Prepararea, caracterizarea si testarea materialelor pe baza de

alginat de sodiu pentru retinerea metalelor grele din ape

Introducere
Alginatul de sodiu este o polizaharida liniara derivata din acidului alginic, este o
componentă a peretelui celular al algelor brune și conține ~ 30 -60% acid alginic. Alginatii
bacterieni sunt sintetizati de două genuri de bacterii, Pseudomonas și Azotobacter și sunt utilizati
pentru protecția mediului și pentru sinteza biofilmelor.
Cel mai mare avantaj al alinaților este comportamentul lichid-gel în soluții apoase. Când
ionii monovalenți (de ex, Na din alginatul de sodiu) sunt schimbați cu ioni divalenți (în special
Ca), reacția se desfășoară aproape imediat, trecând de la o soluție cu vâscozitate redusă la o
structură de gel. Masa gelificată este un copolimer compus din două tipuri de unități
monomerice.
Alginatul de sodiu este unul dintre cei mai cunoscuți membri ai grupului “hidrogel”.
Hidrogelul este o rețea polimerică umflată cu apă și reticulată produsă prin reacția simplă a unuia
sau mai multor monomeri. Capacitatea hidrogelurilor de a absorbi apa provine din grupurile
funcționale hidrofile atașate la coloana vertebrală polimerică, în timp ce rezistența lor la
dizolvare apare din legăturile încrucișate între lanțurile de rețea.
Alginatul este utilizat în multe alimente și aplicații biomedicale, datorită
biocompatibilității sale, toxicității reduse, costului relativ scăzut și gelificării ușoare. În industria
alimentară, alginatul este utilizat ca agent de îngroșare, gelifiant, emulgator, stabilizator, pentru
îmbunătățirea texturii. În zilele noastre, alginatul este adăugat la numeroase tipuri de alimente,
cum ar fi înghețata, jeleul, băuturile acide din lapte, tăiței instant, berea etc. Este de asemenea
utilizat în produsele cosmetice datorită funcționalității sale ca agent de îngroșare și de reținere a
umidității. De exemplu, alginatul ajută la păstrarea culorii rujului pe suprafața buzelor prin
formarea unei rețele de gel.
Alginatul de sodiu are câteva caracteristici remarcabile, cum ar fi biocompatibilitate
ridicată, biodegradabilitate și regenerabilitate. Mai mult, grupările hidroxil și carboxil abundente
au o afinitate mare de adsorbție pentru ionii metalelor grele. Cu toate acestea, rezistența
mecanică, stabilitatea, rezistența la căldură a alginatului de sodiu sunt relativ scăzute. Prin
urmare, modificarea fizică sau chimică este de obicei aplicată pentru a spori aplicabilitatea sa în
adsorbția metalelor grele. În mod convențional, metodele de modificare implicate în adsorbanții
pe bază de alginat de sodiu constau în modificarea suprafetei, reticulare și compozit cu alte
materiale.
Scopul acestui experiment este de a prepara, caracteriza si testa niste materiale pe baza de
algiant de sodiu pentru retinerea metalelor grele din solutii apoase.
Partea experimentala
A. Etapa de preparare
Prepararea materialului pe baza de algiant de sodiu a avut loc in 4 pasi:
 1. Prepararea solutiilor
La balanta analitica am cantarit x g de alginat de sodiu pentru a prepara 100 g de solutie
1.5%. In paharul Berzelius ce contine substanta solida se adauga treptat apa fierbinte si se agita
viguros pentru a dizolva toata cantitatea de alginat. Dupa ce s-a adaugat toata cantitatea de apa
fierbinte, paharul a fost pus pe plita cu agitare magnetica la 90°C si 500 rpm pana cand s-a
dizolvat toata substanta solida. Solutia vascoasa obtinuta a fost pusa la baia cu ultra sunete pentru
a elimina bulele de aer.
Pentru a prepara 250 g concentratie 2% solutie de reticulare, s-au cantarit y g de CaCl 2 la
balanta analitica si s-au dizolvat in apa distilata.
2. Reticularea
Solutia de alginat de sodiu a fost incarcata intr-o seringa si picurata usor in solutia de
CaCl2. In momentul in care solutia de alginat de sodiu ia contact cu solutia de CaCl 2 are loc
reticularea solutiei, practice inlocuirea ionilor de Na cu ioni divalenti de Ca si formarea unui
material care este insolubil in apa. Sferele astfel formate se lasa in solutie 2 ore. Acest material
va fi in continuare testat pentru retinerea metalelor grele din apa.
3. Spalarea materialului
Dupa ce sferele au stat in solutia de reticulat, acestea au fost spalate repetat cu apa
distilata pentru indepartarea ionilor de clor. Sferele au fost puse in contact cu 500 mL apa
distilata, agitate timp de 10 min si repetat pasul. Pentru a verifica daca mai sunt ioni de clor in
apa de spalare se adauga cateva picaturi de AgNO3. Daca solutia se tulbura (formarea
precipitatului alb laptos AgCl) inseamna ca mai trebuie sa repetam pasul pana cand dupa
adaugarea in solutie a AgNO3 aceasta ramane limpede.
4. Uscarea materialului.
Dupa spalare, sferele se lasa la uscat pana cand isi pierd toata masa de apa din structura.

B. Etapa de testare
Pentru a testa materialul pe baza de alginat, s-a folosit o metoda cantitativa la aparatul de
absorbtie atomica.
1. Prepararea etaloanelor de concentratii cunoscute
Pentru trasarea curbei de calibrare pentru Cu la AAS s-au preparate 5 etaloane de
concentratii cunoscute, prin diluarea solutiei standard de Cu (1000mg/L) cu o solutie HNO 3 0.5%
in baloane cotate de 25 mL. Pentru calcularea volumelor necesare din solutia standard ne-am
folosit de formula c1*V1=c2*V2 iar valorile sunt prezentate in tabelul 1.
0.5∗25
1000mg/L * X = 0.5 mg/L * 25 mL  X = = 0.0125 mL = 12.5µL
1000
Tabelul 1. Valorile volumelor necesare pentru prepararea etaloanelor
c1 (mg/L) V1 (mL) V1 (µL) c2 (mg/L) V2 (mL)
1000 0.0125 12.5 0.5 25
 1000 0.025 25 1 25
1000 0.0375 37.5 1.5 25
1000 0.05 50 2 25
1000 0.0625 62.5 2.5 25

2. Trasarea curbei de calibrare

La AAS s-a lucrat cu tehnica in flacara, s-a dezvoltat o metoda cantitativa pentru Cu, s-a
creat o secventa de lucru si s-a pornit analiza. Aparatul a cerut pe rand fiecare solutie in parte si a
citit absorbanta, iar cu ajutorul acestor date s-a trasat curba de calibrare, care sunt prezentate mai
jos in Tabelul 2.
Tabelul 2
Concentratie (mg/L) Absorbanta
0 0
0.5 0.126
1 0.229
1.5 0.340
2 0.445
2.5 0.546

Curba de calibrare Cu
0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3

3. Calcularea eficientei si trasarea graficului

Pentru acest pas s-au pus in contact 0.5g material algiant cu 50 ml solutie Cu 2mg/L si s-a
agitat pe plita magnetica mai bine de o ora, cu prelevare de probe din 15 in 15 minute.
Probele prelevate au fost analizate la AAS pentru a vedea scaderea concentratie de Cu din solutie
in timp. Pe baza datelor obtinute si cu ajutorul formulei, s-au calculat eficientele in timp si
valorile sunt trecute in tabelul 3.
 Ci−C f
Eficienta (%) = * 100
Ci
Tabelul 3. Valorile efientelor in timp pentru materialul testat
Timp Cf %
0 2.103 0
15 1.919 8.74
30 1.63 22.49
45 1.476 29.81
60 1.004 52.25
75 1.004 52.25
90 1.004 52.25

Eficienta de retinere a ionilor de Cu

60

50

40

30

20

10

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

C. Etapa de caracterizare
1. Analiza FTIR
Analiza ATR-FTIR .peak-urile de absorbție specifice sunt prezentate în Tabelul 4.
Spectrul pentru Alg prezină peak-uri caracteristice vibrațiilor de întindere datorate grupărilor
funcționale ale O-H din alginat care apar în domeniul 3000-3600 cm −1, de asemnea vibrațiilor de
întindere pentru grupările alifatice C-H observate la 2920-2850 cm−1. Benzile de la 1650 și 1400
cm−1 sunt atribuite vibrațiilor simetrice și asimetrice ale ionilor sărurilor de carboxilați (-C=O) și
1029 cm−1 vibrațiilor de întindere pentru C–O-C, grupare primară hidroxilică).

Peak (cm-1) Vibratia Legaturii

814 -C-H
1022 C-O-C, C-C
1413 -COO-
1592
 2891 -C-H
3329 -O-H

Transmitanta (%)
102
101
100
99
98
97
96
95
94
93
3600 3100 2600 2100 1600 1100 600

Spectrul FTIR

2. Analiza SEM

Imagine SEM pentru materialul pe baza de alginat.

Se poate constata că pentru proba de Alg microsferele sunt conturate clar, fără a fi
agregate, suprafața fiind neregulată, cu o ușoară rugozitate și crăpături datorate procesului de
deshidratare. Inițial, acestea erau pori în material, care ulterior vor reține speciile de ioni poluanți
cu care vin în contact.
CONCLUZII
 Materialul pe baza de alginat de sodiu a fost preparate prin metoda reticularii in solutie de
CaCl2 si a fost testat pentru a observa efienta de retinere a ionilor de Cu din solutii apoase.
Materialul a fost caracterizat din punct de vedere structural si morfologic cu ajutorul tehnicilor
FTIR si SEM. 0.5g de material s-au pus in contact cu 50 de mL de solutie de 2mg/L Cu si cu
ajutorul AAS s-a determinat concentratia in timp, astfel putand calcula eficienta de retinere. S-a
observant ca materialul atinge o efienta maxima de 52.25% dupa 60 de minute de contact.