Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOLDOVA
IP ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA FINANTE
Referat
Educația fizică pe probe de sport
Subiectul:Baschet
1
Chișinău 2020
Cuprins :
1. Întroducere......................................................................... 3
2. Scurt istoric.................................................................. 4- 13
4. Concluzii...........................................................................28
5. Bibliografia .....................................................................28
2
1. Introducere
Baschetul , denumit colocvial cercuri , este un sport de echipă în
care două echipe, cel mai frecvent formate din cinci jucători fiecare,
opunându-se reciproc pe un teren dreptunghiular , concurează cu
obiectivul principal de a trage un baschet (aproximativ 9,4 inci (24 cm) în
diametru) prin cercul apărătorului (un coș de 18 inci (46 cm) în diametru
montat 10 picioare (3,048 m) înălțime pe un panou la fiecare capăt al
terenului) împiedicând în același timp echipa adversă să tragă prin
propriul cerc. Un gol pe teren valorează două puncte, dacă nu este făcut
din spatele liniei de trei puncte, când merită trei. După o greșeală, jocul
cronometrat se oprește, iar jucătorul greșit sau desemnat să tragă o
greșeală tehnică primește unul sau mai multe aruncări libere de un
punct . Echipa cu cele mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă, dar
dacă jocul regulamentar expiră cu scorul egal, se impune o perioadă
suplimentară de joc (prelungiri).
Jucătorii avansează mingea sărind-o în timp ce merg pe jos sau
aleargă (dribling) sau trecând-o unui coechipier, ambele necesitând o
abilitate considerabilă. La supărare, jucătorii pot folosi o varietate de
fotografii-the lay-up , The împușcat sari , sau un dunk ; în apărare, pot
fura mingea dintr-un dribler, pot intercepta pase sau pot bloca lovituri; fie
ofensă, fie apărare poate colecta o revenire , adică o lovitură ratată care
sări de pe jantă sau din spate. Este o încălcare să ridici sau să tragi
piciorul de pivot fără a dribla mingea , să o duci sau să ții mingea cu
ambele mâini, apoi să reiei driblingul .
Cei cinci jucători de fiecare parte se încadrează în cinci poziții de
joc . Cel mai înalt jucător este de obicei centrul , cel de-al doilea cel mai
înalt și cel mai puternic este atacantul , un jucător puțin mai scurt, dar mai
agil este atacantul mic , iar cei mai mici jucători sau cei mai buni
manipulatori de minge sunt garda de tragere și gardianul , care
implementează planul de joc al antrenorului gestionând executarea
jocurilor ofensive și defensive (poziționarea jucătorului). În mod
informal, jucătorii pot juca trei la trei, doi la doi și unu la unu.
Inventat în 1891 de către profesorul canadian-american de sport James
Naismith la Springfield, Massachusetts , Statele Unite , baschetul a
evoluat pentru a deveni unul dintre cele mai populare sporturi din lume și
cele mai vizionate. Asociația Națională de Baschet (NBA) este cea mai
semnificativă ligă profesională de baschet din lume în ceea ce privește
popularitatea, salariile, talentul și nivelul competiției.
3
2. Scurt istoric
La începutul lunii decembrie 1891, canadianul James Naismith ,
profesor de educație fizică și instructor la International Young Men's
Christian Association Training School ( YMCA ) (azi, Springfield
College ) din Springfield , Massachusetts , încerca să-și păstreze sala
de sport clasă activă într-o zi ploioasă. El a căutat un joc puternic în
interior pentru a-și menține elevii ocupați și la niveluri adecvate de
fitness în timpul iernilor lungi din New England . După ce a respins
alte idei ca fiind prea aspre sau slab adaptate gimnaziilor cu ziduri , el
a scris regulile de bază și a pus un piersiccoș pe o pistă ridicată. Spre
deosebire de plasele de baschet moderne, acest coș de piersici și-a
păstrat fundul, iar bilele trebuiau recuperate manual după fiecare „coș”
sau punct marcat; acest lucru s-a dovedit ineficient, totuși, așa că
fundul coșului a fost îndepărtat, permițând bilele să fie scoase cu
o diblă lungă de fiecare dată.
Img 2.1 Baschet stil vechi cu șireturi
4
Baschetul se juca inițial cu o minge de
fotbal . Aceste bile rotunde din „ fotbalul de
asociere ” au fost realizate, la vremea
respectivă, cu un set de șireturi pentru a
închide gaura necesară pentru introducerea
vezicii gonflabile după ce celelalte segmente
cusute ale capacului mingii au fost răsturnate
în exterior. Aceste șireturi ar putea provoca
imprevizibilă treceri și driblinguri. În cele
din urmă a fost inventată o metodă de construcție a mingii fără dantelă,
iar această modificare a jocului a fost susținută de Naismith. (În timp ce
în fotbalul american, construcția din dantelă s-a dovedit a fi avantajoasă
pentru prindere și rămâne până în prezent.) Primele mingi realizate
special pentru baschet au fost maro și abia la sfârșitul anilor 1950 Tony
Hinkle , căutând o minge care să fie mai vizibilă pentru jucători și
spectatori deopotrivă, au introdus mingea portocalie care este acum în uz
comun. Dribblingul nu a făcut parte din jocul original, cu excepția
„pasului de respingere” către coechipieri. Trecerea mingii era principalul
mijloc de mișcare a mingii. Dribblingul a fost introdus în cele din urmă,
dar limitat de forma asimetrică a mingilor
timpurii. [ dubios - discuta ] driblingul era obișnuit până în 1896, cu o
regulă împotriva dublei dribluri până în 1898.
Coșurile de piersici au fost folosite până în 1906, când au fost înlocuite în
cele din urmă cu cercuri metalice cu panouri. În curând s-a mai făcut o
schimbare, așa că mingea a trecut doar. Ori de câte ori o persoană punea
mingea în coș, echipa sa câștiga un punct. Orice echipă a obținut cele mai
multe puncte a câștigat jocul. Coșurile au fost inițial fixate pe balconul
mezanin al terenului de joc, dar acest lucru s-a dovedit impracticabil când
spectatorii din balcon au început să interfereze cu împușcăturile. Tabloul
a fost introdus pentru a preveni această interferență; a avut efectul
suplimentar de a permite lovituri de revenire. Jurnalele scrise de mână
ale lui Naismith, descoperite de nepoata sa la începutul anului 2006,
indică faptul că era nervos în legătură cu noul joc pe care îl inventase,
care încorpora reguli dintr-un joc pentru copii numitrață pe o piatră , așa
cum mulți eșuaseră înainte.
5
Frank Mahan, unul dintre jucătorii din primul joc original, s-a apropiat de
Naismith după pauza de Crăciun, la începutul anului 1892, întrebându-l
cum intenționează să numească noul său joc. Naismith i-a răspuns că nu
s-a gândit la asta pentru că fusese concentrat doar pentru a începe
jocul. Mahan a sugerat să se numească „Naismith ball”, la care a râs,
spunând că un nume de genul acesta ar ucide orice joc. Mahan a spus
apoi: "De ce să nu-l numim baschet?" Naismith a răspuns: „Avem un coș
și o minge și mi se pare că ar fi un nume bun pentru el”. Primul joc
oficial a fost jucat în gimnaziul YMCA din Albany, New York, la 20
ianuarie 1892, cu nouă jucători. Jocul s-a încheiat la 1-0; împușcătura a
fost făcută de la 7 picioare (7,6 m), pe un teren de doar jumătate din
dimensiunea unui teren actual de Streetball sau National Basketball
Association (NBA).
La acea vreme, fotbalul se juca cu 10 la o echipă (care a fost mărită la
11). Când vremea iernii a devenit prea înghețată pentru a juca fotbal,
echipele erau luate în interior și era convenabil să le împărțiți la jumătate
și să jucați baschet cu câte cinci pe fiecare parte. În 1897–1898 echipe
formate din cinci au devenit standard.
6
Unite (precursor al NCAA) s-a luptat pentru controlul asupra regulilor
jocului. Prima ligă pro, Liga Națională de Baschet, a fost formată în 1898
pentru a proteja jucătorii de exploatare și pentru a promova un joc mai
puțin dur. Această ligă a durat doar cinci ani.
8
În prezent, nu există un turneu care să determine campionul
național de liceu. Cel mai serios efort a fost Turneul Național Interscolar
de Baschet de la Universitatea din Chicago din 1917 până în 1930.
Evenimentul a fost organizat de Amos Alonzo Stagg și a trimis invitații
echipelor campioane de stat. Turneul a început ca o afacere în cea mai
mare parte a Midwest-ului, dar a crescut. În 1929 avea 29 de campioni de
stat. Confruntat cu opoziția din partea Federației Naționale a Asociațiilor
de Licee de Stat și a Asociației Centrale Nordice a Colegiilor și
Școlilorcare a amenințat că școlile își pierd acreditarea, ultimul turneu a
fost în 1930. Organizațiile au spus că sunt îngrijorate de faptul că turneul
este folosit pentru a recruta jucători profesioniști din rândurile de
pregătire. Turneul nu a invitat școli minoritare sau școli private /
parohiale.
9
echipă la echipă, iar echipele au jucat în arme și săli de dans fumurii. Ligi
veneau și plecau. Echipe de Barnstorming precum Original Celtics și
două echipe afro-americane, New York Renaissance Five („Rens”) și
(încă existente) Harlem Globetrotters au jucat până la două sute de jocuri
pe an în turneele lor naționale.
10
Baschet internațional
Img 2.5. SUA joacă împotriva Mexicului la Cupa Mondială FIBA 2014
FIBA (Federația Internațională de Baschet) a fost formată în 1932
de opt națiuni fondatoare: Argentina , Cehoslovacia , Grecia , Italia ,
Letonia , Portugalia , România și Elveția . În acest moment,
organizația supraveghea doar jucătorii amatori. Acronimul său, derivat
din Fédération Internationale de Basket-ball Amateur francez , a fost
astfel „FIBA”. Baschetul masculin a fost inclus pentru prima
dată la Jocurile Olimpice de vară din 1936 din Berlin, deși a avut loc un
turneu demonstrativ în 1904. Statele Unite au învins Canada în prima
finală, jucată în aer liber. Această competiție a fost de obicei dominată de
Statele Unite, a căror echipă a câștigat toate, cu excepția a trei
titluri. Primul dintre acestea a venit într-un joc controversat final
la München în 1972 împotriva Uniunii Sovietice, în care sfârșitul jocului
a fost reluat de trei ori până când Uniunea Sovietică a ieșit în cele din
urmă pe primul loc. În 1950, primul campionat mondial FIBA pentru
bărbați, cunoscut acum sub numele de Cupa Mondială de baschet FIBA ,
a avut loc în Argentina. Trei ani mai târziu, primul Campionat Mondial
FIBA pentru femei, cunoscut acum ca Cupa Mondială de Baschet
Feminin FIBA, a avut loc în Chile. Baschetul feminin a fost adăugat
olimpiadelor din 1976, care s-au desfășurat la Montreal , Quebec,
Canada, cu echipe precum Uniunea Sovietică , Brazilia
și Australia rivalizând cu echipele americane .
11
2008 , iar echipa B, a câștigat aurul la Campionatul Mondial FIBA
2010 din Turcia, în ciuda faptului că nu a jucat niciun jucător din echipa
din 2008. Statele Unite și-au continuat poziția dominantă în timp ce au
câștigat aurul la Jocurile Olimpice din 2012 , Cupa Mondială FIBA
2014 și Jocurile Olimpice din 2016 .La nivel mondial, se organizează
turnee de baschet pentru băieți și fete de toate nivelurile de
vârstă. Popularitatea globală a sportului se reflectă în naționalitățile
reprezentate în NBA. Jucătorii din toate cele șase continente locuite joacă
în prezent în NBA. Jucători internaționali de top au început să intre în
NBA la mijlocul anilor 1990, inclusiv croații Dražen Petrović și Toni
Kukoč , sârbii Vlade Divac , lituanienii Arvydas Sabonis și Šarūnas
Marčiulionis , olandezul Rik Smits și germanul Detlef Schrempf .
12
Img 2.6. Echipa australiană de baschet feminin a câștigat Campionatul
Mondial FIBA din 2006
Baschetul feminin a început în 1892 la Smith College, când Senda
Berenson , profesor de educație fizică, a modificat regulile lui Naismith
pentru femei. La scurt timp după ce a fost angajată la Smith, a mers la
Naismith pentru a afla mai multe despre joc. [28] Fascinată de noul sport și
de valorile pe care acesta le-ar putea preda, ea a organizat primul meci de
baschet colegial feminin pe 21 martie 1893, când bobocii și elevii ei de la
Smith au jucat unul împotriva celuilalt. [29] Cu toate acestea, primul joc
interinstituțional feminin a fost jucat în 1892 între Universitatea din
California și Școala Miss Head. [30] Regulile lui Berenson au fost
publicate pentru prima dată în 1899, iar doi ani mai târziu a devenit
redactorulPrimul ghid de baschet feminin al AG Spalding Bobocii lui
Berenson au jucat clasa a doua în primul joc de baschet intercolegial
feminin la Smith College , 21 martie 1893. În același an, femeile Mount
Holyoke și Sophie Newcomb College (antrenate de Clara Gregory Baer )
au început să joace baschet. Până în 1895, jocul s-a răspândit în colegii
din toată țara, inclusiv Wellesley , Vassar și Bryn Mawr . Primul joc
intercolegial pentru femei a fost pe 4 aprilie 1896. Femeile
din Stanford au jucat Berkeley, 9-on-9, încheindu-se cu o victorie de 2-1
la Stanford.
3. Regulamentul jocului
14
Măsurătorile și limitele de timp discutate în această secțiune variază
adesea între turnee și organizații; regulile internaționale și NBA sunt
utilizate în această secțiune.
Obiectivul jocului este de a depăși adversarii, aruncând mingea prin coșul
adversarului de sus, împiedicând în același timp adversarii să o facă
singuri. O încercare de a înscrie în acest fel se numește lovitură. O
lovitură reușită valorează două puncte sau trei puncte dacă este luată
dincolo de arcul cu trei puncte, la 6,75 metri (22 ft 2 in) din coș în
jocurile internaționale și la 23 de picioare 9 inci (7,24 m) în Jocuri NBA.
O lovitură de un punct poate fi obținută atunci când se trage de pe linia de
fault după ce a fost comis un fault. După ce o echipă a marcat dintr-un gol
sau o aruncare liberă, jocul este reluat cu o aruncareacordat echipei care
nu a obținut punctaje luate dintr-un punct dincolo de linia finală a
terenului în care au fost înscrise punctele
ocurile se joacă în patru sferturi de 10 ( FIBA ) sau 12 minute (NBA).
Jocurile pentru bărbați la colegiu folosesc două jumătăți de 20 de minute,
jocurile pentru femei la colegiu folosesc sferturi de 10 minute, [40] iar
majoritatea jocurilor universitare din Statele Unite ale Americii folosesc
sferturi de 8 minute; cu toate acestea, acest lucru variază de la stat la stat.
15 minute sunt permise pentru o pauză de pauză în conformitate cu
regulile FIBA, NBA și NCAA și 10 minute în liceele din Statele Unite.
Perioadele suplimentare sunt de cinci minute [39] [45] [46]cu excepția liceului,
care are o durată de patru minute. [41] Echipele schimbă coșuri pentru a
doua repriză. Timpul permis este timpul real de joc; ceasul este oprit în
timp ce redarea nu este activă. Prin urmare, jocurile durează în general
mult mai mult decât timpul alocat jocului, de obicei aproximativ două
ore.
Cinci jucători din fiecare echipă pot fi pe teren
simultan. Înlocuirile sunt nelimitate, dar se pot face numai când jocul
este oprit. Echipele au, de asemenea, un antrenor, care supraveghează
dezvoltarea și strategiile echipei, precum și alți angajați ai echipei, cum ar
fi asistenți de antrenori, manageri, statistici, medici și formatori.
Atât pentru echipele masculine, cât și pentru cele feminine, o uniformă
standard constă dintr-o pereche de pantaloni scurți și un tricou cu un
număr clar vizibil, unic în cadrul echipei, imprimat atât pe față, cât și pe
spate. Jucătorii poartă adidași de sus, care oferă un plus de sprijin pentru
gleznă. De obicei, numele uniformelor, numele jucătorilor și, în afara
Americii de Nord, sponsorii sunt imprimate pe uniforme.
15
Este permis un număr limitat de time-out-uri, opriri de ceas solicitate de
un antrenor (sau uneori mandatat în NBA) pentru o scurtă întâlnire cu
jucătorii. În general, acestea nu durează mai mult de un minut (100 de
secunde în NBA), cu excepția cazului în care, pentru jocurile televizate,
este nevoie de o pauză comercială.
16
Echipament
Singurul echipament esențial într-un joc de baschet este mingea și
terenul: o suprafață plană, dreptunghiulară, cu coșuri la capetele
opuse. Nivelurile concurențiale necesită utilizarea mai multor
echipamente, cum ar fi ceasuri, foi de scor, tablouri de bord, săgeți de
posesie alternante și sisteme de cronometru acționate de fluier.
17
Mingea trebuie să rămână în teren; ultima echipă care a atins mingea
înainte ca aceasta să plece în afara limitei pierde posesia. Mingea este în
afara limitelor dacă atinge o linie de delimitare sau atinge orice jucător
sau obiect care este în afara limitelor.
Există limite impuse pașilor pe care un jucător îi poate face fără dribling,
ceea ce duce de obicei la o infracțiune cunoscută sub numele
de călătorie . Nici un jucător nu poate opri driblingul și apoi poate relua
driblingul. O dribling care atinge ambele mâini este considerată oprirea
driblingului, dând acestei infracțiuni numele de dribling dublu . Într-un
dribling, jucătorul nu poate purta mingea așezând mâna pe fundul
mingii; a face acest lucru este cunoscut sub numele de a purta mingea . O
echipă, odată ce a stabilit controlul mingii în jumătatea din față a
terenului său, nu poate returna mingea pe terenul din spate și poate fi
prima care o atinge. O încălcare a acestor reguli duce la pierderea
posesiei.
18
Greșeli
19
jumătate, echipei adverse i se acordă o aruncare liberă, împreună cu o a
doua lovitură dacă se face prima. Aceasta se numește împușcare „unu-și-
unu”. Dacă o echipă depășește 10 greșeli în repriză, echipei adverse i se
acordă două aruncări libere la toate greșelile ulterioare pentru repriză.
20
Paza (numită adesea „ 1 ”): de obicei cel mai rapid jucător din echipă,
organizează ofensiva echipei controlând mingea și asigurându-se că
ajunge la jucătorul potrivit la momentul potrivit.
21
Strategie
Există două strategii defensive principale: apărarea zonelor și apărarea
de la om la om . Într-o apărare de zonă , fiecare jucător este desemnat să
păzească o anumită zonă a terenului. Apărările zonei permit adesea
apărării să dubleze echipa mingii, o manevră cunoscută sub numele
de capcană . Într-o apărare de la om la om , fiecare jucător defensiv
păzește un adversar specific.
22
Filmare
Tirul este actul de a încerca să înscrie puncte aruncând mingea prin coș,
metode care variază în funcție de jucători și situații.
23
mare procentaj de precizie este lovitura de slam , în care jucătorul sare
foarte sus și aruncă mingea în jos, prin coș, în timp ce o atinge
O lovitură care ratează atât janta, cât și panoul complet este denumită
o minge de aer . O lovitură deosebit de proastă sau una care lovește doar
tabloul este numită în mod jocular o cărămidă . Timpul de așteptare este
durata de timp în care un jucător rămâne în aer după ce a sărit, fie pentru
a face un slam dunk, lay-up sau jump shot.
Rebounding
Articol principal: Rebound (baschet)
24
Trecere
O pasă este o metodă de a muta mingea între jucători. Cele mai multe
pase sunt însoțite de un pas înainte pentru a crește puterea și sunt urmate
cu mâinile pentru a asigura acuratețea.
25
Dribbling
26
căuta colegi de echipă sau oportunități de gol, precum și evita pericolul ca
cineva să fure mingea departe de el / ea.
Blocare
Un blocaj este efectuat atunci când, după ce se încearcă un șut, un
apărător reușește să modifice șutul prin atingerea mingii. În aproape toate
variantele de joc, este ilegal să atingi mingea după ce se află în calea
descendentă a arcului său; acest lucru este cunoscut sub numele
de goaltending . De asemenea, este ilegal în cadrul baschetului de baschet
NBA și masculin NCAA să blochezi o lovitură după ce a atins tabloul sau
când orice parte a mingii este direct deasupra jantei. Conform regulilor
internaționale, este ilegal să blochezi o lovitură care se află în calea
descendentă a arcului său sau una care a atins panoul până când mingea a
lovit janta. După ce mingea lovește janta, este din nou legal să o atingeți,
chiar dacă nu mai este considerată un bloc executat.
27
Înălţime
La nivel profesional, majoritatea jucătorilor de sex masculin au peste 1,91
m (6 picioare și 3 inci), iar majoritatea femeilor au peste 1,70 m (5
picioare). Paznicii, pentru care coordonarea fizică și abilitățile de
manipulare a mingii sunt cruciale, tind să fie cei mai mici
jucători. Aproape toți atacanții din ligile profesionale masculine de vârf
au o înălțime de 1,98 m sau mai mare. Majoritatea centrelor au o înălțime
de peste 6 picioare și 10 inci (2,08 m). Potrivit unui sondaj dat tuturor
echipelor NBA, înălțimea medie a tuturor jucătorilor NBA este de puțin
sub 2 picioare 7 inci (2,01 m), greutatea medie fiind aproape de 222 de
lire sterline (101 kg). Cei mai înalți jucători din NBA au fost Manute
Bol și Gheorghe Mureșan , care aveau amândoi 2,31 m înălțime. La 7
picioare 2 inci (2,18 m), Margo Dydek a fost cel mai înalt jucător din
istoria WNBA.
Cel mai mic jucător care a jucat vreodată în NBA este Muggsy Bogues la
1,60 m. Alți jucători scurți au prosperat la nivelul profesionist. Anthony
"Spud" Webb avea o înălțime de doar 5 picioare și 7 inci (1,70 m), dar
avea un salt vertical de 42 inci (1,1 m), oferindu-i o înălțime
semnificativă atunci când sare. În timp ce jucătorii mai scurți sunt adesea
dezavantajați în anumite aspecte ale jocului, punctele forte sunt
capacitatea lor de a naviga rapid prin zonele aglomerate ale terenului.
Jucătorii își umflă în mod regulat înălțimea. Multe persoane potențiale își
exagerează înălțimea în timpul liceului sau colegiului pentru a se face mai
atrăgători pentru antrenori și cercetași, care preferă jucători mai
înalți. Charles Barkley a declarat; „Am fost măsurat la 6-5 6-4 cu 3 / cu 4 .
Dar am început în colegiu la 6-6.“ Sam Smith, un fost scriitor de la The
Chicago Tribune , a spus: "Cunoaștem cam înălțimile, pentru că după
tabără, cearceaful iese. Dar tu folosești acea înălțime, iar jucătorul se
enervează. Și apoi auzi de la agentul său. Sau vă înregistrați povestea cu
înălțimea potrivită, iar biroul de copiere o schimbă pentru că au ghidul
media „oficial” al NBA, ceea ce este greșit. Deci, mergeți o dată cu
gluma. " [56]În NBA, nu există standarde dacă înălțimea listată a unui
jucător își folosește măsurarea cu pantofi pe sau fără. NBA Proiectul
combină , cei mai mulți jucători care participă înainte de prezentarea
proiectului, prevede ambele măsurători. Ulterior, echipa unui jucător este
singura responsabilă pentru înălțimea listată, care poate varia în funcție
de procesul selectat.
Jucătorii notabili care și-au depășit înălțimea includ:
Kobe Bryant a cărui înălțime listată este de 6 picioare 6 inci (1,98 m), în
timp ce înălțimea sa reală este de 6 picioare 4 inci (1,93 m)
Charles Barkley a cărui înălțime listată este de 1,98 m (6 picioare 6 inci),
în timp ce înălțimea sa reală este puțin sub 1,96 m (6 picioare) 5 inci
28
Kevin Love a cărui înălțime listată este de 6 picioare 10 inci (2,08 m), în
timp ce înălțimea sa reală este puțin sub 6 picioare 8 inci (2,03 m)
Jason Collins a cărui înălțime listată este de 7 picioare 0 inci (2,13 m), în
timp ce înălțimea sa reală este de 6 picioare 8 inci (2,03 m)
Dwight Howard a cărui înălțime listată este de 6 picioare 11 inci (2,11
m), în timp ce înălțimea sa reală este de 6 picioare 9 inci (2,06 m)
În rare ocazii, unii jucători își vor subestima înălțimile reale, pentru a nu
fi repoziționați. Un exemplu este Kevin Durant , a cărui înălțime listată
este de 6 picioare 9 inci (2,06 m), în timp ce înălțimea sa reală este de 7
picioare 0 inci (2,13 m). Raționamentul lui Durant a fost: „Într-adevăr,
aceasta este dimensiunea prototipică pentru un atacant mic . Orice altceva
mai înalt decât asta și vor începe să spună:„ Ah, el este un avansat ”.
29
4. Concluzii
1. Modelul biologic al performerului reclamă tineri cu potenţial biologic
foarte bun. Consider că indicii modelatori cu ponderea cea mai mare o au
cei din dezvoltarea fizică (talia, anvergura, forţa membrelor inferioare
pentru detentă, mobilitate).
5. Bibliografie
http://www.marathon.ase.ro/pdf/vol3/1/MihaelaNetolitzchi.pdf
https://en.wikipedia.org/wiki/Basketball
https://www.britannica.com/sports/basketball
https://ro.wikipedia.org/wiki/Baschet
https://sportsregras.com/ro/baschet-istorie-reguli/
30