1 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila

Farmacologie

Calea intrarectală

Particularităţile căii
Modul de administrare: prin introducere la nivelul rectului.
Mucoasa la nivelul cărora se realizează absorbţia: mucoasa rectală. Este o
mucoasă cu suprafaţă mică şi pH 5,5 – 7,5. Venele hemoroidale inferioară şi mijlocie
drenează sângele direct în vena cavă spre circulaţia generală şi ocolesc ficatul. Vena
hemoroidală superioară drenează sangele în sistemul port hepatic, ceea ce înseamnă
ca substanţele medicamentoase absorbite la acest nivel trec prin primul pasaj hepatic
şi suferă modificări.

Utilizarea căii intrarectale

➢ Pentru acţiune generală (sistemică) la copii, bolnavi inconştienţi, cu vărsături,
➢ Pentru acţiune locală, ex: purgative, antihemoroidale, antispastice.

Forme farmaceutice administrate rectal:

- Supozitoare,
- Unguente intrarectale,
- Microclisme.

Avantajele căii intrarectale:

• Ocolirea primului pasaj hepatic la administrare corectă,
• Abordabilă la copii, bolnavi cu vărsături, inconştienţi, în comă.

Dezavantajele căii intrarectale:

2 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila
Farmacologie

• Absorbţia incompletă şi inegală,

• Apariţia reflexului de respingere.

Calea intravaginală

Particularităţile căii

Modul de administrare: prin introducere la nivelul vaginului

Locul unde se realizează absorbţia: mucoasa vaginală, care are o suprafaţă

mică, este bine vascularizată şi are un pH de 3,8 – 4,5 (acid), datorat bacteriilor
saprofite (lactobacili).

Utilizarea căii intravaginale

➢ pentru acţiunea generală (hormoni), dar şi

➢ pentru acţiune locală (antibiotice, antifungice, corticosteroizi).
Este indicată administrarea înainte de culcare, pentru ca pacienta să rămână
cât mai mult timp întinsă.

Forme farmaceutice vaginale:

- Comprimate intravaginale şi ovule,
- Unguente intravaginale,
- Soluţii pentru spălături intravaginale.

Avantajele căii intravaginale:

• Utilizarea locală pentru infecţii sau alte afecţiuni ginecologice.

3 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila
Farmacologie

Dezavantajele căii intravaginale:

• Administrare neplăcută,
• Apariţia de iritaţii locale.

Calea intraoculară

Particularităţile căii
Modul de administrare: prin introducere în sacul conjunctival, sau la nivelul
pleoapei.
Mucoasa la nivelul cărora se realizează absorbţia: conjunctiva şi corneea. Sunt
două mucoase extrem de subţiri, cu vascularizaţie bogată, pH 7,4 şi presiune
osmotică 0,9%. Importantă este secreţia lacrimală, care poate antrena eliminarea
substanţei active medicamentoase.

Utilizarea căii intraoculare:

➢ Doar pentru acţiune locală, ex: antimicrobiene, antiglaucomatoase,
antiinflamatoare, antialergice.

Forme farmaceutice administrate intraocular:

- Soluţii apoase în picăţuri izotone cu secreţia lacrimală (cu aceiaşi presiune
osmotică), cu pH 7,4 – 8 %, sterile.
- Unguente oftalmice,
- Implante oftalmice,
- Lentile oftalmice.

Avantajele căii intraoculare:

4 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila
Farmacologie

• Utilizarea în afecţiuni oftalmologice

Dezavantajele căii intraoculare:
• Prezenţa secreţiei lacrimale, care duce la diminuarea timpului de
contact cu substanţa medicamentoasă.

Calea respiratorie

După locul de absorbţie se împarte în:

- Calea intranazală şi
- Calea respiratorie propriu-zisă (pulmonară)

Calea intranazală

Particularităţile căii

Modul de administrare: prin instilaţii, picurare, spray sau inhalaţie la nivelul

nărilor.

Locul unde se realizează absorbţia: mucoasa rinofaringiană, care are o

suprafaţă mică şi este bine vascularizată. Factor specific: prezenţa secreţiei nazale,
care poate antrena eliminarea substanţei medicamentoase.

Utilizarea căii intranazale:

➢ pentru acţiune locală în rinite, infecţii locale, alergii.

Forme farmaceutice intranazale:

- Soluţii apoase (izo sau hipertone) şi uleioase administrate în picături, spray,
spălături sau inhalaţii,
5 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila
Farmacologie

- Unguente intranazale.

Avantajele căii intranazale:

• Utilizarea locală pentru infecţii sau alergii însoţite de rinoree.

Dezavantajele căii intranazale:

• Secreţia nazală care poate antrena eliminarea substanţei,
• Apariţia dependenţei şi toleranţei faţă de anumite substanţe (decongestive
vasoconstrictoare – efedrin㸠nafazolină, oximetazolină).

Calea pulmonară

Particularităţile căii

Modul de administrare: cu ajutorul unor aparate speciale (nebulizatoare,

măşti, dozatoare sub presiune), prin inhalare în timpul respiraţiei.

Locul unde se realizează absorbţia: mucoasa bronşiolară şi epiteliul alveolar.

Mucoasa bronşiolară secretă mucus protector, are o suprafaţă mare şi este
subţire.
Epiteliul alveolar are o suprafaţă foarte mare, este foarte subţire, este puternic
vascularizată şi are multi pori pentru a realiza schimbul de gaze la nivelul
plămânilor.

Utilizarea căii pulmonare:

➢ pentru acţiune generală – anestezice generale în operaţii, vaccinuri,

6 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila
Farmacologie

➢ pentru acţiune locală în afecţiuni bronhice sau pulmonare (astm, tuse, infecţii,
inflamaţii).

Forme farmaceutice pulmonare:

- gaze şi lichide volatile administrate cu ajutorul unor aparate speciale în
anesteziologie,
- soluţii apoase sau pulberi sub formă de aerosoli administrate cu nebulizatoare
sau dozatoare sub presiune.

Avantajele căii pulmonare:

• doza necesară este mult mai mică faţă de administrarea orală,

• evitarea efectelor generale ale medicamentelor,
• acţiune locală în afecţiuni pulmonare.

Dezavantajele căii pulmonare:

• modul de administrare, destul de complex, care necesită aparate speciale.

Calea cutanată

Particularităţile căii

Modul de administrare: pe piele: prin ungere, masaj, badijonări, comprese,

băi.

Locul unde se realizează absorbţia: în principal la nivelul foliculilor piloşi şi

glandelor sebacee de la nivelul epiteliului dermic. O mica parte se absoarbe şi prin
7 Școala Postliceală Sanitară Carol Davila
Farmacologie

epidermă, care este un strat gros, format din 3 straturi, de natură preponderent
lipidică.

Utilizarea căii cutanate:

➢ pentru acţiune generală – în angină pectorală,

➢ pentru acţiune locală în afecţiuni dermatologice, sau muscolo-articulare.

Forme farmaceutice cutanate:

- soluţii apoase sau uleioase,
- emulsii, suspensii,
- unguente, creme, geluri,
- plasturi,
- sisteme terapeutice transdermice (TTS) – ex cu nitroglicerină pentru angină
pectoral㸠care se aplică în zona cordului.

Avantajele căii cutanate:

• acţiune locală în afecţiuni dermatologice şi reumatismale,

• evitarea efectelor generale ale medicamentelor.

Dezavantajele căii cutanate:

• absorbţia redusă de substanţă activă în unele cazuri şi slaba eficienţă
terapeutică.