Conferinţa Ştiinţifică « Piaţa europeană – o provocare pentru firmele româneşti », 25-26 octombrie 2007, Universitatea „Al. I.

Cuza”, Iaşi,
publicat în Piaţa europeană – o provocare pentru firmele româneşti, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, ISBN: 978-973-703-280-5,
pp. 385-398;

• Gândirea sistemică, care permite o viziune mai largă, opusă modului de răspuns practicat în
situaţiile ce se cer a fi rezolvate imediat, adesea foarte absorbante. Această abordare permite
înţelegerea legăturilor intime, create printr-o serie de bucle de retroacţiune4, stabilite între
fapte aparent separate în spaţiu şi timp şi, în plus, presupune dotarea diferiţilor actori
participanţi la proces cu un limbaj comun pentru a evoca structurile care susţin evenimentele
punctuale. Pe scurt, caracteristicile ascestei discipline sunt următoarele (Lemyre, Despatis,
p.25) : sistem deschis mediului intern şi extern; muncă în reţea; preocupare pentru rezultate;
„veghe” strategică.
• Repunerea în discuţie a modelelor mentale, a schemelor mentale. Această disciplină
consideră că multe comportamente individuale şi colective îşi au rădăcinile în modele
mentale inadecvate sau arhaice, ce trebuie depăşite, înlocuite prin flexibilitate şi inovaţie.
• Măiestria personală implică un înalt nivel de competenţă şi capacitatea de a vedea obiectiv
realitatea, răspunzând celor mai înalte aspiraţii ale fiecăruia. Ea presupune promovarea
capacităţii de a învăţa şi o continuă tensiune creatoare.
• Viziunea comună este disciplina care transformă proiectele personale în proiecte comune,
bazate pe o percepţie clară, comună asupra viitorului organizaţiei. Pune accent pe luarea de
decizii în comun, acţiuni orientate, aspiraţii colective.
• Învăţarea în echipă, al cărei obiectiv este atingerea unei sinergii care redă echipei mai multă
inteligenţă decât suma inteligenţelor individuale. Este vorba de o învăţare colectivă, la toate
nivelurile, care pune accent pe comunicarea transparentă, pe practicarea unui dialog sănătos,
constructiv.
Pentru ca o întreprindere să poată fi calificată drept o organizaţie care învaţă trebuie să
prezinte următoarele caracteristici bine precizate (Brandão Bernardes, pp.1-6):
 Mediu care încurajează învăţarea
Mediul intern influenţează comportamentele membrilor unei organizaţii. O organizaţie poate
întări comportamentele dorite, valorizând, de exemplu, schimburile de idei şi creativitatea, poate
adopta strategii specifice pentru a atinge această finalitate, poate defini politici care au ca efect
practici de învăţare inteligente.
Modalităţile de dezvoltare a capacităţii de a învăţa sunt următoarele:
- a învăţa din practică ( learning by doing);

4
caracteristica fundamentală a interacţiunilor în sisteme este că ele se prezintă sub formă de bucle; elementele unui sistem
sunt legate direct sau indirect prin bucle de retroacţiune; buclele de retroacţiune sunt pozitive atunci când modificarea unui
element antrenează modificarea altui element în acelaşi sens (creşterea duce la creştere, diminuarea la diminuare) sau
negative atunci când modificarea unui element produce modificarea altuia în sens invers (dacă unul creşte, celălalt se
diminuează sau invers) – trad.n. din Amato, A., lucr.cit., p.52
3