Învăţătorul proiectează, desfăşoară şi evaluează eficient întreaga sa activitate
- Învăţătorul îşi proiectează activitatea anuală, semestrială şi pe unităţi de învăţare
în concordanţă cu programele şcolare în vigoare.
- Învăţătorul transpune în practică proiectele realizate şi analizează eficiența
lor.
- Învăţătorul îşi ameliorează continuu proiectele în funcţie de rezultatele
obţinute.
- Învăţătorul desfăşoară şi valorifica activităţi extraşcolare
- Învăţătorul propune obiective şi selectează conţinuturi elaborând programe
pentru curriculum opţional în concordanta cu resursele şcolii, astfel încât să răspundă nevoilor elevilor şi ale comunităţii.
Învăţătorul are capacităţi de comunicare
- Învăţătorul creează situaţii care sa favorizeze comunicarea elev-învăţător şi elev-
elev.
- Învăţătorul are capacitatea de a accesibiliza cunoştinţele transmise elevilor.
- Învăţătorul utilizează strategii interacţiune, participative care să stimuleze
cooperarea şi interrelaţionarea elevilor.
Învăţătorul motivează şi stimulează permanent elevii pentru învăţare.
Formarea iniţială a cadrelor didactice trebuie să aibă în vedere înzestrarea lor cu
competenţele necesare unei bune prestaţii profesionale.
Profesorii joacă un rol crucial în sprijinirea experienţei de învăţare a
tinerilor şi a adulţilor. Ei sunt actorii cheie în evoluţia sistemelor de educaţie şi în implementarea reformelor. Educaţia de înaltă calitate asigură elevilor/studenţilor împlinire personală, abilităţi sociale mai bune şi oportunităţi de angajare mai diverse. Această profesiune are o puternică influenţă asupra societăţii şi joacă un rol vital în dezvoltarea potenţialului uman şi în formarea generaţiilor viitoare. Profesorii ar trebui să fie capabili să pregătească elevi care să înveţe autonom pe parcursul întregii vieţi. Ei ar trebui, deci, să poată arăta în procesul de predare-învăţare, o angajare continuă a materiei de studiu cu conţinutul, pedagogia, inovaţia, cercetarea şi cu dimensiunile sociale şi 1 2
culturale ale educaţiei. Formarea profesorului trebuie să se situeze la un
nivel înalt şi să fie sprijinită de instituţiile unde profesorul este sau va fi angajat. Profesorul are, de asemenea, un rol-cheie în pregătirea elevilor în a deveni cetăţeni. Profesorii nu pot acţiona singuri.
Principiile principale de formare a profesorului sunt:
1. pregătire universitară - profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de
învăţământ superior sau echivalentul lor. Orice profesor trebuie să aibă posibilitatea de a-şi continua studiile până la cel mai înalt nivel pentru a-şi dezvolta competenţele profesionale şi a progresa în profesiunea sa. Educaţia profesorilor este multidisciplinară. În consecinţă, profesorii trebuie să deţină:
a. cunoştinţe specifice disciplinei/disciplinelor predate;
b. cunoştinţe pedagogice; c. abilităţi şi competenţe necesare pentru a îndruma şi ajuta elevii; d. înţelegere a dimensiunii sociale şi culturale a educaţiei.
Profesorul răspunde nevoilor individuale ale elevilor într-un mod cuprinzător.
Abilităţile practice şi educaţia ştiinţifică şi academică le dă profesorilor competenţa şi încrederea de a fi practicieni reflectivi care discern informaţia şi cunoştinţele.
2. profesie amplasată în contextul învăţării de-a lungul întregii vieţi - dezvoltarea
profesională trebuie să continue pe toată durata carierei şi trebuie sprijinită şi încurajată de sisteme coerente la nivel naţional, regional, şi/sau local. Profesorii trebuie să contribuie la procesul prin care elevii lor vor deveni ei înşişi oameni care să înveţe singuri toată viaţa.
3. profesie mobilă - mobilitatea trebuie să fie o componentă centrală a
programelor de educaţie iniţială şi continuă a profesorilor.
4. profesie bazată pe parteneriat - instituţiile care asigură formarea profesorilor ar
trebui să lucreze în parteneriat cu şcoli, societăţi economice, întreprinderi industriale, furnizori de pregătire profesională. Profesorii trebuie să facă dovada unei practici efective, dar să şi fie angajaţi în cercetarea şi inovaţia pedagogică actuală pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă a societăţii. Ei trebuie să lucreze în organizaţii educaţionale care să reflecte practica lor şi a altora, care să colaboreze cu o gamă largă de grupuri comunitare şi de acţionari. Aceste principii comune asigură atracţia şi statutul profesiei didactice. Ele recunosc rolul 2 3
profesorilor ca agenţi cheie în dezvoltarea valorilor ce cuprind individul şi
societatea. Profesorii trebuie să fie educaţi la standardele înalte, să se dezvolte continuu, să reflecteze asupra competenţelor lor şi să fie remuneraţi adecvat. Acelaşi document enunţă şi competenţele cheie aferente profesiei didactice. Predarea şi educaţia trebuie văzute în sensul lor cel mai larg. Ele se adaugă nu numai aspectelor economice, dar şi celor culturale ale societăţii. Profesorii trebuie să poată să lucreze efectiv în trei arii care se suprapun: să lucreze cu informaţia, tehnologia şi cunoaşterea - să poată să lucreze cu o varietate de tipuri de cunoaştere. Profesorii, prin educaţia lor, trebuie să aibă acces la cunoaştere, să analizeze, să reflecteze, să valideze şi să transmită cunoştinţele şi atunci când este necesar să facă uz de tehnologie. Măiestria lor pedagogică trebuie să le permită să menţină şi să susţină libertatea intelectuală, inovaţia şi creativitatea, şi integrarea acestora în predare şi învăţare, prin îndrumarea şi sprijinirea elevilor în a găsi şi construi reţele de informare. Profesorii trebuie să cunoască foarte bine disciplina pe care o predau, abilităţile lor teoretice şi practice trebuie să le permită să înveţe din propria lor experienţă, dar să şi folosească o gamă largă de strategii de predare-învăţare concordante cu nevoile elevilor.
2. Munca profesorilor se bazează pe valorile sociale şi pe instruirea fiecărui elev în
parte. Ei trebuie să cunoască natura umană şi să aibă încredere în munca de echipă. Elevii trebuie trataţi ca indivizi separaţi şi ajutaţi să devină membri activi ai societăţii. Profesorii trebuie, de asemenea, să pregătească şi să dezvolte activităţi în colaborare pentru a îmbunătăţi inteligenţa colectivă a elevilor, ei trebuie să coopereze şi să colaboreze cu colegii lor pentru a-şi dezvolta propriul lor sistem de predare-învăţare.
3. să lucreze cu şi în societate - la nivel local, regional, naţional, şi să îi ajută pe
elevi să înţeleagă importanţa învăţării pe parcursul întregii vieţi. Profesorii trebuie să lucreze eficient cu comunitatea locală, cu parteneri, părinţi, instituţii. Dezvoltarea competenţelor profesionale ar trebui văzută ca o pregătire profesională continuă. Nu toţi profesorii care au o formare profesională iniţială, ar fi de aşteptat să posede toate competenţele necesare.
Pentru a implementa principiile comune europene, se fac următoarele
recomandări celor responsabili de politicile la nivel naţional sau regional:
1. Profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau
echivalentul acestora.
3 4
2. Programele de formare a profesorilor trebuie distribuite în toate cele 3 cicluri de
învăţământ superior (conform procesului Bologna) pentru a le asigura locul în învăţământul superior european şi pentru a creşte oportunitatea de avansare şi mobilitate în cadrul profesiei.
3. Contribuţia în cercetare şi în rezolvarea problemelor practice care duc la
dezvoltarea noilor cunoştinţe privind educaţia şi pregătirea profesională trebuie promovate.
4. Parteneriatele între instituţiile unde profesorii sunt angajaţi, industrie, cei ce
asigură pregătirea profesională şi instituţiile de învăţământ superior, trebuie încurajate să sprijine pregătirea de înaltă calitate şi practica efectivă şi să dezvolte reţele de inovaţie la nivel local şi regional.
5. Strategiile de învăţare de-a lungul întregii vieţi prin resurse coerente şi
adecvate, care să cuprindă activităţi de dezvoltare formale şi informale, sunt necesare pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceste activităţi, care includ pregătirile de specialitate şi pedagogice, trebuie puse la dispoziţie pe întregul parcurs al carierei lor şi trebuie recunoscute în mod corespunzător.
6. Programele de formare profesională iniţială şi continuă trebuie să reflecte
importanţa abordărilor interdisciplinare şi în colaborare pentru învăţare.