De asemenea, conceptele de 

personalitate, rol si status, cultura si socializare, structuri sociale si

mobilitate sociala, adaptare si integrare sociala, participare si creativitate in plan social constituie alte notiuni
fundamentale pentru sistemul conceptual coerent si unitar al sociologiei ca stiinta.

Conceptele anterior enumerate descriu fenomenele, procesele si faptele sociale fundamentale care alcatuiesc
obiectul de studiu propriu sociologiei ca stiinta. Ele sunt o parte din instrumentele conceptuale ale stiintei prin care
se realizeaza modelarea pe plan mental a realitatii sociale privita in complexitatea ei, in multitudinea laturilor sale
componente si a interactiunilor dintre acestea.

Dimensiunile si factorii vietii sociale, tipologia colectivitatilor umane, functionalitatea lor sociala,
structura si dinamica acestora, caracteristicile distinctive in functionalitatea lor, conditiile si actorii care pot
contribui la optimizarea functionalitatii lor sociale (in contextul microgrupurilor si al macrogrupurilor umane)
sunt alte elemente de ordin conceptual in abordarea obiectului de studiu al sociologiei. Asupra conceptelor si
problemelor anterior mentionate ne vom opri in capitolele ce urmeaza.

Conditiile biologice, geografice, economice, juridice, politice si culturale concura la functionalitatea

diferitelor structuri proprii vietii sociale, societatii insasi. In unitatea lor ele alcatuiesc structura societala.

Din analiza caracteristicilor stiintifice ale sociologiei rezulta ca aceasta are o puternica vocatie aplicativa si
transformatoare.

Fundamentarea stiintifica a modelelor noi de dezvoltare sociala presupune si o schimbare in optica moderna

asupra strategiei dezvoltarii, pornind de la reconsiderarea valorii caracteristicilor nationale, a traditiilor, a
resurselor proprii, dar si a mentalitatilor si a psihologiei oamenilor din anumite medii socioculturale. Totodata,
acest nou mod de abordare necesita o mai atenta luare in consideratie a dimensiunilor noneconomice, care
contribuie la infaptuirea programelor de reforma economica, avem in vedere variabilele sociale, culturale, umane –
psihologice etc.

Sociologia ofera o viziune de ansamblu asupra societatii, o modalitate de concepere stiintifica a socialului, o
viziune stiintifica asupra lumii sociale si a destinului istoric al societatilor moderne. Preocupati de solutionarea
anumitor aspecte referitoare la “relatiile umane”, sociologii participa la solutionarea unor probleme privind
productia si consumul, la ameliorarea metodelor de organizare si conducere, de management la diferitele “verigi”
ale vietii si activitatii sociale. Totodata, ei participa si la solutionarea optima a “conflictelor” de munca. Ca element
al “tehnostructurii”, sociologia a devenit, desigur, cel putin prin aplicatiile practice, una dintre componentele cele
mai noi ale fortelor de productie. Consideram ca, prin densitatea informatiilor ei deschise spre social, sociologia
poate fi mai curand o parte importanta a culturii de tip socioumanist, o parte esentiala pentru ceea ce A. Toffler
numea “infosfera” societatii. Sociologia se vrea a fi nu doar o “insotitoare supusa” a schimbarilor sociale, ci si cea
care poate anticipa, poate sugera anumite solutii cu sens optimizator. Ea poate sa ofere sugestii pentru inducerea
unor strategii rationale de dezvoltare socioumana. Vocatia sociologiei este de a fi actionala, practic-participativa.

Sociologia participa la demersurile de diagnoza sociala a starilor prezente si de prognoza a celor viitoare,
propunand strategii sau modele de dezvoltare sau “viitori” posibili. Ea ofera variante pentru atingerea unor stari
optimizatoare spre care oamenii nazuiesc. Pentru aceasta, sociologia trebuie sa se angajeze nu numai in abordari
teoretice, abstracte, ci si in cercetari concrete (empirice), orientate spre miscarea sociala efervescenta, pentru a
deveni susceptibile de aplicatii practice bogate, viabile si eficace.

In ansamblul lor, stiintele sociale (in sistemul carora sociologia ocupa un loc central) s-au straduit sa se apropie de
abordarea si solutionarea unor probleme vitale pentru destinul istoric al umanitatii.

Trebuie precizat faptul ca de multe ori sociologia – ca si alte stiinte socio-umane, de altfel, este neinteleasa, daca
nu chiar contestata, in sensul ca nu ar avea rigoarea pe care o au, de exemplu, fizica, astronomia, chimia etc.

Sociologia insa nu este cu nimic mai putin stiintifica decat chimia si astronomia chiar daca ea nu pare sa aiba
precizia acestora. Aceasta, in parte, din cauza relativei sale tinereti ca stiinta. Ea nu a avut atat de mult timp sa-si
dezvolte nici metodologia, nici conceptele teoretice. Dar mai important, studiul comportamentului oamenilor nu
este identic cu studierea comportamentului atomilor sau al moleculelor sau al plantelor. Oamenii sunt mai instabili,
ei se schimba chiar in timp ce sunt studiati. De asemenea, uneori darile de seama asupra rezultatelor unui studiu
determina oamenii sa-si schimbe comportamentul examinat anterior. Deseori, acesti factori lasa sa se inteleaga ca
sociologii nu pot generaliza descoperirile obtinute in cursul cercetarilor la fel de mult ca oamenii de stiinta din
domeniile fizicii si biologiei.

Sociologii se confrunta cu o alta dilema. In timp ce putini oameni stiu mult despre structura moleculara a acizilor,
cei mai multi oameni se considera experti in faptele pe care le studiaza sociologii: criminalitatea, viata de familie,
grupurile sociale si asa mai departe. Conceptele importante ale analizei sociologice sunt deseori exprimate in
limbajul comun, desi sensurile unor cuvinte pot fi diferite. De pilda, statut are un alt inteles in sociologie decat in
coversatia obisnuita. Aceasta confuzie in materie de cuvinte si buna cunoastere a insasi substantei analizei
sociologice, pe care cei mai multi oameni si-o atribuie, fac pe multi sa creada ca sociologia pur si simplu studiaza
si constata ceea ce este evident.

Sociologia si bunul-simt. Multe pareri de “bun-simt” sunt, pur si simplu, neadevarate. De pilda, multi cred ca
divortul este mai obisnuit printre cuplurile din clasele instarite si de mijloc decat printre cuplurile din clasele de jos
sau ca cei mai multi oameni care traiesc din ajutor social nu vor intr-adevar sa munceasca. Ambele afirmatii sunt
false. Roberson (1987) enumera douazeci de pareri considerate intr-o mare masura de “bun-simt”, care in urma
cercetarilor sociologice s-au dovedit a fi false.

Problema este nu ca bunul-simt este necesarmente fals, ci ca sociologia este o stiinta. De aceea, sociologia si
bunul-simt nu trebuie sa fie in conflict. De fapt, bunul-simt poate fi o sursa bogata de ipoteze pentru sociologi. Dar
sociologii trec dincolo de taramul bunului-simt. Ei deseori iau notiunile de bun-simt despre viata si le supun unei
verificari riguroase care duce la confirmarea, respingerea sau perfectionarea lor.