Grigore Nicoleta-Cristina

Facultatea de Psihologie și Știintele Educației-Psihopedagogie specială

Anul I

Grupa 2

Atitudini și comportamente
Structura atitudinilor

Structura atitudinilor poate fi descrisă prin trei componente.

o Componenta afectivă: aceasta implică sentimentele / emoțiile unei persoane cu privire la

atitudine. De exemplu: "Mă tem de păianjeni".

o Componenta comportamentală (sau conativă): modul în care atitudinea este influențată de

modul în care acționăm sau ne comportăm. De exemplu: "Voi evita păianjenii și voi țipa dacă
văd unul".

o Componenta cognitivă: aceasta implică credința / cunoștința unei persoane cu privire la un

obiect la o atitudine. De exemplu: "Cred că păianjenii sunt periculoși".

Acest model este cunoscut ca modelul de atitudini ABC. Cele trei componente sunt de obicei
legate. Cu toate acestea, există dovezi că componentele comportamentale cognitive și afective nu
se potrivesc întotdeauna cu comportamentul. Acest lucru este arătat într-un studiu realizat de
LaPiere (1934).

Funcția de atitudini

Atitudinile pot servi funcții pentru individ. Daniel Katz (1960) prezintă patru domenii
funcționale:

• Cunoștințe. Atitudinile oferă semnificație (cunoaștere) pentru viață. Funcția de cunoaștere se

referă la nevoia noastră pentru o lume care este consistentă și relativ stabilă. Acest lucru ne
permite să anticipăm ce se poate întâmpla și astfel ne dă un sentiment de control. Atitudinile ne
pot ajuta să ne organizăm și să ne structurăm experiența. Cunoașterea atitudinii unei persoane ne
ajută să ne prezicem comportamentul. De exemplu, știind că o persoană este religioasă, putem
prezice că va merge la Biserică.

• Ego-expresiv. Atitudinile pe care le exprimăm (1) ne ajută să comunicăm cine suntem și (2) ne
pot face să ne simțim bine pentru că ne-am afirmat identitatea. Auto-exprimarea atitudinilor
poate fi și non-verbală: gândiți-vă la autocolant, la cap sau la sloganul tricoului. Prin urmare,
atitudinile noastre fac parte din identificarea noastră și ne ajută să fim conștienți prin exprimarea
sentimentelor, credințelor și valorilor noastre.
• Adaptiv. Dacă o persoană deține și / sau exprimă atitudini acceptabile din punct de vedere
social, alte persoane le vor recompensa cu aprobare și acceptare socială. De exemplu, atunci
când oamenii își flatează șefii sau instructorii (și o cred) sau păstrează tăcerea dacă cred că o
atitudine este nepopulară. Din nou, expresia poate fi nonverbală [cred că politicianul sărută
copilul]. Atitudinile sunt legate de faptul că suntem în afara unui grup social, iar funcțiile
adaptive ne ajută să ne încadrăm într-un grup social. Oamenii caută pe alții care împărtășesc
atitudinea lor și dezvoltă atitudini similare cu cele pe care le doresc.

• Funcția ego-defensivă se referă la atitudinea de a păstra atitudinea care ne protejează stima de

sine sau care justifică acțiunile care ne fac să ne simțim vinovați. De exemplu, într-un fel copiii
s-ar putea apăra împotriva sentimentelor de umilință pe care le-au experimentat în P.E. lecții este
de a adopta o atitudine puternic negativă față de toate sporturile. Persoanele a căror mândrie a
suferit după o înfrângere în sport ar putea adopta în mod similar o atitudine defensivă: "Nu mă
deranjează, m-am săturat de rugby oricum ...". Această funcție are subtilități psihiatrice.
Atitudinile pozitive față de noi înșine, de exemplu, au o funcție protectoare (adică un rol ego-
defensiv) care ne ajută să ne rezervăm imaginea de sine.

Ideea de bază din spatele abordării funcționale este că atitudinile ajută o persoană să medieze
între propriile nevoi interioare (expresie, apărare) și lumea exterioară (adaptare și cunoaștere).