2.4.

Cheltuielile şi veniturile entității

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice sub formă de ieşiri, reduceri ale
valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la diminuarea capitalului propriu, altele
decât cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor. Componenţa cheltuielilor este determinată
de anexa 2 la SNC „Cheltuieli”.
În funcţie de destinaţie cheltuielile se împart în 3 grupe:
l. Cheltuieli ale activităţii operaţionale.
2. Cheltuieli ale altor activităţi.
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.
Cheltuielile activităţii operaţionale sunt generate de fabricarea şi comercializarea produselor,
prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, achiziţionarea şi vânzarea mărfurilor etc. Includ:
a) costul vânzărilor;
b) cheltuieli de distribuire;
c) cheltuieli administrative;
d) alte cheltuieli din activitatea operaţională.
Costul vânzărilor cuprinde valoarea contabilă a produselor şi mărfurilor vândute, costul
lucrărilor executate, serviciilor prestate etc.
Cheltuielile de distribuire sunt cheltuielile aferente promovării şi comercializării produselor,
mărfurilor şi serviciilor şi anume: cheltuieli privind serviciile de marketing; cheltuieli de publicitate,
costul materialelor utilizate în procesul de ambalare, marcare, etichetare şi comercializare a
produselor etc.
Cheltuielile administrative sunt cheltuielile aferente organizării, deservirii şi gestionării
entităţii în ansamblu. La ele se referă: cheltuielile ce ţin de retribuirea muncii personalului
administrativ, cheltuielile privind delegarea personalului administrativ, costul diferitor servicii
prestate întreprinderii (bancare, juridice, informaţionale etc.), cheltuielile pentru paza obiectelor
administrative etc.
Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale cuprind valoarea contabilă a altor active circulante
vândute (de exemplu, a materialelor, obiectelor de mică valoare şi scurtă durată), cheltuielile sub
formă de sancţiuni, lipsurile de active imobilizate şi circulante etc.
Cheltuielile altor activităţi includ:
 a) cheltuieli cu active imobilizate;
b) cheltuielii financiare;
c) cheltuieli excepţionale.
Cheltuielile cu activele imobilizate cuprind cheltuielile aferente ieșirii acestora, ce excepția
lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere (de exemplu, valoarea contabilă a utilajului
vândut).
Cheltuielile financiare includ cheltuielile (pierderile) rezultate din operațiunile financiare ale
entității și anume: cheltuielile privind redevenţele, valoarea contabilă a investițiilor financiare ieșite,
dobânzile pentru creditele şi împrumuturile primite (cu excepția cazurilor de capitalizare), diferenţele
de curs valutar şi de sumă etc.
Cheltuielile excepţionale sunt condiţionate de evenimente atipice care nu se manifestă
permanent sau cu regularitate (de exemplu, calamităţi naturale, modificări ale legislaţiei țării
(stoparea activităţii de bază), perturbări politice (acţiunile militare, revoluţiile etc.)).
Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe
venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
Veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de gestiune sub
formă de active sau majorare a valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care contribuie la creşterea
capitalului propriu, cu excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor. De exemplu,
numerarul încasat din vânzarea mărfurilor.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:
1. Venituri din activitatea operaţională.
2. Venituri din alte activităţi.
Veniturile din activitatea operaţională includ:
 venituri din vânzări;
 alte venituri din activitatea operaţională.
Veniturile din vânzări cuprind veniturile din vânzarea produselor, mărfurilor, prestarea
serviciilor etc. Se recunosc în baza contabilităţii de angajamente.
Alte venituri din activitatea operaţională includ veniturile din ieşirea altor active circulante,
sub formă de sancţiuni, recuperări de daune materiale, plusuri de active imobilizate şi circulante
constatate la inventariere etc. (de exemplu, veniturile recuperate de persoana culpabilă pentru
prejudiciul material cauzat).
Veniturile din alte activităţi cuprind:
  veniturile din operaţiuni cu active imobilizate;
 veniturile financiare;
 venituri excepţionale.
Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate reflectă veniturile din ieşirea imobilizărilor
necorporale şi corporale, investiţiilor imobiliare etc.
Veniturile financiare cuprind veniturile sub formă de redevenţe, din ieșirea investiţiilor
financiare, diferenţele de curs valutar şi de sumă etc.
Veniturile excepţionale includ sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări,
persoanele fizice şi juridice sub formă de compensare a pierderilor din calamităţi naturale,
modificarea legislaţiei ţării, perturbări politice etc. (de exemplu, sumele de despăgubiri primite de la
compania de asigurări pentru recuperarea bunurilor materiale distruse în urma incendiului).