Sunteți pe pagina 1din 7

Ioni,sursa de prezenta a elementelor in organismal

uman si mediu
Unele elemente chimice se gasesc in cantitati mai mari, iar altele se gasesc in cantitati mai mici
in organismul uman. Ele au un rol fiziologic important contribuind prin actiunea lor la buna
desfasurare a proceselor ce au loc in organismul uman.
In substantele organice, preponderente ca pondere in organismele vii, se gasesc in principal C,
H, O, N. Alaturi de aceste elemente chimice ce se gasesc deci in cantitati mari in organismul
uman se mai intalnesc si elemente chimice: Na, K, Ca, Mg, Fe, S, Ci, Zn, Cu, Co, Mn, B, Li,
Mo, etc., a caror prezenta in anumite limite contribuie la buna desfasurare a proceselor ce au loc
in organismul uman. Depasirea acestor limite (inferioare sau superioare) conduce invariabil la
dereglari si are ca rezultat o stare generala proasta a organismului.
Elementele chimice prezente in organismul uman pot fi impartite in doua categorii:
· esentiale, a caror prezenta in organism este obligatorie;
· neesentiale, ce se gasesc in organism prin simpla contaminare a celor sentiale si care nu
prezinta un rol fiziologic.
Din prima categorie putem aminti: I, Fe, Zn, Mn, Ca, Na, Mo, Co, Cr, F. din a doua categorie
fac parte: Al, Bi, Pb.
Felul in care lucreaza aceste elemente le inrudeste de aproape atat cu catalizatorii cat si cu
vitaminele. Astfel, drept catalizatori, ei pot sa dezlantuiasca reactii chimice fara a intra in
combinatii dar in realitate ei intervin prin doua combinatii succesive, din care prima le ia si a
doua le inapoiaza libertatea. De asemenea, ca si vitaminele, excluderea lor din alimentatie
conduce la tulburari specifice ce pot fi inlaturate prin adaosul elementului respectiv.
In continuare vom prezenta cateva din cele mai importante elemente din organism:
Sodiu (Na) este unul din cele mai importante minerale din corpul omenesc. Cantitatea de sodiu
pentru o persoana adulta poate ajunge la aproximativ 90g. Se gaseste fixat in oase sub forma de
saruri o parte iar cealalta parte participa la realizarea proceselor fiziologice fundamentale. Cele
mai importante functii ale sodiului in organism sunt legate de pastrarea unor functii biologice.
Astfel, alaturi de K participa la reglarea distributiei apei in diferite sectoare ale organismului;
participa la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii neuromusculare; asigura marirea
rezistentei la eforturile fizice si psihicice.
Scaderea concentratiei sodiului in organism sub limita inferioara normala conduce la tulburari
ca: astenie, tulburari de vedere si echilibru, scaderea tensiunii arteriale, nevralgii, dureri
articulare, scade absorbtia glucozei etc.
Cresterea concentratiei sodiului peste limita superioara admisa determina: cresterea tensiunii
arteriale, aparitia unor edeme, grabeste instalarea insuficientei cardiace, sete excesiva, palpitatii,
stari de neliniste, somnolenta, cresterea in greutate, convulsii etc.
Organismul sanatos este capabil sa-si regleze cantitatea de sodiu din organisme, mentinand-o in
limite normale.
Potasiul (K) se gaseste in proportie de 0,5% din greutatea corporala intr-un organism sanatos, in
mediu intracelular, mai ales.
Este necesar in organism pentru transformarea glocozei in glicon, stimularea secretiei de insulina
(stimularea contractiei musculare), sinteza unor hormoni, reglarea activitatii neuromusculare,
modificarea ritmului cardiac, stimularea contractiei musculare etc.
Scaderea concentratiei potasiului sub limita normala conduce la: aritmii cardiace, crampe
musculare, instabilitate, palpitatii, hiperexcitabilitate neuromusculara etc.
Marirea concentratiei de potasiu peste limita normala provoaca: balonare, astenie,
hipoexcitabilitate musculara, scadere tensionala, scaderea frecventei cardiace si riscul opririi
inimii in diastola, confuzie mentala etc.
Potasiul poate fi folosit ca medicament pentru hipertensivi, avand rolul de a reduce presiunea
sanguina.
Calciul (Ca) este un element foarte important pentgru organismul uman, aflat in cantitate destul
de mare, in special, fixat in oase. Aproximativ 1% se gaseste in tesuturi si in lichidele biologice
iar restul in scheletul osos.
Calciul impreuna cu fosforul consolideaza si mentin in stare de functionare optima atat scheletul
cat si dentitia. Pentru a se realiza acest lucru, trebuie ca raportul Ca:P sa fie de 2,5:1. Alaturi de
fosfor, mai sunt necesare si alte elemente ca: Mg, vitaminele A, C si D pentru ca acest element
important, Ca, sa-si indeplineasca rolul sau fiziologic. Participa la: consolidarea echilibrului
functional al sistemului nervos central, micsorarea amplitudinii proceselor alergice, ameliorarea
capacitatii de distrugere a microbilor de catre leucocite, reducerea intensitatii fenomenelor
exudative.
Hipocalcemia conduce la: stare de insomnie, irascibilitate, crize de transpiratie, colici
abdominale, tetanie, dureri de cap intense, contractii musculare spontane la diverse grupe de
muschi etc. Studii recente au pus in evidenta actiunea protectoare a calciului fata de efectele
nocive ale unor elemente radioactive.
Fosforul (P) reprezinta din punct de vedere cantitativ 1% din greutatea corporala si este pe locul
2 (dupa calciu) in ceea ce priveste abundenta si distributia lui in organism.
Alaturi de magneziu si calciu, fosforul asigura strctura solida a tesutului osos si a dentitiei.
Totodata, fosforul intra in structura ATP (acidul adenozintrifosforic), responsabil cu eliberarea
energiei necesare mentinerii activitatilor biologice fundamentale ale organismului.
Scaderea concentratiei fosforului sub limita normala cauzata de arsuri grave si intense,
intoxicatie alcoolica și pierderi digestive conduce inevitabil la: aparitia infectiilor severe,
ingreunarea procesului de oxigenare si dezoxigenare la nivelul globulelor rosii din sange,
hemoragii, astenie musculara, iritabilitate, impiedicarea cresterii, insuficienta hepatica,
insuficienta cardiaca etc. Deficienta de fosfor este rareori provocata de aportul nutritional.
Rolul diferitelor elemente în natură
Sodiul ( Na)
Sodiul nu se găseşte în natură în stare pură. Chiar obţinut pe cale
sintetică, natriul "curat", trebuie ţinut în diferite medii de
protecţie, de obicei în petrol, pentru a nu reacţiona cu elementele
gazoase din aer.
În natură, sodiul apare sub forma unor săruri, atât în litosferă şi
în stratul ei de la suprafaţă; scoarţa terestră, cât şi în apa mărilor
şi oceanelor. Ca rocă, se găseşte cel mai des sub formă de halit.
Cea mai întâlnită combinaţie naturală a natriului este clorura de
sodiu (NaCl).
Surse de Sodiu

 Reprezinta 0.15% din masa corpului


 Reglarea echilibrului hidrosalin
 Mentinerea activitati musculare osoase
 Constituient de baza al plasmei sanguine
 Anticoagulant
 Reglarea pH-lui sanguin

 Sarea de bucatarie
 Lapte
 Sfecla de zahar
 Telina
 Apa plata

Magneziu(Mn)
Magneziul se gaseste mult raspandit in natura sub forma de
combinatii, alcatuind 2% din scoarta pamantului. Astfel se
gaseste ca zacaminte de magnezit ( carbonat de magneziu, Mg
CO3 ) si, mai ales, dedolomit.In sol se gasesc totdeauna
combinatii de calciu si de magneziu provenind din
dezagregarea mineralelor.Multe saruri de magneziu sunt
dizolvate in apa marilor sau a lacurilor sarate, carora le
imprima gustul amarui. De asemenea, multe izvoare minerale
contin dizolvat sulfat de magneziu.Plantele iau din pamant
sarurile de magneziu, formand clorofila ( in constitutia
clorofilei magneziul are acelasi rol ca fierul in constitutia
hemoglobinei). Magneziul se mai gaseste drept component al
semintelor vegetale si chiar in corpul animal.

Surse de Magneziu:

 Reprezinta 0.05% din masa corpului


 Rol in preocese metabolice
 Proteinogeneza
 Metabolismul lipidelor si glucidelor
 Rol in relaxarea musculara
 Catalizeaza reactii biochimic

Fosforul(P)
Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare
afinitate pentru oxigen. Se găsește numai sub formă de
compuși, mai ales fosfați. Principalul mineral care conține
fosfor este apatita.

Surse de Fosfor

Branza de burduf

Cascavalul

Galbenus de ou

Migdale

Ciocolata cu cacao

Carne de vaca

Ficat

Peste Hering
Stiuca
Fasole boabe
Ciuperci
Patrunjel verde
Mazare verde
Calciul(Ca)
Calciul pur nu se găsește în natură, el fiind găsindu-se în roci
sedimentare: calcar , dolomit și ghipsul.
Deşi în aerul atmosferic are o pondere mare (peste 70%), el nu
poate fi asimilat direct de către plante sau organismele
superioare, fiind un gaz inert. Preluarea se face din sol sub două
forme, prin acţiunea unor bacterii ce-l transformă în compuşi
asimilabili (amoniac) sau din apa de ploaie. În organismul uman
se găseşte într-o cantitate apreciabilă (aproximativ 1L), dizolvat
în lipide sau alte lichide din organism.
Sulful(S)
Este un nemetal multivalent răspândit în natură (zăcăminte sau
izvoare sulfuroase). Se găsește și ca element pur, dar mai ales în
compuși chimici, de exemplu sulfați și sulfuri.Intră în
componența a numeroase substanțe de interes economic: acid
sulfuric, îngrășăminte, praf de pușcă, chibrituri, insecticide,
baterii, detergenți, cauciuc vulcanizat, etc.

Potasiul
Potasiul nu este răspândit în stare nativă deoarece reacționează
violent cu apa. La fel ca și alți compuși, potasiul are un procentaj
de 1,5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element
ca răspândire pe planetă.Potasiul sub formă ionică este present
si in apa marilor.
Clorul(Cl)
Clorul se găseşte în cantitate mai mare în crustacee, peşti marini,
alge, măsline. Se mai găseşte în măcrişul de baltă, salată
sălbatică, varză albă proaspătă, sparanghel, spanac, roşii,
ridichii, castraveţi, ţelină, păstârnac, morcovi, ceapă, cartofi,
napi, secară, coacăze negre, cireşe, nucă de cocos, ananas,
banane, caise, stafide, căpşune, mango, pepene verde, carne de
vită, lapte de vacă, iaurt, brânză de capră
Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile
alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii
de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar
se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră.
Azotul ( N )
În corpul uman și în natură
Azotul sau nitrogenul este prezent în toate organismele vii sub
forma unor combinaţii organice de o mare diversitate ca:
proteine, vitamine sau ADN. Deşi în aerul atmosferic are o
pondere mare (peste 70%), el nu poate fi asimilat direct de către
plante sau organismele superioare, fiind un gaz inert. Preluarea
se face din sol sub două forme, prin acţiunea unor bacterii ce-l
transformă în compuşi asimilabili (amoniac) sau din apa de
ploaie. În organismul uman se găseşte într-o cantitate apreciabilă
(aproximativ 1L), dizolvat în lipide sau alte lichide din organism.

S-ar putea să vă placă și