Stadiile psihosexuale epigenetice - Erikson

Stadiile dezvoltarii psihosociale – E. Erikson

Activitate 1.

Pentru Erikson, o peronalitate sanatoasa se caracterizeaza printr-un inalt gred de coerenta sau de
unitate in actiunile si gandurile sale, prin capaciatea de a percepe lumea si pe sine insasi in mod corect,
precum si prin aptitudinea de a domina in mod activ mediul inconjurator. In mod esential, dezvoltarea
personalitatii consta in a trece de la o stare de non- identitate a eului la cea de identitate a eului.
Individul, a carui identitate a eului s-a desavarsit, a putut sa descopere, identificandu-se in egala
masura cu valorile esentiale ale culturii, propria constiinta de sine si un sens al continuitatii in timp. O
dezvoltare sanatoasa presupune deci ca subiectul imbina o perceptie si acceptiune clare ale eului sau
interior cu o recunoastere si o impartasire a trasaturilor esentiale ale grupului sau cultural. Individul
uman trebuie sa invete sa se cunoasca, sa se accepte pe sine insusi si sa se puna de acord cu normele si
valorile de baza ale anturajului social.

Pentru a ajunge la deplina maturitate, individul trebuie sa depaseasca opt crize psihosociale majore,
care se suprapun etapelor dezvoltarii psihosexuale...( M. Crahay, 2009)

In fiecare stadiu, este necesara gasirea echilibrului intre o tendinta pozitiva si alta negativa,
corespondenta. Tendinta pozitiva ar trebui sa predomine, dar este necesara si cea negativa, intr-o
anumita masura. De exemplu, tema principala a perioadei de sugar este increderea fundamentala
versus neicrederea funadamentala. Persoana are nevoie sa aiba incredere in lume si in oamenii care
traiesc in ea. Totusi, are nevoie si de o cantitate rezonabila de neicredere, ca sa se apere de pericol.
Rezultatul cu succes al fiecarui stadiu consta in dezvoltarea unei anumite virtuti sau punct forte – in
acest caz virtutea sperantei.

Rezolvarea crizelor sau a conflictelor ulterioare depinde de rezolvarea la care s-a ajuns la stadiile
anterioare. Teoria lui Erikson este importanta prin accentul pus pe influentele sociale si culturale si pe
dezvoltarea de dupa adolescenta. Conceptul care l-a facut pe Erikson cunoscut la scara larga este,
probabil, cel de criza de identitate, concept ce a dat nastere unui numar considerabil de cercetari si de
discutii publice. (D.E. Papalia, S.W.O. Olds, R.D.F. Feldman, 2010)

Incredere vresus neincredere

La fel ca in teoria freudiana, primul stadiu psihosexual epigenetic se centreaza in jurul zonei orale...
Daca mama raspunde in mod constant la foamea bebelusului sau cu o hranire adecvata si plina de
afectiune, pruncul invata sa aiba incredere ca trebuintele sale vor fi satisfacute. Aceasta duce la o prima
realizare sociala a bebelusului: ,, o consimtire la a-si lasa mama sa iasa din raza vederii fara angoasa sau
manie exagerata, intrucat ea a devenit o certitudine interioara si, totodata, o predictibilitate exterioara”
( Erikson, 1963, p.247). Dar daca starea dureroasa de foame este adesea ignorata sau daca mama este
angoasata si ineficienta, pruncul dezvolta un sentiment profund de disconfort si pericol iminent,

(neincredere bazala)... (R.B.Ewen, 2010)

Autonomie versus rusine si indoiala

Pe masura ce se maturizeaza - fizic, cognitiv si afectiv - copiii simt impulsul de a obtine independenta
tocmai fata de adultii de care s-au atasat. ,, Pot singur!” este expresia tipica in perioada in care copiii la
varsta invatarii mersului isi folosesc muschii si mintea, aflate in plina dezvoltare, ca sa incerce sa faca
totul fara ajutor – nu doar sa mearga, ci si sa se hraneasca, sa se imbrace singuri si sa-si exploreze lumea.

Erikson (1950) a identificat perioada de la aproximativ 18 luni la 3 ani ca fiind al doilea stadiu
al dezvoltarii personalitatii, autonomie versus rusine si indoiala, stadiu marcat de trecerea de la
controlul din exterior la autocontrol. Iesind din pruncie cu sentimentul increderii fundamentale in lume
si cu un mugur de constiinta de sine, copiii la varsta invatarii mersului incep sa inlocuiasca judecatile
ingrijitorilor cu judecati proprii. Virtutea care apare in acest stadiu este vointa. Educatia sfincteriana este
un pas important in directia autonomiei si a autocontrolului. La fel si limbajul: pe masura ce sunt mai
capabili sa -si anunte dorintele, copiii devin mai puternici. Intrucat libertatea nelimitata nu este nici
sigura nici sanatoasa, spunea Erikson, rusinea si indoiala isi au locul necesar. Copiii mici au nevoie ca
adultii sa traseze limitele corespunzatoare, iar rusinea si indoiala ii ajuta sa recunoasca nevoia ca acele
limite exista.

Initiativa versus vinovatie

Ne voia de a face fata sentimentelor conflictuale cu privire la propria persoana se afla in centrul celui
de-al treilea stadiu al dezvoltarii personalitatii identificat de E. Erikson ( 1950): initiativa versus vinovatie.
Conflictul decurge din dorinta tot mai puternica de a planifica si executa activitati si framantarile de
constiinta tot mai intense pe care le-ar putea avea

copilul cu privire la aceste planuri. Copiii prescolari pot sa faca - si vor sa faca – tot mai multe. In acelasi
timp, ei invata ca unele din lucrurile pe care vor sa le faca sunt aprobate social, pe cand altele nu. Cum
isi impaca copiii dorinta de a face, cu dorinta de aprobare?

Acest conflict marcheaza un clivaj intre doua parti ale personalitatii: partea care ramane copil, plina de
exuberanta si de dorinta de a incerca lucruri noi si de a testa puteri noi, si partea care devine adult si
examineaza constant caracterul adecavat sau inadecvat al motivelor si actiunilor. Copiii care invata sa
regleze aceste doua impulsuri opuse isi dezvolta virtutea orientarii spre scop, curajul de a-si imagina
obiective si de a incerca atingerea lor, fara ca vinovatia sau teama de pedeapsa sa ii inhibe nejustificat
de mult. (D.E. Papalia, S.W.O. Olds, R.D.F. Feldman, 2010)

Eficienta versus inferioritate

Precum in teria freudiana, cel de-al patrulea stadiu este o perioada de sexualitate subemergenta si
de ,,acalmie inaintea furtunii pubertatii”.(Eriskson, 1963). Stadiul de latenta este caracterizat de o
curiozitate intensa si de o dorinta de a invata. In toate culturile acest efort este sustinut prin oferirea
unui oarecare tip de instruire sistematica, indeosebi prin scoala.

Reusitele copilului pe parcursul acestui studiu contribuie la aparitia unui sentiment pozitiv de eficienta
(perseverenta), in timp ce esecurile genereaza sentimente de inadecvare si inferioritate. Dezvoltarea cu
succes are loc atunci cand eficienta predomina asupra inferioritatii, iar Eul invata ca pot fi indeplinite
sarcini importante, care constituie o sursa de mandrie (competenta). (R.B.Ewen, 2010)

Identitate versus cofuzia identitatii

Principala sarcina a adolescentei, spunea Erikson ( 1968), consta in confruntarea cu criza de identitate
versus confuzia identitatii sau identitate versus confuzia de rol, pentru a deveni un adult unic, cu un
sentiment de sine coerent si un rol valoros in societate.

Dupa Erikson, identitatea se formeaza pe masura ce tinerii rezolva trei probleme majore: alegerea unei
ocupatii, adoptarea valorilor dupa care se vor calauzi si conturarea unei identitati sexuale
satisfacatoare. In copilaria mijlocie, copiii dobandesc abilitatile necesare pentru reusita in cultura lor.
Ajunsi adolescenti, trebuie sa gaseasca moduri de a folosi aceste abilitati. Cand tinerii au probleme cu
alegerea unei identitati ocupationale- sau cand le sunt limitate oportunitatile in mod artificial -, ii
pandeste riscul de comportamente cu consecinte negative drastice, cum ar fi activitatea infractionala
sau sarcina timpurie.

Adolescentii care rezolva in mod satisfacator criza de identitate isi dezvolta virtutea fidelitatii: loialitate
sustinuta, credinta sau sentimentul de a apartine unei persoane dragi sau prietenilor si tovarasilor.
Fidelitatea mai poate fi si identificarea cu un set de valori, o ideologie, o religie, o miscare politica, o
activitate creativa sau un grup etnic (Erikson, 1982)

Fidelitatea este o prelungire a increderii. In copilaria mica, este important ca increderea in altii sa
cantareasca mai greu decat neicrederea; in adolescenta devine important sa fii tu insuti demn de
incredere. (D.E. Papalia, S.W.O. Olds, R.D.F. Feldman, 2010)

Intimitate versus izolare

Al saselea stadiu al dezvoltarii psihosociale, pivoteaza in jurul a ceea ce el considera a fi o problema

principala a varstei de adult tanar. Daca nu se pot angaja peronal si profund fata de altii, spunea
Erikson, adultii tineri risca sa devina excesiv de izolati si de preocupati de sine. Totusi, au nevoie de un
anumit grad de izolare ca sa reflecteze la viata lor. Lucrand la rezolvarea cerintelor conflictuale de
intimitate, concurenta si distantare, isi dezvolta un simt etic, pe care Erikson il considera trasatura
distinctiva a adultului. Adultii tineri care si-au format un sentiment de sine puternic sunt pregatiti sa-si
contopeasca identitatea cu aceea a altei persoane.
 Rezolvarea acestui stadiu duce la virtutea iubirii: devotamentul reciproc a doi parteneri care au
ales sa-si uneasca vietile, sa aiba copii si sa-i ajute pe acei copii sa se dezvolte la randul lor sanatos. (D.E.
Papalia, S.W.O. Olds, R.D.F. Feldman, 2010)

Generativitate versus stagnare

Varsta adulta este o perioada a zamislirii, ce se refera in special la procrearea si calauzirea tinerei
generatii. Cuprinde, de asemenea, productivitatea si creativitatea. Pericolul corespunzator este
stagnarea, o stare de suficienta, echivalenta comprtamentului cuiva care se vede pe sine drept
propriul lui copil minunat.

Numai faptul de a avea copii nu dovedeste in niciun caz rezolvarea crizei varstei adulte.

Generativitatea tinde sa fie asociata cu comportamentul prosocial. Potrivit lui Erikson, generativitatea
este un ,,un semn de maturitate psihica si de sanatate psihica”. (Mc Adams 2001 apud D.E. Papalia,
S.W.O. Olds, R.D.F. Feldman, 2010)

Integritatea Eului versus disperare

Numai o persoana care a depasit cu succes cele sapte crize de dezvoltare precedente poate obtine
integritatea Eului, sentimentul ca propria viata a fost valoroasa si ca a meritat traita. Opusul integritatii
Eului este disperarea, frica individului ca moartea va surveni inainte de a-si fi gasit drumul spre o viata
mai incarcata de sens. In mod ideal, integritatea Eului triumfa asupra disperarii; si de aici apare insusirea
Eului numita intelepciune. Oamenii intelepti nu se tem de moarte, deoarece au profitat, la maximum de
viata. Intelepciunea exercita de asemenea , o influenta pozitiva asupra generatiilor viitoare ,, intrucat
copiii sanatosi nu se tem de viata daca antecesorii lor au suficenta integritate pentru a nu se teme de
moarte” (Erikson, 1963 apud R.B.Ewen, 2010)

Stadiile psihosexuale epigenetice - Erikson

Stadiul Criza de dezvoltare Insusirea Eului care denota o dezvoltare

reusita
 Oral - senzorial Incredere bazala versus Speranta: Credinta nestirbita potrivit
neicredere careia dorintele arzatoare ale individului
pot fi satisfacute

Muscular - anal Autonomie versus rusine si Puterea vointei: Hotararea de a exercita

indoiala atat libera alegere cat si autocontrolul

Locomotor – genital Initiativa versus vina Scop: Curajul de a-si reprezenta obiective
apreciate si de a le urmari

Latenta Eficienta versus inferioritate Competenta: Credinta potrivit careia pot

fi realizate sarcini importante, acestea
devenind o sursa de mandrie.

Adolescenta Identitate versus confuzie Fidelitate: Capacitatea de a te dedica

de rol (confuzie identitara) unei cauze si de a-i ramane loial

Tinerete Intimitate versus izolare Iubire: Reciprocitatea devotiunii care

depaseste conflictul dintre trebuintele
indivizilor

Varsta adulta Procreare versus stagnare Grija: Preocuparea crescuta fata de

ceilalti, in mod special fata de
urmatoarea generatie.

Integritatea Eului versus Intelepciune: Lipsa fricii de moarte

disperare intrucat individul si-a trait viata la
Senectute
maximum

(R.B.Ewen, 2010, Introducere in teoriile personalitatii)

Tema de reflectie 1: Ce întrebări, comentarii va vin în minte după ce ati citit descrierea celor opt
stadii ale dezvoltarii psihosiciale?
 Personalitatea individului este un produs al modului cum au fost soluţionate aceste crize sau
conflicte. De aceea, aceste stadii de dezvoltare au mai fost numite şi crize de dezvoltare (ieşirea
din criză se poate face în mod pozitiv sau negativ). Individul care va fi incapabil să facă faţă crizei
într-un mod acceptabil, va avea probleme în parcurgerea următoarelor stadii şi dezvoltarea
ulterioară va avea de suferit.

Tema de reflectie 2: Cum ati utiliza conceptele lui Erikson pentru a lua decizii mai bune si a trai o viata
mai implinita?

Conceptul de dezvoltare psihosocială se referă practic la modul în care interacțiunea persoanei cu

mediul său este dată de schimbări fundamentale ale personalității sale.

Descoperirea unei împliniri şi mai mari nu înseamnă alegerea unei alte cariere sau schimbarea
partenerului, ci, pur şi simplu, schimbarea atitudinii sau a comportamentului nostru, astfel încât
viaţa să ne devină mai plăcută şi mai împlinită.

Tema de reflectie 3 : Realizati o pagina de jurnal care sa reflecte meditatia personala a unui
adolescent ce se confrunta cu criza de identitate.
 Sunt o adolescenta corect-introverta, in sensul in care nu ridic mari probleme in
scoala si sunt persoana care mereu este placuta in orice anturaj. Imi fac prieteni
destul de usor din toate categoriile sociale, asta si pentru ca imi place sa inteleg
universul fiecaruia dintre ei si ii ascult, ii inteleg. Insa in mare adolescenta mea
sunt despre prietenii “underdogs”, cei cu care vorbesc despre cele mai neplacute
realitati ale vietii noastre private, cei care se roaga sa dorm la ei ca sa nu aiba
inca o noapte de violenta in familie.

Imi doresc sa devin psiholog sau ceva prin marketing. Simt ca am un potential
neexplorat, insa nici ai mei si nici profesorii nu stiu cum sa vorbeasca cu mine.
Din pacate simt ce profesorii nu incearca sa vada dincolo de standardele unei
biocratii: sistemul de notare si participarea la olimpiade.

Imi doresc sincer ca adultii din viata mea sa uite ca printr-o minune expresiile
care mi-au tocat adolescenta: “nu esti in stare sa…..”, “da de ce Xulescu poate
si tu nu….”, “branza buna in burduf de caine….”, “m-am sacrificat pentru
voi….” si multe altele care nu fac decat sa iti creasca neincrederea in tine.

Tema de reflectie 4 : Explicati semnificatia celui de-al treilea stadiu al dezvoltarii psihosociale, descris
de Erikson.
 Intre varsta de 3 si 6 ani are loc cel de-al treilea stadiu, cand apare conflictul intre initiativa si
culpabilitate.

O rezolvare pozitiva determina un simt al initiativei (abilitatea de a planui si initia noi actiuni),
pe cand o rezolvare negativa determina un simt al vinovatiei relativ la propriile planuri si un
simt al inabilitatii de a-si ghida propriul viitor.

Tema de reflectie 5: Considerati ca personalitatea se modifica la batranete? Care sunt problemele si

sarcinile speciale cu care se confrunta varstnicii?

Personalitatea noastră se schimbă într-un mod natural si gradual, datorită familiei, prietenilor,
culturii, societății și a tuturor informațiilor și experiențelor pe care le trăim.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă cei mai mulți dintre bătrâni este
singurătatea.

Odată cu înaintarea în vârstă apar și diverse probleme de sănătate.

Probabil că una dintre cele mai apăsătoare griji cu care au de a face bătrânii este sentimentul
de neputință. Faptul că nu pot fi alături de copiii și nepoții lor în momentele importante,
reprezintă o reală problemă pentru vârstnici.
 Bibliografie

Crahay, M.,( 2009) Psihologia educatiei,Bucuresti, Editura Trei

Ewen, R.B.( 2010) Introducere in teoriile personalitatii, Bucuresti, Editura Trei

Papalia D.E., Olds S.W., Feldman R.D. (2009), Dezvoltarea umana, Editura