Imagistica cu raze Röntgen.

Raze X

Radiologia şi imagistica medicală este o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul teoretic şi
aplicaţiile practice ale radiaţiilor ionizante (radiaţii X, gama, radiaţii corpusculare, izotopi radioactivi),
ultrasunetelor, fenomenelor de rezonanţă magnetică, etc.
Până acum 30 de ani radiologia se limita la utilizarea razelor X în scop diagnostic
(radiodiagnostic), terapeutic (radioterapie) şi la studiul interacţiunii dintre radiaţii şi materie
(radiobiologie).
Era radiologică a început în 8 noiembrie 1895 când fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen, făcând
studii ale tuburilor catodice, descoperă faptul că acestea emit nişte radiaţii care au particularitatea de a
lumina un ecran fluorescent şi de a străbate corpuri astfel încât el reuşeşte să realizeaze radiografia mâinii
soţiei sale - prima radiografie din lume.
Datorită radiologiei şi imagisticii s-a realizat visul de veacuri al celor mai buni reprezentanţi ai
ştiinţei - acela de a vedea organele interne şi a urmări funcţiile lor tot aşa cum vedem obiectele din jur.
Astăzi avem posibilitatea să vizualizăm diferite organe şi leziunile lor chiar de dimensiuni mici, să le
reprezentăm în spaţiu - tridimensional - să studiem raporturile cu organele din jur, să le transmitem la
distanţă în vederea unui consult multidisciplinar.

RAZELE Röntgen
Radiatiile reprezinta un mod special de mişcare a materiei.
În raport cu modul propagării şi cu proprietăţiile lor, distingem; - radiaţii ondulatorii sau
electromagnetice - radiaţii corpusculare .
Din grupa ondulaţiilor electromagnetice, în afara razelor X şi gamma, fac parte razele cosmice şi
radiaţiile ultraviolete, radiatiile luminoase, radiaţiile infraroşii, microundele şi undele hertziene folosite în
telefonie, radar, televiziune şi radiofonie. Aceste tipuri de ondulaţii se deosebesc între ele prin lungimea
lor de undă şi prin frecvenţă. Cu cât lungimea lor de undă este mai scurtă, cu atât energia radiaţiilor
(duritatea lor) este mai mare.
Din grupul radiaţiilor corpusculare fac parte particule (încărcate electric) direct ionizante, ca
razele alfa şi beta ale radiului şi corpilor radioactivi; electronii, mezonii, protonii, deutronii şi alte
particule. Razele X sunt ondulaţii electromagnetice cu lungimi de undă care se măsoară în angstromi. Un
angstrom este a 10000 parte dintr-un micron, deci este egal cu 1/10000000 dintr-un milimetru. Razele X
utilizate în scopuri medicale au lungimea de undă cuprinsă 0,06-8 angstromi ceea ce le conferă o
penetrabilitate mare, proprietatea cea mai importantă pe care se bazează utilizarea lor în medicină.

1
APARATUL Röntgen Aparatul este compus din părţi principale şi secundare, respectiv; - părţile
principale sunt; tubul emiţător de raze X, transformatoarele, kenotroanele, ecranul. - părţile secundare;
masa de comandă, stativul, cablurile etc.

PRODUCEREA RAZELOR X TUBUL EMIŢĂTOR DE RAZE X

Razele X iau naştere ori de căte ori un fascicol de electroni în mişcare foarte rapidă este frânat
brusc, energia lor cinetică transformându-se în energie radiantă. Pentru producerea razelor X este nevoie
de un tub de raze X care este alimentat de circuite electrice adecvate prin intermediul transformatorilor şi
în care se produc electronii, cărora li se imprimă energii foarte mari, apoi sunt frînaţi brusc. Tubul de raze
X, care se întrebuinţează în prezent, este tubul Coolidge cu vid, în care electronii se produc la catod prin
încălzirea unui filament.
Tubul de raze X are pereţii constituiţi din sticlă, de forma sferică elipsoidala sau cilindrică. La
extremităţile sale se găsesc două prelungiri tubulare în care sunt montaţi cei doi electrozi, care poartă
numele de catod, format dintr- un filament, şi anod. Ei sunt reuniţi cu polii respectivi ai transformatorului
de înaltă tensiune.
În tub există un vid foarte accentuat. de proporţia a miliona parte din 1 mm Hg. Sticla tubului şi
ceramica utilizată ca izolator, are particularitatea că rezistă la presiunea atmosferică exterioară, care este
foarte mare comparativ cu vidul din tub, ca şi la încărcari electrice mari şi permite trecerea razelor X.

MECANISMUL PRODUCERII RAZELOR X

Razele X iau naştere în tub prin frânarea bruscă a electronilor catodici la nivelul anodului.
Producerea razelor X se explică prin fenomene care au loc la nivelul atomului.
Electronii catodici, cu energie corespunzătoare curentului de înaltă tensiune din tub, lovind
pastila anodică produc în atomii metalici ai acesteia, fenomene de ionizare şi deci punerea în libertate de
electroni. Fiecare electron catodic se comportă ca un proiectil în stare să smulgă atomilor anodici
electroni de pe o orbită mai periferică sau mai centrală a acestuia, cu preţul cedării energiei lui. Electronul
smuls din anod poartă numele de fotoelectron şi se comportă la rândul său faţă de atomii anodici din jur
ca un nou proiectil.
Radiaţiile X iau naştere ca urmare a interacţiunii dintre electronii animaţi de viteze mari, plecaţi
de la nivelul catodului şi atomii anodului. Aceste acţiuni îmbracă aspectul de coliziune şi de frânare astfel
încât fasciculul de raze X este format din radiaţii caracteristice şi radiaţii de frânare.
Razele X sunt radiaţii electromagnetice asemănătoare cu razele luminoase, iar propietăţile lor
sunt aceleaşi ca şi ale luminii, avănd în acelaşi timp caracterul propagării ondulatorii şi al celei
corpusculare. Ele au propietăţi fizice, chimice şi biologice.
Proprietati fizice: Razele X produc fenomene de luminescenţă atunci când ele cad şi se absorb
în anumite substanţe cristaline, semicristaline, sau fluide, de exemplu ecrane sau folii care conţin anumite
săruri ca tungstat de calciu, sulfură de zinc şi cadmiu, platinocianură de bariu, de calciu, titan sau
pămănturi raregodolinium-care emit în zonele albastru şi verde ale spectrului. Absorbţia razelor X care

2
cad pe aceste substanţe schimbă poziţia electronilor pe orbite şi fac ca atomul să treacă în stare de
excitaţie. Absorbtia razelor X: Fasciculul de raze X întâlnind în calea sa corpul omenesc sau diferite alte
obiecte este absorbit în parte, intensitatea lui scade, iar energia lui se transformă în radiaţii secundare,
lumină, căldură şi fenomene fotochimice
Proprietati chimice: Razele X modifică culoarea platinicianurii de bariu, din verde în galben,
apoi brun şi această proprietate era folosită în trecut pentru dozarea razelor X. Razele X impresionează
placa fotografică care conţine în structura ei bromura de argint, transformând-o într-o subhalogenură. Ele
modifică conductibilitatea unor metale cum ar fi seleniu-proprietate care este şi ea folosită în dozimetrie.
Proprietati biologice: Sub influenţa razelor X toate ţesuturile biologice suferă o serie de
modificări în funcţie de doza de radiaţii absorbite care pot merge până la moartea celulei. Efectele
biologice au la bază proprietatea de ionizare a razelor X. În doze mici radiaţiile au acţiune de
biostimulare.

Carachiciu (Dumitrescu) Ileana-Mirela

AMG I, sem II