UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

Departamentul Autovehicule și Transporturi

Disciplina Organe de Maşini

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
Organe de Maşini I

Autor: Student Spataru Eduard

Programul de studii: Zi
Grupa: 1145

Coordonatori: Prof. univ. dr. ing.

Gheorghe MOGAN
Dr. ing. Silviu POPA
 2016
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ

Disciplina Organe de Maşini

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
Organe de Maşini I

Autor: Student Spataru Eduard

Grupa: 1145

Coordonatori ştiinţifici: Prof. univ. dr. ing.

Gheorge MOGAN
Dr. ing. Silviu POPA
 2016

CUPRINS

Introducere................................................................................................................................. 6

A. MEMORIUL JUSTIFICATIV.............................................................................................. 7

1. Tematica şi schema structural-constructivă........................................................................... 9

1.1. Tematica şi specificaţii de proiectare...........................................................................9
1.2. Schema structural-constructivă..................................................................................10
2. Proiectarea elementelor şi legăturilor....................................................................................13
2.1. Proiectarea elementului 1 (cârligul de remorcare).....................................................13
2.2. Proiectarea elementului 4 (tirantul superior)..............................................................13
2.3. Proiectarea legăturii 1-4 (asamblare filetată)............................................................16
2.4. Proiectarea elementelor 5 şi 6 (coloana superioară şi corp coloană superioară).......16
2.5. Proiectarea legăturii 4-5 (îmbinare sudată)................................................................16
2.6. Proiectarea legăturilor 5-6..........................................................................................16
2.6.1 Proiectarea legăturii 5-6, asamblare ţeavă-ţeavă pătrată...................................16
2.6.2 Proiectarea legăturii 5-6, asamblare prin bolţ...................................................16
2.7. Proiectarea elementelor 7 şi 8 (tirant inferior şi corp tirant inferior).............................
2.8. Proiectarea legăturii 6-7 (îmbinare sudată)....................................................................
2.9. Proiectarea legăturilor 6-7
2.9.1 Proiectarea legăturii 6-7, ţeavă-ţeavă pătrată .......................................................
2.9.2 Proiectarea legăturii 6-7, asamblare prin bolţ.......................................................
2.10. Proiectarea elementelor 11 şi 12/12’ (bara centrală şi coloana stânga/dreapta)............
2.11. Proiectarea legăturilor 8-9 şi 10-11 (îmbinări sudate)...................................................
2.12. Proiectarea legăturii 9-10 (asamblare prin şuruburi).....................................................
2.13. Proiectarea legăturilor 11-12/12’...................................................................................
2.13.1 Proiectarea legăturii 11-12/12’, ţeavă-ţeavă pătrată............................................
2.13.2 Proiectarea legăturii 11-12/12’, asamblare prin bolţ............................................
2.14. Proiectarea elementului 13/13’ (tirant stânga/dreapta)..................................................
2.15. Proiectarea legăturii 12-13/12’-13’ (îmbinare sudată)...................................................
2.16. Proiectarea elementului 3/3’ (suport stânga/dreapta).....................................................
2.17. Proiectarea legăturii 13-3/13’-3’ (asamblare prin şuruburi)..........................................

Bibliogarafie .................................................................................................................................

B. ANEXE ..................................................................................................................................

Desen de ansamblu (vedere, secțiune principală și secţiuni parţiale) (la scara 1:1).
Desen de execuţie cârlig de remorcare (la scara 1:1).
Desen de execuţie subansamblu sudat S4 (elementele 10 şi 11 sudate) (la scara 1:1).
 INTRODUCERE
Scopul proiectului de an la disciplina Organe de maşini este să dezvolte abilităţile
practice ale studenţilor de proiectare şi sintetizare a cunoştinţelor de mecanică, rezistenţa
materialelor, tehnologia materialelor şi reprezentare grafică în decursul anilor I şi II, precum
şi modul în care aceştia pot rezolva în mod independent o lucrare de proiectare, pe baza
algoritmilor, metodelor specifice şi programelor din domeniu.
Produs tehnic mecanic este  un bun fizic, tangibil care poate satisface o dorințe sau o nevoi  ale
omului privind dezvoltarea de lucru mecanic util.
Proiectarea în inginerie este activitatea intelectuală de creaţie prin care se urmăreşte concepţia
şi dezvoltarea documentaţiei tehnice de obţinere a produselor noi, cu performanţe ridicate, la costuri
scăzute. Prin complexitatea, importanţa şi implicaţiile sale, activitatea de proiectare se poate considera
ca fiind în relaţie directă cu diverse domenii fundamentale ale activitătii umane  (filozofia,  designul
artistic, ştiinţele economice).
De obicei, produsele tehnice materiale (maşini, vehicule, utilaje etc.), în evoluţia şi existenţa
lor, parcurg fluxul de viaţă cu fazele menţionate. Ideea noului produs, dedusă dintr-o necesitate de 
piaţă, cerinţă a consumatorilor şi/sau dintr-o propunere a unei intreprinderi, se concretizează, ca
urmare a activităţilor demarketing, într-un plan de produs şi într-un caiet de sarcini, care stau la baza
activităţilor de proiectare.
Proiectarea produsului,  pornind de la caietul de sarcini (specificaţiile de produs), începe cu
studiul realizărilor în domeniu, definirea problemelor şi concretizarea temei de proiectare, ca fiind o
listă de cerinţe cuantificabile, cu precizarea datelor de intrare/ieşire. Pentru aceasta, inginerii
proiectanţi, având la bază cunoştinţe stiinţifico-tehnice şi abilităţi practice, urmăresc optimizarea din
punct de vedere conceptual, funcţional, constructiv, tehnologic şi economic.
Fabricaţia unor componente şi achiziţia altora, urmată de montajul şi inspecţia finală, conduce
la produsul final, care prin serviciile de desfacere, vânzare şi consultanţăajunge la client.
Fazele de utilizare (exploatare) şi de întreţinere au importanţă deosebită pentru proiectantul şi
producătorul produsului, în funcţie de feed-back-ul  şi viteza de răspuns a firmei la cerinţele clientului,
prin serviciile de proiectare şi fabricare, lungindu-se viaţa acestuia.
Odată cu scoaterea din uz a produsului, începe ultima etapă prin care se urmăreşte utilizarea
ulterioară a elementelor acestuia cu funcţii identice sau ulterioare (reutilizare, revalorificare) sau
reutilizarea materialelor după desasamblare precum şi valorificarea eficientă a deşeurilor.
Produsele  tehnice, în general, presupun conversia calitativă şi cantitativă a energiei,
materialelor şi/sau a informaţiilor de intrare în mărimi similare corespunzătoare la ieşire.
Pentru un produs tehnic (material), descrierea calitativă a scopului acestuia, ca relaţie
(legătură) între parametrii de intrare şi cei de ieşire, se realizează prinfuncţia scop globală. Prin
divizarea funcţiei globale în secvenţe independente se obţin funcţii scop parţiale . Atât funcţia globală,
precum şi cele parţiale, de obicei, se exprimă descriptiv transformarea energiei, transmiterea
materialelor  etc.
          Mărimile energetice (forţe, viteze, putere), de material (masă, greutate, volum, debit) şi/sau de
informaţie (semnale) se  transmit şi se transformă în sistemul tehnic prin fluxuri.  Funcţiile care fac
legătura între parametrii (energetici, de material sau de informaţie) de ieşire şi de intrare sunt funcţii
principale, cu exprimări matematice care descriu determinist corelaţiile dintre parametrii specifici.
Prin divizarea sistemului tehnic în subsisteme independente din punct de vedere funcţional,
funcţiile principale se împart în funcţii parţiale  asociate acestora.
 În plus, pentru anumite produse pot exista subsisteme şi fluxuri însoţitoare, participante
indirect la îndeplinirea funcţiilor principale, care realizeză funcţii auxiliare.
Din punct de vedere constructiv, produsele mecanice se compun din ansamble, subansamble şi
elemente constructive (inclusiv  organele de maşină), identificabile cu uşurinţă în schema structural-
constructivă.
Ansamblele sunt entităţi constructive independente, care respectă structura funcţională a
produsului şi au în componenţă subansamble şi elementele constructive cu forme şi poziţii determinate
şi de tehnologiile de montaj, de întreţinere şi de exploatare. Pentru un produs complex se pot evidenţia
mai multe ansamble, care sunt în interacţiune prin legături permanente fixe atât între ele (legături
interne) cât şi cu mediul adiacent (legături externe). Practic, legăturile ansamblelor se materializează,
de obicei, prin asamblări demontabile.
Subansamblele sunt structuri independente, care nu întodeauna sunt constituite respectând
funcţionalitatea, şi care se evidenţiază printr-un grup compact compus, în configuraţie minimală, din
cel puţin două elemente constructive sau din alte subansamble şi elemente constructive, în interacţiune
permanentă, formate ţinându-se cont, cu precădere, de tehnologiile de montaj, de întreţinere şi de
exploatare.
Elementele (organe) constructive ca păţi componente nedivizabile ale unui produs mecanic
tehnic, ansamblu şi/sau subansamblu, sunt entităţi distincte în interacţiune directă fixă,
permanentă (nedemontabilă sau demontabilă), sau în interacţiune mobilă directă (fără ungere) sau
indirectă (cu ungere). Tipurile acestor legături, din punct de vedere constructiv şi în funcţie de
necesităţile funcţionale, sunt diverse şi sunt tratate în detaliu în cadrul disciplinei de Organe de
maşini.   
Pentru analiza şi, mai ales, pentru sinteza structurii constructive a unui produs mecanic se
întocmeşte schema structural-constructivă care este o reprezentare grafică bazată pe
simboluri asocoate ansambleor, subansamblelor şi elementelor constructive în care se evidenţiază
toate legăturile interioare între acestea şi legăturile exterioare cu entităţile constructive adiacente.
Spre deosebire de schema structural-funcţională, în schema structural-constructivă se pot
identifica, în plus, cuplele pasive, sistemele de lăgăruire, legăturile fixe etc. Reprezentările din schema
structural-constructivă trebuie să permită evidenţierea cu uşurinţă a fluxurilor de mişcare şi, mai ales,
cele de forţe (principale şi auxiliare) interioare.
Formularea temei de proiectare a unui produs tehnic este precedată de documentarea detaliată
şi analiza critică a realizărilor mondiale în domeniu, privind cerinţele  asupra soluţiilor tehnice posibile
şi constrângerile practice existente.   În urma acestei analize se întocmeşte lista de cerinţe cu
menţionarea clară a performanţelor la nivel calitativ şi/sau cantitativ, indicând valorile unor indicatori
specifici. În general, în lista de cerinţe se introduc informaţii privind următoarele caracteristici
generale ale produsului: numărul de exemplare; restricţiile geometrice (dimensiunile de gabarit
impuse); cinematice (viteze, acceleraţii, direcţii de mişcare); forţe (de greutate, de încărcare, direcţii,
frecvenţe de aplicare); energia (puteri, randamente); siguranţa(muncii şi mediului); condiţii de
lucru (zgomot, confort, ergonomie); calitatea (fiabilitatea, mentenanţa, standardele ce trebuie
respectate); condiţii de montaj, de exploatare şi de întreţinere; economice (costurile maxime admise,
posibilităţi de reciclare); fabricaţia (procedee disponibile);  mediul de lucru (temperatura, variaţiile de
temperatură, altitudinea, tipul atmosferei) etc.
Obiectivele generale urmărite la proiectarea produselor materiale tehnice sunt: îndeplinirea
funcţiilor principale şi auxiliare; fiabilitatea şi siguranţa în funcţionare; ergonomicitate mărită; asigură
securitatea omului şi a mediului; execuţie simplă şi montare uşoară; asigură întreţinere
eficientă; minimizare costuri; posibilităţi de reciclare etc.  Soluţia finală adoptată la proiectare va fi
determinată de obiectivele generale şi restricţiile impuse, care se obţin ca o consecinţă a cerinţelor şi
condiţiilor din lista de cerinţe, ca document care stă la baza dezvoltării de produs.
Proiectarea propriu-zisă are la bază proceduri algoritmizate care,  pornind de la funcţiile şi
obiectivele impuse, caută soluţii principiale (proiectarea principială), funcţionale (proiectarea
funcţională) şi constructive (proiectarea constructivă).   
Cunoasterea şi înţelegerea structurilor, modelelor de calcul şi algoritmilor de proiectare a
elementelor şi subansamblelor specializate precum şi a legăturilor dintre acestea având la bază
corelarea optima a cunostintelor dobandite la disciplinele  Desen tehnic, Mecanica, Mecanisme şi
Rezistenta materialelor.
MEMORIUL TEHNIC
 1. TEMATICA ŞI SCHEMA STRUCTURAL-
CONSTRUCTIVĂ

1.1 TEMATICA ŞI SPECIFICAŢII DE PROIECTARE

Tema de proiectare a unui produs este lansată de către un beneficiar şi reprezintă o

înşiruire de date, cerinţe şi condiţii tehnice care constituie caracteristicile şi performanţele
impuse viitorului produs.
În cazul proiectului de an nr. 1 tema de proiectare, pornind de la necesitatea unor
dispozitive de remorcare auto modulare adaptabile pentru diverse situaţii practice presupune
concepţia şi dimensionarea unui dispozitiv de remorcare cu funcţia globală de legare şi
tractare a miniremorcilor şi rulotelor de autovehiculele de capacitate mică (fig. 1.1).
Dezvoltarea acestui produs este cerută de inexistenţa unor produse similare care, pe
de-o parte, să poată fi folosite pentru mai multe tipuri de autovehicule, remorci şi rulote şi pe
de altă parte, să includă componente tipizate (şuruburi, bolţuri şaibe) existente la preţuri
reduse şi performanţe ridicate. Astfel, se preconizează că noul produs executat în serii mari de
producţie poate fi competitiv şi din punct de vedere economic.
Dispozitivul de remorcare ca sistem mecanic demontabil, fără mişcări relative între
elemente, are ca parametrii de intrare, forţele de interacţiune din cadrul cuplei sferice de
remorcare, şi ca parametrii de ieşire, forţele şi momentele din asamblările dispozitivului cu
lonjeroanele şasiului.
Pe lângă funcţia principală de transmitere a sarcinilor de la intrarea I la ieşirea E (fig.
1.1) materializată de cele două asamblări cu lonjeroanele şasiului autovehiculului, pentru noul
produs se urmăreşte şi îndeplinirea următoarelor funcţii auxiliare: respectarea prevederilor de
interschimbabilitate cerute de standardele din domeniu; respectarea condiţiilor de protecţie a
omului şi mediului; diminuarea distrugerilor care ar putea apărea la coliziuni.
Pentru proiectarea de ansamblu a dispozitivului de remorcare (fig. 1.2) se impune
personalizarea listei de specificaţii cu următoarele cerinţe principale:
a. Forţele exterioare: FX , FY , FZ [N].
b. Tipul sarcinii: statică sau variabilă.
c. Restricţii dimnesionale x1>0, x2<0, x3 <0; y1 > 0; z1 < 0 sau z1 > 0, z2 > 0 (fig.
1.2).
d. Condiţii de funcţionare: temperatura, caracteristicile mediului în care
funcționează.
e. Condiţii constructive: interschimbabilitatea şi modularizarea.
f. Condiţii de ecologie: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea
materialelor, protecţia vieţii.

Fig. 1.1 – Vedere generală a unui dispozitiv de remorcare integrat

9
 În tabelul 1.1 se prezintă valorile parametrilor fizici şi geometrici impuse pentru o
situaţie practică cerută.

Forţele exterioare [N] Coordonatele punctelor impuse [mm]

FX FY FZ X1 X2 X3 Y1 Z1 Z2
1450 350 850 150 -150 -350 450 250 250
Tab. 1.1 Valorile parametrilor fizici şi geometrici
1.2 SCHEMA STRUCTURAL-CONSTRUCTIVĂ
Din punct de vedere constructiv, dispozitivul de remorcare formează un ansamblu
compus din subansamble şi elemente constructive, identificabile cu uşurinţă în schema
structural-constructivă din fig. 1.3. Ansamblul asociat interacţionează cu remorca prin
intermediul unei cuple sferice prin elementul 1 (fig. 1.4) şi cu lonjeroanele şasiului
autovehiculului prin asamblări cu şuruburi cu elementul 3.
Subansamblele sunt structuri independente, care se evidenţiază printr-un grup compact
compus, în configuraţie minimală, din cel puţin două elemente constructive sau din alte
subansamble şi elemente constructive, în interacţiune permanentă, formate ţinându-se cont, cu
precădere, de tehnologiile de montaj, de întreţinere şi de exploatare . În cazul dispozitivului de
remorcare din fig. 1.2 s-au definit subansamble având la bază structurile compacte obţinute
prin sudare. În figura 1.3 se prezintă, la general, structura constructivă şi o schema structural-
constructivă a dispozitivului de remorcare cu intrarea I, materializată printr-o cuplă
(articulaţie) sferică, şi ieşirea E, materializată printr-o asamblare cu şuruburi montate cu joc
cu un suport fixat pe lonjeroanele şasiului. Ansamblul dispozitivului de remorcare conţine
elementele 1 şi 3 ce formează legăturile de intrare/ieşire şi subansamblele S1, S2 … S5/S5’
formate din câte două elemente sudate. În schema structurală nu se evidenţiază elementele de

Fig. 1.2 – Parametrii fizici şi geometrici impuşi

10
 a

c
Fig. 1.3 – Structura constructivă a dispozitivului de remorcare: a – integrată; b –
explodată; c – schema bloc
asamblare (bolţuri, şuruburi, şaibe) care se vor defini şi dimensiona odată cu proiectarea
legăturilor şi se vor evidenţia în desenul de ansamblu.
În tab. 1.2 se evidenţiază subansamblele şi elementele dispozitivului de remorcare
precizându-se tipul, denumirea şi subcapitolul în care se va trata proiectarea acestora. În tab.
1.3 În tab. 1.3 se evidenţiază legăturile nedemontabile (îmbinări sudate) şi demontabile
(asamblări filetate, prin bolţ, prin şuruburi) care urmează să fie proiectate in continuare.

11
 Tab. 1.2 Subansamblele şi elementele dispozitivului de remorcare
Nr
. Codul Codul Tratare în
Tipul Denumirea
crt subans. elem. subcap.
.
1 Coloan Cârlig de remorcare
1 A1
ă
2 4 Tirant Tirant superior
S1 5 Coloan Coloană de remorcare
3
ă
4 6 Corp Corp coloană
S2
5 7 Tirant Tirant inferior
6 8 Corp Corp tirant inferior
S3
7 9 Flanşă Flanşă faţă
8 10 Flanşă Flanşă spate
S4
9 11 Bară Bară centrală
12 (12’) Coloan Coloană stânga/dreapta
10
S5 ă
11 13(13’) Tirant Tirant stânga/dreapta
12 A1 2 (2’) Suport Suport stânga/dreapta
3 (3’) Bară Tirant de rigidizare
13 A1
stânga/dreapta

Tab. 1.3 Legăturile elementelor dispozitivului de remorcare

Nr. Tratare în
Codul Tipul Denumirea
crt. subcap.
1 I Demontabilă Asamblare sferică
2 1-4 (1-S1) Demontabilă Asamblare filetată
3 4-5 Nedemontabilă Îmbinare sudată
4 5-6 (S1-S2) Demontabilă Asamblare ţeavă-ţeavă pătrate
Asamblare cu bolţ
5 6-7 Nedemontabilă Îmbinare sudată
6 7-8 (S2-S3) Demontabilă Asamblare ţeavă-ţeavă pătrate
Asamblare cu bolţ
7 8-9 Nedemontabilă Îmbinare sudată
8 9-10 (S3-S4) Demontabilă Asamblare cu şuruburi
9 10-11 Nedemontabilă Îmbinare sudată
10 11-12 (S3-S4) Demontabilă Asamblare ţeavă-ţeavă pătrate
Asamblare cu bolţ
11 12-13 Nedemontabilă Îmbinare sudată
12 13-2 Demontabilă Asamblare cu şuruburi
13 13-3 Demontabilă Asamblare cu şurub
14 2-3 Demontabilă Asamblare cu şurub
15 E Demontabilă Asamblare cu şuruburi

12
 2. PROIECTAREA ELEMENTELOR ŞI
LEGĂTURILOR

2.1 PROIECTAREA ELEMENTULUI 1 (CÂRLIGUL DE

REMORCARE
I. Date de proiectare

Fig 2.1.1 Schema funcţional-constructivă a elementelor de tip cârlig

de remorcare cu sferă drept
a – ansamblu cârlig-cuplă; b – schema constructive

Să se proiecteze cârligul de remorcare, poziţia 1 cu funcţia principală de  transmitere

a sarcinilor FX, FY şi FZ  de la o cuplă de remorcare, poziţia 2, la elementul 4 din
componenţa dispozitivului de remorcare.

a.       Forţele exterioare: FX = 1450 N, FY = 350 N, FZ = 850 N;  se calculează forţa
transversală, F t= √ F x 2 + F y 2 = 1491,64 N;
b.       Tipul sarcinii: statică;
c.        Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu
umezelă avansată;
d.        Condiţii de ecologie: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii;

II. Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologiei

Deoarece cârligul de remorcare cu sferă drept este o piesă importantă în componenţa

dispozitivului  se adoptă,  conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2), oţel de calitate C45 cu
02 = 360 MPa si r = 610 MPa.
 

III.Adoptarea formelor constructive

Fig 2.1.2 Parametrii geometrici  funcţionali şi constructive

   Diametrul sferei, Rs, se adoptă în funcţie de sarcina de tractare FX astfel: Ds = 47,625 mm,
pentru FX < 1kN; Ds = 50,8 mm, pentru 1kN <FX < 2kN; Ds = 58,7375 mm, pentru FX > 2kN;
 Diametrul tijei, D, se determină cu relaţia, D =  sin200  Ds = 0,3420*50,8=17,37 mm; se
adopta Ds =18 mm
Lungimea, l3 ¿ 0,5∗D ¿10,5 mm;

IV. Schema de calcul, dimensionare şi verificare

 Fig 2.1.3 Modelul de calcul

Modelul de calcul este o bară dreaptă încastrată, cu secţine circulară constantă de diametru D, 
solicitată la tracţiune de forţa FZ, la încovoiere de forţa Ft şi la forfecare de forţa Ft.
Se neglijează tensiunile de forfecare generate de eforturile tăietoare.

Din conditie de rezistenta solicitata la tractiune si incovoiere in sectiunea critica A-B se

π D3 σ at D F z
determina lunginea l= − =¿38,25 mm; unde σ at=103 MPa
32 F t 8 Ft
Se adopta l=39 mm;

V. Proiectarea formei tehnologice

Fig. 2.1.4 Parametri geometrici şi de reprezentare

Prelucrarea cârligului de remorcare cu sferă drept se poate face prin strunjire. Deoarece
elementul funcţionează în mediu corosiv (cu umezeală) şi pentru a se asigura calitatea
suprafeţei sferice pe toată perioada de funcţionare se va realiza protecţia prin cromare.

VI .Verificarea modelului cu pachetul performant mdesign 

În acest caz, având în vedere că modelul de calcul este simplu atât ca încărcare precum şi ca
formă a secţiunii nu se impune verificarea cu pachetul de calcul MDESIGN.
 

2.2 PROIECTAREA ELEMENTULUI 4 (TIRANTUL

SUPERIOR)

I. Date de proiectare
Să se proiecteze tirantul superior, poziţia 4 din fig. 2.2.1 cu funcţia principală de
transmitere a sarcinilor FX, FY şi FZ de la cârligul de remorcare drept cu sferă, poziţia 2, la
suportul 5 cu luarea în considerare a următoarelor specificaţii impuse:

a. forţele exterioare: FX = 1450 N, FY = 350, FZ = 850 N, acţionează la distanţa L1 = l+

l 3=39+10,5=49,5 mm se adopta L1=50 mm; se calculează momentele în centrul
găurii de trecere: MX4 = FY L1 =52500 Nmm, MY4 = FX L1 = 21750 Nmm;

b. tipul sarcinii: statică;

c. restricţii dimensionale: D1 = 18 mm;

d. condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu

umezeală avansată;
e. Condiţii constructive: material sudabil;
f. Condiţii de ecologie: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii.
II. Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologiei
Deoarece tirantul este o piesă care se va suda se adoptă, conform SR EN 10025-2 (STAS
500/2), oţel S235 cu 02 = 235 MPa şi r = 360 MPa.

a b
Fig. 2.2.1 – Schema de încărcare: a – exterioară la nivelul dispozitivului;
b – exterioară, redusă la nivelul elementului 4
III. Adoptarea formelor constructive
În vederea creşterii eficienţei economice se adopta semifabricat de tip oţel lat (platbandă)
cu dimensiunile b şi h standard şi b/h ≈ 4 (fig. 2.2.2).
15
 Fig. 2.2.2 – Parametri geometrici Fig. 2.2.3 – Modelul de calcul
IV. Schema de calcul, dimensionare şi verificare
Pentru dimensionare se adoptă modelul din fig. 2.2.3 cu următoarele ipoteze de calcul:

- modelul de calcul este o bară dreaptă încastrată, cu secţiune dreptunghiulară –solicitată la

tracţiune de forţa FX; la încovoiere oblică de sarcinile FZ, FY şi MY4; la torsiune de
momentul MX4; la forfecare de forţele FZ şi FY;

- elementele 4 şi 5 sunt asamblate prin sudare şi pentru calcul de dimensionare a tirantului

4 se consideră că acesta este încastrat în centrul cordonului de sudură şi secţiunea critică,
A-A este dreptunghiulară cu dimensiunile b şi h;

- deoarece, modelul de dimensionare cu luarea în considerare a tuturor solicitărilor este de

complexitate mărită, în continuare, se adoptă un model simplificat care ia în considerare
solicitarea principală de încovoiere dată de forţa F Z şi momentul MY4; după determinarea
dimensiunilor prin rezolvarea modelului simplificat se va face verificarea cu modulul cu
pachetul MDESIGN (etapa VI).

Din condiţia de rezistenţă la solicitarea de încovoiere în planul XZ se determină grosimea

h cu relaţia,

16
 3 M î max 3 3 M î max 1035000
h=
√
3

2 σ at
h=
√ 2 σ at
=
√
3

206
=17,12 ;

în care, s-a considerat, Mî max = M y + F z L2=345000Nmm şi σat= 103 MPa. Ca urmare, ţinând
4

cont că b = 4h = 68,48 mm se adoptă (conform DIN STAS) semifabricat de tip platbandă

(oţel lat) cu b = 80 mm şi h = 20 mm.

V. Proiectarea formei tehnologice

Fig. 2.2.4 Parametri geometrici  de reprezentare

Ţinând cont de parametrii geometrici definiţi în fig. 2.2.2 şi de rezultatele obţinute la
proiectarea asamblării cu filet 1-4 şi a îmbinării sudate, se adoptă: R = 30 mm, D 1 = 18 mm,
L'2 = …… Prelucrarea elementului 4 presupune frezarea porţiuni de cap şi găurirea; calitatea
suprafeţelor prelucrate Ra = 12,5 µm.

VI. Verificarea modelului cu pachetul performant MDESIGN

17
18
 Stress of bending moment Mz

Fig. 2.2.5 Distribuţii ale tensiunilor secţionale din încastrare

2.3 PROIECTAREA LEGĂTURII 1-4 (ASAMBLARE

FILETATĂ)

I. Date de proiectare

Fig 2.3.1 Schema funcţional-constructivă

Să se proiecteze asamblarea cu şurub montat cu joc dintre cârligul de remorcare cu sferă

drept, cu funcţia principală de  transmitere prin frecare  a forţelor  FX, FY şi FZ  la suportul
poziţia 4.
a. Forţele exterioare: FX = 1450 N, FY = 350 N, FZ = 850 N;  F t=1491,64 N ;
b. Tipul sarcinii: statică
c. Tipul asamblării, şurub montat cu joc (transmiterea forţelor prin frecare)
19
d. Coeficientul de frecare dintre tablele asamblate, µ= 0,25
e. Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC
f. Condiţii ecologice: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii
II.  Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologiei

Porţiunea de şurub este corp comun cu corpul cârligului de remorcare cu sferă drept, deci,
materialul este, oţel de calitate, C45, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2) cu 02 = 360
MPa si r = 610 MPa.

III. Adoptarea formelor constructive

Fig 2.3.2 Parametrii geometrici ai asamblării

Diametrul nominal al filetului, d, din condiţii de interschimbabilitae şi standardizare se

adoptă filet metric,diametrul găurii de trecere, D1, se adoptă din standarde.

IV.  Dimensionare şi verificare

Modelul de calcul a şurubului este o bară dreaptă încastrată în corpul cârligului de remorcare,
cu secţiune circulară constantă de diametru d1 (diametrul interior al filetului),  solicitată la
tracţiune de forţa axială, Faş, se neglijează momentul de torsiune care apare la strângerea
asamblării şi, deci, şi tensiunile de forfecare generate de eforturile tăietoare asociate.Forţa
exterioară, FZ,  care în timpul funcţionării poate acţiona în ambele sensuri se consideră,
pentru acest calcul, că acţionează în sensul pozitiv al axei Z  situaţie ce conduce la
solicitarea suplimentară a asamblării cu şurub.

Fig 2.3.3 Modelul de calcul a asamblării

Din conditia de rezistenta la tractiune a tijei determinam diamnetrul interior :

4 F as 4∗8606,52
√ √
d 1nec =
π σ at
=
3,14∗103
=13,51 mm;

Se adoptă (d 1 − ¿ ¿d 1nec  ) parametrii filetului: d = 14 mm (M20), p = 2 mm;  corelat cu

¿

dimensiunea filetului (M20) diametrul găurii de trecere, D1 = 16 mm (execuţie mijlocie);

V. Proiectarea formei tehnologice

20
 Fig. 2.3.4 Parametrii  de reprezentare pe desen

Pentru a se facilita obţinerea perpendicularităţii suprafeţei frontale pe axa piesei se adopta

raza de racordare R0,5, prelucrarea filetului se poate face aşchiere, calitatea suprafeţei Rz =
6,3 µm.

VI. Verificarea modelului cu pachetul performant mdesign

În acest caz, având în vedere că modelul de calcul este simplu atât ca încărcare precum ca şi
formă a secţiunii nu se impune verificarea cu pachetul de calcul MDESIGN.

2.4 PROIECTAREA ELEMENTELOR 5 ŞI 6 (COLOANA

SUPERIOARĂ ŞI CORP COLOANĂ SUPERIOARĂ)
I. Date de proiecatare

a  – integrare în ansamblu b – schema de încărcare ; 

Fig. 2.4.1 Schema funcţional-constructivă a elementului coloană superioară

Să se proiecteze coloana superioară, poziţia 5 cu funcţia principală de  transmitere a sarcinilor

FX, FY şi FZ  de la tirantul 4 la suportul 6 din componenţa subansamblului sudat S1 al
dispozitivului de remorcare.

a.  Forţele exterioare: FX = 1450 N, FY = 350, FZ = 850 N acţioneză la distanţele L1= 50
mm; L2 = 150 mm; L3 = 250 mm;  se calculează momentele de încovoiere în centrul
21
 profilului pătrat (îmbinarea sudată): MX5 = FY L1 =17500Nmm,
MY5 =FX L1 +FZ L2 =200000 Nmm, MZ5 = FY L2 = 52500 Nmm. 
b.  Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu
umezelă avansată;
c.  Condiţii constructive: interschimbabilitatea, modularizarea
d.  Condiţii de ecologie : utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii;

II. Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologie

Deoarece suportul este o piesă care se va suda se adoptă, oţel S235 (OL37), conform
SREN 10025-2 (STAS 500/2), cu 02 = 235 MPa si r = 360 MPa.

III. Adoptarea formei constructive

Fig. 2.4.2 Parametri geometrici funcţionali şi constructivi

Se va adopta, din considerente de greutate minimă, semifabricat din ţeavă pătrată. Se va

urmări ca dimensiunea ţevii pătrate să permită aplicarea cordonului de colţ la sudarea cu
elementul 4.
'
Lungimea L 3  = L3 – h  =230 mm;

VI. Schema de calcul, dimensionare şi verificare

Fig 2.4.3 Schema de calcul şi diagramele de eforturi

Transmiterea sarcinilor de la elementul 5 la elementul 6 se realizează prin contact direct şi
pentru calculul de dimensionare se consideră că acesta este încastrat în centrul corpului
6.Modelul de calcul asociat coloanei 5 se consideră ca fiind o bară dreaptă cu secţiune pătrată
cu latura h5 şi grosimea t5 încastrată, solicitată lacompresiune de forţa FZ  ; la încovoiere
oblică de sarcinile FX, FY, MX5 şi MY5; la torsiune de momentul MZ5 şi la forfecare de forţele
FX, FY. Deoarece, modelul de dimensionare cu luarea în considerare a tuturor solicitărilor este
de complexitate mărită, în continuare, se adoptă unmodel simplificat care ia în considerare
solicitarea principală de încovoiere dată de forţa FX şi momentul MY5.

22
După determinarea dimensiunilor prin rezolvarea modelului simplificat şi calculul legăturii de
tip ţevă-ţeavă se va faceverificarea cu pachetul MDESIGN cu luarea în considerare a celor
două ţevi 5, 6 (ca formând un bloc), situaţie ce corespunde mai bine cu situaţia reală.
M imax=345000 Nmm;
Din conditia de rezistenta solicitata la incovoiere det. h = 3 6 M imax ¿
t 5=43,63*0,1=4,36mm;
5√ ¿¿

Din STAS se adopta h5 =50 mm si t 5=5 mm;

h5 x t 5=50x5 mm rezulta h6 =60 mm si t 6=5mm;

V.  Proiectarea formei tehnologice

Fig 2.4.4

Lungimea coloanei se va determina prin calculul lanţului de dimensiuni care implică

elementele 5  şi 6 poziţionate axial de bolţ; lungimea elementului 6, l6 = L = 70 mm. Numărul
de găuri şi deci cursa de reglare se va determina ţinând cont de încadrarea în gabaritul
dispozitivului pentru a nu se depăşi limita înferioară (aceasta se va determina de pe desenul de
ansamblu).

VI. Verificarea modelelor elementelor 5 şi 6 cu pachetul mdesign

23
24
25
26
 

27
 Fig. 2.4.5 Distribuţii ale tensiunilor secţionale din încastrare

Din analiza datelor de mai sus se validează evidenţiază eforturile şi tensiunile axiale şi globale
în toate punctele critice din secţiunea critică.

2.5 PROIECTAREA LEGĂTURII 4-5 (ÎMBINARE

SUDATĂ)
I. Date de proiectare

a  – integrare în ansamblu;   b – schema de încărcare

Fig. 2.5.1 Schema funcţional-constructivă a îmbinării sudate

Să se proiecteze îmbinarea sudată a tirantului, 4, cu coloana 5 cu funcţia principală de 

transmitere a sarcinilor:  FX, FY, FZ, MX5, MY5, MZ5.
a.       Forţele exterioare: FX = 1450 N, FY = 350, FZ = 850 N acţioneză la distanţele L1 = 50
mm; L2 = 150 mm;  se calculează momentele în centrul profilului cordonului de sudură
28
 (pătrat): MX5 = FY L1 = 17500 Nmm, MY5 = FX L1 = 200000 Nmm, MZ5 = FY L2 =
52500Nmm;
b.        Tipul îmbinării, sudură de colţ;
c.       Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu
umezelă avansată;

II. Alegerea materialului, tratamentelor termice şi a tehnologiei

Elementele 4 şi 5 formează un subansamblu sudat şi, deci, pentru acestea s-a ales material
sudabil, oţel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2), cu 02 = 235 MPa si r = 360
MPa.

III. Alegerea formei constructive

Se impune asigurarea perpendicularităţii celor două elemente. Grosimea cordonului de sudură

a este ma mică decât grosimea peretelui ţevii.

Fig. 2.5.2 Parametri geometrici ai îmbinării

IV. Schema de calcul, dimensionare şi verificare

Fig. 2.5.3 Schema de calcul

Deoarece încărcarea exterioară este compusă din sarcini multiple şi modelul de calcul are
complexitate mărită pentru calculul clasic se consideră un model simplificat care ia în
considerare încărcarea cu forţele transversale FX şi FY, tensiunile de forfecare sunt repartizate
uniform pe lungimea cordonului în plan longitudinal şi transversal.  Se neglijează solicitările
la încovoiere.

Din conditia de rezista la forfecare a sudurii datorata F tse obtine grosimea cordonului de
sudură:

a= x
√ F 2 + F y2 =0,14 mm;
4 h σ afs
Se adopta a= 2 mm;

V.Proiectarea formei tehnologice

29
 Fig. 2.5.4 Reprezentarea simplificat pe desen a îmbinării

Sudura se va realza după contur închis, după sudare se va aplica tratament termic de recoacere
de detensionare.

VI. Verificarea modelului cu pachetul mdesign

2.6 PROIECTAREA LEGĂTURILOR 5-6

2.6.1 PROIECTAREA LEGĂTURII 5-6, ASAMBLARE

ŢEAVĂ-ŢEAVĂ PĂTRATĂ

I. Date de proiectare
Să se proiecteze legătura (asamblarea) a două ţevi pătrate concentrice, poziţiile 5 şi 6 din fig.
2.6.1.1 cu funcţia principală de  transmitere prin formă  a sarcinilor:  FX, FY, FZ, MX6, MY6, MZ6.
a.Forţele exterioare: FX = 1450 N, FY = 350, FZ = 850 N acţioneză la distanţele L1 =50
mm; L2 = 150 mm; L3 = 250 mm;  se calculează momentele în centrul asamblării cu bolţ:
MX6 = FY (L1 + L3) =  104825 Nmm, MY6 = FX (L1 + L3)+ FZ L2 = 561775 Nmm, MZ6 =
FY L2 =52500 Nmm; 
b. Tipul sarcinii: statică
c. Date despre asamblare: ţeava pătrată interioară  are dimensiunea h5 = 50 mm şi grosimea t 5
= 5 mm;
d. Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu
umezelă avansata;
e.  Condiţii ecologice: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii;

30
 Fig. 2.6.1.1 Schema funcţional-constructivă a asamblării (legăturii) ţeavă-teavă pătrată:
a  – integrare în ansamblu; b – schema de încărcare;

II. Alegerea materialului, tratamentelor termice şi a tehnologiei

Elementele 5 şi 6 sunt incluse în subansamble sudate şi deci pentru acestea s-a ales material
sudabil, oţel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS 500/2), cu 02 = 235 MPa si r = 360
MPa.

III. Alegerea formei constructive

 

Fig. 2.6.1.2 Parametrii geometrici ai asamblării

Teava pătrată interioară cu h5 = 50 mm, t5 = 5 mm, Pentru asigurarea contactului conform
dintre ţevile pătrate interioară şi exterioară  se adoptă dimensiunile ţevii exterioare  h6 = 60
mm şi grosimea t6 = 5 mm.

IV. Schema de calcul, dimensionare şi verificare

Transmiterea forţelor FX, FY şi a momentelor MX6 şi MY6 de la ţeava 5 la ţeava 6 se  face prin
contactul direct dintre cele două ţevi montate cu joc (distribuţie liniară a presiunilor de
contact) după suprafeţele dreptunghiulare I, II, III şi IV. Transmiterea forţei FZ de la ţeava 5 la
ţeava 6 se face printr-un bolţ montat cu joc în ţeava 5 şi cu strângere mică în ţeava 6. Forţele
FX şi FY generează pe suprafeţele de contact I şi respectiv II presiuni de
strivire (pFX, pFX) distribuite uniform. Momentele MX6 şi MY6  generează pe suprafeţele de
contact I, III şi respectiv, II, IV presiuni de strivire distribuite liniar cu maximele pmaxMX şi,
respectiv, pmaxMY;
Momentul MZ6 generează pe suprafeţele de contact I, II, III şi IV presiuni de strivire
distribuite liniar cu maximul pmaxMZ.

a – schema încărcării;

31
 b – distribuţiile presiunilor generate de sarcinile FX    şi MY6  ;

c  – distribuţiile presiunilor generate de sarcinile FY   şi MX6  ;

d  – distribuţiile presiunilor generate de momentul de răsucire MZ6;

FIG. 2.6.1.3 Schema şi modelul de calcul a asamblării 

Din conditia de rezistenta la strivire a asamblarii tevilor 5 si 6 determinam cu relatiile

σ as H 2 L2 −( F x H +3 M z ) L−12 H M y =0
6 6

σ as H 2 L2 −( F y H +3 M z ) L−12 H M x =0
6 6

150000 L2−¿ 386975L-337065000=0

150000 L2−175000 L−62895000=0lungimea L6, ce are solutiile pozitive maxime:
L' 1=48,71 mm si respectiv L' ' 1=21,06 mm (la cea mai mare valoare pozitiva obtinuta se
audauga intre 10…15 mm). Se adopta L6=60 mm .

V. Proiectarea formei tehnologice

32
 Fig. 2.6.1.4 Parametri tehnologicie  şi constructive
Diametrul alezajului , D5 = 10 mm se determină ca urmare a calculului asamblării cu
bolt.Gaura de bolţ se aplică la partea inferioară la distanţa 1,5D5.  Rugozitatea suprafeţelor
frontale Ra = 6,3 µm; rugozitatea alezajului Ra = 3,2 µm.

VI. Verificarea modelului cu pachetul mdesign

2.6.2 PROIECTAREA LEGĂTURII 5-6, ASAMBLARE PRIN BOLŢ

I. Date de proiectare

Să se proiecteze asamblarea cu bolţ cilindric a două ţevi pătrate concentrice, poziţiile 5 şi 6

din fig. 2.6.2.1 cu funcţia principală de  transmitere prin formă  a forţei FZ.
a.  Forţa exterioare: FZ = 850 N;

b.  Date despre asamblare: ţeava pătrată interioară  are dimensiunea h5 = 50

mm şi grosimea t5 = 5 mm, ţeava pătrată exterioară are dimensiunea h6 =
60mm şi grosimea t5 = 5 mm;
c. Condiţii de funcţionare: temperatura, T = - 30oC…40 oC; mediu de lucru exterior cu
umezeală avansată;
d. Condiţii ecologice: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii;

  a – integrare în ansamblu; b – schema de încărcare

33
Fig. 2.6.2.1 Schema funcţional-constructivă a asamblării cu bolţ cilindric a ţevilor pătrate
concentrice 
II. Alegerea materialului, tratamentelor termice şi tehnologiei  
Pentru elementele 5 şi 6 s-a ales material sudabil, oţel S235, conform SR EN 10025-2 (STAS
500/2), cu 02 = 235 MPa si r = 360 MPa. Bolţul se va executa din oţel pentru
construcţii mecanice, E295  (SR EN 10025/2005) cu 02 = 295 MPa si r = 390 MPa.

III. Alegerea formei constructive

Asamblarea cu bolţ se poziţionează la partea inferioară a ansamblului ţeavă-ţeavă 5-6, se va

realiza asamblare transversală prin ambii pereţi a ţevilor.

Fig. 2.6.2.2 Parametri geometrici ai asamblării

IV. SCHEMA DE CALCUL, DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

Forţa FZ se transmite prin formă (contact direct) de la ţeava 5 la bolţ prin două suprafeţe
semicilindrice pe care, datorită jocului existent mărit, se consideră ca apar presiuni de
strivire cu distribuţie cosnusoidală cu maximul  p5. Forţa FZ  se transmite prin formă (contact
direct) de la bolţ la ţeava 6, de asemenea,  prin două suprafeţe semicilindrice pe care,
datorită jocului existent redus, se consideră că apar presiuni de strivire cu distribuţie
uniformă cu maximul p6.

Fig. 2.6.2.3 Schema de calcul

Din conditia de rezistenta la strivire a asamblarilor cu bolt determinam diametrul necesar al

boltului cu relatia :

34
 Fz Fz
D5nec =max( , ¿
0,8 σ as t 5 σ as t 6
D5nec =max(3,54 ; 2,36)
Se adopta din considerente tehnologice D5=10 mm ;
Verificarea boltului la forfecare se face cu relatia:
T Fz 4 Fz
τ f= = =
A f π D 5 π D52 =54,14MPa − ¿ ¿80 MPa;
2
¿

V. Proiectarea formei tehnologice

Fig. 2.6.2.4 Parametrii de reprezentare

Alegerea bolţului: se va adopta una din variantele din fig. 2.6.2.4 cu diametrul exterior al
porţiunii cilindrice, 10h11  [mm]
Ajustaje şi toleranţe:    H12/h10,  pentru ţeava 6 şi bolţ;  execuţie mijlocie a găurii din ţeava 5.
Rugozităti: alezajul din ţeava 6 se va aleza Ra = 3,2 µm; alezajul din ţeava 3 se va realiza prin
găurire, Ra = 6,3 µm.

Fig. 2.6.2.5 Bolt cap la 45o şi gaură de şplint;

VI. Verificarea modelului cu pachetul mdesign 

BIBLIOGRAFIE

35
1. Mogan, Gh. ş.a. Organe de maşini. Teorie-Proiectare-Aplicații, Ed Universității
Transilvania din Braşov, 2013 (format electronic).
2. Wikipedia. Organe de masini (https://ro.wikipedia.org/wiki/Organe_de_masini).

36
DESEN

37
38
39