Țesutul nervos

Șef lucrări dr. Eugen Radu

Șef lucrări dr. Linda Popa
Istoric

http://nobelprize.org
Istoric

http://nobelprize.org
 Principii - S. Ramón y Cajal

1. Celularitate – “Celula nervoasă este

elementul funcţional şi structural
fundamental al creierului.”
2. Comunicare sinaptică – “Terminaţiile
unui neuron comunică cu dendritele altui
neuron prin structuri specializate”,
denumite ulterior sinapse de către
Sherrington.
 Principii - S Ramón y Cajal

3. Specificitatea conexiunilor – “Neuronii

nu formează sinapse în mod aleator.”
4. Polarizare dinamică – “Semnalele dintr-
un circuit neural se propagă într-o singură
direcţie […] Informaţia circulă dinspre
dendritele unui neuron înspre corpul
celular şi apoi de-a lungul axonului către
terminaţiile presinaptice […]”

E Kandel, In Search of Memory: The Emergence of a New Science of

Mind. W. W. Norton & Company, 2006
Istoric

http://nobelprize.org
 1. Celularitate

Ţesutul nervos – este

alcătuit din neuroni
interconectaţi (circuite)
şi celule gliale, cu rol
de suport.

Totalitatea ţesuturilor
nervoase formează
sistemul nervos.

www.livescience.com/61599-dissected-nervous-system-photo.html
 1. Celularitate

Regiuni distincte ale sistemului nervos

alctuiesc, împreună cu structurile asociate
(teci conjunctive, vase de sânge) organe.
Clasificare: sistem nervos central şi
periferic:
• SNC: măduva spinării şi creier
• SNP: ganglioni (senzitivi şi vegetativi) şi
nervi
1. Celularitate - neuronul

Dendrite

Corpul neuronal
(somă, pericarion)

Axon
 Structura neuronilor
Dendrite Axon al altui neuron

Corpi Nissl
Sinapsă
Pericarion
Segment axonal iniţial Conul de emergenţă axonală
Teacă de mielină
Oligodendrocit
Ram axonal colateral
Axon
Nod Ranvier SNC
SNP
Celulă Schwann

Ram colateral al
arborizaţiei terminale

Placă mototrie
LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9
 Corpul neuronal (MO)

• Nucleu mare, rotund,

eucromatic, “veziculos”
• Nucleol proeminent

• Citoplasma:
• corpi Nissl – intens bazofili
• incluziuni pigmentare (ex.
neuromelanină – substanța negră,
lipofuscină) Neuropil
 Copul neuronal (ME)

• RER, poliribozomi (corpi Nissl)

la baza dendritelor, nu şi în
conul axonal
• REN abundent
• Aparat Golgi - bine dezvoltat
• Vezicule delimitate de
endomembrane
• Lizozomi
• Mitocondrii
• Picături lipidice

LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9

SE Mills, Histology for Pathologists, Ed. 3

 Corpul neuronal (ME)

• Centrozom – rol în organizarea microtubulilor

• Citoschelet
1. microtubuli şi proteine asociate (MAP)
2. filamente intermediare (neurofilamente)
3. microfilamente actină
• foarte bine reprezentat și la nivelul prelungirilor
↓
1. transport axonal și dendritic
2. formarea și menținerea formei n.
3. modificări dinamice ale conturului
n.→ ghidare și creștere axonală
 Dendritele

• prelungiri ale somei - receptoare

✓ preiau informaţia → corpul celular
• diametru > diam. ax., descrescător (conice)
• nemielinizate

• se ramifică extensiv → arborizația dendritică → crește

semnificativ suprafața receptoare

• corpi Nissl, mitocondrii, citoschelet (excepție c. Golgi)

• abundente la baza dendritei şi din ce în ce mai
puţine distal

• spini dendritici - specializări cvasipermanente care

primesc sinapsele excitatorii
 Spinii dendritici

• proiecții dinamice
• până la 40.000/neuron
• ~ 1 mm
• “aparatul spinului”
• stive de cisterne REN
• filamente de actină, poliribozomi, mitocondrii

• Implicate în potenţarea pe termen lung a transmiterii

sinaptice (LTP = “întărirea” sinapsei prin utilizare frecventă)

• Plasticitate sinaptică → memorie pe termen lung,

învăţare
 Axonul

• prelungire unică - efectoare

• diametru constant
• conducerea unidirecţională a potenţialului de acţiune
(corp celular → alt neuron sau o celulă efectoare)

• origine la nivelul somei în conul de emergenţă axonală

• nu conține corpi Nissl sau c. Golgi
✓ Segment inițial
• între vârful conului de emergență și începutul tecii de
mielină
• generarea PA
• domeniu distinct d.p.d.v. molecular
✓ Segmentul de conducere - mielinic sau amielinic
✓ Arborizaţia terminală cu ramuri ce sfârşesc butonat –
butoni terminali
 Axonul – Transportul axonal

• Transportul axonal

– Transport anterograd
• corpul celular → periferie
• proteină motor – kinezina

– Transport retrograd
• terminațiile butonate axonale, dendrite →
corpul celular
• proteină motor – dineina
 Axonul – Transportul axonal

• Transportul axonal
▪ lent – 0,2-4 mm/zi
• tubulină, actină, NF, enzime, calmodulină
▪ rapid – 20-400 mm/zi
✓Anterograd rapid
• vezicule sinaptice, mitocondrii, REN
• glucide, aa, nucleotide, neurotransmițători, Ca
✓Retrograd rapid
• aceleași, în sens invers
• prt și alte molecule endocitate la terminațiile
axonale
❖ cale utilizată de toxine și virusuri
• Transportul dendritic
• caracteristici și funcții similare
 Tipuri de neuroni

Număr de prelungiri:
1. N. bipolari – căi 1 2 3
senzitive:
– în retină
– gg.n. vestibulocohlear
– neuronii olfactivi
2. N. multipolari – cei
mai numeroşi
3. N. pseudounipolari -
un trunchi comun care
se ramifică apoi în “T”
– ggl. senzitivi (gg. spinali,
gg. nn. cranieni)

LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9

 Tipuri de neuroni

Funcțional:
1. N. senzitivi – conduc
informaţie către SNC
2. N. motori – conduc
informaţie dinspre
SNC către celule
efectoare
3. Interneuroni –
interconectează alţi
neuroni (> 99%)
 Tipuri de neuroni

Morfologie:
1. n. piramidali – n.
dendrită dendrite
efectori ai cortexului apicală

cerebral: multipolari,
pericarion mare,
dendrită mare apicală
2. n. granulari –
interneuroni mici, 3
rotunzi dendrite
bazale

3. cel. Purkinje – n.
piriformi; cerebel, 2

dendrite f. ramificate 1
 Tipuri de neuroni
Morfologie:
4. Cel. stelate –
ex. cel amacrine
“starburst” din
retină
(interneuroni)
 Tipuri de neuroni

Lungimea axonului: Învelişul axonului:

• N. de proiecţie • N. mielinizaţi (ax.>1 µm)
(Golgi I) – axon lung, • N. nemielinizaţi (ax. <1 µm)
senzitivi sau motori
• N. de asociaţie
(Golgi II) –
interneuroni
 2. Comunicare sinaptică

• Sinapsele – joncţiuni specifice neuronilor

• facilitează transmiterea impulsurilor nervoase de

la un neuron (presinaptic) la
▪ alt neuron (postsinaptic)
▪ celule efectoare (musculare, glandulare)
• cel mai frecvent prin substanţe solubile –
neurotransmiţători
• MO:
✓ nu sunt vizibile în colorații uzuale (HE)
✓ impregnare Ag – structuri ovale atașate
suprafeței neuronilor receptori
 Sinapse - clasificare
Clasificarea topografică:
1. tipurile “clasice” (cele mai frecvente):
– axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - numai
excitatorii
– axodendritice excitatorii sau inhibitorii
– axosomatice
– axoaxonice - numai inhibitorii (cu segmente nemielinizate
ale axonului postsinaptic)

2. tipurile noi de sinapse (de regulă inhibitorii):

dendritice
somatice
– dendro- axonice

dendritice
somatice
– somato- axonice
Ross - Histologie
Tratat și atlas, ed. 7
 Sinapse - clasificare

Clasificarea topografică:
3. Sinapse speciale (participă concomitent mai multe
prelungiri):
– reciproce - dendrodendritice
• 2 sinapse învecinate ce conduc impulsul nervos în sens
invers
– în panglică
• în retină, urechea internă
• axodendritică: participă 1 axon si 2 dendrite foarte
apropiate între ele
• axonul prezintă pe linia mediană o densificare în formă
de panglică
– s. serială - axoaxonică
• o înşiruire de sinapse axoaxonice
 Sinapsa - MET

Sinapsă dendro-dendritică. Se observă şi un axon (A) ce stabileşte o sinapsă cu D2

 Sinapse - clasificare

Cf. mecanismului de transmitere:

• Sinapse chimice
• cu neurotransmiţători
• Sinapse electrice
• prin joncţiuni gap
• foarte puţine în SNC http://www.itg.uiuc.edu

• Sinapse mixte
• cuplaj între sinapsa electrică și cea chimică
• rare: nucleii vestibulari laterali, nucleii tractului
mezencefalic al trigemenului
 Sinapsa chimică - MET

Elemente:

M Buton presinaptic
*
(axon): mitocondrie
REN (M), vezicule
*
* sinaptice (*), REN,
microtubuli (Mt),
neurofilamente
Mt
Zona activă

Fantă sinaptică, 20-30

Material electronodens nm, electronodensă

Elem. postsinaptic
(poate fi spin, dendrită,
somă, axon):
mitocondrii,
neurofilamente
Funcţionarea sinapsei chimice

LC Junqueira, Histologie, Ed. 11

Funcţionarea sinapsei chimice

porocitoză

Ross - Histologie Tratat și atlas, ed. 7

 Sinapse - clasificare
Clasificarea morfologică
(ultrastructurală) – Gray:
– Sinapse asimetrice –
material electronodens
mai gros pe memb.
postsinaptică, fantă
sinaptică 30nm
– Sinapse simetrice –
material electronodens de http://www.itg.uiuc.edu
grosime egală pe membr.
pre- şi postsinaptice,
fantă sinaptică 20nm
 Sinapse - clasificare

Aspectul veziculelelor
sinaptice:
•V. clare, sferice, 40-60 nm –
acetilcolina
•V. clare, turtite, 20-60 nm –
neurotransmiţători inhibitori
•V cu miez dens, sferice,
40-60 nm – catecolamine
•V cu miez dens, sferice, mari
(80-100 nm) şi halou clar –
neuropeptide
 Sinapse - clasificare
Clasificarea morfofuncţională:
– Excitatorii - asimetrice, cu
vezicule clare, sferice, efect
de depolarizare (creşterea
PR) a membranei
postsinaptice - potenţial
postsinaptic excitator (EPSP)
– Inhibitorii - simetrice, v. clare
sferice sau turtite, efect de
hiperpolarizare (scăderea PR)
http://www.itg.uiuc.edu
- potenţial postsinaptic
inhibitor (IPSP)

▪ Tipul de receptori postsinaptici

determină efectul transmiterii
sinaptice
 Sinapse - clasificare

• Sinapse continue
(discoidale) – morfologie
uniformă în secţiune
• Sinapse perforate – mai
multe zone electronodense
în aceeaşi sinapsă. Posibil
rol în plasticitatea
sinapselor şi potenţare pe
termen lung (LTP) (Popov V.
et al, Neuroscience 128:251, 2004)

http://www.mc.vanderbilt.edu
 Neurotransmiţători

• Mediatori chimici ai transmisiei sinaptice

• Au efect rapid (latenţă 1-2 ms) şi localizat
(sinaptic)
• Criterii
– sunt sintetizaţi în neuron
– prezenţi în elementul presinaptic şi eliberaţi în cantităţi
suficiente pentru declanşarea unui răspuns mediat de
receptorii de pe versantul postsinaptic
– administrarea exogenă are efecte similare cu
eliberarea endogenă
– există mecanisme biochimice pentru inactivarea
neurotransmiţătorilor din fanta sinaptică
• Sisteme de neuroni ce folosesc acelaşi
neurotransmiţător: noradrenergic, dopaminergic,
serotoninergic, colinergic
 Neurotransmiţători
Neurotransmiţătorii
• NT inhibitori:
– GABA (acid g-amino-butiric)
– glicina
– purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
✓ deschiderea canalelor de Cl →
→ hiperpolarizarea mb postsinaptice →
→ generarea PA devine dificilă
• NT excitatori:
– glutamat
– aspartat
– taurina
✓ deschiderea canalelor de Na →
→ depolarizarea mb postsinaptice →
→ inițierea PA → generarea impulsului nervos

• NT cu efecte dependente de tipul receptorului:

– acetilcolina
– noradrenalina monoamine
– serotonina
– dopamina
 Neuromodulatori

• Durată mai mare a efectului, latenţă mai mare

• Acţiune mai puţin localizată (acţionează asupra
mai multor neuroni)
• O substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător,
neuromodulator sau neurohormon (uneori)
• Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu
sistemul neuroendocrin difuz: colecistokinina, b-
endorfina, substanţa P, angiotensina, VIP
• Efecte pe membrana presinaptică (modulează
exocitoza) şi postsinaptică influenţează legarea
mediatorilor de receptori
Neuropeptide

LC Junqueira, Histologie, Ed. 11

 Funcţionarea sinapsei

• Un neuron foloseşte mai multe substanţe

neuroactive (ex.: acetilcolină şi VIP)
• Aceeaşi moleculă are efecte diferite în
funcţie de context (în principal tipul de
receptor de care se leagă)
 Dopamina

• Dopamina coexistă în neuronii trunchiului

cerebral cu peptide precum colecistokinina
• Funcţionează ca:
– neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din
substanța neagră
– neuromodulator: motivaţie, plăcere
– neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici
(nucleul arcuat) în adenohipofiza (inhibă secreţia de
prolactină)
• Excită, inhibă sau modulează activitatea celulei
ţintă, în funcţie de natura receptorului din
membrana postsinaptică
 Substanţe neuroactive

• Monoamine:
– catecolamine - adrenalina, noradrenalina, dopamina;
– amine din triptofan - serotonina, triptamina
• Aminoacizi: aspartat, glutamat, GABA, glicina,
taurina
• Peptide:
– acţionează ca neuromodulatori: colecistokinina,
endorfine, encefaline, substanta P, VIP
– acționeaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH,
somatostatina, vasopresina
• Purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
• Gaze: NO (oxid nitric), CO
 Receptori

• Ionotropi
• canale ionice dependente de ligand
(neurotransmițător)
✓legarea neurotransmițătorului → deschide
canalul → deplasarea ionilor → generează
PA în celula efectoare
• semnalizare foarte rapidă
• căile neuronale principale din creier, căile
motorii somatice din SNP
• Metabotropi
• receptori cuplați cu proteine G
• modularea activității neuronale
 Celularitate

• Neuroni
• Celule gliale (neuroglie - Virchow, 1859)
- SNC (+ celule ependimare)
Astrocit Oligodendrocit Microglie

Corp celular
Procese
celulare
Dale Purves et al., Neurosciences: Third Edition, Sinauer Associates, 2004

- SNP: celule Schwann, celule satelite

 Astrocite

• 20-50% din volumul creierului

(celule gliale: neuroni = 10:1)
• Tipuri morfologice:
protoplasmatice (subst. cenuşie)
şi fibroase (subst. albă)
• Morfologie:
– celule stelate, cu prelungiri
(observabil folosind impregnare
argentică, nu HE)
– nucleu rotund, eucromatic, fără
nucleol
 Astrocite - tipuri

• Morfologie:
– a. fibros – subst. albă,
prelungiri puține, relativ
neramificate, cu traiect
rectiliniu Astrocit fibros
– a. protoplasmatic – subst.
cenuşie, prelungiri
numerose, scurte, foarte
ramificate

Astrocit protoplasmic
 Astrocite
• Ultrastructură:
– filamente intermediare 8nm –
GFAP (Glial Fibrillary Acidic
Protein); există şi prelungiri
fără GFAP, în formă de văluri
(cu filamente de actină)
– granule de glicogen
– vezicule delimitate de mb.
– lamină bazală
GFAP - imunofluorescenţă

200nm
GFAP - imunohistochimie
 Astrocite – alte tipuri

Glia limitans: situată

subpial
• Prelungirile
astrocitelor (pedicele
subpiale) formează un
strat continuu la
periferia SNC
↓
barieră relativ
impermeabilă

Ross - Histologie
Tratat si atlas, ed. 7
 Astrocite – alte tipuri

Glia radială
• Celule gliale prezente în cursul
formării structurilor SNC, cu
morfologie bipolară
• În telencefal: o prelungire
contactează suprafaţa ventriculilor
cerebrali, cealaltă ajunge subpial
→ schelă – ghidează migrarea n.
în dezvoltarea SNC
• Produce proteine de adeziune şi
ale matricei extracelulare
• Postnatal: celulele Bergmann în
cerebel, celulele Müller în retină,
glia radială a girului dentat
hipocampic
Cerebel. Verde – cel. gliale, roşu
– neuroni.
Lordkipanidze T. et al., Glia 51:229, 2005
 Astrocite - citoarhitectură
• Astrocitele
protoplasmatice
sunt organizate în
domenii ce nu se
suprapun
• Sinapsele unui
domeniu
interacţionează cu
un singur astrocit
• Modularea
transmiterii
sinaptice?
Cortex uman. Albastru – nuclei,
verde – neuroni, roşu –
capilare, alb – astrocite;
Oberheim NA et al., Trends Neurosci 29:547, 2006
 Astrocite - citoarhitectură

• Astrocitele vin în contact cu

(aproape) toate
componentele celulare ale
creierului:
– alte astrocite (joncţiuni gap)
– celulele ependimare
– neuroni (pericarioni,
prelungiri, sinapse)
– oligodendroglie
– celulele endoteliale capilare
 Astrocite - citoarhitectură
• Astrocitele contactează capilarele din subst. cenuşie –
pedicele vasculare
• Induc formarea şi menţin bariera hematoencefalică
(sânge-creier)

Ross - Histologie
Tratat și atlas, ed. 7
 Bariera sânge-creier
• Formată din celulele endoteliale ale
capilarelor cerebrale
• Capilarele cerebrale
– continue
– joncțiuni strânse (z. occludens)
– transcitoză redusă, foarte selectivă (subst. < 500 Da)

53

Neurosciences: Third Edition, Dale Purves et al., Sinauer Associates, 2004

 Bariera sânge-creier

Permeabilitatea diferă în funcţie de substanţă:

• mare - pentru H2O, CO2 și O2; subst.
liposolubile (h. steroizi)
✓ aquaporine în pedicelele vasculare →
restabilirea echilibrului osmotic (ex. în edemul
cerebral)
• mică
– glucoză, uree
– ioni (K+, Na+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32-)
• foarte mică:
– săruri biliare, catecolamine circulante
• extrem de mică (practic nulă) - pentru proteine
 Bariera sânge-creier

Funcţiile barierei sânge-creier:

• homeostazia mediului extracelular din
țesutul nervos
• protejează creierul de toxinele circulante
• previne pătrunderea neurotransmiţătorilor
din circulaţia generală

• Alterarea barierei prin modificarea

permeabilităţii endoteliului ca urmare a
ischemiei poate duce la edem cerebral.
 Astrocite
• Astrocitele nu prezintă PA, ci creşteri ale concentraţiei
intracelulare de Ca2+ (“valuri de Ca2+”) → activarea căi
de semnalizare intracelulară
• Induse de neurotransmiţători eliberaţi (sinaptic şi
extrasinaptic) de neuroni – ex. Glu → rec. NMDA (N-
methyl-D-aspartat = rec. ionotropic pt Glu) astrocitari. Alţi
receptori: adrenergici, purinergici, GABA
• Valurile se propagă prin joncţiuni gap inter-gliale

Retină. Galben – creşterea concentraţiei intracel. Ca2+. Interval aprox. 6 sec.

Newman EA et al., Science 275:844, 1997
 Funcţiile astrocitelor

1. Homeostazia mediului neuronal:

• sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat
din PA neuronale → tamponarea spațială a K+

• îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse

✓ preiau glutamatul sinaptic şi îl convertesc în
glutamină → butonul presinaptic
✓ protejează neuronii împotriva excitotoxicităţii
(apoptoză neuronală datorată angajării prelungite a
receptorilor Glu în ischemia cerebrală)
 Funcţiile astrocitelor

2. Suport metabolic pentru neuroni:

• reglează fluxul sangvin cerebral local
• produc lactat prin glicoliză → suport energetic
pentru neuroni
• sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
• detoxifierea amoniului
• produc factori trofici pentru neuroni:
✓ NGF (Nerve Growth Factor), BDNF (Brain-Derived
Neurotrophic Factor), GDNF (Glial-DNF)
✓ intervin în dezvoltarea SN, răspunsul
regenerativ postlezional, dar şi în condiţii
bazale
Funcţiile astrocitelor

Stimularea neuronală
aferentă determină influx
de Ca2+ în astrocite şi
vasodilataţie mediată de
glutamat

Haydon PG et al., Physiol Rev 86:1009, 2006

 Funcţiile astrocitelor
3. Modularea transmiterii sinaptice
a. Eliberare de substanţe neuroactive:
glutamat, taurină, ATP, peptide (enkefaline,
endoteline) indusă de valurile de Ca.
Prezintă vezicule de exocitoză şi moleculele
necesare procesului.
Vezicule exo/endocitoză în
astrocite cultivate

200nm
Montana V. et al., Glia 54:700, 2006
 Funcţiile astrocitelor
3. Modularea transmiterii sinaptice
b. Diminuarea concentraţiei de
neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin
transportori, sau acetilcolină prin eliberarea
de liganzi specifici

AChBP = acetylcholine
binding protein

Smit AB. et al., Nature 411:261, 2001

 Funcţiile astrocitelor

4. În dezvoltarea SN:
a. glia radială (în special)
ghidează migrarea/creşterea
axonală şi dendritică
b. contribuie la sinaptogeneză,
favorizând structurarea şi
activitatea sinapselor

Cerebel. Verde – celule

Bergmann, roşu – celule
Purkinje

Lordkipanidze T. et al., Glia 51:229, 2005

 Funcţii astrocite

4. În dezvoltarea SN:
c. Celule stem gliale şi
neuronale.
În cursul dezvoltării
SN glia radială se
poate diferenţia în
neuroni.

Noctor SC et al., Nature 409:714, 2001

 Funcţiile astrocitelor

La om adult – bulb olfactiv, zona subventriculară

(pereţii laterali ai ventr. I şi II, girul dentat al
hipocampului) conţin celule stem neuronale

Girul dentat
Bandă astrocitară ZSV Eriksson PS et al.,
Sanai N et al., Nature 427:740, 2004 Nature Medicine 4:1313, 1998

gfap
 Funcţiile astrocitelor
5. În circumstanţe patologice:
• Răspund la leziuni traumatice, inflamatorii,
infecţii: astrocitoză/glioză
• Hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a
filamentelor intermediare, proliferare
• Proliferare şi în scleroza multiplă

Glioză
 Oligodendrocite
• Celule gliale cu prelungiri mai
puţin ramificate
• Derivă din precusori comuni
cu astrocitele
• MO:
– formă ovală
– nucleu rotund, heterocromatic,
halou perinuclear
– prelungiri puţine, groase, puţin
ramificate
– în apropierea corpilor neuronali
(subst. cenuşie) =
oligodendrocite satelite
– dispuse în şiruri (subst. albă)=
oligodendrocite interfasciculare
 Oligodendrocite
• ME:
– nu au lamină bazală
– citoplasmă electronodensă
– mitocondrii, RER, microtubuli
 Oligodendrocite – funcții
• Realizează învelişul de
mielină la nivelul substanţei
albe a SNC
• exprimă proteine
specifice: MBP (Myelin Basic
Protein), dar și proteine
diferite față de SNP
• Un oligodendrocit
mielinizează mai mulţi axoni:
prelungiri lameliforme, turtite
• Ţinta atacului autoimun în
scleroza multiplă

Junqueira LC, Basic histology text & atlas, 10th ed, McGraw-Hill
 Oligodendrocite – funcții

https://www.news-medical.net/life-sciences/Oligodendrocyte-Progenitor-Cells-Production-and-Uses.aspx
 Microglii

• Celule asemănătoare macrofagelor din alte

ţesuturi. Sinonim: cel. Del-Rio – Hortega
• Condiții normale - apox. 5% din totalul cel. gliale →
proliferează și devin active fagocitar (microglii
reactive) în regiuni patologice sau cu leziuni
• Proteine de suprafaţă similare macrofagelor
(CD68, CMH clasa II)
• Derivă din precusori mezenchimali (hematopoietici)
şi nu din neuroectoderm
• MO şi ME
– formă eliptică
– nucleu alungit, heterocromatic
– prelungiri scurte, spiralate
– lizozomi
 Microglia - funcţii

• Principalele celule mediatoare ale

răspunsului imun la nivelul SNC
• În condiţii bazale prezintă
modificării ale lungimii proceselor
şi endocitează diferite elemente
extracelulare
• Vin în contact cu astrocite,
neuroni, capilare sangvine
Nimmerjahn A et al., Science 308:1314, 2005

Cortex. Verde –
microglie, roşu -
astrocite
 Microglia - funcţii

• În inflamaţii acute sau cronice ale SNC se

activează şi fagocitează eventualele
microorganisme. Pot acţiona în calitate de
celule prezentatoare de antigen
• Produc factori neurotrofici şi citokine ce
influenţează activitatea neuronală sau pot
activa astrocitele
• Diferenţierea din precursori medulari poate
avea loc şi post-lezional
 Constituenţi SNC

Elemente celulare Substanţa Substanţa Învelişul Învelişul

cenuşie albă ventricular subpial

Soma + - - -
Dendrite + - - -
Axoni amielinici + - - -
Sinapse + - - -
Axoni mielinici - + - -
Astrocite protoplasmatice +++ + - +
Astrocite fibroase + +++ - +
Oligodendrocite satelite + - - -
Oligodendrocite - + - -
interfasciculare
Microglii + + - -
Celule ependimare - - +
București, 11 ianuarie 2017