TEMA IV

Creditul

1. Notiunea de credit si clasificarea sa Legea Nr. 419

2. Functiile si rolul creditului din 22.12.2006
3. Imprumutul de stat cu privire la datoria sectorului public,
4. Creditul extern garantiile de stat si recreditarea de stat

SUBIECTUL 1
Notiunea de credit si clasificarea

Creditul, ca si moneda, este o categorie economico-financiara, creata pentru a servi la rezolvarea unor
probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Etimologic, creditul isi are originea in cuvintul
latin “creditul” – credere, care seminifica a se increde, a avea incredere. Creditul a format obiectul unor ample
cercetari in literatura de specialitate. Astfel, putem constata o diversitate de opinii in acest sens.
Profesorul W. Sombart defineste creditul ca fiind puterea de cumparare fara a detine numerar.
C. Gide defineste creditul ca fiind schimbul unei bogatii prezente contra unei bogatii viitoare.
Victor Stanescu arata ca este vorba de credit ori de cite ori este vorba de cedarea unei sume de bani efectuata
intr-un moment dat din partea unui subiect economic altuia cu obligatia celui din urma de a restitui mai tirziu, la o
anumita data, suma primita plus o suma de bani, numita interes sau dobinda.
Elementele creditului:
1. Subiectele – In orice operatiune de credit, intervin doi subiecti: cel care acorda creditul, numit creditor, si cel
care primeste creditul, numit debitor.
2. Termenul de gratie - perioada intre momentul angajarii creditului si inceperea rambursarii lui.
3. Ratele partiale – cele care se ramburseaza esalonat. Un element esential al creditului il reprezinta schimbul in
timp, adica separarea printr-un interval de timp a momentului cedarii unei sume de bani de cel al rambursarii
acesteia.
4. Scadenta. Rambursarea creditului la o anumita data reciproc convenita – momentul stabilit pentru
rambursarea creditului, ratele partiale care se ramburseaza esalonat, la anumite termene, conform intelegerii
stipulate in contractul de credit.
5. Garantarea creditului (gajul). Este constituit din anumite bunuri ce se stabilesc la dispozitia creditorului sau a
unui tert pentru asigurarea indeplinirii de catre debitor a unor obligatii de o valoare, in general, mai redusa.
6. Dobinda. Pentru timpul care va trece intre primirea sumei si rambursarea sa, beneficiarul operatiunii va plati o
dobanda concretizata in suma de bani, platita de catre debitor creditorului sau pentru imprumutul acordat pe un
timp determinat. Rata dobanzii este in stransa corelatie cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta.
Rata dobanzii reprezinta raportul procentual dintre: marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul
acordat. Rata dobanzii depinde insa si de rata inflatiei, adica de rata deprecierii monetare.

                           

1
 Clasificarea creditului:
Formele principale sub care se prezinta creditul in economia de piata sunt:
1. Creditul comercial – forma de imprumut practicata intre vinzatori si creditori, atunci cind inminarea marfii e
inaintanta inainte de acordarea pretului.
2. Creditul bancar – se acorda agentilor economici sau populatiei de catre institutiile bancare.

I. Dupa populatie:
1. Credit de productie, destinat activitatilor
2. Credit de consumatie, destinat consumului social

II. Dupa subiectul de drept care angajeaza creditul:

1. Credit public
2. Credit privat – acordat de persoanel fizice sau persoanele juridice

III. Dupa modul de garantare:

1. Credit real, garantat in valori reale certe
2. Credit personal, acordat pe baza incredereiii a prestigiului de care se bucura cel imprumutat. La rindul sau,
creditul persoanl poate fi acoperit sau descoperit. Cel acoperit este garantie a doua sau mai multe terte perosane.
Cel descoperit – 100% incredere in cel caruia ii este oferit creditul.

IV. Dupa perioada de termen:

Credit pe termen scurt (pina la 1 an), mediu (1-5 ani) si lung (de la 5 ani).

V. Dupa locul de desfasurare a operatiunilor de credit:

1. Credit intern
2. Credit extern

VI. Dupa posibilitatea creditorului de a solicita debitorului rambursarea anticipata a creditului

1. Credit denuntabil – creditorul are dreptul de a solicita debitorului rambursarea anticipata a creditului
2. Credit nedenuntabil – nu este stipulata o asemenea clauza in intelegerea dintre parti.

In practica, mai este cunoscuta forma creditului guvernamental, atunci cind, in calitate de creditor apare guvernul
unui stat. La rindul sau, creditul guvernamental poate fi intern sau extern (Guvernul RM acorda credit de
imprumut Germaniei)
Mai avem: clasificare legala: Hotarirea BNM Nr. 231 din 27.10.2011, privind clasificarea activelor si
angajamemtelor conditioanle:
1. Credit standard - 2%
2. Supravegheate - 5%
3. Substandard - 30%
4. Dubioase - 60%
5. Compromise (pierderi) - 100%

2
 SUBIECTUL 2
Functiile si rolul creditului

In economia de piata, creditul are un rol deosebit, fiind unul din motoarele principale ale intregului sistem
economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste puterea productiva a capitalului si asigura un volum
mare de produse. Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului
(vanzare pe credit).
Pe masura dezvoltarii economico-sociale, rolul si importanta creditului in economia fiecarei tari au marcat o
crestere considerabila, avand loc totodata, diversificarea functiilor indeplinite de credit. 
1. In primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva prin faptul ca redistribuie rezervele banesti
disponibile la un moment dat in economie sub forma imprumuturilor acordate anumitor ramuri, sectoare sau
domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finantare. Prin disponibilitati sunt desemnate excedentele din
conturile intreprinderilor deschise la banci si aflate temporar in stare inactiva, rezervele de casa ale firmelor
pastrate in conturi la banci, dar si sumele economisite de populatie pentru diferite scopuri si depuse spre pastrare
la casele de economii sau la bancile comerciale. Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, bancile,
prin creditarea acestora, transforma economiile sterile in capitaluri productive, contribuind astfel la cresterea
avutiei reale a societatii. De aceea se poate spune ca, creditul sporeste puterea de actiune productiva a
capitalului. Avand in vedere cele prezentate, creditul, prin functia sa distributiva, participa la cresterea gradului
de centralizare si concentrare a capitalului.
2.   Se poate observa importanta pe care o are creditul in procesul de transformare a economiilor in investitii,
prin realizarea echilibrului macroeconomic, conform formulei: E = I, unde E – economii, iar
I – investitii. faptul ca nu orice individ poate fi intreprinzator - nu dispune de calitatile necesare sau nu dispune de
capitalul necesar. Cu alte cuvinte, creditul este un important factor al cresterii economice. Prin urmarirea si
verificarea atenta a modului de utilizare a sumelor primite, creditul joaca un rol de diminuare a initiativelor
nerentabile, care provoaca pierderi. Un intreprinzator care prezinta initiative riguros fundamentate si insotite de
garantii reale acoperitoare poate sa obtina un credit. Adica, se impune o atitudine prudenta din partea
debitorului, pentru a forma creditorului certitudinea folosirii eficiente a sumelor imprumutate, astfel incat sa se
realizeze o rentabilitate satisfacatoare pentru a rambursa la timp creditele, sa plateasca dobanzile aferente, in
conditiile obtinerii de profit.
3.   O alta functie importanta a creditului este cea de emisiune monetara.  Odata cu diversificarea tehnicii de
plata (virament, cec, cambia, ordin de plata etc.) s-a ajuns la diminuarea folosirii numerarului si, in consecinta, la
cresterea in proportii mari a monedei de cont (scripturale). Prin aceasta s-a asigurat si importanta reducere a
cheltuielilor cu circulatia banilor, noile tehnici si, instrumente de plata oferite de existenta creditului facand fata
cresterii volumului de tranzactii.
4. Alaturi de alti factori, creditul contribuie si la asigurarea stabilitatatii preturilor, care se realizeaza prin reglarea
dimensiunile cererii si ale ofertei de marfuri si servicii, prin creditarea consumului, pe de o parte, si creditarea
stocurilor, pe de alta parte. Instrument – warant-ul.

Ca urmare  a naturii sale,  creditul contribuie la viteza de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale,

la rularea continua a fondurilor. Acesta exercita o influenta benefica asupra consumului, prin cumpararea pe
credit si plata in rate a unor bunuri de folosinta indelungata.

3
 Un rol deosebit il are creditul si in promovarea relatiilor economice internationale stimulind exporturile si
importurile prin creditarea activitatilor de comert exterior, cel mai frecvent cu avantaje deosebite
pentru producator.
De asemenea, creditul reprezinta o importanta deosebita in acoperirea deficitului bugetului de stat prin creditul
public.  
Pe acest fond, rolul si amploarea creditului au crescut mult, odata cu dezvoltarea economico-sociala, devenind
o activitate economica deosebit de importanta.
   Odata cu relevarea acestor functii importante, trebuie de mentionat, in acelasi timp, ca abuzul de credit
prezinta si dezavantaje importante, putand sa determine pierderi pentru institutiile de credit, falimente ale
institutiilor insolvabile sau influente negative asupra conjuncturii economice.
In cadrul economiei de piata, creditul are o foarte mare raspandire, reprezentand un mod de finantare a
necesarului de resurse in completarea celor proprii, iar in anumite cazuri poate constitui chiar sursa unica de
finantare. Insa, creditul devine primejdios atunci cind nu este utilizat conform principiilor sale sau conform
cerintelor echilibrului economico-financiar. Cel mai mare pericol in acest sens il prezinta folosirea abuziva
determinata de ideea utopica ca prin sine insusi creditul reprezinta o bogatie.
Un alt pericol il prezinta asa-numita supracreditare, care duce la mari dezechilibte economice, financiare si
monetare, generind inflatie.
   Este oportun ca pentru realizarea unei cresteri economice sa se apeleze la credite decat sa se astepte o
perioada indelungata pana cand s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama capitalizarii beneficiilor. Folosind
creditele, agentii economici castiga timp in lupta de concurenta, pot sa-si adapteze operativ activitatea in
conformitate cu cerintele pietei si totodata, iar printr-o activitate eficienta isi creeaza si mijloacele necesare
pentru rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor.
In cele din urma, nu trebuie omisa nici problema riscurilor rezultate de utilizare a creditului, in special pentru
insititutiile bancare, care, daca nu sunt luate in consideratie, provoaca prabusirea in lant a sistemului bancar, cu
consecinte extrem de dureroase pe plan social, economic si politic.

          Sintetizand, creditul indeplineste urmatoarele functii in economie:

.   inlesneste  sporirea  capitalului  real  printr-o  mai  buna utilizare  a  factorilor  de productie existenti;
.   faciliteaza distribuirea resurselor banesti intre diferite intreprinderi si ramuri care sunt bine situate pe piata,
creditul contribuind la concentrarea intreprinderilor;
.    accelereaza tranzactiile comerciale, ameliorand procesul de desfacere a marfurilor la scara larga;
.   sporeste viteza de rotatie a monedei si contribuie la dimensionarea ei, asigurand in acelasi timp si o reducere a
cheltuielilor in circulatia banilor;
.   creditul contribuie, prin reglarea ratei dobanzii, la stavilirea fenomenului de inflatie;
.   contribuie la aparitia de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovatie, ceea ce favorizeaza amplificarea
concurentei - factor al cresterii economice;
.   poseda si un rol deosebit in promovarea relatiilor internationale

4
 SUBIECTUL 3
Imprumutul de stat (creditul public)

Din punct de vedere juridic, prin imprumut de stat se intelege un ansamblu de relatii care sunt reglementate de
normele juridice cu privire la acumularea de catre stat a unor fluxuri financiare disponibile la persoanele fizice si
juridice in baza principiilor benevole, operativitatii, rambursabilitatii, in scopul acoperirii deficitului bugetar sau
armonizarea circulatiei monetare.
Altfel spus, imprumuturile publice sunt venituri extraordinare la care se recurge in caz de echilibru bugetar,
atunci cind veniturile ordinare sunt insuficiente de a face fata cheltuielilor (Gh. Bistriceanu).
Conform prevederilor art. 2 Legea Nr. 419 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,
imprumutul de stat semnifica o relatie contractuala prin care creditorul transmite in proprietatea statului mijloace
cu conditia rambursarii acestora de catre stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate.

Trasaturile caracteristice ale imprumuturilor de stat:

1. Utilizarea neproductivă a imprumutului de stat. In relațiile de credit public intotdeauna se observă
superioritatea statului, necatand la faptul că el ne apare in calitate de debitor. Având în vedere rolul deosebit al
statului, el incheie aceste contracte fără a asigura cu careva gaj.
2. In cazul creditului bancar contractul se incheie in baza principiului egalității părților, pe când in cazul creditului
public uneori se aplică si principiul constrângerii.
Clasificarea creditului public:
I. În funcție de termen:
1. Scurt
2. Mediu
3. Lung
II. În functie de locul de plasare (subiectul 1 din temă):
1. Extern
2. Intern
Art 2 Lege nr 419
III. În funcție de poziția statului față de creditori:
1. Împrumuturi contractele direct de către stat
2. Împrumuturi garantate de stat, fiind contractate de alte entități de drept.
Art 33 din lege 419
IV. În funcție de caracter:
1. Voluntare (patriotice) – statul se adresează sentimentului si spiritului de datorie a populației
2. Forțate (obligatorii) – se contractează de catre stat atunci când are urgent nevoie de bani.

Conform art. 14 din lege, mijloacelor obținute din împrumuturile de stat interne si externe se utilizează
pentru:
– sprijinirea dezvoltării economiei țării si activității investionale;
– promovarea exportului;
– crearea de noi locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor sociale si ecologice din țară;
– lichidarea consecințelor calamităților naturale si ale altor situații excepționale;
– rambursarea anticipată, refinantarea si restructurarea obligațiilor existente si al garanțiilor;

5
 – finanțarea deficitului bugetar și acoperirea necesităților a decalajului temporar de casă a bugetului de
stat.
Conform art. 15 Legea nr. 419, Ministerul Finanțelor utilizează in calitate de instrumente generatoare de
datorii de stat interne, instrumente financiare reglementate de legislația RM, inclusiv valori mobiliare de
stat si împrumuturile de stat interne. Valori mobiliare se emit:
1. In formă de înscriere in cont, pentru care emisiunea, evidența, confirmarea dreptului de proprietate si plata
sumei principale a dobânzilor se efectuează prin intermediul sistemului de înscriere in cont.
2. In formă materializată: ca înscrisuri imprimate pentru care emisiunea, circulația și răscumpărarea se vor
efectua conform condițiilor legale.
Fiecărei emisiuni a VMS, Ministerul Finanțelor atribuie conform standardelor naționale si internationale
număr de înregistrare de stat. VMS se emit pe termen scurt si lung:
1. Pe termen scurt – bonurile de trezorerie emise cu scont si răscumpărate la scadență cu valoarea lor
nominală.
2. Pe termen lung – obligațiunile de stat sunt emise cu o rată fixa sau flotantă a dobânzii. Dobânda la
obligațiunile de stat se achită periodic.
Obligațiunile de stat pot fi vândute cu scont la prețul nominal sau cu primă si sunt răscumpărate la
scadență la valoarea lor nominală.
Împrumutul de stat prezintă atat avantaje și dezavantaje.
Avantaje:
- consolidează patrimoniul statului, ca urmare a intrebuinţării in interes public a sumelor împrumutate;
- sunt mijloace de încurajare a economiilor bănești si de activitate a unor capitaluri particulare;
- statul nu acoperă deficitul bugetar printr-o nouă emisiune monetară.
Dezavataje:
- angajează generațiile viitoare sa suporte cheltuielile de rambursare;
- reduc capitalul particular circulant din economia națională;
- cresc cheltuielile neproductive ale statului, intrucit aceste împrumuturi trebuie rambursate cu plata a unor dobânzi .
Cea mai reușită și sigură investiție este plasarea mijloacelor bănești in VMS. McConnel și Brew
argumentează:
1. Posibilitatea Guvernului de a refinanţa datoria publică (vinderea de noi obligațiuni, iar venitul este
utilizat pentru întoarcere datoriilor precedente);
2. Aplicarea metodelor de impozitare (in sens de majorare);
3. Atribuția statului de emisiune monetară.

6
 SUBIECTUL 4
Creditul extern

Creditul extern reprezintă împrumutul acordat de stat, bănci si alte persoane fizice sau juridice unor
țări, bănci si persoane fizice sau juridice străine.
Conform art. 23 din Legea nr. 419, Ministerul Finanțelor utilizează, in calitate de instrumente
generatoare de datorii de stat externe, instrumentele financiare aplicabile pe piețele financiare externe,
și anume:
1. Împrumuturi de stat externe;
2. VMS emise pentru plasarea pe piețele financiare externe;
3. Alocări de drepturi speciale de tragere;
4. Garantii de stat externe – in cazul prevăzut de art 39.
Contractele de împrumut de stat externe se aproba de către Parlament prin lege organică.
In cazul in care VMS urmează a fi emise pentru plasarea pe piețele financiare externe, legea organică
respectivă se adopta până la publicarea ofertei pe piața externă.
Atragerea de împrumut de stat extern si a altor instrumente de la FMI va fi asigurată de către Parlament
la fel prin lege organică.
Împrumuturile de stat externe contractate de Guvern in numele RM sunt debursate la conturile
deschise in BNM. Aceleași împrumuturi pentru realizarea proiectelor finanțate din surse externe sunt
debursate si păstrate in conturi purtătoare de dobândă în favoarea bugetului de stat in banci. (art 27)
Mijloacele obținute din împrumuturile externe pot fi păstrate in conturi bancare/trezoreriale în monedă
națională și/sau în valută străină.
Împrumuturile de stat externe pot fi debursate direct de către Ministerul Finanțelor sau prin
intermediul altor autorități publice centrale sau locale responsabile pentru implementarea proiectului.
(Art 14)
Avantajele creditului extern:
- realizarea unor importante actualizări ale economiei, ceea ce duce la cresterea competitivității pe
piața externă a produselor;
- efectuarea unor investiții in obiective economice;
- crearea de noi locuri de munca pentru personalul provenit din ramurile dezafectate;
- asigurarea efectuării reformelor in conformitate cu procesele ce se afirmă pe plan mondial.
Dezavantajele creditului extern:
- o datorie externă importantă atrage după sine alocarea pentru plata serviciului acesteia a unei
importante părți a intrărilor în valută cu vederi asupra scăderii nivelului investiției;
- acumularea unui însemnat debit a datoriei externe este un proces dureros pentru țările cu export
necompetitive si reprezintă o ipotecă pentru generațiile viitoare.

*Datoria publică
– totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice centrale, de unitățile administrativ-teritoriale si
de alte entități publice, de la persoane fizice și juridice pe piața internă si in străinătate, rămase de rambursat la
un moment dat.

7
 Conform art. 2 datoria sectorului public reprezintă totalitatea datoriilor de stat, a datoriilor UAT, a
datoriei BNM, a datoriei ce rezultă din împrumuturile interne si externe a interprinderilor de stat,
municipale si ale societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar public.