2.3.

Pasivele entității şi clasificarea lor

Pasivele reprezintă sursele de constituire a activelor entității. Se clasifică după 2
criterii:
I. În funcţie de gradul de apartenenţă entității;
II. În dependență de gradul de exigibilitate.
După primul criteriu pasivele se divizează în:
1. Capital propriu;
2. Datorii.
Capital propriu – mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor.
La capitalul propriu se referă:
 capitalul social, neînregistrat și prime de capital;
 rezervele;
 profitul nerepartizat (pierdere neacoperită);
 alte elemente de capital propriu.
Capital social – activele imobilizate și circulante care au fost depuse de
fondatorii entității la crearea acesteia şi care sunt necesare pentru ca întreprinderea să-
şi înceapă activitatea. De exemplu, în S.R.L. capitalul social se formează pe baza
cotelor de participaţie ale fondatorilor şi mărimea lui se stabilește de către fondatori
prin statut; în S.A. capitalul social reprezintă valoarea acţiunilor emise de societatea în
cauză, iar mărimea minimă a acestuia constituie 20000 lei.
Pe parcursul funcţionării entităţii poate apărea necesitatea de a modifica
mărimea capitalului social. Se poate majora prin plasarea suplimentară a acţiunilor
sau majorarea valorii nominale a acestora. Micşorarea capitalului social se efectuează
prin retragerea și anularea unei părţi din acțiuni, alte cazuri.
Din operaţiile de creştere a capitalului social poate să rezultă primele de capital.
Primele de capital cuprind diferenţa favorabilă dintre:
 valoarea efectivă și valoarea nominală a părților sociale depuse în capitalul
social;
  valoarea nominală și valoarea de retragere a părților sociale proprii și
răscumpărate și ulterior anulate sau înstrăinate etc.
Conform actelor legislative în vigoare nu se admite vânzarea acţiunilor la un
preţ mai mic decât cel nominal.
Rezervele se formează pe baza profitului în funcţie de cotele stabilite şi sunt
destinate pentru protejarea capitalului, în cazul în care perioada de gestiune s-a
încheiat cu pierderi (capital de rezervă), pentru plata dividendelor acţionarilor (rezerve
statutare), alte scopuri (create prin decizia adunării generale (alte rezerve)).
Profitul nerepartizat (pierdere neacoperită) include: profitul net (pierderea
netă) al perioadei de gestiune, profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor
precedenţi, profitul utilizat al anului de gestiune, corecţiile rezultatelor anilor
precedenţi.
Alte elemente de capital propriu includ subvenţiile pentru entităţile cu
proprietate publică, fondurile în organizaţiile necomerciale etc.
Subvenţii – asistenţă acordată de Guvern, alte autorităţi publice, organizaţii
naţionale şi internaţionale sub formă de resurse cu condiţia respectării de către entitate
a numitor cerinţe.
Datorii – obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte economice anterioare
şi prin stingerea cărora se aşteaptă o ieşire de resurse care aduc beneficii economice.
Se deosebesc:
 datorii financiare. Se formează în urma primirii creditelor de la bancă, precum
şi a împrumuturilor de la alte persoane fizice şi juridice;
 datorii comerciale. Se formează în urma cumpărării bunurilor şi serviciilor de
la furnizori, precum şi a avansurilor primite de la cumpărători;
 datorii calculate. Includ:
a) datorii faţă de personal (de exemplu, datorii privind retribuirea muncii);
b) datorii privind contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală;
 c) datorii faţă de buget (de exemplu, datorii privind impozitul pe venit din
salariu, T.V.A., accize etc.);
d) alte datorii (de exemplu, datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor
etc.).
În funcţie de gradul de exigibilitate se deosebesc:
 datorii pe termen lung (cu durata de achitare mai mare de un an);
 datorii curente (termenul de achitare până la un an).