ELABORARE METODICĂ Nr.

3
TEMA: Implante. Generalități. Indicații la aplicarea implantelor în protetica dentară.

1. Indicaţii generale la aplicarea implantelor.

Indicatii:
 La pacientii cu idiosincrazie catre acrilate
 La pacientii predispusi la voma
 La pacientii cu profesii specifice (lectori, pedagogi, artisti)
. Selecţia pacienţilor se va baza pe o analiză a condiţiilor: psihologice, medicale generale şi locale
O indicație generală majoră către implantologia orală este starea generală satisfăcătoare fără maladii somatice în
acutizare care ar putea influența mersul intervenției de inserţie a implantului și perioada de osteointegrare, pacienţii cu
edentaţii care au vârsta peste 16 ani și toti cei ce au mare dorinţă de a-şi rezolva edentaţia prin tratament implanto-
protetic și au surse financiare corespunzătoare tratamentului
Societatea Americană pentru Anestezie (ASA) clasifică riscul preoperator al unui pacient în funcţie de starea generală
de sănătate a acestuia. Având în vedere această clasificare, atitudinea recomandată în fiecare caz este următoarea [1]:
• ASA 1: pacientul nu prezintă nicio boală sistemică - pacientul poate fi tratat cu precauţiile corespunzătoare
intervenției.
• ASA 2: afecţiune sistemică moderată - pacientul poate fi tratat, după ce în prealabil a fost consultat medicul
generalist sau de specialitate răspunzător pentru pacient.
• ASA 3-4: afecţiune sistemică gravă sau severă - efectuarea intervenţiei este în general nerecomandată în
cazul acestor pacienţi
-Imbunatatirea esteticului, a functiei masticatorii, fonetice, recistigarea tesuturilor pierdute


2. Indicaţii locale la aplicarea implantelor.

Indicatii locale:
 Edentatia delimitata de dinti adiacenți intacti
 Edentatie primara
 Lipsa retenției si instabilitatea a protezelor mobilizabile
 Disconfort funcțional cu proteze mobilizabile
 Incapacitatea psihologică de a purta o proteza mobilizabila, chiar dacă este prezenta o retenție adecvată sau o stabilitate buna
 Localizarea si nr insuficient al stâlpilor restanti (naturali si/sau artificiali)
 Absenta a stâlpilor naturali pt realizarea unei proteze fixe
 Cerința pentru un tratament conservativ (refuz de preparare a dintilor limitrofi bresei indiferent de statusul lor clinic)
 Cerințe speciale pentru performante superioare ale protezei legate de particularitatile profesionale, vârsta, sex (actori, cantăreți,
moderatori,
 Din punct de vedere topografic implantul este indicat daca distanta de la apofiza alveolara pana la sinusul maxilar ori canalul
mandibular constituie nu mai putin de 10.0 mm cu o zona de rezerva de 2-3 mm atat pe verticala cat si pe orizontala si cu un raport
adecvat dintre stratul compact si cel spongios.
 Edentatia terminala unilatarela sau bilaterala cand lipsesc 3 si mai multi dinti
 Cand proteza mobilizabila este foarte greu acceptata de pacienti
 In edentatii laterofrontale cu lipsa caninului
 In edentatii unidentare mai ales in zona frontala cand dintii vecini sunt intacti si necesita un sacrificiu mare de tesut dentar
 In edentatia totala cu o atrofie considerabila a procesului alveolar

3. Contraindicaţii generale la aplicarea implantelor.

Contraindicatii generale absolute:
 Diabet zaharat necompensat
 Tratament prelungit cu medicatie imunisupresoare – diminuarea rezistentei la infectii/reducerea densitatii osoase (corticoterapie de
lunga durata
 Afectiuni ale tesutului conjunctiv (ex. Lupus eritematos difuz, sclerodermia ce in formele avansate impiedica accesul intraoral si
implicit terapia implantara)
 Discrazii sanguine si coagulopatii (ex. Leucemii, hemofilie)
 Infarct miocardic < 12 luni
 Tumori maligne regionale
 Metastaze tumorale
 Osteoradionecroza
 Abuzul de alcool sau droguri – pot afecta masa osoasa/ imunitatea/nutritia/risc crescut de sangerare
 Tulburari psihice severe
Contraindicatii generale relative:
 Dereglari psihice (schizofrenie, paranoia, isterie, etc)
 Abuzul de alcool si de droguri
 Pacientii cu riscuri (iradiati, bruxomanie, tabagism excesiv, etc)
 Endocrinopatii (diabet zaharat, hipo si hipertiroidism, hipo si hiperparatiroidism, sindrom Cushing, acromegalie, insuficienta
corticosuprarenaliana)
 Afectiuni granulomatoase (cronice, tuberculoza, sarcoidoza, lepra)
 Afectiuni cardio-vasculare (hipertensiune arteriala, hipotensiune ortostatica, ateroscleroza, afectiuni vasculare periferice,
endocardite)
 Reactii de hipersensibilitate (anafilactic, urticaria)
 Afectiuni dermatologice (pemfigus vulgar, lichen plan eroziv)
 Afectiuni osoase metabolice sau de alta natura (boala Paget, displazia fibroasa)
 Coagulopatii (trombocitopatii, trombocitopenii)

Riscuri sistemice:
 Cardiovasculare – endocardia infectioasa
 Sanguine – dereglari in coagularea sangelui
 Sistemul nervos – epilepsia, asociata cu convulsii musculare si pierderea constiintei
 Endocrine – diabetul zaharat, osteoporoza
 Respiratorii – bronsite cronice, emfizeme pulmonare creeaza riscuri operatorii
 Gastrointestinale – xerostomii si refluxurile gastroesofagiene pot deregla cicatrizarea mucoasei
 Tumori maligne – iradierea altereaza vascularizatia, fapt care influenteaza osteointegrarea
 Pielea si mucoasa – lichen ruber plan, eritem polimorf, lupus eritematos pot perturba cicatrizarea tesuturilor moi.

4. Contraindicaţii locale la aplicarea implantelor.

Contraindicatii relative locale:
 Oferta si/sau calitate osoasa insuficienta
 Macroglosie,
 Bruxism

Riscuri locale
 Tabagismul – este identificat pentru implantele monolite cu suprafata neteda, si nici intr-un caz ca contraindicatie
 Alcoolismul – pentru comparatie, pierderea osoasa la consumatori de alcool este mai mare decat la fumatori
 Bruxismul – nu intereseaza perioada de osteointegrare, este mai mult un factor de risc al complicatiilor protetice
 Focar infectios parodontal sau endodontic – la nivel clinic, nu constituie o contraindicatie, cu conditia imbinarii unei antibioterapii
 Factorii de risc in functie de varsta
 Profilul psihologic al pacientului – sindroame psihotice, dismorfofobii, sindroame de degenerescenta cerebrala sau senila,
farmacodependeta.

5. Cerinţe către mucoasa crestelor alveolare la aplicarea implanturilor.

6. Cerinţe către aplicarea implanturilor.

Cerintele
 Implantul are nevoie de o suprafata de fixare suficient de mare, care sa asigure o buna stabilitate, din care considerente grosimea
partii superioare a procesului alveolar trebuie sa constituie nu mai putin de 3 mm in cazul aplicarii implantului-lama si nu mai
putin de 6 mm la aplicarea implantului-surub, iar spatiul dintre procesul alveolar edentat si antagonisti trebuie sa fie egal cu 12
mm.
 Din punct de vedere topografic implantul este indicat daca distanta de la apofiza alveolara pana la sinusul maxilar ori canalul
mandibular constituie nu mai putin de 10.0 mm cu o zona de rezerva de 2-3 mm atat pe verticala cat si pe orizontala si cu un raport
adecvat dintre stratul compact si cel spongios.


Inaltimea crestei alveolare se masoara de la nivelul coamei crestei alveolare pana la limita la care se admite insertia implantului:
a. Maxilar
 Anterior – podeaua foselor nazale
 Posterior – podeaua sinusului maxilar
b. Mandibula
 Anterior – cele 2 gauri mentoniere, adica in spatiul interforaminal, de la nivelul crestei alveolare pana la marginea bazilara a
mandibulei
 Posterior de gaura mentoniera – canalul mandibular
Inaltimea minima inserarii implantului variaza de la o zona la alta si in principiu este 10 mm, in zonele laterale unde osul are frecvent o grosime
mare si o inaltime redusa, iar unde nu predomina refacerea fizionomica se insera implanturi cu grosime mare (6 mm) si lungime de 6mm.

Latimea crestei alveolare

Latimea crestei alveolare se masoara intre fetele orale si vestibulare ale crestelor osoase, in dreptul locului de insertie a implantului.
Pe sectiune verticala, osul alveolar in care urmeaza a fi inserat implanturile, are forma triunghiulara, cu baza in sus la maxilar si in jos la
mandibula.
Latimea minima necesari inserarii unui implant este de 5 mm pe coama crestei, pt implanturile surub si de 3 mm pentru implanturile lama. Aceasta
grosime osoasa este necesara si suficienta pentru o vascularizatie corespunzatoare in jurul implantului si pentru o supravietuire previzibila. In lipsa
acestei grosimi se realizeaza expandarea crestei, iar in cazul unei grosimi foarte reduse se aplica grefe onlay.

7. Clasificarea crestelor alveolare după anatomie şi dimensiuni.

Atwood propune urmatoarele categorii de creste alveolare
 Alveola cu dinte
 Alveola postextractionala
 Creasta alveolara inalta si lata
 Creasta alveolara inalta si subtire
 Creasta alveolara rotunjita, aplatizata
 Creasta alveolara concav aplatizata

Falichilssel a clasificat resorbtia osoasa

 Os alveolar dentat
 Creasta alveolara inalta si lata
 Creasta alveolara inalta si ingusta
 Creasta alveolara inalta si ascutita
 Creasta alveolara lata si de inaltime redusa
 Creasta alveolara resorbite complet

8. Clasificarea crestelor alveolare după structură.

Clasificarea:
După Lekhoim şi Zarb sunt patru calități osoase:
 calitatea I-a, os compact omogen;
 calitatea a II-a strat gros de os compact, care înconjoară un miez de os trabecular dens;
 calitatea a III-a strat subțire de os cortical, care înconjoară un miez trabecular dens de rezistentă favorabilă;
 calitatea a IV-a strat subțire de os cortical, care înconjoară un miez trabecular de densitate redusă

După Misch a propus o clasificarea a densități osoase bazată pe aspectul macroscopic al osului cortical, care nu tine seama de
localizarea topografică a regiunii examinate.
a. D1 - format in mare parte doar din os cortical, localizare:
 la maxilar, in mod excepțional;
 la mandibulă osul D1 este întâlnit după cum urmează:
o în diviziunea A în 6% din cazuri la nivelul mandibulei anterioare în clasa a-IV-a Kennedy cu antecedente de
parafuncții şi extracții recente şi 3% in mandibula posterioară, îndeosebi când implantul angajează corticala
linguală:
o diviziunea C-h prevalenta osului D1 in mandibula anterioară este de 25%.
 Senzația tactila la frezură e de lemn de stejar
b. D2 – os poros compact (consta din os cortical subțire, majoritatea revenindu-i celui trabecular de calitate inferioara), localizare:
 La maxilar, in proporție mult mai mică decât la mandibulă:
 o La nivelul regiunii anterioare si a premolarilor in proporție de 25% si mult mai puțin in zona posterioară
o La edentație parțială cu ½ dinți lipsă indiferent de zona de la nivelul arcadei, aproape întotdeauna.
 La mandibulă 2/3 din cazuri lanivelul anterior si ½ din cazuri in zona posterioara.
 Senzația tactila la frezură e de lemn de brad
c. D3 – os trabecular dens (format din os cortical subțire si os trabecular), localizare:
 La maxilar
o Maxilarul anterior
 La mandibula
o Zona anterior
o Zona posterior
 Senzația tactila la frezură e de lemn de plută
d. D4 – os trabecular fin (format din os corticala foarte subțire si os trabecular de înalta calitate), localizare
 La maxilar
o Zona posterioară, îndeosebi in zona molarilor sau după sinuslifting
Senzația tactila la frezură e de polistiren

Densitatea osoasa disponibila dintr-o zona edenatat are o importa deosebita asupra planului terapeutic dealegere a
implantului si a abordului chirurgical, perioadei de vindecare, a solicitarii implantului cu lucrare protetica. Dupa
MISCH, exista 4 grupe de densitate osoasa,
 
-
os dens compact ( D-1), ca lemnul de stejar:
 foarte dens, apare în special la mandibular anterioara,mentinîndu-si forma si densitatea datorita presiunilor exercitate
de insertiile musculare si de torsiuneamandibulei. Histologic este format din os lamelar dens, înalt mineralizat, putînd
suporta sarcini mari.-
os poros compact ( D-2 ):
 este o combinatie de os trabecular gros la interior, si os dens, chiar compact laexterior, apare mai frecvent la
mandibula anterioara, urmata de cea posterioara, ocazional si la maxilarulanterior. Majoritatea sistemelor de implante
se refera la aceasta densitate osoasa, care prezinta o serie de avantaje
: interfata rigida initiala; osteointegrare buna; vascularizatie buna, vindecare în 4 luni.-
os trabecular dens d3:
este format din os trabecular fin si os compact poros subtire; apare în special lamaxilarul anterior si posterior, si la
mandibula posterioara. Prezinta unele avantaje:
 preparare foarte usoara,vascularizatie buna, favorizînd vindecarea. Vindecarea desi buna se produce în decursul a 6
luni.-
os trabecular fin ( D-4 ):
 este format din os trabecular cu o densitate foarte redusa si foarte putin oscortical;apare la maxilarul posterior la
edentatiile vechi. Este osul cel mai defavorabil pentru implantare.

9. În cît timp este indicata aplicarea lucrării protetice după intervenţia chirurgicală?
In funcție de momentul aplicării
- Imediate sau postextractional
- Imediat – tardive aplicate dupa vindecarea plăgii gingivale
- Tardive – aplicate dupa vindecarea plăgii osoase
- Tardiv-amânate – adică dupa vindecarea plăgii dupa ceva timp

10. Consecinţele aplicării lucrării protetice în primile 15 zile după operaţia de implantare.

11. Consecinţele aplicării lucrării protetice după o lună după operaţia de implantare.
Regeneratul primar osos apare dupa 2 luni de la interventia chirurgicala si pentru a evita traumele ocluzale exercitate asupra implanturilor la
confectionarea lucrarii protetice se tine cont de particularitatile biodinamice si ocluzale.

12. Consecinţele aplicării lucrării protetice după 3-4 luni după intervenţia - chirurgicală.
13. Consecinţele aplicării protezelor pe implante după un an de la intervenţia chirurgicală.
14. Ce procent de eşec trebuie de estimat după protezarea pe implante?
15. Nereuşita protezării cui aparţine: proteticianului, implantologului, pacientului?