Sunteți pe pagina 1din 2

EVALUAREA ŞCOLARǍ LA DISCIPLINA SOCIOLOGIE

(semnificaţie, sens, rost, efecte)

Evaluarea didactică este un procedeu psihopedagogic complex de stabilire a


valorii unor procese, comportamente, performanţe, prin raportarea acestora la un
set de criterii prestabilite, cu valoare de ,,etalon”. În funcţie de aplicabilitate, la
nivelul activităţii instructive-educative, evaluarea este concepută sub forma
următoarelor ipostaze: evaluarea randamentului şcolar al elevilor, evaluarea
activităţii didactice a profesorilor, evaluarea programelor educaţionale, evaluarea
instituţilor de învăţământ şi evaluarea sistemului de învăţământ.
Între cele trei componente ale spiralei educaţiei, predare-învăţare-evaluare,
există o relaţie de intercondiţionare reciprocă, fiecare dintre ele realizându-se prin
raportare la celelalte. Nu este corect să evaluăm ce nu s-a predate, respectiv învăţat,
dar nici nu are sens să se predea, respective învăţa, ceea ce nu se evaluează.
Încercând o definire a evaluării în sensul ei larg, se poate spune că evaluarea
este o activitate care are în vedere toate acele procese şi produse ce reflectă atât
natura cât si nivelul performanţelor atinse de elevi în învăţare; evidenţiază gradul
de concordanţă a rezultatelor învăţării cu obiectivele educaţionale propuse; oferă
informaţiile necesare adoptării deciziilor educaţionale optime.
Evaluarea îşi dovedeşte necesitatea din cel puţin trei perspective: a cadrului
didactic responsabil de formarea elevilor, a elevului şi a societăţii ca beneficiară
a ,,produselor” sistemului educaţional.
Din perspective profesorului, evaluarea se impune ca o necesitate deoarece
prin intermediul ei cadrul didactic obţine informaţii privind calitatea prestaţiei sale
didactice şi are posibilitatea de a adopta măsuri care să eficientizeze stilul de
învăţământ pe care-l promovează.
Din perspective elevului, evaluarea exercită un impact considerabil în mai
multe planuri. Astfel, ea orientează şi dirijează activitatea de învăţare a acestuia
ajutându-l:
 să-şi formeze un stil de învăţare;
 oferă posibilitatea cunoaşterii gradului de îneplinire a sarcinilor şcolare
contribuind la formarea unei imagini de sine cât mai corecte;
 determină efecte pozitive în planul însuşirii temeinice a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor prin repetarea, sistematizarea pe care le
prilejuieşte;
 produce efecte în planul relaţionării elevului cu ceilalţi membrii ai grupului
şcolar din care face parte; influenţează dezvoltarea psihică a elevilor în
multiple planuri ale personalităţii lor.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc
de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie
globală a formării.
Concluzie
Operaţia de evaluare, constituie o ocazie de validare a justeţei secvenţelor
educative, a componentelor procesului didactic şi un mijloc de fixare, delimitare şi
intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale.

BIBLIOGRAFIE:
1. C. Cucoş – Pedagogie, editura Polirom, 2006;
2. C. Stan – Teoria evaluării didactice, curs, 2003-2004;
3. Ghe. Tomşa – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti, 2005;

S-ar putea să vă placă și