EUGEN DORCESCU

PILDELE �N VERSURI

Cuv�nt l�muritor

Pildele �n versuri urmeaz� altor dou� stihuiri din Sfintele Scripturi, stihuiri cu
care am fost �nvrednicit �n anii trecu�i, �i anume: Psalmii �n versuri (edi�ia I,
Editura Excelsior - Timi�oara, 1993; edi�ia a II-a, rev�zut� �i ad�ugit�, Editura
Marineasa, 1997) �i Ecclesiastul �n versuri, Editura Marineasa, 1997. Ca �i �n
cazul acelora, am pornit - �i pentru Pilde - de la un num�r de edi�ii ale C�r�ii
sacre, edi�ii rom�ne�ti �i str�ine (mai ales fran�uze�ti), precum: Biblia sau
Sf�nta Scriptur�, Editura Institutului Biblic �i de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Rom�ne, Bucure�ti, 1994 (reperul fundamental); Biblia sau Sf�nta Scriptur�, Gute
Botschaft Verlag, Dillenburg, 1989, 1990; La Sainte Bible, Traduite d'apr�s les
textes originaux hebreu et grec par Louis Segond, Alliance Biblique Universelle,
f.a.; La Bible de J�rusalem, �ditions du Cerf, Paris, 1973; Les Saintes �critures,
avec notes et r�f�rences, 1995; The Holy Bible, Oxford University Press, London,
New York, Toronto, f.a.; Die Bibel, Lingen Verlag, K�ln, 1986 etc.
Pildele versificate urmeaz�, cu o singur� excep�ie (18, 10), considerat�, de noi,
un fel de �ncheiere, succesiunea din textul biblic (tot a�a cum, se �n�elege, s-au
str�duit s� �i respecte, cu stricte�e, duhul). Uneori, o secven�� cuprinde dou� sau
chiar mai multe proverbe originare. Sub fiecare strof� se afl�, �n parantez�,
trimiterea cuvenit�: num�rul capitolului �i num�rul senten�ei (versetului).
Prologul �i Epilogul nu mai t�lcuiesc, evident �i neap�rat, cuvintele Scripturii,
ci sunt m�rturia (�i decizia existen�ial-artistic�) ale stihuitorului. Pentru tot
�i pentru toate s� mul�umim Celui Ve�nic.

Prolog

N-a fost cu neputin��. N-a fost greu.

Asear� am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai t�if�sui cu un vecin...
E drept c� El t�cea. Sau, mai cur�nd,
Iradia �n fiecare g�nd,
�n fiecare �oapt� �i impuls,
�n fiecare zbatere de puls.
Doar eu gr�iam. �i iat� c�, treptat,
Discursul �n t�cere s-a mutat,
T�cerea s-a umplut de sens �i �el,
T�cerea era drumul c�tre El.
A�a-I vorbeam. Spun�ndu-I tot, deschis,
A�a-I vorbeam: Abis l�ng� abis.

P I L D E

Proverbele lui Solomon1, vestitul

Fiu al lui David, rege-n Israel.
Al vie�ii adev�r, �i rost, �i �el
Le vor descoperi �i eremitul
�i-oricare cititor �mpins de zel
�n textul lor, durabil ca granitul,
Ca litera de bronz sau de o�el.
S� se scufunde, dar, �n manuscrisul
Str�vechi, s� se scufunde �n abisul
Pe care l-a sondat, c�ndva, �i el.

Sunt de folos spre a cunoa�te bine

Ce este-n�elepciunea. Cum ob�ii
T�ria de-a veghea �i socoti,
De-a fi st�p�n pe noapte �i pe zi,
Pe desf�t�ri, triste�i �i vitregii
�i, mai ales, de-a fi st�p�n pe tine.
*

A�a cuprinzi ad�ncile cuvinte

�i cape�i cuget clar, discern�m�nt,
�i afli r�nduiala pe p�m�nt,
Nu �ov�i nici �n g�nd, nici �n cuv�nt,
Ci judeci cump�nit, cu luare-aminte.

Citind, ne�tiutorii au putin�a

De a g�si, �n fine, drumul drept.
Cei tineri �i cultiv� cuno�tin�a.
C�t despre cel matur �i �n�elept,
κi va-mplini �tiin�a, iscusin�a.
El, deci, va fi �n stare s� p�trund�
Ascunse graiuri, pilde, parimii.
Enigmele-n�elep�ilor vor fi,
Sub ochii lui, curate, str�vezii.
Va medita ferice, va privi
Ca-n ghicitur�-n apa lor afund�.
*

Temerea de Cel Ve�nic e-nceputul

�n�elepciunii. �ns� cei nebuni
Ignor� orice fel de-n�elepciuni.
Nu po�i nici s�-i �mpar�i, nici s�-i aduni.
Nebuni r�m�n p�n�-i �nghite lutul.
( 1,1-7 )

Repet� ne-ncetat acest cuv�nt

�i �ine-l bine minte, fiul meu:
�n frica de Cel Sf�nt, de Dumnezeu
�ncepe-n�elepciunea. Orice-i greu
�nvinge astfel omul de p�m�nt2.
Priceperea, �i ea, la r�ndul s�u,
Aceasta e: �tiin�a Celui Sf�nt.
( 1,7;9,10 )

Tu, fiule, ascult� vorba bun�

A tat�lui. �i nu abandona
Ce te-a-ndemnat, pe vremuri, maica ta.
S� �tii: Neascultarea se r�zbun�.
Acele sfaturi, deci, nu le-arunca
�n al uit�rii �i-al prostiei h�u.
Ele vor fi pe fruntea ta cunun�
�i colier de pre� la g�tul t�u.
( 1,8-9 )

C�nd p�c�to�ii-�i vor ie�i �n cale

Ademenindu-te, s� nu le-accep�i
Chemarea. Mergi pe drumul celor drep�i.
R�m�i, nestr�mutat, �n ale tale...

Ci, mai degrab�, pl�nge-i �i-i depl�nge,

C�ci doar la r�u gone�te goana lor.
Se �mbulzesc ca fiarele, dau zor,
Aprin�i, nes�io�i s� verse s�nge.
( 1,10,16 )

Dar nu uita: Nemernica-le fire

E jalnic� �i f�r� viitor.
Zv�rli la�uri sub a p�s�rii privire?
Ei stau la p�nd� spre a lor pieire
�i curse-ntind chiar sufletului lor.
Aceasta este-a lacomilor soarte,
A celor ce r�vnesc c�tig ur�t.
κi pun ei �n�i�i la�ul peste g�t.
Chiar l�comia-i duce c�tre moarte.
( 1,17-19 )
*

De-aceea-n�elepciunea strig�, cheam�

Pe uli�i, la r�sp�ntii: P�n� c�nd,
Nebunilor, �n nebunii urm�nd,
Ve�i refuza a m� lua �n seam�?
Voi, cei ne�tiutori, p�n� c�nd, oare,
�tiin�a ve�i ur�? Iar voi, cei pro�ti,
Ve�i mai sluji-n ale prostiei o�ti,
Iubind-o cu at�ta �nfocare?

Lua�i aminte la mustrarea mea,

�ntoarce�i-v� de la cele rele
�i iat�, duhul meu �l voi turna
Deasupra voastr�, spre-a v� lumina,
�i ve�i pricepe zicerile mele.
( 1, 20-23 )

Da, �nd�r�tnicia �i omoar�

Pe cei lipsi�i de minte �i rebeli.
Nep�s�torii vor p�i la fel:
Sunt condamna�i, asemenea, s� piar�.

Iar cel ce m� ascult� st� �n pace

�i lini�te. Tr�ie�te fericit.
De r�u nu-i pas�. Fiindc� m-a iubit.
�n�elepciunea-i scut nebiruit.
R�m�i de lut. Dar duhul �i-l preface!
( 1,32-33 )

O grot� e femeia desfr�nat�.

�i cea str�in�, iar�i, un tunel
�ngust �i-ntunecat. De cazi �n el,
Cu mare ce vei mai ie�i vreodat�.
Acolo-�i afl� chinul �i canonul
Cel pedepsit, pe drept lovit de Domnul.
( 2,16;5,3;7,5;22,14;23,27 )

Tu, fiul meu, s� nu dispre�uie�ti

Certarea Celui Ve�nic. S� nu-�i fie
Mustrarea Lui prilej de blasfemie.
Sunt tainice-ncerc�ri dumnezeie�ti!
Cel Ve�nic ceart�. Domnul pedepse�te
�i-l pune c�teodat� sub toiag
Exact pe-acela care-i este drag:
Orice p�rinte mustr� c�nd iube�te.
( 3,11-12 )
*

Din toate c�te trebuie p�zite,

Tu inima s� �i-o p�ze�ti mai tare.
�n ea se afl� tainica vigoare
A lucrurilor vii �i t�inuite.
Nu inima ce-o pomenesc poe�ii
(Acei poe�i ce r�d u�or sau pl�ng),
Ci inima �n rostul ei ad�nc
De surs�, de izvorni�� a vie�ii.
( 4,23 )

Vei auzi �n lume c�te toate.

Dar s� nu-�i ie�i din min�i. Tu s� r�m�i
Cum ai pornit, pe drumul t�u dint�i.
La dreapta sau la st�nga nu te-abate,
Ci umbl� pe c�r�rile-nv�ate
Din Cartea ce-o p�strezi la c�p�t�i.
( 4,26-27 )

Nu fi �ntre aceia ce dau m�na

Pun�ndu-se cheza�i pentru str�ini,
Pentru vecini sau pentru nevecini,
Uit�nd c� datoria e st�p�na
La care vor sluji. E-un domn hain.
Dac� n-ai bani, de ce te �nvoie�ti
A fi garant la datorii str�ine?
F�c�nd aceste gesturi nebune�ti,
Vei pierde �i-a�ternutul de sub tine.
( 6,1;11,15;20,16;22,26 )

Cine clipe�te, nu te �ndoi,

Instrumenteaz� intrigi, viclenii.
Iar dac�-�i mu�c� buzele, tacit,
Ce-a uneltit, a �i �nf�ptuit.
( 6,13;16,30 )

Sunt �ase lucruri (�apte chiar), pe care

Cel Ve�nic le ur�te. Ca urmare,
Sortite sunt s� se destrame-n h�u.
Rele fiind, �i f�r� de-ndreptare,
De ele s-a sc�rbit cugetul S�u:
Ochii trufa�i; vorbirea sfid�toare
�i mincinoas�; m�na ce, mereu,
De s�nge inocent e-n c�utare;
O inim� ce f�ure�te-n sine
Viclene pl�nuiri, g�ndiri ha�ne;
Picioarele gr�bite �nspre r�u;
Un martor mincinos, care abate,
Cu vorba lui, f�r�ma de dreptate
Menit� celor neajutora�i;
�i insul ce �ncearc� s� dezbine
�i s� strecoare vrajb� �ntre fra�i.
( 6,16-19 )

Comorile nedrepte sunt de�arte,

Din rodul lor nimic nu vei culege;
Sunt ob�inute prin f�r�delege -
Dreptatea doar salveaz� de la moarte.
( 10,2;11,4 )

Sustras� vremii, binecuv�ntat�

E pomenirea omului curat.
Ea nu se ve�teje�te niciodat�,
Ba, dimpotriv�, cre�te ne-ncetat.
Ca o cunun� ve�nic�-nflore�te.
Iar numele viclean, c�t d�inuie�te,
E ponegrit de to�i, �i blestemat.
Apoi - se �terge-ncet �i putreze�te.
( 10,7 )

Cu tonul ei necru��tor �i dur,

St�rne�te certuri ura. Dar iubirea
�i stinge, cu bl�nde�ea ei, pornirea
�i-acoper� cusur dup� cusur.
( 10,12 )

B�rbatul priceput are pe buze

�n�elepciune, grai cu sens �i rost.
Unde lipse�te c�rmuirea, cade
Poporul. Izb�virea st�-n mul�imea
De sfetnici. �i necum �n iste�imea
Vreunui �ef, oric�t de cumsecade.
��r�n� sunt �i gloata �i �efimea:
To�i suntem fii aceleia�i pl�made.
( 11,14;15,22 )

Omul milos �i face sie�i bine,

�i face bine sufletului s�u.
Pe c�nd cel crud, nemilostiv �i r�u
κi chinuie�te carne, oase, vine,
De parc� le-ar zdrobi pe un il�u,
De parc�-ar n�zui s� le-nvenine.
( 11,17 )

Cel ce n�d�jduie�te-n bog�ie

Se ve�teje�te-n grab� �i se pierde.
Dar dreptul, �i s�rac de-ar fi s� fie,
Ca frunza odr�sle�te, ve�nic verde.
( 11,28 )

Cel care casa-�i tulbur�, cur�nd

Va str�nge-n podul palmei numai v�nt.
Va r�t�ci stingher pe-o cale grea,
Doar umbra-l va-nso�i �i-l va urma.
Un spectru ropotind pe caldar�m,
Trecut, �nc� de-aici, �n alt t�r�m.
Iar cel nebun, z�natic sau nedrept
Devine-argatul celui �n�elept.
( 11,29 )

Unii se dau boga�i �i n-au nimic;

Pe al�ii-i crede gloata pauperi.
Dar ei de�in �n sine mari averi,
De care p�c�to�ii se dezic.
( 12,9;13,7 )

Nechibzuirea vorbei e asemeni

Cu-mpuns�tura sabiei. Pe c�nd
Cel �n�elept gr�ie�te vindec�nd.
T�m�duire-aduce �ntre semeni.
( 12,18 )

Cel lene� nu-i �n stare nici s�-�i frig�

V�natul. Sau s� fiarb�-o m�m�lig�.
N-ascult� �ndrumarea sau porunca.
�i pl�ng de foame soa�a, pruncul, prunca,
Pe-ogor cresc p�l�mid� �i ferig�.
El mo��ie �ntins, cu t�mpla-n br�nc�,
�n timp ce-n�elepciunea-n van �i strig�:
Cea mai de pre� comoar� este munca!
( 12,27 )
*

O prea �ndelungat� a�teptare

�mboln�ve�te inima. Pe c�nd
Dorin�a care-�i afl� dezlegare
La vreme, nici t�rziu, nici prea cur�nd,
E-un pom al vie�ii, plin de frupt �i floare.
( 13,12 )

Cel care nu ia seama la Cuv�ntul

Lui Dumnezeu, este sortit pierz�rii.
Iar cel supus poruncii �i-ascult�rii
E r�spl�tit. C�nd nici nu-l duce g�ndul,
Va �mbr�ca podoaba �i ve�m�ntul
�i rodul dulce-al binecuv�nt�rii.
( 13,13 )

Desigur, pedepse�te-i pe feciori

C�t �nc� e n�dejde spre-ndreptare.
Dar cu �n�elepciune �i r�bdare,
Nu ca �i c�nd ai vrea s� �i omori.
( 13,24;19,18;23,13 )

O inim�-�i cunoa�te �i nu-�i spune

Tezaurul ei trist de-am�r�ciune.
Iar un str�in nu poate �mp�r�i
Cu ea nici �ntrist�ri, nici bucurii.
( 14,10 )
*

Fii-ncredin�at c�, �ntr-o bun� zi,

Oric�t ar fi de mari �i de-nt�rite,
Palatele nedrep�ilor vor fi
Culcate la p�m�nt pe neg�ndite.
Iar cortul celor drep�i va �nflori.
( 14,11 )

Sunt multe c�i ce omului par drepte

�i de al c�ror fir nu se desparte.
Dar �tie el la ce s� se a�tepte?
Sf�r�itul lor, aproape sau departe,
Spre gropni�� pogoar�-n repezi trepte -
E primul pas ce duce c�tre moarte.
( 14,12;16,25 )

O inim� senin�, lini�tit�,

E chez�ia vie�ii s�n�toase.
Invidia, �n schimb, dac� te-agit�,
Cu seva ei amar� �i-otr�vit�,
�ntreaga �es�tur� �i-o descoase
(Cum perforeaz� scoar�a o termit�).
E putregai �n trup �i cariu-n oase.
( 14,30)

Cel ce apas� pe s�rman hule�te

Pe Ziditorul lui. Dar cel cu mil�,
Cu inima smerit� �i umil�,
Cinste�te pe Cel Ve�nic. �i-L sl�ve�te.
Iar cel care se bucur� de-un r�u,
Pedeaps� va primi, la r�ndul s�u.
(14,31;17,5 )

*
Privirea lui Iahve3 e pretutindeni.
Colind�-ntreaga lume ochii S�i.
Vegheaz� pururi. Pururi ne cuprinde-n
Splendoarea nev�zutelor v�p�i.
Pe to�i. A�a cum suntem. Buni sau r�i.
( 15,3 )

Ad�ncul, Iadul4 cunoscute sunt

De Cel Etern. �i cu at�t mai bine
Amestecul de r�set �i suspine,
Ea, inima pe care-o poart�-n sine
Omul f�cut din duh �i din p�m�nt.
( 15,11 )

S�racul are numai zile-amare.

E trist, �i oropsit, �i-ngrijorat.
Dar inima ce calmul �i-a aflat,
Indiferent de timp �i-mprejurare,
E un festin bogat �i necurmat.
( 15,15 )

Mai bune sunt verde�uri �i-o fiertur�

Cu dragoste m�ncate �i-mp�care,
Dec�t buc�i de carne la frigare,
�i mirodenii, vinuri acri�oare,
Dec�t o vit� gras� - dar cu ur�...
( 15,17;17,1 )

Temerea de Cel Ve�nic d� de �tire

Ce-nseamn�-n�elepciune, �nv��tur�,
Ce loc ai tu-n divina Sa zidire.
Te vei purta cu grij� �i m�sur� -
Smerenia-i �nt�i. Apoi, m�rire.
( 15,33 )

�i st�-n putere omului s�-mbine

�i s� dezbine-n cuget planuri. Dar,
Oric�t le pl�smuie�te, e-n zadar.
R�spunsul gurii de la Domnul vine.
( 16,1;19,21 )

Se tot fr�m�nt� omul, se munce�te

Cu mult prea mult� punere la cale.
Dar planurile, sfaturile sale,
Pe care le-a cl�dit �i le cl�de�te
Cu s�rg, �n ale-nchipuirii hale,
De�arte-s. �i zadarnice. �i goale,
Se duc pe apa s�mbetei la vale.
Doar sfatul Celui Ve�nic se-mpline�te.
( 16,1;19,21 )

�nf�i�eaz� Domnului lucrarea

M�inilor tale. �i-ai s� vezi c� toate
C�te-ai g�ndit, de-s bune �i curate,
κi vor g�si, la vreme, dezlegarea.
( 16,3 )

Cel Ve�nic le-a cl�dit pe fiecare

Din c�te sunt spre un anume �el.
Nelegiuitul e f�cut �i el
Pentru nenorocire �i-ntristare.
( 16,4 )

C�nd calea muritorului �i place

Lui Dumnezeu, atunci El va sili
Pe inamicul lui, oric�t ar fi
Acesta de nemernic �i tenace,
�l va sili, grumazu-i va-ndoi
Spre bun� �nvoire �i spre pace.
( 16,7 )

Mai bine fii smerit cu cei smeri�i,

Spre adunarea lor �ndreapt�-�i pa�ii,
Dec�t s� ai �n jur nelegiui�i
�i pr�zi s�-mpar�i cu m�ndrii �i trufa�ii.
( 16,19 )

Un fagure cu aurit� miere

Sunt vorbele alese �i frumoase:
Dulcea�� pentru suflet, m�ng�iere;
Balsam, t�m�duire pentru oase.
( 16,24 )

C�nd b�tr�ne�e �i cuvio�ie

Se �nt�lnesc �i st�ruie-mpreun�,
Podoab�-nseamn� p�rul alb. Cunun�.
Nu sl�biciune �i melancolie.
( 16,31 )

Un om lent la m�nie pre�uie�te

Cu mult mai mult dec�t un om viteaz.
Cel ce-�i p�streaz� duhul calm �i treaz
�i furia-�i domin�, o strune�te,
Nu se gr�be�te lumii s-o arate,
Acela se comport�-n�elep�e�te.
�ntrece-n pre� pe cel ce izbute�te
S� ia �i s� cuprind� o cetate.
( 16,32 )

Argintu-i l�murit �n topitoare

�i auru-n cuptor. Inima ta
�i inima oricui se va-ncerca
De Domnul doar. Atotputerea Sa
Ne pune trup �i inimi la-ncercare.
( 17,3 )

Nepo�ii sunt cununa �i m�ndria

B�tr�nilor. Pre�nchipuiri de sfin�i,
Cei mici �tiu, instinctiv, ce-i ve�nicia.
�i, spre-a p�stra, ermetic, simetria,
Copiii-�i afl� gloria-n p�rin�i.
( 17,6 )

Miraculoas�-i for�a unui dar!

�i neteze�te calea. Face lin�
Poteca ta spre-o inim� str�in�
�i te aduce-n fa�a celor mari.
O piatr� nestemat� ai, av�ndu-l -
Oriunde te �ntorci, �i afli r�ndul.
( 17,8; 18,16 )

Certarea-nr�ure�te mai ad�nc

Pe omul �n�elept dec�t o sut�
De lovituri de joard� sau de b�t�,
Dec�t caden�a cnutului, ur�t�,
Peste spinarea insului n�t�ng.
( 17,10 )

Cel r�u r�scoal� vrea. �i r�zbunare.

E r�zvr�tit �i-n veghe, �i �n vis.
De-aceea un sol aprig s-a trimis
Asupra lui. �i-l vei vedea ucis,
C�ci solul n-are mil� �i cru�are.
( 17,11 )

Mai bine e, �n drumurile tale,

S� dai peste-o ursoaic� f�r� pui,
Dec�t s�-�i ias� un nebun �n cale,
Cu p�rul flutur�nd, cu ochii �ui,
Sco��nd din gur� strig�te �i bale,
�nv�lvorat de nebunia lui.
( 17,12 )

*
Cel care-ntoarce r�ul pentru bine,
Fiindc� �nspre r�u �l duce firea
�i de m�nia Domnului nu-i pas�,
κi preg�te�te r�ul pentru sine.
Nu va vedea nicic�nd nenorocirea
Departe st�nd de propria lui cas�.
( 17,13;20,22;24,29 )

Prietenul iube�te-n orice vreme,

C�nd are sim��minte-adev�rate.
La bine �i la r�u �i-e ca un frate,
Cu el al�turi n-ai de ce te teme.
( 17,17 )

Ce-nseamn� cuviin�a �i m�sura!

Chiar �i pe-un prost, �n neghiobia sa,
L-ai crede �n�elept dac�-ar t�cea
�i priceput, dac� �i-ar �ine gura.
( 17,28 )

A�a zic �n�elep�ii: Niciodat�

Nu fi p�rtinitor la judecat�.
Nu c�uta la fa�a celui care
E vinovat, dar are gur� mare.
Te-ar�i �i p�c�tos �i ne-n�elept
Dac� nu faci dreptate celui drept.
( 18,5; 24,23 )
*

Cuvintele def�im�toare sunt

Aidoma bucatelor gustoase.
Ele distrug renume, surp� case,
Dar tu le-ascul�i �i le devori fl�m�nd.
De ce? Fiindc� ele se-ntretaie
Cu ce-i mai r�u �n omul de p�m�nt.
De-aceea intr�-n fiin��-at�t de bl�nd
�i se strecoar�-ad�nc �n m�runtaie.
( 18,8;26,22 )

Acela ce r�spunde mai-nainte

De-a asculta ce-anume i se cere
Nu-i vrednic s�-i solici�i vreo p�rere.
Ci las�-l, sau s� tac�, sau s� zbiere,
C�ci e nebun �i �ncurcat la minte.
( 18,13 )
*

Mai greu de cucerit este un frate,

Pe care l-ai jignit c�ndva, dec�t
O stra�nic� �i trainic� cetate.
Disputele-s z�voare ferecate
Pe-un turn pecetluit �i mohor�t.
Po�i a�tepta la poart� ori�ic�t:
O inim� spre alta nu r�zbate.
( 18,19 )

*
Nu-�i pune-n g�nd s� r�spl�te�ti cu r�u.
Nu du�m�ni. Nu fi r�zbun�tor.
�ncrede-te cu totu-n Dumnezeu,
N�d�jduie�te-n El, nu-n bra�ul t�u,
�i Domnu-�i va veni �n ajutor.
( 20,22 )

Lumin� este sufletul. Un sfe�nic

Cu flac�ra nestins�, pururi treaz�.
Da, duhul t�u e lampa Celui Ve�nic.
El p�lp�ie pe-al inimii jetfelnic
�i trupu-ntreg atent �l cerceteaz�.
( 20,27 )

Mai bine pe un col� de-acoperi�

Dec�t �ntr-un palat oric�t de mare,
Cu o femeie rea, cic�litoare,
A c�rei limb�, iute ca un �i�,
Te pune �i te toac� sub t�i�,
Dorind, spre r�ul ei, s� te omoare.
Ai de ales: Ori singur �n pustiu,
Ori canonit �i ciop�r�it de viu.
( 21,9; 21,19; 25,24 )

Un dar �ntins pe-ascuns adesea stinge

M�nia. �i ploconul scos din s�n
Te face peste furie st�p�n.
O domole�te grabnic �i-o �nvinge.
( 21,14 )
*

Un om, ce de pe drumu-n�elepciunii
A r�t�cit, va odihni cur�nd,
Al�turi cu neto�ii �i nebunii,
�n bezna �i genunile ��r�nii,
Pe patul negru-al mor�ii, �n p�m�nt.
( 21,16 )

Nu fi-ntre cei ce beau p�n� se-mbat�,

Nici printre �ndeda�ii la desfr�u.
Be�ia, lenea, via�a desfr�nat�
N-aduc bel�ug de miere �i de gr�u,
Ci s�r�cie, �i necaz, �i boal�.
Acestea te ucid, nu te desfat�.
Te str�nge chinga mor�ii peste br�u,
Te por�i �n zdren�e �i ai masa goal�.
( 21,17;23,20-21 )

�i cal �i c�l�re� sunt am�ndoi

�i preg�ti�i �i dornici de r�zboi.
Nu-i roade frica, nu-i �nmoaie somnul,
Dar biruin�a vine de la Domnul.
( 21,31 )

Cel iscusit prevede (sau presimte)

Necazul. �i se trage la o parte.
Cel simplu �ns� trece mai departe
�i sufer�. Fiindc� n-are minte.
( 22,3; 27,12 )
*

Acestea trei sunt roadele smeririi

�i-ale temerii de Cel Ve�nic. Deci
Pe tabla min�ii tale s� le treci,
S� nu le dai uit�rii, ci-amintirii!
Repet�-le-n amurg, �i diminea�a,
�i peste zi, c�nd vii, c�nd stai, c�nd pleci -
Degust�-le �n lini�te dulcea�a.
Vor fi cu tine, poate, �n veci de veci:
Sunt bog�ia, slava �i via�a.
( 22,4 )

�nl�tur�-l pe batjocoritor!
Alung�-l! �i-ai s� vezi: N-or s� mai fie
Z�zanie, conflicte, zavistie,
Nici def�im�ri, nici certuri, du�m�nie.
Plecarea lui aduce moartea lor.
( 22,10 )

S�-�i intre bine-n minte �i-n urechi:

Nu cl�tina cumva hotarul vechi!
S� nu clinte�ti str�vechii bolovani,
Plini de licheni, de ierburi �i de ani,
Care-au hot�rnicit c�mpii, p�duri,
F�ne�e, �i livezi, �i ar�turi,
Care despart �i-mbin� mun�i �i v�i -
A�a cum au dorit p�rin�ii t�i.
( 22,28 )

*
Nu osteni s-ajungi bogat. Nu-�i pune
Priceperea �n avu�ii. Vrei oare
S� le prive�ti, n�uc, cum prind s� zboare
Ca vulturul? C�ci bog�ia are
Aripi. Nu e a ta. Doar �i se pare.
Planeaz�, disp�r�nd, ca prin minune -
O acvil� de vis, topit�-n zare.
( 23,4-5 )

S� nu m�n�nci din p�inea celui care

Se uit� cu ochi r�i. S� nu pofte�ti
Bucatele-i, de-ar fi �i-mp�r�te�ti.
Chiar dac� te �mbie, sus �i tare,
Zic�ndu-�i: Bea, �mbuc� ce dore�ti!,
�n suflet poart� cugete ha�ne
�i inima lui nu e pentru tine.
De-aceea, pe-osp�tar �i pe paharnic
Respinge-i. Gust� pr�nzul t�u modest.
Altfel, cur�nd vei vomita amarnic,
Te vei c�i. �i praful s-a ales
Din graiul t�u cu gentile�e dres.
�i-ai risipit cuvintele zadarnic.
( 23,6-8 )

Hotarul, �nt�rit de ani �i ani,

Al v�duvei fere�te-l. S� nu-ncalci,
Cu talpa grosolanilor bocanci,
Ogoarele orfanilor s�rmani.
Degeaba-i crezi lipsi�i de ajutor:
Nu tu, ci ei, �n timp, vor c�tiga,
Fiindc� au un R�scump�r�tor!
�i El, de ne�nvins, nimicitor,
Va ap�ra obida, chinul lor
�i va lupta cumplit �n contra ta.
( 23,10-11 )

Nu te uita la vin, cum d� v�paie,

�mbietor �i ro�u �n pahar,
De parc�-ar fi m�rgean, m�rg�ritar.
Nici cum se scurge, lin, �n m�runtaie.
Tu bei, petreci, �n sunet fin de harpe,
Dar, dup�-o vreme, prea vicleanul vin
Ca vipera va-mpr�tia venin,
Te va mu�ca mortal, precum un �arpe.
O s� te ui�i dup� femei str�ine,
Cuvinte m�iestrite vei rosti
�i-ncet, �ncet aidoma vei fi
Aceluia ce crede c�-i e bine,
De�i se afl� undeva, �n larg,
�i-a a�ipit, �n v�rf, pe un catarg,
�n vuietul tangajelor marine.
( 23,31-34 )
*

Dac� e�ti slab �n zi de str�mtorare

�i dac�-ndurerarea �i impune
Asupra-�i tirania zdrobitoare,
�nseamn� c� e numai sl�biciune
Fiin�a ta. C� nici o vlag� n-are.
( 24,10 )

Pe cei t�r�i la moarte izb�ve�te-i!

Se clatin�, pl�ng�nd �i aiur�nd
�i nu mai au �n ei nici o putere.
Deci scap�-i pe cei du�i la junghiere,
Nu pretexta, �i la�, �i mi�ele�te,
C� n-ai �tiut du�manii ce-au de g�nd.
Oare Acel ce inimi c�nt�re�te
�i sufletu-�i vegheaz� n-a v�zut
Cum s�ngele li s-a prelins �n lut
Ca apa? �n tenebre �i t�cere?
Din m�na cui Cel Ve�nic �l va cere?
El �tie tot. Nu uit�. R�spl�te�te
Oric�rui dup� fapta ce-a f�cut.
( 24,11-12 )

Cel ce m�n�nc� miere �n ne�tire

N-o duce bine p�n� la sf�r�it.
La fel cel ce se las� cople�it
De laude-n exces �i lingu�ire.
( 24,13;25,16;25,27 )

S� nu r�zi c�nd vr�jma�ul st� s� cad�.

De se va poticni, nu exulta!
Ca nu cumva Cel Ve�nic s� te vad�
�i, nepl�c�ndu-I ura ta neroad�,
M�nia s�-�i �ntoarc�, s-o repead�
De la vr�jma�ul t�u, asupra ta.
( 24,17-18 )

M�rirea Celui Ve�nic e s-ascund�.

�n lucrurile-ascunse-i slava Sa.
A unui rege - �n a cerceta
�i a scruta menirea lor profund�.
( 25,2 )

Te po�i sf�di de multe ori �n via��

Cu semenul potrivnic. Cauza ta
O po�i sus�ine-oric�t �i ap�ra.
Dar taina altcuiva n-o da pe fa��.
C�ci cel care se afl� l�ng� tine
�i-aude ce roste�te glasul t�u
O s�-�i scorneasc�-n preajm� nume r�u
�i te va umple ve�nic de ru�ine.
( 25,9-10 )

Ca merele de aur pe poli�i de argint,

Ce bucur� �i g�ndul �i inima oricui,
Fiindc� le prive�te mustind �i str�lucind,
A�a este cuv�ntul rostit la locul lui.
( 25,11 )

Mai rar, chiar foarte rar s� pui piciorul

�n casa unui prieten. Nu cumva
S-ajung� prea s�tul de fa�a ta.
Cu mult mai bine e s�-�i duc� dorul
Dec�t, v�z�nd c� iar vii, vrea, nu vrea,
S�-nceap�-a te ur� �i-a te sfida.
( 25,17 )

Dinte bolnav, picior �ov�itor

E cel f�r� credin��. Cel �n care
Te-ai bizuit. �i-n vreme de-ncercare
Nu doar nu-�i e de nici un ajutor,
Ci-�i face-am�r�ciunea �i mai mare.
( 25,19 )

Dac� vr�jma�ul t�u este fl�m�nd,

D�-i s� m�n�nce. Dac�-i este sete,
D�-i ap�. C�ci, astfel, c�rbuni arz�nd
Vei r�sturna �n �easta-i peste plete.
�i Cel Etern, din slav� �i t�rie,
Pentru ce faci �i r�spl�te�te �ie.
( 25,21-22 )

Izvor stricat �i tulbure, un t�u,

Un ochi de ap� brusc �nn�molit,
Al c�rui �ipot �nsu�i s-a coclit,
A�a e omul drept, neprih�nit,
C�nd �ov�ie �n fa�a celui r�u.
( 25,26 )

Cetate destr�mat� �n ruine,

Cu zidul spart, donjonul pr�bu�it,
�i peste care mu�chiu-a n�p�dit,
De poate s� p�trund� ori�icine,
Astfel e omul iute, repezit,
�i ne�nstare-a fi st�p�n pe sine.
( 25,28 )

E bine s� �ii minte ce �i spun:

Cum biciu-i pentru neamul cabalin
(La fel ca fr�ul, bun pentru asin),
�i varga-i pentru-un spate de nebun.
( 26,3 )

Nebunului nu-i spune nebune�te

Ce te-ai g�ndit c� merit� s�-i spui.
Ca nu cumva, vorbind cum el vorbe�te,
S� pari �i tu nebun, asemeni lui.
( 26,4 )

�n timp ce-�i s�v�r�e�ti c�l�toria

Prin via��, o s� dai adesea piept
Cu cel nebun. Ci las� modestia!
R�spunde-i, totu�i, dup� nebunia-i;
Altfel, o s� se cread� �n�elept.
( 26,5 )

Dac�-nt�lne�ti un om ce socote�te
C�-i �n�elept, s� �tii c�-i un tembel.
S� nu te-ncrezi �n mintea lui defel,
Fiindc� mai degrab� e n�dejde
Pentru-un nebun, dec�t e pentru el.
( 26,12 )

Cum se suce�te u�a �n ���n�,

C�nd brizele o clatin� haihui,
A�a �i lene�u-n culcu�ul lui
Se-nv�rte de pe-o r�n� pe-alt� r�n�.
( 26,14 )

E-asemeni unui om care, proste�te,

Apuc�-un c�ine de urechi cel care
Se-amestec� �ntr-o �nc�ierare
Sau �ntr-o ceart� care nu-l prive�te.
( 26,17 )

O limb� mincinoas� du�m�ne�te

Tot ce-i adev�rat �i f�r� vin�.
Iar cea lingu�itoare preg�te�te
Dezastru, pr�bu�ire �i ruin�.
( 26,28 )

Tu nu te l�uda cu ce-o s� fie

Ori m�ine, ori poim�ine. Cu ce faci
A doua zi. Mai bine-ar fi s� taci,
C�ci p�n� m�ine e o ve�nicie.
Tu, om de lut, de unde po�i s� �tii
Ce-aduce-un ceas, o clip� sau o zi?
( 27,1 )

Nu face temeneli persoanei tale,

Ci pune straj� buzelor. �i nu
�i ridica tu �nsu�i osanale.
Un altul s� te laude, nu tu!
( 27,2 )

�nt�r�tarea-i crud�. �i m�nia

E aprig�. Dar cine va putea
S�-ndure, r�bd�tor, pe seama sa,
Invidia lucr�nd, �i gelozia?
( 27,4 )

A�a cum chipul sie�i �i r�spunde

Privit �n ap�; cum, privind �n sine-mi,
M� v�d �i pretutindeni �i niciunde,
La fel, oglinda inimii profunde
R�spunde oglindirii altei inimi.
( 27,19 )

�eolul �i Ad�ncul (Abaddon)

Sunt f�r� sa�iu. Deopotriv� este
Cu ele, cu stihiile aceste,
�i inima bicisnicului om.
( 27,20 )

Pe cel nebun, chiar dac�-ar fi s�-l pui

�n piu�, �n gr�un�e, m�cin�ndu-l
Cu pis�logul, luni �i ani de-a r�ndul,
Tot nu-l despar�i de nebunia lui.
( 27,22 )

Acel ce nu se-ncrede-n Dumnezeu,

Omul nemernic �i nelegiuit,
Alearg�, de�i nu e urm�rit.
S-a cuib�rit �n sinea-i duhul r�u
(Acesta este tor�ionarul s�u).
Dar dreptul, f�r� grij�, neclintit,
St� �ndr�zne�, precum un pui de leu.
( 28,1 )

Oamenii r�i nimic nu �n�eleg

Din ce e drept. Dar cei care �l cat�
Pe Dumnezeu, pricep f�ptura toat�.
Din ea, ce se cuvine li se-arat�:
Doar omul cuvios e-un om �ntreg!
( 28,5 )

Cel care legea nu vrea s� asculte

�i �ndrum�rii ei nu se supune
Confund�-nchin�ciune �i insult�,
Tr�ie�te la-nt�mplare, �n stric�ciune.
De-ar spune rugi oric�t de lungi �i multe,
Chiar rug�ciunea lui e ur�ciune.
( 28,9 )

Un om admonestat mereu, dar care

R�mas-a totu�i tare de cerbice
Va fi zdrobit ca-ntr-o str�fulgerare
�i nu va mai putea s� se ridice.
C�derea sa nu are vindecare.
( 28,14;29,1 )

Un uciga�, sper�nd c� poate scap�

De sub povara s�ngelui v�rsat,
O �ine �ntr-o goan� p�n' la groap�.
S� nu-l opre�ti cumva din alergat,
Ci las�-l �n cumplitele-i angoase.
S� nu-l opreasc� nimeni. Ci s�-l lase!
( 28,17 )

Cel care mustr�-un semen dob�nde�te

�n viitor mai mult� mul�umire
�i-i mult mai demn de cinste �i m�rire
Dec�t acela care-l lingu�e�te.
( 28,23 )

E un nebun acela care-�i pune

N�dejdea-n sine. �i s-a bizuit
Pe inima sa doar. Ori e smintit,
Ori n-a avut prilej de sfaturi bune.
Doar cel c�l�uzit de-n�elepciune,
Acela va fi s� fie m�ntuit.
( 28,26 )

Nu se �ndreapt� numai cu pove�e

O slug�. Nici cu vorb�, c�t de mult�.
De�i pricepe, �ns� nu ascult�
�i nici nu se �ndeamn� s� �nve�e.
( 29,19 )

Teama de oameni duce la c�dere.

E-o curs�. �i un calcul foarte prost.
�ncrede-te-ntr-a Domnului putere
�i vei tr�i senin la ad�post.
( 29,25 )

Un om nedrept, lipsit de-n�elepciune

�i de la care numai r�u a�tep�i,
Necum �nf�ptuiri sau vorbe bune,
E ocolit de oamenii-n�elep�i.
�i invers: Omul drept e ur�ciune
�i-i detestat de oamenii nedrep�i.
( 29,27 )

Trei lucruri �mi par mie minunate,

Ba poate patru chiar. �i nici nu sper
A le p�trunde straniul mister:
C�rarea, sus, a pajurei pe cer,
A �arpelui pe st�ncile uscate,
A navei c�rmuite de n�ier
Pe valurile m�rii leg�nate
�i calea unui om care se-abate
La o femeie. Patru sunt de toate:
Doar patru urme care sunt c�t pier.
( 30,18-19 )

Exist�-n lume patru animale,

Cele mai mici pe-ale f�pturii trepte,
Minuscule, dar tare �n�elepte.
Le-nf�i�ez, pe r�nd, uimirii tale.
Acord�-le constant� priveghere,
C�ci, mici cum sunt, sl�vesc pe Creator:
Furnicile, popor f�r� putere,
Ce-agonisesc, din var�, hrana lor;
Dihorii, tot neam slab, ce-�i fac loca�ul
�n st�ncile �nalte �i �nguste
Unde-�i deschide muntele oga�ul;
Apoi, nenum�ratele l�custe,
Care n-au rege, totu�i ies �n stoluri,
�i dau n�val�, cad �n largi ocoluri,
�i las�-n urm� pulberi �i ��r�n�,
Plec�nd, arm�i, �n tainica lor cale;
�op�rla, iar, pe care-o prinzi �n m�n�,
Dar intr� �n palatele regale.
( 30,24-28 )

* * *

Puternic turn e Numele divin,

Spre care drep�ii �i-n�elep�ii vin.
Prime�te-ne, sub ziduri, �i pe noi,
C�ut�torii vremii de apoi,
Pe noi, robi�i celestelor comori,
Ai slovei fantomatici slujitori;
Prime�te-ne, s� ne ad�postim,
S-agoniz�m, noi, bie�ii sopherim5,
Sub scutul T�u etern, Iah Elohim!
( 18,10 )

1 - Al treilea �mp�rat al lui Israel (cca 971-931 �.H.). Lui i se atribuie

capitolele 1-29 din Pilde. Capitolul 30 - lui Agur; iar 31 - lui Lemuel.
2 - Omul de p�m�nt = ha' adham (ebr.)
3 - Tetragrama ebraic� YHWH, transcris� �n greac� (potrivit scrierilor cre�tine
vechi). "Cel ce exist� pentru (prin) Sine", "Cel Ve�nic". Cf. Ie�irea, 3,14: "Eu
sunt Cel ce sunt". �i: "Cel ce este m-a trimis la voi". Iat� cum Dumnezeu se
desemneaz� El �nsu�i: '�hy�h 'Ash�r '�hy�h (ebr.); �g� ��mi ho �n (gr.); Ego sum
qui sum (lat.) "Strict vorbind, Iahve este singurul nume al lui Dumnezeu."
(Dic�ionar biblic, Editura Cartea Cre�tin�, Oradea, 1995, p. 359). Alte nume: El,
Eloah, Elohim, El Elyon ("Dumnezeul Cel Prea �nalt"), Adonai ("St�p�nul"), El �adai
("Dumnezeul Atotputernic"), El Olam ("Dumnezeul Cel Ve�nic"), Iehova Savaot
("Domnul O�tirilor"). Tetragrama apare, pentru �nt�ia oar�, �n Facerea, 2,4. (Cf.
Les Saintes �critures, nota).
4 - Literal: �eolul (Locuin�a mor�ilor) �i Nimicirea (Abaddon) (ebr.) Pentru
Abaddon, vezi �i Iov, 26,6 (prima men�iune a termenului) sau Apocalipsa, 9,11.
5 - Scribi (ebr.)

Epilog

De-at�ta timp, �n lumea de himere,

�n lumea iluzorie, �i eu
Am r�t�cit. Asemeni lui Orfeu,
Crez�nd �n a cuv�ntului putere.

Crez�nd �i totu�i nu. C�ci, mai presus

De vorba noastr� van� �i firav�,
Resimt Cuv�ntul r�stignit �n slav�
�i-mpurpurat pe crucea lui Iisus.

�nc�t, s�tul de idoli �i eroi

(Eroi c�nd �n prim-plan, c�nd �n eclips�),
Pun jos condeiul laic. Scrie�i voi!
Ne revedem dup� Apocalips�.