ION

Ca specie litarara romanul se impune in literatura romana relativ tarziu.

Prima realizare de acest gen fiind “Ciocoii vechi si noi “(1863) al lui Nicolae
Filimon.Este cea mai ampla specie literara epica avand o actiune complexa
desfasurata pe mai multe planuri narrative si cu o intriga complicata progresiv
la care participa un numar mare de personaje.
Publicarea in 1920 a romanului Ion al lui L.Rebreanu deschide drumul
romanului romanesc modern obiectiv . Se incadreaza in realismul interbelic
prin constructia riguroasa si simetrica ,prin forta conflictului si obiectivitatea
stilului ,dar mai ales prin figura personajului principal corelata cu un anumit
context istorico-social .
Referitor la geneza romanului autorul marturiseste ideea scrierii sale i-a fost
data de intamplari autentice care i-au fost povestite sau al caror martor a fost .
Marcat de povestea unei tinere de la tara pacalita de un flacau interesat doar
de pamanturile sale ori de imaginea unui taran care se apleaca si saruta
pamantul Rebreanu scrie povestea lui Ion si a Anei creand un roman realist de
observatie sociala , o fresca a societatii rurale romanesti din zona
Transilvaniei ,un roman traditional prin problematica dar modern prin arta
narativa si stilul adaptat . Romanul este rodul unei elaborari indelungate si
minutioase fiind anticipat de nuvela ca “Rusinea “.Problematica pamantului a
fost corelata cuviata sociala a Ardealului de inceput de sec XX . Acestor tematici
se asociaza cea a destinului femeii in lumea traditionala ,Rebreanu puncteaza in
acelasi timp si conditia intelectualului ,iubirea,marile evenimente din viata
satului (nasterea ,casatoria,moartea )obiceiuri si traditii (hora,muncile agrare si
organizarea gospodariei roamnesti ).
In cele doua parti ale roamanului glasul pamantului si glasul iubirii sunt
dezvoltatae doua planuri narrative (cel al vietii taranesti si al inteelctualitatii
satului ).Structura romanului este una simetrica ,circulara (numita si sferica )
pentru ca incipitul si finalul sunt pozitionate simetric prezentand simbolic
drumul care intra si iese din lumea fictiunii . Simetria se pastreaza si la nivelul
celor doua planuri natarive (tehnica planurilor paralele ) prin care sunt descrise
viata unor familii si a unor medii sociale diverse “taranii si intelectualii in paralel
“.Particularitatea compozitionala a romanului este data de cele doua parti
“Glasul pamantului “ ce are 6 capitole si “Glasul iubirii “ ce are 7 capitole .
Primul si ultimul capitol se numesc inceputul si sfarsitul intarind ideea
circularitatii . Metafora “glasurilor “ semnifica cele doua chemari launtrice
obsesii ale personajului eponim Ion Pop al Glanetasului intamplarile fiind
relatate in ordinea cronologica specifica romanului traditional . Romanul se
incepe cu descrierea satului Pripas. Se vorbeste despre viața si tendințele lui
Ion al Glanetasului care era un taran harnic dar cu o foame de avere ai avutie
nemaipomenita. El era condus de inimă ce lupta intre glasul iubirii si glasul
pamintului. Ion o iubea pe Florica (o frumoasă domnisoara din sat dar fara
avere) , dar ii fugeau ochii si dupa Ana Baciu (fata uritica dar care avea ca zestre
mult pamint). Ion avea ca prieten pe familia Herdelea si tinea ură pe Parintele
Belciug. Pe tot parcursul romanului Ion se prezinta ca personaj complex.
Reuseste sa o duca de nas pe Ana si concep un copil, astfel a fost nevoit Vasile
Baciu (tatal Anei care era bogat) sa o dea de soție lui Ion. Bucuria cea mare a lui
Ion era ca in sfirsit el va avea pamint. Certurile erau la ordinea zilei intre Vasile
Baciu si Ion. Vasile Baciu nu dorea sa ii dea tot pamintul si o tinea morțiș sa nui
dea tot pamintul. Ion o alunga pe Ana ca sa se razbune pe Vasile Baciu ca nu
vrea sa ii dea tot amintul, astfel Vasile o bate pe Ana fara mila fiind insarcinata.
Dupa ceva vreme Ana a nascut copilul si i-a pus numele Petrica. Ana vedea cum
Ion o iubea pe Florica si, cum ii fugeau ochii dupa dinsa la fiecare cumetrie si
joc in sat. Ion incepe sa se duca pe la Florica care era maritata cu George
Bulbuc. Fiind obosita de asa casnicie si simtinduse injosita dee Ion, Ana nu mai
vede nici o solutie si se spinzura. Dupa un timp din cauza malnutritiei moare si
copilasul Petrică. Ion continua fara nici o rusine sa o viziteze pe Florica pina
cind, intro seara George s-a razgindit sa mai mearga la padure la taiat lemn si se
intoarce acasa si ii prinde pe cei doi. George il ia la bataie pe Ion si il loveste cu
sapa in cap, astfel Ion cade mort in apa din moara de linga casa. Romanul se
incheie cu descrierea satului.
Noutatea abordata in roman se refera la obiectivitatea narativa care
implica un narator omniscient si omniprezeznt , o voce impartiala care da iluzia
unei existente care curge de la sine , cu amalgamul ei de umanitate si violenta
scriitorul lasa impresia ca in romanul sau tot ce exista poarta amprenta
destinului .De aceea s-a vorbit de Rebreanu de o anticipare a cursului actiunii
care imprima romanul in caracter tragic prin descrierea drumului care intra si
iese din Pripas sau prin descrierea crucii strambe pe care era rastignit Hristos .
Drumul reprezinta simbolul o intrare intr-o alta lume in satul Pripas „pitit intr-o
scrantitura de coline „, prin tehnica focalizarii autorul vrea sa convinga lectorul
ca infatiseaza un instantaneu de realitate descriind un spatiu tragic labirintic
din care in fiind cititorul va iesi . Ideea este accentuata si de topografia
imaginara in care se circumscrie satul :”Cismeaua Mortului „”Rapele Dracului „.
In concluzie ,prin romanul „Ion” de L.Rebreanu aduce un alt mod de a concepe
lumea si maniere noi de a construi si a analiza psihologia personajelor .