa A. 2p
3. Menţionaţi tactica folos ită de domnitor, la care se referă sursa A,
res pectiv sem nificaţia tratatelor din sursa 8 . 6 B. ,,Dată fiind diversitatea condiţiilor de construcţie socialistă, nu
p există şi nu pot exista tipare sau reţete unice, nimeni nu poate hotărî
4. Menţio naţi, din sursa A, un punct de·vedere referitor la atitudinea
dom nitorului în faţa inv aziei otomane , sus ţin ându- l c u o exp li caţie
din text. 5 p
5. Menţionaţ i, din sursa C, un punct de veder-e referitor la semnificaţia
vic toriei politice, susţinându-l c u o explicaţ ie din text. 5p
6. Precizaţi două ins titu ţii, în afara celor menţi onate în texte, din
spaţiul românesc în Evu l Med iu. 6 p
7. Prezentaţi un tratat internaţional care viza spaţ iul românesc în Evul
Mediu şi un conducăto r politic impli cat în acesta. 4p
Subiectul Ol (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximat iv două pagini, un eseu despre Pluralism politic
în perioada interbelică, având în vedere:
- marile partide şi acţiun ea lor guve rnam entală ;
- c ultiv area tradiţii lor democratice;
- apariţia şi dezvoltarea extreme lor politice;
- formularea unui punct de vedere referit or la sfârşitul p lu ralis mului
politic şi susţinerea acestu ii:ţ prin tr-un argume nt istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiuul i istoric adecvat,
structurarea prezent ării, e videnţie rea relaţiei cauză-efect, sus ţine rea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinen ţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauza litatea şi conclu zia ), respectar ea
succesiu nii cronologice/logicea faptelor is torice·ş i încadrarea ese ulu i
în limita de spaţiu precizată.
11 8
Variante
VARIANTA
19
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos :
A. ,,Acest plan Va/ev propunea.să se constituie un complex
interstatal dunărean in care era o parte din Ucraina, o parte din
Moldova Sovietică, Moldova noastră, o parte din sudul ţării, inclusiv
Capitala, şi o parte bună din Bulgaria . Complexul urma să fie
condus de Uniunea Sovietică. Planul Va/ev era o oribilitate pentru
România ."
(Ion Dincă , inte rviu în almanah Academia Caţavencu)
ce este iust şi ce nu pentru alte ţări sau partide. Elaborarea, alegerea
sau schimbarea formelor şi metodelor construcţiei socialiste
constituie un atribut al fiecărui stat socialist."
(Declaraţia P.R.M . în problema mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaţionale, 1964)
Pornind de la aceste text e, răspundeţi ur mătoa relo r cerinţe:
I . Identificaţi, din sursa A, autorul interviului. 3p
2. Menţionaţi , din sursa 8 , anul declaraţiei P.R.M. 3p
3. Numiţ i, din sursa A, denum irea planului. 4p
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la acest plan,
susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
5. Men ţionaţi, din sursa B, un punct de vedere contrariu acestui
plan, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5
p
6. Prezentaţi, din sursa A, un aspect nefavorabil pentru România,
legat de acest plan, susţinându-l cu o explicaţie din text. 4p
7. Argument aţi, printr-un fapt is toric relevant, afirmaţia conform
căreia deciziile de la lalta au contribuit la sovietizarea României. (Se
punctează coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin
utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 6p
Subiţctul li (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Hospodarii (domnitorii) Moldovei şi Valahiei fiind aleşi dintre
boierii băştinaşi, alegerealor va fi de acum înainte făcută în fiecare
din aceste provincii, după consimţământul şi voinţa Sublimei Porţi, de
către Adunarea generală a divanului, potrivit vechiului obicei al ţării.
(...)
119
 Ist orie. Bac
Hospodarii împreună cu boierii din divanuril e respective vor stabili
şi vor fixa imp ozitele şi plăţile avute de Moldova şi Valahia luând ca
bază regulamentele care au fost stabilite. (...)
Tot ce a fost uzur pa·t pe teritoriul Valahiei înspre partea Brăilei,
· Giurgiului şi Culei (Turnului) şi dincolo de Olt va fi restituit
proprietarilor. (...)
Sublima Poartă, luând în consideraţie nenorocirile care au apăsat
asupra Moldovei şi Valahiei în urma ultimelor tulburări le va scuti
timp de doi ani de tributurile şi redevenţele pe care să i le plătească.
(...) aceste măsuri vor constitui obiectul unui regulament general
pentru fiecare provincie, regulament care va· fi pus imediat în
funcţiune."
(Convenţia de la Akerman, 1826 )
B. ,,Vor fi considerate ca făcând parte integrantă din aceste teritorii
(al Moldovei şi Ţării Româneşti) toate insulele alăturate malului stâng
al Dunării , iar canalul acestui fluviu va alcătui limita celor două
principate. (...) oraşele tur ceşti aşezate pe malul stân g al Dunării , ca
şi teriwriile lor, vor fi înapoiate Vala hiei, pentru a se uni de acum
înainte cu acest princip at. (...) Valahia şi Moldova vor fi dispensate
pentru totdeauna de a furniza grânele şi alte mărfuri de consum ( .. . )."
( Tratatul de la Adrianopol, 1829)
. C. ,,Ţările Române se vor bucura şi pe viitor, sub suzeranitatea
/naltei Porţi şi sub chezăşia puterilor tocmitoare de drepturile şi
scutelile ce le au. (...) Legile şi întocmirile de astă zi se vor schimba.
(...) Sultanul făgăduieşte că va chema îndată, o adunare întradin s
pentru acestea alcătuită din înfăţişătorii tuturor intereselor şi tuturor
stărilor de oameni ale neamului. (...) Acest e adunări vor fi c hemate (
...) de a da pe faţă dorinţele poporului asupra chipului de întocmire
hotărâtoare a ţărilor lor."
( Tratatul de la Paris, 1856)
Porn ind de la aceste texte, răspunde ţi următoarelor cerinţe :
1. Precizaţi secolul la care se referă sursele A, B, C. 2p
2. Numiţi cetăţile care revin teritoriului românesc, la care se referă
sursa A. 2 · trupelor nostre pe teritoriul R.PR. nu mai este necesară."
p
3. Menţ io naţi o consecinţă în plan economic pentru Principatele
Române, din sursa B, respectiv care este puterea suzerană în Principate
, din sursa C. 6p
4. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la regiunea
Dunării, susţinând u-I cu o explicaţie din text. 5
p
120
Variante
5. Menţ ion aţi, din sursa A, un punct de vedere referito r la organizarea
politică a Principate lor , susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
6. Precizaţi două caracteristici privind statutul politico-juridic al
Principatelo r Române, în prima jumătate a secolului al XIX-iea. 6 p
7. Prezentaţi o consecinţă a Tratatului de pace de la Paris (1856),
precizând un conducător politic care este implicat în aceste evenimente.
4p
Sub ie ctul III (30 puncte)
Elabo raţi, în aproximativ două pagm1, un eseu despre Rezistenţa
anticomunistă şi dizidenţă în România socialistă, având în vede re:
- rezistenţa annată anticomunistă din România;
- dizidenţă şi protest social în timpul regimului Ceauşe scu ;
- represiune poli tică , starea permanentă a regimul ui co mun ist d in
Român ia ;
- gulagul românesc.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbaiului istoric adecvat, structurarea
prezentăr ii , evidenţierea relaţiei cauză-e fect, susţinerea unui punct
de vedere cu argumente istorice (coer enţa şi pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric rele vant, respectiv a conectorilo r
care exprimă cauzalitatea şi conc luz ia) , respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de
spaţiu precizată.
VARIANTA 20
Subiectul I (30 puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Republica Populară Română a obţinut mari succese în
construcţia socialismului şi în consolidarea sistemului democraţiei
pop ulare. România are acum forţe armate de încredere, capabile să
răspundă provocărilor imperialiste, să apere cuceririle socialiste ale
poporului român (...). Prin urmare, în opinia noastră, staţionarea
(N. Hruşciov, Scrisoare adresată C.C. al P.C.R., 1958)
B. ,,Trebuie să facem totul pentru păstrarea spiritului revoluţionar,
pentru ca partidul să rămână veşnic tânăr, receptiv la tot ceea ce este
nou! Să îmbogăţim teoria şi practica revoluţi onară cu toate
121
Istorie. Bac
concluziile luptei de până acum. Este necesar să dezvoltăm tot mai
puternic democraţia în activitatea şi viaţa partidului..."
· (N. Ceauşescu, Cuvântare la 65 de ani de la înfiinţarea P.C.R.,
8 ma i 198 6)
Pornin d de la aceste texte, răspundeţi următoar elo r cerinţe:
I. Precizaţi secolul Ia care se referă cele două surse. 3p
2. Numiţi, din sursa A, anul retragerii trupelor ruse. 3p
3. Pornind de Ia sursa B, identificaţi data înfiinţării P.C.R. 4p
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la armata
României, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la democraţia
de partid, susţinându-l cu o explicaţie din text. 5p
6. Din sursa A, identificaţi conducătorul U.R.S .S. 4p
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afinnaţia confonn căreia
preluarea puterii de către comunişti a dus Ia distrugerea democraţie i
româneş ti, şi menţineţi-l cu un fapt istoric relevant (Se punctează
coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin utilizarea unui fapt
istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia. ) 6p
Subie ctu l II (30 puncte)
A. ,,...Aici în Asia este locul în care conspiratorii comunişti au ales
să ioace iocul cuceririi lumii. Că aici noi purtăm un război al Europei
cu arme în timp ce diplomaţii luptă cu vorbe . Dacă pierdem războiul
împotriva comunismului în Asia, căderea Europei este inevitabilă."
(D. MacArt hur, comandant al trupelor din Coreea, 1951)
B. ,,Această decizie subită şi clandestină de a implanta pentru prima
dată ·arme strategice în afara teritoriului sovietic, wnstituie o
modificare deliberat provocatoare şi ne;ustificată a statu-quo-ului,
care nu poate fi acceptată de ţara noastră."
(J.F. Kennedy, preşedintele SUA, 1962)
C. ,,Invazia sovietică in Afganistan este o ameninţare pentru pacea
mondială( ...). Atacul sovietic a modificat situaţia strategică în
această parte de lume. (...) Uniunea Sovietică va putea controla o
regiune de interes strategic şi economic, vitală pentru supravieţuirea
Europei Occidentale, Extremul Orient şi pentru Statele Unite."
(J. Carter, preşedinte SUA, 1979)
Variante
Porn ind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:
I. Identificaţi locul conflictului din sursa A. 4 P
2. Numiţi preşedintele prec izat în sursa 8. 3 P
3. Numiti din sursa C, anul inv aziei din Afganista n. 3P
4. Menţi a ţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la războiul din
Asia, susţinându-l cu o explicaţie din text. . . _5
P
5. Menţionaţi , din sursa C, un punct de vedere refentor Ia s1tuaţ1a
strategică din zonă, susţinându-l cu o explic a ţie in te t. . 5P
6. Numiţi, din sursa C, zonele afectate economic de mvazia U.R.S .S.
4p
7. Prezentaţi o consecinţă a divizării Europei după cel de-a! Doilea
Război Mondial, prezentând şi un moment im portant al acesteia. 6 p
Subie ctul III (30 puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagm1, un eseu despre Formarea
voievodatului Transilvaniei , având în vede re:
- fonnaţiuni politice romijneşti (secole le IX-X) şi raporturile cu
maghiarii;
- organizarea Transilva niei ca entitate politică vasală regeul i
maghiar ; . .
- colonizarea saşilor şi aşezarea secuilor în Trans1lvama;
- fonnularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia întemeie
rii statelor medievale româneşti şi susţinerea acestuia printr-un
argument istoric.
Notă! Se puncte ază şi utilizarea limbaiului istoric a ecvat,
struc:urarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-e fect,
susţmerea unm pun de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi
pertinenţa ar ument rn elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant,
respectiv a conecto__nlo
care exprimă cauzalitate_a şi concluzia), respectarea. uc e 1U nu
122
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseulm m hm1ta
de spaţiu precizată.

VARIANTA2
1
Subiectul I (30 puncte)
Cititi cu atenţie textele de ma i jos:
A. ,,Sătenilor! Îndelungata voastră aşteptare, marea făgăduinţă,
d t vouă de înaltele puteri ale Europei prin articolul 46 al
Convenţ1e1, interesul patriei, asigurarea proprietăţii funciare şi
dorinţa cea mai

123
Istorie . Bac
124
vie s-au împlinit. Claca este desfiinţată pentru de-a pururea şi de
astăzi voi sunteţi proprietari pe locurile supuse stăpânirii voastre în
întinderea hotărâtă prin legile în fiinţă (...). De astăzi voi sunteţi
stăpâni pe braţele voastre, voi aveţi o părticică de pământ ,
proprietatea şi moşia voastră, de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi de
apărat."
(Proclamaţia domnitorului Al. I. Cuza, 14 august 1864 )

B. Eu însă, credincios misiunii ce mi-aţi dat şi cunoscând statornica

voinţă a românilor de a rămâne pururea uniţi, am proclamat, înaintea
domniilor voastre, cât şi înaintea ţăre1; Unirea definitivă a
Principatelor. V-am zis: ea va fi precum România o va dori şi o va
simţi. Nu mă îndoiesc , domni/o,; că nici Înalta Poartă, nici puterile
garante nu vor cugeta a desfiinţa în viitor Unirea ce au recunoscut-o
atât de necesară pentru fericirea Principatelor."
(Discursul lui Al.I. Cuza în faţa Adunării legislative
a României, 18 62)

Porn ind de la ace ste texte, răspun deţi următo arelo r ce rinţe :
I. Precizaţi, din sursa A, o obligaţie asumată de domnitorul A l.I.
Cuza în privinţa statutului ţăranilor. 2
p
2. Precizaţi statutul Principatelor la care se referă sursa - 2p
3. Menţionaţi lege a, respectiv evenimentul istoric, precizate atât în
sursa A, cât şi în sursa B. 6
p
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine ideea dreptului la
proprietate funcia ră, selectând o informaţie aflată în relaţie cauză-
efect.
5p
5. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine ideea desfiinţării
în viitor a Unirii, selectând o informaţie aflată în relaţie cauză-efect.
5p
6. Menţionaţi alte două reforme adoptate în timpul domniei lui Al.I.
Cuza, în afara celei precizate în text. 6p
7. Argumentaţ i, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia
statul român modern s-a implicat în evenimentele _is toric e din a doua
jumătate a secolulu i al XIX-iea, alături de Marile Puteri din Europa. (Se
punctează coerenţa şi pertinenţa argumentării, elaborate prin
utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia. ) 4
p
 125
Variante

Subiectul li (30 puncte)

Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Art. 2. (...) Dacă Austro-Ungaria ar fi atacată în aceleaşi
impreiurări în vreuna din zonele limitrofe României, va fi îndată
«casus foederis» pentru România.
Art. 3. Dacă una din înaltele părţi contractante ar fi ameninţată de
o agresiune în condiţiile sus-menţionate, guvernele respective se vor
pune de acord asupra măsurilor care vor trebui luate în vederea unei
cooperări a armatelor lor."
(Tratatul secret între România şi Tripla Alianţă, Viena, 1883)

B. ,,(...) Întrucât aliaţii noştrii n au fost atacaţi, ci dimpotrivă ei au

atacat cei dintâi, nu consider că este casus foederis. Maiestatea
Voastră nu este legată. Juridiceş te, nimeni nu este în drept să ne
facă vreo imputare. Nu trebuie să nesocotim faptul că opinia publică
este împotriva unui război alături de Tripla Alianţă."
(Al. Marghiloman, Discurs în Consiliu l de Coroană, Sinaia 19 14)

C. ,,Doi ani de război, in cursul cărora România a pă strat

neu tralitatea, au dovedit că Aust ro-Ungaria, ostilă oricărei re forme
interne ce ar putea face mai bună viaţa popoarelor sale, s-a arătat tot
pe atât gata de a le ;ertfi pe cât de neputincioasă de a le apăra
împotriva atacurilor din a fară."
(Declaraţia de războ i a Românie i, 1 4 august 1 91 6 )

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următ oa relor cerinţe:

I. Precizaţi seco lul la care se referă sursa A. 3p
2. Menţion aţi, din sursa B, anul· în care a avut loc Consiliu l de
Coroană de la Sinaia. 3
p
3. Din sursa C, identificaţi data in trări i Român iei în război. 4p
4. Menţion aţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la opinia
publică, susţinându-l c u o explicaţie din text. 5
p
5. Menţionaţi, din sursa C, un punct de vedere referitor la ostilitatea
faţă de reforme a Austro-Un gariei, sus ţin ându- l cu o explic a ţie din
xt. 5p
6. Analizând sursa C, identificaţi perioada de neutralitate a
României în Primul Război Mondia l. Folosiţi o explicaţie din text. 4
p
7. Prezentaţi o consecinţă a cedărilor teritoria le din 1940, precizâ
nd şi un document istor ic care a determinat aceste evenimente. 6
p
Istorie. Bac

Subiec tul III (30 puncte )

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre Monarhia ca
centru de putere autoritară în perioada interbelică , având în vedere :
- Ferdinand I, un monarh constituţional ;
- Criza dinastică şi urmările ei;
- Carol al Ii-lea şi monarhia autoritară;
- formularea unui punct de vedere referitor Ia monarhie şi le gion ari
şi susţinerea acestuia printr-un argument istor ic.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat,

structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea
unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argument ării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric rele vant,
REZOLVAREA
respectiv a conectoril or care exprimă cauzalitatea şi concluzi a),
respectarea succesiuni i cronologice/logic e a faptelor istorice şi
incadrarea eseului în limita de spaţiu preciz ată.
VARIANTELOR

126
 REZOLVAREA VARIANTEI 1
Subiectul I
I. ,,... nu vom înstrăina niciun [teritoriu al Moldovei] fără voinţa
regelui, prin niciun mii/oe..." .
2. ,,... şicu tot [cle rul] şi cu toţi boierii noştri...".
3. Ţara Moldovei şi Polonia.
4. Sursa A: ,,Noi, Ştefan [cel Mare], domn al Ţării Moldovei, facem
cunoscut( ...) că dorind să ne ţinem de obiceiuri şi să [unnăm
exemplul altor] voievozi moldoveni, ( ... ) tot aşa şi noi( ...) suntem
datori să urmăm, întotdeauna, prin credincioasă su pune re, voinţei
[regilor] Poloniei." .
5. Sursa B: ,,Noi Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al
Ţării Moldovei , facem cunoscut că (...) după ce, intr-o vreme de mult
trecută, intre noi şi Ioan Albert [regele] Polon iei au fost oarecare
vrăimăşie şi cunoscuta ceartă şi lu ptă, (...) acum domnia sa, (...) ne-a
iertat de toate pagubele pe care i le-am făcut domniei sale.
Astfel că, între noi( ...) are să fie linişte şi pace veşnică; aşa că de
aici înainte, atât noi cât şi urmaşii noştri, vom trăi şi vom stăpâni în
vremile viitoare [Moldova] slobozi şi fără griiă...".
6. După cuceri rea Constantinopolu lui (1453), Mahomed al Ii-lea
orientează politica de cucerire a Imperiului Otoman spre centrul Europei,
unde princip al ul s ă u opozant devine regatul cato l ic al U ng ariei. Din
punct de vedere strategic, cetatea Belgradului reprezenta un obie c tiv
de prim ordin pentru planurile sul tanu lui. Este contextul în care Iancu
de Hunedoara, voie vodul Transilvaniei, organizează apărarea cetăţii.
Asediu l otoman şi luptele din jurul Belgradului se vor închei a prin
victoria creştinil or (1456). Deşi a fost răpus de ciumă, Ia ncu , prin
victoria lui, avea să întârzie ofensiva otomanilor spre Europa Centrală
cu peste şapte decenii .
O altă confruntare a românil or în Evul Mediu o reprezintă lup ta de
la Călugăreni (1 595), purtată de Mihai Viteazul într- un mo me nt în
car e turcii se pregăteau să transfonne Ţara Românească în paşalâc.
Afilia t ligii Creştine, iniţiată de împăratul habsburg Rudol f al II- ie a,
Mihai se opune invaziei otomane conduse de marele vizir Sinan Paşa.
Zdrobeşte în luptă avangarda turcă, dar apropierea rezervelor otomane
îl obligă să se retragă spre munţi, în aşteptarea ajutorului transilvan .
Sin an ocupă Bucureştiul, asediază Târgoviştea şi începe organizarea
ţării în paşalâc prin numirea reprezentanţilor otomani în admini straţie
.
Beneficiind de ajutorul lui Bathory, Mihai trece la ofensivă,
eliberând oraşele Târgovişte şi Bucureşti, îi unnăreşte pe turci până Ia
Giurgiu, unde repurtează o mare victorie.
129
 Is torie . Bac
7. În procesul de formare a statelor med ie vale româneşt i, un rol
important l-au avut formaţ iu nile prestatale sau „autonomii le locale " .
Acestea au avut la bază obştile săteşti, având un caracter teritorial (ţări,
c odri, câmpuri, ocoale).
În cazul Moldovei, sunt menţionate astfel de „autonomii locale "
în iz voarele vremii (secolele IX -XIII) cu denumiri diferite: Codrii
Cosminului, Ţara Sipeniţulu i, Codrii Herţe i, Câmpul lui Dragoş.
Acestea atestă începuturi le organizării politice a români lor, fază ce a
pregătit întemeierea statului Moldova . Acest fapt începe cu voievod ul
maramureşan Dragoş , trimis de regele maghiar să formeze în nord
vestul Moldovei o marcă de apărare împotriva· tătarilo r, cu capitala la
Baia (1353). Astfel apare nucleul viitorului stat moldovean,
considerată Moldova Mică, ce era vasală regelui Ungariei.
În 1359 are loc „descălecatul" lui Bogdan, alt voievod maramureşan ,
care trece Carpaţii şi îi alungă pe urmaşii lui Dragoş. Tot el obţine
independenţa statului moldovean în urma înfruntăr ilo r cu regele magh iar
· Ludovic cel Mare (1 365). Aşadar , sub urmaşii lui Bogdan are loc
consolidarea instituţională şi teritorială a statului medieval Moldova.
În concluzie, se poate spune că autonomiile locale româneşti, prin
unificarea lor, au constituit baza statelor medievale de mai târziu .
Subiectul II
I . Primul Război Mondial.
2. Italia.
3. Sursa A: comunism; sursa B: sind icalism.
4. Pentru fascism, statul este esenţia l: ,.Pen tru fascism, totul este în
stat, ni;,.,ic uman sau spiritual nu există şi nu are valoare în afara
statului ." . ·
5. Apariţia ideo logiei , ca şi a regimului politic fascist a fost favorizată
de consecinţele Primului Război Mondial: ,.Fascismul [reprezintă o]
ideologie şi un regim politic apărute în Europa, după Primul Război
Mondial, în condiţiile declanşării unor crize economice şi sociale.".
6. Democraţiile europene ale secolului al XX-iea implică existenţa
regimurilor constit uţionale . Constituţia, ca lege fundamenta lă, prevedea
separarea puterilor în stat, respectarea drepturilor şi li bertăţilo r
cetăţeneşti, egalitatea în faţa legilor . Puterea se află în mâna poporul ui,
care guvernează prin reprezentanţii aleşi în urma sufragiului universal.
Sunt promovate pluralismul politic, economia de piaţă şi statul de
drept, în care nimeni nu este mai presus de lege. _
O excepţie de la acest model este Marea Britanie , simbol şi model al
monarhiei constituţionale încă din secolul al XV III-iea. Deşi nu exis tă
130
Rez olvarea variantelor
o Constituţie britanică adevărată, conducerea statului era asigurată
printr-un ansamblu de legi elaborate în funcţie de împrejurările is
torice ale momentului şi care, împreună, jucau rolul acesteia,
fundamentând organizarea politică a Ang lie i.
7. O practică politică democratică o reprezintă pluralismul polit ic .
Existenţa mai multor partide politice dă posibilitatea cetăţenilor de a-l
alege pe acela care le reprezintă mai bine in teresele. Se asigură, în
felul acesta, alternanţa la guvernare, care contribuie·, de fapt, la
funcţiona rea sistemului democratic .
Un exemplu îl poate constitui Angiia din perioada interbelică . Alături
de liberali şi conservatori, care constituiau cele două partide tradiţionale
din viaţa politică britanică, apare Partidul Laburis t. Alegerile din 1920
sunt câştigate de Lloyd George, care conduce un guvern de coaliţie
format din conservatori şi liberali. Alegerile ulterioare vor asigura însă
alternanţa la putere. Slăbirea progresivă a Partidu l ui Liberal, ca urmare
a unor conflicte interne, face ca Partidul Conservator şi Partidul Laburis t
(ajuns pentru prima dată la putere în 1924) să devină cele două partide
principale care vor alterna de acum înainte la guvernare.
Subiec tul III
Până la Primul Război Mondial, implicarea României în relaţiile
internaţionale s-a orientat spre obţinerea independ enţei faţă de Imp
eriul O toman, precum şi a unor garanţii de securitate care să o
ferească de posibile agresiuni externe.
Statutul de independenţă 1-a preocupat pe Carol I încă de la
începutul domniei sale. Astfel, în I 873 el a ridicat deschis problema
neatârnării în Consiliul de Miniştri (guvern), pentru ca în 1876 să
afirme că
„Proble ma orien tală" nu-şi va găsi rezolv;ţrea decât odată cu
destrămarea Im periului Otoma n.
În primăvara anului 1876, pe fondul „Crizei orie ntale" agravate prin
răscoala bulgarilor, revoluţia junilor turci şi apoi a războiului sârbo
otoman, România încearcă, fără succes, obţinerea independen ţei pe
cale diplomatic ă. Urmează războiul ruso-româno-turc şi Congresul de
la Berlin (1878), în care se pune capăt, pentru moment , ,,Problemei
orie ntale" . Pe lângă recunoaşterea independenţe i, obiectiv major al
domniei lui Carol I, România primea Dobrogea şi Delta Dunării, dar
era obligată să cedeze Rusiei sudul Basarabiei.
Lupta pentru realizarea deplină a idealului naţi onal a dominat
politica românească spre sfârşitul secolul ui al XIX-iea şi începutu l ce
lui următor, fiind un alt obiectiv major urmărit de România. Astfel,
în tim pul marii conflag raţii mondiale izbucnite la începutul secolului
al
13 I
Istorie . Bac
XX-iea, România, în pofida tratatului din 1883, care o lega de Puterile
Centrale, a intrat în luptă alături de Antanta (1916), având ca obiectiv
eliberarea fraţilor din Transilvania. În urma Congresului de Pace de l a
Paris (1919), România obţine recunoaşterea actului de la 1 decembr ie
1918, prin care cele trei provincii istorice (Basarabia, Bucovina şi
Transilvania) s-au unit cu Vechiul Regat, formând România Mare.
După 1945, capacitatea României de a-şi influenţa destinul politic a
fost împiedicată de împărţirea lumii în sfere de influenţă, precum şi de
prezenţa militară sovietică. Plasarea noastră în zona de influenţă a
U.R.S.S. s-a dovedit decisivă pentru evoluţia României; impus prin
forţă, regimul comunist a scos ţara, pentru următoarea jumătate de
secol, din rândul democraţiilor. Deşi fideli puterii sovietice, c
omuniştii din România încep să facă în anii '60 primii paşi în cadrul
proiec tul ul
„destalinizării". Linia impusă de Moscova avea să fie flagrant încălcată
în 1968, când N. Ceauşescu refuză participarea, alături de trupe le
Tratatului de la Varşovia, Ia înăbuşirea revoltei din Cehoslovacia, numi tă
şi „Primăvara de la Praga".
Consecinţele vor fi imediate . Această împotrivire făţişă a unui sta t
comunist fată de Moscova a determinat o creştere a prestig iului
intemationa·l al lui Ceauşescu, care devine „favoritul" lumii occidentale.
Vizitei sale în Franţa, Anglia, Germania şi S.U.A, precum şi cele ale
preşedinţ ilor Charles de Gaulle (1968) şi Richard Nixon (1969) la
Bucureşti vor contribui la creşterea rolului României în lu me . Dar
independenţa faţă de U.R.S.S. a însemnat, în acelaşi timp, consoli darea
naţional-comunismului, care a evoluat spre revenirea la practici
staliniste şi, în final, la izolarea diplomatică a României.
De-a lungul secolului al XX- ie a, România s-a dovedit un factor
activ al politicii de securitate europeană. În perioada interbelică, ea va
milit a pentru păstrarea graniţelor fixate prin Congresul de Pace de la
Paris (1919-1920). În acest sens, aderă la Societatea Naţiunilo r (191
9), unic a organizaţie la nivel mondial care milita pentru menţinerea
securităţi i internaţionale, şi va încheia alianţe regionale (Mica Antantă
- 1921, Înţelegerea Balcanică - 1934). Acest efort se va dovedi ins
uficient în faţa agresivităţii dezlănţuite a Gennaniei şi Uniunii
Sovietice, care impun României cedările teritoriale din 1940.
În a doua jumătate a secolului al XX- ie a, România , deşi supusă lini ei
politice trasate de la Moscova , rămâne constantă în ceea ce priveşte
stabilitatea europeană, participând la Conferinţa pentru Securitat e şi
Cooperare Europeană de la Helsinki (1975). Aici, ţara noastră are o
practică activă, impunând o serie de principii, cum ar fi: egalitate a
132
Rezolvarea variantelor
tuturor statelor şi respectarea drepturilor ţăril or mici , nerecurgerea la
f rţă sau la ameninţarea cu forţa.
In ce priveşte o deosebire în relaţiile internaţionale ale României în
secolul al XX- ie a, putem aminti de raporturile noastre cu U.R.S. S. "s\ t
fel , î? eerioada interbelică aveam relaţii de egalitate în plan
d1plomat1c. Intre I 34-1936 s-au purtat convorbiri la nivel de miniştri
de ex_t rne (N. T1tulescu şi Maksim Lityin ov), ajungându-se la
re tab1ltrea raporturilor diplomatice şi negocierea unui tratat de
asistenţă mu tuală româno-sovietică .
D pă cel de-al Doilea Război Mondial, România intră în sfera
de mtluenţă sovietică şi în cea a evoluţiei, impuse ulterior, spre o
,, em craţ1e populară". Politica externă este imp usă de Ia Moscova, iar
at1_tudine fidelă a conduceri i comuniste de Ia Bucureşti se manifestă
prin respingerea Planului Marshall, atitudine ostilă fată de autonomia
politică a Iugoslaviei lui Tito, susţinere, fără echi oc , a invadării
U_ngariei (1956) de către trupele U.R.S. S.
. Inco cl uzie , se poate spune că implicarea României în relaţiile
internaţionale ale secolului al XX-iea au fost dictate în oeneral de
.
interesele sale naţionale. Fiind un factor de stab'ilitatoe în z'ona
Balcanilor, are un rol important în încheierea războaielor balcanice şi
to to da t a „Problemei orientale" (1913). Ca urmare a poziţiei sale
s tra t e gice, statul român a fost integrat în diferite aliante m ilitare
rmări?d real!zarea i tegrităţii sale (România Mare 19 18 ) iar apoi'.
m perioada interbelică, păstrarea acestei situatii prin actiuni de
securitate colectivă (Mica Antantă - 192 I şi Înţeiegerea Bal anică -
1934). Dar schimbările produse după cel de-al Doilea Război Mondial ·
şi impunerea modelului comunist fac ca România să fie ob]ioată în
relaţiile internaţionale, să ţină cont de poziţia Moscovei. "' '
REZOLVAREA VARIANTEI 2
Subiectul I
I. Moldova era „supusă coroanei regatului ungar".
2. Basarab îl răsplăteşte pe regele Ungariei „cu 7000 de mărci de
argint şi vă voi lăsa .fn pace Severinul, cu toate ce ţin de ef'; ,,tributu
l
P care-l datorez coroanei voastre îl voi plăti , cu credinţă, în tot
anul. Şt nu mai puţin voi trimite la curtea voastră pe unul din /iii mei
ca să servească pe banii mei şi pe'cheltuiala mea".
3. Moldova şi Ţara Românească.
133
 Istorie . Ba c
4. 8 : ,,dacă veniţi şi mai mult înlăuntru ţării [oastea maghiară care a
oroan izat campania din 1330 sub conducerea regelui Carol Robert de
A; jou] nu veţi putea nicidecu· m să [scăpaţi de pericol].
5. A. ,,voievodul pe care-l alegeau românii din acea ţară se
recunoştea drept vasal al regelui Ungariei, obligându-se să plătească
censul la timpul obţinu t." · . (Anglia, Franţa, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburg ic , Sardinia, Prus,ia
6. Pericolul otoman pentru Principatele Române a fost conştent1zat
de domnitorii munteni şi Moldoveni, care au îmbinat rezistenţa armată
cu tratatele diplomatice.
Atitudinea ostilă a domnitorului Moldovei , Ştefan cel Mare, faţă de
Imperiul Otoman, l-a determinat pe sultan_ să preg_ătească expediţia de
înlăturare 'din domnie a lui Ştefan. La JO 1anuane 1475 , dommtorul
Moldovei a obţinut o strălucită victorie la Vaslui împotriva lui Soliman
paşa. .. . . ., .
La sfârşitul domniei, Ştefan a plătit tribut Porţ11, iar mam1c II era
vechiul aliat , P oloni a. Regele Ioan Albert a încercat să ocupe Moldova
în anul 1497 , dar garnizoana de Ia Suceava a rezistat armatei polon :
Armata lui Ioan Albert a suferit un adevărat dezastru la Codru
Cosminului. Doi ani mai târziu, în 1499, se va încheia pace între ce le
două părţi, statutul domnului Moldovei fiind cel de egalitate în raport
cu regele Polo n iei . . 6. Principiul separării puterilor în stat (executivă, legislativă şi
7. D in secolul al XI V-iea , Ia rivalitatea polono-maghiară pentru
hegemonie în teritoriile româneşti se adaugă o mare primejdie: cea
otomană.
De aceea, obiectivul principal al domnitorilor români era acela de
menţinere a fiinţei statale proprii, a identităţii religioase, fapt pentru
care lupta armată s-a conjugat cu acţiunile diplomatic .
Rezistenţa antiotomană a Ţărilor Române le-a apropiat pe acestea de
Regatul Ungar , ameninţat şi el de expansiunea otomană, astfel că,
peste un secol şi jumătate, expansiunea otomană Ia nord de Dunăre ,
spre Europa Centra lă, a fost oprită de rezistenţa izolată sau coalizată a
Tărilor Române şi a Regatului Ungar.
·Mircea cel Bătrân a încheiat tratat de alianţă antiotomană cu rege}e Ungarie
.
i, Sigismund de Luxemburg martie 1 95 , Ia Br ov). In acest context,
domnitorul muntean part1c1pa la cruciada de la N1copole . Oşti le creştine
(7
au fost înfrânte iar Imperiul Otoman îşi consolidează dominaţia în Balcan i. .
... .
În aceeaşi idee a coaliţiei antiotomane se înscnu ŞI acţmmle Im Iancu de
Hunedo ara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul,
semnificaţia acţiun ilor fiind dublă: internă şi europeană .
134
Rezolvarea varia nte lor
Subiectul II
I. Adoptarea „Convenţiet ' din cadrul Conferinţei de la Paris.
2. Principatele Muntenia şi Moldova .
3. Statutul politico-juridic al Principatelor: puterea suzerană - Imp er
iul Otoman; puterea protectoare - garanţia colectivă a Marilor Puter i
Imperiul Ţarist).
4. Dorinţa românilor era unirea Principatelor Române, conform
sursei 8, ca unire depl ină, cu un singur domnito r. De aceea, prevederea
din text viza unirea Principatelor într-un singµr stat nu·mit România, iar
conducerea să aparţină unui prinţ străin , dintr-o familie domnti o rae
eu rop ean ă , cu moştenirea tronului , iar moştenitorii să fie crescuti
în religia ortodoxă. ·
5. Un ir e a Principate lor, menţionată în sursa C, era concepută nu
cao unire dep li nă, ci sub forma unei uniu ni - ,,Principatele Unite ael
Moldovei şi Valahiet ' , în cadrul căreia urmau să fie aleşi doi do mntior i
şi două adunări' legislative. Garantarea unităţii parţiale sub for ma
uniunii era dată de Comisia Ce tra lă , cu sediul la Focşani (elabora legi
comune ambelor Principate) şi !nalta Curte de Justiţie şi Casaţie, având
sediul tot la Focşan i.
judecătorească) şi principiul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti
(libertatea in divid uală, a presei, de gând ire , de asociere şi întrunire.)
Ambele principii sunt garantate în Constituţia din anul I 866. O alt ă
car ac ter is tic ă a democraţiei în secolul al XIX-iea o reprezni t
ă p lu r ip a rt id is mul , dec i prezenţa în viaţa politică a ma i m ultor p
arti de (exem p l u: în secolul al XIX-iea, în spaţiul românesc îşi des
făşu rau activitatea Partidu l Liberal, Partidul Conservator, Partidul
So cia l Democ rat al Muncitorilor din România) .
7. Ac ţ iune a politico-militară din a doua jum ătate a secol u l ui
al XI X -iea din Europa în car e a fost implicată şi Rom ânia a fost Răzb
oiu l de In depe nden ţă, din anii 18 77- 1878.
„ Cr iz a orienta lă" (pro ble ma moştenirii Imperiului Oto man a flat
în dec l in ) s-a redeschis în anu l 18 7 5 , ceea ce anunţa un nou război
rsuo turc şir e prezenta prilejul pentru lichidarea „legăturii seculare" cu Poar.ta
Apropierea de Imperiul Ţarist şi înche ie rea Conve nţiei de la
Bucu r e şti (4 ap rilie 1877) a înscris con diţ iile t recer ii armatei ruse psr e
!3alca,ni re c uno aşterea şi respectarea in tegr ităţi i terit o riului române
sc. ln acestco nte xt, la 9 mai 18 77 Ca mera şi Senatul au votat mo ţiun i prin
care se proclamă in dependen ţa naţi onală a Românie i.
Cuce r ir e a independenţe i s-a realiza t prin participarea la Războiul
de In dep en den ţă, la cererea disperată a mare lui duce Nicolae.
Armata
135
 Rezolvarea variante/or
Istorie. Bac

românăa avut o contribuţie decisivă la ocuparea redutei - elemente sud-slave prezente în limba română, cuvinte asemănătoare cu
cele din limba albaneză, precum şi absenţa elementelor germanice din
Griviţa,I capitularea Plevnei şi ocupare Vid uu(. ! A
Recunoaşterea independenţei Romame1 s-a tăcut m tratatele de pace limba română; .
de la San Ştefano şi Berlin (în cadrul ultimului tratat, n cu oaş erea era - caracterul nomad al românilor, decurgând din ocupaţia lor de
condiţionată de modificarea articolului ?
din Co s 1tuţ1a dm IA86 , pr căpetenie - păstoritul;
- ,,ex silentio": afirmaţia despre inexistenţa izvoarelor istorice care
iv i nd acordarea drept _lui la cetăţemeJ. Romama a _r doban 1t
Dobrogea şi Delta Dunăm, dar armata rusa ocupa cele trei Judeţe dm sudul să ateste prezenţa românilor la nord de fluviu înainte de secolul al
Basarabie. i (Cahul, Bolgrad, Ismail), revenite la Dobrogea după XIII- ie a, deci înaintea venirii maghiarilor în Transilvania.
Congresul de pace de la Paris (1856). Firească pentru umaniştii români (Gr. Urec he, M. Costin), dar şi
pentru cei străini (Ena Silvio Picc olomini, Antonio Bonfini), ideea de
Subiectul III . . continuitate a dăinuit până în secolul al XVIII-iea. Începând cu
secolu·l
nÎ secolul al XVIIl-lea, în condiţiileprocesului de formaerAa - formarea poporului şi a limbii române la sud de Dunăre;
naţ1un1lor ş i a statelor naţionale, ideea de conti uitate s-a transformatm pr ?
lemă p <_?litică (cu ceea ce pre upune ea :-- 1 ot e, argume te, _ 136
afirmaţ19._ .
Inceputul disputei în Jurul contmmtăţu l-a con t1t 1tre ve d 1can
e!
nationale formu late de românii din Trans1lvama, m special pnn
S,;pplex Libellus Valacliorum (secolul al XVIII-Tea). C n ideratc )
d in t â i program politic, memoriul se baze ză pe cnenle Şco h Ar de lene,
care fac referire la originea latină_ ş1 la vech1 ea ?op o ruu_l 1 român.
Reprezentanţii Şcolii Ardelene au aJuns să susţmă, 1mpo tr1va
evidenţei, caracterul exclusiv latin al limb_ii române. . . A
în replică, istorici şi geografi din lmpen l Habsburgic,m te rrpe ta d
un i la te ral şi fără o analiză critică câteva izvoare , au formulatteo
a imigraţionistă. Teoria a fost sistematizată în 871 _d Rob rt Roesle ,m
lucrarea Studii româneşti. Cercetări asupra istor1e1 veclu a rom ân ilro
'. a firmân d că poporul şi limba română s-au format la su de Dun e ŞI a
b ia · în secolul al Xlll-lea au imigrat la nord de fluviulmen ţ 10na t.
Acest lucru ar explica, în opinia adepţilor acestei t orii,_car ac te
rul sudic (bulgăresc) al elementelor slave din limba roma ă ş1a dop t aera
creştinismului în varianta sa ortodoxă, slavă, precum ş1 prezenţaunor
cuvinte asemănătoare cu cele din limba albaneză sau absenţae leme n te
l or
germanice din limba română.
Afirmaţiile teoriei imigraţioniste sunt următoarele: . ..
_ dispariţia (exterminarea) geto-dacilor în urma războaielor cu romanu
(101-102; 105-106); • • • A•

_ imposibilitatea romanizării Daciei în cei 165 de am des t ăp an1re

romană;
- dispariţia vechii toponimii dacice; . .
- vidul creat prin părăsirea Daciei în timpul lm Aurelian (c unsoc
u ta
retragere aureliană);
al XIX-iea, teoriei lui Robert Roesler i-au dat răspuns în epocă mai
mulţi is toric i, între care A.D. Xenopol sau B.P. Hasdeu, combă tând- o
cu numeroase argumen te.
Continuitatea existenţei (vieţuirii) pe teritoriul Daciei poate fi susţinută
atât cu argumente logice, cu toponime, hidronime, cât şi cu cele
arheologice, rezultat al cercet ărilor sistematice din secolul al XX-iea.
Toponimele (Apulum , Nap'>ca, Potaissa), hidronimele (Alutus, Samus,
Mar is ), precum şi inscripţiile din Dacia în care sunt prezente nume
d<J.ţice şi romane sunt dovada indiscutabilă a prezenţei geto-dacilor
după cucerirea romană. Se contrazice astfel afirmaţia lui Eutropius
despre „exterminarea geto-dacilor".
La toate cele menţionate se adaugă prezenţa în trupele auxiliare a
„cohortelor" şi „alelo r" dacice, răscoalele repetate ale acestora şi
descoperirile arheologice (aşezări şi necropole, care prin obiecte şi ritul
incineraţiei adeveresc existenţa geto-dacilor).
Retragerea aureliană trebuie înţeleasă ca părăsirea Daciei romane de
către armată, funcţionari şi oamenii din aparatul administrativ. După
cum menţionează istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Înce puturile vieţii
romane la gur ile Dunării, ţăranii au rămas pe peticul lor de pământ,
având alături elementele romanizate sau în curs de romanizare (exemplu
- dacii li beri).
Tezaurele monetare (a căror acumulare începe înainte de retragerea
aureliană), descoperirile arheologice (aşezări şi necropole), răspândirea
creştinismului (majoritatea cuvintelor sunt de origine latină: ,,biserică",
,,Dumnezeu", ,,înger", ,,cruce") sunt dovezi ale continuităţii daco-romane.
R spân?irea creştinismului la nord de Dunăre, fără ca factorul politic să
mtervmă, este atestată de numeroase obiecte creştine descoperite,
precum cele de la Biertan (fragmen- t dintr-un donariu de bronz
din secolul al IV-iea, cu inscripţia „Ego Zenovius votum posut' (,,eu
Zenovius am tăcut această ofrandă"), al cărui disc conţine monograma

137
 Istorie. Bac
lui Hristos), Porolissum (temp lu păgân, transformat în lăcaş creştin),
Apulum, Drobeta. Astfel, putem afirma că faţă de popoarele din jurul
Daciei, poporul român s-a născut creştin în mod spontan, odată cu
formarea romanităţii.
Cât despre inexistenţa izvoarelor istorice despre români la nord de
Dunăre înainte de venirea maghiarilor, considerăm că Gesta
Hungarorum şi Cronica lui Nestor, care îi menţio nează pe rom ni,
sunt izvoare demne de crezare, infirmând ipoteza teoriei roesleriene.
Din secolul al XVIII-iea, consideraţii pur politice, de explicare a unei
domina ţii străine asupra teritoriului transilvănean provoacă o discuţie:
au sau nu românii drepturi egale cu ceilalţi locuitori? Istoricii afirmă
că, în loc să fie dat un răspuns categoric, bazat pe o realitate şi pe
mărturiile existente, au fost emise doar ipo teze, cu urmări negative
asupra naţiunii aflate în discuţie .
· Astfel, erau deservite interese de cu totul alt ordin decât cele puse în
slujba adevărului istoric.
REZOLVAREA VARIANTEI 3
Subiectul I
I . Valah = român.
2. ,,campania cea lungă'' .
3. Transilvani a; 14 41- 1456 .
4. A: Ianc u de Hunedo ara a mărit mult glo r ia ungurilor şi pe cea
a valahilor din care s-a născut, ceea ce a făc ut ca numele lui să îl
umbrească pe al altora.
5. B: Argumentul pentru denumirea „campania cea lungă'' este
durata acţiunii - ,,mai bine de şase !unt' - dintre care patr u luni în
teritoriul duşman, cu susţi nerea a şapte lupte şi dobândirea a tot atâtea
vic torii.
6. În anii 139 4-139 5, mai mu lte expediţi i otomane au avut ca ţintă
spaţ iu l Ţ ării Româneşti, în timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-14 18).
Cea mai importantă a fost, se pare, cea soldată cu bătălia. din I O
octombrie 1394, urmată de o alta la 17 mai 139 5. Izvoarele şi tradiţ ia
au contopit aceste lupte sub nume le de „lupta de la Rovine". S-a
adop tat tactic a luptelor de hărţuială şi au fost pierderi de ambele părţi,
dar iz voare le au consemnat victoria lui Mircea la o rovină (loc mlăştinos,
râpos) şi apoi retragerea otomanilor, speriaţi şi de posibila inte rvenţie
a regelui ungar.
138
Rez olvarea variantelo r
Oastea otomană sub cond ucerea lui Mahom ed al Ii-lea , ajutată de
tătari şi mun teni, l-a înfruntat pe Ştefan cel Mare la Războie ni (Valea
Albă) , în 26 iulie 14 76 , unde „au biruit păg ânii pe creştim" .
Cu mar i eforturi, după ce şi-a reorganiz at oastea, domnul român a
reuşit să îi alunge pe năvălitori spre sud şi să îi scoată din ţară.
7. Ţările Româ ne au atins apog eul dezvoltării lor voievodale în
secolele XIV-XV, tocmai în perioada în ca.re Imp eriu l Oto man â. s
upus state le din Peninsu la Balcanică şi încerca să atace la nord de
Dunăre.
Unul din factorii care au contri buit la conse rvarea situaţiei de la
nordul Dunării de Jos a fost capacitatea de rezistenţă a Ţărilor Române:
după câteva înfrângeri militare ale otoman il or, de teama unor complicaţii,
otomanii au înnoit principatelor statutul de state tributare (acceptat
după 142 0, pentru Ţara Româneascăşi în 14 56, pen tru Moldo va), prin
care li se recunoştea autonomi a (organizare inte rnă proprie, fără
intervenţie din afară), dreptul de alegere al domnitorului, recunoaşterea
Bisericii Ortodoxe, toate în schimbul plă ţii unu i tribut.
Rezistenţa Ţărilor Române s-a bazat pe câteva realităţi: ca pacit atea
de mobilizare a armatei, existen ţa ţărăn im ii libere şi a micii boierimi
care avea ce să apere (lotul de pământ, libe rtatea ), mobili ta tea oştii
călare, cu echipament uş or, care aplica tactica atacului prin surprindere;
oastea Princ ip atelor era opusul annatelor de model occidental, armate
,,grele" şi „imobile ".
S ubiectu l II
I. Naţiunea română.
2. Dacia.
3. Traian, Galienus, Aureli an.
4. Ungurii şi nemţii (germanii ).
5. Sursa A: ,,Naţiunea română este cu mult cea mai veche dintre
toate naţiunile Transilvaniei"' ; ,,este un lucru sigur şi dovedit, pe
temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiţii niciodată întreru pte, a
asemănărilor limbii, datinilor şi obiceiuri/or, că ea îşi trage originea
de la coloniile romane.". ·
6. Sursa B: ,,Ar fi deci după firea lucrurilor că, dacă ungurii şi
nemţii ar fi fost cei dintâi locuitori ai Daciei, să se găsească măcar
numele celor mai însemnaţi munţi şi celor mai mari ape de obârşie
ungurească sau germană." ; ,,Le găsim, dimpotrivă, româneşti sau
dace."
7. Teoria lui Roesler.
139
Istorie . Bac
Subiectul llI
Dubla alegere a domnitorului Al.I. Cuza, la 5 ianuarie I 859 în
Moldova şi la 24 ianuarie I 8 59 în Ţara Românească, at stă uniun ea
personală care trebuia recunoscută de Marile Puteri. In condiţiile
existenţei a două guverne şi a două adunări legiuitoare , obiective le
pincipale ale domnitorului erau: recunoaşterea dublei alegeri,
realizarea unirii politice şi administrative depline şi recunoaşterea ei,
crearea unui plan de refonne care să modernizeze societatea
românească.
Marile Puteri, cu toate obiecţiile Imperiului Habsburgic şi ale
Imperiului Otoman, au acceptat dubla alegere (martie - august 1859, în
cadrul Conferinţei de Ia Paris).
În plan in tern, au fost unificate serviciile vamale şi serviciul teleg
rafic, au fost promovate elemente ale burgheziei în aparatul de stat, au
fost numiţi funcţionari munteni în Moldova şi inver s, a fost creată
armata unic ă, cu sediul Ia Floreşti (lângă Ploieşti) şi a fost înfiinţat
prim ul minister - Ministerul de Război. Capitala a fost stablită la
Bucureşti, iar stema reunea simbolurile celor două spaţii geografice.
La sfârşitul anului I 86 I , în cadrul Conferinţei de la Const antinopol,
Marile Puteri au convins sultanul să emită un firman prin care să
recunoască oficial unirea pe timpul domniei lui Al.I. Cuza.
„Proclamaţia" către ţară adresată de domnitor făcea cunoscut succesul
obţinut şi proclama unirea deplină şi naşterea naţiunii române: ,,Unirea
este îndeplinită , naţiona litatea română este întemeiată'' . Astfel s-a
constituit, la 22 ianuarie 1862, prima Adunare legiuitoare şi cel din tâi
guvern unic , condus de conservatorul Barbu Catarg i u.
Instabilitatea guvernamen tală, în special în perioada 1859-1862, a
fost detenninată de lipsa exerciţiului politic de tip democratic, de
contradicţiile existente în Convenţie şi de fragilitatea clasei politice
româneşti.
, La 1_4 august 1864 , Al.I. Cuza a promulgat legea rurală, pe
Considerat cel niai important pentru activitatea sa reformatoare,
guvernul condus de Mihail Kogălniceanu a fost instalat la 11
octombrie 1863.
În noiembrie 1863 , Ia deschiderea lucrărilor Adunării legis lative , Al.I.
Cuza anunţa în mesajul său programul legislativ: reforma electorală, cea
agrară, organizarea armatei, reforma instituţiilor publice , secularizarea
averilor mănăstireşti.
La 25 decembrie 1863 a fost votată Legea de secularizare a averi lo r
mănăstireşti, care reprezentau 25% din pământul arabil. Este vorba
despre averile mănăsirilor închinate , deci puse de domnitori sub
patronajul Patriarhiei de la Constantinopol. Conform legii, aceste
bunuri trec în proprietatea statului, venit urile aparţinând bugetului.
Rezolvarea variantelor
P r7o!a da d7cen:i b.:ie 1863 - mai 1864 se caracterizează printr-o
act1v1ta e _leg1slat1va bogată: sunt adoptate legi după modelul francez:
Codul ClVII (care garanta li rta! a persoanei şi egalitatea în faţa legilor),
Codul penal, legea contab1htăţ11, legea organizării judecătoreşti.
ăsu:a reformatoare care va stârni disputa între guvern şi
Adunarea leg1slat vă (Camera) este legea rurală. Proiectul
prezentat de Mihail Kogălmce_u a fost respins de adunarea
?
dominată de conservato,ri guvernu! pnmmd vot neîncredere, ceea ce
însemna că este obligat să e dizolve. J?ommt rul a pre erat să
e
menţină guvenul şi, prin lovitura de stat din 2_mai 1864, a dizolvat
forul legislativ.
Act I de Ia 2 m_ai 18 4 _ a însemnat atât dizolvarea Adunării şi
menţ1 erea guvernului , cat ŞI elaborarea unei noi legi fundamentale de
orgamza e _a s tatu l ui, cunoscută sub numele de Statutul dezvoltă/
or al Convenţie, de la Paris, şi a unei noi le gi e lect orale.
S_ta _!utu l d z voltător, aprobat prin plebiscit (acţiune de
consultare a op1 1e1 publice , care se pronunţa prin „da" sau „nu"
asupra une i hotărâri ma1ore), prevedea :
-_ s p o :irea considerabilă a pre rogativ elor domnului (are şi
initiativă l g: 1sla t v1 ă, urneşte un sfert din membrii Senatului
(Corpul Pond rator ) ŞI pe preşedintele Camerei;
- legile sunt elaborate de Consiliul de Stat, înfiintat în 1 864 ai
r dre tul de a primi petiţii revenea numai Sena tulu i; · '
P:m legea electorală creştea considerabil num ăru l a!eoătorilor
0
care
se 1mpărţeau în două categorii: '
- a_le g ă t r? i primar!, ca:e votau prin delegaţi I la I 00 şi erau
plătitori de 1mpoz1t _(4 de _le i, cei de la sa te, 80 - 100 de lei, cei de
la orşa ;)
_ -_a el g ă ton 1recţ1, care erau plătit ori de impozit (4 galbeni
pensionari ş1 mtelectuah). '
carea msoţ1t- de o Proclamaţie în care arăta că ţăranii au de acum propria
lormoş ,ie _a -? patrie _de iubit şi de apărat. Legea elibe ra ţăranii
din dep e den ţa1 11 1mpr?pnetărea cu loturile de pământ avute în
posesie (în
folosinţă),m funcţie de uterea e on :°ică (numărul de vite); dijma,
claca, care] cu le:°ne ŞI alte bhgaţu datorate proprietarilor, fie în
na tur fi_e. m ban1, erau desfiinţate. Ţăranii trebuiau să plătească
,ă
140
 ?esp ăg u bm entr clac_ă timp de 15 ani, iar pământul nu
putea fi Ipotecat sau instrămat timp de 30 de ani. Cei care nu au
făcut clacă deveneau proprietari numai pe loturile de casă şi
grădinărit.
Carac erul moderat al legii , limitele acesteia au fost: întinderea mică a
l_?tulm c car _au _fost_împroprietăriţi, numărul mare de ţărani rămaşi ne
1mprop n_e tănţ1, mex1sten unui _regu_lament de aplicare a legii
(măsurătorile se făceau greoi, s-au săvarş1t abuzuri).

1
4
1
Istorie. Bac
Prin legea instru cţiunii publice (25 noie mb rie /7 decem brie 1864 ),
prima lege modernă a învăţământului public şi privat, elem entar şi
su perior, se instituiau principiile libe rtăţii, obligativităţii şi gratuită ţii,
egalitatea între sexe şi laicizarea sistemului de învăţământ. Liceul avea
şapte clase, cu o pondere a disciplinelor umaniste; şcolile de agricultură.,
arte, meserii şi comerţ, de pregătire pedagogică a viitor ilor dascăli erau
in luse în sistemul de învăţământ tehnic şi profesional. Învăţăm ântul
superior a cunoscut o dezvoltare deosebită prin înfiinţarea universităţilo r
din Iaşi (1860) şi din Bucureş ti (1864). Sistemul de învăţământ era pus
sub autoritatea Ministe rului Cultelor şi Instrucţiunilor Publice.
Reformele adoptate în timpul domniei lui Al.I. Cuza a-u ac cel e rat
procesul d modern izare a societăţii româneşt i, în spiritul programului
paşoptist. Intre aga evoluţie a societăţii ro mâneşti din a doua jumătate
a secolul ui al XIX-iea, va sta sub semnul inst ituţiilo r statale mod eme,
create în ti mpul domnie i lui Al.I. Cuza. România s-a afirmat ca un stat
naţ ional ş i modem între statele europene.
REZOLVAREA VARIANTEI 4
Subiec tul I
I . ,,[Mihai Viteazu l] a smuls o secure sau suliţa ostăşească pătnmzând
el îns uşi în şirurile sălbatice ale duşmanilor, străpunge un stegar al
armatei, taie cu sabia o altă căpetenie şi luptând se întoarce nevătămat."
2. Boierii ( ma ri şi mici).
3. Ţara Românească; 1593-160 l.
4. B: ,,şi într-aceia vreme împresuraserăturcii Ţara Românească cu
datorii multe şi cu nevoi foarte grele, încât nu mai avea să plăteasc ă
ţara" ; ,,şi deacă văzură că într-alt chip nu vor mai putea izbăvi, deci
ei ziseră numai cu bărbăţie să ridice sabia asupra vrăimaşilor." .
5. A: ,,turc ii îi resping pe oşteni, aceştia se retrag, luptându-se
neîncetat şi pierd 11 tun urt ' ; ,,[voie vodul] a smuls o secure sau
suliţa ostăşească şi pătrunzând el însuşi în şirurile sălbatice ale
duşmanilor, stăpunge pe un stegar al armatei, tăie cu sabia o altă
căpetenie (...) încât până în seară au fost redobândite cele 11 tunuri." .
6. Mircea cel Bătrân (1386-1418) a partici pat în toamna anului 1396 la
o mare cruciadă la Nico pole, pusă la cale de regel_e Ungariei, cu
participanţ i apuseni şi răsărite ni. Domnito rul muntean a cerut să
înceapă lupta cu oastea sa, ceea ce Sigis mund şi co manda nţii unguri au
aprobat. S-a opus fiul ducelui de Burgundia, astfel că francezii au
atacat primii şi au căzut în cursa întinsă de turci. Victoria otomană de
142
Rezolvarea variantel or
la Nicopole a dat curaj lumii islamice şi a umi lit sistemul de luptă
occidental în faţa celu i o to man.
Vlad Ţepeş (1 448, 1456- 1462, 1476) , domnul Ţării Româneşti , a
efuzat în anul 1459 palata tributului şi alte obligaţii impuse de turci .
In iama anilor 1461-1462 a distrus toate punctele fortificate otomane
de la su de Dunăre (de la Rahova până la Măcin). Ca urmare, la
începu tul anului 1462 , a rmata otomană condusă de Mahomed al II-
iea porneşte o campanie îm potriva Ţării Româneşti, cu scopul de a
ocupa ţara. La 16 iulie 1462, Vlad Ţepeş orgnanizează un atac de
noapte asupra taberei otomane, cu gândul de a-1 ucide pe sultan.
Scopul nu a fost atins, dar atacul a produs panică şi turcii au ajuns să
se ucidă între ei. Domnul muntean s-a retras la nord de capitală pentru
a aştepta ajutorul de la Matei Corvin. Urmărindu-l pe Vlad, sultanul şi
armata sa au dat de „pădurea" de ţepi - un spectacol demoralizant.
Mahomed al II-iea a poruncit retragerea, care a fost considerată de
cronicile maghiare. şi veneţiene ca o recunoaştere a eşecului
campaniei.
7. Unul dintre considerentele pentru care Ţările Române nu au fost
transformate în paşalâcuri este cel al avantajului oferit de regimul de
dominaţie indirectă. Ţările Române aveau un rol esenţ ial în
aprovizionarea Porţii cu came de vită, de oaie, cu sare, cai de tracţiune,
lemn, ceară, brânză etc., astfel că 500 OOO de locuitori ai capitale i
imperiale erau alimentaţi cu aceste produse.
Imperiul Otoman era, în acest context, convins de marile avantaje
economice aduse de dominaţia indirec tă.
Subiectul II
I. Dacia.
2. Traiaq.
3. Aurelian.
4. Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, Apulum.
5. Sursa A: ,,deorece Traian, după cucerirea Daciei, adusese o
mulţime foarte mare de oameni din toate colţurile lumii romane.".
6. Sursa B: ,,a părăsit provincia Dacia întemeiată de Traian dincolo
de Dunăre, retrăgând armata şi provincialii".
7. Continuitatea daco-romană pe teritoriul Daciei, după retragerea
autorităţilor romane. Aspectul este susţinut de descoperirile arheologice
(construcţii," tezaure mone tare, obiecte creştine etc.), lingvistice
(terminologia creştină a limbii române fiind de orig ine latină),
hidronimie ( păstrată încă din epoca dacică) şi toponimie. Toate aceste
mărturii co nduc la concluzia că poporul român s-a format pe teritor iul
locuit de strămoşii săi.
143
 Isto ri e. Bac
Subiectul II I
Reali zarea României Mari prin unirea Basarabie i, Bucovinei şi
Transilvaniei cu Vechiul Regat a fost rezultatul acţiunii românilor în
conditiile favorabile create de sfârşitul Primului Război Mond ial, când
Imperiul Ţarist şi cel Austro-Ungar dispăreau de pe harta Europei.
Declanşarea revoluţiei bolşevice din octombrie 1917 era, de fapt, mai
mult o lovitură de stat prin care bolşevicii puneau mâna pe putere.
Consiliul Comisarilor Poporului, condus de V.I. Lenin, adopta
Decretul asupra păcii, prin care se exprima hotărârea de a se scoate
ţara din război, şi Declaraţia drepturilor popo arelor din Rusia, care
recunoştea dreptul acestora la autodetennin are, mergând până la
despărţirea de stat. În baza acestui principiu , o parte din teritoriile
ocupate de Imperiul Rus îşi vor proclama in dependenţa .
Prima provincie românească care s-a unit cu patria-mamă a fost
Basarabia. În 1917 s-a constituit Partidul Naţional Mo ldovenesc , care
va coordona mişcarea de eliberare a Basarabie i. Cu prilejul
Cong resulu i ostaşil or moldoveni reunit la Chişinău (noiembrie 1 91
7), acesta proclamă autonomia politică şi teritorială a Basarabiei,
hotărăşte constituirea forţelor armate proprii şi conv ocarea unui organ
reprezentativ al Basarabiei, Sfatul Ţării, condus de Ion In cul eţ.
Real izarea deplină a autonom iei se înfăptuia prin proc lamare a
Repub li cii Democr atice Moldoveneşti (decembrie 1 91 7), membră
cu drepturi depline în cadrul Republicii Federative Ruse.
Situaţ ia se agravează odată cu lovitura de stat bolş evică, unnată de
destrămar ea armatei ruse. Pentru a se pune capăt anarhiei şi dezordinii
provocate de soldaţii ruşi în retragere, se cere sprijinu l annatei
române. Aceasta va restabili ordinea şi prestigiul Sfatului Ţării, ceea
ce va determina guv ernul Rusiei Sovietice să întrerupă relaţiile
diplomatice cu Român ia.
În faţa amen inţăril or Rusiei şi Ucr ainei, Basarabia îşi proc lamă
independ enţa (4 februarie 1918), iar la 27 martie 19 1 8, Sfatul Ţări i,
care cupr in dea reprezentanţi ai t ut uror naţi onali tăţilor, a adoptat cu
majoritate de voturi hotărârea Basarabiei de a se un i cu România.
În timpul primei conflagraţii mondiale, Bucovina a fost !eatru de
război, n um eroşi tine ri fiind înrolaţi în armata austro-ungară.
lncepând
· din toamn a anu lui 1918, si tuaţia provinciei s-a înrăutăţit. În conte
xtul reorganizării Imperiului pe baze federative, autorităţile
habsburgice vehiculau teza anexării Bucovinei la Galiţia . De
asemenea, Ucraina ridica pretenţii de stăpânire asupra provinciei ,
ameninţând cu intervenţia militară. În octombrie 1918, la iniţiativa lui
Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, a fost convocată la Cernăuţi o
adunare a reprezentanţilor
144
Rezolv area vari an telo r
populaţiei româneşti, care a ales Consiliul Naţ ional. Ca lider politic al
acestuia a fost ales Iancu Flondor. Ameninţarea ucraineană 1- a
determinat pe acesta să ceară sprijinul armatei române. La 28
noiembrie 1918 , Congresul General al Bucovinei, format din
reprezentanţi ai românilor, polonezilor,germanilor şi rutenilor, votează
unirea cu Regatul României. Austria recunoaşte unirea României cu
Bucovina prin tratatul de la Saint-G ermain.
În ceea ce priveşte Transilvania , încă de la începutul Primului
Război Mondial s-au diversificat mijloacele de luptă ale românilor
pentru unirea cu ţara, activitate coordonată de Partidul Naţional Român
(P.N.R.). În toamna anului 1918 , în condiţiile înfrângerii Puterilor
Centrale şi prăbuşirii Austro-Ungariei, mişcarea naţională a românilor
din Transilvania s-a amplificat. P.N.R. proclamă la Oradea
independenţa naţională a românilor din cadrul Dublei Monarhii, iar Ia
12 noiembrie I 9 I 8 se formează Consiliul Naţional Român Central
(C.N.R.C.), cu sediul Ia Arad, având rolul de a coordona, ca organ
unic, mişcarea naţională a românilor transilvăneni. După modelul
acestuia, s-au constituit consilii şi gărzi locale în Transilv ania. Acestea
au prelu at controlul politic şi admin istrativ în întreaga provincie,
reuşind să menţină ordinea în Transilvania.
Pentru a da expresie voinţei românilor transilvăneni, C.N.R.C. decide
convocarea unei mari adunări pentru I decembrie 1918, Ia Alba Iulia.
Marea Adunare Naţională se deschide sub preşedinţia lui Gheorghe
Pop de Săseşti, în prezenţa a 1228 de deleg aţi, a episcopului ortodox
Miron Cristea, a episcopului greco-catolic Iuliu Hossu şi a peste 100
OOO de persoane. Vasile Goldiş va citi Rezoluţia Unirii cu România
(a promova-t principii democratice, egalitatea minorităţilor cu naţiunea
română, votul universal, libertăţi cetăţeneşti). A doua zi au fost alese
organele provizorii ale puterii de stat, Marele Sfat Naţional şi
Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu. Unirea a fost salutată şi
recunoscută de naţionalităţile din Transilvania. Ungaria recunoaşte
unirea prin Tratatul de Ia Trianon (1920).
Marea Unire din 19 I8 încununa aspiraţiile de veacuri ale românilor
de a trăi într-un singur stat, fiind rodul luptei tu turor forţelor şi
categoriilor sociale interne. Astfel, se desăvârşea formarea României
Mari. Noul stat românesc, având o suprafaţă de 295 049 km2
şi o populaţie de 18 milioane de locuitori, va fi recunoscut pe
plan internaţional prin tratatele de pace încheiate la Paris, în anii 1919-
19 20.
145
Istorie . Bac
REZOLVAREA VARIANTEI 5
Subiectu l I
I. ,,bărbat demn de admirat, intru nimic in ferior comandanţilor erot'
2. Oastea polonă.
3. Moldova; 1457-1504 .
4. B: O parte din prada luată de la poloni (polonii care au fost lua ţi
!prizonieri au fost vânduţi ca robi) a fost trimisă de Ştefan cel Mare
sultanului Baiazid al Ii-lea.
5. A: Catolicii - ,,fiindcă alţi regi şi principi catolici sunt apăsaţi de
trândăvie, plăceri lumeşti sau războaie civile."; ,,el [Ştefan cel Mare]
este este cel mai vrednic ca să i se încredinţeze şefia şi conducerea
întregii armate şi mai ales funcţia de şef suprem şi comandant
împotriva turcilor." . · paşalâcuri pentru că Imper iul Oto man s-a conv ins de marile avantaje
6. Vlad Ţepeş (1448, 14 56-1462,- 1476) , domnul Ţării
Româneşti,_a refuzat în anul 1459 plata tributului şi alte obligaţii impuse
de turci. ln iarna anilor 14 61-14 62, a distrus toate punctele fortificate
otomane de la sud de Dunăre (de la Rahova până la Măcin) . Ca urmare,
la începutul anului 1462, armata otomană condusă de Mahomed al II-
iea porneşte o campanie împotriva Ţării Româneşti, cu scopul de a
ocupa ţara. La 16 iulie 1462 , Vlad Ţepeş organizează un atac de
noapte asupra taberei o tomane, cu gândul de a-l ucide pe sultan. Scopul nu
a fost atins , dar atacul a produs panică şi turcii au ajuns să se ucidă între
ei. Domn ul muntean s-a retras la nord de capitală pentru a aştepta ajutorul
de la Matei Corvin . Urmăr in du- l pe' Vlad, sultanul şi armata sa
au dat de
„pădurea" de ţepi - un spectacol demoralizant. Mahomed al II-iea a
poruncit retragerea, care a fost considerată de cronicile maghiare şi
veneţiene ca o recunoaştere a eşecului campan iei .
Iancu de Hunedoara (144 l -_14 56), începând cu anul 144 I a obţinut o
serie de victorii antiotomane. In anul 1443-1444, voievodul Transilvaniei
desfăşoară o campanie pe teritoriul Serbiei şi Bulg ariei, eli berează
işul şi Sofia şi ameninţă zona centrală a Imperiului Otom an.
lnspăimântaţi de „campania cea lungă'' , turcii cer pace, care se închei e
datorită lui Iancu de Hunedoara la 1444 , pe o perioadă de IO ani.
În anul 14 56, sultanul Mahomed al II-iea s-a îndreptat cu oştirea spre
Dunăre pentru a cuceri Belgradul (la acea dată era cetate ungure ască).
Iancu de Hunedoara, cu oastea formată din mica nobilime, din cne ji
şi nobili români, oşteni şi forţe militare din Ungaria, Polonia, Cehia,
Germania , a dezlănţuit atacul asupra taberei turceşti Ia 22 iulie 1456; s-
a obţinut o victo rie zdrobitoare împotriva otoman ilor , iar papa Calixt al
III-iea I-a numit pe Iancu de Hunedoara „cel mai puternic atlet al lui
Hristos".
146
Rezolvarea varia ntelor
7. Un factor favorizant al păstrării fiinţei s tatale pentru Ţările
Române, deci al netransformării lor în paşalâcuri, a fost îmbinarea
rezistenţei cu concilierea, a lu ptelor cu tratativele, pentru a evita
cucerire a directă, pe de o parte, şi e pui zarea economică şi um ană, pe
de altă parte. Românii au avut şi victorii (Mircea cel Bătrân la Rovine,
Iancu de Hunedoara la Belg rad, Ştefan cel Mare la Vaslui/Po dul Înalt,
Mihai Viteazul la Călugăreni) şi înfrângeri, dar nicio dată decisive
(Ştefan cel Mare la Războieni), Iancu de Hunedoara la Vama).
• Putem afirma că, în anul 1540, otomanii nu au transfo rmat Ţările
Române în paşalâcur i pentru că s-au temut de remarcab il a putere de
rezistenţă a român i lor şi de in teresul marilor puteri creştine de a le
păstra ca state tampon. Du pă data men ţionată, nu le- au transfo rmat în
ec onomice aduse acestuia de Ţările Române, prin domin aţia ind irectă
(aproviz ionarea Porţii cu produsele solicitat e de aceasta).
Sub ie ctul li
I. Sec olul al XX- iea.
2. Tratatul de pace cu Germania - Versailles , 19 19 .
3 . ,,în zadar moartea a două milioane dintre noi"
4. ,,Astăzi, în Camera Oglinzilor, a fost semnat dezgustătorul
tratat."
· 5. ,,Nicio dispoziţie nu este prevăzută pentru a re face finanţele
dereglate ale Franţei şi ale Italiei şi a reorganiza funcţionarea lumii
vechi şi a celei noi."
6. Adolf Hitler.
7. Ca urmare a revolu ţiei bolşevice (1917) se instau reaz ă în Rus ia
prim ul reg im totalitar de stâng a - comunismul - , condus de V.I. Len in,
urmat mai târziu de I.V. S talin.
Subiectul III
Având drept cauză evo luţia rela ţiilor internaţi ona le la sfârşitul
sec olului al XIX-ie a şi începutul secolului al XX-ie a (o nouă ie rarhie
econom ic ă mondia lă, crize politic o-diplom atice şi m il itare, alianţe
poli tico-mili tare), asistăm la declanşarea Primului Război Mondial.
Pretextul l-a repr ezentat atentatu l de la Saraje vo, din 1 5 iu nie 191 4
(pr inţul mo şten itor al tronului Austr o-Ungariei, Franz Ferdinand, a fost
asasinat de un st udent sârb, membru al unei organizaţii de eliberare
naţională).
Astfel, S e rbia a fost atacată de Austro-Ung aria la 15 iu lie 1914; într-
un interval scurt de timp Marile Puteri europene erau antrenate în război,
147
Istorie. Bac
grupând statele în două alianţe politico-militare: Puterile Centrale
(Tripla Alianţă) şi Antanta (Tripla Inţelegere). . . ..
Poziţia României faţă de declanşarea războmlm -a stab1ht Ia
Consiliul de Coroană din 21 iulie 1914. Regele Carol I ş1 conservat rul
P.P. Carp s-au pronunţat pentru intrarea României în răz oi alătun de
Tripla Alianţă (considerente: originea familiei regale, ah ţa secretă
între România şi Puterile Centrale din 1883); guvernarea hberală ra
pentru expectativa armată, pregătirea am:iatei şi unitat:a _n ţională? iar
majoritatea opiniei publice era pentru 1 trar a omame1 alătu:1 de
Antantă. Prin comunicatul oficial se preciza at1tudmea de neutrahtate.
Din raţiuni strategice (poziţia geografică a Ro niei) i- economice
(potenţial" economic şi uman) ambele blocuri poht1co-m1htare doreau
prezenţa României în alianţă de partea lor . . . . A rmata, guve rnu l, autorităţile şi o bună parte din populaţia civilă au
în plan intern , opinia publică şi partidele poht1ce legau mtrar a
României în război de problema deplinei unităţi naţionale. Monarhi
însăşi a suferit o modificare în orientarea ex_temă; ?up moartea regel 1
Carol I (27 septembrie 1914), regele Ferdinand mclma spr Antanta.
Asemeni lui, 1.1.C. Brătianu avea aceeaşi atitudine, dar mamfestâ d o
precauţie în negocierile cu Antanta , _ca s ? u se e u ţ la ne_utr htate
fără garanţii complete, sub raportul s1 tuaţ1e1 Rom ame1 ş1 al ob1ec
t1velor naţ io nale. · . . . _
Înţeleger i prealabile s-au stabil it cu lt li a _ _ş1 Rusia? cea dm
recunosc ând dreptul Român iei asupra tentom lor loc mte de romani ş1
aflate sub dominaţia Aus tro-Ung arie i. . .
La 4 august 1916 reprezentanţii An tantei (Ang lia, Franţa, Rus1 _şi
Italia) au acceptat cond iţiile lui 1.1.C. Brătia nu ş i s-au semnat onve
ţ11le politice şi militare. Pe baza conve nţ iei poli tic e se recun şt :
mtegntatea teritor ial ă a Vechiului Regat; dreptul de a anexa ten tom le
aflate su dominaţia Austro-U i:igariei ; Român ia să se bucure de acelea i
dr: p_tun ca şi aliaţii săi în pre li mina rii le şi tratat ivele de pace, dar ş1 o
bligaţia României de a declara război Austro-U ng ariei.
Conven ţia mili tară, anexă a cele i din tâi, s tipula data d.e I 4 aug ust
19 16, până la care România se obliga să atace Austro-U? a rra, precum
şi termen ii de susţ inere în acy un_ile m il itare_ ale Româme1 - co perare
cu armata rusă în Dobrogea 1mp otn va armatei bulgare, atacul ate
ruse pe tot frontul aus triac, desch iderea unu i nou fro_nt la S lomc ş1 s
usţinerea cu echipament, muni ţie şi arm_a ent a arma e1 roma? -
Aprobarea oficială a celor două convenţu s-a făcut m Cons1hul de
Coroană din 14 augus t 191 6. .. .
Arm ata română declanşează ofensiva împotriva Austro-Ungane 1 ş1
eli berează o parte din teritoriu l românesc; în urma contraofensivei
148
Rezolvarea variantelor
germano-austro-ungare şi fără ajutorul promis d in partea Ant antei,
armata română a pierdut două treim i din teritor iu l naţ iona l. Cauzele
situaţiei menţionate sunt: armata slab echipată şi lipsită de experienţ ;ă
frontiera de apărat se întindea pe 1 700 km; ofensi va armatei româen
tre bu ia să se desfăşoare pe două fronturi; aliaţii nu şi-au respectat
promisi unile.
nÎ frângerea de la Turtuca ia, ofensiva austro-ungară care a
străpuns tr ec ătorile Carpaţilor Meridionali şi ocu parea Bucureştiului (23
no ie mbrie 1916) d·e către armata germană sub conducerea
mareşalului Mackensen sunt victo riile aliaţilor din cadrul Puterilor
Centrale.
fso t nevoiţi să se retragă în Moldova; frontul s-a stabili zat în final în
s u du l Moldove i (i anua rie 19 17), capitala a fost stabilită temporar la
Iaşi. Încă din decembrie 19 I 6 s-a creat un guvern de uniune naţională,
ob i e c tivele principale în plan intern fiind reforma agrară şi cea e le
ctorală, mă suri susţ inute şi de regele Ferdin and printr-o proclamaţ ie căt
re trupele sale (23 martie I 917).
Re organiz ată în iama 1 916-19 l 7, dotată cu armament modem şi
sprijinită de o mi s iu ne militară franceză condusă de gene ralul
H.Be rthelot, armata română a obţinut vic torii le din vara anu l u i 1 91 7
de la Mărăşti (II - 19 i uli e), Mărăşeşti (24 iulie - 6 aug ust) şi Oituz
(26 iulie - 9 augus t). Datorită armatei I şi a II-a române , dorinţa
Germaniei de a scoate România din război a eşuat. .
D erularea even imente lor din Rus ia, lo vit ura de stat bolşevică din 25
oc to mbrie /7 noiembrie 1917 a schimb at radical situaţia în plan militar
şi politic.
Ru sia Sovietică încheie pace cu Puterile Centrale ( 1 91 8);
aliaţii R omâniei ar fi dorit ca ea să continue lupta pe acest front si ngur ă;
forţele române erau oblig ate să facă faţă armatelor ruseşti din Moldova,
devenite adevărate bande de jefuitori.
R ămasă sing ură pe frontul de răsărit, Ro mânia a fost obligată să
acce pte condiţiile dificile ale tratatului de la Bucureşti, din 24 aprilie
1 9 18, semnat de guvernul Alex andru Marghilom an.
Menţion ăm din conţ inutul tratatului:
- predarea surplusului de cereale şi petrol de către statul român;
- mono polul Puterilo r Centra le asupra navig aţiei pe Dunăre , în
porturile dunărene ;
- ocup area de către ali aţi a Dobrogei;
- ,,rectificările " de frontieră în favoarea Austro-Un gariei aduceau
acesteia noi zone munto ase.
149
Isto rie. Bac 150

în concluz ie , pacea, un adevă rat dictat , aprecia tă pe rept ca „pacea

pun ică", înlocuia starea de războ i cu starea ? e. ocup aţie . D pendentă
econom ic şi politic de Puterile Centrale, Romama a obţ1 ut pnn tra tatul
de la Buc ureşti rec unoaşterea unirii Basarabiei c u _Y c h rn l Regat._
.
La finele răz boiulu i asistăm la o răsturnare a s1tuaţ1e1: regele Ferdmand
ordonă reintrarea armatei române în lu ptă (28 octomb rie 191 8) , a tfel
că sfârşitul Pr imului Război Mondial găse t_e România alăt un e Antanta.
Tratatele de pace din cad rul Confermţe1_ d_ e_ ace de_la Pans
(sistemul Versailles) vor recunoaşte des vârşi: e umtăţ11 : ta ale naţionale
(unirea Basarabiei, Bucov in e i ş i T rans rlvame t cu Romama ). Se
forma Român ia Mare.

REZOLVAREA VARIANTEI 6
Subiectul I
1 . Sec olu l al XV- iea.
2. Romanitatea români lor.
3. Descen denţa romană a poporu l ui român.
4. Poporu l român.
5. Aurel ian.
6. ,,Afirmaţiile cuprinse în su-ierile savanţilor stră ini din sec lul x
dovedesc din plin că nu cronicarii moldoveni ( ... ) au a firmat cei
dmta, , între români, descendenţa romană a poporului român." • _
7. Ace asta este în primul rând ideea des pre descendenţa romana a
romdnilor din coloniştii romani transplantaţi în Dacia troiană"

Subiectul li
I . Un ir e a Transi lvaniei cu România, la I decembr ie 1
91 8. 2 . Basarabia.

·
3. Princ ipiul autod etermi nării (dreptu l c a popoarele ă.!ş_i hotărască
singure soarta); libertatea confe sional ă pent ru toate rehg11l e dm st t. _
4 . Congresul Gene ral al Bucovi ne i, pentru că acesta repr ezmta
autoritatea supremă a ţării şi uni ca putere le g is l_ tivă.. . _ _
5. Sursa C menţio nează neces i tatea creăm unui regim polltt
democratic în care să fie oaran tate dreptur ile ş i li bertăţile c e tăţeneşti:
libertate naţional ă pentru t ate etnii le , libertate confesio nală, li e rtatea
prese i, li bertatea de asocie re şi întrunire , de gândire, votul umversa(,
direct eoal şi secret indi ferent de sex, începân d cu vârsta de 21 de am.
6 O t sătură caracteristic ă a democ raţie i din Eu ropa în se colul al
x X-le a o reprezintă introduc erea votului universal. Conseci nţa acestui
 Rezolvarea variantelor

fapt a fost creşterea numărului de alegători şi a interes}llui lor pentru

viaţa politică, creşterea numărului de partide poli tice. In anul I 9 18 a
fost introdus ·votul univers al şi în România, pentru bărbaţi cu vârsta
peste 21 de ani, cu excepţia femeilor, magistraţilor şi mi litarilor.
O altă caracteristică a regimurilor democratice o reprezintă principiul
separării puterilor în stat. Puterea executivă în România interbelică
(până în anul 1938) era deţinută de rege şi guvern, puterea legislativă
- de parlament (Reprezentanţa Naţională) , care avea două camere:
Adunarea Deputaţilor şi Senat, iar puterea judecătorească era deţinută
de Curtea Supremă de Justiţie .
Votul universal şi sistemul alegerilor parlamentare libere nu au
împiedicat apariţia în Europa a unor partide extremiste, care au dorit
instaurarea unor regimuri politice pe calea violenţei şi având un
caracter nedemocratic.
7. Ideologia democratică liberală din epoca contemporană a
promovat drepturile şi libertăţile cetăţeneşti , a căror garanţie era
asigurată de constituţie . Astfel, în România, Constituţia din anul 19 23
a înscris libertatea de gândire şi exprimare , libertatea presei, de asociere
şi întrunire (existenţa mai multor partide politice , a sindicatelor),
proprietatea individuală garantată, libe rtatea religio asă.
Regimurile politice promovate de ideologia democratică liberală se
constituiau pe baza principiului separării puterilor în stat: executivă
(rege şi guvern), legislativă (parlament) şi judecătorească (Curtea de
Casaţie), aşa cum se reflectă în Constit uţia României din anul 1923 .

Subiectul III
_După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965), se va
desfăşura o ascuţită luptă de culise pentru succesiunea la conducerea
Partidului Comunist. Puternic susţinut de primul-ministru al ţării, Ion
Gheorghe Maurer , Nicolae Ceauşescu este ales de Biroul Politic
secretar general al partidului. Cel care va conduce România aproape
un sfert de veac a fost ales doar de 5 persoane: Ion Gh. Maurer, C.
Stoica,
E. Bodnăraş, Al. Drăghici şi Gh. Apostol. La congresul partidului,
convocat în vara anului 196 5, Nicolae Ceauşescu este confirmat în
funcţia de secretar general al P.C.R.
Prima fază a regimului ceauşist (1965-1971) se caracterizează printr-
o relativă liberalizare. Este adoptată o nouă constituţie (1965), este
schimbată denumirea ţării în Republica Socialistă România, iar
Partidul Muncitoresc Român devine Partidul Comunist Român . Pe
plan intern este sprijinită iniţiativa particulară în comerţ, îmbunătăţirea
gradului de confort al populaţiei şi construirea de locuinţe proprietate
personală.

151
Istorie. Bac
Se produce desovietizarea şi liberalizarea vieţii culturale prin
eliminarea autorilor sovietici şi reluarea publicării clasicilor literaturii
universale. În învăţământ se revine la sistem ul tradiţional, autorii
români sunt reintroduşi în manuale şi se introduce studiul limb ilor
occidentale în şcoli. În plan extern, este adoptată o politică de
independenţă faţă de Moscova, se stabilesc relaţii diplomatice cu
Republica Federală Germană (1967), iar în august 1968 este criticată
intervenţia trupelor Tratatulu i de la Varşovia în Cehoslovacia,
România refuzând să participe la înăbuşire a revolt e i anticom uniste
din această ţară. Vizite le lui Ceauşescu în Franţa, Anglia, Germania şi
S.U.A., precum şi cele ale preşedinţilor Charles de Gaulle (1968) şi
Richard Nixon ( l 969) vor contribui la creşterea rolu lui României pe
plan in ternaţional.
Concomiten t, perioada din I 9 6 5-I 968 a fost pentr u Ceauşescu una
de
consolidare a pute rii personale prin acapararea unor funcţii importante
în conducerea _ s tatului şi promovarea de cadre noi în structuril e de
cond ucere ale P.C.R.
A doua fază a regimului ceauş ist, neostalin istă ( I 971-I 980), are ca
punct de pornire viz itele tăcute de Ceauşescu în Ch ina şi Coreea de
Nord, când sunt lansate tezele din iulie, care întrerup cursul libera
lizării. În şedinţa Comitetului Politic al C.C. al P.C.R. ( iulie 1971) se
decide accentuarea vieţ ii politi ce şi ide ologice, accelerarea
îndoctrinării populaţiei şi controlul strict al tuturor activităţil or de
către activi ştii de partid. Se producea o reîntoarcere la autoritarismul
politic. Este introdus principiul rotirii cadrelor,ce permitea
marginalizarea grupurilor cont estatare din partid, iar din I 972
membrii fam iliei Ceauşescu ş i rudele sunt plasaţi în posturi cheie.
Din 19 73, Elena Ceauşescu începe o carieră politică ce o va propulsa
spre vârful puterii , iar din I 974 N. Ceauşescu devine primul
preşedinte al Republicii, socialismul dinastic devenind o relit ate.
Dezvoltarea economică a ţării a fost expusă indicaţiilor arbitrare ale
dictaturii. Măsuri neştiinţifice şi haotice erau lansate de Ceauşescu
însuşi, care urmărea dezvoltarea economică a României exclusiv prin
eforturi proprii. Se trece la indus trializarea forţată prin ridicare de
giganţi industriali care produc ineficient, cu mare consum de energie,
de materii prime şi costuri ridicate, combinatul siderurgic de la
Galaţi devenind simbolul acestei politici. Ridicarea unor construcţii
megalomanice (Casa Poporului, Canalul Dunăre - Marea Neagră,
Canalul Dunăre - Bucureşti şi transformarea capitalei în port dunărean)
şi politica economică aberantă a regimului comunist au avut consecinţe
dramatice pe plan social. Alimentele de bază sunt raţionalizate iar
152
Rezolvarea variantelor
distribuirea energiei electrice şi termice este limitată la strictul neces
ar. Pentru mascarea crizei alimentare ce devenea tot mai acută, regimul
va publica un program de alimentaţie ştiinţifică (1982). Returnarea
datoriei externe ( I I miliarde de dolari) se va face prin efortul şi pe
seama poporului, ceea ce va contribui la scăderea masivă a nivelului
de trai.
Remediul la dificultăţile tot mai mari pe care le suporta populaţia era
înăsprirea dominaţiei ideologice ce trebuia să ducă la formarea omulu i
nou, dispus să aprobe entuziast politica dictatorului. După 1974, cultul
personalităţii Conducătorului a câştigat tot mai mult teren, fiind
inspirat din modelele chinez şi nord-coreean. Num eroşi scriitori,
artişti şi istorici vor fi la originea unui val de elogii fără precedent la
adresa lui N. Ceauşescu. Milioane de oameni vor fi mobilizaţi pentru a
idolatriza persoana dictatorul ui iar ma i târziu a cuplului prezidenţial.
După 19 80, ist oricii ofic iali nu vor ezita în fabricarea unor falsuri
grosolane pentru a glorifica trecutul revoluţionar al conducătorului iar
un ii scriitori îi adresau omagii exagerate, pentru ca în fina l să fie ales
preşedinte de onoare al Academ iei (1 985) şi numit Erou al R.S.R.
( 1 988) pentru cei 55 de ani de activi tate revolu tionară. '
Sporirea nemulţumirilor populaţiei faţă d greutăţile cotidiene
precum şi faţă de represiunea in ternă au condus în decembri e 1989 la
o puternică revoltă populară, anunţată de mişcările populare din
Ungaria, Germania de Est (R.D.G), Cehoslovacia şi Bulgaria, de
prăbuşirea Zidului Berlinului ş i de evenimentele de la Tim işoara.
Marea revoltă a poporului român izbucneşte în dimineaţa zilei de 22
decem brie I 989, la Bucureşti. Sub imensa presiune populară care
asedia clădirea Comitetului Central al P.C.R., Nicolae şi Elena
Ceauşescu au fugit. Capturat ulterior, cuplul dictato rial va fi jud ecat
în împrejurări excepţionale şi condamnat la moarte (25 decern brie I
989). În felul acesta era înlăturat regimul comunist şi se redeschidea
drumul României spre libertate şi democraţie .
REZOLVAREA VARIANTEI 7
Subiectul I
I. Secolul al XVI-ie a.
2. Transilvania.
3. Moldoveni şi munteni.
4. ,,Moldovenii au aceeaşi limbă, rit [ şi ] religie ca muntenii ( ... ).
Graiul lor şi al celorlalţi valahi a fost cândva latin" ·
153
Istorie . Bac
5. ,,Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin
Traian este rumân sau rumanus, care nume acest popor l-a păstrat
întotdeauna între dânşii (...) până astăzi, acelaşi nume este dat
îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor şi celor ce locuiesc în ţara
Transilvaniei."
6. Secolu l al X VIII-iea a reprezentat, pentru populaţia majoritară a
Transilvanie i, momentu l luptei pentru qrepturi politice refuzate secole de-
a rându l de „ naţiunile privilegiate". In 1791 a fost elaborat Su pplex
Libellus Valac/,orum , în care se subliniază că românii sunt cei mai
vechi locu it or i ai Transilvaniei, fiind urmaşi ai coloniştilor lui Traian.
7. ,,Voloh" , ,,blachus", ,,blachi", ,,olah", ,,valah" - denumire preluată
de germani de la celţi, apoi de slavi de la germani, desemnând
populaţiile romanizate. Termenul „vlah" desemna la început pe
românii balcanici dar, mai târziu, denumirea respectivă este extinsă şi
asupra românilor din nordul Dunării.
Subiectul II
1. Secolul al XX-iea.
2. Italia.
3. Arienii.
4. ,,Dacă toate violenţele ru, fost rezultatul unui anumit climat istoric
, politic şi moral, ei bine, a mea este r(!sponsabilitatea, pentru că eu
sunt cel care a creat acest climaf'
5. ,,Concepţia rasială nu crede deloc în egalitatea raselor, ci,
dimpotrivă, recunoaşte diversitatea lor şi nivelul lor mai mult sau mai
puţin elevat."
6. O practică totalitară este promovarea cultului personalităţii, care
glorifică persoana conducătorului. Acesta este considerat p rinte a!
naţiunii, care prin activitatea sa călă zeşte poporul spre o v1_ ţă mai
bună. Lui, conducătorului, îi sunt închinate opere de artă, poezn (ode),
spectacole grandioase, persoana lui devenind un model de urmat, mai
ales pentru tineri. Aceştia sunt educaţi uneori într-un spirit de
devotament fanatic fată de conducător şi regimul acestuia.
7. În G rmania interbelică, Adolf Hitler (Ftihrer-ul) era pnv1t ca
singurul care poate salva Germania, singurul care; i putea reda onoarea
pierdută în Primul Război Mondial. El se baza pe o propagandă de stat
coordonată de Goebbels, prin care era pus sub control însuşi modul de
a gândi al oamenilor. Pentru tineret s-au creat organizaţii precum
,,Tineretul hitlerist" şi apoi S.S.
154
Rezolvarea variantelor
Sub ie ctul
III
La 23 august 1944 , în Rom ânia a vea lo c o lo vit ură de stat în urma
căreia mareşa lul Ion Antones cu şi ceilal ţi membri i ai guvern ului au
fost arestaţi. Era o acţiune organizată de re prezentanţii Pala tului , în
frunte cu regele Mihai, şi reprezentanţi ai partid e lor politi ce cu pr inşi în
Blocul Naţ ion al Democ rat. S-a format un no u g uvern în fr untea că ruia
a fost num it generalu l Co nstan tin Sănătesc u şi s-au pro mu lgat decrete
legi referitoar e la amnis t ia generală, des fiin ţarea lagărelor de muncă,
elibe rarea deţinu ţilor politic i ş i re stab il irea ca dru lui dem ocratic de
de zv olt are a ţăr ii. Se e vit a, în fe l ul acest a, tr a nsfo rmarea Românie i
în teatru de. război ş i s-au creat condiţ ii fa vorabil e e libe răr ii p ărţ ii de
nord- vest a Trans ilvan ie i şi scurtării duratei conflic tului mond ia l.
A rmata română s-a alătu rat Naţiunilor Un ite în război ul a ntihit le rist,
l uptând pentru elibe rarea Transil van ie i, Ungariei şi Cehos lo vac iei.
Actu I de la 23 august 1944 însemn a însă şi intrarea Româ nie i în sfera
de influenţă sovietică , ca urmar e a delimitării de către Mar ile Pu teri a
sferelor lor de influenţă (Conferinţa de la !al ta).
Deşi Constituţia .d in 1923 fusese parţial pusă în vig o are, cond ucerea
ţării se confrunta cu consecinţe le oc upaţie i s o vie tice. Buc urându -s e
de protecţia şi sprij inul Arma tei Roş ii, com un iş tii ş i-a u mări t trep
tat influenţa, manipulând populaţia prin d isc ursuri demagogice.
Ei au boicotat cu sprijinul Moscove i toate acte i poli tic e ale g uvernelor
Sănătescu şi Ră desc u, angajându-se pe drumul lu p tei pen tru
acapararea puterii politice. În acest scop, la nivel ul co nduce rii centra le
activau două grupări: una din inter io rul ţării (Constanti n Pârv ule sc u,
Iosi f Ra ugheţ , Gheorgh e Gheorgh i u- Dej) şi a lta ins tru it ă în Un iu
nea Sovietică (Ana Pauke r, Vas ile L:'uca, Emil Bodnăraş).
Pe frontul intensificării agitaţilor com uniste este tri mis la Buc ure şt i
(februarie 1945 ) vice mi nis trul afacerilor stră ine , Andre i Vâş inski, ca re
va cere regelui Miha i, în terme ni vio le nţi, dem it e rea guvern ul ui Rădes
cu şi formarea unui guve rn al Frontu lu i Naţion a l Democrat (P.C.R. şi
P.S.D.). La Bucureşti sunt concentrate unităţi sovie tice de blinda te, se
inte rzic e legătura cu trupele române de pe front, radioul ş i p resa sunt
controlate de ruşi. După noi presiuni morale, pol itice şi mi li tare, regele
cedează, încred i nţând · l ui Petru Groza fo rmarea nou lui guvern,
controlat de co mun işti (6 martie 19 45) .
Odată instalaţi la putere, comun iştii s-au lansat într-o campanie fără
precedent împotr iva opoziţiei , urmărindu-se exterm ina rea fizică a
tuturor adversarilor politici ai regimului co muni st. Arestările pent ru
colaboraţionism, condamnările şi deportările în U.R .S.S. au dus la
tero riza rea şi anihilarea întregii clase politice. A fost adoptată o
155
Istori e. Bac
Rezolvarea variantelor
nouă lege elec torală, pe baza căreia s-au organizat alegerile din 19
Liviu Re br e anu , G. Coşbuc, M. Kogă lnicea nu, V. Pârvan sau
noiembrie 1946. Partidele satelite comuniş tilo r reun ite în Blocul D. Cantemir.
Partide lor Democ ratice au câştigat alegerile prin fraudă, rezultatul
alegerilor fiind com unicat cu o întârziere de 48 de ore. Era un nou fals O intensă campanie de rusificare a transfonnat cultura română într-o
al guvernării Petru Groza. . anexăa culturii sovietice, fiind înfiinţate edituri, instituţii, bibl io tec i
Următorul pas avea să fie lichidarea oricărei opoziţii din partea un or şi
partide sau personalităţi politice . In urma înscenării de la Tămădă: ?1-uzee cu profil româno-rus. Prin legea învăţământului (1948) se
guvernul a avut motiv să diz o lve P.N.Ţ. (30 iulie 1947), conducătorn mtroducea odel_ul sovietic de notare de la I la 5, limba rusă,
partid ului în frunte cu Iuliu Maniu fiind condamnaţi la ani grei de istoria
închiso are. Dis părea astfel unul dintre principalele partide politice U.R.S_._s. ş!a P_art1dului Comunist al Uniunii Sovietice devenaeu
ataşate democraţiei . matern obhgatoni în şcoli . Apelativul „tovarăşe" este impus prin lege.
Tem ându-se că monarhia ar putea să devin ă un centru de opoziţie în
noua socie tate, este făcut un ult im pas care să le asigure comuniş tilo r
dominaţia asupra ţării, forţându- l pe regele Mihai să abdic e şi să REZOLVAREA VARIANTEI 8
părăsească ţara (30 decembrie I 9 4 7). Proclamarea Republic ii Populare Subiectul I
Româ ne reprezintă un pas decisiv pe calea prelu ării puterii politice de
I . Corneliu Zelea Codreanu.
către comuniş ti. 2. Adolf Hitler.
Adept al dirijismului ec onomic, Partidul Comunist a lu ptat împotri va
proprie tăţii particulare în econom ie. Un pas impo rtant a fost reali z at la 3. Sursa A: ,,(n 48 de ore după biruinţa Mişcării legionare, Român
l l iu nie 1 948, când au fost etatizate întreprinderile indus triale şi ia va aeva o alianţă cu Roma şi Berlinuf'; sursa B: ,,Fuhrre-u l este
miniere . U lterio r, contr ol u l s tatu lui se va extinde asupra convins că Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi des ti ne le
României." .
cinematografelor şi caselor de sănătate , iar după 19 50 asupra farmac iil
o r, întreprinder il o r chimice şi a tuturor unităţilor economice şi soc ial- 4. ,,Eu sunt pentru o politică externă a României alăturea de Roma
şi Berlin".
cul turale , precum şi a unei mari părţi din locuinţe (proprietate priv ată).
Sub ordonarea econom i că fată de U.R.S .S. s-a materializat în .5 ,C, u toatea acestea, Antonescu va fi nevoit să devină·in ecle
din urmă şi conducătorul Gărzii de Fier".
primii an i ai
„democ raţiei p opulare" prin ex isten ţa sov romuri lor, într epri nd eri 6. <?ard _de ier a promovat populismul ş i asasinatul ca arm e
ale ul p t 1p o ht c1e _ 1 a profitat de nem ulţumi rea populară faţă de
guvernrae a
p rtde lor tar d1p o nale. Printre cei ucişi de leg ionari s-aua flat p
rim
mixte româno-sovieti ce, care între 1945-1956 funcţion au e xc lu s iv în mm 1s tr ?I I: ·Du ca , ec onomistul Virgil Ma dgea ru, is toricul lae
profitul Uni unii Sovietice. Ni oc Iorga ş1 altu.
Du pă 19 49 începe procesu l de colectivizare după modelul sov ie tic, csandr i,
ţăran ii fiind obligaţi să renunţe la proprietăţile lor şi să intre în
gospodării colective. Colec tiviz area va genera o răstu rnare gravă a 156
structurilor tradiţionale ale satului românesc şi a sis temu l ui său propri u
de valori. Pentru a asig ura un control riguros asu pra econom iei
na ţionale, statul comunist in troduce planificarea dezvo ltării economice
(planuri cincin ale). ·
Comunis mul a antrenat grave mo dificăr i ale culturii naţionale prin
negarea valo r ilor sale tradiţionale . Încerc_nâd să imite m'odelul
sovietic, unii autori (,,culturnic i" ), precum Mih ail Rolle r, Io si f Kiş
inevski, Leo nte Răutu, au modificat isto ria naţion ală şi au fetiş izat în li
teratură şi artă chipul mun citorului. După 1946 s-a introdus o cenzură
stric tă, fiind interzişi autori precum Mihai Emines cu, N. Ior ga, V. Ale
 .7 nÎ fr n! a:ea dintre democ raţie şi totalitaris m a consti tuit un
a dintre caractenst1c ile secolului al XX-iea. .
V(ctorias o ie telo r î _Rusia \ 1917) va aduce la conducere
primul regim co1:1unist ăru1_1deolog1e se baza pe princi piile
fundamentale ale m 1sm-Ie nm1s mu lu1. Scopul final era
constituir ea societătii comum st , e t _ pă în care atât clasele cât
şi statul urmau să disp ar.ă Ca
unnare, m VIZlu nea bolşevicilor ruşi, pentru realizarea
conditiilor necesare de zv oltă rii societăţii comuniste
trebuiau distruse toate
va lor il e _l umii_burgheze. Factorul de putere trebuia să fie
partidul unic (com ms t ) Ş I co nduc
ătorul unic, care guverna în numele c l ase i munc1t are. Se
puneau 3:>tfel bazele dicta turii proletare, în care statul pr luam tera
ga putere ş1 ra desfiinţată orice -fonn ă de
proprietate
p rivată. Se trece m economie la planificare şi industrializare forţată, iar

1
5
7
 Rezolvarea variantelor
Istorie . Bac

aoricultura era supusă cooperativizării. Re zis de orice fel i 6. În secolul al XIX- ie a, democraţia din Europa promova
tenţe•i
s; opunea lupta de clasă, care pe plan extern 1mbrăca forma pluripartidismul (existenţa şi implicarea în viaţa politică a mai multor
internaţionalismului proletar. · . . partide politice ; de exemplu: Partidul Naţional Li beral, Partidul
În cazul totalitarismului de dreapta, fascismul a fost 1de?log1a _car Conservator, Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rom ânia).
l-a adus pe Musso lini Ja putere (1922) şi care s baza pe mitul O a doua caracteristică a democraţiei în Europa aceleiaşi perioade o
naţmn11 un itare şi trecutul glorios al Italiei (l en ul Rom reprezintă principiul separării puterilor în stat (executivă: monarh şi
)- El. e g democ raţ ia , pluralismul politic fiind pn v1t• ca o guvern; legislativă: Parlament - sistemul bicameral; judecătorească).
surs_a· ·· o d1v1z rn ltă formă totalitară s-a dezvoltat m 7. Ideologia democratică liberală din epoca contemporană a
natmn 11. a .
Germania mterbehcă, 1 • I Jsat pe
promovat drepturile şi libertăţile cetăţeneş ti, a căror garanţie era
cu os cu t ă şi sub numele de nazism, 1deo ogia care -ap r op u . asigurată de Constituţie. Astfel, în România , Constituţia din anul 1923
Hi telr la putere (I 933) şi care avea ca val?are ?amentală conceptul a înscris libertatea de gândire şi exprimare, libertatea presei, de
de rasă superioară. Deoarece, în concepţia naz1şt1lor, pop?rul g rman
era identificat cu acest concept ă ari_ană, pură) , el bu ia
e leme n t e le im pure: evrei, ţigani ş1 slavi. Aşadar,_mv z1 unea ut tter
fu! de
asociere şi întrunire (existenţa mai multor partide politice , a sin dic
atului) , proprietatea individuală garantată, libertatea religioasă.

comun itate rasială. . • .

\
statul totalitar trebuia să fie un instrument capabils a . apere aceasta
· fi
Regimurile politice promovate de ideologia democratică li berală se
constituiau pe baza principiului separării puterilor în stat: executivă
(rege şi guvern), legislativă (parlament) şi judecătorească (Curtea de
Încon s ec inţă, atât regimurile comuniste_ ca ş cele ţa_cs 1tse a
os: Casaţie ), aşa cum se reflectă în Constituţia României din anul 19 23.
a dver s are declarate ale democraţiei. Ele a mst1tu1t dommaţt art1
ulu1 un ic au p r actica t cultul conducătorului supre (M us o lm , 1 Subie ctul Ill
Hit ler : Sta nu, ' Mao, Ceauşescu ), au ţerorizat, închis ş1 extef'!'mat Izvorul istoric care menţionează existenţa formaţiunilor poli tice
româneşti între Carpaţi şi Dunăre este Diplom a cavalerilor ioaniţi , din
adversari p o litici reali sau potenţiali. ln acest scop au _creat
mst:ume :n !
represiune: poli ţia politică (Ceka, N.K.V.D. ŞI . G. B.m_ RU •.
S o, ·vt e · ic- .a,Ges t apo în Ge rmania nazistă,.
Secuntatea m omania
. ţ·. f.i ale de mas ă
co mun is tă ), propag anda de stat precumşt '?an1za 11? 1c1 . p anul 1247, acordată de regele Ung ariei , Bela al IV-iea, preceptorului
en truînr eg im e ntarea şi îndoctrinaŢea poht1că a copnlo,r tm ere tulu, ordinului ioanit, Rembald. Documentul face referire la aspecte economice
1 (bogăţia teritoriu l ui, fâneţe le , pădurile, păşun ile, mor ile , iazur ile ,
femeilo r, muncitorilor şi intelectualilor. pescăriile , toate oferite ioaniţil or), sociale (,,ma i marii pămân tului"
,,maiores terrae" ) şi politice. Formaţiunile politice menţionate sunt:
Subiec tul II . . - cele două cnezate din dreapta Oltulu i: cel al lui Farcaş - în nord,
1. Princ ipiu l politic al drepturil -r i libe ăţ1olr c:tăţe eşt1. spre Vâlcea, şi cel al lui Ioan - fostul judeţ Rom anaţi;
.2 Grabnica îm bunătăţire a stam locuzton lro saten.t . . - cele două voievodate: al lui Litovoi - care cuprindea Depresiunea
3. Tăran ii clăcaşi s ă fie eliberaţi din statutul de_depend:nţă ŞI s devm Târgu-J iu , în nordul Olteniei şi Ţara Haţegului, peste munţi în
!
proprietari prin despăgubire; reformă ş_co lară, m carem ă ţămantu l
sa
fei în limb a română cu scopul de ,,luminare a opp 0
•. . .. Transilvania, şi cel al lui Seneslau - în nordul Munteniei (Argeş,
oru lw
4. în contextul nerecunoaşter. ii naţi u ii rom e, d c .1a p Musce l, Dâmboviţa şi Ţara Făgăraşului) ;
iv ăn : aces te ia de drepturile civ ile şi politi ce , articolul 7 dm Pet1ţ1a !"ţ - Ţ ara Severinului până la Olt (devenită la 1230 Banatul de Severin).
,oan l cererespe ctarea libertăţii Toate formaţiunile politice , cu excepţia voie vodatelor , erau dăruite de
de exprim ar: , l be et rpese /1t 1p arulu, regele Ungariei cavalerilor ioaniti , alăturându-se şi Cumania.
1
des fiin trae a cenzurii, in dife rent de pubhcaţte (car, ţ1 uJ ran le ,) p
en tur
 naţiun a română.
5
' . · d
p lama t i a" d e la Islaz înscrie preveden referitoarela _re p UŢI
·1 în ceea ce priveşte contextul extern, la începutul secolului al XIII -iea
e regatul Ungariei încearcă să îşi extindă stăpânirea la sud şi est de
ş.i 1 : ţ il e e tăţeneşti, precum: e ali tate.a în drep p. o h :tc_ Carpaţi, sub masca cruciadei împotriva schismaticilor ortodoc şi. La
br tun ;
li be rtat ea deplină a tiparului; drept_ul la nvăţămant pentru toţi începutul secolului al XIV-iea, criza politică se agravează în cadrul
rom 1, indiferent de sex; impozit general, md1fe e nt e- apartenenţas oc1 regatului ungar. Uit.imul reprezentant al dinastiei arpadie ne, Andrei
ia. Programul promovează principii democra tice ş1 lbie rale. al Iii-lea (1290-1301) încearcă să evite destrămarea regat ul ui.

158 159
 160
Istorie . Bac

În condiţiile invaziei declanşate de statul mongol al Hoardei de Aur

în iama dintre anii 1284-1285 şi a crizei politice, Andrei al III- iea se
găseşte în Transilvania la 1291 cu scopul de a-l readuce la ascultare pe
voie vodul local. În acest context, regele consolide ază privilegiile
maghiarilor, secuilor şi saşilor şi anihilează autonomia românească din
Ţara Făgăraşului .
Potrivit tradiţiei istorice care a circulat până în secolul al XVII-iea ,
evenimentele din Făgăraş l-au determinat pe voievodul Radu Negru să
treacă Carpaţii şi să instaleze la Câmpulung sediul unei comunităţi
catolice formate din saşi şi unguri.
„Descălecatul" (termen utilizat de cronicari pentru întemeierea statelor
medievale) la Câmpulung este urmat de treptata unire a formaţiunilor
politice existente în jurul „descălecătorului" .
Cum trebuie înţeles „descălecatul" de la Câmpulung? Considerăm
că realitatea istorică confinnă o contribuţie demografică şi, posibil,
instituţională, pe care locuitorii din sudul spaţiului intracarpatic, în
special din Ţara Făgăraşului, o au la fonnarea statului medieval Ţara
Românească.
Perioadei de criză politică din cadrul regatului Ungariei i se pune
capăt odată cu venirea la tron a lui Carol Robert, din dinastia franceză
de Anjou (1308-1342), preocupat, în primii ani de domnie, de
refacerea regatului. Documentele înregistrează la sud de Carpaţi un
stat puternic, al cărui conducător, Basarab I, poartă numele de mare
voievod. Basarab (1310-1352) se dovedeşte un priceput
conducător militar,
dar şi un bun diplomat. în anul 1324, Carol Robert îl recunoaşte
pe Basarab I ca „voievodul nostru transalpin". Existenţa unui stat
puternic şi a unui conducător pe măsură reprezenta o piedică în calea
tendinţelor hegemonice ale regimului maghiar şi, în special, pentru
stăpânirea Banatului de Severin. ·
După restabilirea autorităţii în Transilvania, regele Ungariei consideră
că a sosit momentul extinderii autorităţii la sud de Carpaţi.
Campania din toamna anului 1330 organizată de regalitatea maghiară
este soldată cu înfrângerea annatei lui Carol Robert la Posada (Ţara
Loviştei).
Victoria asigură independenţa politică a Ungro-Vlahiei (Vlahia de
lângă Ung aria, termen utilizat pentru prima oară de Ioan Cantacuzino
la 1324, cu scopul de a deosebi Valahia din nordul Greciei, din
Tessalia).
Izvorul istoric narativ care prezintă acest conflict militar este Cronica
pictată de la Viena (care narează despre locul îngust al desfăşurării
luptei , despre pierderile suferite de nobil imea maghiară,despre
oştirea
 Rez olvarea variantelor

lui Basarab I, aflată pe înălţimi, aruncând bolovani şi trăgând cu

săoeti spre oastea duşmană). "'·
În "..remea_rege_lui Ludovic de Anjou (I 342-1382), Ungaria şi
Ţara Romaneasca afţionează împreună împotriva dominatiei tătare
de la g rile Dunării şi_ de la est de Carpaţi. Un rol însemnat l a jucat
unnaşul Im Basarab I, Nic olae Alexandru (1352-1364) . Din anul
1359 cel din un:nă îşi ia titlul de „domn autocrat'; (de sine stăpânitor)
şi înt meiază 1tropolia Ungro-Vlahie i, cu sediul la Curtea de Argeş,
sub autoritatea d1rectă a Patriarhiei Constantinopolului .
Fiul său, Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-cca.1376) reuşeşte să
depăşească cu pricepere conflictele militare, polit ice şi religioase cu
regele_ Ludo ic _I; r spi°:g _un prim atac otoman la Dunărea de
jos; o gan1zează mst1t uţ11le c1v1le ş1 ecleziastice ale statului .
In final, Vladislav- Vlaicu îşi ia titlul : ,,Jo Vladislav, mare voievod,
domn şi singur stăpânitor a toată Ungrovlahia".
Aşadar, se reconfinnă statutul de stat de sine stătător al Tării
Româneşti. ·
rin atribuţiile biseric eşti, domnitorul hotăra înfiin ţarea
mitropoliilor, episcopatelor şi mănăstirilor, numea şi revoca episcopi,
decidea înfiintarea unei mănăst iri, reglementa competenţa de judecată
a Bisericii d r nu era autoritatea supremă în plan religios şi nu
intervenea în' dogma religioasă.
Mitropolitul era considerat al doilea demnitar în stat, cel dintâi
sfetnic al domnitorulu i, membru al Sfatulu i dom nesc şi loctiitorul
d? mn itorului, conferindu-i acestuia o autoritate sacră prin în cor
narea ş1 ungerea cu mir. Mitropolit ul era ales de episcopi şi de mar ii
boieri ai ţării şi confirmat de domn , de la care primea, ca simbol al
investiturii
a '
_Bi eri a _s- a bucur t d tenţia şi protecţia domnie i, manifestate
prin d 1 (n 1c de b1senc1, înzestrare cu domenii , obiecte de cult şi
carţ1) . Ctito u c unoscute sunt: Putna, Voroneţ, Suceviţa (în
Moldova), Argeş, Cozia, Horezu (în Ţara Românească); danii au fost
făcute de domnitori şi locurilor sfânte de la munţii Athos şi Sinai.
Do!11nia i ise ca au reprezentat pentru Evul Mediu din spaţiul
romanesc mst1tuţ11 cu valoare de simbol, păstrătoare ale identit ătii
românilor. ·

161
 Istorie . Bac
REZOLVAREA VARIANTEI 9
Subiectul I
1. Principiul separării puterilor în stat: puterea execut iv ă, legislativă
şi judecătorească. •
2. Principiul domniei eredit are, pe linie masculină, prin ordinul de
primogenitură.
3. Secolul al XX- iea, respectiv secolul al XIX-iea.
4. B: ,,Puterile constituţi onale ale Domnului sunt ereditare (...) din
bărbat în bărbat( ...) şi cu esclusiun ea perpetuă a fe meilor ( ... )."
5. A: ,, Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi
Reprezenta ţiun ea naţion ală."; ,,Ni cio lege nu poat e fi supusă
sancţiunii regale decât după ce va fi discutat şi votat liber de ma jo
ritatea ambelor
Adunări."
6. În prima jumătate a secolului al XX-iea au fost elaborate: Constituţia
din anul 1938 (în perioada regimului monarhiei autoritare a regelui
Carol al II-ie a); Constituţia din 1948 (în perioada instaurării regimului
comunist de tip sovietic în Republica Populară România, proclamată la
30 decembrie 194 7).
7. Constituţia din anul 1923 a fost adoptată în contextul înfăptui rii
statului naţional unitar român, a unirii Basarabiei (27 martie 1918) ,
Bucovinei (1 5/28 noiembrie 1918) şi a Transilvaniei (1 decembrie 1918 )
cu Rom ânia. Schimbările produse în anul 1918 reclamau unificarea
organizării de stat şi a leg islaţiei care favoriza progresul întregii naţiuni .
Noua lege fundamentală reflecta şi proclamarea României ca regat
(1881) şi a conducătorului în calitate de rege.
Subiectul II
I. l. V. Stalin.
2. Democraţii populare.
3. C. Sănătescu.
4. Sprijinul acordat comuniştilor de armata sovietică de ocupaţie :
,,Fiecare îşi impune sistemul său acolo unde ajunge armata sa.".
5. ,,Comuniştii îşi urmează planul dictat de Moscova" iar „Minişt rii
comunişti nici nu se interesează de treburile departament ului lor" .
· 6. ,,scot masele de muncitori la manifestaţit' sau „întrunirile şi
discursurile incendiâre" .
7. Democraţia implică existenţa regimurilor constituţionale bazate pe
separarea puterilor în stat şi respectarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti. Puterea se află în mâna poporului, care guvernează prin
reprezentanţi aleşi în unna sufragiului universal. Se practică pluralismu l
162
Rezolvarea variant elor
politic , ec ono.m ia de piaţă şi se promovează statul de drept, în care
nimeni nu este mai presus de le ge. Cetăţeanu l se bucură de o serie de
libertăţi (gândire , asociere, expres ie a o piniei publice, în trun ire etc .)
iar presa este li beră.
Î.n Europa democraţia a îmbrăcat forma regimului parlamentar , în
care puterea executivă este dirijată de şeful guve rnu lui şi de şeful
statului (rege, preşedinte). ·
Subiectul III
În vara nului 1 599 se contura un nou raport de forţe în Carpaţi şi la
Dunăre. In Transi lvania, Sig ism und Batho ry renunţa la tron în
favoarea vărului său, cardin a lul Andrei Bathory, favorabil Polo niei ş i
adept al încheierii păcii cu turcii. Prin urmare, se consolid a poziţia
Polon ie i, care controla Moldova prin Ieremia Mov il ă şi une lt e a cu
acesta îndepărtarea şi înlocuirea lu i Mihai cu Sim ion Movilă.
Liga Creştină era pusă în dificu lta te, iar pentru contin uarea luptei
antiotomane se im punea o acţiune energică, care să îi su rprindă pe
adversari. De aceea, revenirea tuturor românilor sub o cond ucere
unică , autor itară (Planul dacic ), a fost gândită de Mihai ca o actiune
antiotomană. '
Deteriorarea relaţiilor cu Transilv ania ca urmare a cererii lui Andre i
Bathory (cerere sprijinită şi de Polonia) ca Mihai să părăsească tronul
ţării crea o gravă ameninţare pentru securitatea Ţării Româneşti. În
scopul alungării cardinalului Bathory, domnitorul organize ază o rapidă
inter ven ţie mi lit ară în Transi l van ia. Armata lui Mihai trece Carpaţii
în două coloane pe la Buz.ău ş i T urn u Roşu, întâlnind oastea princ
ipelui transilvan la Şelimbăr (28 octombrie 1599 ). Exemplul personal al
lui Miha i şi a tacu l l u i Baba Novac asupra spatelui armatei inamice vor
contribui la câştig area vic torie i. Fugin d de pe câ mpu l de l uptă,
Andrei Bathory este prins şi omorât de secui.
Lupta de la Şelimbăr face din domnul muntean stăpânu l T ransilvaniei,
pe care Poarta îl recunoaşte ca atare, Rudolf al II-iea îl socoteş te
doar guv erna tor iar Die ta Principatului I- a acceptat ca „locţiit or" al
împăratu lu i.
La 1 septem brie 1599, Mihai Vite azul intră în Alba Iulia, unde a fost
aclamat ca princi pe al Transilv anie i. În această calitate va urmări
îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor români şi a Biser ici i O rtodoxe, a
reconfirmat privilegiile secuilor şi ale micii nobili mi române din
Transilva nia. A emis acte în limba română, pe lângă cele în latină şi
maghiară.
163
Istorie.- Bac
Politica ostilă a lui Ieremia Movilă 1-a determinat pe Mihai să
întreprindă, în vara anului 1600, o expediţie în Moldova. Cele trei
armate pregătite în acest scop îşi fac intrarea în Moldova. Din sud
venea Nicolae Pătraşcu, fiul domnitorului, cu armata munteană,
grosul trupe lo r con duse de Mihai trec prin Valea Trotuşul ui, iar pe
la Rodna - Baba Novac. În faţa Sucevei, soldaţii moldoveni renunţă la
luptă şi-l aclamă pe Mihai. f>ărăsit de armat, Ieremia Movilă se
adăposteşte la Hotin. Cetăţile şi oraşele Moldovei sunt repede ocupate
de armata lui Mihai, iar acesta se va intitula într-un hrisov emis în
cetatea Sucevei „domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei''
(27 mai 1600). Se realiza, în felul acesta, prima unire politică a Ţărilor
Române.
Activitatea politică a voievodului muntean va stârni ostilitatea Marilor
Puteri. Polonia nu accepta pierderea Moldovei , dorind reînscăunarea
Movileştilor. Nobilimea maghiară ardeleană era ostilă lui Miha i, iar
habsburgii nu erau mulţumiţi de prezenţa acestuia în Transilv ania, pe
care o râvneau pentru ei. Generalul Basta, reprezentantul împăratului
Rudo lf al ll -lea, era un adversar hotărât al voievodului. In acest e
cond itii revolta nobilimii transilvane aliate cu Basta provoacă lui
Mihai înfrângerea de la Mirăslău şi pierderea Transilvaniei, iar în
Mo ldova pătrunderea armatei polone aduce pe tron pe Ieremia Movil ă.
Continuâ ndu-şi înaintarea în Ţara Românească, polonezii îl înfrâng pe
Mihai la Bucov şi Curtea de Argeş, ridicându-l domn pe Simio n
Movilă, acceptat şi de turci. Se prăbuşea astfel într-un timp foarte scurt
întreaga operă politică a lui Mihai Viteazul.
Plecat la Praga pentru a obţine ajutor de la Rudolf al Ii-lea, Mihai se
înto arce şi obţine vic toria de la Guruslău (160 I ). Even imentele păreau
să îi fie favorabile şi-n privinţa Ţării Româneşti şi a Moldovei, dar este
ucis pe Câmpia Turzii de către mercenarii valoni, din ordinu l lui Basta
(9 august 1601). Se încheia în acest fel destinul tragic al celui care va
deveni , peste secole , simbolul luptei pentru unitatea românilor.
REZOLVAREA VARIANTEI 10
Subiectul I
1. fon Antonescu, mareşal al României.
2. Secolul al XX- iea.
3. Conducător al statului.
semnifică „cel ales de Dumnezeu", ,,mare voievod"; reprezintă calitatea
4. ,,Cârmuirea autoritară a mareşalului Jon Antonescu (23 ianuarie
1941-23 august 1944) a avut o orientare de centru-dreapta; a fost ne t
anticomunistă." .
164
Rezolvarea variantelor
5. ,,Armata este celula cea mai sănătoasă a acestui popor şi mai
ales a naţiei noastre.''
6. ,,A interzis activitatea partidelor politice" dar „nu a luat măsuri
împotriva fruntaşilor şi cadrelor partidului".
7. Antonescu a obţinut de la regele Carol al II- iea puteri deplin e, fiind
numit conducător al statului. A fost suspendată Constituţia, dizolvat
Parlamentul, iar regelu i i s-a cerut să abdice, la tron succedându -i fiul
său, Mihai. România aderă în 1940 Ia Pactul Tripartit, format din
Germania, Italia şi Japonia. Cu Germania nazistă şi Italia fascistă va
colabora în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial (campania
militară împotriva U. R.S.S.).
Subiectul II
I. Principiul ereditar (alegerea domnitorului din tată în fiu) şi electiv
(domn it oru l este ales de Adunarea Ţării; dbmnitorul trebuia să fie „os
domnesc").
2. Mircea cel Bătrân.
3. ,,Părţile tătăreşti" sunt ţinuturile de la nordul Deltei Dunării;
,,Podunavia" este teritoriul actualei provincii Dobrogea.
4. Aşa cum dovedesc inscripţ i ile de pe „aşezămintele sociale" ale lui
Ştefan cel Mare, elemente de factură bizantină pătrund în Principate
încă din secolul al XIV-iea (parte din titulatura domnitorilor era de
inspiraţie bizantină, precum şi elemente privind atribuţiile domnitorului;
de exemplu: în plan legislativ, domnitorul era ,,!ex animata" (,,legea
vie" ), iar în această calitate emitea hrisoave şi aşezămin te.
5. Succesiunea la domnie în Ţara Românească şi Moldov<). avea
la bază principiul eredităţii în cele două din astii: Basarabii, în Ţara
Românească, şi Muşatinii, în Moldova. Fiii, fraţii sau rudele mai
îndepărtate puteau prelua tronul, singura condiţie obligatorie fiind „să
fie os domnesc", ,,să aparţină familiet'.
6. Sfatul Domnesc; Adunarea Tării.
7_. Domnia reprezintă principala instituţie a statului medieval
românesc şi este organizată pe baza principiilor ereditar (moştenirea
tronului din tată în.fiu) şi electiv (alegerea domnitorului de către
Adunarea Ţării, indiferent că este fiu legitim sau nelegitim;
obligativitatea era doar să fie „os domnesc".
Ereditatea pe linie masculină se asigura din membrii familiil or
domnitoare: Basarabii, în Ţara Românească, şi Muşatini, în Mo ldova.
Particula „Io" din titulatura domnitorului provine de la „Joannes" şi
domnitorului de conducător suprem al armatei, iar „domn" (din lat.
„dominus") defineşte poziţia acestuia de „singur stăpânitor" asupra
165
Istorie. Bac
pământului şi sup uşil or (boierii dato rau credinţă, sfat şi ajutor în
schimbul protecţiei şi a moşiilor prim ite).
Domnitorul avea largi atrib uţii în plan executi v (numeşte dregător ii),
legislativ (,,lege a vie" - e mite hr isoaveşi aşezăminte), militar
(comandant sup rem mil itar), judecătoresc (domnia reprezintă instanţa
supremă de judecată atât a pricinilor civile, cât şi penale ; domnitorul
poate acorda pedeapsa cu moartea în caz uri speciale - de exemplu:
încă lcarea oblig aţiilor militare ce revin boie ril or din relaţia de
vasalitate), fiscal ( dreptul de a bate monedă şi de a stabili im pozitele ),
religios (dreptul de a numi şi revoca episcopii, m itropol iţii; intervine în
scaunul de judecată ecleziastic şi aprobă înfiinţarea unor noi religii/culte,
şi face danii - de la ctitorire de biserici şi mănăstiri până la donaţii de
obiec te de cult şi pământuri în folosul Bise ricii ).
Dacă domnitorii din Ţara Românească şi Moldova sunt aleşi de
Ad una rea Ţării, voie vodul T rans il van iei este numit de regele Ung
arie i ş i su pus acestuia (exis tă situaţii în care voievozii din Transi l van
ia, precum Ladislau Kan şi Roland Borş, nu s-au subordonat pe depl in
regelui maghiar).
Subie ctul HI
Romanit atea reprezin tă un element esenţial al identităţii lingvistice şi
culturale a poporu l ui român. Ca urmare a procesului de romaniza re
desfăşurat pretutin deni în Imperiul Roman, se formează, de-a lu ng ul
sec o le lor, o mare familie romanică. Românii, ca şi alte popoare ale
Europei ( francezi, italieni , spanio li , portughezi), vorbesc o lim bă
romanică formată pe baza li m bii la tine vorbite pe teritoriul i mperiului .
Din această limbă este format aproximativ 80% din fondul principal de
cuvinte al limbii române, inclusiv vocabularul creştin de bază. Caracterul
latin al limbii vorbite pe ambele maluri ale Dunării, precum şi-n
interioru l arcului carpatic, a fost de timpuriu recunoscut de popoar ele
vecine. Germanii l-au numit walach, aşa cum îi numeau pe toţi
vorbito rii idiomurilor latine. De aici denumirile de „vlah", ,,ola h",
,,olas z" etc . date românilor.
Spre sfărşitu l secolului al XVII- iea , dar mai cu seamă în cel următo
r, se manifestă în Europa semne ale unei conştiinţe naţionale modeme,
atât la popoarele divi zate din punct de vedere politic, cât şi la ce le
reunite într-un singur stat. În acest fel, problema originii popoarelor se
transfonnă din problemă istorică în problemă politică. Astfel, pentru
populaţia majoritară a Transilvaniei, secolul al XVIII-iea a reprezentat
momentul luptei pentru drepturile politice refuzate secole de-a rândul
de „naţiunile privile giate". Până atunci, continuitatea populaţiilor
166
Rezolvarea variantelor
romanice în ţinuturile carpato-dunărene nu a fost pusă la îndoială.
lnsuşi împăratul Austriei, Iosif al II-iea (1780-1790), îi socotea pe
români „incontestabil, cei mai vechi şi mai numeroşi locuitori ai
Transilvaniei'' . Unirea cu Roma a dat un nou imbold aspiraţiilor
românilor, prin argumente susţinute de episcopul lnochentie Micu
şi reprezentanţii Şcolii Ardelene. Aceste argumente au fost cuprinse
într-un larg memoriu, Sup plex Libe llus Valachorum (1791), în care
se subliniază că românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei,
fiind
. urmaşi ai coloniştilor lui Traian. Calitatea de moştenitori direcţi ai
Romei antice , alături de dovedirea latinităţii limbii, afecta ordinea
tradiţională favorabilă naţiunilor privilegiate.
În această atmosferă a fost lansată „teoria imigraţionistă" a lui Franz
Sulzer , potrivit căreia românii nu se trag din coloniştii romani din
Dacia , aceasta fiind părăsită de toată populaţia odată cu retragerea
romană. Prin urmare, românii s-au născut ca popor la sud de Dunăre,
într-un spaţiu neprecizat, undeva între bulgari şi albanezi, de la care au
preluat influenţe în limbă, precum şi credinţa ortodoxă. De aici, ei au
emigrat către sfârşitul secolului al XIII-iea în nordul Dunării, în
Transilvania, unde îi vor găsi pe unguri şi pe saşi.
Prin teoria sa, Franz Sulzer sfida părerea unan imă din cu ltura şi
ştiinţa istorică europeană, care-i considera pe români cei mai vechi
locuitori ai Transilvan iei , urmaşi ai romanilor lu i Traian. Scopul unnărit
era limpede: anularea argumentelor istorice ale românilor în lupta
politică din Transilvania şi justificarea privileg iil or deţinute de
maghiari, saşi şi secu i.
Odată cu realizarea dualis mu lu i austro-ungar (1867), im igraţion ismul
este readus cu şi ma i m ultă tărie în dezbaterile istoric ilor de către un
geograf austriac, Rob ert Roes le r. Răspunsul avea să vină din partea lui
A.O. Xenopol , reprezentant de seamă al is toriografiei româneşti, în
lucrarea Teoria lui Roesle r (1 884).
După 1918, negarea continuităţii românilor avea să alimente ze
resentimentele provocate de destrămarea Monar hiei Aus tro-Ungare,
precum şi politica revizionistă maghi ară. În acelaşi timp, ştiinţa istorică
şi lingvistică românească va produce opere ştiiqţifice importante
pentru înţ ele gerea etnogenezei noastre: V. Pârvan, lnce puturile vieţii
romane la gurile Dunării; N. Iorga, Istoria românilor; Al. Rosetti,
Istori a limbii române; Gh.I. Brătianu, O e nigmă şi un miracol istoric -
poporul român. Pe de altă parte, miş cările de extremă-dreapta
(legionarii) vor adopta un discur s autohtonist, care supraevalua
importanţa ele me ntului dacic în con trast cu civ ilizaţiile mediteranee
ne. În perioada comun is tă, romanitatea trebuia să facă faţă, la început,
teoriilor staliniste despre caracterul „imperialis t" al stăpânirii romane
16 7
Istorie. Bac
Rezolvarea variantelor
şi rolul civilizator al slavilor, pentru ca în vremea lui Ceauşescu să fie
regula mentar. Fruntaşii revoluţionari au fost arestaţi iar trupele
reînviat sentimentul naţional al românilor. Este reevaluată, în acest fel,
otomane au ocupat Bucureş tiul. O rezistenţă mi litară românească a
contribuţia civilizaţiei romane şi a limbii latine la formarea poporului
avut loc în special pe Dealul Spirii, a pompie rilor bucureşteni şi a
român dar, destul de repede, ideologia şi istoriografia oficială vor
unei unităţi mili tare de lin ie. -
acorda un rol tot mai important în favoarea civilizaţiei geto-dace.
Intervenţia trupelor ţariste în Ţara Românească a năruit speranţa unei
Astăzi, ştiinţa istorică românească şi străină se bazează pe dovezi şi
P(;?Sibile reveniri a regimului revoluţionar.
argumente incontestabile privind latinitatea şi continuitatea românilor,
In Transilvania, înţelegerea şi colaborarea între revoluţia maghiară şi
care infirmă teoria imigraţionistă.
cea românească s-a realizat prea târziu pentru că, la 13 august 1849, la
Şiria (lângă Arad) armata maghiară a capitulat. După acest eveniment,
comandantul armatei austriece a cerut românilor să depună armele.
REZOLVAREA VARIANTEI 11 Legiun ile conduse de Avram lancu, neînvinse de armata maghiară, au
fost nevoite să se dezarmeze.
Subiect ul I
I. ,,Ea [revoluţia] nu se va mărgini a cere libertatea din lăuntrul care
Subiectul II
e peste putinţă a dobândi fără libertatea din afară, libertatea de supt
I. Secolul al XX-iea.
domnirea străină( ...)" 2. Ambasador american.
2. ,,Acolo, s-a hotărât în cea dintâi adunare a se face o mişcare; s-a
3. ,,oportunismul individuaf', ,,servitutea ca bază a ascensiunii
făcut un program( ...) românii, să se adune în Valahia, ca să înceapă sociale", ,,minciuna şi denunţul ca datorie patriotică".
mişcarea de-acolo şi să treacă, iarăşi împreună, in Moldova."
4. ,,Securitatea şi bunăstarea materială ale unei persoane
3. Nicolae Bălcescu; Ţara Românească.
depindeau de conformisul ei politic dovedit în mod inevitabil.'•
4. B: ,, Îndată după revoluţia Vienei, Bălcescu convoacă la dânsul o
5. ,,sistemul nu a avut succes complet, din cauza rezistenţei a
adunare în Paris (...). Acolo, s-a hotărât in cea dintâi adunare a se numeroşi cetăţeni din România."
face o mişcare; s-a făcut un program (...)." 6. ,,o populaţie în cea mai pare parte dependentă, care se obişnuise
5. A: ,,Şi numai atunci când războiul sfânt va mântui naţia de să primească maioritatea celor necesare traiului de la stat."
apăsarea streinilor (...) adunarea poporului, Constituanta, va putea 7. O primă formă a rezistenţei anticomuniste din România a
să realizeze în pace toate reformele politice şi sociale de care el are
reprezentat-o lupta armată din munţi. Cele mai importante grupuri de
nevoie( ...)"
luptă au fost: ,,Haiducii Muscelului", ,,Sumanele Negre", ,,Haiducii lui
6. ,,Petiţia Naţională" - programul de la Blaj realizat de Simion
Avram Iancu", conduse de adevăraţi eroi ai neamului (fraţii Arnăuţoiu,
Bămuţiu (3-5 mai 1848); ,,Proclamaţia" - programul de la Islaz,
colonelul Gh. Arsenescu, Ion Gavrilă-Ogoranu şi alţii). Depăşite
realizat de Ion Heliade Rădulescu..
numeric, fără prea multe provizii şi muniţii, aceste grupe au fost
7. Forţele contrarevoluţionare externe reprezentate de armata
decimate treptat prin intermediul trupelor de Securitate.
otomană şi ţaristă au intervenit pentru înăbuşirea revoluţiei în spaţiul
O altă formă o reprezintă disidenţa intelectualilor, fenomen care a
extracarpatic. Alarmată de liberalismul şi amploarea evenimentelor
apărut în perioada Ceauşescu, când, mai ales după l977, apar primele
din Ţara Românească, Rusia a presat Imperiul Otoman să intervină în
opoziţii majore (Paul Goma, Doina Cornea, Dan Tudoran, Ana
forţă împotriva regimului revoluţionar de la Bucureşti . În semn de
Blandiana etc.), care au criticat cultul personalităţii conducătorului şi
protest faţă de intervenţia turcă, fruntaşii revoluţionari au organizat Ia
au cerut respectarea drepturilor omului.
Bucureşti (6 septembrie 1848) o mare adunare populară, unde au fost
arse Regulamentul Organic şi Arhondologia (cronica rangurilor
Subiectul III
boiereşti), simboluri ale regimului feudal şi ale influenţei puterii
Contextul internaţional premergător anului 1859 ne aduce în centrul
protectoare.
atenţiei un nou conflict între Rusia şi Imperiul Otoman, conflict
Noul comisar otoman, Fuad Paşa a înaintat cu . trupele şi, la 13
cunoscut sub numele de Războiul Crimeii şi desflişurat între anii 1853
septembrie 1848, a intrat în capitală şi a anunţat restabilirea regimulu i
- 1856.

168
169

Is to rie . Bac
În perioada războiului , Principatele române au fost ocupate de trupe
ruseşti şi austriece; domnitorii s-au refugiat în Imperiul Habs burgic.
După cei trei ani de război în care au intervenit Marile Puteri ale căror
interese gravitau în jurul Balcanilor (Austria, Franţa, Anglia), Rusia a
fost înfrântă şi a acceptat negocierile de pace de la Paris şi încheiere a
tratatului la I 8/30 martie I 856.
În plan intern, după revoluţia de la I 848 - I 849 din Principatele
Române (Moldova şi Ţara Românească) , Convenţia de la Balta-Liman
( I 849) restabilea Regulamentele Organice şi confirma dominaţia
imperiilor Ţarist şi Otoman. Cele două puteri, protectoare şi suzerană,
controlau activitatea domnitorilor consideraţi înalţi funcţ ionar i
ai Porţii, dorind să suprime răspândirea ideilor liberale şi naţionale .
Cu toate acestea, domnitorii Barbu Ştirbei, în Ţara Românească , şi
Grigore Alexandru Ghica, în Mo ldova, au încurajat dezvoltarea
econom iei şi a învă ţământului, iar cel din urmă menţionat a îngăduit
revoluţionarilor exilaţi să revină în ţară, iar pe unii dintre ei chiar i-a
numit miniştrii (Costache Negri şi Mihail Kogălnice anu) .
Revenind la contextul internaţional şi la Congresu l de pace de la
Paris , preşedintele acestuia, contele Walewsk i, ministru de externe al
Franţei, a propus unirea Principatelor române sub conducerea unui
principe stră in. Propunerea era menită să oprească expansiun ea
rusească în Peninsula Balcanică .
Tratatul de pace din 18/30 martie 1859 înscria următoarele preveder i:
- puterea suzerană rămâne Imperiului Otoman;
- puterea protectoare - garanţia colectivă a Marilor Puteri (Angl ia ,
Franţa , Sârdinia, Prusia, Imper iu l Ţarist, Imp_e riul Habsburgic
şi Imperiul Otoman) - înloc uia protectoratul s in gula r al Rusiei ;
- retrocedarea judeţelor din sudul Basarabie i ( Bolgrad, Cahul şi
lsma il );
- revizuirea Regulamentelor Organice (dreptul la armată naţio nală,
libertatea de navigaţie, comerţ şi cul te);
- convocarea în Principate a câte unei adunări consultative şi
reprezentative spec iale , numite adunări ad-hoc (rol de a consulta
românii în problem a unirii);
- confirmarea autonomiei în plan admin is trativ, le gisl at;i , militar.
Hotărârile adoptate la Paris au avut drept efect dezvoltarea unei noi
practici politice: mişcarea unionis tă, formată din elita paşoptistă
şi boieri mea liberală. Această mişcare s-a organizat la laşi , în jurul lui
Mihail Kogălnice anu, şi la Bucureşti, în jurul lui C.A. Rosetti şi
1.C. Brătianu.
Rezo lvarea var iante lo r
F ă ră a se ţine cont de dorinţele românilor- din Rezoluţ i il e
adunărilor ad-hoc din Mo ldova şi Ţara Român easc ă - de uni re într-
un singur sat,t Româ nia, şi sub un princ ipe străin din famil ie domn it
o are euroe?an ,ă
c u gar anţia statutului de autonomie, Marile Puteri vor decdie în
Confer inţa de la Paris din 18 58.
Aşadar, statut ul in tern şi interna ţional privind Princi patele romnâe
a
fost stabilit prin Conv enţia de la Paris, care prevedea următoareel: . .
- un irea sub forma unei uniuni „Principa tele Unite ale Moldovei ş1
Ţ ării Româneşti" ;
- s uze ranitatea Impe riului O toman;
- protectoratul cole c tiv al Maril or Puteri;
Se respectă princ ipiul se parării puterilo r:
- puterea execut ivă reprezentată de doi domni ( aleş i pe via ţă prni vot
cenzitar) şi două guverne ;
- puterea legislativă reprezentată de domni şi Adunări legisalt ive
sepa rate;
- Comis ia Centrală cu sediul la Focşani (e la bora legi le c o mune
Principatelor); , ._ .
- puterea judecătorească exercitată de !na lt a Curte de Just1ţ1eş 1
Casatie , c u sediul la Focşani;
- articolul 46 stabilea egalitatea între munteni şi mo ldoveni în faţa
legilor şi la plata impozitelo r, desfiin ţarea priv ile }i! o r boiere ş
t i '. d reptul de a deţine proprietate în reci procitate (muntenii m Mo
ldoav ş invers) , egali tate la promovarea în funcţii şi s tabilirea unor noi
raporturi
între proprietari şi ţărani. .
Sunt num iţ i câte trei caimacami cu mis iune a de a organiza alegenle
pentru adun ăril e e lec tive (aveau rolul de a-l aleg e pe domn).
În Moldova. ,,Partida naţională", care este puternică în adunrae a e lec ti
vă, propune cand id atura lui Al.I. Cuza. ln 5/17 ianuari I 8 59
acesta este ale s domn al Mold ovei cu unanimitate de voturi. InŢa ra
Românească , adunarea electivă era dominată de conservatori, care se
opuneau Unirii . _
S in gura soluţie pentru realizarea unirii era alegerea lui Al.l. Cu az
ca
d o mn şi în· Ţara Românească. În aceste condiţii, li eral_ii radicali
apelează la popul aţie pentru a impune hotărârea. La 24 ianua rie 1 859 !
A l.l. Cuza este ales domn şi în Ţara Româneasc ă. Dubla alegerea Im Al.I.
Cuza a însemnat realizarea primului pas în formarea staut lu i
român modem.
 171
170
 Istori e. Bac
REZOLVAREA VARIANTEI 12
Subiec tul I
I. Secolul al XX-iea.
2. Denis Diletant.
3. 6 martie 194 5.
4. ,,Cetăţenii care nu au acceptat robia au fost persecutaţi.
Temniţele, tortura , persecuţii le, însce nările cele mai in fame,
arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate au
fost sporite şi aplicate cu o cruzime de neegalat."
5. ,,Teroarea poliţienească este o trăsătură de bază a regimurilor
totalitare, con firmată întru totul de regimul comunist din România..."
6. Miliţia şi Securitatea.
7. Teroarea poliţienească reprezintă o trăsătură de bază a regimuri lor
tota li tare. Interesele individuale sunt subordonate statului , care
conduce prin intermediul unui partid unic , deţinător al puterii poli tice .
Liderul de partid devine conducătorul suprem în jurul căruia se
promovează un puternic cult al personalităţii. Pentru aceasta se
foloseşte cenzura, demagogia şi un puternic aparat de propagandă.
Statul se implică în toate domeniile de activitate, inclusiv în viata
privată a cetăţenil or, iar oponenţii regimului sunt trimişi în închiso i
sau, în unele cazuri, extermin aţi.
Subiectul II
I . Unio Trium Nationum.
2. În Ţara Bârsei au fost colonizaţi cavalerii teutoni.
3. Categorie (stare) soc ială : secuii fruntaşi; cavalerii teutoni puteau să
construiască oraşe şi fortificatii de lemn.
4. În anul 1437 s-a creat Unio Trium Nationum, o aliantă realizată la
Căpâlna între nobilimea maghiară, patriciatul săses·c şi fruntaşii
secuil or, îndreptată împotriva „celor mulţt' (rom ânii) .
Voievodul Transilvaniei anunţa crearea acestei alianţe prin intermediul
scrisorii al cărei fragment este reprodus în textul C.
5. Aşezarea secuilor (avangardă a armatei maghiare) în sud-estul
Transilvaniei are ca scop apărarea teritoriul ui mentionat în fata
invaziei străine; în momentul prezentei lor în terit riul de s·ud-est al
Transilvaniei, ei erau deja maghiarizaţi, ulterior fiind împărţiţi în trei
stări (categorii) sociale, echivalente cu organizarea lor militară.
6. Sfatul Domnesc şi Adunarea Ţării.
172
Rezolvarea variant elor
7. Domnia reprezintă principala instituţie a statului medieval
românesc şi este organizată pe baza principiilor ereditar (moştenirea
tronului din tată în fiu) şi electiv (alegerea domnitorului de către
Adunarea Ţării, indiferent că este fiu legitim sau nelegitim;
obligativitatea era doar să
fie „os domnesc".
Erediţatea pe linie masculină se asigura din membrii familiilor
domnitoare: Basarabii în Ţara Românească şi Muşatini în Moldova.
Particula „Io" din titulatura domnitorului provine de la „loannes" şi
semnifică „cel ales de Dumnezeu", ,,mare voievod"; reprezintă
calitatea domnitorului de conducător suprem al armatei, iar „dom n"
(din lat. ,,dominus" ) defineşte poziţia acestuia de „singur stăpânitor"
asupra pământului şi supuşilor (boierii datorau cred in ţă, sfat şi ajutor,
în schimbul protecţiei şi a moşiilor primite) .
Domnito rul avea largi atribuţii în plan executiv (numeşte dregător ii),
legislativ (,,legea vie" - emite hrisoave şi aşezăm inte) , militar
(comandant suprem m ilitar), judecătoresc (domnia reprezintă instanţa
supremă de judecată atât a pricinilor civil e, cât şi penal e; domn itor u l
poate acorda pedeapsa cu moartea în cazuri speciale - de exemplu:
încălcarea obligaţiilor militare ce revin boierilor din re laţia de
vasa li tate), fiscal (dreptul de a bate moned ă şi de a stabili i mpo zitele ),
rel igios (dreptul de a num i şi revoca episcopii, mitr opoli ţii; inte rvi ne
în scaunul de judecată ecleziastic şi aprobă înfiinţarea unor noi
religii / cul te şi face danii - de la ctitorire de bise rici şi mănăstiri, până
la donaţii de obiecte de cult şi pământuri în folosul Bisericii) .
Dacă domnitorii din Ţa ra Românească şi Moldova sunt aleşi de
Adunarea Ţării , voievodu l Transilvaniei este numit de regele Ungariei
şi supus acestuia (există situaţii în care voievozii din Transi lvan ia,
prec um Ladislau Kan şi Roland Borş, nu s-au subordonat pe deplin
regelui maghiar).
Subiect ul III
Înţeleg ând că vechiul tip de socialism bazat pe constrângere i
centralizare excesivă nu mai putea funcţiona, noul lider al U. R.S.S,
Miha il Gorbaciov, trece la înfăptuirea unui program de reforme
sintetizat în formele glasnost şi perestroika. ln 1986 el propunea
descentralizarea şi reducerea controlului .e xerc itat de partid asupra
societăţii, iar în I 9 88 , dezvoltând o nouă teorie cu privire la relaţiile
internaţionale, anunţă renunţarea din partea U. R.S.S la a mai controla
politic şi economic ţările din blocul comunist. Prin urmare, în toamna
anului 1989, mişcările populare din Germania de Est, Ungaria ,
173
 Istorie. Bac
Rezo lvarea variantelor
Cehoslovacia şi Bulga ria vor contribui la prăbuşirea comunis mului în
devenit cei mai periculoşi inamici aj revoluţie i. Armatei chemate în
Europa de Est şi reveni rea acestor tări la democra tie.
ajutori se vor alătura unii civili care luptă alături de militari.
În România, unde tocmai se încheiau luc rările· ce lui de-al XIV-iea
Bucureştiul avea aspectul unui oraş în stare de război: tancuri şi
Congres al P.C.R. (noiembrie I 989), Nicolae Ceauşesc u aducea violente
camioane militare traversau în viteză oraşul; la intersecţii se formaseră
acuze complotului interna ţional condus de S.U.A. şi U.R.S .S. împotriva
baraje pentru controlul autovehiculelor; în Piaţa Universităţii şi Piaţa
statelor mici, anunţând hotărât că România va contin ua constru irea
Palatului se auzeau continuu rafale de arme automate. Focul armelor a
comunismului pe baza valorilo r marxist-le niniste. Peste ţară se aşte111ea
declanşat un incendiu devastator Ia Biblioteca Centrală Universitară ,
o atmosferă de aşteptare şi ură, majo ritate a popu laţie i fiind conştientă
distrugând o bună parte a fondului de carte şi o mare parte a clădirii.
că zile le regimu lui comunist erau numărate. Scânte ia revolutiei
Se apropia Crăciunul. În ajun, pentru prima oară după aproape 50 de
anticomuniste se aprinde Ia Timişo ara, unde câteva sute de credinci şi
ani, radioul şi televiziunea transmiteau colinde.
. reformaţi îşi exprimă protestul faţă de evacuarea pastorulu i Laszlo
Evenimentele din decembrie 1989 au creat bazele restaurării democraţiei
Tokes de către autori tăţi (16 decembrie I 989). Sediu l P.C.R. este atacat
în România. Foştii comunişti reformişti ajunşi la putere doreau să
cu pietre, ia r autorităţile au ripostat cu gaze lacr im ogene, jetu t i de apă
promoveze o politică de reforme asemănătoare cu cea dezvoltată în
şi arestări. Mişc ările de stradă au continuat şi în zilele următoare, ia r la
U.R.S .S. de Mihai Gorbaciov, dar presiunile venite dinspre societatea
20 decembrie Ti m iş oara a fost proclamat oraş l iber.
românească ca şi evenimentele de pe plan internaţional (desfiinţarea
Reîntors după o vizită în Iran, Ceauşescu a ţinut o cuvântare
U.R.S.S., 1991) vor determina noua putere să orienteze România pe
radiotelevi zată în care a condamnat eve n imentele de la Tim işo ara,
drumul democratizării reale şi al creării unei economii de piaţă bazate
atribuite unor elemente huligani ce. Dic tatorul a organizat a doua zi
pe cerere şi ofertă.
(21 _decembrie 1989) un miting la Bucureşt i, care s-a întors împotriva
sa. In noaptea care a urmat, străzile din centrul Bucure ştiul ui au fost
martore ale represiun ii comuniste. La 22 decembrie 1989, sub imensa
presiune popul ară care, practic, asedia clădirea Comitetu lui Central al
REZOLVAREA VARIANTEI 13
P.C.R. din Bucu reşti, Nicol ae şi Ele na Ceauşes cu au fugit cu ajuto rul
Subiectul I
unui elicopte r. Seara a fost constituit Frontul S al văr ii Nati onale.
I. Secolul al XX-iea.
C aptura t ulterior, cuplul dictatoria l a fost judecat la Târ go iş te şi
2. Gheorghe Gheorghiu-Dej.
executat (25 decembrie 1989).
3. Petru Groza.
În zile le de 21-22 pecembrie 1989 au avut loc demons tratii ale
4. Abdicarea regelui: ,,Atunci am luat actul de abdicare din mâna lui
maselor şi confrun tări mili tare la Arad, Sibiu, Braşov, Cl uj -N poca,
Groza şi am cerut lui Mihai să-l citească şi să-l semneze.".
soldate cu numeroase victime.
5. Monarhia împiedică modernizarea ţării: ,,Dacă monarhia n-ar fi
Ime diat după fuga cuplului Ceauşescu , Te le viziun ea Română devenită
respectat regulile democraţiei, nici ei nu ar fi a;uns atât de uşor la
„liberă" anunţa, într-o atmosferă emoţ ionantă, căderea regim ulu i
cea uşis t, iar spre seară - prelu ara puterii de către noul organism politic
mine.".
al cărui scop era ii:is taurarea democraţiei. Preşedintele Consil iului 6. Regele Mihai I.
F.S.N., Ion Iliesc u, dă publi ci t ăţii comunicatu l în care anunţa 7. Drumul spre puterea executivă a comuniştilor din Româ nia a fost .
reintroducer ea pluralis mului poli tic , organizarea de alegeri liqere, favorizat de conjunctura internaţională favorabilă. La începutul anului
separarea puter ilor în stat, respectarea drepturil or şi lib e rtăţilor I 945, înfrângerea Germaniei naziste devenise inevitabilă. În această
cetăţeneşti. St ruct urile de putere ale P.C.R. erau dizo lvate. situaţie, liderii P.C.R. au fost chemaţi la Moscova, unde li s-a cerut să
Odată cu lăsarea întunericului , grupurile de luptă tori neide ntificaţi răstoarne guvernul Rădescu. În acelaşi timp, Stalin a cerut imperativ
desc hid focuri de armă automată asupra mulţimi i de pe străzi şi a ca regele Mihai să-i aducă la putere pe comunişti. Rezultatul a fost
clădirilor aflat e în mâ na revo lu ţion aril or, declanşâ nd „psihoza instalarea la 6 martie 1945 a unui nou guvern, condus de Petru Groza,
teroriştilor" . Deşi ulterior nimeni nu i-a putut iden tifica, aceştia au în care comuniştii deţineau majoritatea cabinetului. Urmau apoi
alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, în urma cărora este
desfiinţat
174
175

Istorie. Bac
Senatul, reconstituindu- se Reprezentanţa Naţion ală, în aşa fel încât să
fie întru totul supusă comuniştilor. Şi, în final, la 30 decembrie I 94 7 ,
monarhia era înlăturată prin abdicarea regelui Mihai, ţara fiind
proclamată Republica PopuJară Română.
Subiectul II
I. Recunoaşt erea dreptului de cetăţenie indiferent de etnie, limbă şi
religie.
2. Republica Populară Română.
3. Prevederea democratică garantată - dreptul Ia cetăţenie, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex; în
Republica Populară Română orice promovare sau manifestare a urii de
rasă sau de naţionalitate se pedepseşte de lege.
4. Constituţiile democratice au înscrise în conţinutul lor drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti, precum: libertatea indiv iduală (prezumţia de
nevinovăţie), libertatea de gândire şi exprimare a presei, desfiinţarea
cenzurii, libertatea de asociere şi întrunire (pluripartidism, în plan
!')Olitic), libertatea religioasă. Te xtul specifică: libertatea religioasă, la
fel ca şi cea etnică şi de limbă , nu reprezi ntă în Român ia o piedi că
pentru a dobândi drep turile civ ile şi politice şi a le exercita.
5. Const ituţia din anul 1948 înscrie preve derea potrivit căreia „în
Republica Po pulară Română toţi cetăţenii , fără deosebire de sex,
naţionalit ate, rasă, religie sau grad de cultură sunt egali în faţa leg it ' .
Naţionalită ţile conloc uitoare au dreptul de organizare a învăţământului
de toate gradele în lim ba maternă; limba şi literatura română este
obligatorie, indiferent de şcoală şi nivel de studiu.
6. O trăsătură caracteristic ă a democraţiei din Europa în secolul al
XX-iea o reprezintă introducerea votului universal. Consecinţa acestu i
fapt a fost creşterea număru lu i de alegători şi a interesului lor pentru
viaţa politi c ă, creşter ea numărului de partide politice. În anul 1918 a
fost int rodus votul univ ersa l şi în România, pentru bărbaţi cu vârsta
peste 21 de ani, cu excepţia femeilor, magistraţilor şi militarilor.
O altă caracteristi că a regimurilor democratice o reprezintă principiul
separării puterilor în stat. Puterea executivă în România interbelică
(până în anul 1938) era deţinută de rege şi guvern, puterea legislativă -
de parlament (Reprezentanţa Naţională), care avea două camere:
Adunarea Deputaţilor şi Senat, iar puterea judecătorească era deţinută
de Curtea Supremă de Justiţie.
* Lupta antioto mană este declanşată de Mihai prin uciderea
Votul universal şi sistemul alegerilor parlamentare libere nu au
împiedicat apariţia în Europa a unor partide extremiste, care au dorit
176
Rezolvarea variantelor
instaurarea unor regimuri politice pe cale a violenţei şi având un
caracter nedemoc ratic .
7. După Primul Război Mondial, statele au optat pentru regimu l
democratic (excepţie făcând Rusia sovie tică, stat care din anul 1922 a
devenit U.R.S.S.) , fie în forme de guvernare mon arhice parlamentare
, fie republicane. Practica politică democratic ă s-a concretizat în
introducerea votului universal, care a însemnat creşterea numărului de
alegători şi a num ărului de partide politice.
În statul naţional unitar român creat la 19 I 8 (România Mare), votul
universa l pentru indivizii începând cu vârsta .de 21 de ani, cu excepţia
femeilor, magistraţilor şi cadrelor militare , a fost introdus prin legea
electorală din acelaşi an. Consecinţa votului universal în România a
fost creşterea numărului partidelor parlamentare sau a celor care au
guvernat în epoca interbelică.
Subiectul III
0
M ih ai făcea parte din rândul marilor familii boiereşti ce pretindeau
că se înrudesc cu Basarabii. Era fiul lui Pătraşcu cel Bun şi frate cu
Petru Cercel, ambii domni ai Ţării Româneşti. Fiind un bun
administrator, deţinea o avere pe care a mărit-o continuu, iar până la 1
593 a înd eplin it mai toate funcţiile importante din stat. După acest an
ocupă tronu l Ţării Româneşti, fiind susţinut de boierii Craioveşti, în
ţară, şi de Cantacuzinii , la Istambul. Era un om instruit, bun
comandant de oşti, fiind unul dintre marii generali ai epocii. Dârz şi
drept, Mihai era o personalitate europeană, fiind bine cunoscut
contemporanilor, atât în centrul continentului cât şi în Balcani.
Adversar al turcilor, se alătură coaliţiei creştine, lu ptând pentru
menţinerea fiinţei naţionale şi limitarea dependenţei faţă de Poartă.
Reprezintă un simbol al unităţii românilo r.
Mihai este înscăunat domn al Ţării Româneşti într-o epocă în care
conjunc tura internaţională era favorabilă luptei antiotomane. Imp eriu
l Otoman suferise înfrângerea navală de la Lepanto (1571), iar
habsburgii devin principala forţă militară în zonă, care reluau ofensiva
spre Serbia şi Ţările Române . La iniţiativa papei Clement al VII- ie a
şi a împăratului Rudolf al II-iea al Austriei, se constituie o alianţă
antiotomană, ,,Liga Creştină'', la care au aderat Spania, ducate le
italien e Tosc ana, Mantua şi Ferrara, şi în final Ţările Române.
Popoarele balcanice şi românii îşi legau speranţele de eliberare şi
independen ţă de acţiun ea Mar ilor Puteri creştine.
creditorilor turco-levantini şi masacrarea garnizoanei turceşti din
Bucureşti (1594).
177
Jstorie. Bac
Urme ază -apoi atacarea şi incendierea cetăţilor de la Dunăre,
ocupat e de garnizoane otomane, şi înfrângerea armatelor turco-tătare
venite să I mazilească pe domn la Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti
(ianuarie
1595).
Reacţia Porţii se produce în vara anului 1595. Încă de la 14 mai,
sultanul declarase Moldova şi Ţara Românească provincii turceşti,
numind la conducerea lor paşale. O puternică armată otomană condusă
de Sinan-paşa trece Dunărea pe la Giurgiu, înaintând spre Târgovişte .
La Călugăreni (23 august 1595) Mihai zdro beşte avangarda turcă , dar
apropierea marii armate otomane îl obligă să se retragă spre munţi , la
Stoieneşti , în aşteptarea ajutorului transilv an. Între timp, Sinan oc upă
Bucureştiul, asediază Târgoviştea şi începe organizarea ţării în paşalâc
, prin numirea reprezentanţilor otomani în administraţie.
Beneficiind de ajutorul lui Bathory şi Stefan Răzvan, domnul Moldo vei,
Mihai, trece la ofensiv ă, eliberând oraşele Târgoviş te şi Bucureşti
(octombrie 1595) şi îi urmăreşte pe turci până la Giur giu. Aici,
ariergarda turcă, neavând timp să treacă fluviul, este atacată de Mihai,
care distruge podul de vase şi zdrobeşte unităţile otomane şi cetatea
cucerită. Cronic arii turci ai vremii (Mustafa Naima) apreciau lupta de
_Ia Giurgiu ca „cea mai groaznică în frângere din istoria turcilor" .
Preţul victor iei avea să fie teribil : ţara pustiită, puţinele oraşe jefuite
şi arse, populaţia satelor risipită în bejenie iar comerţul cu sud ul
Dunării complet dezorg anizat. Dezastrul suferit i-a obligat pe turci să
şi schimbe direcţia de atac spre Ungaria , o mare armată condusă de
sultan însuşi (Mahomed al III-iea) zdrobind la Kerestes (1596) forţele
creşt ine.
În 1597, sultanul i-a propus lui Mih ai o pace avanta joas ă,
recunoscându-i domnia pe viaţă şi reducerea tributului la ju mătate .
Prin urmare, se evita transforrharea ţării în paşalâc, iar anul următor,
prin tratatul de la Mănăstirea Dealu, încheiat cu Rudolf al II-ie a,
voievodul muntean se impunea drept principal factor al coaliţiei
creştine în sud-estul EuropeL Documentul prevedea ca Ţara
Românescă să reia lupta antiot omană, împăratul oferea domnitorului
bani pent ru întreţinerea armatei şi recunoştea acestuia domnia
ereditară. Practic, Mihai Viteazul devenea conducătorul militar al ligii
Creştine, prestigiul său european fiind în continuă creştere.
178
Rezolvarea varian telor
REZOLVAREA VARIANTEI 14
Subiectul I
I. 9 mai 1877.
2. România Mare.
3. 1 decembrie 19 18.
4. Su rsa B: ,,Noi , care am vărsat lacrimi văzând limba noastră
scoasă din şcoli, biserici, iustiţie, nu o vom lua altora." .
5. Sursa A: ,,dacă voim să fim naţiune liberă şi independentă, nu este
ca să neliniştim pe vecinii noştrii, ci ca să ne ocupăm de noi, să ne
ocupăm de dezvoltarea noastră...".
6. ,,Noi voim să facem legături cu toate puterile şi cu Rusia şi cu
Aus tria şi cu Turcia vom face legături noi..."
7. La înce putul sec ol ului al XX-ie a neîn ţelegerile dintre statele
naţio nale apărute după prăbuş irea dominaţie i otomane din Balcani
au transformat zona într-un adevărat butoi cu pulbere. Primu l război
(1912 ) va urni Bulgaria, Grecia, Serbia şi Muntene g ru împotriva
Turciei. T ransformările teritoria le favorabile cu precădere Bulg arie i
vor provoca cel de-al doilea război, de data aceasta al foştil or ali aţi
împ otriva Bulg arie i, la care se vor adăuga Turcia şi România. Armata
română intervine împo triva Bulg arie i, iar pacea se va închei a la
Bucureşti (191 3 ) , în urma căreia Româ nia anexează Cadrilateru l.
După încheier e a celor două conflic te balcani ce care aveau, pract
ic, să stingă „Criza orie ntală", România se prezenta ca o ţară stab ilă,
în plină dezvoltare econom ic ă şi membră a unei alianţe puternic e -
Tripla Al ianţă.
La declanş area Marelui Război (1914) , România va adop ta pentru
următorii doi ani o s tare de neutralitate, tim p în care i s-au tăcut oferte
din partea ambelor ali anţe mi litare. Antanta era dis pusă să rec uno ască
dreptur il e noastre as upra Transil vanie i şi Bucovinei, ceea ce a
determinat intrarea, noastră în război alături de aceasta. Astfel, la 14
au gust 19 I 6 , Româ nia a declarat război Au str o-Un gariei, urmată
de o ofensiv ă în Transilvania, pe care a eli berat-o parţial.
Contraofensiva de toamnă a Triplei Alianţe va avea ca rezultat ocuparea
Bucu reştiului şi a două treim i din terito riul Româ nie i, g uvernul
retrăgându-s e la laşi. Refacerea armatei române va permit e acesteia vic
toriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (1917), dar victoria revolu ţiei
bolşevice şi ieş irea Rusiei din război determină semna rea păcii cu Tripla
Alianţă (1918) .
179
 Istorie. Bac
Subiec tul II
1. Secolul al XX-ie a.
2. Războiul Rece.
3. Cortina de Fier.
4. ,,Aceasta nu este Europa liberă pentru .:are noi am lu ptat."
5. ,,Niciun fenomen n-a influenţat atât de mult sistemul internaţional
creat după cel de-al doilea război mondial ca acea confruntare dintre
cele două superputeri"'
6. uropa liberă şi sfera de influenţă sovietică.
?· lncepută în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, politica de
distanţare faţă de U.R.S.S. a cun oscut apogeul în 19 68, c â nd România
refuză să participe la intervenţia mi lit ară din Cehoslovacia. Pentru a
evita o posibilă izolare politică, Nicolae Ceauşescu avea să promoveze
o politică externă foarte activă, soldată cu vizitarea unu i număr foarte
mare de state - peste o sută. Imediat după evenimentul 1968, Ceauşescu
a fo_st privit cu simpatie de către şefii de stat occidentali, aceştia văzând
în liderul român o posibilă fisură în unitatea blocului comunist. Unii
dintre aceştia - Ric hard Nixon, Charle s de Gaulle, Gerald Ford ş.a. -
vizitează Buc ureştiul , iar Nicolae Ceauşescu devine un obişnuit al
capitalelor vest- euro pene.
Subiectul III
Extinderea dominaţ iei otomane până la Dunăre va constitu i pentru
Ţările Rom âne o amenin ţare permanentă de transformare în paşalâcuri,
care avea să planeze până târziu asupra acestora. De aceea, pe fată sau
· în asc uns, românii şi- au format o cons tant ă opoziţie faţă de P artă,
socotindu-s e tot timpul un bastion al creştinătăţii , o barieră în faţa
peric ole lor care ameninţau Europa şi civ ili zaţ ia d inspre Sud.
- Li psite de resursele necesare organizării unor acţiuni de durată în
terito riu l inam ic, Ţăril e Române vor adopta o stra tegie în principal
defensi vă, cunoscută sub num ele de tactica pământului pâriolit. Populaţia
se retrăgea în zone ferite, în spe cia l mun toase, dis trugea recoltele,
otrăve sursele de apă şi ataca detaşamen tele turceşti plecate după
pradă. Incerc area de a obţine ajutorul creşti nătăţii arareori avea succe s,
iar atitudinea· boier imi i era adeseori schim bătoare, în functie de
obiec tivele Porţii: era alături de domn când exis ta pericolul transfo ării
ţării în paşalâc sau se pronunţa pentru abandona rea luptei şi
recuno aşterea suze ranităţii otomane atunci c ând apărea posib ilitatea
înţelegerii cu turcii .
Creşterea pericolul ui otoman îl determină pe Mircea să îl ajute pe
cneazul Lazăr al Serbiei în bătălia de la Kossovoplje (1389), încheiată
180
Rezolvare a variant el or
cu înfrângerea sârbilor. Răspunsul turcilor va fi invazia condusă de
Baiazid Ilder im (1395). Cei aproximativ 40 OOO de soldaţi turci trec
Dunărea ia Turnu, înain tând într-u n teritoriu pus tiit. Su puşi în
permanenţă hărţuirii din partea ostaşilor lui Mircea, ei sunt în cele din
urmă atraşi într-o zonă mlăştinoasă (rovină), probabil între Turnu şi
Argeş. Confruntarea de la Rovine se încheie prin zdrobirea turcilor ,
fiind oprită pentru mo ment înaintarea acestora la nord de Dunăre.
Un an mai târziu, sub conducerea lui Sigismund de Luxemb urg,
regele Un garie i, se consti tuie o mare coaliţie antiotomană. Cavale r ii
apuseni sosesc Ia Buda şi împreună cu armata mag hiară pornesc spre
Dunăre. Armatei cruciate i se vor adăuga oştile lui Mircea şi ale
voie vodului T ransilv aniei. După elibe rarea cetăţilor Vidin şi Rahova,
creştinii vor da piept cu ie nicerii şi spahiii lu i Baiazid Ia Nicopole
(1396). Deşi soli cită întâiet ate în începerea luptei, Mircea este refuzat
de cavalerii apusen i, care considerau că această onoare le revine lor.
Îmbrăcaţi în armuri greo aie, aceştia vor fi încercuiţi şi măcelă riţi de
turci, încheind u-se cu un dezas tru pentru creştini .
Mai târziu, noua ofens ivă otomană în Balcani şi la Dunăre este le g ată
de preze nţa pe tronu l s ultan ilor a lui Mahomed al II- iea , cuceritorul
Constant inopolului . Acestuia aveau să i se opună Vlad Ţepeş, în Ţara
Românească, şi Ştefan cel Mare, în Moldova. Primul va întrep rinde în
iarna 1461 -1 462 o expediţie la sud de Dunăre, pricinu ind mari pagube
otomanilor . Surprins de sfidarea lui Ţepe ş, Mahomed al II-iea va
_ pregăti un răspuns pe măs ură: o armată de· circa 60 OOO de soldaţi
turc i va trece fluviul în dreptul cetăţii Turnu, înc epând înaintarea spre
Târgo vişte (1462). Rom ânii, conform tactici i înaint aşilor, au pustiit
totul în calea invadatoril or, obligând oastea otomană să sufere de
foame şi de sete. În noaptea de 16 - 17 iunie 14 62, este declanşa t
celebrul atac nocturn având ca scop suprimarea sultanului. Deşi nu îşi
atinge scopul, acţiune a va produce mar i pier deri turcilor, care se vor
retrage în dezordine spre Dunăre.
Ştefan cel Mare va provoca prin victoria de la Vaslui (1475) unul
dintre cele mai mari dezastre suferite de armata otomană. În aceste
condiţii, Mahomed al II-iea va pregăti o expediţie (1476, vara) pe care
o va conduce personal. Arma tei otomane (I 50 OOO oameni) i se va .
alătura oastea domnului Munteniei, Laiotă Basarab, şi cea a hanului
tătar din Crimeea, care va ataca Moldova dinspre răsărit. Ştefan,
dispunând de 16 OOO de lupt ători, i-a învins pe tătari, apoi a încercat să
îi op rească pe turci la Dunăre, dar fără succes . Confruntarea decisiv ă
va avea loc la Valea Albă (Războieni), unde mic a oaste moldovenească
este copleşi tă numeric . Deşi învingăto ri, turcii nu au reuşit cucerirea
181
Istorie. Bac
cetăţil or (Hot in, Su ce ava, Ne amţ) iar Ştefan cel Mare se retrage
în aşteptarea răzeşilor plec aţi -să îi respingă pe tătari. Eşecul în
faţa cetăţilor Moldove i, foametea şi ciu ma, precum şi atacurile oştii
refăcute a domnu lui moldo vean vor determina retragerea precipitată şi
în dezordine a turcilor peste Dunăre.
Conflictele dintre români şi turci înc ep odată cu integrarea Dobrogei
în teri toriul Ţ ării Rom âneşti (1 388). Marile confruntări militare
condu se de Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi
Ştefan cel Mare vor stopa expansiunea otomană la Dunăre ,
determinând Poarta să recunoască real it ăţile po litice de la nord ul
fl uv iulu i. Poarta va renun ţa la ins taurarea regimului de paşalâc,
acceptând existenţa politică a Ţărilo r Româ ne.
REZOLVAREA VARIANTEI 15
Subiectul I
1. Regele Carol al II-iea.
2. Reg al Român ie i.
3. Secolu l al XX-ie a.
4. Sursa A: ,,Carol nu cunoaşte meseria de rege Ş! ;n dorinţa sa de a
părea un inovator n-a reuşit s.1 fie decât un diletant." .
5. Surs a B: ,,nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la
o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi
imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite ." .
6. Uniunea Sov ietic ă, Angl ia, S. U.A .
7. Redesch iderea „Crizei Orie nta le" odată cu declanşarea Războiu lu i
Crimeii (1 853-1 856) a aşezat Ţările Româ ne sub o nouă influenţă
politic ă. I nfrângerea Rusi ei şi v ic tor ia Imp er iu lui Otoman, al iat cu
Ang lia şi Franţa , au ;;reat o situaţie no uă. Co11gresul de pace de. ia
Paris a reactivat „c he stiun ea române ască", deoarece un stat tampon la
gurile Dunări i şi la Marea Ne agră ar fi frânat Rusia în ex pansium:a ei
spre Balcani şi strâmtorile Bosfor şi Dardane le. În conse cinţă, Franţa,
Prus ia, Sardinia şi Rusia au susţin ut ideea un i rii roma n:!or, în timp ce
Anglia, Aus tria şi Imperiul Otoman s-au opus, transformând problema
românească într-una delicată. În final , s-a ad optat o sol uţie de
compromis: se oferea doar unirea legi sl ativ ă. Dar dorin ţa românilor de
unire a contribuit la dubla alegere a lui Ale xandru Ioan Cuza şi unirea
deplină, pe care până la urmă Mar ile Puteri Ie - a u acordat-o.
În concluzie, Unirea Principate lor şi crearea statului român modem
au fost posibile datorită apariţie i une i co njuncturi externe favorabile
şi
182
Rezolvarea variantelor
dorinţei românilor de emancipare politică. Ca şi în cazul Unirii, mai
târziu, odată cu redeschiderea „Problemei Orientale" ( I 876), tânărul
stat român era pregătit să-şi obţină independenţa.
Subiectul II
I. Rusia, Austria, Turcia. ·
2. 18 48-1 866.
3. . Prima constituţie a României, din 186 6.
4. ,,boierii s-au străduit să internaţionalizezeproblema Principatel
or, transformându-le În state neutre tampon, menite a preveni
ciocnirea intereselor divergente ale Rusiei, Austriei şi Turciei."
5. ,,Instituţiile politice interne au căpătat forme europene"
6. ,,Fruntaşii politici, profitând de interesele contradictorii ale
Marilor Puteri , au realizat unirea Principatelor şi au asigurat
independenţa lor."
7. Războiul din Răsărit s-a dovedit ruinător pentru România, armata
română înregistrând pie rderi de peste 600 OOO de militari (morţi şi
dispă ruţ i). Sprijinit de princ ip alele forţe politice şi pe fondul
continu ării tratativelo r pentru ieşirea Românie i din război, regele
Mihai hotărăşte la 23 aug ust 1944 arestarea mareşalului Antonescu
şi alăturarea ţării la coaliţia Naţiunilor Unite . Se producea acum
o răsturnare spectaculoasă în evoluţia militară a Frontului de Est.
România întorcea armele împotriva Germaniei , aducându-şi o
contribuţie însemn ată la eliberarea Transilvaniei şi apoi a Ungarie i şi
Cehoslovaciei. Sfârşitul războiului găsea România în sfera de influentă
sovietică, noii noştrii aliaţi pregătind u- i sovietizarea. ·
Subiectul III
Statutul de independenţă al României, ruperea legăturilor juridice cu
Imperiul Otoman şi dobândirea tuturor elementelor proprii
suveranităţii au fost o preocupare pentru toate categoriile sociale şi
forţele politice româneşti.
Astfel, în 1876, domnitorul Carol afirma că „Problema orientală nu
işi va găsi rezolvarea decât odată cu destrămarea Imperiului Otoman"
.
Elita politică dorea obţinerea independenţei, dar avea păreri diferite
asupra căilor şi metodelor prin care România îşi putea dobândi acest
statut. Liberalii , precum I.C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, erau
deschişi apropierii de Rusia (care era interesată de sprijinirea mişcării
de eliberare, dorind destrămarea Imperiului Otoman şi preluarea
controlului asupra strâmtorilor Bosfor şi Dardanele); conservatorii, în
schimb, au susţinut iniţial menţinerea regimulu i garanţiei colective,
183
Istorie . Bac
inaugurat în 1856. Potrivit opiniei lor, pericolul nu venea dinspre
A ust ro-Ungar ia , ci dinspre Rus ia, deci obţinerea indepen denţe i
depindea de relaţiile diplomatice cu Germania şi Austro-Ungaria.
Cele două note circulare (dip lo matice) din anul 1876, a lui Lascăr
Catargiu (prim-ministru) şi a lui Mihail Kogăln icea nu (ministru de
externe) au dovedit, pe de o parte, că România nu a renunţat la
integritatea sa teritorială, la recunoaşterea independenţei dar, pe de altă
parte, dovedeau lipsa de interes a Marilor Puteri din Europa cu priv ire
la acest aspect.
În plan ext ern, asistăm la agravarea „Proble mei orientale" ; are loc
răscoala bulgarilo r, se declan şează şi revoluţia junilor turci şi apoi
războiul sârbo-mu ntenegr o-otoman.
Român ia adoptă faţă de evenimentele din Balcan i atitud inea de
neu tralit ate, expl icată prin înţelegerea situaţie i potrivit căreia, în
absenţa unei pute ri ca pabile să susţină lupta de eliberare naţională,
aceasta nu are sorţi de iz bândă.
La finele anu l ui 1876 şi începutul ce l ui următor a avut loc la
Cons tantin opol Conferin ţa Marilo r Puteri, cu scopul de a determ ina
Poarta să acorde une le l ibertăţi popoarelor supuse. Replic a Impe riu l
ui Otoman o const ituie el aborarea Constituţiei pe baza căreia Ro mân ia
era desemnată „provincie privilegiată'' .
În acest context internaţiona l, prim-ministrul I.C. Brătianu va acţiona
pe cale dip lo matic ă pent ru a pregăti posibila participare a Ro mâni ei la
un co nflict cu otomanii. Astfel, în augu s t 1876 va avea loc o întrevedere
a prim-m inis tru lui cu împă ratul Franz Joseph la Si biu , iar în sept embr
ie o dele g aţie s-a prezentat la Liv adia (Crimee a), pen tru o întâlnire cu
ţarul Ale xandru al II-iea şi cancelaru_( Gorceako_v.
Ne gocie ri le nu au dus la încheierea unei înţelegeri privin d
in depen denţa şi semnarea unei convenţii de colaborare. Acest l uc ru se
va întâmpla în anul urmă tor, la 4 aprili e, când este semnată convenţia
româno-rusă , de către D. Stuart şi M. Kogălni cecrn u. Convenţia, fără a
avea un ca racter mili tar, acorda:
- li bertate de trecere trupelor ruseşt i pe teritori u l Ro mân iei , la sud de
Dun ăre;
- Rusia se obliga să respecte in tegr itatea teritorială a României;
- toate che lt uielile survenite să fie suportate de guvernul ţarist.
La 6 aprilie 1877, s-a adoptat decretul de mobilizare genera lă, iar
armata română preia apărarea Dunării pe linia Turnu-Severin - Călăraşi,
dar fără să se angajeze îrl acţiuni militare la sud de fluviu.
La 29-30 aprilie 1877, Adun area şi Senatul au votat moţiuni prin
care declarau starea de război dintre România şi Imper iu l Otoman. La
184
Rezolvarea variantelor
interpelarea deputatului Nicolae Fleva privind situaţia Român iei ,
M. Kogălniceanu proclamă independenţa de stat a României la 9 mai
1877 (în Adunarea Deputaţilor).
Ideile principale din conţinutul discursului de proclamare a
in dependenţei de stat a României se referă la:
- independenţa şi noul statut de naţiune de sine stătătoare;
- necesi tatea de a dovedi că suntem o naţiune vie, deci participarea
la luptele împotriva Imperiu lui Otoman;
- stabilirea unor raporturi noi între România şi Imperiul Otoman
(cele existente fiind considera te depăşite), pe de o parte, şi între
România şi statele vecine, pe de altă parte.
Reacţia Marilor Puter i fa ţă de actul de la 9 mai 1877 de procla mare a
in dependenţei Românie i a fost diferită: au existat state care nu s-au
pronun ţat decât după război (Austr o-Ungar ia şi Ge rmania) , state cu
atitudine rezervată (Fran ţa şi Itali a), state care cons iderau că prin acest
act s-au încălcat tratatele (Marea Br itan ie), state care apreciau
Ro mânia ca „rebe lă" (Imper iul Otoman) sau state care recuno şteau
in dependenţa de facto, dar nu şi de iure (Imperiu l Ţarist).
Dacă la început armata rusă a refuzat colaborarea cu armata română,
după înfrânge ril e de la Ple vna (iulie 1877) Im per iul Ţarist ce re cu
insistenţă spriji nu l aceste ia. Ast fel, tel eg rama arhiducelui Nicolae
adresată principelui Carol I la 19 iulie 1877 relie fează necesitatea
imediată de colaborare cu armata română. Deşi România a in s ist at să
înch e ie o conve nţie militară scris ă, de colaborare, aceasta a fost
respins ă şi s-a acceptat doar const itu irea unui front românesc sub
comanda lui Carol I.
România s-a angajat din plin în război şi a contribuit la vic tor ia
asupra Porţii; în noul atac asupra Ple vnei (august 1877) a fost cucerită
reduta Gr iviţa, ca la finele lui noiembrie Plevna să capitu leze. Armata
română a obţinut victorii şi la Rahova, Smârdan, Vidi n, adever ind că
îşi câştigă independen ţa prin forţe proprii.
În februarie 1 878, s-a înche iat armis tiţiul ruso-otoman, unnat apoi de
pacea de la San Ştefano. ulţum ite de preveder i le din acest tratat,
Nme
Angli a şi Austr o-Ung aria a u determinat organizarea de noi tratativ e de
pace la Berlin.
Deleg atul României la tratativ e le de la San Ştefano, Eraclie Arion,
a fost împuternici t să sus ţin ă recunoaşt erea independe nţei (dar nu va
fi acceptat să partic ipe la tratative ), iar la Congresu l de la Berlin ,
delegaţia cond us ă de l.C. Bră tianu şi M. Kogălnicean u cere a
garantarea integrită ţii ter itoriale, recuno aşterea independen ţei şi
185
 Ist orie. Bac
neutral ităţii ţării, dreptul la despăgubiri de război şi interzicerea
trecerii trupelor ruseşti pe teritoriul României.
O comparaţie între prevederile celor două tratate de pace de la San
Stafano (februarie 1878) şi Berlin (iulie 1878) ne arată:
- independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului a fost
recunoscută în ambele tratate (pentru România recunoaşterea era
condiţionată , prin tratatul de la Berlin, de modificarea articolului 7 din
Constituţie, în
· sensul acordării dreptului de cetăţenie indiferent de religie şi acceptarea
schimbulu i tăcut de Rusia la San Ştefano);
- Bulgaria era reorganizată ca principat autonom, dar redusă teritori
al prin tratatul de la Berl in;
- Bosnia şi Herţegovina, autonome conform tratatului de la San
Ştefano, intră sub administraţia Aus tro -Ungariei, prin tratatul de la
Berlin ;
- Rusi a obţinea din partea Im periu lui Otoman, ca despăgubire de
război , Dob rogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor (la San Ştefano),
re rvându-ş i dreptul de a le schimba cu judeţele Bolgrad, Cahul şi lsmail
ale României, fapt realizat la Berlin ;
- la sud de Munţii Balcani se crea o nouă provincie autonomă -
Rum elia (prin tratatul de la Berlin) , .iar Angli a obţinea insula Cipru,
prin acelaşi tratat.
În concluzie , România obţine a recunoa şterea statutului de
independenţă, condiţionat de so luţionarea celor două proble me ;
redobândea Dobrogea, Delta Dunăr ii şi Insula Şerpilor; pie rdea
judeţele Bolgrad, Cahul şi Is mail ( încălcându-se prevederile
Conventiei româno-ruse).
În perio ada anilor 1878-18 80, independenţa României a fost
recunoscută de Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul Otoman, Serbia, Anglia,
Franţa, Germania .
Cucerirea independenţei de stat a Românie i:
- a favorizat dezvoltarea economiei româneşti, integrarea ei în
circuitul economic european;
- a influenţat lupta românilor din teritoriile aflate sub dominaţie
străină, cu precădere lupta de eliberare naţională din Transilvania;
- a reprezentat o nouă etapă în procesul de desăvârşire a unităţii statal-
naţiona le , care se va realiza în anul I 9 18. Argument : necesitatea
încheierii unor alianţe cu Marile Puteri pentru a-şi promova interesele
de pol itică externă (de exemplu, aderarea la Antanta, iulie 1916).
186
Rezo lvarea variante lor
REZOLVAREA VARIANTEI 16
Subiectul I
I. Voievodul Gelu.
2. Voievodatul lui Litovoi.
3. Cronica lui Anonymu s şi Diploma cavalerilor ioaniţi.
4. B: ,,îi dăm şi îi dăruim lui [Rembald, conducătorul cavalerilor
ioaniţi] Ţara Severinului şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş" ,,pentru
a;utarea regelui nostru [regele Ung ariei] în vederea
apărăriicredinţei creştine."
5. A: ,,după ce a început să afle de la locuitori despre bunătăţile
ţării Ultrasilvana" ,, Tuhutum a început să o fieze, dacă n-ar fi
posibil a
primi graţia ducelui Arpad să obţin ă ţara Ultrasilvana, pentru sine şi
urmaşii săi."
6. Cronica lu i Anonymus, Gesta Hungarorum, menţione ază,
pentru seco lu l al IX-ie a, ca formaţiuni politice, voievod atele lui
Menwnorut (în zona Crişurilor) şi voievodat ul lui Glad (între Carpaţi,
Mureş şi Dunăre).
În teritoriul dintre Dunăre şi Mare este menţionată, la 1230, Ţara
Cavamei (teritori ul dintre Vama şi Caliac ra), nucleul viitorului stat
med ieval Dob rogea.
7. Formarea statelo r medievale româneşti este rezultatul unui lung
proces de dezvoltare a formaţiunilor politice din secolele precedente.
Formaţiunile politice (cnezatele, voie vodatele şi „ţările" româneşti) au
parcurs, în condiţiile re lativei st abil ităţi politice de la finele
secolului al XIII-iea şi prime le decenii a le celui următor, o perioadă
de consolidare, confi rmată de creşterea demografică şi maturizarea
structurilor economice şi sociale (exist enţa diferenţier ii sociale
„ma;ores terrae" şi
„rustici'' , atestată de Diploma cavalerilor ioaniţi; ,,patentes illarum
partium" - menţiona ţi Ia est de Carpaţi, în actele Curiei pontificale
din 13 32 şi 1337).
Dezvoltarea economică şi rein tegrarea teritoriilor româneşti în marile
trasee ale comerţului internaţional (prima jumătate a secolului al XIV-iea)
a oferit conducătorilor resursele ec onomice necesare pentru iniţierea
unei noi etape la su d şi est de Carpaţi.
Evoluţia factorilo r· externi (c riza Regatului Ungariei, accentuarea . auto
nomiei Transilv_aniei) au dus la maturizarea politică a formaţiunilor polit
ice , respe ctiv a celor statale româneşti.
S ubiectul II
I. Secolul al XX-iea.
2. Secolul al XXI-le a.
187
 Ist orie. Bac
3. T. Troncotă.
4. ,,Cenzura, actul oricărei entităţi politic e, r ligioase , m_ilitare sa
administrative de a condiţiona expune rea sau di fuzarea de 1
fo_rmaţ11
5. ,,Propaganda c m stă a f_st na int: cele mai susţinu te
doctrine de control ş1 dm 1ar e a opm 1e 1 publzce.
6. Limba de lemn, cenzura şi propag anda. . . . dinspre Au str o-U ngaria, ci dinspre Rusia, aşadar obţ iner
7. Dictaturile pe r ioadei interbe lice au avut moda htăţ1 de mam festare
şi interese comune. Atât extrema stân ă cât şi c a de drea ta se
sprijineau pe dictaturi ideologice: fasciste, comu mste sau naţ10? a
soc ialiste. În toate aceste cazu ri, sectoru l de putere l- a co:1st1tu partid ul
unic şi con ducătoru l s rem-. omina ţia_ lor _asup: a mt eg
n societăţ i era asigu rată prin pohţ1a po ht1că , c u umtăţtle e1 s peciale.
Victime le erau ucise, deportate, înch ise în lagăre de munc ă forţ tă.
Ca toti dic tatorii, Musso li ni, Sta lin sau Hit le r dore a . me nţm ere a
cetăteni.lo r tării sub un con tro l s trict. Pen tru aceasta erau ut1hzate aparat
prop ag a ndistice cu scopul de a glo rifica im ag inea con_d ucăt?
rul u1 s uprem şi, pe de altă parte, de a influenţa m dul e- g andire al
oamenilo r. Mijlo acele utilizate: ziarele; filmul , radioul ş1 lite ratura.
Subiectul III •.
In depen denţa a reprezentat un dezide rat p rmanent pentru roma 1,
fapt confirmat în prim a jumătate a seco lu lui al XI?<- le a de revol ţ1 de la
1848 - 1849 . Într- unul din programele neo ficiale ale revo_lu ţ1e1,
Printipiile noastre pentru reformarea patriei, unirea _oldove1 cu
Tar·a Românească se dorea să fie realiz ată sub forma unui smgur s tat
e atâm at românesc, independent. . iuni d ip lom a t ic e c are să pre_f;ătească posi bila partici pare a Român iei
Statutul de in depende nţă (ruperea leg ătur ilor j dice c_u Im en ul
O toma n şi dob ândirea tutur or elementelor pr? n e1 s uve ram:ăţ1), l a
preoc upat pe Carol I încă de la începutul_do mme1 s ale _- '.: stfe l, 1 _I 87 .),
dom nito rul a ridic at deschis pro b lema md ependen ţe1 m Cons1hul de
miniştrii (guve rn), pentru ca în 18?6 , Ca'. ] I s afirm e c ,,Proble ma
orient ală" (cr iz a e co nomic ă, soc 1a l-poh t1că dm Impen ul ? tom n'.
· c a re a evoluat şi s-a accentuat în secolul al XV III-ie a) nu-ş1 va gas1
rezo lvarea decât odată cu destrămarea Imper iulu i Ot oma n.
Năzuinţa de independe nţă a domn ito rulu_i e a î co ncor danţă_cu ce
a tr-un viito r conflict anti-oto man.
clasei politice. Elita politică avea păren d1fe n te asup r.a ăil r .1 a
meto de lo r prin care România îşi putea dobândi statutu l poht1co -JUŢ1d1c
de stat in d ep enden t. Majori tatea liberalil o r, precu . I.C. B:ă!t
nu, Mihail Kogă lnice anu, Vasile Boeresc u e rau desch1ş1 apropie m
de Rus ia şi acţiunii d irecte împotr iva otomanilor.
Rezolvarea variantelor
Este ştiut faptul că Imperiul Ţarist era interesat să sprijine m işc area de
eliberare na ţional ă, deoarece urmărea destrămarea Imperiului Otom an
şi controlul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.
Reprezentanţii conservatorilor s-au opus tendinţei liberalilor şi au sus ţ inu
tin iţial menţinerea regimului de garanţie colect ivă, in a ug urat în 1 8 56
laCon gresul de Pace de la Paris. Potriv it opiniei lor, pericolul nu ven ea
ea independenţei depindeade relaţiile diplomatice cu Germania şi
Aus tro- Un gar ia. C ă ile teoretice d·e obţinere a independenţe i vizau pe
deo parte diplo maţ ia , iar pe de altă parte acţiunea mi litar ă.
Demersuri pentru obţiner ea independenţei pe cale d ipl o matică s-au
făcut în anul 18 76 , prin cele două note circu lare. Cea dintâi notă circulară
aparţine lui Lascăr Catargiu şi ad uce în cen tr ul at ne ţi e i
po z iţ ia de neutralitate a Româ niei faţă de evenimentele din
BalcanL Ro mâ nia nu a renunţat niciodată la suveranitatea sa.
Cea de-a doua notă, însoţit ă şi de un detaliat memoriu exp li c
atv,i adresată de minis tru l de e x terne, Mihail Kogă ln icea nu , a g
enţ iolr diplomatici români la 16 iun ie 18 7 6 , cerea: recunoaşte rea ind iv
id ual i tăţ ii statului româ n şi a nume lui de Ro mân ia, i nvio la
bilitatea teritoriu lui rom ânesc , fixarea hot a ru lu i pe tal veg ul Dună rii ,
rec un oaşterea
p aş ap o rtul ui român , în c heiere a cu Im periul Ot oman a un or
convenţ i i co mercia le, poştale , te legra fice.
Înpr im ăva ra anului 1876, ,, Proble ma o rie ntală" s- a ag rava t: are loc r ăs
coa la b ulg arilor, s e declanşează revo lu ţia junilor turci şi apo i
război ul sâr bo-munte negrea no-otoman.
nÎ ace s t context, prim ul ministru I.C. Brăt ian u a trecut la a cţ
la un
conflict cuo toman ii . In august 18 7 6 va avea loc o î ntreve dere a
pr im u lu i m i nist ru cu împăratu l Franz Jose ph la Sibiu , iar în sep tembr
ie ac e la ş i ans - a depla sat la Livadia (Crimeea ) I.C. Brătianu, pentru
a se în t â ln i cu ţarul Alexa ndru al II-iea şi cancelar u l Gorceakov. Negoc
ier ile nu audus la încheier ea unei înţelegeri privind independ enţ a şi semnra
ae
un ei con venti i.
nÎ ţe le ge re·a de la Re ic hstadt dintre Rusi a şi Austro-Ungaria din vara
ac e lu ia ş i an re lie fa a t itu dine a de neu tra l itat e a Austro-Unga rie i în
La fien le an ulu i 1 876 şi început ul an ului 18 77 a avut loc Conferni
ţa
188
Mar i lo r Pute ri de la C onsta ntin opol, cu scopul d e a determina
Pao rat să acorde unele li b e rtăţi po po arel or sup use .
Rep l ica Im pe riul ui Otoman a constat în elab o rarea
Constituţiei, în ca d rul c ăr e i a România era desemna tă
„provincie privilegiată". În

1
8
9
 Rezolvarea variant elor
Ist orie. Bac

aces te co ndiţii, România era obligată să_ îşi procl e şi săîş i o b ţ REZOLVAREA VARIANTEI 17
ină
independenţa şi în plan juridic, diplo attc, n u? 1 de facto. .
N uma i prin obţinerea independenţei Romama 1ş1 utea ermite rec uon atş e re a statutului de independenţă, redobândea Dob rgoe ,
să a i bă O polti ică externă proprie, să-şi definească ş1 s -ş 1 ?ezvo Delt Dunării şiIn sula Şerpilor; pierdea judeţe le Bolgrad, Cauh l
lte ş1Is ma 1 l
in s titutiile proprii, specifice unui stat european mo emş , 1 1a le s, să ( încălcându-se prevederile convenţiei român_o- Ţ se .)
in s t i tuie un sistem vamal protecţionist care să 6 aJute să 1ş1de zov înp e rioada 1878 -1880, independenţa omaru 1 a fosrte c nos cu t ă e
lt ec onom ia p roprie, să participe la industrializarea speci că m omen A ustroU- ng aria, Imperiul Otoman, Serbia, Anglta, Franţa ş1Ge
tul .ui rman.ia
Reluare a tratativelor româno-ruse la începutul an lm 18 -7 au
dusla s e mnarea la Bucureşti a Convenţiei româno-rues dm4 a n he. .
. 1
Po trivit c onvenţiei, se accepta trecerea trupelor ruseşti peten ! r 9
m ) Român i e i spre Sud , în Peninsula Balcan!că, pe u!' ase sta 1ht Ş I 0
ocolindB ucureştiul; se recunoştea integntatea tentonulm romansec ;
toatec he l tuielile survenite din această trecere unnau să fie suportate de
Rusia. Tb ·
Dou ă z il e mai târziu a fost decretată mob ilizarea gener a l .ă re
me
reţinut fpa tul că, prin con ţinutul ei, convenţia nu atestao coop er aer m ili
t ară r o mâ no-rusă. La 30 aprilie 18 77, Parla mentu l _dop t
m o ţ iunea prin care se constata starea de r b i înrte Roman
iaş t Imperiul O toman. La interpelarea deputatulm !'I1co laeF lava
pn vm d
s it ua tia României, M. Kogălniceanu proclama mdependen ţa de
stata Rom ânie i (9 mai 1877). A urmat susţinerea ei pe câmpul
delu p t ă,.
Dac ă al început armata rusă a refuzat colaborarea u anna a rmo
an,ă dup ă înfrângerile de la Plevna (iulie 1877), Impen I Ţan t c re cu ins is
ten ţă sprijinul acesteia. Astfe), !ele grama a'.h1duce lm N1 o la e
a ders a tăp rincipelui Carol, la 19 mhe 1877 ,. rehef: a ă n c s1ta
tea im e d ia tă de colaborare cu armata română. Deşi Romama a ms
s1t t s ă
încheie Oc onven tie militară de colaborare scrisă, acesta a fsot re s pm s ă
: S- a accep t at doa consti tuirea unui front românesc us bcom an da Im
Carol I. . .
România s-a angajat din plin îp război şi a contr!buit lav c1to 1a
auspr a Po rţii. în noul atac, din august , asupra Plevnei, fsot cuc en
t ă re duta G riviţa; la fmele lui noiembrie Plevna _a c pt1u la t ;
nnata
românăa obţinut victorii şi la Rahova, mârdan, V1dm,a deve rm d c ă
îşi câştiga indepen denţa prin forţe propm. . _ . .
în urmaC on gresului de pace de la Berlm (1878) , Romamao b ţ iena
 Subiectul I
I. Iuliu Maniu.
2. Emil Bodnăraş.
3. Secolul al XX-iea.
4. ,,Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crima de falsificare a
voinţei naţionale"
5. ,,Nu contează cine şi cum votează, contează cine numără voturile"
6. ,,a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, haosul economic şi în
fometarea maselor populare"; ,,Rezultatele reale ale alegerilor din 19
noiembrie 1946 nu sunt cunoscute până acum."
7. Conflictul multisecular cu Imperiul Otoman nu s-a soldat cu supunerea
totală a românilor. Tările Rom âne n-au fost transformate în paşalâcuri, ceea
ce a permis .în plan intern conse rvarea fiin ţei s tatale şi a confesiunii
religioase. Pe plan extern, lupta capătă o dim en siune europeană, prin
oprirea expansiunii otomane la Dunăre, unde forţele sultanului au fost uzate
în lupte, nu înto tdeaun a de amploare. Rezisten ţa românilor, alianţa
statelor creştine (Polonia, Ung aria), precum ş i faptul că nu se aflau în
prin_f ipala cale de înaintare a turcilor spre Europa Centrală sunt tot atâţia
factori care au contribuit la menţinerea autono miei Ţărilor Române.
Pentru turci , deveni se mai rentabil un regim indirect de dominaţie
prin intermediul administraţiei româneş ti. În fe l ul a c es ta, Ţara
Românească după 1420, Moldova după 1456 iar Transil vania după
1541 devin plătitoare de tribut, asigurând totodată provizii pentru armată
şi Imper i u. Modelul juridic avea să fie stabilit prin Ca pitulaţii (act de
legământ), prin care turcii promit respectarea integritătii teritoriale şi
neamestecul în treburile interne. ·

Subiectul II
I . lmre Nagy. 2.
1968.
3. 1979 .
4. ,,Poporul ungar doreşte să consolideze şi să dezvolte rezultatele
deţinute prin revoluţia sa naţională."
5. ,,Răspundem tuturor: întregul popor român nu va permite nimănui să
încalce teritoriul patriei noastre."
6. ,,S-a spus că în Cehoslovacia există pericolul contrarevoluţiet' şi
„Forţele contrarevoluţionare au declanşat un război nedeclarat
împotriva Republicii democratice a Afganistanului".

191
 Aorie . Bac
7. Odată încheiată distrugerea vechiului regim politic şi a principale lor
sale instituţii, com uniş tii ai.I continuat sovietizarea României prin
impunerea statului totalitar şi al controlului complet asupra societ ăţi i.
Sunt constituite organele de represiune, Securitate a (194 8) şi Miliţia
(1949), menite să apere „cuceririle demo cratice" şi să reprime orice
formă de rezistenţă.
Un obiectiv important al noii puteri l-a constituit transformare a
vechii economi i de piaţă într-o economie centralizată. În acest scop,
este organizată naţionalizarea principalelor mijloace de producţie ş i
trecerea lor în proprietatea statului (1948). Un an mai târziu, Plenara
C.C. a P.M.R. (3 - 5 martie 1949) decidea transformarea soc ia listă a
agricu lturii sau, mai bine spus, lichidarea completă a proprietăţii
rurale . Acum au luat fiinţă, după mode lul sovietic, gospodăriile
agricole, proces care va întâmpina o mare rezistenţă din partea
ţărănimii. Este mome ntul în care intervin organele de represiune , cu
misiunea de a-i convinge pe ţărani de binefacerile regimului socialist.
Subie c tul III
Constituţia reprezintă actul juridic şi politic fundamental al unei ţări.
Ea reglementează relaţiile referitoare la forma de guvernămâ nt,
structur ile şi atribuţiile puterilor în stat şi* formulează drepturile fund
amentale ale cetăţenilor.
În prima jumătate a secolului al XX-iea au fost adoptate în Român ia
următoarele legi fundamentale: Constituţia din 1923, cea din 1938 şi
cea din 194 8.
Nece si tatea adoptării Constituţiei d\n 1923 a fost detenninată de
schimbările din primele decenii ale secolului al XX-iea, respectiv
de făurirea statului naţional unitar român, de unirea Basarabiei (27
martie 191 8), a Bucovinei (15/28 noiembrie 1918) şi a Transilv aniei
(I decembrie 1918) cu România.
Înfăptuirea României Mari reclama unificarea organizării de stat şi a
legi slaţiei, care avea să favorizeze progresul întregii naţiu ni.
Adoptarea Constituţiei din 1938 a fost determinată de dorinţa regelui
Carol al II-iea de a institui un regim de guvernare personală; în
contextul crizei apărute în urma ale gerilor din 1937 (niciu n partid
polit ic nu obţinuse 40% din voturi pentru a primi prima electorală,
adică posibilitatea de a forma guve rnul).
Ultima dintre constituţii, cea din 194 8, a fost adoptată în condiţiile
sfârşitului ce lui de-al Doilea Război Mondial, a ocupării ţării de către
sovietic i, a cuce ririi puterii politice de către comunişti şi a înlăturării
mon arhiei.
192
Rezolvarea variantelor
Legile fundamentale din anii 1923 şi 1938 se bazau pe prin c i pi ul
monarhiei ereditare a familiei de Hohenzollem Sigmaringen , prin
Ferdinand I (Constituţia din 1923) şi Carol al Ii-lea (Constituţia din 19 3
8).
Succesiunea se asigura prin ordin ul de primogenitură, • pe linie
masculină (o asemănare între cele două Constituţii).
Deose birile au în vedere atribuţiile regelui. Î n timp ce prin
Constituţia din 1923 regele e xercita puterea executivă împreună cu
guve rnul, prin cea din 1938 regele devenea capul statului iar puterea
executivă îi era încredinţată lui, care o exercita prin guvernul său ;
acesta poate emite decrete-legi, iar puterea legisl ativ ă se exercită tot
de rege, prin Reprezentanţa Naţional ă.
Prin Constituţia din 193 8, exerciţiul puterilor constituţionale trecea în
mâinile regelui. Prevederea din titlu l „D espre dreptu rile românilor"
referitoare la dreptul de asociere şi întrunire (precum prevedea Constitutia
din 1923) nu mai este respectată, în con diţiile în care regele a suprim t,
prin decret-lege, partidele politice. De asemene a, Parlamen tul era
redus la un rol decorativ, ceea ce făcea ca princip iile noi i Constituţii să
înceteze să mai fie liberale.
_ Constitu ţia din 1923 a contribuit la democratizarea socie tăţii româneşti
ŞI, pe baza ei, au fost adoptate legi foarte importante: le gea pentru
· unificarea administrativă (1925) şi legea primei electo rale (
1926). În plan economic , legile elaborate de liberali au crescut
ponderea industriei în cadrul economiei naţionale şi a fost diminuată
ponderea capitalului străin.
Legea fundamentală a unui stat reprezintă o componentă esenţială a
oricărui regim politic. Componentele sistemu lui politic inte racţionează,
dar atribuţiile fiecăreia şi regimul politic sunt cuprinse în legea
fundamentală a statu l ui . Modificările importante din societatea
românească determin ă de fiecare dată elaborarea unei noi constitutii
care să legitimeze noul regim. ''
De exemplu, revenirea la un regim democratic după 1989 a impus
necesitatea elaborării unei noi constituţii. Adoptată în 1991 de către
Adunarea Constituantă, aceasta a fost revizuită în 2003, fiind
important modul în care Constituţia este pusă în practică şi respectată,
spre a asigura dezvoltarea unei societăţi democratice.
193
 Istorie. Bac
REZOLVAREA VARIANTEI 18
Subiectul I
1. Varşovia.
2. Nicolae Ceauşescu.
3. 1968 .
4. Sursa A: ,,Forţele antisocialiste şi revizioniste au acaparat presa,
radioul, televiziunea, transformându-le în tribune pentru a ataca
partidul comunisf' şi „Frontiera occidentală a Cehoslovaciei nu îi
· aparţine numai acesteia, ci întregii tabere socialiste." .
5. Sursa B: ,,Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în
Cehoslovacia constituie o mare greşeală şi o primeidie gravă pentru
pacea în Europa" şi „nu există nicio iustificare (...) pentru a admite,
pentru o clipă numai, ideea intervenţiei militare în treburile unui stat
socialist frăţesc." .
6. Primăvara de la Praga.
7. Distanţarea faţă de puterea sovietică, începută timid după plecarea
Armatei Roşii, se va accentua după 1964, ca urmare a refuzului părţii
române de a colabora la proiectul ce prevedea crearea unei economii
transnaţionale în spaţiul controlat de Uniunea Sovietică. Planul Vale v,
după cum era cunoscut, rezerva României rolul de furnizor de produse
agricole. Ca urm are, România făcea acum pasul decisiv spre
comunismul de tip naţional. Urmează apoi recunoaşterea Germaniei
capitaliste, România fiind primul stat socialist care a stabilit relaţii
diplomatice cu aceasta şi, tot acum, stabilirea de relaţii diplomatice cu
Is raelul (1967). În final, pentru că a refuzat să participe la invadarea
Cehos lo vaciei (1968) alături de statele membre ale Tratatului de la
· Varşovia, România a fost privită cu admiraţie de ţările occidentale .
Era s mnificativă detaşarea ţării noastre faţă de politica Moscovei.
ln consecinţă, trebuie subliniat că independenţa faţă de U.R .S.S. a
însemnat în acelaşi timp consolidarea naţional-comunismului, care va
evolua spre revenirea la practicile staliniste şi la izolarea diplomatică a
României.
Subiectul II
1. Dinastia Basarabilor.
2. Ştefan cel Mare.
3. Domnitorul a folosit tactica retragerii locuitorilor „dincolo de
munţi", în Polonia. Grânele au fost tăiate şi arse, şi Ia fel chiar şi
papura din mlaştini ; ,,Ţara era deşartă de oameni şi pretutindeni se
ridica un nor de cărbune". Tratatele înche iate de domnitori cu
Imperiul Otoman au fost încheiate nu ca învinşi, ci ca învingători; prin
acestea
194
Rezolvarea variantelor
s-a recunoscut autonomia (dreptul de organizare în plan intern fără
nicio intervenţie din afară).
4. Ştefan cel Mare a conştien tizat raportul inegal de forţe între oastea
din Moldova şi cea a Imperi ului Otoman. Consecinţa a fost aplicarea
tacticii pământului pârjolit ( ,,grâne tăiate"; ,,s-au tăiat ierburile şi
grânele, a pus să fie totul ars" ), as tfel că sultanul a găsit o ţară
,,deşartă de oameni şi pretutindeni se ridica un nor de cărbune".
5. Victoria politică se datore ază renunţării Ia cont inuare a conflictului
militar şi s-a concretizat în încheiere a păcii, adeseori favorabilă celor
mai slab i. Capitulaţiile emise de sultanul Imperiului Otoman favorizau
Ţările Române (ca vasale), prin recuno aşterea statutului de autono mie
în schimb ul achit ării uno r obligaţi i fa ţă de Poartă (tributul
reprezentând iniţial o răscumpărare a păcii).
6. Sfatul Domnesc şi Biser ica .
7. După confruntar ea m ili tară din JO ianuarie 1475 de la Vaslui
(Podul !nalt), dintre Ştefan cel Mare şi oastea otomană condusă de
Solim an Paşa, domnitoru l Moldov ei s-a adresat puterilor antiotomane
aliate - adică Veneţiei , Ungar iei şi Papei - a vertizându-le de marea
primejdie , de noua expediţie pe care o vor întreprinde turcii, periclitând
Ungaria şi Poloni a. Domnit o rul e xprima clar concepţia despre
Moldova
ca „poartăa creştinătăţii'' : ,,dacă această poartă a creştinătăţii va fi
pierdută, atunci toată creştinătatea va fi in mare primeidie" (fragment
din scrisoarea circulară către principii creştin i, dată de Ştefan cel Mare
la Suce ava, în 25 ianuarie 1475 ).
Nep rimind niciu n răspuns din partea principilor creştini, domnitorul
Moldovei i-a făgăduit „credinţă veşnică" regelui Matei Corvin;
domnitorul se angaja să participe la campaniile suze ranului său împotriva
Imperiului Otoman. Ştefan cel Mare considera firesc , în virtutea rela
tiilor de suzeranitate-vasa li tate, să benefic ie ze de ajutorul regelui
Matei Corvin, în cazul unei campa nii otomane împ otriva Moldovei.
Subiectul III
Regimu l politic din perioada in terbelic ă are Ia bază Constitutia din
anul I 923, una din cele mai demo cratic e la nive l eur pean.
Caracteristica epocii o constituia pluripartitismul, având la bază votul
unive rsal, menţinerea şi consolidarea democ raţiei parlamentare, iar în
arena politică se impuneau două partide principale: P.N.L. (Partidu l
Naţional Liberal) şi P.N.Ţ. (Partidul Na ţional Ţărănesc), aflate în
competiţie pentru putere. Tot acum apar organizaţii extrem iste (Legiunea
Arhanghelul ui Mihail - devenită Garda de Fier şi Partidul Comunist).
P.N.L. a fost în epoca interbelică cel mai pute rnic partid politic,
reprezentând întreaga naţiune (în opinia unor gânditori liberali), fiind
195

Istorie. Bac
„partidul naţiu nii" . az soci_lă _a partidului a fost asigura_tă
cu precădere de burghezie (mdustnala ş1 bancară); con? erea parţme aşa-
numitei oligarhii financiar , rupa!e în )u1:11 f m1he1 Brătianu. Cei mai
reprezentativi conducăton a1 partidului pană m anul 1930 au fost
I.I.C. Brătianu (Ionel), Vintilă Brătianu, I.G. Duca.. . afara legii.
Doctrina P.N.L., numită neolibe ralism , susţinea demo ra ţ1a
parlamentară; succesele liberale sunt evidente mai. ales în pen_oa
da 1922-1 926, când partidul condus de I.l.C. Brătianu r uş1t
ă soluţioneze proble me dificile, legate de unificarea provrncnlo: dt punct
de vedere administ rat_iv şi l_e g_isl ativ, de,_,refacerea econ m1că ş1
aplicarea reformelor (Const1tuţ1a dm 192_.,, legea agrara, leg ea
organizării adminis trative, legea învăţ mânt u1). . • .
P.N.T. a fost cel de-al doilea partid poht1c prmc1pal m pen oada
interb lică, format în anul 1926 prin fuziunea P.Ţ. (Partidul Ţ rănesc,
înfiinţat în 191 8, având ca preşedinte pe Ion Mihalache) ş1 P. .R.
(Partidul Naţional Român) din Transilvania (condus e Iuitu M nm)..
Baza socială a partidului era asigurată de ţărănim e, mtelectuaht_ate ş1 de
burghezia bancară şi industrială, car după. 1918 se sim ţea
amenin ţată de oligarhia financiară li berală dm Vechiu Regat.
P.N.Ţ. a avut o bază socială mult mai largă comparativ u P:'-.J. L..,
a a guv ern at mult mai puţin (19 8-ţ ?3 I ;_ I 9! 2-19 3 3.)_; l den_1 pol!
t1c1 admirabili sub aspect moral erau ltps1ţ1 de ab1ltt atea politica a
hbera!1lor. Ideolo gia partidului a fost ţărănis mu l, având ca reprezentanţ
i pe Constantin Stere Gh. Zane şi Virg i l Madgearu.
· Alături de cele' două partide prin ci pale , putem menţ iona şi partidul
Liga Poporul ui (ul terior Partidul Popo rulu_i), c reat în I 9 18 _
s b conducerea lui Alexandru Averescu . Baza soc ială a fost eterog na, 1
r pentru a ajunge la putere; Averescu a realizat o înţelegere ci.I hbe raht,
guvernând în 1920-19 21 , 1926-1 927. . .
în viaţa politică a perioadei interbelice se afirm_ă ş1 cu rentele e xtre
ts te ,
care optau pen tru insta u rarea regimurilo: totah are. xtref!1a stan ă,
marxismul în varianta leni nistă, reprezenta 1deolog1a Part1dulu1
Con:iunts! din România. Creat la 8 mai 1921 , la Congresul Genera l al
Part1du lu1 S ocialis t de la Bucureşt i, com un iştii au pus bazele ins
tituţi? nale ale partidulu i un an mai .târziu, la Plo_ieş ti (partidul -a afihat
la lntemationala Comunis tă, au ales un comitet central ş1 au aprobat
statut ul). Extrema stângă considera România o ţară în poiată _s b
raport economi c, iar în 1931 s-a adoptat teza conform c reta Roma nta se
afla în faţa desăv ârşirii revoluţiei burghezo-dem?crat1ce , c re se _v
realiza „fără burghezie" împotriva ei, sub heg monta pr?letai:1atulm ŞI
sub conducerea Partidului Comunist. Partidul s-a 1dent1ficat cu
interesele sovietk e şi în 19 23 şi-a însuşit „teza Buharin", conform
196
Rezolvarea vari antelor
căreia România era declarată stat mu ltin aţional imp erialist (pe baza
tezei negând u- se actul de desăvâr şire · al unităţii s tatal-n aţio nale,
România urma să fie dezmemb rată în aşa-zise „zone revolu ţion are").
Politica antin aţio na lă şi interven ţia în răscoa la de la Tatar-Bunar au
oferit mo tive le pentru autorităţile din România să scoată partidul în
În ceea ce priveşte pertidele de stânga, reţinem că o mare parte a
socialiş tilo r care au respins afil ie r ea la Internaţional Comunistă au
înfiintat Federatia Partidelor Socialiste din Rom ânia. In anul 192 7 s-a
uni f, icat cu partidele s ocialiste din Transilv ania, Bana t şi Bucov ina şi
au alcătuit Partidul Social- Democ rat, condus de Constantin Titel
Petrescu. După 19 3 1 influenţa politică a social-democraţilor a scăzut
continuu.
Curen tul de „extremă-dreapta" a jucat un rol mult ma i important în
viaţa pol itic ă decât mişcarea de stânga . Având ca bază socială
in tele ctual itatea, studenţime a, acest curent considera că socie tatea
româneasc ă de du pă război e ste bol navă şi se manifestă incapacitatea
de a înţelege specificu l naţional.
Mentorul spirit ual al extreme i drepte a fost Nae Ionescu , dar
concepţi il e lui au fost susţ inute şi dezvolt ate şi de alţi intele ctuali,
precum Mircea Vulcănesu şi Dan Botta. Ideologia le gionară se caracteriza
prin naţionalism agresi v, intolerant şi xenofob (aversiune faţă de alte
popoare şi naţ ionalităţi).
Antise miti smu l (atitu dine ostil ă faţă de evrei) în România a vizat
expulzare a evreilor din viaţa econom ică şi . culturală şi educarea
tin er etului în sp irit creştin şi na ţional ist.
A.C. Cuza a fondat în anul 1 923 Liga Apărării Naţional- Creştine.
Unul din discipolii lui A.C. Cuza a fost Corneliu Zelea Codreanu. El a
creat organizaţia naţionalistă Legiunea Arhanghelu lui Mihail ( 1927),
devenită în 1930 Garda de Fier.
Între alegerile dintre 1931 şi 1937, Garda de Fie r a devenit o mişcare
de masă, reuşind să obţin ă 1 5,58%. Aleg e rile din 1937 au reprezentat
un test defavorabil pentru democraţie. Nici un ul din partidele politi ce
nu a obţinut 40 % din voturi în ale g e ri, c eea c e 1- a determinat pe
Carol al Ii-lea să desemneze Partidul Naţiona l-C reş tin condus de
Octavian Goga să formeze guvernul.
Constituţia din 1938, elaborată de Carol al II-iea , c are instaura regimul
monarhiei autoritare, a fost completată cu decrete- leg i. Un astfel de
decret-lege a fost adoptat la 30 martie 1938, prin care erau dizolvate
partidele politice. Prin această măsură înceta pluralismul politic şi
astfel dreptul de a activa în viaţa politică îi revenea unui singur partid -
Frontul Renaşterii Naţio nale (devenit Partidul Naţiunii în I 9 4 0).
197
Ist orie. Bac
Rezolvarea variante/or

REZOLVAREA VARIANTEI în care s-a instituit administraţia turcească şi unde se aflau garnizoane
otomane) în secolul al XV-iea.
Subiectul I 19 Teritoriile menţionate vor fi înapoiate Valahiei prin tratatul d e la
I . Io n Adrianopol, din anul I 829, încheiat în urma războiului ruso-turc.
Dincă. 2. 5. Principatele Române, Moldova şi Ţara Românească, îşi vor păstra
1964.
3. Planul Valev. 198
4. ,,Aces t plan Va/ev propunea să se constituie un complex interstatal
dunărean"
5. ,,Dată fiind diversitatea condiţiilor de construcţie socialistă (...)
nimeni nu poate hotărî ce este just şi ce nu pen tru alte ţări sau
partide."
6. ,,Complexul urma să fie condus de Uniunea Sovietică. Planul
Va/ev era o oribilitate pentru România."
7. La sfărşitul ce lui De-al Doilea Război Mond ial, România a fost
plasată în tabăra statelor învin se ş i ca urmare a hotă râril or Conferinţei
de la Jalta privind împărţirea lumii în zone de influenţă, în sfera
sovietic ă.
Aşadar, acest aspect, dublat şi de prezenţa militară a Armatei Roşii,
va contribui decisiv la evolu ţia ulterioară a regimului comunist.
Ins talat prin forţă la putere, regimul de orient are stalinistă avea să
scoată pentru o jumă tate de veac România qin rândul ţărilor
democrati ce . A urmat integrarea în Consiliul Economic de Ajutor
Reciproc (C.A.E.R., 194 9) şi în Tratatul de la Varşovia (1955). Apoi,
în concordanţă cu decizia lui Stalin, se adoptă o atit udine ostilă faţă de
autonomia politică a Iugoslaviei şi va fi susţinut ă invadarea Ungariei
de către Hruşciov (1956). Conduşi de comunistul reformator Imre
Nagy, maghia rii încer cau să pună capăt sistemului partidului unic şi
să obţină retragerea Ungarie i d in Pactul de la Varşovia. Un moment
important al istorie i noastre postbelice l-a reprezentat retragerea
trupelor ruse din România (1958), după care conducerea comunistă de
la Bucureşti începe să facă primii paşi spre distanţarea de Moscova .
În consec inţă, se poate spune că datorită prezenţei militare, U.R .S.S.
a contribuit decis iv la transformarea României într-o „democraţie
populară" , cu un regim sovieti zat.

Subiectul li
1. Secolul al XIX-iea.
2. . Cetă ţile Turnu, Giurgiu şi Brăila , aflate pe malul stâng al Dună rii.
3. Libertatea deplină comercială (prin desfiinţarea monopolului comercial
o to man); puterea suzerană în Principate era Im periul Otoman.
4. Cetăţile situate pe malul stâng al Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăil
a)
au fost transformate în raiale turceşti (cetatea şi teritoriul înconjurător
statutul de autonomie, care permitea alegerea domnitorilor de către
ţară, din rândul boierilor: ,,alegerea va fi făcută după consimţă mântul
şi voJnţa Sublimei Porţi, de către Adunarea generală a Divanulu t' .
6. ln prima jumătate a secolului al XIX-ie a, Principatele Române se
aflau în relaţie de suzeranitate-vasalitate cu Impe riul Oto man; din
secolul al XVlll -lea s-a instituit şi protectoratul Imper iului Ţ arist,
protectorat care dev ine oficial din anul 1829, prin tratatul de la
Adrianopol, ,,Rusia garantându-le prosperitatea".
7. Una din consecin ţele în plan intern din Tratatul de pace de la Paris ,
din anul 1856, vizează înfiinţarea adunărilor ad-hoc, cu rol consult ativ
(dacă românii doresc unirea Principatelor Române) şi reprezentativ (în
c adru l adunăril or urmau să fie reprezentate toate categorii le soc iale ).
Adunările ad-hoc se vor întrun i la laşi şi Bucureşti în anul I 8 57, şi
vor hotărî:
- unirea Ţării Române şti cu Moldova într-un singur stat, cu nu mele
de România;
- prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoa re
din Europa, ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării;
- guve rn constit uţional şi repreze ntati·v şi adun are obştească care să
repr ezinte interese le gene rale ale populaţiei române;
- respectarea autonom iei şi drepturilor i nte rnaţ ionale , după cum sunt
hotărâte prin cap itulaţi i.
Adunările ad-hoc, fără a avea un rol decisiv î,n proble ma un ir ii
Princip atelor Române, au înscr is dor i nţele românil or din acel mo me
nt.

Subiectul III
Primele forme de rezistenţă armată anticomunistă au apărut în
Buc ovina, odată cu pătrunderea trupelor sovie tice (1944).
Rezis tenţa armată anticomuni s tă din Român ia s-a desfăşurat în
zo nele mu ntoase şi cele puternic împădurite (19 44-1960). Luptătorii
proveneau din toate segmentele social e: milit ari, legionari, intelectua li,
preoţi, studenţi, ţărani care se opuneau co lec tivizării, femei şi muncitori.
Oficial, aceştia erau numiţi de autorităţile comun is te „bandiţi",
,,terorişti" ,
„legionari", ,,fascişti" . Dotarea cu armament era precară: arme
abandonate de armata germană în retrage re, arme de vânătoare, arme

199
Is torie . Bac
şi muniţie capturate de la forţele represive. Luptătorii atacau de obicei
grupuri izolate ale forţelor represive, eliminau activiş ti de partid din
sate sau acţionau în vederea destabilizării anumitor zone şi chiar
declanşării unor revolte regionale. Durata şi eficienţa acestor grupări
·dep indea de atitudinea populaţiei locale . Numeroşi săteni le ofereau
adăpost,, alimente şi informaţii despre trupele de rep resiune, alţii îi
trădau. Impotriva lor, regimul comunist folosea Securi tatea, Miliţi a,
unităţi militare, uneori chiar şi armament greu. Se foloseau arestări
masive pentr u intimidarea populaţiei locale şi se recrutau informatori.
Principa lele centre de rezistentă au fost în Bucovina Muntii Banatulu
i ( colonel Ion Uţă), M ramureş, Munţii Apusedi (mai r Nicol ae
Dabija?), Vrancea şi Munţ ii Neamţului. Deoseb it de intensă a fost
rezis tenţa în Munţii Făgăraşului, unde acţionau grupurile conduse de
Ion Gavrilă Ogo ranu pe versantul nordic şi grupul colo ne lului Gh .
Ars ănes cu şi ale fraţilor Toma şi Petru Amăuţo iu pe versantul sud ic.
O altă formă de rezistenţă anticomunistă o constituiau revoltele şi
răscoalele ţărăneşti împotriva echipelor de colectivizare trimise de
Partidul Comunist . Regiuni întregi au fost asediate cu ajutorul Miliţiei
şi Armatei în Bihor, Arad, Suceava, Vlaşca, Go rj. Dup ă 1959 oric e
rezistenţă a fost eliminată, ca urmare a încheierii colectivi zării.
După distrugerea grupurilor armate anticomuniste din mu nţ i, regim
ul comunist nu a mai fost confruntat cu fenomene de rezis tentă decât
după 1975, sub forma disidenţei intelectuale (Paul Goma: Doina
Cornea, Dan Tudoran , Ana Blandi ana, A. Pleşu) care au criticat
cultul personalităţii şi au cerut respectarea drepturilor omului.
Împotriva lor, regimul va dezlănţui un val de persecuţii, izolându-i,
instituind domiciul obligatoriu sau deportându-i în zone îndepărtate ale
ţării. Ei s-au alăturat protestelor unor largi pături ale populaţiei
împotriva agravării condiţiilor de viaţă, care au culminat cu greva
minerilor din alea Jiului (1977) şi puternica demonstraţie de protest a
muncitorilor dm Braşov (1987 ).
De asemenea, un rol important în susţinerea disidenţei şi a moralului
celor care luptau împotriva regimului comunist revine postului de
radio Europa liberă.
Represiunea politică era realizată cu ajutorul instrumentelor create de
partid. Securitatea (Direcţia Generală a Securităţii Poporului) înfinţată
în 1948 s-a făcut cu asistenţa consilierilor sovietici: Pantelei
Bodnarenco (gen. lt. Gh. Pintilie), Boris Grunberg (gen. Al. Nicolschi)
şi alţii. Un an mai târziu, au fost înfiinţate trupele de securitate, bine
dotate şi instruit , putând interveni împ triva celor care ameninţau
regimul comumst (luptătorii din munţi). In primii ani de existenţă,
Securitatea
200
Rezolvarea variantelor
putea aresta, ancheta, interna şi executa pe opozanţi. Ea va teroriza
întreaga populaţie a României, atât prin efectivele ei (38 OOO de
persoane în 1989) cât şi prin numărul mare de informatori (400 OOO
persoane).
Miliţia, înfiinţată în 1949, pe lângă atribuţiile proprii, a secondat
Securitatea în reprimarea şi terorizarea populaţiei. De asemenea, un rol
se mnificativ în represiunea politică îl va juca şi Justi ţia, total aservită
puterii comuniste.
Sistem ul concentraţionar românesc a imitat mode lu l so vieti c,
comuniştii români urmărind să-şi eli mine toţi adversarii politici. În
- coloniile de •muncă (canalul Dunăre - Marea Ne agră), pe lânoă
.
mterogatornle interminabile , torturile sălbatice din timpul anchetelor ,
b
deţinuţii politici trebuiau să suporte munca istovitoare, subalime ntatia
şi comportamentul inuman al gardien il or. De o sinistră celebritate' se
bucurau închis orile de la Sighet , Gh rla, Râmnicu Sărat, Aiu d, Jilava,
Făgăraş, Miercurea Ciuc.
Du pă 1950 a fost încurajată metoda reeducării prin violen ţă, devenită
c le bră mai ales datorită experimentu lui de la Piteşti.
lncepând cu anul 1 964, regimu l închisorilor şi exterm inarea fizică au
fost înlocuite cu metode mai subtile de supreaveghere a societ ăţii.
REZOLVAREA VARIANTEI 20
Subiectul I
I. Secolul al XX-iea.
2. 1958.
3. 8 mai 1921.
4. ,,România are acum forţe armate de încredere, c:apabile să
răspundă provocărilor imperialiste, să apere cuceririle socialiste ale
poporului român"
5. ,,Este necesar să dezvoltăm tot mai puternic democraţia in
activitatea şi viaţa partidu/uz '
6. N. Hruşciov.
7. La 6 martie 1945, comuniştii preiau puterea executivă (guvernul)
apoi, prin falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, se constituie un
parlament în care majoritatea era favorabilă comuniştilor,
încredinţându-le, practic, şi puterea legislativă. Prin abdicarea regelui
(30 decembrie 1947) şi proclamarea Republicii Populare Române, se
încheia distrugerea vechiului regim politic. P.C.R. a continuat
sovietizarea României prin impunerea statului totalitar şi a controlului
201
Ist orie. Bac
complet asupra societăţii. Sunt adoptate, după modelul sov1et1c,
Constituţiile din 194 8 şi 1952, care au dat putere de lege noului regim
politic, iar reprimarea oricărei forme de rezistenţă este încredinţată
unor organe nou-înfiin ţate - Securitatea (1948) şi Miliţia (1949) -
justiţia fiind întru totul subordonată. Vechea economie de piaţă este
transformată într-o economie centralizată ca urmare a naţionali zării,
supusă apoi planificării prin planuri cincinale. Industr ializare a,
cooperativizarea agriculturii, cultura supusă ideologiei de partid vor fi
principalele trăsături ale societăţii româneşti postbelice.
Subiectul II
I. Coreea.
2. J.F. Kennedy.
3. 1979 .
4. ,,Dacă pierdem războiul împotriva comunismului în Asia , căderea
Europei este inevitabilă."
5. ,,Atacul sovietic a modificat situaţia strategică în această parte de
lume. (...) Uniune .a Sovietică va putea controla o regiune de interes
strategic şi economic"
6. Europa Occidentală, Extremul O rient şi Statele Unite.
7. După încheierea războiului (194 5), confrunt area dintre Marile
Puteri a continuat sub forma Războiu lui Rece, având ca protagon iş ti
S. U.A. şi U.R.S.S.
Profitând de prezenţa mi lit ară masiv ă, Uniunea Sovietică a contri buit
decisi v la transformarea statelor din Europa de E_st în
„democraţii populare", cărora li s-au impus regimuri poli tice de sorginte
sovie tic ă. Amer ica nii răspund prin lans area doctrine i Trn man ( 1
947), având o componentă econom ică (Plan ul Marshall) ş i una militară.
Se pun bazele N.A.T.0., în timp de sovietic ii realize ază prima
explozie nuc lea ră (1949) şi înfiinţează Organizaţia Tratatului de la Varşo
via, câţiva ani mai târziu (1 9 55). Apăreau, în felul acesta, cele două
blocuri polit ico - mi litare, şi se declanşa o masiv ă curs ă a îna rmărilor,
inclus iv nucleare.
Subiectul III
Perioadei secolelor VIII-IX îi este caracterist ică con vie tuirea româno-
slav ă, în cadrul unor fo rmaţiun i poli tice timpurii. Despre existen ţa a
trei ducate la est de Tisa, ne stă mărtu rie c ronic a notarului Anonymus,
Gesta Hungarorum. Cronica îi menţione ază pe români alături de slavi şi
bulgari la stabilirea unguril or în Panonia;Jn secolel e al X-lea şi al XI-
iea, românii sunt menţionaţi sub numele de „Blachi ac pastores romanor
um" (,,vlahii păstorii romanilor" ).
202
Rezolvare a varian telor
Izvorul istoric menţionat atestă la est de Tis a trei ducate:
- ducatul lui Menumorut (sit uat înt re Tisa şi Po rţile Meseşului -
Mun ţii Apuseni, Someşul inferior şi Mu reşul in fer ior); ce ntrul era
situat la Biharea (Bihor);
- ducatul lui Glad (aflat între Tisa, Carpaţi, Mureş şi Dunăre); centre
întărite la Cuvin şi Orşova (Banatul de mai târziu);
- ducatul lui Gelu (m ărginit de Porţile Meseş ului, Someş, cursul
mijlociu al Mureş ului) având centre întări te la Dăbâca şi Moldoveneşti.
Cronica îl men ţionează pe „Gelu quidam Blacus" (,,Gelu zis românul"),
având u-i ca supuşi pe român ii ş i sl avii (,,Blasii et slavit') care trăiau în
„ţara de dincolo de pădun" , şi care aveau pământu ri fertile, sare şi
aur. Îr faţa perico lului extern al peceneg il or, armata lui Gelu îşi apără
ceUi[ile de lemn şi pămân t numai cu „arcus et sagettas" . Situaţia nu se
va schimba şi, în contextul atacuri lor organi zate de unguri, Gelu este
uc is lângă râul Copus (Căpuş), în drum spre castrul s ău de la Gilău, pe
valea Someş ului. După moartea sa, ne spune Ano nymus , loc alnic ii
fraterniz e ază cu in amic ul ş i îşi aleg un nou conducă tor, pe Tuhutum.
Autoru l menţionează că, timp de aproape un veac, Tuhutum şi urmaşii
săi,. Gyla cel Bătrân şi Gyla cel Tâ n,ăr au stăpân it partea de apus a
Trans i lvaniei „în pace şi fericire".
Conti nui tatea în două dintre formaţ iunile poli tic e menţiona te, în cea
a lui Gelu prin Gyla şi în cea a lui Glad prin Ahtum, es te atestată de
Viaţa Sfântului Gerard (izvor din seco l u l al XI -i ea) . Aflăm din acest
izvor isto ric că Gy la refuză „să fie creştin" de rit catolic, de aceea este
învins, cap turat şi înch is pe viaţă de regele Ştefan.
Despre Ahtum, izvorul me nţionează că nu recunoaş te nicio autoritate,
ba mai mu lt, vămuieş te sarea regalit ăţii ma ghiare, care coboară pe
Mureş. În urma conflictulu i cu acesta, Ahtum este înv ins, iar teritori ul
său e s te ocupat.
Pre misa externă vizează raportul cu unguri i, ale căror atacuri s pre
vest au fost oprite în anul 955, de către Otto I, pe râu l Lech. De aceea
acţiunile lor se vor îndrepta spre est, iar cucerirea Transilv aniei se
înc heie în secolul al Xlll -lea. În anul 1222 ungurii sunt atestati
documentar la limita răsăriteană, pe linia Carpaţilor. În jurul anu lu i 1000,
regele Ungariei se creştinează şi, sub pretextul răspândi rii c reştin is mu
lui c a tolic, va acţiona spre cucerirea teritoriu lu i intracarpatic.
După anul I 100, regalitatea ungară va încerc a să impună treptat
modelele de org anizare politico-a dminis trative , religioase şi soc io
economice de tip apuse an.
În plan politic, în anul I I I 1 sunt atestaţi Mercurius, ,,princeps
Ultrasi/v anus" şi Simion, catolic, în calitate de „episcopus Ultrasilvanus"
.
203
 Istorie. Bac
Forma de organizare politică care se va impu ne este fonna de organizare
românească - voiev odatul. La 11 76, documentele îl menţ ione ază pe
„voievodul Leustachius", vasal al regelui Ung arie i. Menţinerea vechi i
denumiri autohtone pentru noul condu cător al T ransilvaniei are, pe de
o parte, semni ficaţia existenţei populaţ iei româneşt i, iar pe de altă
parte, rezistenţa loc alnic ilor la modelul impus anterior de cuce ritori -
principatul. Spre sfârşitul seco lulu i al XIII- iea ş i începu tul ce lui
unn ător, voievozii Roland Borş şi Ladislau Kan îşi asumă prerogative
sporite.
Din punct de vedere adminis tr ativ, regalitatea maghiară a înc erca t
să impună con trolul. Primu l co mitat organzat a fost cel al Bihorului,
atestat docume ntar la 111 1. Au urmat apoi comitatele Dăbâca Crasna
Cluj, Alba, Sătmar , Arad. Conduse de un com ite, având o g izoană
militară şi stăpânind un domeniu sau un com ple x de domenii, c<?
mitatele erau subordonate direct regalităţi i magh iare.
In ce lel alte zone din Transi l vania se păstrează vech ile forme de
organiz a re adminis trativă: distric tele (Ţara Făgăraş ului, Ţ ara Rodnei ,
Ţara Am laşului, Ţara Oaşului). Acestea cupr indeau vechile cnezate
sau părţi din vo ie vodatele locale şi erau conduse de voievo zi, cneji sau
juz4 care aplicau princi pii le „obiceiului păm ântu/uz" .
Unit atea teritorial- adm inistrativă a saşilor sau a secuilor purta
denum irea de scaun şi era de inspiraţie districtual române ască.
Secuii, a căror orig in e es te controversată, au reprezentat avangarda
armatei ungare în timpu l cuceririi Transilvanie i. De aceea, îi vom
întâlni iniţial în Biho r (secolul al XI- ie a), apoi pe Tâmave (seco l ul al
Xll-Iea) şi abia la începutul seco lul ui al XIII-ie a în zona de est, unde
se află şi astăzi.
Saşii, colonişti de origine germană din secolele XII -XIIJ, au fost
aduşi de regele Ungariei, Andrei al H-le a, şi aşezaţi în zone locuite
ma joritar de români (Ţara Bârsei, zona Bistriţe i). Saşii au avut în
primul rând un rol economi c şi au fost dăruiţi cu o serie de priv ile gii
(dreptul de a construi cetăţi de lemn , de a face comerţ), largă autonomie
şi dependenţă excesivă de regele Ungariei, aşa cum reiese din Bula de
aur a saşilor, de la 1224. Cele mai impo rtante oraşe până Ia marea
invazie tătară (1241-1242) au fost Braşov, Si biu, Cluj, Bistriţa şi
centrele episcopale Alba Iulia şi Oradea. Iată, deci, că prezenţa
g nnană în Transilvania a fost un factor de progres cu efecte benefice.
ln secolul al XIII- ie a, cucerirea Transilvaniei de către regalitatea
maghiară a fost încheiată odată cu colonizarea cavalerilor teutoni
(1211 - 1225). Motivele prezenţei lor au fost multiple: mi litare
(pentru respingerea atacurilor cumanilor şi declanşarea frontului
cruciadei peste
Rezolvarea variantelor
Carpaţi), religioase (pentru atragerea la catolicism a autoh tonilo r) şi
politice (pentru consolidarea puterii regalităţii maghiare în acest spaţiu
geografic).
Astfel , voievodatul Transilvaniei poate fi considerat ca primul stat
medieval românesc. Cuceritorii maghiari nu au putut să îşi impună
stăpânirea asupra unei populaţii majoritar româneşti, astfel că au fost
nevoiţi să accepte o largă autonom ie şi largi privilegii.
Formarea statelor medievale româneşti a reflectat unitatea de
civilizaţie din întreg spaţiul românesc, a constituit un moment
important pentru istoria românească şi pentru aceea a Europei de Sud-
Est şi a îngăduit domnitorilor români să se integreze în lumea
europeană a epocii lor.
Ţările Române au jucat, încă de la sfârş itul secolului al XIV-iea, un
rol important în lupta antiotomană spre Europa Centrală.
REZOLVAREA VARIANTEI 21
Subiectul I
I. ,,Claca este des fiinţată pentru de-a pururea şi de astăzi voi sunteţi
proprietari pe locurile supuse stăpânirii voastre...".
2. Statutul Principatelor este acela de unitate - ,,Unirea de finitivă a
Principate lor".
3. Legea rurală (din 14 august I 864); Unirea Principatelor Române
(1859).
4. A: ,,de astăzi voi sunteţi proprietari pe locurile supuse stăpânirii
voastre" - ,,Claca este des fiinţ ată pentru de-a pururea".
5. B: ,,Eu sunt credincios misiunii ce mi-aţi dat" - ,,am proclamat,
înaintea domniilor voastre, cât şi înaintea ţărei, Unirea definitivă a
Principatelor." .
6. 25 decembri e 186 3 - Legea de seculariz are a averilor
mănăstireşti (mănăstirile închin ate, a căror suprafaţă reprezentau 25%
din pământul arabil); 25 noiembrie/7 decembrie 1864 - Legea
instrucţiunii publice (prima lege modernă a învăţământului public şi
pri vat, elementar şi super ior) .
7. Statul modem român, România, s-a implicat în a doua jumătate a
secolului al XIX-iea în Răz boi.u l de Independenţă (evenimentul a
204
redeschis „Problem a·orientală") . ln anul 1876, domn itorul Carol I
afirma că „Problema Orientală" nu-şi va găsi rezolvarea decât odată
cu destrămarea lmperiului Otoman.
La 9 mai 1877, Mihail Kogălnice anu, ministru de externe,
proclama independenţa de stat a României în Adunarea Deputaţilor
(la JO mai 1877 independen ţa este proclamată şi în Senat). Reacţia
Marilor Puteri

20
5
Istor ie. Bac
fată de actul de la 9 mai 18 77 a fost diferită; au exis tat state cu
aâtudine rezervată (Franţa ·şi Ita lia), state care considerau că prin acest
act s-au încălcat tratatele ( Marea Britanie), sta te care nu s-au pronunţat
decât după război (Franţa, Italia), sta te Ca!"e a preciau România ca
rebelă (Imperiul Otoman ) sau care recunoşteau independenţa de facto,
nu de iure (Imperiul Ţari st).
În anii 1877-1878, România a participat la cucerirea ind ependenţei
de stat (alături de arma tele ruseşti) ia r în 18 7 8 , prin tratatele de pace de
la San Ştefano (în Imperiul O toman) şi Berlin, a fost recunosc ută
independenţa de stat a României , redobJ.ndirea Dobrogei, Deltei
Dunăr ii ş i Insulei Şerpilor şi pierderea jud ţelor Bolg rad, Cahul ş i
Is mail, în favoarea Imperiului Ţ arist.
Subiectul II
I. Sec ol ul al XIX- ie a.
2. 1 9 14.
3. 1 4 august 1 916.
4. ,,Nu trebuie să nesocotim faptul că opinia publică este îm potriva
unui război alături de Tripla Alianţă."
5. ,,Doi ani de război (...) au dovedit că Austro-Ungaria, ostilă
oricărei re forme interne ce ar putea face m::zi bună viaţa
popoarelor sale"
6. 19 14-1916 - ,,Doi ani de război, in cursul cărora Ro,;•ânia a
păstrat neutralitatea"
.7. Încheie rea Pactul ui Ribbentro p-Molotov şi apoi iz bucnirea celui
de-al Doilea Război Mon dial (I se ptembr ie 19 3 9), au găsit di plomaţ
ia de la Bucureşti într-o avan sată stare de izolare. După căderea Franţe i
(iun ie 194 0), Rom ânia s- a aflat faţă în faţă cu agresivitatea dezlănţuită
a state lor totalit are german şi sovie tic. De la notele u ltimat iv e soviet
ice (26 - 27 iunie 1940) şi până la dict atul de la Vie na, România a
acceptat cedarea succesivă a Basa rabiei şi Buco vinei de Nord, a Transi
lvanie i de Nord-Vest şi a Cadrilateru l ui. România pier dea aproape o
treime din teritoriu şi populaţie. Ac ţiuni le de protest contra regel ui
Carol al II-iea, considerat vinovat pentru dezastrul în car e ajunsese
România, au determin at abdicarea acestuia în favoarea fiul ui său, Mih
ai I.
Subiectul III
Monarhia a avut în România un rol tradiţional; tronul ţării fiinc ocupat
şi în perioa da interbelică de regi din d; nastia de Hohen zol lt:m. Ea a
îmb răcat forma constit uţională, prerogativel e regale fiinrl s tabilite prin
Constituţia din 1923 şi Statutul Casei Regale, din 1884. Regele exercita
puterea executivă: numea şi revoca miniş i. sancţio na legi le ,
206
ezolvarea variante/or
exercita dreptul de graţiere, era şeful forţelor armate, conferea
decoraţii şi avea dreptul de a bate monedă, încheia tratate în numele
statulu i român, numea ambasadori şi primea scrisori de acreditare.
Orice act al suveranului trebuia însă contrasemnat de minis trul de
resort. Aceste prerogative se vor menţine până în 19 38, când datorită
politicii personale a lui Carol al II-iea, vor spori.
Ferdinand I (1914-1 92 7), numit şi „Întregito rul", a promulgat leg ile
promise pe frontul din Moldova (1917): legea votului universal,
reforma agrară şi apoi Constituţia din 19 23, dar nu a aprobat pacea de
la Bucureşti (1918). Ceremonia de încoronare a lui Ferdinand şi a
reginei Maria ca suverani iii României Mari va avea loc la Catedrala
Reîntregirii din Alba Iulia•. Ea a simbolizat actul unirii tuturor românilor
sub sceptrul aceluiaşi mo narh. La festivităţi vor fi prezenţi reprezentanţi
din 13 state ale lumii, aceasta fiind o nouă dovadă a recunoaşterii Marii
Uniri pe plan internaţional. În timpul domniei lui Ferdinand viaţa
politică a fost dom inată de Partidul Libe ral Gondus de Io nel Brătianu,
fiind o perioadă reprezentativă în edificarea democratică a României
Mar i.
Domnia lui Ferdinand I avea să fie umbrită de criza dinastică
declanşată de Carol, .fiul lui Ferdinand şi al Mariei, moştenitor al
tronului şi primul Hohenzollem născut pe pământ românesc. Carol
avea un comportament care devia de la obligaţiile sale oficiale ,
manifestat încă din timpul războiului, când îşi părăseşte regimentul din
Moldova , renunţând la prerogativele regale, pentru a se căsători cu
Zizi Lambrino. Gestul său compromitea dinastia, provocând o criză de
natură politică, dar la insis tenţele regelui , prinţul este determinat să
revină asupra hotărârii sale. Actul de căsătorie este desfăcut şi Carol îşi
reia pentru scurtă vreme prerogativele de moştenitor al tronului. Se
căsătoreşte cu Elena de Grecia.
În 1925 , Carol va reprezenta Curtea Regală a României la funeraliile
reginei Alexandra a Angliei. La întoarcere a întâlnit-o pe Elena
Lupescu Ia Paris şi rămâne cu ea în străinătate, trimiţând o scrisoare
tatălui său, prin care renunţa la prerogativele de moştenitor al tronu lui.
Consiliul de Coroană întrunit la Sinaia (31 decembrie 1925) acceptă
hotărârea prinţului, iar la 4 ianuarie 1926 parlamentul a proclamat ca
succesor al regelui Ferdinand pe Mihai, fiul lui Carol şi al Elenei de
Grecia .
Moartea neaşteptată a regelui Ferdinand (1927) duce la formarea unei
Regenţe, alcătuită din prinţul Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi
Gh. Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. Regenţa prelua
prerogativele regale până la majoratul lui Mihai.
207
 Istorie. Bac

Sprijinit de opoziţie (P.N.Ţ.), Carol revine în Român ia, îşi

detronează fiul şi se proclamă rege sub numele de Carol al II-iea.
Domni a lui va reprezenta o nouă etapă în evoluţia monarhiei. Abil şi
ambiţios, suveranul se amesteca în viaţa politic ă, urmărind prelu area
efectivă a puterii în stat şi înlocuirea regimului bazat pe partide
politice. Pentru atingerea acestui sco p, Carol al II-iea a într eţinut
fricţiunile dintre partide, precum şi cele din interiorul lor, a încura jat
guvernarea prin decrete-legi, ignorând rolul Parlame ntului, a permis
prelungirea stării de asediu şi folosirea cenzuri i. Rezultatul nedec is a l
alegerilor din 1937 va oferi regelu i o largă posibi litat e de manevră
pentru realizarea obiectivu l ui său, instau rarea regimulu i autoritar.
Regimul monar hie i autor it are este introdus la 10-11 februarie 19 38,
când s-a format un nou guvern, condus de Patriarhul Miron Cris tea.
Primele măsuri luate au fost decretarea stării de asedi u, încredinţa rea
păstrării ordinii publice autor ităţil o r militare , înăsprirea cenzurii
şi numirea a noi prefecţi din rândul militaril or. Toate acestea au
reprezentat un pas decisiv în viaţa politică românească spre un regim
dictatorial.
Noua Constituţie (20 februarie 19 38 ), redactată de juristul Ist rate
Micescu, oferea bazele juridice ale noului regim, prin care regele
devenea un factor politic activ. Suveranul numea guve rnu l, e xercit a
puterea le gisl ati vă prin Reprezen tanţa Naţionâlă, guverna prin decret e
legi, bătea monedă, era şeful armatei, conferea decoraţii, putea încheia
pace şi declara război, acredita pe ambasadori. Erau dizolvate partidele
şi grupările poli tice , în locul lor creându-se Frontul Renaşte rii
Naţionale (16 dece mbrie 1938), partid unic ce trebuia să confere
noului regim politic un suport social. Sindicatele au fost înlocuite cu
breslele , cu atribuţii reduse, iar pentru tineret se constituia Straja Ţării,
organizaţie care îşi propunea adularea instituţiei monarhice.
Raporturi le lui Carol al II-iea cu legionarii au fost în genera l
tensionate , suveranul luând măsuri dure împotriva Găr_zi i de Fier.
Membr ii sau simpatizanţii acesteia au fost arestaţi în număr mare şi
internaţi în lagăre de concentrare. Fiind percepută ca o agentură a
_ Germaniei, guvernul a început arestarea masivă a legionarilor la puţin
timp după ce Germania anexează Austria , iar lichidarea lui Cornel iu
Zelea Codreanu şi a încă 12 legionari s-a tăcut imediat după vizita lui
Carol în Germania (noiembrie 1938). După asasinarea lui Armand
Călinescu, noul prim-ministru Gheorghe Argeşeanu a ordonat
executarea a 300 de legionari.

208