Sinteza artificială a genelor-amplificarea sau clonarea ADN-ului

ADN (acidul dezoxiribonucleic) reprezintă o moleculă foarte importantă ce se gaseste in

toate celulele umane si este identică in fiecare celulă a unei persoane.

ADN-ul stochează toată informatia genetică codată, necesară cresterii si metabolismului

zilnic. Aceasta informatie este transmisă de la o generaţie la alta. Are o influentă majoră asupra
aspectului fizic si asupra functionalitatii organismului

ADN-ul diferă de la individ la individ.

Clonarea este procesul de creare a unei copii

identice. În biologie clonarea se referă la procesul folosit
pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare
moleculară), celulelor (clonare celulară) sau a
organismelor. Termenul include şi modul de reproducere
asexuată.
 Sinteza artificială a genelor este o metodă utilizată pentru a produce gene sintetice, care pot
fi introduse in secvenţele de ADN. Există un număr de utilizări pentru genele artificiale, variind de
la cercetare pană la dezvoltarea culturilor care pot rezista daunătorilor.

Această metodă se aseamănă foarte mult cu procesul de clonare, în care un om de ştiinţă

face o copie a unei zone de interes genetice dintr-o mostră de ADN existent. Clonarea pote fi
problematică şi predispusă la erori, dar deasemenea consumă si mult timp deoarece este nevoie ca
genele să fie atent identificate si verificate. Deasemenea sinteza genelor, permite cercetătorilor sa
schimbe natura genei si modul in care se distribuie proteinele, aceasta fiind o trăsatură foarte
importantă.

Oamenii de ştiinţă pot efectua desemenea o optimizare de genă, în care o genă este reglată
pentru a se asigura ca se vor comporta în mod corespunzator atunci când va fi introdusă într-un
organism nou. De exemplu dacă o genă care prezintă rezistenţă la daunători se introduce în
porumb, proteinele nu se pot distribui corect din cauza limitarilor si conflictelor din porumb. În
acest caz procesul de sinteză va include măsuri care optimizează gena, astfel încât acesta va
functiona cu gena modificată, rezistentă la dăunători, introdusă în porumb.

În timp ce capacitatea de a utiliza gene artificiale are o serie de avantaje pentru cercetători,
este deasemenea însoţită de unele probleme etice si legale. Deoarece sinteza de gene poate fi
comandată de către oricine in lume, există o posibilitate ca cineva sa creeze în laboratoare agenţi
patogeni periculoşi, prin comandarea a mai multor fragmente mici de la mai multe laboratoare, si

impletirea acestora. Sintetic produşi agenţii patogeni ar putea reprezenta o problemă serioasă
pentru guvernele ce lupta împotriva razboiului biologic, deoarece aceştia ar fi dificil de identificat
si tratat

Sinteza artificială a genei care determină sinteza ARN-solubil ce transferă alanină.Această

genă relativ simplă este formată dintr-o secvenţă de numai 77 nucletoide. Metoda descoperirii
ordinii de succesiune a nucletoidelor in molecula
de ARN-solubil care transferă aminoacidul în
alanină la locul sintezei proteice, constă în
sintetizarea chimică a unui număr de 15 tipuri de
oligonucletoide, formate fiecare din 5-20 de nucletoide.Cu ajutorul unei enzime numita ligaza, se
mege mai departe şi se efectueaza sudura enzimatică a oligonucletoidelor. După aceea,prin
folosirea altei enzime numită Kinaza polinucleotidică, se obţine trei segmente de ADN dublu
catenar,care prin acţiunea uno enzime sunt legate între ele si au dau naştere unei GENE
SINTETIZATE TOTAL ARTIFICIAL.

Sinteza chimică a oligonucleotidelor

Oligonucleotidele sunt sintetizate chimic folosindu-se nucleotide numite, phosphoramidite,

nucleotide normale care au grupuri ce protejează: prevenirea aminelor, grupuri de hidroxili şi
grupuri de fosfaţi, care interacţionează corect. O fosforamidită este adaugată la un timp, iar
produsul de 5 fosfati este deprotejat, o nouă bază este adugată şi la sfârsit, toate grupurile de
protecţie sunt înlăturate.Cu toate acestea, începe un proces chimic. Câteva interacţiuni incorecte
apar si conduc la câteva produse defecte. Secvenţa lungă de oligonucleotide începe sa fie
sintetizată, astfel acest proces este practicat doar pentru producerea de secvenţe scurte de
nucleotide. Limita practică curentă este in jur de 200bp pentru o oligonucleotidă cu o calitate
suficientă pentru a fi folosite direct pentru aplicaţii biologice.

ADN-ul poarta informatiile necesare sintetizarii directe a proteinelor si pentru replicare.

Sinteza proteinelor este producerea de proteine necesare celulei sau viruşilor pentru activităţiile
acestora sau pentru dezvoltare. Replicarea este procesul prin care ADN-ul se copiază pe sine
însuşi pentru fiecare celulă descendentă sau virus.
Referat Biologie Sinteza artificială a genelor-Amplificarea sau
clonarea ADN-ului

Dumitru Cosmin