Slide 1 – coperta

Slide 2 – cuprins

Slide 3: Ana

Silvostepa este o zonă de vegetație intermediară între o stepă și o pădure de foioase. Silvostepele

se găsesc mai mult în Europa de Est, la granița dintre pădurile de foioase și stepa europeană.
Silvostepa ocupă o mare parte din câmpiile periferice ale Carpaților, între 50-150 m, din podișurile
Moldovei și Dobrogei, între 50-250 m.

Slide 4: Paul

Climatul este uscat, dar nu atât de secetos ca în stepă. Climatul din nordul Moldovei se
caracterizează printr-un regim termic mai scăzut și cu trăsături continentale mai pronunțate. Spre
exemplu, climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul Sucevei), fie unul
specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului).

Slide 5: Dalia

Temperatura medie anuală este de 6°–8°C (Podișul Sucevei) și 8°–10°C pe cea mai mare parte.
Precipitațiile medii anuale sunt de 400–500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500–
800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul (pe timp de iarnă) și Vântul de Vest (în
partea nordică). Influențele climatice întâlnite sunt cele baltice (în nord) și cele de ariditate pe cea
mai mare întindere.În restul silvostepei temperaturile sunt printre cele mai ridicate din țară. În
regimul pluvial se resimte influența sub-mediteraneană, prin cel de-al doilea maxim de precipitații din
toamnă.

Slide 6: Ana

Vegetația lemnoasă din silvopstepă este reprezentată de păduri de stejar, adesea poienițe, cu
arbori scunzi, având trunchiuri sinuoase și scheletul de ramuri foarte dezvoltat, cu mulți arbuști care
alcătuiesc desișuri de nepătruns. În nordul Moldovei specia edificatoare a acestor păduri este
stejarul. În sudul Moldovei, în Dobrogea, Muntenia și Oltenia locul acestei specii europene este luat
de stejarul brumăriu, specie balcano-anatolică, la care se poate adăuga, în unele situații, stejarul
pufos, cerul, gârniță.
Slide 7: Dalia
Pajiștile de silvostepă sunt în mare măsură asemănătoare celor de stepă. Se pot întâlni aproape
toate asociațiile menționate la stepă, mai frecventă fiind cu Medicago și Festuca valesiaca.
În luncile mari din silvostepă învelișul vegetal este aproape același ca și în zona nemorală. Nisipurile
din silvostepa sudică (de-a lungul râurilor Bârlad, Călmățui, Ialomița, Vedea, Jiu, Dunăre) au fost
acoperite cu păduri de stejar brumăriu, ale căror resturi se mai păstrează, și cu vegetație ierboasă.
Slide 8: Paul
În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele (popandaul, harciogul, iepurele de camp, soarecele
de camp, etc.), diverse specii de antilope, cai sălbatici, lama, cămila cu două cocoașe, bizonul, etc.
Totodata sunt reprezentative speciile numeroase de reptile, soparle si serpi, iar dintre pasari se
remarca ciocarlia,graurul, , acvila sudica , sorecarul incaltat, eretele alb,vulturul, pivighetoarea,
pitpalacul, si dropia.
La acestea se adauga broastele testoase si numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice
sunt: lacustele , cosasii , greierii grasi si calugarita . Caracteristic acestui mediu este vulpea cu
urechi de liliac un mamifer interesant din sudul Africii care are urechi remarcabil de mari. Termitele
constituie una dintre speciile cele mai interesante de furnici prezente in aceasta zona. În Asia de
Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni,
ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului).

Slide 9: Iulia
Prin loess, se înțelege o rocă sedimentară neconsolidată, macroporică, de origine eoliană, formată
în cuaternar, de culoare galbenă, rareori cenușie sau brună, cu aspect poros, constând mai ales din
praf silicios și argilos. 
Solul derivat din loess formează unul dintre cele mai productive pământuri de cultură.
Loessul este permeabil, apele de infiltrație determinând procese de sufoziune (proces de spălare și
de transportare a particulelor fine din rocile afânate sub acțiunea circulației apelor subterane[2]) care
duc la tasare și la formarea crovurilor.
În România, loessul reprezintă 17% din suprafața țării. Grosimea depozitelor de loess variază și ea,
de la paturi subțiri la masive groase de sute de metri. În medie, pe continentul european, grosimea
este de 30-40 de metri, pe când în Asia, depunerile de loess pot ajunge până la 400 de metri.
La noi in tara, loessul se găsește sub altitudini de 400 de metri, în Câmpia Română, în Dobrogea și
în estul Moldovei. Grosimea stratului de loess crește de la vest la est, de la câțiva metri în Oltenia, la
20-30 de metri în Estul Bărăganului și până la 60 de metri pe malul drept al Dunării de la Ostrov. 
Slide 10: Iulia
Arealul specific plantelor sălbatice din zona de stepă este relativ restrâns, suprafeţele cele mai
mari fiind ocupate de terenurile agricole. Datorita solurilor cele mai fertile, zona de stepa
constituie astazi cea mai importanta zona agricola a Terrei. Se cultiva in special cereale( grau,
porumb ,ovaz etc) si predomina cresterea bovinelor si porcinelor(primul loc fiind ocupat in acest
domeniu de China). Acest mediu conţine şi o reţea mare de aşezări urbane şi rurale cu multe căi
de comunicaţie.

DALIA:

Unele modificari ale conditiilor de mediu se produc mai intai prin exploatarile intense de masa

lemnoasa, combustibili sau minereuri, iar apoi prin extinderea suprafetelor cu pasuni si unele
terenuri agricole. Acestea sunt concentrate in sud, unde alaturi de areale de
mediu antropizat exista si parcuri nationale. Sunt zone foarte populate cu orase mari si
sate intinse adesea in lungul unor rauri. 

Așezările rurale sunt de obicei mari și distanțate una față de cealaltă. Căldura excesivă și praful
din timpul verii, precum și gerurile și viscolele din perioada iernii constituie factori de
disconfort. Sursele naturale de apă sunt rare, iar pânza freatică este destul de adâncă. 
Puțurile cu cumpănă constituiau în vechime o componentă caracteristică a peisajului de stepă,
dar acum sunt tot mai mult înlocuite cu alimentarea cu apă din foraje adânci.
Slide 11: Ana
Baterea
halviței:Practică magică de aflare a norocului şi a ursitei la Lăsatul Secului de Paşti, sărbătoare c
are a asimilat un scenariu ritual de înnoire a timpului calendaristic. Tinerii, copii adunaţi în cerc, 
încercau sa prindă cu gura, fără ajutorul mâinii , alviţa prinsă cu o sfoară de cuiul bătut în grinda 
centrală a podinei. Cei care reuşeau, muşcau din ea, îşi puneau o dorinţă, crezându-se că vor fi în
soţiţi de noroc şi împliniri, iar tinerii se vor căsători. 
Olăria:Obiceiul constă în aprinderea pe dealuri a focurilor făcute din resturi vegetale, din furajel
e consumate de animale în timpul iernii, adică ale anului care şi-a încheiat ciclul. Prin ardere, tot
ul se purifică, pentru a
face loc noii vegetaţii. Gestul rostogolirii pe dealuri a roţilor de căruţă învelite în paie avea acela
şi sens al purificării a tot ce
a fost rău pentru colectivitate şi, totodată, simboliza cursul Soarelui pe
cer. Aceste practici trimit spre cultul vegetaţiei,
dar şi al soarelui, fără de care nimic nu poate regenera, nu poate exista. Astăzi, obiceiul se mai pr
actică la Visterna, Niculiţel şi Izvoarele. 

Slide 12: Dalia

Condițiile climatice mai blânde au favorizat dezvoltarea așezărilor, multe dintre acestea fiind
situate de-a lungul unor drumuri transcontinentale (Transsiberianul în Eurasia sau magistralele
din Canada).
Datorită caracteristicilor mediului, în această zonă s-au dezvoltat numeroase așezări urbane, cele
mai importante fiind aglomerațiile urbane (Donețk, Astana, Denver, Comodoro Rivadavia,
Pretoria, Bloemmfontein), metropolele (București, Kiev, Ulan Bator, Nagoya, Montevideo,
Dallas, Cape Town, Johannesburg), conurbațiile (Buenos Aires) și megalopolisurile (,,Tokkaido"
: Tokyo-Yokohama-Nagoya-Osaka-Kyoto-Kobe-Nagasaki-Hiroshima; ,,Chippits” situat la sud
de Marile Lacuri: Chicago-Cleveland-Detroit-Buffalo-Pittsburgh-Toledo) 
 
Slide 13: Ana
Aceste zone economice naturale sunt caracterizate de un climat cald și de precipitații
insuficiente. Solul de aici este cel mai fertil, iar lumea animalelor este foarte diversă. În aceste
zone, agricultura și creșterea animalelor sunt cele mai înfloritoare. Aici se cultivă diverse soiuri
de legume și fructe, cereale. Cărbunele și minereul de fier sunt exploatate activ. Aceasta duce la
o denaturare a reliefului și la distrugerea unor specii de animale și plante.
Slide 14: Ana
Impactul omului asupra terenurilor agricole crește cu timpul. Deja în antichitate activitățile
agricole îmbunătățite au dus în mod repetat la degradarea lor care a provocat moartea
civilizațiilor întregi și transformarea terenurilor fertile anterior în deșert - ca în Africa de Nord.
Odată ce stepele sunt utilizate pentru agricultură în proporții deosebi de mari, ele sunt cele mai
afectate.
De asemenea, odată cu extinderea mediului antropic pentru lărgirea sferei de activitate, se
micșorează aria naturală de care dispun celelalte vietăți. Tot din același motiv, cresc cantitățile de deșeuri
aruncate în urma realizării activității umane.
Slide 15: Bibliografie
Slide 16: multumiri