Introducere în Teoria literaturii - anul I, sem. I, 2019-2020 Lect. dr.

Ilie Moisuc
Proiect de seminar – Introducere în Teoria literaturii

Prezentarea seminarului
A. Cine sînt1 şi ce obiective am?
Lect. dr. Ilie Moisuc, ţin acest seminar din 2008; sînt pasionat de teoria literaturii şi de teoria
lecturii (teza de doctorat este în acest domeniu).
Îmi propun ca în cadrul acestui seminar să vă ajut:
 să vă îmbogăţiţi şi să vă rafinaţi cunoştinţele de teorie literară;
 să vă îmbunătăţiţi competenţele de înţelegere, analiză şi interpretare a textelor literare
(poetice şi narative);
 să vă dezvoltaţi gîndirea critică;
 să vă amelioraţi competenţa de redactare de text analitic/ştiinţific.
B. Ce vom face în cele şapte întîlniri?
Seminarul I – Prezentarea seminarului. Analiza şi interpretarea textului poetic (I): generalităţi,
interpretare de text poetic, discuţii.
Seminarul II – Analiza şi interpretarea textului poetic (II): interpretare de text poetic, discuţii.
Seminarul III – Analiza şi interpretarea textului poetic (III): exerciţii de redactare.
Seminarul IV – Elemente de analiză a textului narativ (I): istorie-povestire-naraţie; focalizare
narativă. Text suport, Ciuleandra, de Liviu Rebreanu.
Seminarul V – Elemente de analiză a textului narativ (II): elemente de construcţie a personajului.
Text suport, Ciuleandra, de Liviu Rebreanu.
Seminarul VI – Elemente de analiză a textului narativ (III): structură tematică şi orizont
ideologic. Text suport, Ciuleandra, de Liviu Rebreanu.
Seminarul VII – Elemente de analiză a textului narativ (IV): exerciţii de redactare.
C. Care sînt aşteptările mele?
Implicare responsabilă (atenţie, participare la discuţii, formulare de întrebări, lectura prealabilă
a textelor, atunci cînd este cazul, printarea materialelor oferite pe suport electronic, respect faţă
de mine şi faţă de colegi etc.).
D. În ce constă evaluarea activităţii de seminar?
Evaluarea activităţii de seminar constă în consemnarea, la sfîrşitul fiecărui seminar, a
intervenţiilor şi a neimplicării prin +, ±, –; pe baza acestor calificative, fiecare student va
primi, la sfîrşitul semestrului, o notă variind între 4 şi 10. Nota 4 o vor primi persoanele care nu
au nicio intervenţie notabilă (notată prin +/±). Nota 10 o vor primi persoanele care s-au implicat
constant şi substanţial de-a lungul semestrului în discuţiile şi activităţile din cadrul seminarului.
Nota de la seminar reprezintă 40% din nota finală.
E. Cîte absenţe sînt permise?
Sînt permise 2 absenţe nemotivate. În situaţia în care un student nu poate veni cu grupa sa (o
dată sau deloc tot semestrul), acesta poate participa la seminar cu altă grupă, după ce solicită,
justifică şi primeşte aprobarea scrisă (prin email: ilie_moisuc@yahoo.com) sau verbală a cadrului
didactic. Persoanele aflate în situaţii speciale (urmează şi o altă facultate, lucrează, au probleme
medicale etc.) vor discuta cu cadrul didactic pentru stabilirea de comun acord, a unui program
alternativ de pregătire academică (sarcini de lucru suplimentare „în contul” absenţelor).
F. Ce avem de citit pentru seminar?
Bibliografia obligatorie pentru seminar constă în poeziile de analizat şi romanul Ciuleandra de
Liviu Rebreanu, folosite ca texte suport.
G. Aveţi întrebări?

1
Dacă pînă la finalul semestrului nu vă daţi seama de ce scriu „sînt” şi folosesc „î” în loc de „â”, promit să vă spun.

1
 Introducere în Teoria literaturii - Seminarul I –Analiza şi interpretarea textului poetic (I)

Seminarul I –Analiza şi interpretarea textului poetic (I)

Algoritm de analiză a unui text poetic
1) Lectura/relectura;
2) Înţelegerea literală a textului: sesizarea raporturilor morfosintactice şi logic-
argumentative între diferitele structuri ale textului; delimitarea aspectelor importante şi a
celor secundare; capacitatea de a parafraza, a rezuma şi „a povesti” textul.
3) Descoperirea ideii/viziunii centrale/principale a textului (o tratare specifică,
originală/individuală şi unică a unor teme generale): despre ce este vorba în acest
text?/despre ce „vorbeşte”, în primul rînd, acest text?
4) Delimitarea elementelor de conţinut care compun viziunea/ideea centrală („subteme”,
planuri ale textului; legăturile între părţile textului, progresia etc.) → sublinierea
cuvintelor cheie, delimitarea cîmpurilor lexico-semantice şi a elementelor recurente etc.;
5) Precizarea elementelor formale care contribuie la construirea ideilor „subtemelor” şi a
ideii centrale (procedeele, figurile şi celelalte elemente ale formei textului şi valoarea de
sens pe care o produc, funcţia lor în interiorul textului);
6) Formularea unor concluzii, aprecieri personale, raportarea la alte texte, la sarcini de
lucru specifice etc.

Principii fundamentale ale analizei

1. Distincţia IMPORTANT (PRINCIPAL) vs SECUNDAR
2. Corespondenţa (punerea în legătură) a FORMEI şi CONŢINUTULUI

FORMĂ ↔ CONŢINUT

DE CE? CUM?
CU CE SCOP? PRIN CE MIJLOACE?

Coordonatele unei lecturi eficiente → Modelul ICAR

Imaginaţie – aşteptări (despre text, despre cum ar vrea textul să îl citesc, despre cum ar vrea alţii să îl
citesc, despre cum vreau eu să îl citesc, despre autor etc.) şi presupuneri (prelectură).
Curiozitate – a verifica dacă şi în ce măsură aşteptările se materializează în oferta textului; a fi deschis
pentru surprize.
Atenţie – a cunoaşte şi a evita capcanele „pseudolecturii” sau ale relei lecturi.
Respect – a acorda prioritate, în înţelegere, textului, ca structură coezivă (relaţie particulară parte-
întreg).

2
 Introducere în Teoria literaturii - Seminarul I –Analiza şi interpretarea textului poetic (I)

1. Judecînd după titlu, o fi o poezie despre trecerea

ireversibilă a timpului? Dacă da, ar fi interesant de aflat din
ce perspectivă este gîndită această temă „universală” sau,
altfel spus, de ce alege poetul o temă arhicunoscută, la ce îi
foloseşte această temă?
trecerea anilor se asociază cu bucuria sau cu tristeţea?
! trecereea timpului, în ea însăşi, este „neutră”; ea poate
căpăta sens euforic (trecerea anilor = îmbogăţire spirituală,
ieşirea dintr-o perioadă dificilă, dobîndirea libertăţii etc.)
sau disforic (trecerea = sărăcire spirituală, intrarea într-o
perioadă dificilă, pierdere, apropiere de moarte etc.
Aplicaţii
2.Cunoaşterea autorului poate dăuna înţelegerii textelor poetice la prima
vedere deoarece riscăm să proiectăm asupra textului informaţii generale şi
locuri comune despre autor irelevante pentru sau chiar în contradicţie cu
textul propriu-zis.
3. Comparaţia nu este între „ani” şi „nori”, ci între două moduri de
trecere. Nori trec „pe şesuri” ca proiecţie, ca umbră → caracterul
insesizabil, discret şi imposibil de controlat al trecerii.

Trecut-au anii…(1) 4. Truism (adevăr evident, banal, loc comun). De ce o fi recurgînd

de … (irelevant) (2) poetul la o platitudine?
De ce simte nevoia să ofere şi o explicaţie/justificare a acestui adevăr
Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri (3) evident pentru toată lumea, prin utilizarea conectorului justificator
Şi niciodată n-or să vie iară, (4) „căci”? Oare pentru că poetul se referă la altceva decît la trecerea
timpului istoric (despre care ştie toată lumea că trece şi nu se mai
Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară întoarce?).
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri (5),
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, 5. Tensiunea/opoziţia prezent-trecut: (indicativ prezent vs. perfect
simplu, adverbul „azi”, corelat în opoziţie cu un „altădată” al „altor
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – vremuri”, al „trecutului vieţii”). Această opoziţie se dezvoltă pe mai
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, multe coordonate: absenţa vs. prezenţa mişcării sufleteşti (nu mă-
ncîntă vs mă mişcară, să tremuri);
O ceas al tainei, asfinţit de sară. absenţa vs. prezenţa luminii (mă-ntunec vs înseninară);
absenţa vs. prezenţa sunetului (mută-i gura vs un sunet din trecutul
Să smulg un sunet din trecutul vieţii, vieţii).
Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri
Cu mîna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!
Cum este trăită această opoziţie la nivelul eului? Care este starea care răzbate din text? (!din text, nu din mintea noastră,
care ştie că trecutul este contemplat mereu cu nostalgie, cu melancolie, cu regret; nu din mintea noastră care ştie că de
obicei, cînd ne gîndim la trecutul nostru devenim nostalgici, melancolici şi trăim o stare de regret). Ea este trăită, în primul
rînd, din perspectiva neputinţei eului; aceasta are la îndemînă un mijloc de a recupera trecutului, de a anula opoziţia –
lira, al cărei cîntec ar putea face trecutul sonor, transformîndu-l astfel într-un fel de prezent: „să smulg un sunet din trecutul
vieţii”, şi ar putea scoate sufletul din amorţire/înţepenire, făcîndu-l vibrant, deci prezent („să fac, o suflet, ca din nou să
tremuri”). Totuşi, încercările sînt zadarnice, neputinţa şi zădărnicia fiind exprimate prin locuţiunea adverbială „în van” (!!!
a nu se confunda această neputinţă cu exploatarea motivului vanitas vanitatum).
Opoziţia asta mai este trăită cu luciditate resemnată şi discreţie: tonul nu e lacrimogen, de văicăreală, ci reţinut şi
constatativ; acest efect de discreţie, de surdină şi de luciditate este obţinut cu ajutorul formelor de indicativ prezent din
ultima strofă: e pierdut, e mută, creşte, mă-ntunec. Singurele zvîcniri explicit emoţionale sînt cele două interjecţii „o” şi
exclamaţia finală, însă nu ele dau tonalitatea generală a poemului.

Pe baza tuturor observaţiilor, putem spune că textul nu este despre trecerea de la copilărie la maturitate, ca etape biologice
inevitabil succesive, nu despre ceva ce trăiesc toţi oamenii, ci despre două moduri de a fi ale unei fiinţe particulare (mai precis
ale sufletului ei) în raport cu lumea: pe de o parte un mod al plinătăţii, bucuriei, luminii, vibraţiei, armoniei, pe de altă parte,
un mod al golului, tristeţii, întunecării, înţepenirii, muţeniei. Aceste moduri, pentru că sînt ale sufletului, NU DEPIND DE
VÎRSTA BIOLOGICĂ! În acest caz, ele depind de liră şi de mînă, deci în principiu, s-ar putea face switch între ele. De ce nu
se întîmplă asta, poemul nu ne spune, cum nu ne spune nici cum s-a produs switch-ul iniţial, ce a declanşat trecerea de la
fruntea-nseninată la sufletul întunecat. Nici nu e important, mai important este să rezonăm autentic cu vocea din text care
exclamă: mă-ntunec! (mă-ntunec nu înseamnă „aoleu, am îmbătrînit şi mor curînd!!!”).

http://www.autorii.com/scriitori/mihai-eminescu/trecutau-anii-o-meditatie-pe-tema-panta-rhei.php
http://www.scrierile.com/referate/Mihai-Eminescu/Trecut-au-anii-opera-lirica-demonstratie-re-rom.php
3
 Introducere în Teoria literaturii - Seminarul I –Analiza şi interpretarea textului poetic (I)

Două stepe
de … (irelevant)
O stepă jos, o stepă neagră sus
Se-apropie-mpreună şi sugrumă
Calul de lut şi cîinele de humă
Şi omul lor, din umbra de apus.

Drumul s-a strîns din lume ca o sfoară,

Gheme de drumuri zac în heleşteu.
Hambarul n-a lăsat nimic afară,
Noaptea-ncuiată e cu lacăt greu.

Noi, singuri trei, dăm lumii-nchise roată,

Cercăm, strigăm… nici-un răspuns,
Că oboseala pribegiei ne-a ajuns
Şi n-avem loc să stăm şi noi odată.

Unde ne ducem? Cine ne primeşte?

În poarta cui să cerem crezămînt?
Hai, calule, hai, cîine, pămînteşte,
Să batem, frînţi, cu pumnii în pămînt.

http://www.autorii.com/scriitori/mihai-eminescu/trecutau-anii-o-meditatie-pe-tema-panta-rhei.php
http://www.scrierile.com/referate/Mihai-Eminescu/Trecut-au-anii-opera-lirica-demonstratie-re-rom.php
4